Sunteți pe pagina 1din 538

N.A.

BOGDAN

ORAȘUL IAȘI
MONOGRAFIE ISTORICĂ ȘI SOCIALĂ, ILUSTRATĂ

Editura
Tehnopress
IAȘI
VII

NICOLAE ANDRIESCU-BOGDAN
(1858-1939)
Scurtă biobibliografie

1. DATE BIOGRAFICE. Asupra datei nașterii viitorului


istoriograf, poet și dramaturg Nicolae ANDRIESCU-BOGDAN
(N.A.Bogdan) planează o incertitudine. În manuscrisul Notiță biografică
din Dosarul XXI al „Arhivei N.A. Bogdan”, păstrat la Biblioteca Centrală
Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, autorul monografiei ORAȘUL
IAȘI spune: „Sunt născut în Iași, în anul 1858, luna maiu în 10 (st.v.)...".
Dar, în același dosar, se păstrează originalul documentului eliberat la data
de 2 iulie 1895 de către Primăria municipiului Iași, „ținînd loc de act de
naștere”, din care rezultă că N.A. Bogdan s-a născut în Iași „în anul 1854,
luna mai 10”.
Familia BOGDAN se trage din postelnicul Dumitru Bogdan,
„proprietar” și Suzana, casnică. Tatăl lui N.A. Bogdan, Gheorghe, era de
loc din Botoșani. Mama sa, Irena (zisă și Profira) era fiica preotului Tudor
ANDRIESCU, „de la biserica din Lunca Bîrnovei". Iată, deci, explicația
numelui său, Nicolae Andriescu-Bogdan.
Studiile primare le-a făcut în Iași. „Am învățat în școala din Trei Sfetite, avînd ca institutor pe
fostul Diacon și Povestitor Ioan (sic!) Creangă, la care am stat în gazdă aproape trei ani”, scria N.A.Bogdan.
A urmat cursurile liceale la Gimnaziul „Alexandru cel Bun” și la Liceul Național, fără a le termina,
deoarece rămîne orfan la vîrsta de 16 ani (1874). în 1879 s-a înscris la Conservatorul de Muzică și
Declamațiuni din Iași, ale cărui cursuri le-a absolvit la 11 iulie 1882 („cu premiul întîiu cu coroană”).
Lipsesc mărturii despre preocupările sale din perioada 1874-1879, dar putem deduce că este începutul
carierei sale de „publicist”, deoarece între 1875-1876 redacta o revistă lunară, intitulată Scrieri amuzante.
în anul 1878 publica în Femeia română și Telegraful din București, iar în anul 1879, în publicațiile ieșene
Steaua României și Zimbrul. A fost angajatul profesorului Victor Castano, ca „scriitor și traducător”,
perioadă în care s-a „perfecționat în limba franceză și în alte obiecte clasice”. între 1878-1881 a fost
„secretar al Corpului de Portărei al Curții de Apel din Iași”.
Din 1881, mărturisește N.A. Bogdan, „am fost angajat ca gagist la Teatrul Național de la Copou
și la alte teatre din țară și din provinciile Bucovinei și Basarabiei”. A mai deținut funcțiile de „tachigraf
redactor (stenograf, n.n.) al Consiliului Permanent al județului Iași” (1891-1893), ofițer al Stării Civile de
la Primăria Iași, Secretar general al Primăriei și prim-ajutor de primar.
În anul 1895 s-a căsătorit cu Alice-Isabela Barozi, realizînd împreună numeroase călătorii în
străinătate, prilej pentru documentare în arhivele și bibliotecile respectivelor țări (Franța, Germania, Belgia),
în 1920 îl găsim bibliotecar al Societății Franco-Române „Lutetia”.
La propunerea primarului C.B. Pennescu, în 1904, redactează și tipărește (în numai patru luni!)
lucrarea monografică ORAȘUL IAȘI - ODINIOARĂ ȘI ASTĂZI, care, în 1913, în cea de-a doua ediție,
va deveni ORAȘUL IAȘI - MONOGRAFIE ISTORICĂ ȘI SOCIALĂ ILUSTRATĂ, opera capitală a vieții
sale, pentru care zadarnic s-a străduit, între 1917-1937, să întocmească o a treia ediție, "revăzută și mult
adăogită”. S-a pensionat în luna martie 1917, dar și-a continuat activitatea ca publicist, istoriograf, poet,
dramaturg. Pentru meritele sale a. fost decorat cu diverse ordine și medalii, între care Ordinul „Coroana
României” în grad de cavaler, acordat de regele Ferdinand I, în 1922, sau Ordinul „Officier d’Instruction
Publique” pentru „servicii aduse Franței”. în 1937 a fost propus de profesorul universitar Ilie Bărbulescu
pentru titlul de ,'Doctor honoris causa” al Facultății de Litere din Iași.
A locuit în strada Albineț nr.4, unde a decedat în ziua de 17 aprilie 1939, fiind înmormîntat la
Cimitirul „Eternitatea” din Iași.

2. OPERA LUI N.A. BOGDAN. Pînă la întocmirea unei lucrări complete privind viața și opera
acestui mare iubitor Ia lașului, redăm, succint, cîteva din titlurile lucrărilor sale:
a. Scrieri literare-. Frunze verzi, 1892 (versuri și epigrame); Povestiri și anecdote din popor,
1892; Și nouă și vechi, 1893 (volum de 276 pagini); Să rîdem, 1902 („cronici, satire, amintiri”); Pentru
amintirea lui Ion Creangă, 1918 (broșură); De haz și de necaz, 1929 („miș-maș literar artistic”), Povești
și bazaconii, ediția a IlI-a, 1936; Cuibul fericirii, nuvele (nedatată). .
b. Scrieri dramatice.
- originale: 30 de comedii (două volume a cîte 15 comedii); Șase piese istorice;
VIII

Bursucul (comedie), 1896; Arta de a vorbi, recita și declama, 1899 (broșură);


- traduceri și adaptări: Hamlet, Prințul Danemarcei, după Shakespeare, 1887; traduceri
din Moliăre, Beaumarchais, Zola, Al. Dumas etc.
Multe din scrierile dramatice ale lui N.A. Bogdan au fost reprezentate pe scena Teatrului Național
din Iași.
c. Scrieri monografice. Orașul Iași-odinioară și astăzi, ediția I, 1904, Monografia Universității
din Iași, 1860-1905,1906, pentru care a primit Medalia de Aur; Orașul Iași-Monografie istorică și socială
ilustrată, ediția a Il-a, 1913-1-915; Regele Caro! I și a doua sa Capitală, 1916; Societatea
Medico-Naturalistă și Muzeul Istorico-Natural din Iași,
1830-1919, 1919; Asistența socială în Basarabia, 1922;
Călăuza orașului Iași, 1923; Din trecutul comerțului
moldovenesc și mai ales a) celui ieșean, 1925; Centenarul
Farmaciei Centrale Werner cu amănunte asupra tuturor
farmaciilor din Iași, 1827-1927, 1927; Creditul Funciar
Urban din Iași, 1881-1931, 1931; Cel mai nou ghid al
lașului, 1932.
d. Activitatea publicistică. Sub iscălitură proprie
sau sub pseudonimele Basile N., Cezar, Clio, Dan,
Iassiensis, N. a Irinei și altele, N.A. Bogdan a desfășurat o
intensă activitate de publicist în domenii variate, colaborînd
la diverse ziare și reviste din țară și străinătate. între
periodicele din țară, amintim: Steaua României, Zimbrul,
Liberalul, Pactul social, Curierul intereselor generale,
Arhiva, Mișcarea, Evenimentul, Opinia, Ecoul Moldovei și
altele din Iași, Telegraful, Femeia Română, Constituționalul
etc. din București, Familia din Oradea, Gazeta săteanului
din Rîmnicu Sărat, Amicul familiei din Gherla, Glasul
Basarabiei, Curierul Stanicului, Carmen Silva etc.
A colaborat la Revue Parisienne, La Revue
Franco-Italienne, L 'Universite Literaire, Revue Firenzienne,
Gefliigel Bdrse (Leipzig) etc.
Notă biografică În revista Cele trei Crișuri din Oradea a publicat
un amplu articol lașul- Aspecte istorice asupra trecutului
și prezentului vechii capitale a Moldovei. în Revue
Firenzienne (St. Etiene - Franța) a publicat articolul La Roumanie - pays que Ies Franțais doivent mieux
connaître (1902). în Cultura poporului din Cluj a publicat (27 iulie 1924) interesantul articol Cea mai
veche societate literară românească JUNIMEA din Iași. în Arhiva, pe lîngă numeroasele articole privind
istoria lașului, în 1912, publică Bibliografia „Orașului Iași” (238 de referiri la lucrări din autori străini
cu privire la trecutul lașului), lucrare ce va apărea ulterior în broșură.
Remarcăm și faptul că el însuși va scoate următoarele reviste: - în 1875-1876 - Scrieri amuzante,
în 1878, foaia literară săptămînală Cabinetul de lectură, în perioada 1903-1905, revista socială și literară
Lupta cu viața, după ce în perioada 1883-1884 scoses Arta.
e. Diverse-. în 1937, la editura Socec din București i-a apărut Istoria neamului românesc
povestită în zece șezători de moș Andrei Gurăbogată. A rămas în manuscris lucrarea monografică lașul
- leagăn al unirii tuturor românilor, 1916-1918, datată 1936.
„Cronicarului lașului autentic”, cum era numit N.A. Bogdan, i-au acordat cîteva pagini Ionel
Mafiei în volumul II din Personalități ieșene și Aurel Leon în Umbre, volumul IV. Recenta reeditare a
monografiei sale este încă o dovadă de prețuirea pe care, fie și tardiv, ieșenii i-o acordă, acum la aproape
140 de ani de Ia nașterea autorului celei mai documentate monografii despre orașul Iași de pînă acum.

Olga RUSU
Constantin OSTAP
octombrie 1997
IX

DESTINUL UNEI CĂRȚI

Folosim acest titlu pentru notele ce urmează gîndindu-ne la analogia între soarta monumentalei
lucrări a lui G. Călinescu Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent și monografia Orașul
Iași-a istoriografului N.A. Bogdan, păstrînd, firește, proporțiile.
Dacă cea de-a doua ediție a Istoriei literaturii române... a avut șansa să fie pregătită încă din
timpul vieții autorului, astfel încît acum dispunem de două .reeditări (cea din 1980 a Fundației Europene
Drăgan și cea din 1988 îngrijită de Al. Piru), în cazul lucrării Iui N.A. Bogdan, care se retipărește acum
(ediția a doua, 1913-1915), autorul, care a depus un enorm efort pentru realizarea celei de-a treia ediții, nu
a mai avut satisfacția să o definitiveze în timpul vieții sale, iar împrejurările dramatice de după 1940 nu au
permis editorului Ath. D. Gheorghiu să scoată ediția pregătită în 1944.

1. Prima ediție a monografiei

N.A. Bogdan a redactat și tipărit prima ediție a monografiei sale în 1904, la cererea primarului
C.B. Pennescu, primind, firește, un sprijin material (volumul trebuia dăruit Familiei Regale ce urma să
participe, în octombrie 1904, la sfințirea bisericilor restaurate - Sf. Neculai Domnesc și Trei Ierarhi), dar
bazîndu-se pentru redactare doar pe propriile-i forțe. în ultima pagină a celei de-a doua ediții a monografiei
el explică geneza primei ediții. Membrii Societății Științifice și Literare din lași hotărîseră, în ședința din 13
mai 1894, întocmirea unei „monografii a lașului”, de care să
răspundă: A.D. Xenopol, dr. N. Leon, V.C. Buțureanu,
A.C.Cuza, I. Tanoviceanu, V I. Atanasiu, A.D. Atanasiu,
N.Beldiceanu, Gr.C. Buțureanu, T.T. Burada,
Gh.Ghibănescu, P. Gîrcineanu etc. „... Ca ieșean, născut și
trăit aicea, spune N. A. Bogdan, mi-am iubit, poate mai mult
decît alții, orașul, și am citit, și am cules, oricînd alte
ocupații mi-au îngăduit, cărți vechi și nouă, documente, hărți,
stampe, gazete, tradiții și povestiri de la bătrîni, tot ce mi se
părea a avea atingere cu ceea ce a fost sau ceea ce mai este
capitala Moldovei, fără credință că eu le voi întrebuința
pentru vreo alcătuire oarecare; așteptam doar pe aceea a
Societății Științifice și Literare, pentru a o colecta și pe ea
(...). Pe lîngă materialul întîmplător ce posedam, - o picătură
într-un lac - cercetai și adunai, în curs’ de trei luni, de prin
bibliotecile și arhivele publice și particulare, cît și de pe la
mai mulți bibliofili și chiar buchiniști din Iași, București și
de aiurea, tot ce putui și crezui interesant (...) și, la termenul
fixat, - volumul Orașul Iași odinioară și astăzi, fu înmînat
înaltei Familii Regale. Acesta fu Orașul Iași, ediția I.”
Se ridică fireasca întrebare dacă ediția a doua
cuprinde sau nu reproducerea ediției din 1904. Răspunsul
este negativ. Nu numai titulatura lucrării este schimbată
(Orașul Iași - odinioară și astăzi pentru ediția din 1904 și
Coperta ediției I Orașul Iași - Monografie istorică și socială ilustrată
pentru ediția din 1913-1915), dar și cuprinsul respectivelor
ediții diferă. Acest lucru a fost remarcat de dr. P. Zosin în articolul O operă de erudiție despre orașul Iași
(Adevărul, 28 septembrie 1913) vorbind despre primele două fascicole ce apăruseră: „Dar fascicolele acestea
nu amintesc decît pe departe întîia edițiune. în realitate este o lucrare aproape total nouă și surprizătoare, mai
ales prin erudițiunea ce o desfășoară (...). Cele 96 de pagini ale celor dinții fascicole reprezintă chintesența
a 145 opere documentare și 20 de reviste cercetate...” în interviul cu N.A. Bogdan (Cuvîntul, 10 octombrie
1913), V. Răsure menționa apariția unei noi ediții „cu totul refăcută și cu o materie împătrită, mai bogată
și mai interesantă.”
Despre această primă ediție a monografiei Orașul
Iași - odinioară și astăzi, istoricul A.D.Xenopol,
propunînd-o pentru premiul Academiei Române, scria în
1905: „...Ar trebui să fim foarte fericiți dacă orașele noastre
ar poseda asemenea lucrări asupra lor”.
În același an, Nicolae Iorga a făcut o critică aspră
acestei lucrări, cu referiri la partea istorică. Se știe că
N.A.Bogdan, vorbind despre denumirea lașului, a afirmat:
„...Tîrgul Iașilor sau Ieșilor, ori al Iasigilor, denumit în
trecut, în documente oficiale, Forum Filistenorum, pare dar
o localitate a cărei soartă și denumire să se perpetuieze”.
Marele istoric, în recenzia făcută acestei monografii, nota:
„...Discuția pe mai multe coli despre municipiul Iași și
originile sale antice sînt tot ce poate fi mai zadarnic(...)
D. Bogdan nu e un istoric și nu bănuiește măcar ce trebuie
să fie și cum trebuie să fie... nefiind încă măcar o singură
colecție de documente ieșene, datorită vreunuiparticular sau
vreunei societăți pentru studierea istoriei lașului, materialul
nu ajunge pentru a da o expunere coherentă și plină de
viață...”
N. Iorga era, la acea dată, adeptul ipotezei lui Bandinus
(1646), preluată apoi de Dimitrie Cantemir, după care
denumirea de IAȘI ar veni de la acel „... văcar sau morar,
Familia Regală a României la 1904
IAȘ, care, în vechime, păștea oile pe locurile unde s-a ridicat
apoi curtea domnească”. Ca urmare, la propunerea lui
N.Iorga, Academia Română a premiat o modestă monografie a satului Rășinari, întocmită de un oarecare
I.Păcală. Este adevărat că N. Iorga găsea și cuvinte de prețuire: „...Nu se poate lăuda îndeajuns rîvna
autorului în a găsi materialul bogat de ilustrație, careface din lucrare un interesant album al Iașilor și chiar
al vieții istorice a Românilor.”
Se va vedea că, la apariția celei de-a doua ediții a monografiei lui N.A. Bogdan, istoricul va adopta
o atitudine mult mai înțelegătoare, relevînd calitățile lucrării.

2. A doua ediție a monografiei

Timp de nouă ani (1904-1913), N.A. Bogdan a


lucrat la pregătirea celei de a doua ediții, „refăcută și mult
adăogită”. De data aceasta, lucrarea se intitula Orașul Iași -
Monografie istorică și socială ilustrată - Iassy
MCMXIII-MCMXV (1913-1915). Explicația indicării anilor
1913-1915 constă în aceea că, inițial, lucrarea a apărut In 12
fascicole și abia în final sub forma unui volum compact de
552 de pagini, în 4°, cu 550 ilustrații (vezi Ecoul Moldovei,
20 noiembrie 1914). Fascicolele apărute începînd din 1913,
trimestrial, au pe copertă sigla tipografiei H. Goldner.
Volumul final a fost tipărit la „Tipografia Națională”
I.S.Ionescu & M.M. Bogdan, 1913-1915.
Autorul a ținut seama de critica făcută de N. Iorga
ediției din 1904, documentîndu-se temeinic. în broșura sa
Bibliografia Orașului Iași (1912) el arăta: „Din 1904 am
adunat material nou privitor la trecutul orașului Iași. Am
cercetat multe cărți vechi, documente, acte și am notat și
unele amintiri ale bătrînilor, întrucît ele mi-au părut vrednice
de luat în samă”. A rezultat o lucrare valoroasă, care și acum
se bucură de aprecierea cititorilor. La data apariției ediției a
doua, dr.P. Zosin scria: „D. Bogdan ne surprinde în toată
puterea cuvîntului prin opera sa de înaltă erudiție”. în
Propășirea din 15 iunie 1915, lucrarea era apreciată drept
Pagina de titlu la ediția I „monumentală”.
XI

Față de ediția I, autorul a utilizat o nouă redactare, împărțind lucrarea în 12 cărți, fiecare avînd,
la rîndul ei, capitole și paragrafe, pentru ca expunerea să fie cît mai atractivă. El a renunțat la notele și
trimiterile la subsol care „...ades încurcă și plictisesc cititorul”. însă, la sfirșitul fiecărei cărți a dat bibliografia
consultată. Ar fi necesar să subliniem faptul că el a consultat peste 650 de lucrări pe care le va include la
sfirșitul fiecărei cărți, scociorînd „pe cît am putut” documentele aflate la Arhivele Statului, Eforia orașului,
arhiva Universității din Iași, a Muzeului de Istorie Naturală; de asemenea, documentele aflate la Biblioteca
Universității din Iași, a Primăriei Iași, a Academiei Române din București, precum și cele aflate Ia
bibliotecile din Bruxelles, Potsdam, Paris, Berlin etc.
De această dată, în Revista istoricănr. 3-6 (martie-iunie 1916) N. Iorga a publicat recenzia „Orașul
lași, monografie istorică și socială ilustrată, ediția a doua, Iași, 1915”, mult mai obiectivă: „A doua ediție
a acestei cărți, de o splendidă ilustrație, a suferit schimbări și adăogiri, de care trebuie să se țină seama
de critică(...)n. Mai departe găsim și alte aprecieri favorabile: „... Partea descriptivă e foarte bogată și în
general bună: din ea se va lua în viitor multă informație de preț. Descoperirea planului Iașilor de Giuseppe
Baiardi la 1819 e desigur fericită. Urmează planul Rascheck, 1844, planul Fr. Peytavin, 1857 (...)
Interesează foarte mult chipul Feodosiei, soția lui Vasile Lupu și al fiicei sale Maria (...) d. Bogdan are
meritul dea le fi scos din Theatrum Europaeum (...) Descripția bisericelore îngrijită (...) Capitolul despre
teatru e scris cu înțelegere și iubire. Unele știri despre vechea administrație sînt luate din izvoare rari”.
Partea istorică a lucrării este, însă, criticată: „...Dar autorul a păstrat toate explicațiile inutile despre
Iasigi, cari, firește, n-au a face cu originile tîrgului lașului, desvoltat din satul lașului (laș e strămoșul; mai
sînt măcar nouă localități cu acest nume pe pămîntul romînesc, precum știe d. Bogdan - v. pp. 44-5 - fără
nici un iasig la basă). Și de ce se amestecă d. Bogdan în lucrări de specialitate, în care e silit să spuie că
Padova (Patavium) e Patavissa în Transilvania (p.9)? (...)". N. Iorga, făcînd trimiteri aici la articolul său
Cît e de vechi lașul cu adevărat? (Florile darurilor, vol.II) nu se sfiește să afirme că lașul este atestat,
documentar, ca oraș, încă din 1396 în acea „descripție de călătorie a Bavaresului Schiltenberg, la începutul
veacului al XV-lea”, acel „Aspassery” nefiind altceva decît „Iaș-bazar, Iașii”.
Chiar și numai această „reconsiderare” din 1916 a monografiei Iui N.A. Bogdan, făcută de istoricul
N. Iorga, poate fi un argument al retipăririi ediției a doua a acestei lucrări, care vede lumina tiparului după
82 de ani.
3. Proiectul lui N.A. Bogdan pentru a treia ediție a monografiei
Este, încă, inexplicabil de ce, între 1916-1937, N.A. Bogdan nu a reușit să încredințeze tiparului
cea de a treia ediție pe care el o pregătise — ca documentare — timp de peste 20 de ani. O explicație ar
putea fi cea din scrisoarea pe care Octav Minar i-o adresase, la data de 22 iulie 1936, lui N.A. Bogdan,
scrisoare pe care am găsit-o în dosarul VII de la Biblioteca Centrală Universitară. Iată fragmentul care ne
interesează:
«... În ceea ce privește monografia lașului, despre care am vorbit, combinația a fost stricată de
apariția lucrării lui Herovanu care a acaparat piața și încă doi ani cel puțin orice lucrare asupra lașului
n-ar avea sorți de izbîndă.”. Este vorba despre volumul Orașul amintirilor, de Eugen Herovanu, 1936.
Mai plauzibilă ar fi ipoteza lipsei de mijloace financiare. Să amintim că, în dosarul XXII, păstrat
la Biblioteca Centrală Universitară, se găsesc documente care atestă că, în 1925, N.A. Bogdan intrase în
tratative cu arhitectul Ion D. Berindey, care îi promisese sprijin pentru obținerea de fonduri în vederea
tipăririi ediției a treia a lucrării. CumI.D. Berindey a decedat în 1928, acest plan nu a putut fi realizat. Este,
însă, o dovadă că, în 1925, N.A. Bogdan avea materialul pregătit pentru o a treia ediție. Găsim în dosarul
XXI dovezi că, în 1936, el pregătea această ediție, într-un tiraj de 2000 de exemplare, pentru care întocmise
un proiect de venituri și cheltuieli. El conta pe ajutor financiar din partea Primăriei, Prefecturii, Creditului
Urban, Societății Comunale de Electricitate, Camerei de Comerț etc. Lucrarea urma să se intituleze TÎRGUL
IAȘILOR— ORAȘUL ȘI JUDEȚUL („Municipium lassiorum”), ediția a IlI-a a monografiei „Orașul
Iași”, politică și socială, apreciind că volumul va avea „800 de pagini cu un număr de aproximativ 800 de
clișee și ilustrații de diferite mărimi, într-o singură culoare”.
În noua redactare lucrarea era structurată pe următoarele capitole: I. Întemeierea și denumirea
orașului; II. Situația geografică și politică; III. Scaun de domnie și Curtea Domnească; IV. Mitropolia,
biserici și mănăstiri; V. Școli publice și particulare; VI. Teatrul și literatura dramatică; VII. Arte
frumoase; VIII. Municipalitatea; IX. Comerț, industrie, economie,X. Societăți și stabilimente educative,
XI. Așezăminte umanitare și sanitare; XII. Viața ieșeană în cursul veacurilor; XIII. Oameni de seamă;
XIV. Arte grafice și publicații; XV. Justiție, obiceiuri, stări speciale; XVI. Miliția, curteni, boierime
și slujbași; XVII. Carol I și vechea capitală a Moldovei; XVIII. împrejurimile lașului și județul. Se pare
că autorul se gîndea și la alte capitole, pentru care pregătise Materialul pentru memorialul Junimea,
Unirea, Cuza, Carol I, lașul în 1916-1919, Bibliografie, Critici etc.
XII

Conștient 'de vastitatea acestui program, N.A. Bogdan intenționa să apeleze la colaboratori
(Al.T.Burada, Vladimir Holota, Gheorghe Ungureanu, A.D. Atanasiu, rectorul Academiei de Belle-Arte,
Costel Popovici etc.).
În această a treia ediție, N.A. Bogdan plănuia să dea o replică convingătoare lui N. Iorga. În
manuscrisele sale, referindu-se la lucrarea lui N. Iorga din 1921, Istoria românilor prin călători, el scria:
„...Am fost nemărginit surprins și m-am bucurat mult, acum cîteva luni, citind în lucrarea d-lui Iorga că «...a
existat în vechime o populație a Iazigilor..». Cum rămîne cu bietul Iasciu, văcarul sau morarul, căruia, dacă
dezlegarea din urmă a d-lui Iorga n-ar fi venit, bunii ieșeni ar fi trebuit să-i ridice o statuie, cel puțin, pe
malurile Bahluiului sau ale Calcainei (...) D-l Iorga îmi acordă, de astă dată, un adevărat și valoros mare
premiu, prin revelațiunea ce a făcut, premiu ce prețuiește infinit mai mult decît suma ce mi-ar fi atribuit
Academia dacă raportul său {din 1905, n.n.) n-ar fi lovit ca un ciocan, așa de puternic în capacitatea,
străduința și strădania mea de a da adevărata ei deslegare unei chestiuni de ordin istoric și național!”.
Avem date certe asupra faptului că N.A. Bogdan a trudit îndelung încercînd să pregătească
manuscrisul pentru cea de a treia ediție. în „Colecția N.A. Bogdan” de la Arhivele Statului Iași există
însemnări autografe, corecturi pe paginile ediției a doua, proiecte de coperți cu însemnări ale autorului (ex.
„MCMXIII-MCMXV”, „1916-193...”) sau Descrierealașului în versuri și proză de diverși autori. Găsim
însemnări de genul acesta: Culegere de N.A. Bogdan pentru o eventuală a IlI-a ediție a monografiei. De
adaus la cele publicate de mine în cartea a IX-a a ediției a doua a monografiei Orașului Iași. Faptul că
unele bucăți literare erau, de exemplu, din anul 1929, dovedește că ediția a treia a fost gîndită după 1930
și pînă la moartea autorului. Iată cîteva din bucățile literare pregătite în acest scop: lașul, fragment din Țara
mea, de regina Maria (voi.II), Iașii pe la 1780 (din Albumul istoric și literar, 1845), Iașii și locuitorii săi
în 1840, de Alecu Russo, lașul de Constantin Nobil de Vîrnav (teza sa de doctorat), Budapesta, 1836,
Curtea domnească din Iași (dintr-un manuscris de D.C. Moruzi), Bahluiul (din Gazeta de Moldavia, nr.64,
1851), Iașii de contele Kotzebue, Arderea lașului în 1825, de cavalerul C. Stamate, Iașii - trei bucăți din
volumul lui A. Verea etc.
Din cercetările făcute pînă acum nu rezultă că N.A. Bogdan ar fi întocmit, în cursul vieții sale, un
manuscris definitiv pentru tipărirea celei de-a treia ediții a monografiei. în „Colecția N.A. Bogdan” de la
Arhivele Statului Iași s-a păstrat doar un manuscris cuprinzînd o transcriere, de către o persoană
neidentificată, a începutului primei „cărți” din ediția a doua, alături de textul tipărit; ce conține unele
corecturi făcute de autor. Ne îndoim că cercetări ulterioare ar putea duce la descoperirea textului definitiv
pregătit de N.A. Bogdan pentru cea de a treia ediție a monografiei ORAȘUL IAȘI.
4. Proiectul ediției din 1944

Dînd curs ofertei făcute în 1943 de către editorul ieșean


Athanasie D. Gheorghiu, de a se tipări o a treia ediție a monografiei
N.A. Bogdan, punînd în acest scop la dispoziție 5 milioane de lei,
primarul Constantin N. Ifrim a acceptat propunerea ca redactarea
noii ediții să fie făcută de un colectiv de cercetători, Primăria Iași
urmînd să suporte retribuirea celor șase specialiști. Găsim aceste
informații în acel PROSPECT de 16 pagini, tipărit în scop
publicitar, în vederea asigurării unei părți din costuri de către cei ce
ar fi dorit să-și rezerve acest volum. Pe pagina I a PROSPECTULUI
găsim datarea 24 ianuarie 1944. Noua lucrare avea următoarea
titulatură: N.A. BOGDAN. ORAȘUL IAȘI — MONOGRAFIE,
ediția a III-a, revăzută și adăogită de Pascu Adrian, Scorpan Grigore,
Suțu Rudolf.Turcu Constantin, Ungureanu Gheorghe, VasiliuCamil,
editura „Cartea Moldovei” Ath.D. Gheorghiu, Iași, 1944.
Editorul își motiva astfel hotărîrea de a tipări ediția a treia:
„...Gîndul meu a fost să înfățișez în paginile acestei Monografii,
toată poezia și întregul pitoresc al orașului de vechi tradiții și glorios
trecut voievodal, împletindu-le cu date statistice exacte, pentru ca
Coperta Prospectului din 1944 cercetătorul Să fie, în orice clipă, pus în fața faptelor istorice, din al
căror cuprins să-și făurească o imagine a vieții ieșene de totdeauna
(...) Fără voie, m-am gîndit cu nostalgie la fericirea ieșenilor de odinioară, care puteau să aibă la îndemînă,
pentru o mai bună cunoaștere a orașului, Monografia regretatului N.A. Bogdan”.
Noua ediție urma să aibă 12 capitole și anume: I. Așezare, origini; II. Scaun de domnie; III.
Biserica;IV. Școala; V. Așezăminteși societăți culturale; VI. Justiția; VII. Administrația; VIII. Armata;
IX. Sănătatea; X. Industrie, comerț; XI. Artele; XII. Viața ieșeană în decursul veacurilor.
XIII

PROSPECTUL cuprinde rezumatul respectivelor capitole. Din lipsa altor documente nu putem ști
dacă întocmitorii intenționau să reproducă ediția a doua (1913) cu unele completări, utilizînd materialul
documentar rămas de la N.A. Bogdan sau se gîndeau la o nouă redactare. În „cuvîntul introductiv”, ei
declarau: „Luîndu-ne greaua sarcină de a revizui și întregi lucrarea de migăloasă cercetare a tot ceea ce
constituie viața Iașilor de altădată, cel dinții gînd al nostru s-a îndreptat spre harnicul și modestul alcătuitor
al ei, N.A. Bogdan. (...) Desigur că, pentru realizarea desăvîrșită a unei opere atît de bogate, nu ajunge
puterea de muncă a unui singur om, oricîtă rîvnă și pricepere ar însoți-o (...) Ar fi temerar să afirmăm că,
prin contribuția noastră, vom atinge idealul visat de N.A. Bogdan, deoarece atît vastitatea materialului, cît
și modestele noastre posibilități de înfăptuire, nu sînt în stare să nască sentimentul că am realizat o operă
care să înfrunte orice critică. Am îndrăznit totuși să pornim pe drumul greu al unei munci covîrșitoaref...)
cu nădejdea că alții ca noi, călăuziți de același gînd și aceeașiprețuire pentru înaintașul nostru, vor împlini
ceea ce puterile noastre nu ne-au ajutat "
Nu avem nici o dovadă că aceste bune intenții ar fi fost finalizate, fie și sub forma unui manuscris
pregătit pentru tipar. Nici un document sau vreo mărturie nu confirmă existența vreunui manuscris. Probabil
că precipitarea evenimentelor din primăvara anului 1944, soldate cu ocuparea, la 20 iulie. 1944, a orașului
Iași de către Armata Roșie a făcut imposibilă continuarea lucrărilor. Generoasa intenție a editorului Athanasie
Gheorghiu și binevoitorul sprijin oferit de Constantin N. Ifrim au rămas doar ca un gînd frumos...

5. Arhiva lui N.A. Bogdan

Cu regret, spațiul tipografic pe care îl avem la dispoziție nu


ne permite să dezvoltăm acest subiect, care, sperăm, va fi obiectul
unor studii ulterioare. Spunem acest lucru, deoarece, din fericire, se
păstrează, în bune condiții, cele 38 de dosare ce formează Arhiva
N.A. Bogdan de la Biblioteca Centrală Universitară Iași, precum și
cele două dosare ce formează Colecția N.A. Bogdan, în păstrarea
Arhivelor Statului Iași. Ne rezumăm, deci, a da cîteva repere.

a. Arhiva N.A. Bogdan cuprinde 2854 de documente


pregătite de N.A. Bogdan pentru ediția a treia a monografiei, cît și
diverse alte documente legate de istoria orașului Iași sau de opera lui
N.A. Bogdan. Astfel dosarul I conține 263 de piese (Afișe și
programe de concerte și spectacole 1899-1913); dosarul II -25 de
documente referitoare la prima Societate de Economii din Iași;
dosarul III - 9 piese de teatru de N.A. Bogdan; dosarul IV - 15
piese de teatru; dosarul V - 24 scrisori către N.A. Bogdan (Olga
Sturdza, Eugen și Alfons Herovanu, Artur Gorovei, Octav Minar,
Rudolf Suțu etc.); dosarul VI - 94 de acte, scrisori, tăieturi din
Proiectul de venituri și cheltuieli
ziare, fragmente de broșuri și cărți etc. ; dosarul VII - corespondență
pentru ediția a treia
cu editori și tipografi; dosarul VIII - 303 acte, scrisori, fotografii,
afișe; dosarul IX - documente referitoare la revista Arhiva și Ia
Societatea Istorico-Filologică din Iași; dosarul X - 614 documente referitoare la lucrările lui N.A. Bogdan;
dosarul XI - 503 tăieturi din ziare cu articolele lui N.A. Bogdan; dosarul XII - corespondența lui N.A.
Bogdan cu diverse instituții; dosarul XIII - 267 piese destinate ediției a treia a monografiei; dosarul XIV
- idem (154 piese), etc., etc. Să notăm, fugitiv, că există dosare referitoare la B.P.Hasdeu (XV), la Unirea
Principatelor (XVI), la Ion Creangă (XVII), la Junimea (XIX), la N. Iorga (XX), la acte de familie (XXI),
la procesele lui N.A. Bogdan (XXII). Unele dosare conțin documente pentru viitoarele capitole ale ediției
a treia (Situația geografică și politică - XXIV; împrejurimile lașului - XXV; Municipalitatea - XXVI,
Scaun de domnie și Curtea Domnească - XXVII; Mitropolie, biserici și mănăstiri - XXVIII; Justiție,
obiceiuri, stări sociale - XXIX; Comerț, industrie, economie - XXX; Școli -XXXII; Oameni de seamă
- XXXIV; Presa, arte grafice - XXXV). Dosarul XXXVI era destinat Bibliografiei, iar dosarul XXXVIII
conține „tăieturi din ziare, reviste, articole referitoare la istoria orașului Iași”. Documentele păstrate în aceste
„dosare” oferă un imens material pentru cercetători, multe din documente, fotografii, reproduceri fiind
inedite. Găsim aici stema familiei Cantacuzino-Pașcanu și inscripția pe cișmeaua de la Spitalul Pașcanu
(1851) - ctitoria lui Dimitrie Cantacuzino-Pașcanu, fotografii de la serbarea de la Mitropolie cu prilejul
alipirii Basarabiei la patria mamă, aspecte de la inaugurarea unor statui din Iași (V. Alecsandri,
M.Kogălniceanu), aerodromul de la Abator (1917), inaugurarea noii clădiri a Universități^ 1897), inaugurarea
Spitalului „Dr. Cluriet”, Spitalul „General Berthelot” din grădina Teatrului Național din Iași (1917), uzina
XIV

electrică și uzina tramvaielor din Iași (fotografii


necunoscute). în unul din dosare se păstrează unica fotografie
a picturii tavanului Aulei Universității din 1897 (actuala Aulă
„Gh. Asachi”), pictură dispărută. Se păstrează reproduceri ale
diverselor peceți și ștampile de epocă, inclusiv cele ale
consulatelor străine din Iași, sigilii, steme ale unor familii
boierești etc.
Găsim aici interesante date referitoare la cartierele
Tătărași și Ciurchi. Interesante sînt notele despre
împrejurimile lașului (dosar XXV), cu referiri la schitul
Hadîmbu, biserica de la Bîrnova, bisericuța din Copou, apele
minerale de la Breazu, Mircea-Copou, Tăutești etc.
Interesant este documentul Inventariul de objecte
scoase din Paraclisul incendiat al Palatului Administrativ
din-Urbea Iassy (1880) sau actele originale privind bugetul
Eforiei Iași (1832) sau al comunei Iași (1864-1907). Găsim
aici lista prefecților lașului din perioada 1862-1916. Multe
documente se referă la societatea literară Junimea din Iași,
inclusiv caricaturi de Juquidi ale unor personalități
(V.Alecsandri, T. Maiorescu, Gh. Panu, LeonNegruzzi etc).
Se păstrează caricatura pe care N.N. Tonitza i-a făcut-o, în
1905, lui N.A. Bogdan, semnată CZXPS), cu autograful lui
Gh. Popovici („Dat prietenului său și camarad de școală
N.A. Bogdan de Gh. Popovici. Această caricatură excelentă Caricatura lui N.A. Bogdan
este făcută de elevul meu N.Tonitza, 1907 Ianuarie în 26”). făcută de N.N. Tonitza
Sînt documente extrem de valoroase pentru cei care
vor continua opera lui N.A. Bogdan. Amintim în acest sens documentele adunate de N.A. Bogdan cu privire
la perioada primului război mondial, ce urmau să formeze conținutul unei lucrări rămasă în manuscris.
Regretăm că nu putem să ne referim pe larg la astfel de documente, care evidențiază valoarea arhivei lui
N.A. Bogdan.

b. Colecția N.A. Bogdan de la Arhivele Statului din Iași conține 469 piese. Importante sînt cele
referitoare la noile capitole pregătite de N.A. Bogdan pentru o nouă ediție a monografiei sale, cum ar fi
Descrierea lașului în proză și versuri de diferiți autori. S-a păstrat placheta de versuri în limba franceză
Lesbeautesde Iassy de Albert Patrognet (1928), cuprinzînd 13 poezii dedicate lașului. Interesante documente
se referă la trecutul militar al orașului Iași.

O viitoare lucrare bibliografică referitoare la personalitatea lui N.A. Bogdan va putea pune în
valoare documentele pe care autorul monografiei ORAȘUL IAȘI ni le-a lăsat.
Cîteva din documentele arhivei N.A. Bogdan sînt reproduse în lucrarea de față.
Ne facem datoria ca, și pe această cale, să aducem cuvenitele mulțumiri Bibliotecii Centrale
Universitare „M. Eminescu” și Arhivelor Statului din Iași, instituții care, cu bunăvoință, ne-au înlesnit
cercetarea și valorificarea parțială a prețioaselor documente aflate în patrimoniul lor.
Un gînd recunoscător Editurii TEHNOPRESS din Iași, care înfăptuiește un frumos act de cultură,
dăruind ieșenilor (și nu numai...) această valoroasă lucrare monografică, ce apare ca un omagiu adus
harnicului și modestului istoriograf al lașului, N.A. BOGDAN.

Olga Rusu
Constantin Ostap
Iași, noiembrie, 1997
N. A. BOGDAN

Orașul Iași
MONOGRAFIE ISTORICĂ ȘI SOCIALĂ, ILUSTRATĂ

Ar trebui să fim foarte fericiți dacă


toate orașele noastre ar poseda
menea lucrări asupra lor.
ase
A. D. XENOPOL
(Raport cătră Academia Română, în
Analele Academiei, XVII, 1906).

EDIȚIA A DOUA
------ REFĂCUTĂ ȘI MULT ADĂUGITĂ ------

IAȘI MCMXIII
TOATE DREPTURILE REZERVATE
Asupra ediției a doua a acestei cărți.

Sunt nouă ani de cînd am tipărit cartea Orașul Iași și după


un timp relativ scurt exemplarele mîntuindun-se. mi s-au mai
cerut altele din multe părți. M-am gîndit de atunci la o nouă,
ediție; ‘însă împrejurările, mai ales materiale, nu mi-au
duit pînă acum s-o fac. Am căutat totuși ca în acest răstimp
îngă
să revăd, să culeg și să coordonez tot ce ași mai putea afla că
ar interesa descrierea vieței trecute și actuale a vechei Capitale
a Moldovei.
Am scris-și-publicat în acest interval mai multe articole
cu caracter istoric, administrativ și social, relative la orașul Iași,
în revista mea 'Lupta, pentru viață, din 1905; statistici,
grafii și note artistice în Arhiva societății Științifice și Lite
biblio
rare. în diferiți ani; am redactat în colaborare cu RectorulU
niversităței din Iași, Dl.' Const. ‘Climescu, Monografia acestei
Universități, dela fundarea sa ’pînă în 1906, lucrare care a ob
ținut dela Juriul științific al Expoziției jubilare din București, cea mai înaltă dis
tincție : apoi am făcut cercetări none în multe arhive și ' biblioteci, publice și particu
lare atît din țară cît și din străinătate, din pare am extras tot ce interesadespr orașul
lași, așa că acum retipăresc cartea, mea cu totul refăcută, adăugîndu-i o sumă de
cunoștință date, documente și ilustrații, pe care nu le'avusem la îndămînă odinioară.
Am schimbat sistemul redactărei: împărțind lucrarea în douăsprezece Cărți, și
acestea în capitole și paragrafe deosebite; am suprimat notele și trimeterile ce ades
încurc șl plictisesc cetitorul, excluzînd din cartea mea ori o pretenție de clasicism sau...
pedantism. Întrucît mă adresez marelui public, doritor de a-și cunoaște patria, oame
nii și lucrurile interesante din ea. Totuși, am arătat chiar în cursul descrierilor ce
fac, izvoarele de unde am luat știrile sau documentele ce public, pentru acei ce vor să
le controleze, iar la sfîrșitul fiecărei cărți inserez o bibliografie specială.
Ca atare cred că voi reuși să prezint cetitorilor mei de acum o scriere, în care să
se oglindească tot ce se poate cunoaște asupra orașului acesta, în care s-aupetrecut cele
mai importante acte ale vieței românești prin curgerea vremurilor, și care, chiar astăzi
presintă încă un mare interes prin monumentele sale istorice și artistice, vrednice de
admirat, și prin instituțiile sale, cari revărs o mare lumină binefăcătoare asupra tuturor
pământurilor locuite de neamul românesc.
Am avut în privința culegerei materialului necesar publicațiunei, concursul mai
multor persoane binevoitoare, dar am întîmpinat și... nepăsări, obiecțiuni, ca să nu le
zic altfel, cari, pe alții i-ar fi descurajat, dar despre cari eu nu voi face nici o mențiune.
Întrucît privește aprecierile ce s-au făcut de unii și alții, asupra celei întîi ediții
a acestei cărți, voi cita numai faptul că, majoritatea Comisiunei istorice a Academiei
Române. În urma unui raport măgulitor al marelui nostru istoric A. D. Xenopol
Membru al acelei Academii, a opinat pentru premierea cărței mele.
N. A. Bogdan
1. Dacii învinși de Romani, își părăsesc cetă Traian învingătorul vorbește Legiunei XIII, supranumită Da
țile și avutul lor, și-n loculcuce
lor cica, pe care o pune să stăpînească întreaga Dacie.
ritorii aduc noi coloniști. (Gravuri de pe Coloana lui Traian)

Orașul Iași
CARTEA I.
De cînd s’a întemeiat și de unde’i vine numele?
a. Din vremuri străvechi. Indicii problematice.
care să ne spuie cu siguranță de cînd și
pocaE întemeie rii ora cum dăinuește în lume orașul acesta.
Iași, cași a șului
mai Cîte documente, inscripții sau scrieri au
tuturor orașelor vechi ajuns pînă la noi din timpurile mai înde
din lume, se pierde în părtate, ne vorbesc de multe lucruri și fapte
noaptea vremurilor. întîmplate cu veacuri înainte și după Hristos.
Nimeni și nimic nu ne Prin părțile orientale ale Europei se văd
poate spune cu sigu citate, în atari scripte, unele orașe, porturi,
ranță cînd și prin ce ori cetăți chiar, de pe teritoriul unde s-a
împrejurare s-a fondat, întemeiat și mărit întemeiat odinioară vechea Dacie, apoi
această politie; dacă ea a luat ființă prin Moldova, cum și fapte decurse, mai mult
porunca unui cîrmuitor de gloate, sau prin sau mai puțin precise, ca năvăliri, lupte,
trebuința de așezare a unor triburi pribege, cotropiri de neamuri pe aceste teritorii. Va
dacă a răsărit din popăsirea sau oploșirea fi existat poate pe atunci de cînd? cine
unor indivizi, ori a unor familii răzlețite, știe! și localitatea noastră, sub un nume
la o respîntene de drum, la un mal de rîu, sau un altul; va fi fost cercetată și chiar
pe un pisc de deal sau la un capăt de descrisă de niscai fruntași din oareșcari
pădure, crescînd și sporind apoi neconte neamuri, în documente sau opuri ce n-au
nit, ca dintr-un sîmbure un copac, dintr-un mai ajuns pînă la cunoștința generațiilor
copac o pădure, dintr-un cort un sat, din actuale. Din era creștină și din luptele ur
tr-un sat un oraș. mate pentru întinderea stăpînirei Romane
Nici date sigure, nici tradiții vrednice de prin aceste țări, în curs de veacuri, deși
ținut în samă nu avem. Cercetări arheolo se găsesc cîteva opuri, geografice și istorice,
gice nu s-au făcut, și nici întîmplarea n-a cari vorbesc de prefacerile de neamuri și
contribuit ca solul lașului să ne dea la lu cîrmuiri, de creări și distrugeri de centruri
mină vreo piatră, vre-un document sau vre-un populate, de felurite instituții sau organizări
alt semn mărturisitor din vremuri străvechi, sociale, totuși, date precise ale faptelor
2 ORAȘUL IAȘI

petrecute în vremile ce s-au succedat o al 18-lea și începutul celui al 19-lea, lu­


dinioară nu ne sînt cunoscute, decît doar mina civilizației apusene începînd a pă­
cu lipsuri sau neajunsuri cari întunecă trunde și în țerile noastre, prin o relativă
mult trecutul nostru. libertate de a se manifesta și lumina fie­
De aceea trebuie să ne mulțămim cu care cetățean, de orice treaptă, —un mă­
crîmpee de cunoștinți ce le găsim ici colo, nunchi de oameni culți se ridicară din mul­
prin întîmplare cari ne pot indica unele țime, și începu să se vorbească și să se scrie
date mai îndepărtate ale existenței și per chiar cîte ceva despre existența, istoria și
petuărei localităței de care vorbim, sau ale drepturile țărei, ale cetățenilor și ale ora­
oricărei alte chestii mai vechi de care ne șelor ce locuiau.
interesăm. Întîmplările, poziția sau așezarea Cronicele vechi ale țărei, puține cîte se
lașului a contribuit mult, negreșit, și ele la mai găsiră din întîmplare, scrise de trei-
lipsa dovezilor mai sigure ce ne-ar putea patru vechi cărturari moldoveni, erau în
vorbi de epoca întemeierei sau de vechimea terfaloage, prăfuite, vrăcuite și roase de
însăși a localităței; căci din eît se știe, șoareci sau molii; opuri istorice străine,
vechiul tîrg era așezat la poalele păduro­ descrieri de călătorii prin părțile acestea
sului platou Copoul, a cărui margine su­ în diferite scopuri, cîte s’au prilejit odini­
dică forma un mic promontoriu, sau mai oară, ajungeau rar de tot pe aicea, și în
bine zis o insulă. în mijlocul unor mari minele celor ce s’ar fi putut folosi de ele ;
pîraie, iazuri sau mlaștini. Pînă acum mai limbi streine cunoașteau mai mult vene­
bine de un veac se vedea încă, cum cen­ ticii ce intrau în țară, trimeși de puteri
trul și cea mai veche regiune cunoscută a străine spre a cîrmui, și numai cu gînd de
lașului, pe care fu zidită cîndva Curtea exploatare, speculă și îmbogățire, și rar cîte
Domnească, și cîteva alte clădiri apropiete, unii din nobilii băștinași mai de samă.
era legat cu dealul Copoului numai prin Cu un Veniamin Costachi, un Beldiman, un
o punte lungă, de lemn, care astăzi nu Asachi, un Cogălniceanu, și încă cîțiva, pu­
mai există, fiindcă rîpile și mlaștenile din țini la număr. Începu a se da lumina ti­
jurul Curței, spre deal și spre laturile de parului unor scrieri de interes istoric și
răsărit și apus, s’au astupat, nivelat sau social, abia pe la începutul veacului al
canalizat; multor străzi și mahalăli vechi 19-lea.
li s’au ridicat nivelul cu mai mulți metri Chestiunea cea. mare, a originei și dăi-
înălțime; rupturile sau ponoarele formate nuirei neamului nostru, în părțile acestea
de vremuri și elemente pe dealul Copoului fu mai ușor de stabilit; pentru acest sfîrșit
deasemenea au dat o altă configurație te­ se aflau unele dovezi vii și documentare;
renului pe care fu așezată vechea locali­ graiul nostru, moravurile, tipul, credințele,
tate, și, prin toate aceste schimbări sau tradițiile, — apoi cele cîteva cronici, oricît
lucrări din diferite vremuri, nu puține pie­ de necomplecte se găseau, și unele scrieri
tre ori alte obiecte cu inscripții, sau cu orce din apusul european ce putuse răzbate pînă
indicii despre existența trecută a acestui la noi, — arătau îndestul dovada nebănuită
oraș, se vor fi zdrobit, nimicit, ori înmor- a originei și descendenței noastre latine,
mîntat la adîncimi, pe cari acum nimene cu toate încălcările și prefacerile întîm-
nu caută a le scormoli sau cerceta. Apoi plate în țară, cari nu putură altera decît
focurile, furturile, ruina vremei și alte în- doar o mică parte a populațiilor tîrgovețe.
tîmplări ce s’au perindat în deosebite răs­ De originea și drepturile orașelor, și în
timpuri asupra lașului, au nimicit iaraș, principal a capitalei Moldovei, era mai greu
desigur, multe alte dovezi, asa că astăzi de vorbit, întrucît pentru aceasta lipseau
nu mai avem pentru ce să ne mirăm, că
nu găsim nici un fel de mărturii, nici scripte, aproape cu totul dovezile sau izvoarele
nici pietre sau unelte, care să ne poves­ trebuitoare.
tească cîtuș de puțin despre trecutul acestei Cirmuirile trecute, cași cele de astăzi,
localități. n’au dat nici un ajutor, fie din neștiință,
Să luăm dar lucrurile așa cum și ctte nepăsare sau rea voință, pentru luminarea
le găsim, și să expunem aceea ce am putut acestei chestiuni. Nimene n’a fost însărci­
culege din diferite documente ori scrieri nat în special să facă asemenea cercetări;
răzlețe, pe cari le credem de un oarecare nici o scormolire în arhive, biblioteci sau
interes pentru întemeierea și dăinuirea o- prin nișcaiva ruine ori dărîmături de ma­
rașului lași. luri, nu s’a dispus cîndva să se facă, în
♦ chip oficial. Inițiativa privată a lipsit ase­
menea ; așa că totul se reduce la cercetă­
Începutul cercetărilor istorice rile numai a cîtorva modeste persoane sin
la noi. guratece, cari din instinct și cu mijloace
După o lungă epocă de vegetare a po­ proprii au căutat să facă puțină lumină.
poarelor romînești, supuse robiilor și ex­
ploatărilor barbare, pe la sfîrșitul veacului
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 3

Semne că lașul a fost o stațiune dăinuia o aqlomerație de indivizi sau nea­


preistorică. muri.
Pînă în ziua de azi atîta doară am putea Cu prilejul săpărei temeliilor noului
spune, despre ceia ce ne-a arătat solul o- batoriu, de pe cîmpul Bahluiului, la mar­
A
rașului nostru, în chip întîmplător și pro­ ginea răsăriteană a lașului, s’a găsit
blematic chiar că după unele obiecte, deasemenea un număr restrîns de obiecte
mici unelte și hîrburi, găsite de profesorul din epoce necunoscute: un idol de pă-
universitar Teohari Antonescu, în niște dă- mînt ars, cîteva fragmente de unelte casnice
rîmături de maluri din jurul bisericei Sft. etc. din cari unele se pot vedea acum expuse
Lazar, nu departe de Curtea Domnească, în Muzeul Etnografic, din Mănăstirea Golia.
pe unde se afla temeiul orașului vechiu Asemenea s’au mai găsit urme de sălașe
se poate deduce că pe aicea, din timpuri sau vetre, din cari unele suprapuse, sau în­
preistorice încă, din epoca neolitică, adică călecate. la adîncimi diferite dela suprafața,
cu 2-3000 ani cel puțin înainte de Hristos, solului, de cari dealtmintrelea s’au aflat și

2. CETATEA IAȘULUI
Gravură extrasă din opul german „Descrierea Războaielor puterilor Creștine cu Turcii și Tătarii",
tipărit la Augsburg, în 1701.
Traducere după legenda germană a gravurei: Capitala Moldovei, lîngă fluviul Prut, 25 sau 30 mile dela
fruntaria poloneză. Are o fortăreață bună și este reședința Prințului Moldovei. Cazacii au cuce­
rit-o altă dată; după aceea însă Turcii au avut o garnizoană mare în acel oraș. Cu toate aceste
a fost cucerit în anul 1686 de către Regele Poloniei, cu prilejul mergerei sale contra Tătarilor,
și pe urmă i s’a dat o garnizoană. Dar înainte ca să se întoarcă Regele Poloniei, a izbucnit un
foc, care a nimicit cea mai mare parte din oraș; și a luat înapoi oamenii, și-l lăsă Valahilor ca
să’l clădească din nou.

în tăeturile făcute pentru aliniarea stradei Cetățuia, din regiunea Cotnarilor, s’au gă­
Arcu, unde s’au dărîmat cîteva maluri de sit o sumă de obiecte din epoce preistorice,
pămînt. Pe urma acestor descoperiri neaș­ după cum se arată în diferite scrieri ale
teptate, se înființase în orașul nostru chiar lui Neculai Beldiceanu (Revista pentru Is­
o Societate preistorică! Ca multe alte fru­ torie, Arheologie și Filologie), Gr. C. Buțu-
moase și lăudabile inițiative de la noi, însă, reanu și T. T. Burada (Arhiva Științifică
și această Societate a... trăit cît trăesc tran­ și Literară), I. G. Andrieșescu (Contribuție
dafirii! la Dacia înainte de Romani), N. Densu-
Dacă mai ținem însă socoteală, că în a- șianu (Dacia preistorică), arheologul Dr.
propiere de Iași, la Cucuteni, în punctul Hubert Schmied care a făcut deasemenea
4 ORAȘUL IAȘI

cercetări Ia Cucuteni. etc. obiecte din ocrotită bine de vînturi și puhoaie, avînd și
cari unele s'au exportat iar altele de folosința vînatului și a pescuitului, iar
mai mică importanță se mai găsesc prin pentru aparare contra dușmanilor năvăli
niște dulapuri ale Universităței ieșene, tori avînd un centru, sub formă de insulă,
atunci, nu mai rămîne îndoială, că pămîn la care cu greu se putea răsbate printre
tul pe care e durat astăzi lașul, cum și pămî mlașteni și stuf chiar cu bărcile; poseda
mînturile încunjurătoare. au fost locuite de dar cele mai mari bunuri la cari puteau
răs-strămoși de-ai noștri, cu cîteva mii de năzui răs-strămoșii noștri, și cari puteau a-
ani înainte. trage și favoriza așezarea și desvoltarea
Trebuie să fi fost dar localitatea aceasta unui centru mai mult sau mai puțin populat.
prielnică pentru hrănirea și ocrotirea ome Dar întru atîta se rezumă cunoștințele
nească. din vremi necunoscute, întrucît ori presupunerile ce putem avea, că lașul
avînd așezare pe o vale, nu prea răpede, își va fi avînd originea din vremurile cele
cu păduri dinspre miazănoapte, cu iazuri i mai vechi ce și le închipuie mintea ome­
întinse dinspre miazăzi și apus, se prezintă | nească. Dacă însă cercetări mai de samă

3. Harta Moldovei, în veacul 2 d. Hr,. după Ptolomeu.

s-ar fi tăcut în răstimpuri, lucru ce nici azi Neamurile ce au sălășluit pe pămîntul


nu ar fi prea tîrziu sau prea greu de vechii Moldove. Localitatea Petrodava.
făcut, față cu poziția localităței, cu malu- înființări și distrugeri de orașe.
rile rupte din părțile lașului ce au fost Au descris pămîntul cunoscut în vremu­
probabil mai din vechi locuite, vatra ora- rile dinainte și după Hristos mulți învațați
șului, cum sunt locurile pe cari stau încă greci, romani și de alte neamuri; și au
Curtea Domnească, bisericile Sf. Lazăr, Sf. ajuns pînă la noi scrieri sau numai frag­
Ioan Zlataust etc., am putea avea dovezi mente de scrieri de ale lor; dar mai toate
mai sigure despre vechimea acestui oraș. datele ori povestirile ce ne sunt cunoscute
până astăzi sunt ori necomplete, ori pro-
INTEMEEREA ȘI DENUMIREA 5

Harta din Notitia Orbis Antiqui. de Chriatoplior Cellarius. 1701.

blematice, ori chiar simple inchipuiri, așa trăi prin veacul al 5-lea înainte de Hristos,
că temei mult pe dînsele nu se poate pune. în relațiile ce dă asupra pămînturilor de
Unul din cei mai vechi și mai de samă a stingă Dunărei, se pare că nu cunoaște
istorici și geografi ai lumei, Heroclot, care de loc ceea ce ar putea fi pămîntul pe care
6 ORAȘUL IAȘI

s-a întemeiat mai apoi Moldova, închipu- prin reducerea ce sîntem siliți a da forma­
indu-și chiar că pe aici viața e cu nepu­ tului gravurilor, nu s’ar mai fi putut ceti
tință, din pricină că tot văzduhul e popu­ cu așa ușurință textul.
lat numai de albine. Alți autori mai moderni, bazați pe scrieri
Strabon, alt geograf grec, născut cu sau date vechi, ne dau asemenea relații,
o jumătate de veac înainte de Hristos, mai mult sau mai puțin precise, despre
arata că țările noastre erau ocupate pe locuitorii sau localitățile din vechea Dacie,
atunci de Daci, împărțiți în două nații : din care vom căuta a rezuma cîteva, mai
Dacii propriu ziși, și Geții. Aceștia din urmă ales acele privitoare pe neamul Dacilor și
ocupau părțile dinspre răsărit, aproape de al Iazygilor, a căror nume urmează a ne
Pontul Euxin sau Marea Neagră, iar cei preocupa mai cu osebire în scrierea de față.
dintăi prin munții dinspre apus, întinzîndu-se Astfel, Abraham Ortelius, în cartea sa Sy-
pînă spre isvoarele Istrului (Dunărei). A- nonimia Geographica din 1578, Ph. Fera-
semenea se mai găsea prin părțile aceste rius și M. A. Baudrand în Novum Lexi­
și o nație numită Iazygi, care, în parte în­ con Geographicum din 1677, și Parisini
vinsă de Daci, rătăcia dintr’un pămînt în Geographia din 1682, Christophor Cellariiis
altul, sau se amesteca cu cuceritorii sei. în Notiția Orbis Antiqui dini701, De Peys-
Deasupra coastei ce merge dela Istru sonel, în Observations hystoriques et geo-
la Borysthene (Nipru), zice Strabon, țara graphiques din 1765,și alți mulți încă,ne vor­
ce ni se înfățișază mai întăi este Deșertul besc fiecare atît despre Daci cît și despre
Geților (bugeacul Basarabiei și cîmpii Bă­ Iazygi, Iasci, sau Iassoni, ce ar fi locuit
răganului) ; apoi vine pămîntul Tyregeților, prin vremuri pămîntul Moldovei, cum și
(Moldova de jos) după care urmează Sar- despre vechile localități de pe aicea.
mații Iazygi, (Moldova de sus), împreună In unele scrieri enciclopedice, ca ale lui
cu Sarmații regali și Agathyrșii, popoare Pierre Larousse, Grand Dictionnaire Uni-
nomade în cea mai mare parte, ameste­ versel, sau Paul Guerin, Dictionnaire des
cate cu un mic număr de triburi agricole, Dictionnaires,șiîn esplicațiunile ce se pot cu­
și cari, se zice, se întîlnesc adesea pînă lege de pe Coloana Traiană din Roma, etc.,
pe malurile Istrului, pe ambele sale părți. găsim asemenea o sumă de date intere­
Mai încolo, în interior, se găsesc Bastarnii, sante asupra aceluiași subiect.
cari se învecinează cu Tyregeții și cu Ger­ Rezultă din acestea că vechea Dacie era
manii." (VII. 17). cunoscută în lume încă de pe vremea lui
Poetul Ovidiu care, pe la începutul erei Alexandru cel Mare al Macedoniei, prin
creștine, fusese exilat din Roma prin lo­ veacul al 4-lea înainte de Hristos; că lo­
calitățile din apropierea ^gurilor Dunărei, cuitorii sei erau mai cuminți și mai cura­
relatează în poemele sale Tristele și Pon­ joși decît alte neamuri barbare, năvălite în
ticele, că pămîntul Moldovei actuale era Europa de prin Asia; că ei au fost supuși de
ocupat de diferite neamuri, ca Sarmați, Perși în timpul resboaelor medice, apoi
Iazigi, Coralii, Geți etc., și că viața era zdrobiți de Gali și alte hoarde. Ei susțin
foarte grea pe aici, din pricina frigului în­ diferite răsboae cu Romanii, înainte și după
grozitor ce domnia în cea mai mare parte începutul erei creștine, fiind cînd bătuți de
a anului. aceștia, cînd învingători, așa ca ajung odini­
Ptolomeu, un astronom și geograf grec, oară să impuietratate umilitoare împăraților
ce a trăit prin al 2-lea veac după Hristos, Romei. împăratul Traian este cel întăi care-i
întocmește o geografie și un atlas general supune în chip hotărît, și căpiteniile Dace
al continentelor, cu o hartă mai amănun­ în mare parte, cași însuși Regele lor De-
țită a localităților dintre Carpați și Dună­ cebal, ca să nu cadă de vii în puterea Ro­
rea, și, după cum se poate vedea din manilor, se sinucid, distrugîndu-și și fami­
harta ce reproducem, pe vremea lui se liile și bogățiile, și chiar orașele sau ce­
găsesc, ori se descoper, ea existînd de cine tățile lor. In locul Dacilor distruși, sunt
știe cînd, o sumă de orașe sau tîrguri, pe trimese colonii romane, cari se răspîndesc
suprafața actualei Moldove. In această pînă pe la Prut, refac cetățile și renasc
hartă, pe locul unde astăzi este așezat lașul, viața publică, reînființînd tîrguri ori mu­
în apropiere de Prut, (vechiul Hierasos), se nicipii, și exploatînd productele naturale
găsește însemnat orașul Petrodava, pe care ale solului, ori înființînd diferite industrii,
apoi diferiți autori, după cum vom vedea săpînd mine, etc.
mai departe, îl arată ca fiind actualul Iași. Dacia devine o provincie Consulară; dar
Am crezut mai util a reproduce harta din împrejurări neexplicabile la anul 275
lui Ptolomeu așa după cum ne-o dă B. P. Împăratul Aurelian o părăsește, și în locul
Hașdeu, în a sa Istorie Critică a Românilor, legiunilor romane năvălesc Goții, apoi
căci, deși am putut consulta o reproducție Hunii conduși de Atila, apoi Gepizii, cari
fidelă, fotolitografică, după original, făcută formează un Regat, și sunt distruși nu după
de Victor Langlois, la Paris, în 1867, totuși, multă vreme de cătră Longolarzi și Avari
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 7

prin anul 566 d. Hr. Le urmează Scyții, care este situată în acelaș loc unde Pto-
cari apoi la rîndul lor sunt distruși de Carol lomeu așează antica Petrodava, orașul prin­
cel Mare, după care se formează o ames­ cipal al Iassienilor. La apusul acestora erau
tecătură de diferite alte nații, ca Romani, Teuriscyi, și după dînșii Anarții, a căror
Gepizi, Slavi etc., constituindu-se diferite țară era mărginită la apus prin Tibisc.
comunități, mai întăi prin adăposturile mun­ Dincolo de acest fluviu și în unghiul ce el
ților, apoi scoborîndu-se la cîmpii. Prin formează cu Dunărea, erau așezați lazygii
veacul al 10-lea dovedesc iar Ungurii, des- Metanasti, popor scyt sau sarmat, scobo-
cendenți ai Hunilor, și pun o stăpînire re­ rît prin munții Carpați în acea parte a
lativă pe partea Daciei dintre Carpați și Pannoniei. Erau numiți aceștia Metanaști,
Tisa, pe cînd între Carpați, Dunărea și pentru a-i deosebi de lazygii Moeotae, cari
Nistru se schimbă mereu stăpînirile și for­ locuiau pe coasta septentrională a lui Pa-
mele de guvernămînt. lus Moeotiden. Ei au fost distruși în vea­
Din toate aceste furtuni și valuri ce clo­ cul al treispezecelea de cătră regii Po­
cotesc asupra oropsitului pământ al Daciei, loniei."
populațiile și tîrgurile din ea cînd se dis­ Tot în acest op, De Peyssonel vorbește
trug. cînd se refac, cînd se urc spre munți, apoi despre o limbă iazygică, ce s’ar în­
cînd se scobor în văi. Un oraș înființat de trebuința, în vremea lui, prin Ungaria ori
veacuri e distrus în cîte-va zile de năvă­ Transilvania. Autorul zice că i s’a sem­
litori ; într’o pustietate sau văgăună de nalat, dar n’a avut însuși prilejul s’o audă,
munți, într’un singur anotimp se clădește însă e probabil că afară de cele trei limbi
adăpost pentru o colonie întreagă de dife­ ce el le cunoaște, (pare-se germană, un­
rite neamuri. gurească și slavonă), să existe sau să fi

existat în popor și o limbă deosebită.
Țara și neamurile Iazygilor, Iascilor sau De nu cumva... această a patra limbă,
a lassonilor. lașul pe locul vechei observată prin asemenea locuri, să fi fost
Petrodava sau Augustia. tocmai acea a romînilor din Ardeal, sub
Din toate aceste nații sau hoarde cîte se denumire de limba iazygică!
perîndez pe pămîntul Moldovei, cată să ne Dacă ar fi deci să punem bază pe re­
înteresăm ceva mai mult despre acel ce lațiile ce ne dau Cellarius și De Peyssonel,
poartă denumirea de Iazygi, ca unul a cărui lașul nostru a existat pe timpul stăpînirei
nume a fost atribuit de mai mulți scriitori daco-romane (primele veacuri după Hristos),
străini—mai întăi—că ar fi dat denumirea și ar fi o continuare a Petrodavei, însem­
tîrgului lașilor. Și sunt o mulțime de a- nată pe harta lui Ptolomeu, cam tot prin
cești scriitori; vom cita însă numai cîteva acelaș loc unde se află astăzi lașul.
din relațiile date. Mai mult, el ar fi fost fundat chiar de
Iazygii, zice Paul Guerin, în opul citat, un neam dac, sau dacizat, așa numiții
sunt un popor de origine sarmată (slavă), Iazygi, sau Iasci, și era capitala, ori cen­
care prin veacul întăi înainte de Hristosa trul principal al stăpînirei acelui neam de
năvălit în pămînturile Scyților (Rusia Me­ pe atunci.
ridională), și s'a stabilit între Tanais (Don) Dar nu numai autorii citați, ci mulți alți
și Boristene, iar sub împărații Romani Au­ încă se încumet a atribui Iazygilor originea
gust și Claudiu (pe la începutul erei creș­ numelui și fundărei lașului.
tine), ei se întinseră dincolo de Dunărea, Despre luptele Romanilor cu lazygii, se
pînă în cîmpiile Pannoniei, sau Ungariei pomenește și în diferite Inscripții aflate în
actuale. Forul lui Traian din Roma și de peaiurea,
Ștefan Zamosciits, în broșura sa Analecta cum e acea de sub statuia guvernatorului
Lapidum Vetustorum etnonnularum iu Da­ CI. Fronto, care a perit în luptele contra
cia antiquitatum, din 1593, zice ca în Re­ Germanilor și Iazygilor (a. 170 d. H.)
gatul Dacilor se cuprindeau și lazygii, cari În Novum Lexicon Geographicvm de Ph.
se mai numeau și lazy, după cum relatează Ferrarius și Af. A. Baudrand, din 1677,
Procopio și Quindio, și că acea nație acum găsim o altă versiune, nouă, prin care se
a perit în întregime, sau s'a prefăcut ori arată că Iassium, ori Iassy, este o urbe
degenerat în Sarmați, ori alte națiuni. a Daciei, în Moldova, în apropiere de rîul
În anul 1765, un francez, De Peyssonel, Prut, întărită cu ziduri, unde fusese odi­
în opul său întitulat Observations histori- nioară Augustia, cetate romană.
ques et geographiques, descrie astfel ori­ In 1682, Baudrand tipărește o altă carte
ginea și numele vechei capitale a Moldovei: a sa, Parisini Geographia, în care reedi­
„Dacii erau cunoscuți sub diferite nume : tează cele de mai sus, cu oarecari adăugiri.
cei mai apropiați de Geți erau lascii, cari, Iată dar lașul urmaș al orașului Augustia,
după cum arată Cellarius, (în 1701), despre fondat, după cum numele ar preciza, de
care vom vorbi mai departe, au dat nu­ Împăratul sau de oștile împăratului Roman
mele lor orașului Iassi, capitala Moldovei, Odavîan August. Despre acest lucru însă
8 ORAȘUL IAȘI

vom mailuiavea
5. Harta Iacobo Castaldo
prilejul după alte
din 1584
a vorbi, caracterele și limbile; dar au rămas, în
citații, ce folosesc asemenea acest nume. ciuda tuturor furtunilor și năprăsniciilor
* vremei, încă unele lucruri de diferite na­
turi, ce pot vorbi despre ce a fost trecutul,
Ce ne spun vechile inscripții lapidare ? dînd astfel multe dovezi cari mărturisesc
Tabula cu „M. Dacorum-lassiorum". cu o preciziune de multe ori uimitoare, de
Prin scurgerea veacurilor s’au prefăcut fapte și întîmplări ce ne pot interesa pe
neamurile și cirmuirile, au dispărut gra- noi, cei de astăzi, mai tot pe atîta cit au
nițile de odinioară și s’au înființat altele, interesat și pe răsstrăbunii noștri. Și dacă
pe alte locuri, s’au schimbat moravurile, pe urma vechilor stăpîniri daco-romane,
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 9

n'au ajuns pînă la noi relații complecte, în alte părți ale Ungariei, cîțiva învațați
sigure, ori scrieri amănunte despre faptele iubitori de cunoștința trecutului, au făcut
decurse, s'au găsit, totuși, mai tîrziu, aco­ cercetări amănunțite, au adunat și copiat
perite de pămînt, mușchi ori rugină, în­ toate bucățile ce prezintau un oarecare
tregi ori înbucățite, multe pietre și plăci interes istoric, — și au dat apoi la lumină,
sau tabule, ori pergamente, cari în scurte rezultatul străduințelor lor. La noi, lucrul
inscripții sau vorbiri despre fapte trecute, se vede că a interesat mai puțin pe stră­
dau o ideie aproape preciza de epoca ce moșii noștri, sau că educația lor primitivă
ne interesează. Presurate prin toată su­ nu le-a escitat rîvna de a căuta și pune
prafața Europei, dealtmintrelea ca și prin preț pe astfel de lucruri.
alte continente, s’au descoperit, în diferite Cunoaștem numele și rezultatele obținute
locuri și prin țările ce locuim, multe in­ de cîțiva asemenea învățaţi străini, de prin
scripții lapidare, pe bucăți de monumente veacul al 16-lea. Și, cel mai vechiu în
ori clădiri sfarîmate de vremuri sau îm­ ordine, ce ne interesează în scrierea noa-
prejurări. In Transilvania mai ales, cum și tră, este ungurul Ștefan Zamosz,' zis și

Iazygii
6. - și alte nații învinse de Traian, jur supunere învingătorului. (După Coloana lui Traian).

Zamoscius, care a cules și dat la lumină, zețuit de tipografi, ca ori ce alte șiruri sau
într’o cărticică a sa, tipărită mai întăi în titluri înserate într’o carte.
1593, în Patavia (Patavissa) din Transil­ Făcînd cercetări prin mai multe biblioteci
vania, o colecție de asemenea inscripții mari, din cîteva principale orașe din stră­
romane, sub titlul de Analecta lapidwn ve- inătate, n’am putut da de broșura lui Za-
tustorum et nonnularum in Dacia antiqui- inosz, dar în schimb, am putut consulta în
tatum. In acest op, între alte cetiri ce ne Konigliche Bibliothek din Berlin, niște mari
interesează mai puțin, se găsește una, care volume in folio, conținînd mii de inscripții
a fost observată, reprodusă și comentată vechi, ce Interesează întreaga lume a în-
de mulți alți autori străini și romîni, mai vățaților, volume scrise de Ianus Gruter,
mult decît toate celelalte, întru cît de ea din cari unul avînd ca titlu: Inscriptionvm
s’a legat, prin deducții ori presupuneri, Romanorvm corpus absolvtissmvm, Ingenio et
numele și data fondărei orașului Iași. cura Iani Gruteri, etc., și fiind tipărit în
În multe cărți publicate în străinătate, Heidelberg, în anul 1616, adică cu 23 ani :
cum și mai tîrziu în țara noastră, s’a re­ după publicația lui Zamosz.
produs și discutat inscripția de care vorbim. În această carte, la pag. CCLIX, între
Ea s’a redat sub forma unui simplu text, multe alte inscripții, reproduse fără nici
10 ORAȘUL IAȘI

un cadru sau desen, în care să se arate rimea și dispoziția literilor ce reproducem


vreo formă ce ar fi avut piatra ori obiec­ mai Ia vale, înconjurată de patru rame li­
tul de pe care s’a reprodus textul res­ niare, unite prin mici curbe la patru col­
pectiv, găsim pe aceea ce ne interesează țuri, care’i dau înfățișarea unei plăci sculp­
acum, inserată și tipărită după forma, mă­ tate, astfel :

CAESARVM - IMPERATORVMQVE
In vico proximo Vlpiam Traianam

7. Ex Zamosio

De la cea dintâi cetire această inscripție Kovachocium Regni Transyluaniae Can-


reprodusă ne dă aspectul că este scoasă după cellarium summum etc. Autore Stephano
o mare placă de piatră ori marmoră, ce Zamosio. MDXCVIII.
trebuie să fi fost așezată undeva, într’un In această retipărire se găsește inscrip­
monument, pe soclul unei statui, pe vr’un ția ce ne interesează, la pag. 12, Cu indi­
zid de casă, etc. Dacă în Gruter, este re­ cația : „In vico quoq ; Vlpiae proximo, Da-
produsă astfel această tablă, înconjurată ciae provincie, Iassiorum et Dacorum mi-
de rame, pe când mii de alte inscripții litum talis legitur memoria, EX VOT. XXX
sunt absolut fără nici o linie încunjurătoare, —etc.“, fără nici o ramă de linii. Dar a-
credem, că și în originalul lui Zamosz, ceasta nu e de cît o reproducere, și nu o-
carte rară de tot, pe care nu l-am putut riginalul Iui Zamosz, și credem mai mult
avea la îndămână, încă trebuie să fie acelaș pe marele autor Gruter că va fi redat fidel
lucru. textul și ilustrarea lui primitivă, ca unul
Există, ce-i drept, în Biblioteca Regală ce prezintă o lucrare absolut mai bogată
din Berlin, o carte, de 1100 pag., tipărită și superioară ca text și conținut.
în Francfort-pe-Main, al cărei titlu prin­ Cetirea acestei inscripțiuni, după loannis
cipal este : Republica Romana m Exteris Seivert. în opul seu Inscriptiones Monu-
Provinciis, Bello Acqiiisitis, Constitutae, mentorum Romanorum in Dacia ALediter-
Comentariorum Libri duodecim, etc.. Authore ranea, publicat Ia Viena, în 1773, in care
Wolfango Lazio Viennens. La urma aces­ se reproduce asemenea această placă, s’a
tui op, ca anexă, se găsește reprodusă făcut astfel :
broșura lui Zamosz, cinci ani după prima „Ex Voto Tricennali, Magnus Et Invicto
ediție de la Patavia, purtînd coperta ur­ Imperatori Caesari, Tito Aelio Hadriano
mătoare : Antonino Pio, Augusto, Pontifici Maximo,
Analecta lapidum vetvstorum et nonnvla- Tribunitia Potestate XVI. Consuli Tertium,
rum, in Dacia antiqvitatum. Ad Genero Patri Patriae Pro Salute. Et Felicitate Pon-
sum et illustrem Dominum Wolfgangum tificis Maximi Et Anniae Faustinae Au-
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 11

gustae Coniugi, Caius Clodius Sextum Prae­ tul municipiului Daco-Iassienilor. In a-


fectus Municipii Dacorum-Iassiorum, Hanc devăr după aceasta se înțelege că ora­
Statuam In Aurariam Numinibus Majesta- șele purtau numele neamurilor conducto­
tique Eorum..." (posuit). rilor lor : și este de crezut, că Jassy, ca­
O dovadă mai mult de autenticitatea in­ pitala Valachilor, acelaș care este așezat
scripției acesteia ar fi și aceea, că lipsa în vechia Dacie, ar fi acel municipiu a
cuvîntului posuit dela sfirșit, a terminației Iașilor, în a cărui loc Ptolomeu a pus ve­
um dela Iassior, poate și a altor litere din chiul oraș Petrodava. Este de o părere cu
rîndurile de mai sus, se explică și prin fap­ noi și Luc. Holstenius, în Ortelius, etc. Ce­
tul că sculptorul n’a calculat destul de lelalte indicații pe care le redăm, toate
bine spațiul ce’l are pe fiecare rind, pentru sunt după Ptolomeu. Deasupra Apuliei e
a sapa literele sale, așa că a fost silit să Marcodava, Pretoria Augusta, sub care e
suprime din inscripție tocmai ultimul cuvint Comidava, ceva mai spre răsărit Sandava
al ei. și alături de rîul Hierasus, care trebue să
In alți autori istorici și epigrafiști, ce au fie rîul Prut, Petrodava, despre care vorbim
mai reprodus și comentat această inscripție, mai sus, și care arată să fie municipiul
cetirea se face cu oarecari deosebiri; de lassilor, .care dpuă nume și așezare se po­
pildă, Ackner și Muller, în broșura lor în­ trivește cu Jassiu actual, — reședința Va­
titulată Die Rbmischen Inschriften in Da- lachilor."
cien, tipărită tot la Viena, în 1865, în loc Într’un alt op anonim, Topographia magni
de „Praefectus Municipii Dacorum lassio- regni Hungariae, publicat la Viena, în
rum“, cetesc: „Praefectus militum Daco­ 1718, (pag. 368—9), între alte vorbiri a-
rum Iassiorum", lucru ce diferă mult în­ supra țărei Moldovei, se scrie și următoarele
țelesul. rînduri, speciale orașului nostru: Jassy

sau Iazy este cetatea cea mai de samă a
Păreri și discuții asupra Tabulei cu Moldovenilor, pe care unii o numeau altă
M. Dacorum-Iassiorum. dată Stepanovicia... Se crede că în acest
Cetită într'un fel sau într’altul, această loc, sau nu departe de el, după cum atestă
piatră sugerează unui însemnat număr de și Cellarius, ar fi fost odinioară situată Pe­
scriitori ideia, că în ea trebuie să se facă trodava lui Ptolomeu. Probabil că această
vorbire despre o așezare Daco Iassiană, și localitate a fost în cele mai vechi vremuri
că e foarte cu putință ca prin aceasta să un oraș locuit de soldați iassieni, după cum
se amintească despre fundarea și denumi­ demonstrează Gruter (pag. 259 n. 8), după
rea oficială a orașului Iași, (scris în mai toate Analectele lui Zamoscius. Asemenea vorbește
opurile, hărțile, hrisoavele și coresponden­ despre aceasta și afirmația lui Luca Hol­
țele vechi lassi, Jassy s&nJazy), de cătră stenius, în Ortelius (pag. 96), unde se zice
legiunile biruitoare ale împăraților Romei, că despre Daci și Iassieni pomenește o
cari au cuprins și stăpînit un timp dat toată inscripție din Gruter. In orice caz, acest
întinderea vechei Dacii, și cari au purtat— lassi este astăzi reședința principilor Mol­
se crede—denumirea de Iassiensis, fie din- doveni, și despre ea se zice că barbarii ar
tr’un motiv, fie din altul. fi întărito cu pompa (?). In jurul orașului
Așa, una dintre cele dintâi scrieri în cari sunt cîteva dealuri cari îl întăresc, precum
se discută, sau se afirmă chiar posibilitatea și unele rîdicături făcute anume din ve­
unei legături între originea lașului și in­ chime, așa că orașul este bine aparat în
scripția citată, este acea a germanului Chris- potriva unor invazii a dușmanilor...
tophor Cellarius, care publică Ia începutul În 1762 un alt autor, Samuri Timon,
veacului al 18-lea, opul seu Notitia Orbis serie în opul seu Imago antiquae Hungariae,
Antiqui, sive Geographia Plenior, ab ortu representans Terras, adventus et res gestas
Rerumpublicarum ad Constantinorum tem- gentis Hunnice, editat în Viena, următoa­
pora, care la pag. 477 (a unei noi ediții din rele, (pag. 18—19 din Additamentum):
1731), zice: ...„Există o inscripție în Analectele lui Za-
„Dintre popoarele Dacilor, Iazygii Me- mosius. care a făcut pe unii să afirme că
tanasti, se numesc astfel pentru a se deo­ lașul (Jassios, vel Jassium), oraș din Mol­
sebi de Iazygii cari sunt în Sarmația, la dova, a fost astfel numit încă din timpul
Marea Neagră; la nordul Dunării sunt a- Romanilor, după Iașii, soldați Daci. (Nomi-
proape necunoscuți tialdensii, Ciagisii, Piep- natum esse ex Jassiis militibus Dacis). A-
higii etc., de care amintește Ptolomeu. Teu- ceastă inscripție EX — VOT XXX... etc.,
riscii sunt lasați în mijloc. Spre răsărit, fu găsită în Transilvania; și deși se zice
sub fluviul Hierasus, locuiau lassii. In in­ că ar fi introdusă din Moldova, însă nu se
scripția de pe statuia înălțată lui Antonin știe dacă la Iași sau prin apropiere ar fi
Pio, spune Gruter, (pag. 259, No. 8) se a- existat vre-o mină de aur, după cum a-
flă numele celui ce a înalțato, Praef M. rată inscripția. Despre aceasta nu se știe
Dacorum Iassior. Acesta este deci Prefec­ nimic încă, și deci nu pot îndrăzni să refer
12 ORAȘUL IAȘI

numirea acestui oraș la Romani, stăpîni- s’ar mal găsi două monumente Romane, în
torii de odinioară al acelor locuri. În tot satul Ciuperceni, dar că nimene n’ar în-
cazul trebue să ținem sama de spusele drăsni să cetească inscripțiile de frica Tar­
contelui Bartholomeo Ferati, ce locuește în tarilor" (?).
București, un barbat care, după cît se *
spune, cunoaște bine istoria Moldovenilor,
din ale cărui scrisori vei fi aflat de curînd, O inscripție a lui Traian în Curtea
cum că în Gherghița, un munte (!) al acelei Domnească din Iași.
provincii, s’a găsit de cătră socrul prințului Mai departe (la pag. 21 din Additamentum
Mihail, Domnul Valahilor, fost Domn al al aceluiași op), Samuel Timon, în Epistola
Moldovenilor, un monument de marmură, a IV cătră L. B. Petru Apor, scrie:
datînd din timpul dominațiuneî lui Traian, „M’am lăsat acum de studiul științei și
care s'ar fi trimis la lași și așezat în zidul m’am îngrijit de sănătate; tu însă, prea
Palatului (?) vestitule barbat, ai stăruit nu numai din
Afară de aceasta, pe hotarul Basarabiei toată puterea, ci încă al luptat și mi-ai

8. Fragment din Harta lui I. M. Hasius, din 1744, în care e scris lassy, (Iiasum, Municipium
Iassiorum). Harta fiind prea mare, n’am putut-o reproduce întreagă.

dat mie materie de scris, arătîndu-mi stă- mintire și erudiție. Cred că e bine să o
pînirea și locuirea Romanilor în Moldova, public cum am primit-o :
sub Domnia lui Traian, precum am aștep­
tat-o. Acum în fine văd că acel barbațl Inscripția Ro­
iluștri și bine-cunoscător al istoriei Mol­ mană aflată în
dovenilor, au scris și au spus lucruri si­ păretele Curței
gure despre inscripția lui Traian, ce se Voevodului, că­
găsește acum la Iași. Și au arătat aceștia, rui i se zice
cași Ioannes Regavscius din Societatea lui Principe.
Isus, representantul societarilor din Iași, Tabela este fă­
care a găsit-o odinioară (?) cum îmi scrii, și cută din mar­
ți-a trimis-o (o copie) ca un tezaur, dacă mură porfiretică,
nu spre întrebuințare, cel puțin pentru a­
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 13

Despre această din urmă inscripție, dată critică asupra propriilor sale Anale ale Hu­
însă cu mici schimbări, vorbește și Prințul nilor , Avarilor și Ungurilor, a dovedit că
Dim. Cantemir, în scrierile sale istorice, așa numiții Iasigi sînt pe nedrept conside­
astfel: rați piuă acum ca coborîtori ai foștilor Ia -
„La 7211 (1703) s’a găsit nu departe de sigi slavi, cu porecla de Metanaști, și că
Galați, la gura Șiretului de cătră răsărit, ei ar trebui să fie considerați mai curînd
în rămășița unei cetăți vechi, care și acum ca un trib dovedit arie, (armenesc-persan).
o numesc locuitorii Gherghina, și care s’a care a venit mai tîrziu, împreună cu Cu­
zidit pe vremea lui Traian, o marmoră care manii și Uzii în Ungaria. Nu Iassigi ci
s’a adus la Curtea Domnească, (din Iași), Ieșeni, de la cuvîntul las, care înseamnă
în care marmoră este următoarea săpătură un Scut cu săgeți, și se distinge de alte
cu slove vechi latinești, pe caie și noi asemene numiri. Putem admite, comparînd
singuri am cetit-o: această ultimă inscripție romană, ca un
adevăr istoric : „că Ieșenii descind din două
IMP. CESARI DIV. FILIO NERVAE triburi deosebite, din care unul unguresc (?)
TRAIANO AUGUSTO GERM. DACICO celalt însă de origine romană, a-căror ur­
PONT. MAXIM. FACL. P. DICTATOR. mași, după cum reese din cuvintele Da-
XVI. IMP. VI. CONS. VII. P. P. corum-Iassiorum au locuit negreșit în Dacia,
CALPURNIO, MARCO C. AURELIO RUFO. deci și în Moldova, în ținutul capitalei lași.
Dela acesta și-a luat numele acel popor
Această inscripție se traduce în romî- răsboinic — sau orașul dela popor. Ce poate
nește astfel: „împăratului Cesar, Dumne- fi mai natural decît această concluzie? Ni­
zeescului fiului Nervii, Iul Traian Augus­ mic nu i se împotrivește, decît, că acești Ie-
tului Germanicului, Dacicului, Pontificelui șeni-Daci au ridicat acea coloană împăra­
Mare, fericitului Domn, Dictatorului al tului la o mină, împrejuiare pe care Abatele
XVl-lea, împăratului al Vl-lea, Consulului nu-și bazează tocmai fără motiv concluzia,
al VH-lea, Părintele Patriei, în timpul că acești Ieșeni au luat parte la o exploa­
cînd a fost Publiu Calpurniu, Marcu Caiu, tare de mine, lucru posibil pentru niște
Aureliu Rufus Consuli în Roma “. soldați, cari pot fi considerați fie ca păzi­
* tori, fie ca servitori și cultivatori, sau chiar
Mulți alți autori străini discută originea ca simpli lucrători de mine.
și denumirea lașului. Închei: In Iași sau în apropiere sînt sau
Abatele Georg Prag, întro lucrare a sa dealuri sau mine. In monumentul roman se
cu titlul Dissertationes historico-criticae in face mențiune de Auraria, sub care se înțe­
Annales veteres Hunorum, etc., tipărită lege poate Tribunalul minei sau Reședința
la Viena, în anul 1^74, spre a explica funcționarilor principali ai minei, și aceasta
originea ungurească a neamurilor lassone nu poate să fi fost, după alte documente
și Jassyge, pe care-i confundă în o singură și inscripții decît în Transilvania, probabil
și aceeaș masă, arată că aceștia s’arfires- la Abrud-Bania. Porecla lașilor deci nu
boit în vremuri prin părțile Moldovei, con­ poate servi aici ca probă de anticitatea
tra altor neamuri, străine, că s’au împrăș­ unei colonii romane sau Legiuni a Iașilor,
tiat apoi prin această țară, și în fine, că în acest Ioc, unde se află actualul lași în
nu e cu neputință ca acești Iassoni sau Ia- Moldova.
sygi să se fi oploșit pe locul unde e acum Această concluzie e obligatoare, dacă
așezat orașul Iași, și să-l fi dat acesțuia premisele sale sînt juste. Dacă însă întreb :
numele lor. dacă nu cumva nul vor fi în­ unde găsim în Transilvania urme de a-
ființat însuși ei. ceastă numire Iași, care ni se prezintă
Șepte ani după aceasta însă, Franz Io- atît de lămurită în Moldova? Dacă adaug:
seph Sulzer, în cartea Geschichte destran- cine va demonstra că sub Auraria s’ar în­
salpinischen Daciens, tipărită în Viena, țelege un simplu, funcționar al minei, sau
la 1781, luînd act și el de inscripția pu­ chiar mina ? că numai o mină purta acest
blicată de epigratistul Zamosz, scrie ur­ nume? Cine va respunde la aceste între­
mătoarele cu privire la orașul Iași, discu- bări ! Totuși Benko însuși cedează lui
tînd și părerea emisă de Abatele Pray: P. Friedwalsky. care a făcut această ob­
„O probă mal mult pentru determinarea servație la multe inscripții mari și lăun­
mimeZui lașului dacic și a situației sale, trice (din interior), că numai în Transilva­
ne-o dă inscripția de pe d coloană care a nia au fost întocmite mai multe aurarii,
fost pusă la o mină, de un anume Clodius, adică mine de aur romane; pentru ce să nu
comandantul miliției Dacico-iașiană, în o- admitem că și la mina moldovenească Baia,
noarea împăratului Antoniu cel pios, și a nu departe de Iași (?), despre care amin­
Faustinei soția lui. Căci așa trebuesc ce­ tesc mai sus, n’ar fi înflorit o atare auraria,
tite următoarele cuvinte: EX—VOT XXX și că tocmai acolo, în circumscripția Ia­
etc. Savantul Abate Pray în disertația sa șilor. s’a întîmplat că acești Ieșeni-Daci
14 ORAȘUL IAȘI

au imortalizat amintirea blîndului Imparat romană, „Curtea Domnească" din Iași ar


și soției sale (Faustina). fi fost o clădire însemnată, că împăratul
Se mai adaugă la aceasta, că cuvîntul Traian ar fi avut aicea garda lui princi­
„Iași" însuș sună romînește, dar conform pală, și e foarte probabil că vechiul oraș
unei limbi mai vechi și anume cea latinească. Augustia, căruia Ptolomeu îi dă gradul
E de observat cum diminutivul lui Can- de longitudine 52° 55’ și de latitudine 47°
temir „Iuniță“. care după zicala comună 30’, să fi fost pe locul chiar unde se află
se potrivea cu a unui bătrîn morar „Ion" acum lașul".
ca sarea în ochi, și care poate s’a numit Istoricul grec Dionisie Fotino, în a sa
Iași, la Valachi, pe timpul lui Cantemir,— Istorie generală a Daciei, publicată în limba
astăzi insă e positiv tradus prin „Ioneși", greacă, la 1818, în Viena, susține că între
„Ieni" și altele. Asemenea ar fi putut pro­ cetățile și orașele ocupate de coloniile
cura origina capitalei moldovenești și acest Romane în Dacia, este și lașul, capitala
nume; și pînă nu mi se va da un motiv Moldovei, „fiind că la Auraria guvernato­
mai bun despre această numire în restul rului s’a găsit o inscripție, cuprinzînd a-
Daciei, am iluzia că am fost primul, care cestea : M (unicipis
Dacorumilitum)
Iassiorum ,a
a indicat acestei miliții Ieșene, sau colonii, decă ..Cetatea militară a Dacilor Iassieni";
cvartirul ei propriu. Prin aceasta am arătat și adauge, că Prințul Cantemir zice „că a-
adevărata derivare a numelui actualei ca­ cest nume este mai modern, lucru ce nu e
pitale Moldovenești „Iași", fără să fi fost tocmai probabil, fiind că numele Iassilor
nevoit să mă amestec în discuția continuă, este vechi".
dacă exista și atunci un oraș Iași, și întru- Din toate aceste citații și reproduceri ce
cît acesta sau chiar acel existent odinioară am făcut aici, vedem ușor că mai toți is­
s’au găsit în locul de astăzi, sau nu cumva toriografii ce s’au ocupat de Moldova și
mult mai aproape de Baia, n Auraria Mol­ mai ales de capitala ei, Iașii, s’au adapat
dovenească" de atunci. Să nu ne fie curios din isvoarele inscripțiunilor vechi romane,
aceasta, căci este cunoscut din geografie găsite în Transilvania, și au tratat cu cea
și din experiență, că au existat în lume mai mare seriositate peatra indicată de
diferite orașe sub unul și acelaș nume, dar Zamosz, ca fiind oglinda fidelă a origi­
după dărîmarea, din diferite cauze, și ree- nei sau denumirei lașului. Este drept că
dificarea lor, au fost strămutate cîteodată alte dovezi, complimentare, cari să sprijine
cale de mai multe oare departe de prima chestiunea denumirei Dacorum-Iassiorum,
lor așezare, cînd într’o parte cînd într’alta." nu se presintă ; aceasta însă nu vra să zică
losef Benko, în cartea sa Transilvania, că lucrul nu trebuie considerat cu toată
sive Magnus Transilvaniae Principatus, importanța ce o merită.
tipărită în Viena, la 1778 (P. ^1. pag. 388), ♦

discută cu mai mulți autori nemți și un­ lașul în diferite hărți vechi.
guri, asupra originei secuilor, cari s’ar
trage din lassii sau Philistei; — că Iassii Deși se pare că lumea civilizată cunoș­
ori Iazygii ce locuiesc în Ungaria, în ju­ tea cu vre-o cinci veacuri în urmă prea pu­
rul orașului Iasz-bereny, și pe cari Ungu­ țin atît țara Moldovei, cît și mai în special
rii îi numesc Ioszok, și pămîntul lor Iaszag, Iașul, capitala ei,—sunt mulți occidentali
nu se trag din vechii Iazygi, ci dintr’un cari și astăzi cred că lașul e în Bulgaria
alt neam al Iassilor. sau în Turkestan, — totuș, cu puțină stră­
duință găsim că erau și oameni cunoscă­
În Ortus et Occasus, de Antonius Bartali, tori, prin ei însuși, sau prin cercetări știin-
publicat în 1787, (Cap. III, 41), se ci­ țifice-geografice, cari știau de existența
tește : „Praefecti Municiporum C. Clodius, lașului, și’l citau atît în opurile, cît și în
fextum Praefectu municipii Dacorum-Iassio- hărțile ce le întocmeau.
rum. Sub Antonino Pio". Această citație Grigore Tocilescu, fostul academician și
este Introdusă în nomenclatura comandan­ arheolog, care s’a ocupat mai mult la noi cu
ților trupelor și așezărilor romane în Da­ studiile epigrafice, publică într’o Istorie a
cia, după care urmează apoi Praefecții Le- Romînilor a sa, o hartă, dresată — nu arată
qiunei a XIII a, cu toate celelalte ran­ după ce isvoare, în care se indică exis-
guri militare. tența unor Voevodate romînești prin vea­
Un doctor austriac, Andreas Wolf, fost curile al 9-lea pînă la la 13-lea, și unde se
medie de casă al Mitropolitului Iacob Sta- vede figurînd, pe locul actualului Iași, un
mati, care a locuit în lași mult timp, pu- Așki-Torg!
blicînd la Sibiu, în 1805, o carte întitulată În Muzeul Postal din Berlin, am găsit o
Beitrăge zu einer statistisch-historischen hartă, imprimată în anul 1554, și dresată
Beschreibung des Furstenthums Moldau, de Gerhard Mercator, unde’ se vede bine
scrie, că din tradiție rezultă că „încă de pe însemnat orașul Iassy, la locul ce el o-
timpurile cînd Moldova a fost o colonie cupă și astăzi.
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 15

Dintr’un op italian, in folio, găsesc răz­ Tradiții ori povești. După Cantemir și
lețită o hartă, datînddin 1584, dresată de Bandinus un morar sau un văcar a
lacobo Castaldo, și întitulată Romaniae fundat lașul.
(qiiae olim Thracia dicta), Vicinarumquae
Regionum, vti Bulgariae, Walachiae, Syrfiae, Doi autori, Prințul Dimitrie Cantemir, în
etc. Descriptio, în care sunt representate cartea sa Scrisoarea Moldovei, și Episcopul
ambele țări românești, iar lașul e scris catolic Bandinus, în manuscrisul întitulat
Lassi, sar chiar Lasti, probabil că fiind Codex Bandinus, s’a încumetat a explica
reprodus după vre-o hartă mai veche, scrisă cu o seninătate naivă, originea lașului, după
ori tipărită mai rău, în care numele lassi cele ce ei ar fi auzit povestindu-se în popor
a fost necorșct descifrat de Castaldo. —dacă un cronicar serios poate să pue
vre-o dată bază numai pe asemenea îndoiel-
În Geografia cioe clescrittione Vniversale nice considerații.
delta Terra, di Claudio Tolomeo. scrisă în Căci, iată ce scrie Cantemir în cartea
latinește de Gio. Ant. Magini, și tradusă în sa citată: „lașul, e lîngă apa Bahluiului, cu
italienește de R. D. Leonardo Cernoti, în patru mile mai sus de vărsarea lui în Prut.
1598, se găsește o hartă reprodusă după Acesta este scaunul țârei, pe care l’au
Ptolomeu, Tabula Europae IX, în care pe mutat Ștefan Voevod (?), acolo din So-
locul lașului este însemnată denumirea Pa- ceavă, ea să poată apara țara mai bine din
tridana, și apoi mai la vale Paloda, pe locul mijlocul ei de către năvălirile Turcilor și
actualului Bîrlad. ale Tătarilor, pentru că el prea bine vedea
O hartă publicată la 1685, cu titlul Des- că nu putea să se apere din Soceava,
critione delii Principati deila Moldavia e pentru că este depărtată de hotarul tur­
Valachia tolta da Giacomo Cantelli da Vig- cesc. Mai înainte de aceasta era tîrgul nu­
nola, da un exemplare trouato del Gabinetto mai un sat prost, întru care abia se așezase
del Principe di Transilvania... e data in trei sau patru gospodari. Și avea și o moară
luce da Gio. Giac. Rossi, — are deasemenea în care era un morariu bătrîn ce se chema
însemnată Capitala Moldovei, Jassy, la loan (sau duprecum îi zicea Iașii): nu­
locul seu. mele acestui om l’au dat Domnul acesta
orașului ce l’au făcut, întru care au zidit
lașul e scris Iazy în harta intitulată Da- întăi și o biserică, întru cinstea sfîntului
nubii Fluminis... pars infima in qua Tran- Nicolae, care este acum Biserica cea mare.
sylvania, Walachia, Moldavia &c., dresată Și după acea și alte palaturi pentru dînsul
de Ioh. Baptistus Homanno, și tipărită în și pentru boerii lui: Iară Radul Voevod
Nuremberg, prin 1686... sau după această Vau împrejurat cu zid, și ceilalți următori
dată. l’au înfrumusețat cu alte podoabe și zidiri
În opul lui Allain Manesson-Mallet, în­ vederate, încît acum se numără întru dînsu
titulat Description de V Univers &c., Paris, mai mult de 40 de Biserici, care prea frumos
1683, — se găsește asemenea o hartă, sînt lucrate, atît de piatră cît și de lemn.
fixînd Jassy, la locul seu. La pag. 132, T. Mainainte
î cu cincizeci de ani făcînduse
IV, al cărței se scrie că, Moldova propriu komscripție, s’au găsit întru dînsu douăspre­
zisă făcea din vechime parte din Dacia zece mii de case, iară apoi arzînd de multe
Alpestris, iar orașele cari sunt cunoscute ori, și pustiinduse prin năvălirile tătarilor
ca importante, sunt Chotim sau Chotzyn și a leșilor, de abia au rămas a treia parte
(Hotinul), Jasi sau Jassy, Vaslo, Braila nemistuit".
sau Broislaw, Czukaw sau Suchaw... Cele scrise de Dimitrie Cantemir despre
înființarea lașului nu se întemeează, cum
În anul 1744, un profesor de matematici am mai zis, pe nici un document isto­
și geografi. M. Hasius, publică sub titlul de ric, ci probabil pe vr’o tradiție contimpu-
Carte d’Hongrie en general, contenant... la rană lui. Dealtminterea iată ce mai scrie
Croație, la Dalmatie, la Bosnie, la Servie, tot acest autor într’un alt op al seu pos­
la Boidgarie, la Principaute de Transylva terior, cînd ideea sa despre fundarea lașului
nie, Ies Despotats de Walachie et de Mol­ pare a se fi schimbat, din ceeace însuș
dav. ., o hartă a acestor țări, în care ca­ susținea în povestea morarului Iașii. Așa,
pitala Moldovei e însemnată cu denumirea: găsim în cartea Geschichte des Osmanisches
Iassy (Iiasum, Municipium Iassiorum). Reichs, tipărită în Hamburg, la 1745, (tra­
Iată dar fixată pe hărți denumirea de ducerea D-rului I. Hodosiu, Istoria Impe­
Municipium Iassiorum, de autori de samă riului Otoman, București, 1876) că Prințul
străini, cu un veac aproximativ înainte de Cantemir vorbește astfel despre Iași :
a se fi gîndit vre un român sau ieșan să „Pină cînd turcii nu’și întoarseră armele
atribuie originea și denumirea aceasta ve- contra Europei, Suceava era Capitala prin­
chei capitale a Moldovei. cipatului Moldovei și reședința Domnitorului
ei; dar după ce ei au cucerit Constanti-
nopole, Despoții moldoveni, pentru a fi
16 ORAȘUL IAȘI

mai aproape de granițele turcești, și-an cu sese raze. Insă chiar acest semn din
mutat scaunul la Iași. urmă arată că acel monument nu e pus
lașul nu este o cetate mare, dar e pu­ acolo de primul fondator al cetăței, din
ternic prin natura și lucrările din el, și pricină că capul de bou a Început a se
este vrednic de amintit pînă astăzi, pentru pune cu mult mai tîrziu între insignele
ruinile Curței de acolo. Intre lucrurile ce Moldovei".
se găsesc în Moldova și merită a se aminti, Monumentul despre care vorbește Can­
nu se găsește nici o inscripție sau macar temir în scrierea citată, nu se mai găsește
vre un semn despre numele întemeetorului nicăeri astăzi. Lucrul va fi existat, credem,
sau vechimei sale. In zidurile lașului (?) pe timpul acestui Domn, căci, cas’o spue
se găsește un monument sapat., întro piatră el din vînt, nu vedem nici un interes sau
mare, representînd șepte turnuri, deasupra rațiune. Dar calamitățile ce au curs în se-
cărora doi lei țin în sus o coroana împă­ colii din urmă asupra lașului, focuri, bătălii,
rătească; în jos, la baza acestor turnuri se etc., vor fi nimicit sau îngropat acel semn
vede un cîmp, pe care stau doi pești cu prețios, care ar fi putut da o mărturie
solzi mari, încrucișați unul peste altul, cu oarecare asupra istoriei intemeerei orașului.
capetele în jos și cu coadele în sus; sub ei Sau... dacă ar fi să luăm drept bani buni
este un cap de bou. avînd în frunte o stea cele ce scrie autorul francez C... (Jean

9. Vederea lașului pe la 1800. (Din revista germană Faust).

Louis Carra, un aventurier francez ce a cel întâi fondator al orașului (Iași), cu tote
fost prin Moldova, pe la sfîrșitul veacului că nu are nici dată, nici vre o inscripție...
penultim), care se vede de departe a fi Căci, din vremuri imemoriale a fost tot­
plagiat pe Dimitrie Cantemir, atunci... „La deauna adoptat un cap de taur ca marcă
Suceava se găsea (pe timpul lui C... poate), a provinciei" (Moldovei).
o mare piatră, scoasă din zidurile lașidui, A doua tradiție, — cam asămănătoare
(pentru ce a scos’o de aici și a dus’o la celei a lui Cantemir, ne-o dă Episcopul
Suceava, nu se spune!), pe care se văd catolic Marcus Bandinus, care a călătorit
sculptate șepte turnuri în relief, deasupra prin Moldova, inspectînd bisericele catolice
căror este o coroană imperială, avînd de aici, pe timpul domniei lui Vasile Lupu-
doi Lei ce o susțin, iar la picioarele tur­ Vodă, (1647), și care, vorbind în treacăt și
nurilor, într’un fel de cîmp, apar doi pești despre originea orașului Iași, scrie că „nu­
cu solzi (delfini), a căror capete atîrnă și mele i-a venit dela un vacar cu acelaș
se încrucișază; cozile lor sînt ridicate și nume, care odinioară își păștea boii pe
se încrucișează deasemenea. De desubt este locul unde apoi se zidi Curtea Domnească."
așezat un cap de taur, care poartă între Nici mai remîne îndoială că asemenea
coarnele sale o stea cu șese raze. Se poate relații trebuiesc puse în rîndul poveștilor.
deduce din aceste, continuă C.., că această ♦
marcă este desigur un semn așezat de cătra
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 17

lașul fundat de Bogdan I, ori de vacarul Iaș, nici Dacii, Iascii ori Iazygii,
Ștefan cel Mare ...? nici împăratul Octavian-August n’au fundat
O versiune nesprijinită pe nici un fapt tîrgul lașului, ci numai Bogdan I, întemee-
precis, ne o dă asemeni scriitorul german torul Moldovei. Nu cred că mai trebuie să
Von Reicewich, în cartea sa Bemerkungen stăruim asupra acestei legende.
uber die Moldau, Wallachey in Rucksicht Cronicarul Grigore Ureche, în istorisirea
auf Geschichte Natur Producte und Politik, ce face despre o luptă a lui Ștefan cel
tipărită la Viena, Î11 1789: „Bogdan, cel­ Mare cu doi Hatmani Căzăcești, Loboda și
lalt conducător, zice Reicewich, vorbind Nalivaico, care năvălise în țară și prădau,
despre fundarea țârei noastre, care se afla arată că : ...„de acolo s’au întors Stefan-
pe lîngă Marmoroș, adună Valahii săi, și-i Vodă, și au descălecat tîrgul Iașii, și în
conduse în Cumania, care începuse a fi lauda lui Dumnezeu au început a zidire Bi­
numită Moldova, se vede după un rîu mic serica S-tului Neculai; și de acolo au mers
care o parcurge, și în urmă i se spunea la scaunul seu, la Suceava, cu mare po-
Bogdania, un nume întrebuințat acuma de fală și biruință etc.
Turci. El clădi diferite orașe, precum So- Cuvîntul descălecare scris de Ureche,
roca, Romanof și Iass.“ departe de a fi înțeles, cuml’a interpretat
După acest autor dar, nici morarul ori unii autori, ca fondare a orașului, credem

10. O vedere a lașului dela Copou, în vremea ocupației Rusești.


Tablou pictat de Nik. M. Worobieff, și dăruit Pinacotecei din Iași, de Generalul rus Al. Teodorovici-Mir
covici, în amintirea șederei tatălui său, cu acelaș nume, în Iași, în 1829 —34, unde a ocupat funcția
de Vice-președinte al Divanului Principatului, cît și în amintirea nașterei sale în acest oraș. În
tablou se vede și casa în care a fost născut donatorul Mircovici.

că el nu poate fi luat decît ca popăsire, așa aceasta însă, se găsesc documente, în care
precum Ștefan, după lupta cu Cazacii în se vorbește despre existența lașului diu
Basarabia, întorcîndu-se spre capitala sa vremea lui Alexandru cel Bun (1407), ne­
Suceava, a avut nevoie să se oprească în cum de pe aceea a lui Ștefan cel Mare.
cel întăi oraș mai de samă ce a întîlnit în Apoi, se mai vede că acest din urmă
cale-i, să’și strîngă și întremeze armata-i Voevod a distrus chiar Iașul prin foc,
risipită și probabil decimată, să se odih­ spre a împiedeca înaintarea turcilor în
nească un timp și, să înulțămească cu a- susul țărei, după cum rezultă dintr’o des­
cest prilej lui Dumnezeu pentru izbînda sa, criere a lui Balthasar de Piscia, publicată
prin ridicarea unei biserici, precum era o- în revista lui Hășdeu, Columna lui Traian,
biceiul în timpurile acele. Mai mult decît din 1876, unde se arată că Ștefan a dat
2
18 ORAȘUL IAȘI

foc cetăților Iassum, Baccum, Romaribazar Propretorul,—Rustie buplichia Prefectul le-


și Bagnam (Baia), — pentru a nu lăsa nici ghionului XIII,— Caiu Clodie Prefectul la­
verdeață, nici grîne, și a nimici orice mij­ șilor. etc.
loace de viețuire pentru oștile și caii nă­ Iașii dar există,—după scrierea Iui Șincai,
vălitorilor turci. Despre aceasta vorbește și cel mai de samă istoric român al renaș-
M. Cogălniceanu, în revista Propășirea, din terei noastre,—de pe vremea lui Traian;
August 1844. probabil e însă, că Șincai se folosește aicea
♦ de inscripția din Zamoscius, deși nu o ci­
Amfilohie, Șincai, Vîrnav, Seulescu, Ko-
tează.
gălniceanu și Asaki, relatînd despre La 1836 un student ieșan, Constantin,
originea și denumirea lașului. nobil de Vârnav, dîndu’și doctoratul în me­
dicină la Universitatea din Buda, prezintă
Dintre scriitorii români de pe la sfîrșitul ca teză o lucrare întitulată Rudimentum
veacului al 18-lea, cel întăi care se inte­ Physiographiae Moldaviae, în care vorbește
resă a explica originea lașului, sau a da despre Iași, arătînd că numele seu â fost
oarecari elemente pentru aflarea începu­ „Iassum, Iassium, Iassiortim-Dacorum mu-
tului acestui oraș și a denumirei sale, fu nicipium (Petrodava Ptolomaei); Iassi, Iasch,
Episcopul Amfilohie al Hotinului, care ti­ Iesch,—Capitala Moldovei din timpurile lui
pări una din cele dintâi cărți scolastice ro- Ștefan-cel-Mare Voevodul, care își stră­
mîne, în 1795, eu titlul De obște Gheo- mută scaunul seu de la Suceava aci(?), ca
grafie pe limba moldovenească, și în care, din centrul provinciei să poată rezista mai
vorbind despre vechia capitală a Moldovei, ușor și mai cu folosință contra năvălirilor
susține că lașul sau lazu, ar fi fost zidit, Tătarilor și Turcilor", etc.
„după cum împăratul Traian în cărțile sale
face arătare, înainte de nașterea lui După Vîrnav, profesorul Gheorghe Seu­
Hristos (!), spre a sluji de reședință Consu­ lescu, într'o carte a sa, Hronologia și Is­
lului Romanilor și străjilor lui. cari se nu­ toria Universală, tipărită în Iași, la 1837,
meau Iaziglies, reședință care număra pînă susține părerea că lașul își trage originea
la 16,000 de odăi, cari s’au înmulțit mai dela legiunile daco-romane, și va fi fost o-
tîrziu la 20.000, iar la 1460 împreună cu dinioara denumit Municipium Iassiorum,
tot orașul de foc s’au risipit". fără să indice cu preciziune isvoarele din
Amfilohie nu arată nici un isvor de unde cari ș’a luat cunoștințele sale.
s’ar fi luat asemenea curioase științi și Mihail Kogălniceanu marele barbat de
statistici, dar în el se vede numai buna stat al țărei, publică în 1841, la Berlin, o
intenție de a ne face urmașii Romei, și ai scriere întitulată Histoire de la Valachie,
lui Traian, chiar înainte de a fi trăit acest de la Moldavie et des Valaques transdanu-
împărat. Mai la vale Afnfilohie adaugă: biens, în care susține aceleași păreri cași
„lașul a luat nume de la străjile Romani­ Seulescu, fără a arata și el de unde-și are
lor ce se chemau Iaziglies, și de la șanțul aceste informații istorico-arheologice.
cel de batae... întru care orașul este scaunul
Arhiepiscopiei. La anul 1465, Ștefan prin- Gheorghe Asalci, cam tot pe atunci, atît
țipul mai sus numita Kurte, sau cetate de în foaia sa Le Glaneur Moldo-Valaque (Spi-
iznoavă o au zidit, dela care nu puțini ani cuitorul Moldo Român), în mai multe Ca­
orașul se numea Stefanoviția, iară după ce lendare pentru Români, redactate de el, în
leșii pe Ștefan Vodă l’au izgonit, la anul tovărășie și cu alți scriitori ieșeni, și tipă­
1491, iarăș din pricina focului s’au prăpă­ rite în Institutul Albinei, cît și mai tîrziu
dit, și după aceea trecînd ani Ia mijloc, într’un raport cătră Eforia capitalei, cerîn-
nu s’au numărat într’acela loc mai mult de duise, împreună cu Seulescu, a’și da părerea
cît 600 de odăi." asupra întocmirei unei mărci sau peceți a
Comunei, susține că originea lașului se
Gheorghe Șincai, în Chronica Romanilor, datorește înstalărei sau staționarei aici a
voi. I, la anii 103 — 4, d. Hr., arată, după Legiunei romană a XlII-a Gemina, care
Dion Cassius, că „Decheval multe face în ar fi purtat și titlul de Legio Iassiensis.
potriva păcei... și că pînă la acel an a Nici aici însă nu indică isvoarele istorice.
cuprins o parte a ținutului Iazigilor, care *
în zadar o au cerut aceștia îndărăt, că
Trăian nu li-o au întors." Iar la anul 140, Cronica Campoducelui Arbore, sau
vorbind despre faptele lui Traian și ale a lui Hurul.
lui T. E. Antonin Pius, cari urziră multe La 1857, apare în unul din Calendarele
instituții culturale și industriale în Dacia, lui Gh. Asachi, sub titlul de Fragment Is­
citează Inscripțiile descoperite în diferite toric, un articol în care se relatează despre
districte ale Ardealului, și pomenește de aflarea unei vechi cronice a Campoducelui
căpeteniile romane: Ollie Trog Curatorul Arbore, prescrisă de un Hurul, mare Can­
Căilor șt Proconsulul Colliei,—Marc Surian celar al Ducelui Dragoș, fundatorul Mol­
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 19

dovei. Nici mai mult, nici mai puțin, prin vinciei despre răsărit. Drept mărturie al
acest document s’ar aduce o lumină desă- acestui fact stă o coloană antică, din tim­
vîrșită, în cea mai întunecată parte a is­ pul imperatorelui Antonin, pe a căruia
toriei transformărei Romanilor și Dacilor monedă se află și marca provinciei, des­
în Moldoveni și Munteni, despre care nici crisă în No. 51 a Gazetei de Moldavia, din
un op străin, vrednic de credință, nu 1850, care coloană s’au înălțat imperatorului
ne dă îndestule lămuriri,—dacă un ase­ de Claudius, coraendantul Legeonei Iașene
menea prețios document n’ar fi fost pus (Iassiensi), precum se vede Ia Baia, unde,
imediat la bănuială, ca fiind plăzmuit, și după datina militară a Romanilor, ostașii
apoi, după diferite studii și cercetări, de­ lucrau la mine în timpul de pace. Astă
clarat ca o simplă născocire numai. Căci coloană, ce de archeologi s’au transportat
Asaki însuși nu ne dă altă asigurare despre și se află în museum din Cetatea Albă
autenticitatea sa, decît că a fost dat la (Karlsburg) în Transilvania (?), poartă urmă­
lumină prin îngrijirea Logofătului Gheorghie toarea inscripție: EX—VOTO XXX etc.
Kostaki-Boldur, și că pentru mai bună în­ „Deci, fiind sigur că acea legeonă s’au
țelegere s’a tradus în stilul modern, de denumit de pe castelul unde se afla în
întâiul filolog al României, D. Spatar garnizon, și care era pe locul politiei Iașii,
Gheorghie Seidescu.“ In acest document, numita coloană purtătoare de numele ei
întrucît privește trecutul lașului, găsim este simbolul cel mai nemerit al uricului
numai următoarele rînduri, sub capitolul: ei. De aceea pre coloană s’au așezat dupre
Dregătoriile și rezidențiile militare: „Pusă oarecare regulă eraldică lancea militară
și pentru regimul oastei trei scaune mari: și corona murală (â cetăței) cu înscrisul:
un scaun în tîrg în Baia, și pe comen- M. lassi, adică Municipium Iassiorum, pre­
dante îl numiră Consu...; al doilea scaun cum se numesc Iașii în Geografia veche."
se pusă în Iași, și comendantele se numi
Prefect, cap Legionului și pîrcălabilor și
căpitanilor de la Cetăți, din apa Siretiului
pînă în Prut; al treilea scaun se pusă în
Kilia, și comendantele se numi Campo-
duce..."
*
Alte relații date de Asaki.
Într’un Tablou Hronologic din Istoria
veche și nouă a Moldovei, servind de curs
școlar, Asachi mai scrie, la data anului 110
d. Hr.: „Dacia se împdporează de colo­
niști aduși din Italia, se declară provinție
romană, cu un guvernator numit Pro-Pretor
și cu un Senat. Sarmisegetuza, capitala, se
numește: Ulpia Traiana; pretutindene se 11—13. Monede romane și moldovenești, și Coloana
fac temple, palaturi și drumuri pietruite, Leg. XIII, după, desemnul publicat
de G. Asaki.
din cari unul, pe la Maros Vasaihei, duce
în Moldova, unde spre pază rămîne Legeo- Nemulțămit cu atîta, în anul următor Asaki
nul XIII, numit Geamăn, sau a lasienilor (?) scrie un nou articol în chestia originei la­
cari întemeiază cetățuia numită: Munici­ șului, și’l publică în Calendarul pentru Ro-
pium Iassiorum, adecă politia Iașilor. Ro­ mîni pe 1853, sub titlul de Arheologie, ar­
manii prelucrează mine de aur în Dacia, ticol în care dă noi amănunte, făurite în
dincolo și dincoace de Carpați, și tae mo- parte de el, în chestia ce ne interesează.
nete cu semnele țărei pe ele." Astfel el scrie: „Istoria mărturisește că
Din raportul ce l’a făcut Asaki cătră mai ’nainte de descălicarea Romanilor în
Eforia orășănească a lașului, despre care Dacia, părțile răsăritene a acestei provincii
am vorbit mai sus, și care se află în ori­ și mai cu samă rîpile rîului Ierasus (sau
ginal în Della No. 26 pe 1851, din Arhiva Porata, Prut), erau locuite de un popor
acelei Eforii, cităm următoarele : resbelnic numit Iassiensi, Iașeni (lazigi).
„Asupra adresului cu No. 148 prin care După sistema militară a Romanilor, legioa­
onorabila Municipalitate, cere să propun nele, ce erau în garnizoana provinciilor
un model de marcă pentru municipalitatea supuse, purtau numele lor au după ai lor
Iașilor, nu preget a răspunde următoarele: faimoși comendanți, au după locul unde
numele Iașii cuprinde în sine uricul capi- stau în garnizon, precum Legio Claudia,
taliei noastre, că s'au întemeiat de Iașanii Legio Galica; deasemenea s’au numit Ias-
(Iassii) cc era miliție Daco-Romană, care siensis, aceea ce sta în garnizon în Dacia
păzia Municipium (cetățuia) de ea zidită Transilvană, pe malul Prutului, adecă în
pe localul Curței vechi, pe marginele pro­ Iași, unde era întemeetă sau și de Romani
20 ORAȘUL IAȘI

sporită politie, ce mai în urmă se întitula a) Iasson și Iassius, ne arată mitologia


Municipium Iassiorum, precum din vechi pre un fiu a lui Gioie (Joe) și al Electrei,
documente (?) și mai ales din harta Peu- carele au fost domnitorul în insula arhi-
tingeriană se adeverează. pelagică Samotracia, aproape de țermii Ro­
După datina Romanilor, legioanele erau mâniei (Rum—iii).
în timp de pace întrebuințate a lucra sau b) Iasson au fost cel întâi între principii
a povățui lucrările cetăților, adunărilor pu­ Argonauți, carii pe la 1262 înainte de Hr.
blice și acele a baelor minerale. In cursul durînd un vas numit Argos, au făcut cel
petrecerei Romanilor în aceste locuri, o mai vechiu voiagiu înotînd țermii Pontului
ceată a legioanei Iașene s’au întrebuințat pînă la Kolhida (Abasale în Circasia) și
în minele de la Baia, unde comendantul ei de aice au luat tesaurul numit velerul
Claudius au înalțat în onorul împăratului (lîna) de aur, și pre Media fiica lui Artos
Adrian-Antonin și a soției sale Ana-Faus- domnitorul Kolhidei.
tina, o coloană, ce pînă astăzi se păstrează În înturnarea lor s’ar fi suit și.pînă pe
în muzeul de Ia Cetatea-Albă (Karlsburg) Dunărea arivînd malurile Daciei. (Intre an­
în Transilvania, a căreia inscripție este ur­ tichitățile ce s’au aflat pe țărmii Dunării
mătoarea: „EX—-VOTO XXX“ etc. precum și pe a Prutului au fost și două
Fiind deci astă coloană, un autentic mo­ vase abanosate, înmîlite unul sub păturile
nument, rămas de la locuitorii antici ai argiloase ale rîpilor Dunării și altul pe ale
Iașilor, cu drept este a’l onora și a-i con­ Prutului, dintre care pre unul îl zic a fi
serva simbolul, adoptînd’o drept stemă a vasul Argonauților).
Capitalei și prin urmare ca sigil a Munici­ c) Jassis și Jassy politie veche în Mic-
palităței sale." Asia și în Kapadochia.
* d) Jassi, Jassiorum popor în Dacia, după
Relațiile date de Gheorghe Seuleseu a- inscripții; iată de unde se poate deriva și
suprâ numelui și vechimei lașului. numirea Capitalei noastre și nu de la mo­
În acelaș timp cu Asaki, fu consultat și rarul Iassi.
Paharnicul Gh. Seulescu, asupra înființărei 5). Acestei cetăți, venind sub domnia
pecetei lașului, și iată aici și respunsul a- Romanilor, s’au hărăzit dritul municipal, în-
cestui învățat al timpului, în privința în­ titulînduse Jassiorum Municipium. Așa se
ceputului și trecutului capitalei Moldovei : află pe mai multe inscripții de monumente,
„Primind adresul onorat. Sfat Municipal și mai cu samă în harta imperiei Romane
prin care mi se cere a da ideie despre făcută prin secolul al treilea, după înorîn-
marca ce ar putea forma sigiliul munici- duirea imperatorilor Romani, a căreia copie
palităței Iașilor; subscrisul cu onoare îm­ trasă de un Peutingher, prin secolul zece,
părtășește onor. Consiliu Municipal urmă­ se păstrează în biblioteca imperială din
toarele ; Viena, unde sînt Iașii însemnați cu numire
După cunoștințele ce s’au putut culege de „Jassiorum Municipium". O cetate muni­
din isvoare istorice, precum: nomisme, in­ cipală precum sînt cele de astăzi numite
scripții, narații și minele descoperite : libere, avea la Romani privilegii, ca cetă­
1). Aice unde se află astăzi Iașii a stătut țenii să aibă dritul cetățenilor Romani, putea
o cetate foarte veche și una din cele ce întră și forma legeoane, da voturi în adu­
exista încă sub Daci. nări curiale, în cetăți, numite din vechi
2). Supuindu-se de Romani Dacia și co- purguri, administra consiliuri municipale ce
lonisindu-se această cetate ca și altele, se s’au păstrat pînă în timpurile mai din urmă,
restaură și se fortifică de Romani, au a- unde figura 12 purgari cu un șoituz, ce
șezat în ea după datina Romană pe lîngă ținea locul de preșidente.
coloniști și o legeoană de garnizon.
3). Această legeoană după inscripțiile a-
flate se numea Legeo Jassiorum; de la a- Ruinele Iașilor:
semenea Legeon ș’au tras numele seu și Cetatea sau Purgul Iașii, zice Seulescu,
politia aceasta și iară legeoana formată din au fost din vechime unde este astăzi Curtea
locuitorii Iașilor, s’au numit Legeo Jassio­ Domnească. In acest local au fundat cei
rum, așa cum se numea : Legeo Macedonica, mai înainte de Romani fortificațiile lor ; aici
Italica etc. au incantonat oștile ghintelor ce au în­
4). Derivația cuvîntului Jassii este foarte călcat Daco-România; pe acestea le-au înoit
veche, și aceea ce zice Domnul Cânte mir Domnii venind din Marmația, și prin urmare
în Geografia Moldovei, că ar fi de Ja un Domnul Ștefan, carele a edificat biserica sf.
morar rus numit Iașși, adică Ioan, de la Neculai.
carele ar fi luat Domnul Ștefan locul și ar Acestea s’au restaurat de Domnii din
fi fundat capitala Moldovei, este o zicere urmă și mai cu samă, după cum zice
fabuloasă, cași aceea cu cățeaua Molda si Cantemir, de Radu-Vodă, carele ar fi în-
cu Zimbru. cungiurat cu zid, pînă ce Moruz la 1803
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 21

au dărâmat palaturile cele vechi și au ră­ fi ars în fața publicului și Hatișeriful Sul­
dicat pe cele de astăzi. tanului Soliman II, dat pe la 1522, cuprin­
Planul fortificației Iașilor se păstrează îu zător de dreptățile hărăzite țării, cu cu­
Cronicele Poloniei (?), deliniat cu împrejura­ vintele : ..Iată de astăzi Moldova liberă*.
rea invaziei regelui Poloniei Sobieschi, carele In urmarea căror evenimente s’au ridicat
venind în Iași pe la 1682, între altele ar din Moldova Mitropolitul Dositei, cu toate

14. Planuldocumente
odoarele, alte acturi
orașului Iașișiinainte de 1780
politice, dificări darămînduse murii cei vechi, s’au
i cu relicviile Sfîntului Ioan-Nou, și au pe­ descoperit mai multe inscripții și antichi­
regrinat în Polonia, rămîind acolo pînă as­ tăți, carele s’au perdut pe la unii și alții
tăzi toate odoarele și documentele Mitro­ fără vre-o notiticație.
poliei neaduse înapoi. Între alte descoperiri mi-au arătat repo-
Atît cu facerea Curței cît și cu alte e­ satul inginer G. Bayardi, că însărcinat
22 ORAȘUL IAȘI

fiind el cu facerea zidului, ridicat din partea sta două capete întoarse una cătră alta,
despre grădina Curței Domnești aicea, să- însemnînd intrarea și ieșirea în Dunărea,
pînduse au dat peste o catacombă boltită, precum și fluxul mărei, și pe de altă parte
în care pe lingă mai multe picturi și reliefuri un Pește, deasupra căruia sta Vulturul.
arheologice, ar fi aflat și un sarcofag de Bourul, marca Moldovei remasă dela le-
piatră, în el un schelet și mai multe lu­ geoana căreia pentru bravură se hărăzise
cruri antice. de imperatori insigna taurului, simbolul de
De bună samă, poate cetățile Moldo-Ro- o dublă victorie.
mîniei astăzi dărăpănate pînă în temeliele De aice se esplică și marea ce alăturez,
lor, au pastrat în sine tesaure neprețuite formată pentru sigilul municipalității Iașilor,
arheologiei, care sunt și cele mai dovedi­ adică: 1) Un turn, simbolul cetăței muni­
toare argumente istorice, însă unde au fost cipale a Iașilor; 2) Incongiurat de insig­
cabinetul arheologic, în carele să se fi depus niile țărei, Bourul, și de Peștii, cu inscripția
monete, inscripții, felurite sculpturi și sar­ de privilegiile antice hărăzite ei de Romani
cofage ? Unde s’au putut informa pînă as­ numind-o: Jassiorum municipium. 3) Și în
tăzi macar un album ale tablonerilor păs­ murii turnului stă înscrise literile L. J., a-
trate în zugrăviturile pe păreții bisericelor dică Legeo Jassiensis, legeoana Iașilor. 4)
ale Daco-României ? Toate s’au perdut și Incungiurat de ape precum era din ve­
se perd din zi în zi. Nu avem măcar oare­ chime, prin ezeturile Bahluiului ce se cu­
care notițe istorice despre dînsele. nosc pînă astăzi, încît apropierea de el, și
în privirea codrilor și a apelor, era apărată
Explicarea însemnelor citate de ca ori și cînd Mecsicul, putînduse întră
Cantemir. numai pe șoseaua Podului-lung."
Să ne înturnăm acum, continuă totSeu- Acest raport a lui Gheorghe Seuleseu,
lescu, cătră marcele aflate pe murii cei reputat ca unul din cei mai de samă
vechi ai cetăților, că între insigniile le­ învațați ai timpului seu, ne-ar aduce, ce-i
gioanelor Romane era vulturul și bourul, drept, mare lumină în trecutul întunecat al
aceasta și anticvitățile păstrate pînă astăzi vechei noastre capitale, dacă ar fi mai
dovedesc că marca ce o avem astăzi, nu-și temeinic documentat, și dacă toate afir­
are începutul de la Zimbru și cățeaua lui mațiile sale ar putea fi ușor controlate.
Dragoș, și inșii cronicari și istorici vechi Dar din nefericire lucrul nu este așa. Seu-
ne-au tradat: lescu pare a fi cetit cîțiva autori streini,
a) Că însuși Trajan ar fi edificat sau între cari poate chiar pe Gruter, Cellarius
înoit una din cetățile de la Dunărea și i-au Ortelius sau alții, din cari am făcut și noi
pus și marca, și au numit’o: Caput-bovis. citațiuni. Dar acolo unde afirmațiile sale
b) Între monetele vechi Romane aflate iau un caracter mai hotărî tor, este negreșit
în patria noastră să vede desemnată marca punctul în care zice (și după el probabil și
bourului între doi pești. Assaki), că în Tabula Peutingeriană s’ar
c) Cantemir ne arată în Descrierea Geo­ afla indicat în Dacia, un oraș cu denumirea
grafică ce face despre Moldova, că în murii de Jassiorum Municipium.
vechi ai cetăței Suceava, sta scuipate pe *
o piatră foarte mare șapte turnuri deasupra
cărora se ținea o coroană de doi Lei. Tabula lui Peutinger.
d) La temelia turnurilor cetăței sta pe Asupra Tabulei Peutingeriane, care este
altă piatră scuipați doi pești solzoși și la mai mult un plan de cît o hartă, un plan
capetele lor bourul, avînd între coarne o lung și amănunțit al drumurilor ce au stră­
stea cu șase raze. Vechimea unor astfel bătut împărății și oștirile romane, pentru
de ziduri și chiar temelia turnurilor cetăței ca să cuprindă cea mai mare parte din
Sucedava (SuceavaJ edificate de bună samă lumea lor cunoscută, avem de spus, că deși
nu în zilele lui Dragoș, carele au aflat ce­ n’am putut vedea originalul, care se păs­
tățile Moldovei în ființă de la Daci, și apoi trează în Biblioteca Imperială din Viena,
înoite de Romani, sînt argumente că ase­ am cercetat totuși o copie perfectă, în Bi­
menea maree adică turnuri, pești, bourul, blioteca Regală din Berlin, cum și o altă
i leii nu sînt de la Zimbrul și Molda, ce copie, editată la Paris, de Ernest Desjardins
străvechi Romane și Dacice. la 1873, (după care reproduce și Tocilescu
6). Acum să ne înturnăm la significa- două Segmente, VI și VII, în Dacia înainte
ția lor : de Romani); în copia lui Desjardins se re­
a) Cele șepte turnuri coronate era sim­ produce cu cea mai mare precizie tot ce
bolul a șepte cetăți, supuse capitaliei ce­ se găsea la această dată pe originalul vie-
tăței Sucedava (Suceava). nez, care, se zice, ar fi fost copiat și el la
b) Peștii erau simbolul părților Moldovei rîndul seu în 1264, după alt original ce ar
maritime, așa era marca cetăței Istriopolis fi fost redactat în veacul al 3-lea. Ei bine,
de la Gura Dunărei, pe a cărora nomisme nu am găsit de fel, la locul care ar fi tre­
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 23

buit să fie însemnat, și nicăeri prin părțile | alte opuri, spre a putea apoi să ne dăm 0
încunjurătoare, numele de Jassiorum Mu- | părere mai vrednică de ținut în samă’
nicipium, pe care’l indică Asaki și Seulescu ! Pentru aceasta, ar fi de văzut mai întăi,
Am văzut doar un simplu Muuicipio, dar fără ce raport ori ce rost a avut în trecut nu­
nici un adaus de „Iassiorum". Aceasta ne mele de lassi, Iassium, Iassorum etc., cu
miră mult, cum un învățat de talia aces­ persoanele, cu trupele, cu naționalitățile sau
tuia, ar fi putut să afirme un fapt de care cu coloniile Daco-Romane, din țerile cuce­
n’ar fi avut siguranță, — întru cît el nici rite de împărății Romei, în jurul Carpaților;
nu ne arată isvorul de unde a luat această și, al doilea, cine a fost și ce rost a avut
informație. Un singur indiciu pare însă să neamul, tribul, colonia sau oricum s’ar mai
ne mai lese oarecare credință, că afirmația fi întitulat năvălitorii în Dacia, cari au fost
lui Seulescu va fi avut, poate, cîndva temei: desemnați cu numirea de lașei, Iasoni,
Desjardins afirmă, în ediția sa, că a copiat Iazygi, Iasieni, etc.
din Tabula lui Peutinger tot ce era posibil Nu vom lua bine înțeles de bază serioasă
să copieze, în vedere că originalul, pe care toate povestirile lui Asaki, ori Seulescu, cari
l'a avut în mînă, fiind așa de vechiu, și pot fi bănuiți că, în dragostea lor de patrie
probabil purtat prin mii și mii de mîni, au căutat să arăte lumei civilizate pe ro-
dela redactarea lui,se prezintă cu deteriorări mîni, și în specie pe Ieșeni, ca moștenitori
și, poate chiar cu bucăți rupte ; — cu atît sau coborîtori direcți din Traian sau August.
mai mult am putea crede în posibilitatea unei Cunoaștem cu toții versurile măestre ale
alterări, posterioare epocei lui Seulescu, lui Eminescu, în care ne spune fără în-
întrucît locul unde ar fi trebuit să fie în­ cunjur că astăzi „toată greco-bulgărimea
semnat acel Iassiorum Municipium, e a- se dă drept nepoată lui Traian".
proape de o mar­ Dar un drept sau un fapt trăit nu se
gine de sus a harței. stinge prin numai o bănuială.
In urma celor Iași, sau Iași, cum îl pronunțăm astăzi
două scrisori ale lui noi Romînii, putea fi un nume de origină
Asaki și Seulescu, latină, sau barbară ? Că Iași e latin, că el
Sfatul Comunal al se găsește foarte deseori întrebuințat în
lașului dispune a viața publică romană, aceasta vom dove­
se grava pecetea di-o prin mai multe citații, sau culegeri din
sa astfel: opuri ori inscripții vechi.
Dintr’un volum a lui Iohannes Gru-
15. ter, Corpus Inscriptionum ex recensione
&c. (Amsterdam, 1707), credem util a re­
Neamul Așilor sau Iașilor. produce o nouă inscripție, avînd în mijloc
Profesorul universitar Dim. Onciul, în și două semne deosebite, conținînd o serie
opul seu Originea Principatelor Romîne, de nume militare, pe cari le mai întîlnim
mai arată că s’ar putea susținea că denu­ și în alte documente. Astfel găsim (pag.
mirea orașului Iași ar veni dela neamul DLXXIV):
Așilor sau Iașilor, ponor Alan de lîngă MILITVM
Caucas, venit în Moldova odată cu puhoiul
năvălirei Tatare, prin anii 1241 — 1342, 16. TERTIA TABELA
lucru care însă prin nimic nu se poate
confirma.
Știm însă, din chiar geografia lui Pto-
lomeu, că un popor lassii, a locuit în Asia
Mică din vremurile cele mai vechi.

Este Iași un cuvînt de origine latină ?
Față cu reproducerile și citațiile ce am
făcut pînă acum, a diferitelor păreri, care
de care mai nouă sau mai... fantazistă a-
supra originei lașului, întru cît ne lipsește După forma și semnele din mijlocul a-
documentul absolut cert care ne-ar putea cestei plăci, se pare că ea va fi servit ca
spune un cuvînt hotăritor în această întu­ față unei cișmele publice, ori unui monu­
necată chestiune, cată să ne încercăm și ment în care era așezată și o țavă de
noi, ca din împrejurările urmate să tragem apă. Numele de lași, din această inscripție
o încheiere, poate tot atît de hazardată ca e al unei persoane, al unui comandant mi­
și acea a predecesorilor. Credem însă tre­ litar de sigur, fie ca nume propriu fie ca
buitor ca mai înainte să mai aducem clteva poreclă, după o comandă oarecare, sau
deslușiri, prin citații comparative și din după un neam pe care’l comandă.
24 ORAȘUL IAȘI

17. lașul, în vremea ocupației rusești din 1832.


(Gravură extrasă din Album Moldo- Valaque, de Et. Adolphe Billecocq. Rev. L’lllustration, din Paris).

18. Ulița Sfintei Vineri, (astăzi Strada Anastasie-Panu servind de piață de alimente, în 1845.
În spate se vede Biserica Sf. Neculai-Domnesc cu trei altare.
(Din „Albumul de 12 vederi ale lașului”, desenat de I. Rey, și litografiat de P. Muller, în Iași).
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 25

AZ

n4

Transcrierea actului:
Adică eu Zamfira femeia Petri ce au fost Iusbașa singură prin mine mărturisesc cu acest zapis al meu
cum am vîndut drepte moșii și ocine ale mele cemi-au rămas dela soțul meu două vii ce sunt
în Vacota (Șorogari) ce este între viile călugărești de la mănăstirea Aron-Vodă ; deci eu le-am
vîndut pre acele vii unui călugăr dela ace sfîntă mănăstire anume Diaconul Gherman,. iară dela
Aron-Vodă, drept șese zeci lei bani gata să hie lui pomană și moșie în veacu veacului, iară din
oamenii mei ce am să nu aibă treabă la acele vii ce mai sus scriu, nici de oamenii bărbatului
meu, că i le-am vîndut de bună voia mea de nime silită nici asuprită și la această tocmală au
fost preotul popa Gheorghe dela Usăcnovenie, (Bis. Tăerea capului Sf. Ioau) vecin și dinaintea Șol-
tuzului lui Gavril i doisprezeci pîrgari di Iași și vecini din gios anume Merău și Dumitru tij
vecini și Suliman tij vecin, și alți oameni buni cari se vor prileji și mai pe marea credință ne-am
pus pecețile ca să se știe și ou (Gheorghi Diaconiței am scris zapisul.
a) Popa Gheorghie Pisai u leat 7160 Fevruar 18.
26 ORAȘUL IAȘI

Din acelașiop mai culegem (pag. DCXCV): Într’o diplomă militară, aflată la 25 April
1851, în localitatea Zsuppa, aproape de
PERMISSV • DECVRIONVM Karansebeș, din Transilvania, diplomă, în
AT1METVS • ET ' IAS parte distrusă, a împăratului Antoninus
MARC!AE • A • XVIII . Pius, (pomenit și în inscripția de mai sus)
HYMNO•A•XVI din anul 157, ce se află depusă în Museul
F1LIS • SVIS . ET • SIBI Național din Pestha, cum arată Ackner
& Miiller, în Die Romischen Inschriften
Altă tabelă, unde numele de Iaso reiese în Dacien (No. 50), întîlnim aproape ace­
deasemenea (pag. DCXIII) : leași nume ori porecle de comandanți mili­
tari, ca în inscripția încadrată de pe pa­
T • FLAVIO • AVG • L gina precedentă :
SEDATO
ANTONINIANO
P • CORNELIVS ------- GETAE
IASO • PATRI ------ CHRES1MI
PIISSIMO ------ IAȘI
------ FEL1C1S
O serie de împărați și domnitori ai Ro­ ------ VRB (ANI)
mei, au purtat numele de Iasio, Iasius, ------ STATIANI
etc., apoi tot- așa diferite localități, nea­ ------ PRISCI
muri, legiuni etc. Ca dovadă reproducem
pagina de mai jos, conținînd textul ce'l O altă diplomă, a aceluiaș Imparat, din
copiem după Chronologia lui lohannes anul 154, publicată în I. C. A r net h, — Zwolf
Funccio, din 1552, în care se poate ceti de Romisch Militardiplom, 64, are, după textul
mai multe ori numele ce ne interesează, ei, următoarele rînduri :
astfel:
ITALIA C.

Într’un fragment de inscripție din Ackner


și Muller, (No. 799), găsit pe o piatră de
pod în Galt und Heviz—Pons vetus— (Po­
dul vechiu), Ugra, la o depărtare de ju­
mătate de ceas de orășelul Reps, se află
iarăș cuvîntul las, — în următorul chip :

Este problematică ce i dreptul, cetirea


acestei pietre, însă odată mai mult numele
las — reiese, între alte denumiri romane.
I. F. Neigebauer, în scrierea sa Be-
schreibung cler Moldau und Walachei, tipă­
rită la Breslau, în 1854, vorbește despre gă­
sirea în Gergina (Gherghița, Gertina, ori
Țiglina), a unui fragment de inscripție mai
important de cît cele precedente, și care
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 27

ar fi fost chiar adus și depus în Academia lescu vorbește în studiul seu Monumente
Mihaileană din Iași ; acest fragment este epigrafice și sculpturale, din Revista Tine­
scris astfel : rimea Romînă (III, 1900), de această Le­
giune a XlII-a, arătînd, după Schulze, că
HOC • URAT ea, împreună cu Legiunea a XIV-a, se nu­
NVNTIA meau gemine, și au fost create în vederea
C • LEG------ SSIENSIS resboiului Iui Drussus, în potriva Germa­
QVARES • HAN • nilor, din rămășițele altor legiuni, pe cari
E • ROG Împăratul August le desființase după bă­
Cetirea acestei inscripții, care se găsește tălia de la Acțiuni. Un alt arheolog, Do-
mascliewski,
reprodusă și în marele op a lui Mommsen, sche Mittheilungcn în Archaeologische Epigraphi-
Corpus Inscriptionum Latinarum, e puțin nea a XlII-a făcea (XV, 2). crede că Legiu­
înțeleasă; e probabil însă că ea se poate pidus, împreună cu Legiunea parte din armata lui Le-
complecta astfel: a XlV-a. De
aceea ambele aveau ca insignă Leul, semn
HOC • GRATiano zodiacal al lui Jupiter, care de altminterea
NUNTIAtur salutem se găsește mai tîrziu și în marca Moldovei,
Curatori LEGio laSSIENSIS, etc. și pe care Lepidus, în calitatea sa de Pon-
tifex Maxi mus, îl alesese pentru legiunile
sale.
o republică Iassiană. Băi lassorense. Afară de epitetul Gemina. continuă To-
În stațiunea balneară termală Lipik, din cilescu, Legio XIII mai purta și pe acela
comitatul Pojega, Slavonia, (Ungaria), s’au de Pia Fidelis, ce i s’a acordat pentru cre­
descoperit mai multe inscripții romane, dința și virtutea dovedită în unele împre­
cari au fost cercetate și restălmăcite de jurări. Legiunea XIII fu adusă apoi în Dacia
diferiți învățați streini, printre cari și Th. de cătră Traian, unde stătu pînă sub Gal-
Mommsen în opul citat. Una din aceste lienus (an. 257 d. Hr.), avîndu-și lagărul
inscripții ne interesează mai cu samă, căci principal în... Alba-lulia (Apulum). O găsim
ea conține un text în care numele lasoru, însă și cu calificativul de Dacica, în ex­
Iasorenses, apare mai precis. Această in- , plicațiile reliefurilor de ne Coloana Traiană
scripție sună astfel : din Roma (Gio. lacoma Rossi). Și precum
D1VO • LVX • AVREL • COMODO • CAES • legiunile aduse de Traian în Dacia, au putut
lua într’un timp dat denumirea sau porecla
PATRI • PATRIAE • HAS • THERMAS suplimentară de „Dacica", tot astfel, putea
DED1CAV1T • RESPVBLIC • IASORV să iee și o alta sau o adoua poreclă, acea
THERME IASORENSES • H • C • de Iasienssis. întrucît corpurile militare
Aici, fără a fi vorba, negreșit, de un lassi, dacice erau încă în mare parte compuse
ori Municipium lassiorum, un Principat, din Lazggi sau Iassieni.
Chinezat sau Republică a lașului din Mol­ În acest senz, tot în Tocilescu (Manual
dova, rezultă însă neîndoios că un neam, de Istoria Românilor, 1900) mai găsim vor­
un opid, o republică... a unor Iasieni ori birea ca, „în ce privește măsurile militare
Iasoreni, a existat, pe aiurea, ceia ce nu pentru apărarea Daciei, Leg. XIII Gemina,
esclude faptul de a fi fost în mai multe cu cohorte auxiliare de infanterie și cu
locuri și în diferite timpuri. Neamul lasou, aripi de cavalerie, formau încă din a. 111
Iasian sau I.azig, trecînd sub diferite faze d. Hr. garnizoana provinciei. Cu timpul
și dominațiuni, a putut fi îndestul de îm­ însă și cu cît fruntaria Dunărei părea mai
prăștiat, de dincolo de Nistru pînă dincolo amenințată, aceste puteri crescură; așa
de Tissa, și a putut forma centre populate Marcu Aureliu aduse din Moesia Inferioară
în majoritate de el, care să’i ieie numele, (dela Iglița' vechiul Troesmis, lîngă Măcin),
obiceiurile și dominațiunea Legiunea V Macedonică. Cohorte de In­
* fanterie și aripele de cavalerie se înmul­
Legiunea a XlII-a Gemina, Dacica, țiră, fiind cam peste tot vreo 25,000 de
Pia-Fidelis ori Iassiană ? oameni. Pe tot lungul granițelor țară în­
treagă era acoperită cu un șir'de .castele,
In ce privește Legiunea a XlII-a supra­ și în unele puncte se văd pînă-astăzi valuri
numita numai Gemina, după unii autori, Da­ sau șanțuri, cari par a fi din timpul ro­
cica, după alții, despre cure se vorbește în li­ manilor".
nele texte ce am reprodus, o vedem citată în
multe opuri și se găsește indicată în diferite Un castel și al Iassienilor n’ar fi exclus,
inscripții aflate în Transilvania mai ales, după spusele lui Tocilescu, și deci și o
dar nicăeri nu am văzut’o însoțită de vre-o cohortă sau chiar o Legio lassiensis, de
calificație de Iassiană sau Iassiorum. Ar­ unde apoi un Prefect al Miliției, ori al Mu­
heologul și istoricul romîn Grigore Toci- nicipiului Daco-Iassian.
28 ORAȘUL IAȘI

Dar tot în aceleași scrieri ale


lui Tocilescu mai vedem că „încă
nu închisese bine Traian ochii
(Aug. 117), și Iazygii metanaști,
cari încă din a. 108 d. Hr. fu­
seseră bătuți de Hadrian, gu­
vernatorul de atunci al Pannoniei
inferioare, se sculară din nou,
în unire cu Roxolanii sarmatici
(strămoși ai Rușilor), din părțile
despre răsărit, întrară în Dacia
pe două părți de odată și o pus-
tiiră... împăratul Hadrian trimese
contra Iazygilor pe Quintus Mar-
cius Turbo, guvernatorul Daciei
și al Pannoniei, care cu legiunile
din amîndouă provinciile bătu pe
barbari și’i sili să reîntre în ho­
tarele lor. Pentru aceste victorii
ale Romanilor, legiunile lor, a 20. lașul vechia. Căsuță de mahala.
XlII-a sau a XlV-a, aveau tot După un tablou în oloi, de Otto Ed. Briese.
dreptul de a fi denumite nu nu­
mai „Dacica", dar tot așa de bine și „Ia- revistă, deși el a publicat în cursul vieței
sica“, ori „Iasygica", sau mai pe ’rostul sale nenumărate volume cu conținut arheo­
limbei romane „Iassiensis". logic și istoric. Auziam însă, pe atunci, că
Eruditul arheolog german Theodor Mom- Gheorghe Panu, care în acel timp scria la
msen ne dă reproducerea unei insigne de Convorbirile Literare din Iași, și răfuise chiar
pe niște cărămizi, scoase din ruinele pi­ pe Hășdeu în cîteva chestiuni de critică
ciorului marelui pod pe Dunărea a lui istorică, îi pregătia o întimpinare serioasă,
Traian, dela Turnul-Severin, unde pecetea la conferința ce Tocilescu voia să o ție —
acestei Legiuni apare astfel : și, probabil aceasta l’a făcut să renunțe,
pentru totdeauna, la ceea ce’și propusese
să susție.
Iar cînd în vara anului 1904, pregătiam
tipărirea întâiei ediții a acestei cărți, m’am
21. adresat cu cîte o scrisoare rugătoare atît
lui Tocilescu, cît și altor învățați romîni,
pe cari îi știam că s’au ocupat de această
chestie în vremuri, spre a’rai indica cîteva
* isvoare sau scrieri de unde aș mai putea
Conferința lui Tocilescu asupra originei culege ceva relativ la originea sau trecutul
lațului. lașului, și a’și da părerea, mai ales, asupra
inscripției „M. Dacoruin-Iassiorum",— dacă
Pînă la stabilirea neîndoelnică a versiunei de la mulți am primit cîte un respuns
Iui Seulescu, Asaki etc., cari trebuie să se fi mai mult sau mai puțin de samă, — dela
informat tot din vreun autor străin că Le­ Tocilescu însă n’am primit absolut nici un
giunea a XlII-a a purtat și denumirea de cuvînt.
Iassiană, nu putem dar pune deplină credin­ *
ță pe ideia întemeerei lașului de cătră o a-
tare armată, fie că va fi fost compusă ea Studii speciale asupra Originei lașului.
chiar din rămășiți de armate romane, dace, Articolul d-lui Ghibănescu.
iazige ori iasiane. Vom adăugi însă, că Asupra originei lașului s’au scris și li­
dintre cei ce au combătut această premiză, nele articole speciale, în timpul din urmă,
a fost în primul loc chiar Tocilescu, care, dintre care mai interesant a fost acela
prin 1883—84 își anunțase și o confe­ al profesorului Gheorghe Ghibănescu, pu­
rință în aula Universităței din Iași, spre a blicat în revista Arhiva Societăței Știin­
proba ieșenilor că ei n’au deloc dreptul de a țifice și Literare din Iași, (XIV, No. 7—12).
se mîndri cu denumirea de mai sus, urmind Dl. Ghibănescu, după ce expune un mare
a arăta și oarecari documente... număr de isvoare interesante, relative la
Nu știu înBă ce l’a făcut pe Tocilescu denumirile de las, As, Iazu, Iazia, Iassoni,
ca să nu se mai înfățișeze înaintea audi­ Iazygi etc.; după ce analizază inscripția cu
torilor ieșeni, spre a’și ținea conferința, și M. Dacoruni-lassiorum, și citează părerile
nici macar n’a publicat-o mai apoi undeva, sau povestirile multor învățați străini și
fie chiar sub forma unui simplu articol de romîni; contestează nu numai posibilitatea
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 29

originei denumitei lașului după milițiile este desmințită de însuși Zamosz, calificat
sau autoritățile daco-iassiene, dar și însăși ca inventator al inscripției, după cum am
existența inscripției de care s’a făcut a- arătat la pag. 7, cînd el spune în cartea sa
tîta caz în scrierile multor comentatori, Analecta, că „acea nație (Iazyges), acum (în
susținînd chiar că „Ungurii inventase falșa 1593), a perit în întregime, sau s’a pre­
inscripție Zamosiană, pentru a sui pe Un­ făcut ori degenerat în Sarmați, ori în alte
guri la Iaziges, vechi Iasones — arcași de națiuni* Apoi, dl. Ghibănescu, căutînd să
prin secolul al 2-lea, și deci a dovedi ve­ explice prin diferite enunțări filologice de­
chimea lor în Europa", și că „alți istorici rivarea numelui lașului, după limbele de
duși de asemănări aparente și curente la­ pe vremuri, după însemnări sau lucruri,
tiniste. au născocit origina romană a Iașilor". conchide astfel:
Dar această părere a D-lui Ghibănescu „In timpul mai nou s’a apropiat origina

22. Ulița Mare. Turnul Trei-Sfetitelor și intrarea la Biserica Catolică.


(Din „Albumul do 12 vederi ale lașului1', desenat de I. Rey și litografiat de P. Miiller, în Iași, 1845).

Iașilor de numele slav dat Alanilor de Iași. în jarul numelui de Iași, nu trebue a ve­
Dar Alanii fiind Germani, ar urma implicit dea nici pe Iasones, nici pe Yasz cuman,
ca explicarea etimologică s’o mărginim în nici pe Iași alani, porecliți astfel poate,
cercul limbelor arice, iar nu turanice, și de neamurile slave, după arcul de frasin
așa am și procedat. Oprindu-mă asupra san­ ce’l purtau ca armă mai obișnuită, după
scritului as, slav ias, got ase, german esche, cum Skiții sau Scoloții s’ar fi fost numit
am desvoltat sensul primitiv al acestui astfel oare-cînd deElini după scutul lor
cuvînt în toate ale Iui sensuri la popoarele nedeslipitde ei — — ci curat și simplu
indo-europene, și ne-am format convingerea o denumire topografică, dată după aspectul
că numele orașului lași nu trebue explicat general al codrilor Iașilor — numiți în ve­
prin accidente istorice, ci prin acel fapt chime bucovine — care au părut celor de
normal al denumirei locurilor, după cum se mult a fi de Iasen, — las,— as = fraxinus,
înfățișau ele popoarelor ce mișunau pe aici. denumire care nu e specifică numai ora­
Și aflînd că sensul primitiv al cuvîntului șului, de a cărui origină am vorbit, ci se
ias — as — e fraxinus, am emis părerea că dă la mai multe alte localități ce le în-
30 ORAȘUL IAȘI

tîlnim pretutindenea unde a fost lățit ele- | din albia Bahluiului, temelie ce mai mult
mentul slav, și că dar numind ei atitea lo- i ca sigur a servit odinioară pentru susți­
curi ias — iasen — iasica, le-a zis, cum am j nerea unui pod de lemn peste Bahlui, care
zice noi azi pe romînește: la frăsinet. se lega prin un unghiu foarte deschis cu
„Iași înseamnă dar frăsinet.“ ulița Podul-Lung, după cum se vede și în
* planul lașului din 1789, pe care’l repro­
ducem în pag. 32, autorul broșurei de mai
Respunsul d-rului At. Marienescu. sus stabilește originea romană a lașului —
Puțin timp după publicarea articolului ci­ Castrum Iași, - face mai multe teoreme
tat, tot în aceiași Arhivă, (XV, No. 2), găsim filologice, asupra numelor unor localități,
un răspuns întitulat Observări la Originile Ia- dealuri sau ape apropiete; relevează pre­
șilor, în care transilvăneanul Dr. At. Mari­ zența la biserica Sf. Neculai-din-Ciurchi
enescu, membru al Academiei Romîne, de­ a unui disc de nafură, pe care l’am sem­
monstrează imposibilitatea teoriei d-lui Ghi- nalat eu cu șepte ani înainte, în ediția în­
bănescu, întru cit „numele vechiu de lo­ tâia a Orașului Iași, și reproduce, tot din
calitate al lașului, ar fi fost lassa (iaz, acest op al meu, un plan al bisericei S-ta
apă, rîu; sau loc, teren, adecă loc cu apă, Vinere, dîndu'l ca găsit de d-sa într'un
la rîu). Pentru numele unui locuitor din dosar al Primăriei Iași, pe cînd el e luat
Ias-sa, s’a format substantivul latin cu — avidoma după planul complectat și publicat
ius în Ias-s-ius; în inscripțiune Zasszmm, de mine la pag. 92 din volumul amintit.
e genetivul latin din multoral (plural)." Și Concluzia profesorului Cocuz este, că lo­
după mai multe exemple gramaticale și calitatea noastră „s’a botezat de romani
geografice, D-rul Marienescu ajunge ase­ Castrum la,si—Castrul de laz, iar mai apoi
menea la o concluzie, cam tot așa de ris­ s’a zis simplu lași, subînțelegînduse Cas­
cată, în care arată că romînii au cunoscut trum". Deci : „Iată de unde avem numele
de mult arborele fraxinus, și ea astfel ei de Iași" ! încheie triumfător dl. Cocuz.
au botezat cu asemenea nume vre-o două­ Ori, după cum am mai spus, temelia din
sprezece localități din țară, ca Frăsinei, 1911, descrisă de dl. Cocuz, nu are a face
Frăsinet, Frasin, Frăsuleni, neavînd nevoie nimic cu anticitatea romană, lucru ce se
să recurgă la cuvîntul slavonesc ce traduce probează îndestul cu planul reprodus de
numele acestui copac; dar că Ias în la­ mine; discul dela Sf. Neculai-din-Ciurchi
tinește avînd înțeles de apă, — lievid ori e productul unei industrii franțuzești sau
fluid, e mult mai normal a crede, că lașul nemțești de prin veacul al 18-lea, poate și
își trage denumirea de la un asemenea din al 19-lea, importat de vr’un negustor
cuvînt latin, întru cît e situat lîngă o apă, ocazional și cumpărat de vr’un boer ca
precum se văd și alte localități din țara obiect de casă (bibelot), apoi donat prin
romînească, cari port denumirea de lași, vre-o împrejurare bisericei în chestie —
(în județele Gorj, Romanați și Argeș), fiind probă e gravura din mijlocul discului care
mai toate învecinate cu ape. represintă personagii îmbrăcate după moda
* de pe timpul lui Louis al XlV-lea sau al
Broșura „Castrum Iasi“ a d-lui Cocuz,
XV-lea ; cît despre biserica S-tei Vineri, a-
tribuită de d. Cocuz zeiței ea e
și altele.
de o construcție foarte apropiată celei a
Un alt profesor secundar, dl. Vasile bisericei Sf. Neculai-Domnesc, și orice ideie
Cocuz, publică în 1911, în Iași, o broșură de a fi servit odinioară de templu păgîn
intitulată: Iezătura Iazului Roman — ori mitologic, este cel puțin... a d-lui Cocuz.
Aquarium — de pe Bachlui. lașul cetate ro­ *
mană — Castrum lași. Origina și semnifi­ Alte asemenea broșuri ocazionale s’au
cația numelui Iași. Studiu original de..." mai tipărit în anii din urmă, în localitatea
Și într’adevăr studiul acesta e original. Cu noastră, cu titluri ca Iașii, Călăuza lașu­
prilejul descoperirei în vara anului 1910 a lui, etc., avînd materia, datele cele mai de
unei temelii de piatră, vrîstată cu niște samă și gravuri împrumutate ... din opul meu,
mari grinzi de lemn, în săpătura ce s’a cărora însă nu le-am dat de cît atenția
făcut spre a se îndrepta pe aiurea o parte care o meritau.

23.
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 31

b. Din veacul al 12-lea, de cînd e citat lașul ca oraș cunoscut.

Dpă ce am rezumat
u gorodă(= Cetatea Albă), Kilia: Askyi-torgă
cunoștințele ce am pu­ (=Iași). Romanovă-torgă etc., de unde se
tut găsi în diferite o conchide că aceste orașe existau și apar­
puri sau scripte vechi, țineau de mult timp Principatului de Ha-
' relative la vechimea liciu. Această din urmă susținere, combă­
și denumirea orașului tută de istoricii noștri Onciul și Xenopol,
nostru, cată acum să n’ar putea servi, dacă s’ar adeveri, decît la
arătăm și ceea ce gă­ constatarea că orașul Iași a avut ființă cu
sim în scrieri mai mult înainte de data Cronicei, ca poate în
nouă, de cînd existența Iași și în alte orașe ale Moldovei locuiau
și denumirea lașului pe atunci și slavi, dar fără a fi aparținut
este cunoscută prin o sumă de documente prin aceasta stăpînirei principilor slavoni.
și indicii ce par incontestabile. Insă, părerea emisă mai sus de istoricii
În acest înțeles, cel care ne dă date mai I. L. Piși, în Ueber die abstammung der
vechi asupra ființei orașului acestuia, este Rumdnen, A. D. Xenopol în Istoria Ro­
arheologul și istoricul Gr. Tocilescu, care mânilor și Dim. Onciul, în Originile Prin­
în Istoria Românilor, ce publică în Bucu­ cipatelor Române, că localitatea Askyi-torgă
rești. în 1899, scrie că „în nordul Moldovei, din scriptele rusești, ar fi tot una cu lașul,
e dovedit că prin anul 1160, locuiau Ro- capitala Moldovei, o cred îndoelnică, căci,
mîni, căci, pe atunci ei prind pe un tugar după cercetările ce am făcut, am putut afla
din Constantinopoli, (Andronie Comneanul), că un Askyi, ori Iaskyi-torgă, esistă și as­
și’l trimet împăratului Bizantin. Șesezeci tăzi, dincolo de Nistru, lingă Basarabia, în
ani după aceea se vorbește despre o po­ Rusia, și este un tîrg sau sat mare, „cu
pulație romînă numeroasă tot în Moldova, livezi frumoase", făcînd parte din ținutul
avînd Episcopii sei de ritul grecesc, și a- Odessei, după cum se poate vedea în opul
trăgînd la religia ortodoxă pe Unguri, Sași Rossia, Noworossia i Krim, de A. F. De-
și alți locuitori catolici, pentru care Papa vrien, cum și într’o Geografie a aceluiași
dela Roma se plînge amar într’o carte a autor. Localitatea se mai observă dease-
sa (bula papală din a. 1234). Ca orașe se menea pe cea mai mare parte de hărți ale
mai cunosc aci, în timpul acela: Iași, Rusiei meridionale moderne, și chiar într’o
Piatra, Suceava, Seret, Baia și Neamțul, harta a Daciei, editată în Iași, de Teodor
numit astfel dela Cavalerii Teutoni din țara Codrescu și litografiată de Alex. Roșcu-
Birsei, cari între 1211 și 1225 ocupară o lescu, unde o găsim cu numele de Iașii.
parte însemnată din Moldova etc. într’o altă hartă germană a Romîniei și
Așa-dar, după cele spuse de Tocilescu, Bulgariei, făcută în Bibliograpliisches In­
lașul a existat ca oraș întemeeat, încă din stitut din Lipsea, înainte de 1877, localita­
veacul al 12-lea. Cercetînd însă Bula tea în chestie e însemnată Iasska.
papală din 1234, de care vorbește Toci­ Acest tîrg a fost cercetat și de etnograful
lescu, și pe care o găsim reprodusă în și folkloristul nostru T. T. Burada, în că­
Cronica Românilor a lui Gh. Șincai, vedem lătoria ce a făcut’o în guvernămîntul Cher-
că ea nu conține nici cum vre-o pomenire sonului—și, ne spune d-sa, în broșura O
despre orașul Iași, iar în ce privește con­ călătorie la Românii din Guvernămîntul Clier-
vertirile ce le fac vechii locuitori ai Mol­ sonu, că, deși situat ne malul drept al Nis­
dovei, ce primise mai de mult religia or­ trului, adecă dincolo de Basarabia, în el
todoxă, asupra celorlalte religii, găsim a- marea majoritate a locuitorilor sunt Mol­
semenea relații și în Topographia Magni doveni, și vorbesc o moldovenească per­
Hungariae, despre care am mai vorbit fectă! Iaskii se află la. vre-o 20 kilometri
înainte. departe de vărsarea Nistrului în Limanul
ce dă în Marea Neagră, și are acum o po­
pulație cam de vre-o 6000 de locuitori.
Fost-a lașul denumit odinioară E locul să ne întrebăm dar. dacă nu
Așkyi-torgă ? cumva acest Askyi-torgă, împreună cu Bel-
Mai mulți din istoricii noștri relatează gorod, Kilia și Romanovă(?)-torgă, nu vor
că într’o cronică slavonă, Polnoe sobranie fi constituit într’adevăr odinioară un Prin­
russkichă letopiseț, anexată la Voskresen- cipat al Halirilor, nu însă în Moldova
skaja letopisă, anterioară anului 1347, se propriu zisă, ci în Bugeac, sau partea de
vorbește, ca de niște cetăți rusești, de mai jos a Basarabiei ?... Căci pe lîngă Askyi,
multe orașe și cetăți ale Moldovei, ca : Bel- poate și numele de Romanov va fi dat de
32 ORAȘUL IAȘI

24. PLANUL STRATEGIC AL IAȘULUI ȘI AL INPREJURIMILOR SALE, ÎN 1789.


Dresat de Statul Major Austriac, pe cînd capitala Moldovei fu ocupată de Turci, Ruși și Austriaci.
(După un plan original manuscript, aflat în Academia Romînă din București).

Explicațiile planului; a, Jassy; b, Tartarascli (Tatarașul); c, Poyorosch (Podul-Roș) ; d, Hlinske


(Hlincea); e, Galata; f, Fromos (Frumoasa); g, Zita-Zui (Cetățuia); h, Miroslava; i, Berg Sokola (Dealul So-
cola); k, Berg Nevona (Nebuna); 1, Berg Buschim (Bucium); m, Berg Cosmoi (Cosmoaea); n, Wledecheny
(Vlădicenii) ; o, Tomenchty (Tomeștii); p, Tomeschter Briicke (Podul Tomeștilor); q. Hulboka ; r, Rhedy
Aldi (Rediul Aldei); s, Aron-Vodă ; t, Kopou; u, Russeny. A. Poziția Turcilor și Tătarilor; B. Trupele
Austriaco; C. Trupele Rusești; D. Cazacii; E. Retranșamentele Turcești.

gîndit istoricilor noștri să’i confunde cu Ro­ au existat, după cum se vede în unele
manul din centrul Moldovei, pe cînd un cu hărți vechi, și alte orașe de samă, ca Hușul,
totul alt Romanovă-torgă putea să existe Vasluiul, Bîrladid, etc., între Bugeac, Iași
acolo, în regiunea unde se găsește. Kilia, și Roman,—de cari însă nu se face nici o
Cetatea Albă și laskyi-torgă, cum se mai mențiune în citația d-lor Xenopol și Onciul!
văd și astăzi pe hărțile respective locali­ *
tăți cu numele Pawlova, ‘ Mihailova, Pe- Într’un document scris latinește, în anul
trowa, Alexandrovca etc. Apoi, pe atunci 1396, de Vlad Palatinul Besarabiei (?) și
25. O CETĂȚUIE IN MIJLOCUL IAȘULUI.
Mănăstirea Golia, fondată în prima jumătate a veacului al 16-lea
34 ORAȘUL IAȘI

Comite al Severinului, publicat în colecția în chiar localitatea lașului, găsim o in­


lui Doghiel, Codex Diplomaticus Regni Po- scripție, ce este și astăzi, pe o piatră bine
loniae et M. Ducatus Lithvaniae, reprodus păstrată în Biserica Armeană, din centrul
în Uricarul de T. Codrescu, v. XI, și a- acestui oraș, și care, tradusă din limba ar­
dresat lui V ladislav Regele Poloniei și Un­ meană, conține următoarele :
gariei, găsim pomenindu-se de un oraș nu­ „Cu mila lui Dumnezeu s’a pus temelia
mit Yasnitar sau lasskitarg, ca situat pe bisericei Sfintei Născătoare de Dumnezeu,
partea stingă a Prutului. Or, se știe că lașul prin stăruința părintelui Iacob, a hagiului
noBtru e situat pe partea dreaptă a acestui Marcar. E. K. R. 1395.“
rîu. Numai Iasski-torgul rusesc, de care am Peatra ce poarta această inscripție, as­
vorbit, e situat pe partea stingă a... Nis­ tăzi este mobilă, păstrată într’o boltă (oc-
trului, și prin urmare și a Prutului; deci, niță) din interiorul bisericei, dar are apa­
ori că Palatinul Basarabiei nu cunoștea bine rența a fi fost odată așezată stabil în zid.
situația geografică a lașului moldovenesc, Literile și data sînt săpate înlăuntrul pie­
ori că a fost vorba — poate — de Iașkiul trei, care e bine conservată. O dăm aci în
rusesc. facsimile fototipică, pentru ca cercetători
*
competenți să o poată aprecia și să-și deie
Un principat al Iașilor. părerea asupra autenticităței acestui mai
Dintr’o Cronică slavonă de pe la în­ vechi document de existență a lașului, în
ceputul veacului al 14-lea, vorbește Toci- veacul al 14-lea.
lescu de un Prin­ Episcopul Mel-
cipat al Iașilor, hisedec într’o co­
care ar fi trăit în municare făcută
legături de prie­ Academiei Româ­
tenie și de comerț ne din București,
cu Domnul Țărei asupra Inscripțiu-
Romînești (Istoria nilor Bisericilor
Romînilor, 1886). Armene din Mol­
Lucrul e cu pu­ dova (Analele A-
tință, față cu in­ cademiei, 1882),
stituțiile primitive vorbește și de in­
și vremelnice ale scripția bisericei
Domniatelor sau Armene din Iași;
Chinezatelor, ori dar dă ca text
Cnejiatelor cunos­ tradus nu pe a
cute din țările Du­ cesta citat de
nărene : lașul pu­ mine, ci un altul,
tea să fie admi­ aflat pe o placă de
nistrat, în acele marmură, așezată
vremuri cu dife­ în zidul de asupra
rite forme de gu- ușei din afară al
vernămînt, schim­ aceleași biserici,
bătoare dintr’o zi cînd ea s’a resta­
în alta, nu numai urat, adecă în anul
din an în an, sau 1803.
din veac în veac, Această inscrip­
de un Domn, ție mai nouă glă-
Cneaz sau... chiar suește astfel:
vre-un Președinte 26. Piatra mobilă cu inscripția de la Biserica Armeană. „Cu voia și cu
de republică, po­ mila lui Dumne­
trivit epocei respective; puhoaiele năvă­ zeu s’a fundat biserica Sfintei Născătoare de
litorilor barbari ce se abăteau peste aceste Dumnezeu din Iași, prin epitropul Hacelco și
locuri, puteau ușor să prefacă și fond și părintele Iacob din Gig, Hagi Macarie din
formă de cîrmuire în orice moment, pînă Ciuha și Hagi Grigorie. Data armenilor 844
cînd a putut sosi o vreme ca să stabilească și a Mîntuitorului 1395. Și acum s’a re­
pe mult încercatul pămînt al Moldovei o parat prin mîna pioșilor notabili, cu oste­
autoritate mai puternică și permanentă. Un neala și cu cheltuiala poporului întreg, la
Principat al Iașilor va fi existat, poate, anul 1252, și al Mîntuitorului 1803“.
dar atîta se știe astăzi despre el. Cred deci că Melhisedec n’a cunoscut
* inscripția primitivă, pe care am dat-o eu
mai sus în facsimile, pentru întîia dată la
Inscripția din1395 de la Biserica Armeană. iveală.
Dintre puținele dovezi mai vechi, aflate Fiind discuție asupra datelor de fundare
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 35

ale bisericilor armenești din Moldova (Bo­ iar nu latine, — și, se pare, că cei întîi lo­
toșani, Roman și Iași), Episcopul Melhise- cuitori ai Moldovei, cari au început a se
dec s’a adresat unui profesor competent servi în scrierea lor de cifre arabice, să fi
dela Școala Armeană din București, și a- fost tocmai armenii. Dealminterea, contro-
cesta i-a dat următoarele relații: In anui lînd felul scrierei sau săpăturei acestor ci­
569 după Hristos, Catolicosul armenilor fre, cu acelea cum se scriau în veacul al
Moyse al II-lea, a convocat un consiliu în 13-lea și al 14-lea, găsim că ele sunt ab­
orașul Tavin, pentru regularea Calendaru­ solut conforme; căci iată forma cifrelor a-
lui armenesc și stabilirea zilelor de serbă- rabice din veacul al 13-lea, cum le găsim
tori. In acel consiliu s’a stabilit și începu­ reproduse în cel mai de samă dicționar
tul Erei Armene, anume : dela anul după modern, Nouveau Larousse Illustre: 27.
Hristos noi. Prin urmare era armeană este
mai mică cu 551 ani decît era creștină ge­
nerală. Deci, pentru a afla anul erei ar­
menești trebue să se sustragă din era cre­
1.73
ștină 551 ani, și diferența va ti anul ar­ 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 0,
menesc. Și din contra, spre a se traduce Controlul deci se poate face foarte u-
era armeană în eră creștină, trebue totde­ șor, și veracitatea datei rezultă, prin fap­
auna a se adăogi la era armeană 551, și tul că săpătura cifrelor de pe piatră e i-
șe va avea data erei creștine. dentică cu felul cum ele se scriau în vea­
Așa-dar, dacă la data erei armene, în­ curile respective.
scrisă pe placa dela biserica din Iași, 844, Se vede însă că și Conferențiarul în ches­
se adaugă 551, corespunde tocmai anului tiune s’a convins mai tîrziu de acest adevăr,
dela Hristos 1395, după cum se găsește în întrucît nici pînă în ziua de azi—sunt cîțiva
inscripția cea vechea; iar la bisericile ar- ani de atuncea,—nu ș’a mai tipărit confe­
armene din Botoșani și Roman, tot după rințele sale citate.
asemenea socoteală se dau anii fondărei *
12324-551=1783, și 1058-J-551=1609. De Dovezi mai recente de existența Iafului.
unde se conchide că data fondărei biseri-
cei armene din Iași 1395, este exactă. Alexandru-cel-Bun, Domnul Moldovei,
deschide șirul cîrmuitorilor acestei țări la
Dacă lucrul acesta este așa, atunci e o începutul veacului al 15-lea; cu el și nu­
dovadă mai mult că orașul Iași exista mele lașului apare, deastădată fără cea
cu mult mai înainte de data citată, cu unul mai mică îndoială, în cronicele și hrisoa­
sau două veacuri cel puțin, căci, pentru ca vele cîte au putut ajunge dela el pînă
o colonie armeană, popor recunoscut din ve­ la noi.
chime ca comerciant și industriaș, să vie Așa, în unul din cele mai importante
în această localitate îndepărtată de țara hrisoave ale Domniei sale, dat în Suceava,
sa, și să se așeze într’un număr așa Capitala Moldovei de pe atunci, la anul
de mare, ca să poată să-și zidească o bi­ dela Hristos 1407, lunaOctombre în 8 zile,
serică costisitoare și impunătoare, trebuia (ce’l găsim publicat în Arhiva Istorică a
ca orașul acesta să fi existat de multă lui B. P. Hașdeu), prin care se regulează
vreme și să’și fi avut o populație nume­ plata vămilor din întreaga țară moldove­
roasă și cuprinsă, După cum vom vedea nească, se scrie și următoarele rînduri:
însă mai departe, se zice chiar că biserica „Ducînd vite dințară laTatari, se va plăti
armeană actuală e făcută, după ce arme­ de pre toată vita în Suceava 60 groși, în
nii au fost deposedați de o altă biserică lași 2 groși, idem în Tighina; iar de pre
din localitate a lor (Sf. Sava), așa că prin 100 de oi în Suceava 60 groși, în Iași 30
această împrejurare dovezile de existență groși, idem în Tighina..."
a lașului, ca oraș întemeiat, dau îndărăt Așa dar lașul în anul citat era tîrg în­
încă cu un veac sau două cel puțin. temeiat, întrucît din el se făcea export de
♦ vite la Tatari.
Un Profesor universitar contestează Cronicarul Grigore Ureche, istorisind a-
veracitatea inscripției dela biserica șezările făcute de acelaș Alexandru-Vodă,
Armeană. pentru „boeriile și sfatul de chivernisala
țărei și a pămîntului Moldovei", arată că
Asupra datei de 1395, săpată la urma s’a rînduit: „Un postelnic mare, vorbitor
inscripției vorbită mai sus, un Profesor u- înaintea Domnului și pîrcălab de Iași, și tăl­
niversitar, țînînd două conferinți în Aula maci în limbi streine, precum și un Agă,
Universităței locale, despre trecutul lașului, ispravnic pe Darabani și pre tîrg pre lași
a crezut bine să pue la îndoială veraci­ giudeț. (Letopisițele Moldovei, de Kogălni-
tatea ei, susținînd că pe atunci, în țara ceanu, I, 105, 114, 138).
noastră, nu se scria cu cifre latine !.., Or,
cifrele de pe piatra în chestie sunt arabice, Pentru ca să se perceapă vamă într’o
36 ORAȘUL IAȘI

localitate oarecare, pe vremea lui Alexan- utonilor și Regele Vladislav Iagelon al Po­
dru-cel-Bun, trebuia ca acea localitate să loniei, la 15 Mart 1412, d. Xenopol, în a
aibă o importanță deosebită, deci să fie sa Istorie a Românilor, citează între sti­
oraș mare, reședință de autorități de samă, pulațiile acelui tratat și următoarele : „In
cum aceasta rezultă și din rangurile sta­ cazul însă cînd Voevodul Moldovei ar re­
bilite pentru Iași, ca Giudeț (Judecător su­ fuza a se supune, el era să fie scos, și țara
prem ori Prefect al județului), Agă, Is­ lui împărțită între ambele state, după o
pravnic de Darabani (mai mare peste po­ linie ce ar începe dela munții ungurești,
liția și armata locală), Tălmăci și Parla­ ce vin între Moldova și ținutul Sepenicului
mentar sau representant înaintea Domnului lîngă Șiret, și trecînd prin Iași și Bîrlad,
țărei, lucru ce nu se vede a avea alte orașe s’ar opri la Marea-Neagră..."
mari, cunoscute în acea vreme; ș’apoi a- Iar în nota ce însoțește aceste rînduri,
ceste zise a lui Ureche mai lămuresc și istoricul reproduce textual clauza de mai
descălecatul tîrgului Iașilor, de pe vremea lui sus în latinește, în care lașul este scris
Ștefan-cel-Mare, despre care am mai vorbit. lasznazathar.
* Lumea întreagă civilizată cunoștea dar
Vorbind despre Tratatul de la Lublin, bine, în această epocă, numele precum și
încheiat între împăratul Sigismund al Te­ localitatea lașului nostru.

28. UN MOMENT DUREROS DIN ISTORIA IAȘULUI.


Prințul Alexandru Ipsilanti, la 6 Martie 1821, înfinge în piața principală a lașului (Trei Sfetitele), steagul
Independenței... grecești !
(După un mare tablou, litografiat de Vincenz Katzler și editat de F. Riedegger, din Viena).

Într'o carte tipărită la Ulm, înWurtem- fiind în mare număr în Moldova, unde a-
berg, în anul 1473, se găsește relatată călă­ veau în mînă cea mai de samă negustorie,
toria unui bavarez Schiltberger, care, după acea a importului de lucruri orientale.
ce fusese prizonier în Constantinopole, în *
drumul ca să se întoarcă acasă, prin Marea In hrisovul lui Ștefan-Vodă, fiul lui A-
Neagră, trece, prin 1424, prin Weystadt, lexandru-cel-Bun, dat în Suceava, în 8
care nu e alta decît Cetatea-Albă a Moldo­ Octombre 1433, prin care se hărăzește unui
vei, și apoi merge și prin Aspazery, — care, Jurja Aloc un sat, din județul Fălciu, hri­
după pronunția armenească nu poate fi de sov publicat mai întăi în Efemeridele So-
cît lașul (las-bazar), pe atunci armenii, cietăței Anticarii Odesane, și apoi în tradu­
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 37

cere romînească în Arhiva istorică a lui G. de Reichesdorf, care a fost prin Mol­
B. P. Hașdeu (I, pag. 81), se zice: „..Lam dova prin întâia jumătate a veacului al
dat Iui uric cu dreptul propriei judecăți 16-lea, Aloldaviae que olim Daciae pars
locale, însă în atîrnare dela Curtea noastră chorographia, tipărită în Viena, în 1541,
din Iași..." unde găsim următoarele rînduri : „Insig-
In acest timp dar lașul avea și o Curte, niora aut aliquot loca. Arus nempe etop-
juridică (apelativă), administrativă ori mi­ pida ndminatim quoque perstingere libet,
litară, de care atîrna după cum se vede, și Ea sunt, Swczowa, Chotyna, Nempczs, Ro-
județul Fălciu, poate și mai multe alte maniwijwar, Bahloijazwar, Wazlo, Zorwca,
județe. Iar cînd Iliaș și Ștefan de mai sus, et Orhe, Item Huztwaros Tartharos, Bar-
ambii frați, își împart, în 1433—34, țara lat, ac Romanwasar, et pleraque alia op-
Moldovei, spre a domni fiecare în deosebi, pida et Castella quae breuitatis studio, non
cel întăi ia Hotinul, Suceava, Iașii, Bîrla- ex ordine recensere aut describere vo-
dul, Hușii, Tecuciul și părțile de jos ale luimus".
Moldovei, iar cel de al doilea Cetatea-Albă, *
Schelele de pe Marea-Neagră, Tighina, De aici înainte dovezile de ființa lașului,
Chilia și Oblicița. ca oraș de samă, sporesc în cronicele și
De Iași se mai vorbește în cărticica lui scriptele ce au ajuns pînă Ia noi, și nu

29. VEDEREA IAȘULUI DELA COPOU, IN ANUL 1840.


După un tablou în oloi, pictat de Ludwig Stawski, aflător în Pinacoteca Școalei de Bele-Arte din Iași.

credem că mai e trebuință a continua cu mi s’au recomandat de unele persoane


înșirarea lor. foarte competente, ca conținînd relații de
In Cartea III privitoare la Scaunul Dom­ călătorii prin Moldova și Iași, prin veacul
niei, voiu da tot ce interesează continuitatea al 13-lea, au fost și scrierile lui Guillaume
orașului, rezultînd din cercetările ce le-am de Ruystbroecck, zis și Rubruquius, care
făcut și cari mi s’au părut mai interesante. merse prin anii 1253 pînă în Turkestan,
Pe lîngă scrierile și documentele pe cari cu o misiune de creștinizare cătră Bâtu-
le am rezumat pînă aici, am mai cercetat Han al Tătarilor, trecînd probabil și prin
și un mare număr de alte opuri, ce mi se țările romînești; a lui Marco-Polo, celebru
indicase, sau a căror titluri mă făcea să călător venețian, ce a ajuns tocmai în ca­
cred că ar conținea ceva interesant pentru pitala Chinei, și s’a întors cam prin 1272,
viața lașului din trecut; așa, între altele ce prin Rusia, din care zice că a trecut în
38 ORAȘUL IAȘI

țara Lacca (guvernată de regi creștini și vechiul Issus sau Iassus din Asia-Mică, lîngă
orientali (saracini), țară care a putut să fie Marea Neagră, în turcește Scanderm sau
Valacca (Moldova) ori Polacca (Polonia); cum Askem Kalefi.
și alte multe opuri de diferiți autori vechi, Asemenea am consultat alte opuri, con-
ce cu greu i-am putut afla în rarele exem­ ținînd descrieri din veacurile 14, 15, 16,
plare ce se mai găsesc astăzi chiar în cele cari ’mi fusese indicate că au relații de că­
mai mari biblioteci străine, și a căror în- lătorii în țările romînești, ea acele ale lui
șirare ar fi de prisos, întrucît rezultatul Giorge Dousa, G. de Reichesdorf, G. Șincai,
trudei mele a fost prea puțin satisfăcător. și alții, dar din cari nu am putut culege
Voi menționa doar, că în Rubruquius nu nimic de samă, afară doar de citarea nu­
se găsește nimic care să intereseze istoria melui orașului nostru.
lașului nostru, iar în Marco-Polo, se poate
face, cred, numai o confuzie între denumi­ Ne mulțumim astfel, de astă dată, cu
rea orașului Ayas, A'ias ori Layas, despre cea ce am putut afla mai interesant, și
care vorbește acest autor, care pare a fi despre care am vorbit în capitolele pre­
mai degrabă italianul Laiazza, Aiazzo, ori cedente.

30.

c. Ce trebuie să deducem din tot ce am expus pînă acum ?

ePntru a ne putea tace priyinți, neîndoios că era unul din cele mai
o idee concisă din tot prielnice și mai potrivite salașe omenești!
ce am înserat și rezu­ Ga atare, ne putem forma credința că
mat pînă aici, și să ne acest oraș a dăinuit din cele mai vechi
statornicim părerile vremuri, de cînd prin părțile aceste, ce cu
asupra atîtor chesti­ două-trei mii de. ani înainte nu au o istorie
uni poncișe, relative „cunoscută în lumea întreagă, a putut, a
la începutul și dăinui­ trebuit chiar, să trăiască o omenire, mai
rea locali țaței noastre, mult sau mai puțin compactă, — mai mult
este nevoie să ne facem acum următoarele sau mai puțin așezată.
premise și deducții: *
'De cînd durează lașul. lașul opid dac.
1°. Dacă e să ținem samă de cele cîteva 2°. Că în vechea Dacie, de unde și de
indicii, cari ne dau credința că lașul a fost cînd începe a se lumina puțin istoria uni­
odinioară o stațiune preistorică, ■— mai e versală scrisă, au existat orașe temeinic
nevoie să căutăm cine a fost întemeetorul așezate,— de aceasta nu mai poate fi în­
sau întemeetorii sei ? O așezare din epoce doială. Dela indicațiile sumare ale lui
necunoscute, apoi o continuitate de exis­ Strabon, Pliniu sau Ptolomeu și pînă la a-
tență, ca sălășluire de indivizi sau neamuri, cele ale geografilor din evul mediu și mo­
nu poate sub nici un cuvînt să fie exclusă dern, se vede că pe locurile unde se gă­
în cursul vremilor. Că un foc va fi ars un sește aproximativ astăzi orașul Iași, au fost
timp pe o vatră improvizată, se va fi po­ însemnate localități, sub diferite nume. Gra­
tolit, apoi stîns, și cenușa spulberată de vurile sau baso-reliefurile de pe coloana
vînt, — se prea poate ! Dar vatra bătută și Traiană din Roma mărturisesc fără de bă­
întărită de puterea jarului a rămas. După nuială, că Dacii erau un popor înaintat în cul­
întăiul foc, s’a aprins, ceva mai tîrziu un tură pentru timpul lor, că aveau așezăminte
altul; după un așezămînt social, împrăștiat importante în părțile ce locuiau, castele, po­
sau nimicit prin vre-o întîmplare, se va fi duri, tîrguri, mașinării de răsboi sau de in­
prilejit un altul, pe tăpșanul potrivit pentru dustrie, monedele lor naționale, deci insti­
oploșirea, hrana și apararea indivizilor sau tuții înalte de guvernămînt, și ca atare este
triburilor, mai mult sau mai puțin stabile aproape de necrezut, ca, în localitatea în care
ori rătăcitoare din vremuri. Și acest tăpșan e așezat astăzi lașul, centru a o sumă de dru­
sau pisc de pămînt, cum se vede c’a fost muri naturale dar importante, să nu fi fost
lașul în trecut, favorizat de natură în multe întocmit un opid, întărit, pentru paza în po­
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 39

triva unor năvălitori de cari curgeau pu­ rati, Strassburg; Constantinopolului i se mai
hoaie în acele vremuri. zice Stambul și Țarigrad; în Transilvania
* aproape fiecare localitate are cîte cel puțin
trei nume. Pentru ce prin vremurile de
lașul localitate strategica și priincioasă acum o mie-două de ani, ar fi fost altfel ?
sălășluirei publice.
*
3°. Că lașul a fost punctul strategic cel mai
bine situat și cel mai important din în­ După alte denumiri, lașul putea primi
treaga Moldovă, inclusiv Bucovina și Ba­ nume nou de la latini.
sarabia, o dovedește și faptul strămutărei 5°. Avem cîteva indicii vagi, că locali­
mai tîrziu a Capitalei țărei de la Suceava; tatea noastră s’ar fi numit odinioară Augus-
căci acolo orașul, și mai ales Castelul dom­ tia, ori Petrodava, ori chiar Stepanovice,
nesc era ușor accesibil unei oricare ar­ confuzie de sigur cu localitatea Ștefăneștii,
mate a dușmanilor de prinprejur, ne fiind care esistă și astăzi mai sus de Iași, în jude­
îndestul de aparate prin poziții naturale, țul Botoșanilor. Prin nici o dovadă nediscu­
pe cînd lașul, pe lingă rîdicaturile dealu­ tabilă nu se poate susține identitatea acestor
rilor ce’l încunjura, și cari constituiau cele nume. Dar nu tot așa este și cu numele
mai bune mijloace de aparare naturală, era de lassi, Iassium, Iazy, Municipium Iassio-
încunjurat și încins mai bine de cît de ziduri rum etc., — căci pentru aceste denumiri co­
de cetate, de mlaștenile stufoase, prin care roborează o sumă de fapte și împrejurări,
pe vremurile acele, nu se putea răsbate cari dau de gîndit și pot atrage o deducție
nici pe jos, nici calare, nici chiar cu lun- serioasă.
trele, decît cu mare greutate. Deci a fost Am văzut din multele citații făcute, cum
logic ca din cele mai vechi vremuri ale neamuri sau cohorte ce s’au numit lassone,
stîpinirilor barbare, apoi Dacice, Romane Iazyge ori lassiane, ș’au făcut apariția prin
etc., această localitate să fie aleasă pentru pămînturile ce s’au numit odinioară Dacia,
sălășluire și aparare cu preferință înaintea apoi Moldova, Transilvania, Ungaria etc.,
oricărei alte din pămîntul Moldovei, întă­ Că aceste neamuri vor fi fost de origină
rită pe cît se întăreau cetățile de odini­ mongolă, sarmată ori slavonă, dacă, ma­
oară ; ș’apoi un castel ori cetățuie își avea ghiară ori altfel, puțin importă ; și epoca
tot rostul aici. Deci, chiar din vremurile invaziunei, apoi a exterminărei lor, n’are
lui Ptolomeu, dacă nu mai de demult, lașul deasemenea mare interes în cazul ce ne
— sub orice denumire va fi purtat el a- preocupă; totul este ca ele au dăinuit pe
tunci,—trebuie să fi fost un opid impor­ locurile aceste, într’un timp dat.
tant al unor neamuri, de unde să se res- Că în nația latină, în numele de persoane
frîngă puterea și comanda asupra altor lo­ și lucruri, în graiul demnitarilor și al oș­
calități din împrejurimi, cari nu erau atît tirilor romane cuceritoare a Daciei, a exis­
de favorizate de natură ca acesta. Cu atît tat cuvintele lassius, lassi, lassiorum, ni­
mai mult cu cît pămîntul și productele so­ mene n’o mai poate contesta. Și dacă au
lului apropiat și încunjurător, bogat în pă­ fost împărați ce au purtat numele de Ias-
duri, pășune, vînaturi, pescării etc., favo­ sius, puteau fi și comandanți, și simpli ce­
rizau cu prisosință sălășluirea omenească tățeni cu acelaș nume; iar după nume
pe acest loc. proprii s’au putut forma nume de familii,
* de triburi, de armate ori miliții, — de o-
Schimbare de nume a orașelor. pide sau municipii. A fost o legiune, a
4°. Că au urmat prefaceri de neamuri XlII-a, care a purtat denumirea de Dacica;
ce s’au oploșit într’un punct oarecare a va fi fost și una, ori poate tot aceeași, care
țărei noastre, și că, cu prilejul acestor pre­ se numea și Iassiană, sau Daco-Iassiană,
faceri s’au schimbat și denumirile localită­ positiv nu o știm. Dar e logic să fi fost,
ților, după noile puhoaie cuceritoare, a- căci și astăzi armate întregi, ori corpuri
ceasta e ceva mai mult decît natural; un militare numai, sau simple regimente, poartă
nume Barmat, putea ușor fi dacizat de cu­ denumiri după indivizi, după neamurile,
ceritorii daci; un nume dacic, era normal ori după localitățile de unde sunt recrutate
apoi să fie romanizat de cuceritorii romani! sau așezate.
*
N’a fost nici o nevoie, de sigur, ca să se Iazygii, iassonii, etc., puteau da un nume
creeze numai decît un oraș sau o cetate
unui oraș, — dar un vacar? un morar ?
nouă, pentru ca să i se ticluiască un nume
nou. Se schimb denumiri vechi, de veacuri, 6°. O legiune, ori o altfel de organizare
ale unor localități, chiar și în zilele noastre; militară, politică sau socială, în care să
altele au atîtea nume cîte nații locuesc sau intre în mare parte indivizi din neamul
au trecut prin ele. Vienei, vechea Vindo- iassienilor, iascilor, iassonilor ori iazygilor,
bona, îi zic și astăzi ungurii Beciu. Din putea prea bine să’și fi avut principala ei
Lugdunum s’a făcut Lyon; din Argento- așezare pe promontoriul, quasi-cetate na­
40 ORAȘUL IAȘI

turală, ce s’a numit în urmă Iași, fie după autor ungur, neamț, olandez, franțuz ori
denumirea miliției ce o stăpînea, fie după secui, ca Cellarius, Ortelius, Hulsius, Timon,
cea a comandantului ei. Dar dovada moș- Pray, Sulzer, Bartali etc., ci de un simplu
tenirei numelui, în lipsă de scripte sau băștinaș al lașului, năzuitor de a se arata
alte mărturii, cari să treacă prin noianul descendent direct a luiTraian,-atunci am pu­
vremurilor și să ajungă pînă la noi, a tea sta la îndoială asupra realităței lucrului.
dispărut, ori s’a tran­
sformat în legendă, în
tradiții, într’un vacar
ori morar, — cărora li
se atribue marele me­
rit de a fi înființători
de orașe ! Se pare că
tot o astfel de poveste
are și actuala capitală
a țârei Romînești, că­
rei se atribuie a fi în­
ființată de ciobanul
Bucur,—poveste care
însă n’o crede nimeni
—și, chiar de ar cre-
de-o, poate că ar avea
rațiunii mai puternice
decît acele ce se dau
de cătră Cantemir
Bau Bandinus pentru
lași.

Asupra contestărei
Tabulei Zamosiane.
7°. Va fi poate pro­
blematică cetirea plă-
cei cu inscripția M.
Dacorum - lassiorum.
Acel M. se va descifra
de unii Milites, de
alții Municipium. Va
fi fost acea peatră a-
șezată într’un monu­
ment ridicat în o mină
de aur din Transilva­
nia, ori din Moldova,
sau poate, mai cu rost,
în însăși capitala Da­
ciei de pe atunci,
Ulpia Traiana, — cu
toate că vorbește des­
pre lucruri petrecute
sau sărbătorite aiurea.
Dar a contesta însăși 31. AUSTRIACII ȘI RUȘII SE RÂZBOESC(V C
existența sau veraci­ Traducerea legendei de mai sus: Cetatea Turcească Iași, care a fostF
tatea ei, aceasta e ce a bătut și alungat dușmanul la Larga,în
ceva prea neînțeles. ziua de 18 April, cu care prilej a fost facut prizonier prințul Moldovan Ipsilante.
Căci, dacă ar fi fost Anul 1788.
ea descoperită, copi­
ată și dată în veleag de un patriot ro­ Care sa fi fost însă Interesul atîtor
mân — cum nu prea aveam multe speci­ străini învațați ai veacurilor precedente,
mene pe la 1593 — și nu de un neaoș uA~ ca să atribuie o însușire sau o denumire
gur, care numai mare dragoste de latini­ unei localități pe care mai n’o cunoșteau
tate sau românism nu va fi purtat în ini­ de cît superficial, și cu care n'aveau ab­
ma sau creeru-i; dacă cetirea ei, și atri­ solut nici o legătură, nici o dragoste ? Să
buirea cuvintelor Dacorum-Iassiorum s’ar nu credem oare că în vremile cînd s’au
fi făcut, puțin timp după aceia, nu de un emis asemenea păreri mai erau în oare-
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 41

cari arhive, ori macar sub formă de tra­ și celor străini de țara MoldoVei și de
diții încă, reminiscențele unor fapte ori în- capitala ei.
tîmplări, cari transmiteau prin curgerea Întru cît privește susținerea că o ase­
veacurilor faptul denumirei localitiiței ce menea inscripție nici n’ar fi existat, aceasta
ne interesează ? Să se fi stîrnit toți la a- este și mai inadmisibil, întru cît nu s’a
semenea considerații numai și numai prin făcut nici o cercetare serioasă spre a o
găsi undeva. Faptul
că s’a căutat de „ci­
neva" (?), într’un mu­
zeu din Alba-Iulia,
n’are nici un rost;
piatra, după cum scrie
Zamosz, s’a găsit lîngă
vechia capitală a Da­
ciei, Sarmisegetuza, ori
Ulpia-Traiana, astăzi
GrădișteawN. Varhely,
la depărtare mare de
Alba-Iulia sau Karl-
sburg. O fi duso cineva
într’un muzeu, ori o
fi... întrebuințat-o, de
atunci, cum s’au în­
trebuințat și la noi,
chiar în zilele de a-
cum, multe alte pietre
cu inscripții sau relie­
furi ? Marca Curței
Domnești din Iași vîn-
dută ca piatră brută
Ia un fierar, după re­
parația Curței din
1882, și acea a lui
Vasile Lupu de pe
Turnul Treisfetitelor,
care, în 1904, am gă-
sito, împreună cu dl.
Gh. Ghibănescu, arun­
cată lîngă o latrină din
ruinele din jurul acelei
biserici, sînt mărturii
cei mai guralivi!
Pentru care motiv
s'ar fi dat o mai mare
atenție pietrei descrise
de Zamosz, și apoi...
pentru care motiv a-
cest Zamosz ș’a pus în
gînd să făurească o
(Această gravură face parte dintr-o serie, reprezentînd diferite Cetăți asemenea inscripție,
din Tarile Romanesti, Hotin, Focșani, Galați, București, etc., cari trebue să fi aparținut unui op. de la care el, cel puțin,
și ai lui, nu trage nici
german, al carui titlu? nu il cunoastem inca) o concluzie și nici un
beneficiu pentru un­
gurii sei ?
textul unui Zamosz ? Dacă un Seulescu, Afirmația lui Asaki, că Tabula cu „M.
un Assaki, au putut făuri pe de-antregul Dacorum-Iassiorum" s’ar găsi în muzeul din
legende, bazați numai pe unele indicii date Karlsbug sau Cetatea-Albă, o cred scornită
de învațați, din centrul Europei, și cu vea­ de el, sau de vreun alt autor Btrăin, care
curi înaintea lor, ei își aveau ertarea prin a vrut numai să’și sporească astfel textul
faptul patriotismului lor înflăcărat, într’o sau valoarea unui text relativ. Iar în ceea
epocă așa de întunecoasă ; însă această pa­ ce privește altă afirmație, că această in­
timă nu 8e poate atribui sau aplica deloc scripție lipsește din marea colecție ep-
42 ORAȘUL IAȘI

grafică a lui Theodor Mommsen, care a importă, quasi-independent, avînd la ordine


copiat multe și din Zamosz, — e lucru și alte mai multe localități ori provincii,—
foarte posibil... la Mommsen, căci acest sau că, tributar și legat prin supunere,
mare învățat german a fost indicat ca om prin tratate ori înfrățiri, cu un cîrmuitor
pornit și nedrept în potriva galicismului mai puternic din altă parte, el era consi­
(Paul Guerin, articol biografic), cît și prin derat ca simplă municipalitate, sau pro­
urmare a latinismului, și ca atare inten­ vincie răzleață, primind poronci și dispo­
ționat a voit să dee la o parte o dovadă ziții de aiurea ? Singura informație ce pare
mai mult de întinderea puterei romane în că o avem, în această privință, e aceea ce
părțile răsăritene ale Daciei. Căci ce alt ne-o dă arheologul Tocilescu, care ne spune,
l’ar fi putut convinge de neesistența sau de că la un timp dat era un Principat al Ia­
neadevărul unei atari inscripții, — el care, șilor, care încheia chiar tratate de comerț
mai mult ca sigur, n’a verificat prin sine cu Domnii Munteniei. Cînd? Cum? Ce fel?
însuși tot ce a reprodus din Zamosz, și din aceasta nu ne-o lămurește.
sute de alți epigrafiști! Se mai vorbește chiar ca de o țară,

Iazia, într’o diplomă a unuia dintre Ladis-
Sub ce forma s’a cîrmuit lașul pe laus-i, Regi ai Ungariei, cari își pune între
vremuri ? titlurile sale și pe acela de Stăpînitor al
8°. In privința formei sub care s’a ad­ Daciei, laziei, Moldovei etc. Deci a fost o țară
ministrat orașul Iași, de cînd el ș’a manifes­ ori un tîrg Iazia !—Care ? (St. Katona, Epi-
tat mai viguros ființa, din vremurile cele mai thome chronologica rerum hungaricarum).
vechi și pînă în cele medievale, puțin lucru Nu se poate dar ști absolut forma sub
se poate ști deasemenea. Vor fi fost așe­ care s’a administrat în vremurile întune­
zate aici timporar, periodic ori permanent, cate orașului Iași; ne trezim însă pe vremea
simple triburi nomade, ori comande mili­ lui Alexandru-cel-Bun, ea se vorbește de o
tare, organizate, compuse din neamuri răs- Curte la lași, „Curtea noastră dela Iași"?
boinice, sau din simpli mercenari ? Esistat-a lașul a avut deci, probabil și înainte de
Independent de incursiele barbare întîm- Alexandru-cel-Bun, importanța unui oraș
plătoare, și o autoritate a politiei, mai do- ce posedă în el o Curte Princiară; un
moală, mai sociabilă, mai stabilă, cu insti­ oraș de mîna întăi dar, care trebuia să fie
tuții comerciale, industriale, comunale etc. ? mare, populat, și să aibă întrînsul elemente
Consideratu-s’a lașul ca un punct singuratec, de samă ale țărei.
ca o unitate dintr’un tot, sau ca o comunitate ♦

în legătură cu o altă serie de salașe, și Calul marcă de stat a Daciei,


ascultătoare de o comandă generală, su­ Calul marcă a orașului și județului lași.
perioară? Imbracat-a autoritatea de aici
forma pastorală, civilă, militară, ori teo­ 9°. Pare a fi o dovadă bună în faptul că
cratică, cu o cîrmuire autocrată, burgheză, marca veche a orașului Iași, diferită cu totul
ori republicană? Fost-a lașul constituit în de a țărei Moldovei, după cum o vedem în
centrul unui stat feudal ori vasal, într’un documentul dela 1650 al Soltuzului lașului,
Domniat, Chinezat ori Principat, titlul puțin ce'l publicăm în facsimile, represintă un

32—34. Monede Dace, cu marca regatului Daciei, un cal.

cal; și acum mai bine de un veac, și as­ alte simboluri romane, se revine în 1862"
tăzi marca județului Iași, e tot un cal; iarăși la calul din veacurile precedente.
în marca sau pecetea Primăriei lașului, de Ori, calul acesta, pe scutul comunei sau
la 1832 — 34, se găsește deasemenea un județului Iași, pe care unii autori de geo­
cal; și după toate discuțiile așa zise isto­ grafii școlare moderne îl îndică ca fiind
rice ce se fac la 1851 între Asaki și Seu- emblema calităței ce are județul Iași de a
lescu (probabil și alți cărturari ai epocei), crește cai frumoși... (neadevăr, căci n’a fost
după ce se întrebuințează un timp diferite în acest județ nici o crescătorie specială
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 43

de cai de rasă, în Iași făcîndu-se întot­ Calul la Daci, era ce este astăzi Marca
deauna numai importuri de cai „tătărăști" țărei pe monedele noastre. Singur acest
sau „arăpești", pentru uzul Domnilor sau fapt pare deajuns ca să ne dăm samă că
boerilor mari), nu poate avea altă origine lașul poate fi o continuitate a unui vechi
sau mai bine zis nu poate fi decît conti­ oraș Dacic, dacă nu a însăși capitalei Da­
nuitatea calului simbolic ce se găsește pe ciei răsăritene, dintre Carpați și Nistru.
cea mai mare parte din monedele Dacice!

35. Cea mai veche pecete a orașului 36. Pecetea isprăvniciei 37. Pecetea comunei Iași
Iași, cu marca un cal. Ținutului lași. în 1862.

Cum se formează numele și acelaș neam. Neamul Iazy­


orașelor. gilor, cunoscut încă de He-
10°. Multe orașe principale rodot, ca locuind prin părțile
din Europa, cari au fost fun­ Rusiei meridionale, dat ca de
date în vremuri nu prea în­ origine sarmatică, apare în
depărtate, își au cunoscute Dacia cam pe la începutul
istoricul, sau au cel puțin erei creștine, unde găsesc și
tradiții verisimile asupra fon- se luptă cu Scyții, ce ocupau
dărei lor. Așa de pildă Pari­ suprafața dintre Nistru Prut
sul, se știe că a fost odinioară șî Șiret, întinzînduse pînă la
principalul așezămînt al Pa- gurile Dunărei. lazygii stau
risilor, populație galică ; și, un timp dat aici, cînd învingă­
deși In timpul acestora el purta tori, cînd învinși ; se amestecă
numele de Luteția, după cuce­ 38.Pecetea orașului Iași, cu marca și se confundă cu Dacii, apoi
rirea sa de cătrăoștile Impara- zimbru și cal. cu Romanii; mai tîrziu 8e
tutui Cesar, s’a numit Luteția dușmănesc iar, și se luptă
Parisiorum, ca să sfîrșească, mai tîrziu, prin între ei. După o vreme neamul Iasyg e
a se numi scurt și simplu, pînă în ziua de cotropit și împins de Goți peste munții
azi, Paris. Pentru ce acest procedeu n’ar Carpați spre apus. Numele lor dispare fără
fi fost el urinat și în stabilirea ori schim­ urmă de pe pămîntul Moldovei, fie din
barea nunUlui orașului ce ne interesează? lipsă de importanță istorică, fie din altă
Nu tot așa, bunăoară, i s’ar fi putut zice pricină, spre a se reivi tocmai prin veacuri
odată Petrodava, ori Augustia; apoi Pe­ mai apropiate în centrul Ungariei, pe ma­
trodava Dacorum, Petrodava Iassiorum; lurile Tissei, unde se mai vorbește și as­
mai pe urmă Municipium Dacorum, Muni­ tăzi de Iazygi, ca de niște strămoși ai Un­
cipium Dacorum-lassiorum ; și în sfîrșit mai gurilor, cu drepturi documentare, paten­
scurt și mai ușor la vorbă, numai lassius, tate, de rasă nobilă ab antiquo, formînd
Iassi și apoi chiar Ieși? populațiunea a trei districte, numite Iazy-

gia, (Iaszok pe ungurește), și avînd un fel
de capitală, ce se numește și azi Iasz-Be-
lazygii, mai sigur ca orice alte neamuri, reny!
las numele lor moștenire lașului. Pentru ce dar acest neam, al cărui trecut
ll°. Am arătat că pe pămîntul ce s’a și persistență denotă că a însemnat ceva
numit mai tîrziu Moldova, și unde se gă­ odinioară, că a fost recunoscut ca atare
sește din vremuri neștiute localitatea Ia­ într’un timp dat, în epoca cînd a sălășluit
șilor, a dăinuit și un neam semi-barbar, în pămîntul Moldovei, nu ar fi înființat el
pe care îl găsim citat în diferite opuri, cu un oraș, or să’i fi lasat numele unui mai
mai multe deosebite porecle. Unii i-au zis vechi, nume care apoi sătrăească veacuri
Iazygi, alții lașei, lassii sau Iassoni, cari în urma sa. Ori poate, și mai logic, nu s’ar
pot fi și mai multe neamuri, și numai uuul fi putut întîmpla ca alte neamuri în urma
44 ORAȘUL IAȘI

izgonirei dominațiunei acestora, să fi po­ poarelor Dacice, Iasygice sau lasiene, apoi
reclit vechia reședință a Iazygilor ori a Da­ Gotice, Hunice etc. ;
cilor, amestecați cu Iasygi, etc., cu numi­ — Că era în toate drepturile, ca centru
rea de Dacilor-Iazygi, ori mai simplu mai bine situat, să fie întitulat de Romani
a Iazygilor, și astfel să se explice în limba „Municipiu", — și ca atare să se numească,
inscripțiunilor găsite în vremuri mai re­ după oștile constituite din rămășițele învin­
cente, denumirea de Municipium Dacorum- șilor Daci și lazygi,— Milites Dacorum-
Iassiorum ? Iassiorum, Legio Dacorum-Iassiorum, apoi

Municipium Dacorum-Iassiorum ;
Față cu aceste arătate pînă acum, putem — Că toate celelalte încercări de etimolo­
dar, credem, cu temei, să tragem încheerile gii, trase din limbi diferite, pentru constitui­
următoare: rea numelui de Iași, nu pot fi primite decît
— Fundarea. lașului datează din vre­ în domeniul închipuirilor;
muri preistorice ; — Și, în sfîrșit, că forma sau formele sub
— Localitatea, favorabilă oricînd unei cari s'a administrat lașul, în diferite epoce,
sălășluiri sociale, a atras totdeauna fel-de­ nu pot fi decît aceleași prin cari au trecut
fel de neamuri năvălitoare spre dînsa, cari mai toate politiele din lume, în epocele fră­
au denumit-o, sau i-au schimbat denumirea mântărilor succesive, putîndu-se schimba re­
după împrejurări ; chemîndu-se odată Petro- pede de la o simplă comunitate patriarhală,
dava, altădată Au gustia, apoi lassium, etc.- ori teocratică, la o administrație republicană,
— Că a fost reședință principală a po­ la o dictatură autocrat# sau militară, etc.

39

d. Denumiri asemănătoare. Scrierea și pronunțarea numelui lașului.

ăsesc că nu e de pri­
G Grecii îl numesc Diplociana, iar Turcii Bisitas.
sos a da ca simplă lasos, lassos sau lassios, o insulă pie­
informație, de cu- troasă a Mărei Egee, în fundul golfului
riositate, ori pentru Iassic, citat mai sus.
comparații diferite, Apoi, din denumirile moderne, lasz-
cîteva denumiri de also-szent-Gyorgy, în Ungaria, comitatu
localități, ape, pă­ Iazygiei, pe rîul Zagiva ce dă în Tissa
duri, persoane etc., Iasz-apaty alt tîrg în apropierea preceden­
ce se asamăn cu tului, Iasz-ladany, de asemenea, Iasz-Be-
acea a lașului, fără reny, capitala comitatului Ia^’giei, Iasz-
a pretinde prin aceasta ființa unor relații Karajeno, din comitatul Pestei.
oare-cari între ele. Iasscaia, sau Iaski-torg, pe malul sting
Astfel din timpii cei mai vechi, găsim al Nistrului, guvernămîntul Odessei, sau
în Geografia lui Strabon, citate numele de Chersonului, de care am mai vorbit.
Iasonius sau Jasonium, ca al unui mare lasnaia-Poliana, tîrgul din Rusia meridi­
munte în Media, făcînd parte din șirul onală în care ș’a petrecut bătrîneța Tolstoi.
munților Taurus. Și chiar în țara noastră:
După Pliniu, Iasonium e un cap (pro­ Iași, comună rurală în stînga Jiului și
montoriu) din Asia-Mică, în Capadocia, la sudul comunei Romînești, plasa Ocolul,
cum și un fluviu ce dă în Marea Neagră, județul Gorj, avînd satele lași și Drăguțești.
cap, ce se mai numește de corăbieri și Iași, cătun de reședință a aceleași co­
Il Capo di San Tomasso. Tot după Pliniu mune.
lassius Sinus, e golful ce în urmă primi Iași, tiup de moșie din jos de valea Cîl-
numele de Milosso, din Marea Egee, între niștea, comuna Strîmba-mare, județul
Capul Possidum și Mindum, apropiat de care Vlașca.
se mai afla un oraș, Iassus, cărui turcii îi Iași, pădure de stejar, situată pe am­
zic Askem-Kalefi. bele coaste ale văii Iași, pe proprietatea
Tot un Iasonium, e dat de geograful Strîmba-de-jos, județul Vlașca.
Pietro Gyllio, ca numele unui loc din Iași, vale în județul Vlașca, pe proprie­
Thracia, aproape de Bysanț, loc pe care tatea Strîmba-de-Sus, cu un pîrău ce eșe
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 45

din cîmpul Iași și se scurge în Călniștea, Incepînd cu citatele din țară, găsim scris
în jos de satul Stoenești. sau tipărit, în diferite hîrtii sau hrisoave
Valea lașului, sat în județul Argeș, re­ vechi Eș, Eși, Eșii, Eșîi, — leș, Ieșu, Ieși,
ședința comunei Cerbureni-Iași. leșîi; precum și laș, Iași, lașși, Iașii. A-
Valea lașului, pădurice de 20 pogoane poi, în scrierile streine, tipărite în diferite
lîngă satul cu acelaș nume. țări,se ortografiază acest nume: lassi, Iassii,
Gura lașului, proprietate isolată în ju­ las, lasch, lassy, Jassi, Jassy, lache, Jazy,
dețul Romanați, comuna Morunglav. Jaszi, Yas, Yassi, Yassy, mai ales în opu­
Codrul Iașilor, lîngă Schitul Ducăi, ju­ rile tipărite în limbele germană și fran­
dețul Vaslui. ceză; Giassi în limba italiană; Ijaszwar,
lazil-Iuiuc, movile în județul Constanța. Iaszvaros, lăssvăsar, Iasznazathar, Bach-
lazi-Orman, deal în județul Tulcea, și loijaszwar, după cîțiva scriitori unguri și sași.
pădure în județul Constanța. Iassach, în unele opuri slave, (rusești,
Apoi nume proprii de persoane ca: polone etc.); Aspazary, Astin (?) în scrieri
Iasion, fiu a Ini Zeus (Jupiter) și al E- armenești; Ieș-bazar sau Iaș-bazar turcește;
lectrei, fiica lui Atlas. (Mitologie). Iasse, Iassium, Iassum, Iassios, Miinici-
lasou, fiu a lui Eson, rege al Iolcasu- pium lassiorum în opurile latinești, etc.
lui, un erou al anticei Grecii, care orga­ Cari din toți îl vor fi scriind mai corect,
niză expediția Argonauților, &c., despre e greu de gîcit. Nici o autoritate civilă ori
care s’a vorbit și îndărăt. literară n’a stabilit pînă acum, în mod in­
lassius, Iazis, etc. nume proprii diferite discutabil, cum e drept și cum trebuie să
la Romani și Bizantini. se scrie numele vechei capitale a Moldovei.
Polonii au o sumă de nume și pronume Singura denumire însă care a prins și se
ce încep cu Iași : Iassinski, Iaskiev, etc. susține mai mult în ortografia romînească,
* e acea de : Iași.
În ce privește scrierea sau pronunțarea De asemenea numele locuitorilor acestui
numelui orașului Iași, nu știu dacă alt oraș oraș e scris tot cam în atîtea chipuri, ca
din lume este ortografiat în mai multe chi­ și numele locului; așa fel că’l întîlnim nu
puri decît a fost și este încă acesta. rare ori în diferite scrieri, din limbele ce
Așa, dacă răsfoim cronicele vechi, hri­ ni sunt familiare, scris astfel: Eșan-Eșeni,
soave, însemnări, cărțile și hărțile tipărite Ieșan, Ia șan, Iassian, Jassian, Jassyan, Ia-
și în țară și în străinătate, în cari se po­ ssien, lassiote, Iassier, lassiensis, Aștin etc.
menește de acest tîrg, vom vedea că în După noi, singura scriere sau pronun­
cele mai multe se ortografiază numele ve- țare proprie și potrivită caracterului gra­
ehei capitale a Moldovei așa cum fiecărui iului romînesc, actual, este numai aceea de :
scriitor îi vine la îndemînă. Ieșan-Ieșeni.

40. Ornament din Pravila lui Vasile Lupu, tipărită în lași, 1646.
41.

BIBLIOGRAFIA CĂRȚEI I
1. Ackner &. Muller, Fr. Die Romischen ces). Histoire de la Moldavie et de la Va-
Inschriften in Dacien. 1 V. in 8o. Wien. 1865. lachie, avec une dissertation sur l’etat ac-
2. Amfilohie, Episcopul Hotimilui. De tuel de ces deux provinces. 1 v. in 16°.
obște gheografie pe limba moldovenească, Jassy7, 1777. Aux depens de la Societe Ty-
scoasă de pe gheografia lui Bufier, după pographique des Deux-Ponts.
orînduiala care acuma mai pe urma s’au 19. Călăuza lașului. Broșură in 32°. E-
așezat în Academia de la Paris. 1 v. in 4°. ditura F. Șaraga, Iași. 1912.
Iași, 1795. Tip. S-tei Mitropolii. 20. Cantemir, Prințul Dimitrie. Descrie­
3. Andrieșescu, I. G. Contribuție la Da­ rea Moldovei. 1 v. in 4°. Tip. Mănăstirei
cia înainte de Romani. 1 v. in 8°. Iași. 1912. Neamțul. 1825.
4. Asachi, Gh. Calendare pentru Poporul 21 Cantemir, Prințul Dimitrie. Cronicul
Românesc, pe diferiți ani. Româno-Moldavilor. 2 v. in 8°. Iași. 1835.
5. Asachi, Gh. Tablou hronologic din Is­ 22. Cantemir, Prințul Dimitrie. Istoria
toria veche și nouă a Moldovei. (Dricar). Imperiului Otoman. Traducere de Dr. Ios.
6. Asachi, Gh. Raport cătră Eforia Muni­ Hodosiu, 1 v. in 8°. București, 1876.
cipalității Iași. (Della No. 26 pe 1851). 23. Castaldo, lacobo. Romaniae (quae olim
7. Arhneth, I. von. Zwolf Romische Mi- Thracia dicta), vicinarumquae regionum,
lităr-diplom. 1 v. in 8°. Viena. 1843. uti Bulgariae, Walachiae, Sirfiae, etc. des-
8. Auge, Claude. Nouveau Larousse II- criptio. 1584. (Hartă dintr’un op necunoscut).
lustre. 8 v. in 4°. Paris. 24. Cellarius, Christophorus. Notitia Or-
9. Bandinus, Episcop Marcus. Codex, bis Antiqui, sive Geographia Plenior, ab
tradus de V. A. Urechie. (In Analele Aca­ ortu Rerumpublicarum ad Constantinorum
demiei Romîne. XVI) București. 1895. tempora. 2 v. in 4°. Lipsiae, 1731.
10. Bartali A. Ortus et occasus Roma- 25. Climescu, Const. și N. A. Bogdan.
norum in Dacia Mediterranea &. 1 v. in 12°. Monografia Universităței din Iași, dela în­
Posonii. 1787. ființarea ei, 1860, pînă la 1906, cu nume­
11. Baudrand, M. A. Novum Lexicon roase ilustrații fotografice. Manuscris, in
Geographicon. 2 v. in fol. Isenaci. 1677. fol. Iași. 1906. (In Arhiva Senatului Uni­
12. Baudrand, M. A. Parisini Geographia. versitar).
2 v. in 4°. Paris. 1682. 26. Cocuz, V. Iezătura Iazului Roman.
13. Bepko, Ios. Transilvania sive Magnus Aquarium de pe Bachlui. lașul Cetate Ro­
Transilvaniae Principatus olim Dacia Me­ mană. Castrum Iași. Origina și semnificația
diterranea dictus... 1 v. in 4°. Viena. 1778. numelui Iași. Studiu original de.. Broșură
14. Billecocq, Et. Adolphe. Album Moldo- in 8°. lași. 1911.
Valaque. (In L' Illustratiori}. Paris. 1848. 27. Codrescu, Th. Uricariul, colecție de
15. Bogdan, N. A. Note și Documente documente. 25 v. in 12°. Iași, 1873—1895.
(In rev. Lupta pentru viață, Iași, 1905). 28. Cogălniceanu, M. Letopisețile țărei
16. Burada, T. T. O călătorie în satele Moldovei. 3 v. in 4°. Iași. 1842—46.
Moldovenești din Guvernămîntul Cherson 29. Cogălniceanu, M. Histoire de la Mol­
(Rusia). Broș. Iași, 1893. davie, dela Valaquie et des Valaques trans-
17. Buțureami, Gr. C. Vremile preisto­ danubiens. Broșură in 8°. Berlin. 1841.
rice în România. (In Arhiva Soc. Știițifice 30. Densușianu Nic. Dacia preistorică.
și Literare. Iași, 1904). Cu o prefață de Dr. C. I. Istrati. 1 v. in
18. C... (qui a sejourne dans ces Provin- 4°. București, 1913.
ÎNTEMEEREA ȘI DENUMIREA 47

31. Dogiel. Codex Diplomaticus Regni Geografic al României. 4 v. în 4°. București.


Poloniae et Magnus Ducatus Lithvaniae. 5 1898—1901.
v. in 8°. Viena, 1758—1764. 57. Langlois, Victor. Geographie de Pto-
32. De Vit, Dr. Vincentius. Totius La- lemee, reproduction photolithographique &.
tinitatis Onomasticon opera et studio. 3. v. 1 v. in fol. Paris, 1867.
în 4° . Prati. 1883. 58. Larousse, Pierre. Grand Dictionnaire
33. Devrien, A. F. Rossia, Noworossia i Universel. 17 v. in 4°. Paris, f. d.
Crim. T. XIV. in 8°. St. Petersburg. 1910. 59. Lazio, Wolfgango. Republica Romana
34. Desjardins, Ernest. La Table de Peu- în Exteris Provinciis, Bello Acquisitas, con-
tinger. 1 v. in fol. Paris. 1873—6. stitutio, comentariorum etc. 1 v. in 8°.Frank-
35. Domaschewski, Alfred de. Archaolo- fort-pe-Main. 1598.
giselie-Epigraphische Miltlieilungen. 1 v. in 60. Magini, Gio. Ant. Geografia cioe des-
8°. Viena. crittione Vniversale dela Terra, di Claudio
36. Douza, Gio. De Itinere suo Constan- Tolomeo, adnotată. 2 v. in 4°. Veneția, 1598.
tinopolitano. 1 v. in 16°. Lugduni Batavo- 61. Manesson-Mallet, A. Description de
rum. 1599. l’Univers, &. 5 v. in 8°. Paris. 1683;
37. Ferrarius, Gh. et M. A. Baudrand. 62. Mariencscu, Dr. At. Observări la 0-
Novum Lexicon Geographicum. 2 v. in 4°. riginele lașului. (In Arhiva Științifică și
Paris. 1677. Literară, XV.).
63. Melchisedec, Episcopul. Inscripțiunile
38. Fridvalsky, I. Inscriptiones Romano- Bisericilor Armenești din Moldova. (Analele
Transilvanicae. lv. in fol. Claudiopoli. 1797. Academiei Române, 1882).
39. Froehner, Wilhelm. La Colonne Tra- 64. Mercator, Gehrard. Harta Europei
jane expliquee. 1 v. in 4°. Paris. 1865. din 1554. (In Muzeul Postai din Berlin).
40. Frunzescu, Dim. Dicționar topografic 65. Michelet, Jules. Les Roumains...
al României. 1 v. în 8°. București. 1872. 66. Mommsen, Theodor. Corpus Inscrip-
41. Fotino, Dionisie. Istoria generală a tionum Latinarum. 10 v. in fol. Berlin.
Daciei, tradusă de G. Sion. 1 v. in 8°. Bu­ 1863—83.
curești. 1859.
67. Neigebauer, I. F. Beschreibung der
42. Funccio, lohannes. Chronologia hoc Moldau und Walachei. 1 v. Breslau. 1854.
est omnium temporum et annorum ab ini- 68. Onciul, Dim. Originea Principatelor
tio mundi ad a. 1552. Computatio. 1 v. in Române. 1 v. in 12°. București. 1899.
fol. Regiomente. 1552. 69. Orteliics, Abr. Synonimia Geographica
43. Ghibănescu, Gh. Originele lașului. (In sive populorum, Regionum, Insularum &. 1
rev. Arhiva Științifică și Literară din 1903). v. in 4°. Antwerpiae. 1578.
44. Ghica, Dim. 1. Herodot. Traducere 70. Ovidiu. Tristele și Ponticele (după
din limba originală. 4 v. in 8°. Berlin. 1894. Hașdeu).
45. Gruter, Ianus. Inseriptionum Roma- 71. Peyssonel, de. Observations histori-
norum corpus absolutissimum. 1 v. in fol. ques et geographiques sur les peuples bar-
Heidelberg. 1616. bares qu’ont habite les bords du Danube
46. Gruter, Ianus. Corpus Inseriptionum et du Pont-Euxin. 1 v. in 4°. Paris. 1765.
ex recensione et cum annotationibus 1. Ge- 72. Pic, Ladislaus. Les Lois roumaines et
orgiiGraevi. 1 v. in fol. Amsterdam, 1707. leur connexite avec le droit byzantin et
47. Guerin, Paul. Dictionnaire des Dic- slave. Bucarest. 1887.
tionnaires. 5 v. Paris, f. d. 73. Pray, G. Abate. Dissertationes his-
48. Hașdeu, B. P. Istoria Critică a Ro­ torico-criticaeinAnnales veteres Hunnorum,
mânilor. 2 v. in 4o. București. 1874. Avarum et Hungarorum. 3 v. in fol. Vin-
49. Hașdeu, B. P. Arhiva Istorică a Ro­ dobona. 1774.
mâniei. 3 v. in 4°. București. 1865—7. 74. Ptolemee. Geographie. (v. Langlois).
50. Herodot. (v. Ghica D. I.) 75. Reicevich. Osservazioni storiche, na­
51. Hodosiu, Dr. losif. (v. Cantemir). turali e politiche intorno la Valachia e
52. Hommann, loh. Baptistus. Danubii Moldavia. 1 v. in 8°. Napoli. 1788.
Fluminis... pars infima în qua Transylvania, 76. Reichesdorț, G. de. Moldaviae que olim
Walachia, Moldavia etc. Nuremberg. f. dată. Daciae pars chorographia. Broșură in 4°.
53. Iașșii, de Octav Minar. Broșură. Edi­ mic. Viena, 1541.
tura Librăriei 1. V. Ionescu. Iași. 1912. 77. Rey, I. et Muller F. Album de douze
54. Katancsich. OrbiB antiquus ex Ta- vues de la viile de Iassy. (12 vederi lito­
bula Peutingeri. 1 v. in 4°. Budae. grafice) in 4° oblong. Iași, 1845.
55. Katona,Stephano. Epithomae chrono- 78. Rossi, Gio. Iacomo. Reproduceri și
logica rerum hungaricarum, &. 3 v. in 8°. explicații a coloanei Iui Traian din Roma,
Buda. 1796. in fol. Roma. (Ex. fără titlu).
56. Lahovary, G. I., Brătianu, General 79. Rossi, Gio, Iacomo. Descritione delii
C. 1. și Tocilescu, Gr. G. Marele Dicționar Principati dela Moldavia e Valachia, tolta
48 ORAȘUL IAȘI

da Giacomo Cantelli da Vignola, da un 96. Vârnav, Dr. Const. Rudimentum Phy-


exemplare trouato nel Gabinetto del Prin­ siographie Moldaviae. 1 v. Buda. 1836.
cipe di Transilvania. (Hartă). 97. Wolf, Dr. Andreas. Beitrăge zu einer
80. Schiltberger, Hans. Beschreibung der statistiscli-historischen Beschreibung des
Reisen und Abenteuer. 1 v. in 8°. Ulm. 1473. Furstenthums Moldau. 2 v. in 12°. Her-
81. Schulze. De Legione Romanorum XIII mannstadt (Sibiu). 1805.
Gemina. 1 v. in 8°. Kiliae. 1887. 98. Wolfgang, de Bethen Cels. Principis
82. Seivert, Iohann. Inscriptiones Monu- Transilvaniae, &. 6 v. in 8°. Sibiu. 1782.
mentorum Romanorum in Dacia Meditera- 99. Woodville-Rockhill, William. The
nea. 1. v. in 4°. Viena. 1773. Journey of William of Rubruck, To The
83. Seulescu, Gh. Hronologia și Istoria Eastern Parts of The World, 1253 — 55.
Universală. 1 v. in 8o. Iași. 1837. Translated by... 1 v. in 8°. London. 1900.
84. Seulescu, Gh. Raport cătră Eforia Iași. 100. Xenopol, A. D. Istoria Românilor
(Della Eforiei, No. 26 pe 1851). din Dacia Traiană. 6 v. in 8°. lași. 1896.
85. Semenov-Țian-Șanschi, V. P. Rusia, 101. Zamosius, Stephan. Analecta lapidum
descriere complectă a patriei noastre. (In vetustorum et nonnularum in Dacia anti-
rusește. După Pan Halipa). quitatem. 1 v. in 8°. Patavia. 1593.
86. Șincai din Șinca, Gh. Hronica Româ­
nilor. 3 v. in 4°. Iași. 1853. PERIODICE:
87. Stephanus, Carto. Dictionnaire liisto-
rique, etc. 1 v. in 4°. Geneva. 1662. 1. Albina Românească, foae septămînală,
88. Sulzer, Fr. Ios. Geschichte des Tran- redactată de G. Asaki. Iași. Diferiți ani.
salpinischen Daciens. 2v. in 8°. Viena. 1781. 2. Arhiva Societăței Științifice și Literare,
89. Tardieu, Amedee. Geographie de revistă lunară. Iași. Diferiți ani.
Strabon. 4 v. in 12». Paris. 1894. 3. Columna lui Traian, foaie septămînală
90. Timon, Samuele. Imago antique Hun- redactată de B.P. Hașdeu. București. 1876.
gariae, representans Terras, adventus et 4. Convorbiri Literare, revistă lunară,
res gestas gentis Hunniae. 1 v. in 4°. Vien- redactată de I. C. Negruzzi. Iași. Dit. ani.
nae, Pragae et Tergeste. 1762. 5. Gazeta de Moldavia, sept. Iași.1850—1.
91. Tocilescu, Gr. G. Dacia înainte de 6. Glaneur (Le) Moldo-Valaque, revistă
Români. 1 v. in 4°. mic. București. 1877. lunară, redactată de G. Asaki. Iași, 1845.
92. Tocilescu, Gr. G. Istoria Românilor, 7. Lupta pentru viață, revistă lunară, re­
1 v. in 8o. București, 1899, etc. dactată de N. A. Bogdan. Iași. 1908—5.
93. Topographia Magni Regni Hungari- 8. Propășirea, foae științifică și literară,
cae sive Nobilissimae, ejus Ditionis etc. 1 sub direcția lui Cogălniceanu. Iași. 1844.
v. in 4°. Viena, 1718. (Anonimă). 9. Revista pentru Istorie, Arheologie și
94. Ubicini, A. Les provinces Danubien- Filologie, trimestrială, sub direcția lui Gr.
nes 1 v. in 8°. Paris. 1854. G. Tocilescu. București.
95. Ureche V. A. Istoria Românilor, 12 10. Tinerimea Română, revistă lunară,
v. in 4°. București. su bdirecția lui Gr. G. Tocilescu. București.

42. Sala Senatului Universităței din Iași.


O: :O
CARTEA II.
Descriere geografică, politică și socială.
a. Generalități asupra așezărei și constituirei orașului.

șoseaua județiană Iași—Vaslui, Tirgușo­


rOașul Iași, fostă ca­ rul Păcurari, peste bariera Păcurari, Ma­
pitală a Principatului halaua Mihai-Sturza, peste bariera Socola,
Moldovei timp de vre-o pănă la cotuna Trei-Fin tini din Comuna Bu­
trei veacuri, pînă la ciumi, și Mahalaua Șepte-Oameni, peste ba­
uirea acestuia cu Prin­
n riera Abatorului.
cipatul Munteniei și *
strămutarea Capitalei Situația topografică.
la București, este așe­
zat în cea mai mare Coordonatele geografice ale orașului Iași,
parte pe coastele de ră­ după opul Connaissance des Temps, editat de
sărit, miazăzi și apus Direcția Observatorului Astronomic din Pa­
ale platoului numit Co- ris, sunt stabilite astfel :
poul; o parte ocupă La Biserica Sf. llaralamb, punctul cel
coasta apusană a pla­ mai înalt (crucea turnului):
4G. Turnul Colici.
toului Șorogarii; o altă Latitudinea N. . 47°. 10'. 24"
parte se întinde pe un LongitudineaE. ( 25°. 15'. 3' în arc
șes, numit al Bahluiului, și formează două dela Paris ( lh. 41,n. 0^,2 în timp.
brațe principale, din care unul se sfîrșe- La Biserica Lipoveneasca, punctul cel mai jos:
ște urcînduse pe dealul Nicolinei, (meazăzi-
apus), iar celalt merge spre comuna Buciumi,
(miazăzi).
lașul este orașul cel mai de samă din toată
țara, după București, și e astăzi reședința Altitudinea orașului deasupra nivelului
județului ce poartă aceeași denumire, Jude­ Mărei-Negre este variabilă ; astfel avem :
țul lași, în mijlocul căruia, e și situat. Este 40 metri la varsarea pîrăului Câlcaina în
înconjurat sau mărginit de 7 comune ru­ Bahlui, — punctul cel mai jos ; 95-100 m. la
rale, și anume, începînd dela miazănoapte Școala Militară, str. Carol; 145 metri la
spre răsărit : Copou, (zisă și Tirgușorul Co­ Copou, întâiul Rond, punctul cel mai ridicat.
pou), Holboca, Tomești, Buciumi, (ratata, Suprafața orașului după măsurătoarea și
Miroslaca și Tdutcști, cu cari este legat planul făcut de Comună în anii 1896—97.
prin șosele naționale sau județiene, ce în­ este de 16,235,740 metri patrați, ceea ce
cep dela diferite bariere ale orașului. face 1182 fălci, 27 prăjini, 13 stînjini pa­
Unele părți din oraș ce trec de foastele ba­ trați, sau 1623 hectare și 5740 metri pa­
riere, însă fac parte tot din autoritatea comu­ trați. Circonferența lașului este aproxima­
nală a orașului Iași, iau denumirea de tiv de 27600 ".00, iar diametrul maxim e, în­
Tirgușorul Nicolina, ce se prelungește pe tre Tirgușorul-Păcurari și Abator, de 7500ml.
50 ORAȘUL IAȘI

Întreg teritoriul aparținînd Comunei Iași, mintele sunt făcute din diforite materiale,
inclusiv micile proprietăți de peste raza o- scindări, șindilă, unele chiar cu stnli și pae,
rașului, e de 2119 H. 81 arii 33 m. p. altele cu table de diferite calități și foarte
puține cu oale ; îngrăditurile, deasemenea
Diferitele aspecte ale lașului.
fără aliniere, și din diferite materiale; la
aceasta adăugînduse și faptul că în maha­
Văzut din zborul paserei, lașul ne dă lale sunt o mare parte de strade nepavate,
forma unei stele cu raze neegale, de deo­ nenivelate și nealiniate, care în timpuri plo­
sebite lungimi, alcătuite din mahalalele ce ioase mai ales, produc o priveliște din cele
se prelungesc dela centrii spre diferite mai puțin plăcute ochiului și... nasului.
puncte mărginașe. Deaceea par justificate pînă la un punct
La poalele dealurilor Copou și Talarașii, cele ce s’au spus de unii publiciști străini
(nume ce ia prelungirea platoului Șorogari), cari an vizitat lașul în diferite epoce, că,
se întinde un șes mare, Șesul Bahluiului, acest oraș dă impresia unei civilizații per­
mărginit spre miazăzi cu dealul Repedea, fecte cînd este văzut de departe, sau din
spre apus cu dealul Galata-Ncolina, des­ centru, dar desilnzionează cu totul pe cei
chis spre miazănoapte-apus și spre răsărit- ce pătrund în mahalalele sale.
miazăzi. Acest șes este de un nivel aproape *
uniform, avînd o declivitate abia de vre-o Rîul Bahlui, Pîrăe, Iazuri, Isvoare.
trei metri dela apus spre răsărit-miazăzi,
pe întreaga distanță cît traversează ora­ Prin șesul dela poalele lașului trece mi­
șul,—aproape opt kilometri. cul rîu Bahlui, ce isvorește din Bîrnova-De-
Înfățișarea întreagă a lașului, fie de pe lenilor, aproape de Hîrlău, județul Boto­
șesul Bahluiului, fie de po unul din dealu­ șani, și traversînd o parte din mahalalele
rile înconjurătoare, dar mai ales de pe vîr- de jos ale orașului, merge să se verse în
ful dealului lui Păun, de la Repedea, este rîul Jijia, la o depărtare de vre-o 12 kilo­
foarte pitorescă, prezentindu-se într’un lung metri de lași. Bahluiul seacă aproape cu
amfiteatru, ca o adevărată panoramă, des­ totul în cursul verilor secetoase, iar în
fășurată pe o întindere de peste șepte ki­ timp de desghețuri repezi sau ploi conti­
lometri, în care din punct în punct se o- nue se revarsă, și acopere cu apă cea mai
prește ochiul privitorului la strălucirea u- mare parte din șesul ce’l traversează.
nor clopotnițe, sau la albeața unor clădiri Un pîrău, Nicolina, (cărui i se mai zicea
impunătoare, atît ca mărime cît și ca fel și Miculina), isvorît din pădurea Mînăs-
al construcției. Printre toate clădirile și tirei Bîrnova, la miazăzi-apus de Iași, ali­
monumentele orașului, de forme cil totul mentat mai mult de ploi, intră în oraș
variate, pilcuri de copaci stufoși sau pajiști prin mahalaua Frumoasa, trece prin maha­
verzi împodobesc priveliștea și-i dau un lalele Nicolina și Ziua-Crucii, și se varsă
ton de viață și de veselie. în Bahlui, mai sus de podul de fer al Căiei
Aproape toate casele au în jurul lor ferate : și acest pîrău seacă adesea în tim­
plantații de arbori, arbuști, flori sau dife­ pul verei, sau se revarsă prin mahalale în
rite semănături. timp de ploi torențiale. Un alt pîrău, Cil-
Cu cît punctul de privire se schimbă, cu caina, (adevărata pronunție a poporului e
atîta și vederea lașului ia o formă nouă Cicaina), e format din scurgerea unui iaz,
și interesantă. numit Cîrligul, la miazănoaptea lașului,
Sara, mai ales, orașul produce un aspect trece între cele două dealuri pe care este
admirabil, întrucît iniile de lumini produse așezat lașul, Copou și Tatarași, și se varsă
de lampioane electrice sau felinarele pu­ la o margine a orașului chiar, în Bahlui. A-
blice, ori ferestele luminate, dau impresia cest pîrău este în parte canalizat astăzi.
unei grădini imense si feerice. Trei iazuri de mică suprafață, stavilate
Nu tot astfel este și impresia ce o simte în chip artificial, prin zăgazuri de pămînt,
străinul cînd intră pe unele bariere în o- se află în trei deosebite puncte mărginașe
raș, căci, afară de bariera Copoului, de ale lașului: lazul Beldiman (pe a cărui
unde mergînd spre centru, se întîlnesc nu­ zagaz e așezată o moară purtată de apă),
mai clădiri frumoase, curate și unele chiar spre apus, pe șesul Bahluiului; lazul Câr­
impunătoare ca stil și mărime, intrările lig, spre miazănoapte, între platourile Co­
prin celelalte barieri dau o priveliște cu pou și Șorogari : Iazul, Ciric, între dealu­
totul deosebită, întrucît mahalalele mărgi­ rile Tatarașii și Șepte-Oameni. In timpuri
nașe ale lașului, ca Socola, Nicolina, Ciur- secetoase și aceste rezervorii de apă sunt
chii, Moara-de-vînt etc., sunt, compuse în aproape goale.
mare parte din case mici, construite fără Isvoare și fîntîni sunt puține în oraș, și
nici o normă, din materialuri ordinare, și apa ce ele o dau nu are toate calitățile
fără a ținea samă de aliniere ori de vre­ cerute unei ape potabile, fiind întrebuințată
un sistem anumit de clădire. Acopere- mai mult pentru adăpatul vitelor și uzul
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 51

casnic; apa de băut a fost adusă mai întâi potabilă, adusă printr’o canalizare subte­
prin canalizări subterane, cu drenuri și tu­ rană dela isvoarele din Timișești, județul
buri de oale, apoi de fier, din deosebite re­ Neamț, apă care este distribuită la toate
giuni din afară de oraș, și anume din dea­ proprietățile din oraș și prin guri speciale
lurile Aroneanu, Ciric, Șepte- Oameni și Ga­ la trotuare, pentru cazuri de incendiu, pen­
lata (Valca-Seacă). Din anul 1909 a început tru spălarea stradelor și piețelor și uzuri
a se alimenta întregul oraș cu o cantitate casnice ale populației sărace.
zilnică de aproape zece mii metri cubi apă

47.

b. Căi de comunicație. Edificii. Locuitori. Îndeletniciri. Autorități.

trei de lemn, fostul Podul-Roș, al lui Trancu


rednice
V sunt de ob­ și al Bulargei, înlesnesc comunicația oră­
servat căile de co­ șenilor de pe o parte pe alta a Bahluiului.
municație din cen­ Un pod de fier dublu, al Căilor ferate, ser­
trul orașului;stra­ vește pentru liniile Vaslui și Ungheni.
dele centrale sunt *
cele drepte, mai Clădirile. Iluminația. Locuitorii.
toate asfaltate
cu bitum, pre- Un mare număr de biserici împodobesc
sat sau turnat; orașul. între, cari se disting mai ales Mitro­
acele înclinate polia, Trei-Erarhi, Sft. Neculai-Domnesc,
și unele de prin Golia, Sf. Sava etc.; mai multe case mari și
suburbii sunt palate sunt împrăștiate în diferite regiuni,
pavate cu granit, bolovani de rîu sau ma­ dar mai ales pe culmea Copoului, cea mai
cadam. curată și mai aleasă suburbie a lașului.
Trotuarele în mai tot orașul sunt pa­ În aceste mari construcții, din cari multe
vate cu asfalt turnat, avînd bordurile de aparținînd Statului sau Comunei, sunt, a-
granit sau greș. Sunt în total peste 430 șezate autorități, școli publice și particu­
strade în oraș, representînd o lungime de lare, institute de binefacere, fabrici, că-
mai mult de 210 kilometri. zărmi etc. Particularii au asemenea multe
O șosea națională venind dinspre Podul- case mari, frumoase, construite în stiluri
Iloaei, traversază șesul Bahluiului, și în moderne. De remarcat mai cu samă sunt :
strada Socola se bifurcă, mergînd o parte marea construcție a foastei Curți Domnești,
spre Țuțora-Prut, iar alta spre Vaslui, prin astăzi botezată Palatul Administrativ, care
dealul Repedei. Dela capetele orașului, în urma reclădirei ce i se face actualminte
după foastele bariere, pornesc în diferite va fi. unul dintre cele mai impunătoare pa­
părți șosele județiene bine întreținute. late din întreaga Europă; Universitatea,
Mai multe linii de tramway electric în- clădire enormă, avind până la 300 odăi;
crucișază orașul pe diferite căi principale, Cazarma dela Copou, deasemenea o clădire
sfirșinduse la șepte bariere ale orașului, enormă și impunătoare ca stil ; Liceul In­
dara, Nicolina, Socola, Abatorul, Sărăria, ternat, Hotelul Traian etc. Mai multe statui
Copou și Păcurari. și monumente de artă ornează diferite piețe
Cinci linii de cale ferată se unesc la sau grădini ale orașului. Stradele comer­
Iași : linia dela Dorohoi, prin Cucuteni- ciale, deși mai dese în clădiri, nu prezintă
Larga, acea dela Pașcani-Roman-Cernăuți, o însă aglomerație, și multe grădini sau plan­
alta dela Hîrlău-Podul-Iloaei, alta dinspre tații diferite, publice ori particulare, alter­
Ungheni-Rusia, și a cincia dinspre Vaslui- nează cu casele de comerț sau de industrie.
Huși-București. Toate trenurile se opresc Iluminarea orașului se face în centru cu
într’o singură gară mare, impunătoare ca lămpi electrice cu arc, în strade laterale
construcție și stil, așezată pe șesul Bah- cu lămpi electrice incandescente sau petrol.
luiului. O baltă, Nicolina, fără importanță Dacă însă centrul și stradele principale
comercială, e stabilită pe strada Nicolina. sunt mai mult decît îndestulător luminate,
Un pod de piatră, Podul Nou, pe soseaua in schimb măhălălile sunt înfundate noap­
Națională Țuțora-Podul-Iloaei, precum și tea în aproape întunerec, intrucît felinarile
52 ORAȘUL IAȘI

cu petrol sunt foarte rar așezate, și lumina de lemn îndoit mecanicește, mai multe fa­
lor destul de slabă. brici de mobile de lemn geluit, fabrici de
Populația de 'astăzi, în raport cu întin­ pînzărie, de împletituri, de țesătorie de stofe
derea orașului, este rară ; ea se cifrează ordinare, de dubălătrie, de frînghiie și șire­
la ceva mai mult de 80,000 locuitori, în turi, uzine mecanice și electrice, fabrica Re­
care intră și garnizoana, și călătorii. giei monopolului tutunurilor etc., toate a-
Proprietăți, cu clădiri pe ele, sunt în ceste ocupînd un număr de mai multe mii de
număr de vre-o 9000. brațe, și exportînd în mare parte produsele
* lor.
Mijloacele de trai. Cultura animalelor- Industria-
Autoritățile și Instituțiile-
Îndeletnicirile principale ale ieșenilor din
centrul orașului, pe lingă proprietarii mari Sub raport juridic și administrativ, lașul
și mici și rentierii, sunt negoțul, mica indus­ astăzi este reședința Prefecturei județului
trie și funcționarisimul, în care se cuprinde cu acelaș nume ; este reședința Mitropoli­
administrația, instrucția publică, cultul și tului Moldovei și al Sucevei; a unei Curți
paza. Uzine sau fabrici sistematice sunt de Apel, a cărei jurisdicție se întinde peste
mai multe la marginile orașului. Populația opt orașe din Moldova-de-sus, anume /U-
mărginașă, in mare parte puțin avută, se toștnii, Dorohoiul, Suceava, Neamțul, Ro­
îndeletnicește cu industria casnică, sau cu manul, Vasluiul, Hușul și Bacăul, și a u-
munca brațelor, prin năimire la orce trebi nui Tribunal cu trei secții; două Judecăto­
de construcție, agricultură, mică industrie, rii de ocol (de pace) urbane, și două ase­
gospodărie etc.; un număr de muncitori sunt menea rurale au ființă deasemenea în oraș.
întrebuințați în mai multe uzine și fabrici Mai sunt apoi : o Administrație Financiară,
diferite de fierărie, mobile, industrii tex­ (casierie), cu două servicii speciale de Per­
tile, electricitate, mori de făină etc., așe­ cepție ; Poșta și Telegraful cil patru sucur­
zate prin diferite suburbii ; mulți alții se sale; Vama, Antrepozitele, Camera de Co-
ocup cu agricultura prin împrejurimile ora­ merciu și Industrie, diferite Corporații de.
șului, sau creșterea vitelor de muncă ori meseriași, o Inspecție de Căi ferate etc.
de hrană și a paserilor, cu cărăușia și al­ Administrația Comunală este condusă de
tele. un Primar, cu doi Ajutori, și un Oficer de
Pentru acest din urmă sfîrșit, Comuna Stare Civilă, cari sunt aleși din sinul unui
Iași are în juru’i imașuri întinse, moșii în­ Consiliu Comunal compus din 19 consilieri, a-
tregi dăruite din vechime de unii din foștii leși și aceștia de cetățeni, sau, după o nouă
Domnitori ai țărei, imașuri pe cari orce lo­ lege, proclamați de Tribunal în caz (le pre­
cuitor romîn poate da la păscut, fără plată, zentare a unei singure liste la-alegere; un
trei capete de vite mari sau douăsprezece Prefect de poliție, ajutat de cinci Comisa­
vite mărunte, iar de-i întrece acest nu­ riate de Despărțiri, un Comisariat de sigu­
măr, plătește o dare relativ neînsemnată, ranță și un Comisariat al gărei. O Compa­
după vitele prisositoare. nie de Pompieri, organizată militărește, cu
Mai tot felul de animale domestice, de trei secții, un Corp de sergenți de oraș etc.
muncă sau de hrană, potrivite regiunei, pasc În Iași este astăzi reședința Corpului al
pe aceste imașuri : boi, bivoli, cai, oi, IV-lea de Armată al țărei, avînd o garni­
capre, porci, păseri domestice, etc.; toate zoană compusă din un Regiment de Infan­
aceste însă aparținînd în număr restrîns de terie, un Batalion de Vînători, un Regiment
fiecare locuitor, dar în număr destul de de Roșiori (Cavalerie), un Escadron de Jan­
însemnat pentru obștia întreagă. Și, deși darmi călări, numit acum Escorta Regală, o
nu se face aici nici o creștere sau cultură Companie de Jandarmi pedeștri ; un Spital
în mase de animale casnice, nici exploa­ militar (la Copou), o Infirmerie de boale de
tări însemnate de conserve de carne, lăp- ochi (la Frumoasa); asemenea și un Liceu
tării etc., totuși, din pricina totalului de Militar.
animale ce se adăpostesc, aproape la fiecare Un număr însemnatele instituții publice,
casă din mahalalele orașului, acestea au filantropice, de credit, și economie, de cul­
aspectul unor mari sate, cu case,șuri, staule tură, asociații politice, industriale, econo­
și garduri rău întreținute și murdare, mai mice etc., multe datorite inițiativei parti­
toate ogrăzile și străzile respective fiind culare, puse sau nu sub controlul direct al
aproape în permanență pline de gunoaele statului, se aflu deasemenea în Iași, mai
și necurățeniile produse de marele număr multe decît în oricare alt oraș din țară.
al vitelor. Tot aici sunt aglomerați un număr în­
Un număr de fabrice sistematice sunt așe­ semnat de mari comercianți de manufactură,
zate în diferite părți ale orașului; șese mori numiți angrosiști, cari introduc din străină­
sau fabrici mari de făină, patru fabrici de tate tot felul de produse ale marii industrii
alămuri și ferărie industrială, una de mobile internaționale, după care, apoi revînd ase­
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 53

menea marfă la detailiști, din întreaga tară,2 aleși de Colegiul I, 3 de Colegiul al


ba chiar multora și din București. Acest II-lea și 1 de Colegiul profesorilor Univer­
comerciu special se cifrează peste suta de sitari.
milioane, și e cel ce ridică mai simțitor Consiliul județian, ales de aceiași alegă­
piața ieșană. tori cași pentru Deputați, se compune din
* 6 membri la Colegiul I, 6 la Colegiul al
Representanții politici. II-lea și 6 la Colegiul al III-lea.
Consiliul Comunal, ales de două colegii
Constituțiunea țărei dă lașului dreptul speciale comunale, se compune din 19 con­
de a fi representat în Corpurile Legiui­ silieri, din cari 8 aleși de l-iul Colegiu și
toare de 11 Deputați, din cari 4 aleși de 9 de al doilea.
Colegiul I, 6 de Colegiul al II-lea și 1 de Camera de Comerciu și industrie este dease-
Colegiul al III-lea, și 6 Senatori, din cari menea compusă din 16 membri, aleși de a-

•18. Un capăt al stradei Ștefan-cel-Mare.

numiți alegători, cuprinși într’o listă specială, 686 alegători indirecți, —direcți nefiind nici-
întocmită după legea acestei instituții, și cari unul. La Colegiul I de Senat sunt 631 a-
pe anul curent 1913—14 numeră 315 alegă­ legători, iar la al II-lea sunt 918 alegă­
tori. tori. Colegiul Universitar pentru alegerea
Cetățenii cari au dreptul de a figura pe unui Senator, se compune din actualii profe­
diferitele liste de alegători pentru Corpurile sori universitari și din profesorii trecuți la
constituite de mai sus, sunt în următorul pensie.
număr, in anul curent 1913—14: la Cole­ La colegiile comunale, listele electorale
giul 1 de Cameră 534 alegători ; la cole­ pe anul 1913—14 cuprind : 1927 alegători
giul al II-lea 2916 alegători direcți și 658 la colegiul I, iar la colegiul ai II-lea 1341
indirecți; iar la colegiul al III-lea sunt alegători direcți și 658 indirecți.

49.
54 ORAȘUL IAȘI

c. Formațiunea geologică a solului lașului și împrejurimilor sale.

comun formează Județul Iași, este acea fă­


Un studiu com­ cută de Dl. Romulus Sevastos, profesor de
plect asupra geologie la Liceul Militar din localitate, și
situației geo­ tipărită în Anuarul Institutului Geologic al
logice a ora­ României, Anul V, 1911, Fașc. 2, cum și
șului Iași nu într’o broșură specială, sub titlul Descriere
s’a făcut nici geologică a împrejurimilor orașului lași.
odată; se gă­ Deci, după o intervenție ce am făcut-o, Dl.
sesc totuși Sevastos cu multă bunăvoință mi-a întoc­
mențiuni de mit un rezumat al cunoștințelor sale anume
studii super­ pentru scrierea de față, din care utilizez
ficiale asupra aici următoarele principale puncte.
terenurilor *
din diferite Cercetările D-lui R. Sevastos.
regiuni ale Cea mai veche mențiune geologică asu­
50. Colț din Piața Unirei. Moldovei de- pra orașului Iași se află în lucrarea lui 3.
sus, în care J. Huot, Voyuge dans la Russie Meridionale
intră bine-înțeles și terenul județului și sous la direction de Demidoff, (lin 1839,
a orașului Iași. care nu prezintă decît o importanța isto­
Astfel, vedem menționate, în Discursul rică, căci el raportează depositele din dea­
de recepțiune a D-rului An. Fătu, ca mem­ lurile de la miazăzi de oraș, la supracre-
bru al Academiei Române, diferitele cer­ taceu.
cetări și expuneri ce s’au făcut în veacul În 1862 Gr. Cobâlcescu (vezi mai sus),
trecut de mai mulți învățați străini, și u- publică cea întâi lucrare a sa asupra Cal­
nii romîni, dintre cari vom cita pe acelea carului dela Repedea, pe care’l raportează
ale lui F. S. Beudant, Voyuge mineralo- la Miocenul mijlociu, iar partea superioară
gique et geologiquie eu Hongrie, pendant a straturilor dela Repedea la baza Plioce-
l'annee 1S1S; a D-rului Meyer, intitulat nului, fiindcă găsise acolo Rhinoceros me-
Du Progres dans Ies Principautes des Va- yarhinus.
lachie et de Moldavie, în anul 1839 ; a lui In 1870 Foetterle (loc citat) descrie de­
Lowir din acelaș an ; a lui Hommaire de pozitele din Moldova ce le urmărește către
Heil, marele naturalist francez, care a că­ răsărit de Șiret, pe la Tirgul-Frumos și
lătorit în țările romîne, descriind și fisio- Iași, stabilind vîrsta lor sarmatică.
grafia Basarabiei, pe care a publicat’o în Mai tîrziu în 1883, apare principalul stu­
Le Glaneur Moldo- Va’agiie, din lași, în diu al lui Cobâlcescu, în Memoriile Școalei
1841 ; D-rul Iacob Ciliak, care cel întâi Militare din Iași, și apoi un raport cătră
face o enumerație superficială a minerale­ Primăria Iași, intitulat Studiu hydro-geologic,
lor ce se găsesc, după cercetările sale, în în chestia alimentarei orașului Iași cu apă,
pămîntul Moldovei ; studiul lui Coquard, publicat într’un suplement la Monitorul Co­
publicat în Buletinul Societăței geologice din munei lași, No. 8 din 7 Martie 1896,’ unde
Paris (prin 1850); a lui Grigore Cobâlcescu se găsesc numeroase date asupra deposite-
care publică în Revista Română pentru știință lov sarmatice și o secțiune prin dealul Re­
litere și arte, din București, în 1862, un pedea și Copoii.
interesant articol despre Calcarul dela Re­ In 1903 R. Sevastos, în broșura Sur la
pedea, de lingă Iași : a lui F. Foeterle, faune pleistoccne de la, Roumanic (Paris 1903),
care a scris un articol asupra întinderei publică diferite resturi de mamifere fossile,
scalei sarmatice (a păturilor cerithiane), în aproape toate găsite în împrejurimile la­
Bucovina și partea nordică a Moldovei, cu șilor.
arătarea stărei geologice a localităților si­ *
tuate dealungul căei ferate Cernăuți-Su- Dealuri și Văi.
ceava-Roman-Iași, articol publicat în re­
vista Verhandunngen der K. K. geologi- Din punct, de vedere topografic putem deo­
schen Reichanstalt, No. 16 din 1879, și alții. sebi în Iași și împrejurimi, dealuri mari,
Din toate aceste însă puține date geolo­ dealuri mici, văi principale și văi secundare.
gice interesante putem culege pentru lașul Reunim în regiunea dealurilor mari toate
propriu zis ; singura publicație care să ne colinele și platourile, ale căror înălțimi
dea indicii mai amănunte și mai prețioase trec peste 300 sau 360 m. deasupra Mării
asupra terenurilor pe care e așezat orașul Negre. Ele formează culmea Voinești-Repe­
nostru, cît si împrejurimile sale, cari în dea de la sudul Bahluiului; remănînd pen­
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 55

tru regiunea dealurilor mici acele podișuri acelor lucrări. Astfel în strada Arcu, mai
și măguri cu înălțimea mai mică de 300 m., jos de Liceul Național, cam la 60 m.
atingînd de ordinar 150—250 m., cum sunt pe unde astăzi se găsesc pivnițe în care se
dealurile dela N. de Bahlui. Intre aceste păstrează petrol, iar la spatele lor apare
două categorii de dealuri există de altfel loessul în maluri tăiate de vre-o 40 de
și o deosebire din punctul de vedere al ani, cu ocazia unor săpături s’a găsit ni­
constituțiunei geologice. velul do prundiș cu Unio și fossile sarma-
Văi principale sunt acolo ce prezintă a- tice remaniate. Deci el represintă nivelul
luviuni, cum e șesul Prutului șî al Bahlu- de năsip de jos. Acest nivel de năsip se
iului, rămînînd numirea de văi secundare mai arată în fundul gradinei Fătu, foastă
pentru cele fără aluviuni. grădina Botanică, unde devine aquifer și
În spre nord de șesul Bahluiului întîlnim mai spre apus către Cișmeaua-Păcurari, pe
o serie de dealuri, care se îndreaptă spre locul viran ce fusese înprejmuit și trans­
sud, terminîndu-se prin pante line în albia format de către Primăria de Iași in 1899,
majoră a acestui rîu. Dealurile se întind într’un parc. Pe acest loc viran s’a putut
in spre nord pînă în basenul Jîjiei, iar vedea înainte de lucrările Comunei ni­
creasta despărțitoare a acestor două ba- velul de prundiș cu sfărmături de scoici,
sene hydrografice se aproprie foarte mult din care eșia un isvor de apă.
de acest din urmă rîu, lăsînd astfel loc li­ Al doilea nivel de prund ese la iveală
nei mari desvoltări pentru versantul Ba- în lungul coastei răsăritene a dealului Co­
hluiului. pou, și merge paralel cu strada Sărăriei.
Înălțimea colinelor de pe foaia Iași și Acest nivel apare pentru prima oară in
Ungheni se ridică piuă la 220 m. Ele dau partea de sud, sub biserica Vulpe, pe la
naștere la podișuri uneori destul de întinse, 90 m. altitudine, cu prundiș mic menilitic
ca cel dela Aroneanu (dealul Civicului) și și sfărmături de scoici sarmatiee și de
podișul lui Chiriță ; iar între ele platourile Unio, formînd chiar un nivel neînsemnat
și dealurile sînt despărțite prin văi secun­ de apă, utilisat de către locuitori prin fîn-
dare de erosiune, de multe ori cu coastele tîni puțin adinei, cu debit mic. Acest nivel
abrupte. a fost întîlnit în saparea unui puț la Școala
După cercetările făcute atît direct cît și Militară, și descris de Gr. Cobălcescu sub
prin sondaje în această regiune, se constată numirea de deposit Pliocen, sau post-plio-
că pretutindene basa este formată din ar­ cen, cu Corbi cula Jassyensis Cob. El se
gilă vînată plastică și impermeabilă, de poate urinări în lungul str. Sărăriei, la ră­
vristă sarmatică. Peste ea se află un strat sărit de ea, unde vedem un mal abrupt din
de hleiu vărgat, care nu e altceva decît loess, ce se înalță cu cît ne ridicăm mai
argila vînată alterată, înroșită și sculptată spre miazănoapte, către bariera Sărăriei.
de acțiunea atmosferei, probă că odinioară și aci năsipul ajunge la cel mult 110 m.
aceste deposite au fost expuse direct la aer. înălțime.
Zăcînd pe hleiul vărgat se întinde în a- In partea vestică a dealului Copou acest
ceste dealuri un năsip aspru cu prundiș, nivel de năsip nu formează un mal abrupt
care la partea inferioară e mai mare la fir, totuși el se manifestă printr’un nivel de apă,
devenind din co în ce mai mărunt către ce a fost, întrebuințat prin captațiuni pentru
partea de sus,''pentru a trece într’un năsip spitalul Sf. Spiridon, a căror casă de apă e la
grosolan, iar mai sus în năsip fin. Pe alo­ 120m. Urmărind dealul Copou spre nord vom
curi în prundiș găsim mici bucăți de con­ vedea, că între Viața-Lungă și La Pester,
glomerat, formate prin cimentarea acestui dealul în partea răsăriteană formează un
prundiș, fapt ce se observă în platoul dela mal pe o lungime de aproape 1 km. In a-
Aroneanu. Acest năsip și prundiș nu alcă- cest mal au fost făcute de către Ing. N. I.
tuește o singură pinză sau strat în lungul Paiann mai multe galerii pentru captațiuni
dealurilor, începînd dela cota 180 m. și de apă în anul 1896. Galeriile atacau ma­
pilă la șes, ci formează p itru nivele deose­ lul abrupt scoborînduse pînă la argila sar-
bite. matică impermeabilă 150 — 155 m., avînd
Năsipurile sînt acoperite de un lut gal­ direcțiunea NE—SV. In ele s’a întîlnit jos
ben poros, numit loess. peste argilă, năsip aspru cu prundiș, sau
* chiar mici place de greș: deasupra năsip
Copoul și Sărăria. fin și totul acoperit de loess. Loessul se
întinde și pe coastă mai jos de cota 160 m.,
Dealul Copoului este acoperit cu loess. ce s’a pus în vedere prin șanțurile săpate
Nivelul de prundiș și năsip cel mai de jos pentru scurgerea apei din galerii. Totodată
a fost pus în evidență prin diferite săpă­ s’a putut constata că loessul, după ce a
turi în deosebite puncte din Iași, cu oca- fost depus, a alunecat pe coastă, scoborîn-
ziunea așezărei fundațiunilor edificiilor, dar du-se mai jos și formind încrețituri, cu
care nu se poate vedea decît în momentul largi ondulațiuni,
56 ORAȘUL IAȘI

original găsindu-se între hîrtiile fostului arheolog Lt.-Co­


51. PLANURILE ORAȘULUI IAȘI. lonel Papazoglu din București.
La 1824 s’a făcut un plan al orașului lași și al împre­
Orașul lași a fost ridicat în plan întăiaș dată, în chip jurimilor sale de către un Inginer Popovici, plan care a
aproape superficial, de cătră călătorul austriac Franz dispărut din Primărie după 1878.
Ioseph Salzer, înainte de anul 1780, plan publicat într’o La 1814, în timpul domniei lui Mihail Gr. Sturdza, s'a
anexă din opul seu Geschichte des Transalpinischen Da- ridicat un nou Plan topografic (de către Inginerul Ioseph
ciens, Tomul I. Rascheck, care se conservă încă la serviciul technic al
După aceasta, în 1819, un iuginer italian Giuseppe Ba- Primăriei lașului.
yardi, a ridicat, un plăn Ichnogeaphic al lașului si Împre­ În anul 1857, lașul a fost din nou ridicat în plan de
jurimilor sale, de pe care se găsește astăzi numai o co­ către un Inginer francez, Frederic Peytarin: acest plan
pie manuscrisă la Biblioteca Centrală din localitate, do­ făcut. în dimensiuni mari, a disparut. din Primărie : se
nată de fostul Primar al lașului Scarlat Pustia, planul găseste însă o reducere pe scara de 1:20 precum si un
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 57

52. Gara

53. Intrarea în str. Lăpușneanu, dinspre nord

54. Berăria Bragadiru, din str. Lăpușneanu

plan rafiat? pe scara de 1:5000 cari se aflu la Primărie.


In 1896 conform legei comunale din 1894, s-a
alcatuit facerea planului orașului, prin Inginerul
Grigore Bejan care l-a lucrat în anii
1896 și 1897. Acest plan este făcut pe scara
de 1/10.000 litografiat pentru usul public pe care dam
alaturata reducere fototipica pe scara 1/25.000. Se
gasesc executate la diferite date multe planuri partiale
ale unor regiuni ale lașului, în diferite interese,
ca acel in 1857 a lui Mihailiuk de Hodocin, Montanist
si il.ic ? al treburilor din lăuntru al Moldovei si altele.
55. Casa Notre Dame-de Sion (fostă Teodor Balș)
58 ORAȘUL IAȘI

Astfel în dealul Copou constatăm pre- (Elephas primigenius). D. R. Sevastos po­


sența a 3 nivele de prundiș cu nisip : unul sedă de asemene o măsea a acestui animal,
jos la cota de 60 m. ; al doilea dela 90 la provenită tot de acolo. O păreche de coarne
110 ni, și al treilea dela 150—155 m. de Bos primigenius Boj., (specie de bou
* fossil), s’a aflat în marginea platoului Sf.
Dealul Șorogarilor. Ioan, cu ocasia tăeturilor făcute pentru a-
menajarea împrejurimilor noului abator.
În partea apusană a acestui deal, în Nivelul acestui năsip corespunde cu cel
dreptul barierei Albineț, la cota 110 m. mu­ din Grădina Fătu, Cișmeaua-Păcurari etc.
chia platoului arată rupturi pe o distanță și formează cea mai de jospînză de alu­
de mai multe sute de metri. Pe această viuni pleistocene, raportate la studiul Wurm-
linie în mai multe locuri se scoate un nă- vereisung Penck—Meckdemburgian Geikie.
sip roșcat, cu sfărmături de scoici. Pe Marginea sudvestică a podișului Ciric
coasta răsăriteană a Șorogarilor găsim un este determinată prin o linie de maluri, la
mal tăiat în loess la cota 100—110 m., ce’l poalele căreia au fost sapate drenurile, ce
putem urmări pe o mare distanță, începînd au alimentat orașul cu apă. Aceste capta-
la N. dela crucea drumurilor ce din Șoro- țiuni aveau radierul lor cam la curba de
gari duc spre bariera Albineț și spre Moara 90 m. De indată ce se întilnea nivelul (le
de-Vint, iar la 5 se continuă pînă cătră ci­ prundiș, care zace pe argila sarmatică, să­
mitirul Eternitatea. Din năsipăriile de lîngă pătură nu se mai adîncea în jos, ci se con­
Cimitir s’au scos două măsele de Rhinoce- tinua înaintind spre răsărit. Deasupra prun-
ros leptorhinus Cnv., după cum s’a comu­ dișului e un năsip aspru, apoi năsip fin,
nicat. și prin Buletinul Societăței Geologice numit de locuitori pufar; iar deasupra loes­
din Franța, pe 1903. sul, ce zace peste precedentul prin o al­
În dealul Șorogari deci se găsește un ternanță de argilă vînătă sau înroșită, cu
nivel de năsip cu prundiș, ce se menține straturi de năsip. Pe muchia dealului Ciric
intre cotele 100 și 110 ni. Dacă conside­ loessul ajunge o grosime de 16 m.
răm nivelul șesului Bahluiulni cotat Ia 40m., Din năsip roșcat cu prundiș dela Aro­
atunci prundișnl e cu 60 m. si ceva mai neanu s’a scos o măsea de rinocer fără
sus de șes. El este al doilea nivel de nAsip corn, Acerotherium incisivum Cnv. Ea pro­
și prundiș semnalat în dealul Copou. Lîngă vine din depositele sarmatice, după cum șe
satul Cîrlig se găsește al treilea nivel de poate lesne vedea, fiind roasă, ca și /bi­
prundiș cu năsip la 160 in. cele de moluște sarmatice, ce le găsim în
* aceste năsipuri.
Aroneanu sau Ciric. Tot din năsipul dela Aroneanu s au re­
constituit coarnele lopățite ale unui cerb
Acest deal are o desvoltare în suprafață fosil Migaceros hiberniciis Owen; mai este
mult mai mare decît celelalte din jurul Ia­ falca dreaptă cu trei măsele din fundul
șilor, dela nord de Bahlni : de aceia cele gurei, precum si două măsele din falca cea­
mai vechi captațiuni de apă pentru ali­ laltă. Vîrsta acestui năsip ce alcătuește
mentarea orașului au fost stabilite în coas­ al doilea nivel al regiunei (afară de alu­
tele sale. El este înseninat, și din punct viunile Bahluiulni), a fost considerată ca
de vedere geologic, fiindcă cu ocasiunea să­ pliocenă sau postpliocenâ de către Gr. Co-
păturilor făcute s’au descoperit diferite res­ bălcescu ; el însă nu avuse la îndămină și
turi de mamifere, ce ne permit să stabilim nu cunoștea resturile de mamifere găsite in
in mod sigur virsta năsipurilor de jos și urmă, determinate și publicate de R. Seva­
din nivelul al doilea. stos. Pe lîngă mamiferele amintite, ce ser­
Și acest deal, cași congenerele sale din vesc să se determine științific păturile qua—
spre apus, presintă substraturi de argilă ternare, mai este și o scoică Corbicula Ia-
sarmatică vînătă, ce se văd pe valea Civi­ ssyensis Cob., care se deosebește foarte pu­
cului în ambele laturi, formind sau eflores­ țin de Corbicula flwninalis Muller, ce trăește
cente saline, sau mici movilițe înalte de 1 astăzi în regiunile calde ale Africei și ale
pînă la 2 metri, cu suprafața sculptată de Asiei ; prin urmare această scoică ne arată
șănțulețe verticale și îngălbenite de influen­ o climă caldă, ca și Rhinoceros leptorhinus
țele ploilor și ale atmosferei. La vre-o 20 m. Cuv. găsit lingă cimitirul Eternitatea. Deci
deasupra talvegului apare loessul galben pe aceste considerente se rapoartă prundi­
poros și vermicular, ce se poate vedea în șul și năsipul din nivelul al doilea dela
săpăturile efectuate pentru fabricarea, de Aroneanu, cel dela Șorogari, cît și cel din
cărămizi. dealul Copou la interglaciarul Helvețian
In partea de sud a podișului Aroneanu, Geikie~Mindel-Riss interglaciarzeit Penck
după spusa d-lui Rameder, Directorul fa- și parte la glaciarul Bolandiau Geikie—
bricei de carămide, s’a găsit în săpaturi Riss Penck.
o defensă de Elephas și o măsea de mamut Pe lîngă aceste două nivele de prundiș
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 59

cu năsip in împrejurimi mai sunt încă alte dela gara Ciurea, la poalele dealului Za-
2 nivele mai vechi. Unul s’a semnalat în nia. Ea e cenușie bătînd în galben, com­
dealul Copou, la 150—155 m. : acesta re­ pactă și din ea se fac olane pentru acope­
prezintă epoca glaciară Saxonian Geikie— riș sau țigle. Cu acest caracter se presintă
Mindel Penck: în fine ultimul în marginea argila numai în părțile, unde nu a fost a-
septentrională a platoului Valea Lupului, tinsă de influențele atmosferice; dar dacă
cătie Rediu-lui-Tatar, la cota 180 m., ce examinăm coasta răsăriteană de lingă sa­
reprezintă primul glaciar Scaniau Geikie— tul Ciurea, vom vedea in ripele ce brăz­
Giiiizzeit Penck. dează pînă la 4 sau 5 metri adîncime, în
* fund argila vinătă compactă, pe maluri e
Valea Bahluiului. galbenă portocalie, ear la suprafață e trans­
formată cu desăvirșire, ajungind loessoidă.
Pe șesul Baliluiului s’a efectuat o sumă In punctele unde a fost mult expusă schim­
de sondaje, pe baza cărora s’au stabilit 5 bărilor atmosferice și mai cu samă acolo,
secțiuni transversale. unde e în fața ploilor (le nord, ea s e alte­
Prima secțiune și singura de care ne rează foarte mult: astfel se vede pe dru­
vom ocupa, pleacă din dreptul Km 6-1-500 mul prăpăstios al Bordei, dela cota 180—
a șoselei Naționale Iași-Țuțora spre satul 250 m. Aici argila e cafenie năsipoasă și
Dancu, avînd o lungime de 1700 ni. stratificată în pături subțiri, aproape orizon­
Păturile așternute de cătră rin pe vale, tale. Ea se crapă in direcțiune perpendi­
adecă aluviunile, au o grosime de 10 la 11 m. culară pe suprafața sa, dînd naștere la ma­
Aceste aluviuni sînt așezate pe argila vî- luri verticale și prăbușiri curioase.
nătă sarniatică, prealabil săpată de un curs *
anterior cu o intensitate mult mai mare. Zona arenacee sarmatică. Păun-Repedea.
Această argilă pe laturile șesului se ridică
formînd baza impermeabilă, pe care sînt a- În muchia dealului Pâini-Repedea, zona
șezate depositele deprundiș și năsip cu care arenacee apare cu o grosime de 30 m. Jos
am tăcut cunoștință.. Aluviunile văei pre­ avem năsip, apoi urmează gresiuri, cari for­
zintă mai întăi la bază un strat de prun- mează de ordinar piatra, ce se scoate dela
diș cu năsip aspru, ce se întinde dela o la­ Păun, iar sus avem un banc de calcar oo­
tură la cealaltă a văei, cu o grosime dela litic. Insă fiindcă în aceste pietrării se
1 m. pină la 3.50 m. Deasupra prundului lucrează de multă vreme, calcarul oolitic a
găsim un strat de năsip aspru sau fin, cu fost ridicat în general, incit piatra co ne
o grosime dela 3 m. piuă la 5.50 ni. Mai vine din acest loc este un greș foarte slab
sus urmează argile năsipoase cu o grosime cimentat. Această localitate fiind în apro­
ce variază dela 1 m., 2 m., sau uneori 4 piere de Iași, iar punctele fossilifere de-a-
metri. Aceste trei pături conțin apă și dreptul expuse trecătorilor de pe șosea,
formează stratul aquifer subteran. Deasu­ chiar in fața vechiului stabiliment Băile
pra este așternut un strat destul de gros Repedea, a atras de timpuriu atențiunea
de argilă vinătă, sau diferit colorată, im­ geologilor.
permeabilă, de 3 sau 4 m.,'alte ori și. mai Zona arenacee sarmatică exploatată ca
mult. ’ Acest impermeabil separă cu totul 1 greș sau oolit începe la Nord dela Holnm
pătura de apă de dedesubtul seu, de apele Ciobanului (330 ni), se întinde spre sud,
ce circulă pe șes și de cele ale rîului menținîndu’și înălțimea, trece prin partea
Bahlui. de apus a satului Păun, iar în fața băilor
Hi 7* Repedea se scoboară puțin la 320 m., unde
Dealurile mari. Voinești-Repedea. esă la iveală de ambele părți ale șoselei ;
apoi o intilniin (330 m), în piscul ce domină
La miazăzi de lași avem dealuri mult Schitul lui Tărttjă, cotinuinduse spre sud în
mai înalte de cit cele dela nord de Bahlui. Pietrăria Birnova, în Piscul Bobeica la Nă-
Astfel culmea Voinești-Repedea, prin vîr- sipii Todirelu.
furile sale se ridică dela 300—400 ni. (P. *
T. Bucium 404 m.). Aceste dealuri și prin Cercetările geologului Gr. Cobâlcescu, relative
constituția lor geologică se deosebesc de la păturile de apă din jurul lașului.
cele mici descrise mai sus ; căci pe cînd în
dealurile mici găsim argila sarmatică aco­ Credem asemenea interesant a reprodu­
perită de prundișuri, năsipuri quaternare și ce. aici și cîteva amănunte din Raportul în­
loess, în dealurile mari argila sarniatică se tâiului geolog romîn Grigore Cobâlcescu,
ridică pină la 300 sau 320 m. alcătuind zo­ adresat Primarului lașului, cu prilejul stu­
na argiloasă inferioară, peste care urmează diilor pentru aducerea apei potabile, la 28
zona arenacee sarniatică formată din năsip Iunie 1884, din care se vede că;
gresia sau calcar oolitic. Argila sarniatică „Prin soiul întreg al districtului Iașilor,
se poate vedea lingă fabrica de cărămidă se întinde orizontal aproape o formațiune
60 ORAȘUL IAȘI

puternică de lut, a căreia grosime este pro­ apă, afară de rari excepțiuni și spre- a se
babil mai mare de 200 metri ; ea se întin­ afla alt nivel de apă de cît acel ce se a-
de încă, după cum am constatat, și prin flă deasupra ei, ar trebui a o străbate cu
districtul Botoșani și prin acel al Vaslu­ totul.
iului, înclinîndu-se într’un mod puțin sim- Văile, cele mari, precum sunt valea Bah-
țibil, dar constant cătră sud și trecînd po luiului, a Vasluiului, a Crasnei și a Do-
subt depozitele de calcar (piatră văroasă), brovățului, cît și văile cele mici ce se des­
ce coronează platoul Repedei si care merg chid în aceste (afară de acea a Nicolinei),
paralele cu această formațiune. sunt, sculptate in această formațiune de lut.
Această întinsă și puternică formațiune Cele dintâi sunt văi de erosiune superfi­
de lut, este constituită dintr’nn lut. plastic, cială, cele de al doile sunt văi de erosiune
de culoare variabilă, dar mai de ordinar internă, care urmează și astăzi a se forma
galbăn sau vinăt, și este impermeabil. Su­ și a se mări prin circularea apelor conți­
prafața acestei formațiuni de lut este a- nute pe platouri, pe suprafața formațiunei
ceia, ce oprește toate apele ce varsă plo­ nepermeabile ; circulare erosivă, ce produ­
ile asupra solului, și care strabat pînă la ce căderea sau prăbușirea păturilor supe­
ea prin depozitele ce o acopăr, depozite, ce rioare nivelului de apă.
sunt toate permeabile. In ea însăși nu este *

56. Secțiunea schematică Copou-Iași-Răpedea, întocmită de Gr. Cobâlcescu.

Platoul Repedei. turi, se întinde o pătură de lut galbăn (d),


ce este foarte poroasă si foarte permeabi­
Dealul Repedei, sau mai bine platoul Re- lă. Această pătură se continuă și pe platou
pedei este format, precum se vede din sec­ și este acea ce constitue solul arabil, pe o
țiunea schematică de mai sus, și care re­ mare întindere din Moldova.
prezintă totodată și constituțiunea dealu­
lui pe care este situat orașul Iași, din do­ Apele ploilor, ce se strecoară prin acest
uă dopozite stratificate. lut poros cît și prin pătura de dărâmături,
Din formațiunea nepermeabilă L. pînă aflătoare sub el, se adună pe suprafața o-
la înălțimea de 300 m. și din calcarul dela blică (b) a formațiunei nepermeabile și con­
Repedea C. pentru restul înălțimei sale : stitue, prin urmare, un nivel de apă ce a-
insă pe latura sa nordică, adică pe cea în­ limentează mai multe sorginți naturale sau
toarsă spre Iași, zac îngrămădite neregu­ puțuri sa pate artificial.
late o cîtime foarte mare de dărâmături E., Calcarul, co se află deasupra platoului,
formate din blocuri, de materii pulverulen­ este și el o masă permeabilă și apele plo­
te și materii vegetale, care au fost produ­ ilor îl străbat, spre a se acumula la baza,
se prin dărâmarea și căderea păturilor de sa (c), unde sunt reținute do pătura ne­
lut și de calcar aflătoare in partea supe­ permeabilă. Astfel se formează un nivel a-
rioară. qmfer important și avut, căci calcarul are
Masa acestor dărâmături are o grosime o foarte mare întindere și o grosime de
variabilă și se întinde pe o lățime de mai mai bine de 60 metri. Această napă de apă
bine de 2,600 metri pe panta platoului, in­ adunată pe fața superioară a podișului pro­
tre 100 și 300 metri înălțime deasupra și­ duce, prin reșchirarea sa, sorgințile dela
nelor caei ferate, ce trece pe la bariera dela Repedea, dela Bîrnova și dela Păun,
Socola. Pe deasupra acestei mase de dărâmă- *
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 61

Dealul Cucutenilor. cauza contactului său imediat cu formați­


unea nepermeabilă, din cauza greutăței cu
Acest deal este și el constituit în par­ care circulă în totdeauna apa prin lut, și
tea sa fundamentală, din lutul plastic ne­ mai ales, din cauza inclinațiunei mari a
permeabil, dar pe panta acestui platou, pantelor, apa de ploae străbate numai în
întoarsă cătră Iași, nu esistă ,.o pătură de mică cătime și nu se poate aduna deasupra
dărâmături, ca pe panta nordică a Repedei. păturei nepermeabile decît într’o propor-
Pătura de lut galbăn și poros (b) din fi­ țiune minimă ; apoi, debitul sorginților este
gura precedentă se razămă pretutindeni încă micșorat prin dificultatea cu care a-
direct pe formațiunea nepermeabilă și prin pele circulă în totdeauna cînd sunt cu­
urmare această pătură servește în această prinse într’o pătură, lutoasă.
localitate și de pătura de infiltrațiune și Condițiunile idraulice ale regiunei de pe
de pătura colectoare a apelor atmosferice, latura stingă a Bahluiului, adică ale ace­
grosimea ei netrecînd ordinar de 3 metri lei, în care se află Aroneanu, Șepte-Oa­
prin urmare ușoară do străbătut : dar din meni, Șorogarii, Copoul și Izvoarele, cuprinse

57. Ulița pavelei de lemn, la 1845. Dughenile lui Miculi și ale Pașcanului.
Din Albumul de 12 vederi a Iasului, desenat de I. Rey și litografiat de P. Miiller.

în raza de 20 kilometri, sunt cu totul al­ te-Oameni își au originea lor în acelaș pla­
tele. De această parte a rîului există o a- tou, bifurcat numai, în partea sa meridio­
devărată pătură apuferu, pătură care este nală prin valea Șepte-Oameni. Ea este mai
în stare de a înmagazina o importantă câ­ puțin adîncă decît văile înconjurătoare,
time de apă, care, pe lingă aceasta, poate așa incit sub-împarte intr’un mod foarte
circula cu ușurință. Aflăm de ajuns, spre a neînsemnat receptaculul aquifer comun și
demonstra acest fapt, de a prezenta consti- izvoarele dela Aroneanu și celor dela
tuțiunea idrologică a platoului Aroneanu ; Șepte-Oameni.
căci ce le vom zice despre această locali­ Platoul, ce imagazinează apele, este con­
tate, se aplică în totul, afară de diferența stituit în partea sa internă și fundamen­
de întindere, și la toate celelalte plato­ tală dintr’o formațiune de lut impermeabil,
uri enumerate și aflătoare de din a stingă deasupra căreia se opresc apele ploilor, ce
Bahluiului. cad pe suprafața regiunei, dar în platoul
* Aroneann-Șepte-Oameni intră în constituție
Aroneanu și Șepte-Oameni. și o adevărată pătură aquiferă.
Sorgințele dela Aroneanu și dela Șap­ *
62 ORAȘUL IAȘI

Platoul Copoului. convins, că se poate recolta de pe laturea


vestică a acestui platou o mare citime de
Acest platou cuprinde o pătură de prund apă potabilă, care, după indicaținnile ane-
și de năsip aquifer în condițiunile de la roidului pot fi aduse în Iași pînă la înăl­
Aroneanu. Cercetări mai amănunte m-au țimea Școalei Militare".

58.

d. Observații și date din climatologia lașului.

Schimbările și influenta climei.


A după cum am ară-
șezat
tat, pe culmile mai mul­ În afară de poziția sa deluroasă, Iașul
tor dealuri, cum și de-a datorește această climă, adesea nepriel­
lungul unor văi deschise nică, atit vieței publice cît și producției
dinspre miazănoapte-a- vegetale, mai întăi șesului Bahluiului, care
pus spre miazăzi, Iașul pînă acuma vreo cîtevazeci de ani în urmă
este expus la schimbări forma nenumărate pîrăe, mlaștini și iazuri,
foarte dese și răpezi de și al doilea pîrăului Cîlcaina, ce este o scur­
temperatură, atingînd li­ gere a iazului Cîrligul, dintre văile comu­
ne ori în aceași ani ma­ nilor rurale Copou și Șorogarii, a cărui
ximul de căldură sau ma­ apă puțină și foarte încet curgătoare, u-
ximul de frig al regiuni­ mezește o mare parte a lașului spre răsă­
lor stîmparate. Sunt aici rit, printre mahalalele Țicăul, Rutenii, Ta-
erni geroase ce încep cîteodată din Octom­ tarași, Tîrgul-Cucului și Țigănimea, recol-
brie și se sfîrșesc prin April, pe cînd alte tînd în drumu’i toate imondiciile aruncate
dăți ele încep a fi simțitoare abia pe la sfir- în albie de locuitorii riverani. Deși mlaști­
șitul lui Decembrie și nu țin rigoarea lor de- nile vechi ale Bahluiului nu mai sunt ca
cit o lună jumătate, pînă la două. Variațiile acum o jumătate de veac mai înainte, totuși
termometrului se ridică cite odată pînă la 40 în epocele ploioase ale anilor ele se reînfiin­
grade în timpul verii, și se coboară pînă țează adesea, mai ales în primăverile cînd
peste 20 grade sub zero, în mijlocul iernei. se revarsă Bahluiul, și contribue prin evapo-
Dar mai sunt, nu rare ori, veri răcoroase rațiile șiduhlirea lor atit la variațiile brusce
și ploioase peste măsură, și ierni ușoare și a- ale temperaturei, cit și la infect i unea ae­
proape lipsite de geruri sau ometo simțitoare. rului în genere, ceia ce dese ori dau loc
Cele mai vechi observații meteorologice la boli diferite, și chiar la epidemii.
s’au făcut în Iași, în anii 1839 și 1840, De almintrelea, cînd mersul anotimpuri­
după cum se relatează în opul Prințului lor e normal, clima lașului e potrivită și
Neculai Suțn, Notions stalistiques sur la Mol- plăcută, favorizînd desvoltarea atit a ve-
davie, în caie găsim de asemenea mai multe getațiunei, cît si a întregei vietăți. Primă­
alte date, interesante asupra climei lașu­ verile senine și călduțe, cînd apar mugurii,
lui. Cîteva note mai vechi, publicato de florile pomilor și colții verzi ai erburilor,
Prințul Dimitrie Cantemir (în Descrierea sunt, adevărate desfătări pentru ochiu si su­
Moldovei), Boscowitz, (Journal d'an vogage flet ; luna Mai este epoca cea mai încîn-
de Constantinople en Pologne), Raicewicli, tătoare din cursul anului, prin aerul ușor
(Osservazzione Sloriche), Dl’. Wolff (Beitrdge și razele dulci alo soarelui ce chiamă totul
zu einer statistisch-historisches Beschreibung la viață; Iunie, Iulie și August răspîn-
des Furstenlhums Moldau), etc. utilizate și desc căldură binefăcătoare, atit pentru in­
citate în interesanta scriere asupra (Aima- divizi, cit și pentru toate recoltele ; Sep­
lologiei lașilor, (în Analele Academiei Romî- tembrie și Octombrie readuc gradat răcoarea,
ne din 1902), de Dl. Ștefan C. Hepit.es, ne iar celelalte luni de iarnă, sunt, deaseme-
arată că și în veacurile precedente varia­ nea priitoare atit omenirei si animalelor, cit
țiile de temperatură au fost totdeauna foarte și vegetațiunei.
simțitoare în acest oraș.
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 63

Fenomene. Observațiile făcute la 1839-40 și la 1879-88.


În Iași nu rare ori se observă frumoase După observațiile meteorologice relatate
fenomene atmosferice, la răsăritul sau apu­ de prințul Nic. Suțu, în scrierea sa Notions
sul soarelui, pe după dealurile Șorogarilor, S'atistiques de care am vorbit, alte obser­
sau ale Uricanilor. In multe dimineți senine, vații vrednice de ținut în samă s’au făcut
de pe dealul Copoii lui se poate zări în de­ numai cu mult mai târziu de Dl. Petru
părtare munții Carpați,—unii atestă că se Poni, Profesor al Universităței ieșane, care
recunoaște chiar piscul Ceahlăului. Spre le-a publicat într’un raport al seu tipărit
sară un curent ușor recoritor se produce iu Analele Academiei Române din 1881 :
in zilele prea călduroase, venind dinspre credem de interes a reproduce aici, după
apus-miazănoapte pe valea Bahluiului, iar cartea citată a D-lui Hepites, relațiunile
pe platourile Copoului și Gălăței aerul se comparative dintre datele lui Suțu, din 1839
răcorește și se îmbălsămează de mirosul și 1810. și acele a D-lui Poni, din 1879 și
pădurilor apropiate, așa că face ca o mare 1880, spre a se vedea concordanța-dintre
parte de cetățeni să iasă la primblare pe ambele lucrări:
acolo, spre a se despăgubi de căldura și Iată astfel un tablou rezumativ, a ele-
oboseala zilelor de vară. mentelor climatologice din anii indicați:

Din aceste date comparate ar rezulta cât, nu există nici o cunoștință de modul
poate că temperatura Iașilor s’a încăl­ cum au fost instalate instrumentele pentru
zit in timpul dela 1840 la 1880 aproape facerea observațiunilor, pe vremea lui Suțu,
cu 2 grade, și că temperaturile extreme nu cine făcea aceste observațiuni, ce fel de
mai erau în 1880 tot așa de deosebite ca instrumente se întrebuințau, și ce grad de
în 1840. Nu se poate insă pune temei pe încredere li se poate, acorda.
asemenea părere, zico Dl. Hepites, întru­ *
64 ORAȘUL IAȘI

Temperatura. Astfel primăvara, anotimpul a cărui tem­


peratură mijlocie se apropie mai mult de
In intervalul a 10 ani de observațiuni temperatura anuală, are o temperatură mij­
sistematice, adică în 1879 și 1880, după locie egală cu 9°.7. Cea mai rece primă­
datele D-lui Petra Poni, și în 1894 pînă vară a fost acea din 1900, cu mijlocia, de
la 1901 inclusiv, după datele Institutului 8°.4, iar cea mai călduroasă acea din 1897,
Meteorologic, s’a putut socoti că tempera­ cînd temperatura s’a urcat la 11°.2.
tura anuală a variat între 9°.4 în 1880 Iată și raportul în care stau temperatu­
și 1894, și 10°.4 in 1900. Valorile sale suc­ rile anotimpurilor, în cei 10 ani vorbiți,
cesive au fost, în comparație cu acele din
București, Brăila și Bulina, următoarele :

n uarie,ceacumai
Luna temperatura Iași estedeIa-— 3°.3,
friguroasa inmijlocie
crescînd apoi, spre a atinge în Iulie o mij­
locie de 21°.9, după care ea scade iarăși
spre a ajunge pînă la sfirșitul anului nu­
mai la — l°.l.

59. lașul vechin : Ulița Goliei, desemnată de pietonii francez Raffet. (Călătoria lui Demidoff, 1839).

La Iași, ca și în restul României, ca­ tembrie, ale căror mijlocii lunare sunt de
racterul distinctiv al iernei este a fi fri­ 68 %. De aici înainte gradul de umezeală
guroasă ; totuși sunt unele ierni extrem de crește iarăși pînă la finele anului, cînd în
friguroase, pe cînd altele sunt foarte moi, Decembrie are Ioc cea mai mare valoare de
cu o temperatură aproape de primăvară. 83 %. ca și în Ianuarie.
Temperaturile extreme absolute consta­ Valoarea anuală a umezelei absolute, a-
tate pînă acum în Iași, în cei 10 ani ci­ decă a tensiunei vaporilor de apă din at­
tați, sunt —26°.2 la 5 Ianuarie 1901, și mosferă, este egală cu 8 mm. Mersul seu
+35°.6, la 6 Iuliu 1896 ; prin urmare în­ este aproape acelaș cit al temperaturii ae­
tinderea scării termometrice îmbrățișează rului.
61°.8. In București această diferență ma­
ximă s’a constatat până acum a fi mai Precipitații atmosferice.
maro, ajungînd pînă la 71°.3, între +40°.8
in 1896 și —30°,5 în 1888. Cantitatea de apă ce se adună la Iași
Umezeala relativă a aerului în Iași este într’un an din ploaie, ninsoare sau orce
de 75 %. In mersul său anual gradul de alt hidrometeor este în mijlociu de 487 mm.
umezeală, care este de 83 % în Ianuarie, Ninsoarea în mijlociu cade în Iași în curs
descrește treptat pînă în August și Sep­ de 25 zile pe an.
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 65

60. Piața Unirei în momentul inaugurarei Statuei lui Cuza-Vodă.


Cea mai mare cantitate de apă ce s’a a- Vînturile.
dunat din precipitații atmosferice într’un
an, a fost de 829.2 mm. în 1901, care a Vîntul, estimat după cele opt direcții prin­
fost foarte ploios în toată România. In anii cipale, dă cea mai mare frecvență, după
1897 și 1900, cari au fost în Iași cei mai observațiile anilor 1894—1901, din direc­
ploioși, nu s’a adu­ ția NE, de unde
nat respectiv decît suflă în mijlociu de
627.0 mm. și 614.5 aproape 15%; di­
mm. Anul cel mai recția cea mai pu­
secetos în Iași a fost țin frecventă este
1896, cînd, în tot acea dela SW, de
cursul său s’au a- unde vîntul suflă
dunat numai 285.8 numai de 4°/o pe an.
mm. precipitații at­
mosferice. Cifrele următoare
Cea mai mare can­ arată repartiția mi­
titate de apă ce a jlocie anuală a pre­
căzut la Iași într’o zenței vîntului după
zi (11 Iulie 1900), a cele 8 direcțiuni:
fost de 74,7 mm. și N................ 14%
a fost adunată în NE................ 15%
interval numai de 6 E................ 12%
ore 25 m., ceia ce SE.................. 8o/o
a pricinuit — înso­ S................... 9%
țita fiind de diferite SW................ 4%
manifestații electri­ W ................ 6%
ce,—inundarea mai NW........... 13o/0
multor case, năruire Calm.............. 19o'0
de hogege și chiar Aceste cifre pro­
dărâmarea com­ bează o predomi­
plectă a unei case nanță a vînturilor
din Păcurari. din cadranul nor­
Înălțimea mijlo­ dic, pe cînd în ge­
cie a coloanei baro- nere in Romînia di­
metrice la Iași, re­ recția dominantă
dusă la 0°, este de No. 61. lașul dispărut. Arcul Academiei văzut este acea din regi­
754.1 mm., sau de dinspre Păcurari. unea estică.
763.3 mm. redusă la nivelul mărei. Foarte adesea vîntul nu bate deloc în
Presiunile atmosferice în valori mijlocii pe Iași ; în cursul anului sunt 19°'o calmuri.
anotimpuri, dau pentru Iași : In privința intensităței vîntului s’au notat
Iarna . . 755.9 mm. Vara . . . 752.0 „ numai zilele cu vîut tare, așa că, în mij­
Primavara 752.4 Toamna . 56.4 „ lociu s au aflat în cursul unui an 49 zile
66 ORAȘUL IAȘI

cu vînt tare, din cari : 13 iarna, 17 pri­ 3°, 38’, 2, se deduce pentru Iași o varia-
măvara, 12 vara și 7 toamna. țiune seculară de 6',9.
*
Nebulozitate și cutremure. Rezumatul elementelor climaterice.

În mijlociu într’un an avem la Iași: 112 După datele reproduse pînă aici, și alte
zile senine, 121 nouroase și 131 acoperite, multe tablouri și note date în Climatolagia
ceeace repartizate pe anotimpuri, dă: Iașilor, Dl. Hepites ne dă următoarele
rezumate asupra principalelor elemente cli-
matologice ale orașului Iași :
Temperatura mijlocie a anului este 9°.8.
Diferența de temperatură între luna cea
Ceața a fost observată in opt ani din mai căldăroasă, Iulie, și cea mai friguroa­
urmă, în timp de 182 zile, ceeace dă o mij­ să, Ianuarie, este de 25".2. Temperatura
locie de 23 zile pe an. primăverei, atit în valoarea sa mijlocie cît
Furtuni au fost în cursul acelorași ani și la oarele de observațiune este aproape
169, adecă 21 pe an. Grindină și policiu indentică cu valorile anuale.
(măzăriche) au fost observate în 23 zile, Toamna este cu ceva mai mult de o ju­
deci o mijlocie de 3 zile pe an. mătate de grad mai călduroasa decît tem­
Cutremurile simțite în Iași sunt îndestul peratura anuală și decît primavara. Dela o
de rari și mai niciodată n'au fost violente. lună la alta temperatura variază în mij­
Se pomenește în cronici și scripte vechi lociu cu 4o.l. De la o zi la alta acest e-
despre cutremure de diferite tensiuni, prin lenient variază în mijlociu cu 2°.l. într’o
anii 1471, 1781, 1795, 1819, 1821 apoi în zi temperatura variază iu mijlociu cu 9°.9;
1851, 1854, 1855, 1857, 1865, 1872, 1875, ea atinge însă valori care îmbrățișează u-
1880, 1884, 1892, 1893, 1894:, 1896, 1897, neori 22 de grade.
1901, 1903, 1904, 1908 și 1912. Temperaturile extreme absolute consta­
* tate pînă acum sunt : + 35° 6 la 26 Iulie
Magnetismul solului. 1896 și—26°.2 la 5 Ianuarie 1901, și prin
urmare întinderea scărei termometrice este
Dl. Hepites, în lucrarea sa Determinări de 61°.8. Într’un an sunt în mijlociu 81
magnetice in România, in anul 1898, arată zile de vară și 111 de îngheț, din care 35
toate amănuntele asupra determinărei ele­ de iarnă.
mentelor magnetismului pămîntesc, făcute Umezeala rolativă a aerului este în mij­
la Iași, la 2 August 1898, cu teodolitul lociu de 75% ; In Aprilie, August și Sep­
magnetic și cu busola de inclinațiune, am­ tembrie gradul de umezeală se coboară în
bele sistem Brunner, construite de Chasso- mijlociu la 68%, spre a se urca la 83% în
lon din Paris. Aceste observațiuni s’au fă­ Ianuarie și Decembrie. Umezeala abso­
cut în ziua indicată dela 7 h. 50 m. la 11 h. lută a aerului este da 8.1 mm. ; în timpul
37 m. a. m., de cătră asistentul D-lui He­ verei ea crește la 13.5 mm, spre a deve­
pites, Dl. I. St. Murat, pe platoul din fața ni 3.7 mm. iarna.
porței de intrare a Mînăstirei Galata, la Apa provenită din ploae, zapadă sau ori­
miazăziua orașului, în marginea șoselei ce ce alt hidrometeor este in mijlociu de 487.0
duce la Minăstire, la 93 metri dela poartă mm. într’un an. In Iunie se adună cea mai
și la 31 metri dela șoseaua Iași-Roman. mare cantitate lunară de apă 69.4 mm.
Natura solului Lehm. iar în Noiembrie și Decembrie cea mai pu­
Meridianul astronomic a fost determinat țină, 21.2 mm. Vara este anotimpul care
prin 10 observațiuni ale soarelui și s’a de­ are cele mai multe precipitațiuni atmosfe­
dus azimutul bisericei din satul Aroneanu, rice, 188.4 mm. și iarna cele mai puține,
la 7.300 metri 19°.28',9 spre est și acel al 71.4 mm. Cea mai mare cantitate ce s’a
Bisericei Trei-Ierarhi, turnul dela Vest, strîns în 24 de oare a fost de 74.7 mm.
la 2400 metri, 34o.25',9 spre Est. In timpul la 11 Iulie 1900.
observațiilor, la Odessa erau turburări mag­ In cursul unui an sunt in mijlociu 103
netice slabe ; la Viena starea magnetică zile de ploaie. Dintr’însele 69 dau cel pu­
era turburată. țin un milimetru de apă. In mijlociu ninge
Resultatele obținute în ziua sus citată sunt: în 25 zile pe an și solul stă acoperit cu
Declinațiunea . . I) 3°.38',2 W ninsoare in curs de 50 zile.
Inelinadunea . . . 1=60 .53',8 *
(Componenta orizontala H= 0.22201 cgs
Intensitate! „ verticală Z— 0 39882 cgs Adăug aici două tabele de observații me­
(Forța totală . . . V— 0.45645 cgs teorologice din 1902 și 1912, cari vor in­
Comparînd valoarea declinațiunei mag­
Comparind teresa desigur pe toți cei vor să cunoască
netice, determinate în 1828 de Oficerii Ruși, variațiile climei în lași, la diferite epoce
llu 50
11° ’, 7, cu acea obținută după
50,7, 71 deani,
după71deani, mai îndepărtate.
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 67

Observațiuni meteorologice făcute în lași, în anul 1902 st. n.


De Verificatorul de măsuri al Corn. Iași. Altitudinea 100 m. deasupra Mărci Negre. (Școala Militară).

Observațiuni meteorologice făcute în Iași, în anul 1912 st- n.


Aceeași altitudine. Comunicate de Direcția Observatoriului Astronomic-Meteorologic din București.
68 ORAȘUL IAȘI

e. Starea sanitară și igienică a lașului.


adesea s’au importat și aici flagele groaz­
nice, cari pustiau tîrgul întreg, ca ciuma,
holera și diferite alte molime, cari, față cu
Iașul făcînd parte lipsa complectă a măsurilor sau mijloacelor
din regiunea de ■profilactice de pe atunci, tronau atîta în
nord a Moldovei, și localitate, pînă cînd locuitorii erau reduși
fiind favorizat a- la a zecea parte din numărul lor, fie prin
proape de aceiași decese, fie prin părăsirea orașului și im-
situație topografică prăștierea în alte localități dinspre munți.
și climaterică ca și De o aseminea groaznică epidemie de
restul Țărei-de-sus, ciumă se vorbește mai amănunțit de Gus­
are bine înțeles o tar Orra, în opul său intitulat.- Descriptio
situație sanitară Pestis quac anno MDCCLXX in lassia et
care nu diferă mult MDCCLXX1 in Moscova grassata est. (Pe-
de localitățile în­ tropoli, 1784), cum și de alți diferiți au­
conjurătoare. Pe tori străini.
deoparte regiunea In 1829—32, fiind Moldova ocupată de
deluroasă contribue oștile rusești, Guvernatorul Contele Kisse-
la împrospătarea și leff, și urmașii săi, văzînd necontenitele
curățirea neconte­ molime ce domneau atît în lași, cît și în
nită a aerului și restul țărei, începură a lua măsuri mai se­
spulberarea emanațiilor putride, pe doaltă rioase de curățirea orașului, pavarea lui,
umezeala, văgăunele și mlaștenile formate creare de spitale și carantine, desinfecta-
de rîulețul Bahlui și pîrăele Cilcaina, Ni- rea locuințelor celor mizeri, și scoaterea
colina, Ciric și alte mici isvoare, dau naș­ în corturi la cîmp a celor prea aglomerați,
tere adesea la crearea unor focare de infec­ angajarea de personal medical și farma­
ție, și prin urmare de boli mai mult sau mai ceutic, pentru a se putea opri complecta
puțin periculoase sănătăței publice. distrugere a populației, care se redusese
Schimbările brusce de temperatură apoi din 50—60,000 la circa 10,000 suflete,—și
contribuesc de asemenea într’o largă mă­ din cari încă pierea zilnic aproape cîte 200
sură la o situație sanitară cam șubredă, pe zi.
mai ales pentru acei locuitori cari stau a- Încetul cu încetul, și numai după resta­
glomerați, iși an așezarea, sau își fac munca bilirea Domnitorilor romini Miliail Stufza și
lor obicinuită în părțile joase ale orașului, Gr. Gliica începu a se îmbunătăți mai mult
și cari prin natura lucrului lor sunt mai soarta lașului, prin măsuri mai puternice
mult expuși a suferi din cauza deselor tre­ de asanare,—cari, totuși, nici pănă în ziua
ceri dela o temperatură la alta. de astăzi n’au ajuns absolut satisfăcătoare
* tuturor cerințelor igienice ale unui oraș a-
Sănătatea lașului în vechime. devărat european.
Și astăzi mahalalele nu prea îndepărtate
Din cele mai vechi relații ce avem des­ de centru, zac într’o necurățenie adesea în­
pre sănătatea ieșenilor, vedem că bolile pre­ grijitoare : ambele maluri ale Bahluiului,
dominante pe aici au fost frigurile inter­ vechili și rectificat, albia vecliei Cilcaine,
mitente, mai ales in cursul primăverei și-a în parte canalizată, regiunile joase ale o-
toamnei, boalele de mani (ficat), cari ating rașnlui, ca Broscăriea, Ipsilante, Lipoveni-
mai cu samă „pe femeile din societatea mea, unele străzi dosnice chiar de prin
înaltă, și care ar putea fi atribuite obici- regiunile înalte din Tatarași, Ciurchi, Moara-
nuințelor sedentare", reumatismele și aten­ de-vînt, Păcurari etc., sunt într’o stare
țiile hemoroidalo, iar ca epidemii, frigurile absolut primitivă, receptacol al tuturor mur­
gastrice și nervoase, și exan temele, după dăriilor, mai ales fiind lipsite (le pavaj, și
cum se arată în Notions statistiqucs sur la de îngrădituri.
Moldav ie, de Prințul N. Soutzo, în 1849. O interesantă relație asupra stărei sani­
Dar afară de aceste, se cunoaște în chip tare și topografice a lașului, se găsește și
tradițional că în Iași n’au lipsit, din ve­ într’o carte a medicului german, Dr. Eduard
chime ca și actualminte, focare de tuber­ Sclimalz, caro pe la jumătatea veacului
culoză, cît și de alte boli comune,—res- trecut publică in Dresda opusculul seu
pîndite mai cu samă în populația sărmană, Medici niscite- Topographische Bemerkungen li­
deși nu într’o măsură așa de largă cum se ber lassy und die Moldau in allgemeinen,
găsesc în alte orașe mai mari și mai in­ în care dă multe note, culese de dînsul, după
dustriale. o petrecere de cît va timp în orașul nostru.
Apoi, din cîte se văd în cronicile țărei, Fostul Medic-Șef al lașului, Dr. Rojnitză,
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 69

într’o broșură tipărită in 1896, asupra stă- luiului, și valea Cîlcainii, iar mai departe,
rei sanitare a acestei comuni, se exprimă peste platoul Tatarași, prin solul mlăști­
astfel : nos pe care curge o gîrlă ce vine din ia­
„Situația topografică a orașului Iași, nu re­ zul Ciric. De aci se poate lesue videa că
alizează pe calea naturală de cît o parte dacă platourile și coastele sunt salubre, nu
din problema salubrităței ; căci dacă, după este tot astfel cînd e vorba de șesuri; deci
cum este situat, în o mare parte din centrul pentru a ne complecta vom arata care sunt
orașului apele meteorice, industriale și me­ avantajele și desavantajele acestor două fi­
najere nu pot stagna, luîndu’și cursul na­ guri topografice principale pe care le-am u-
tural grație pantei, nu este mai puțin a- doptat pentru ușurința expunerii, adică pla­
devărat că ele se acumulează pe localită­ tourile și șesurile.
țile de șes, unde stagnează, augmentînd cu Pe platoul Copoului și pe panta ce ur­
modul acesta umezeala unui sol deja umed mează, mergînd cătră centru, este așezată
prin natura lui. Localitățile de șes sunt re­ o mare parte a orașului ; populația este
prezentate principalminte prin șesul Bah- densă, locuințele sunt mai sistematice și

62. Iașul vechiu. Intrarea în oraș prin bariera Nicolina, pela 1845.
(După Albumul desenat de Muller și Rey).

materiile organice 'rezultate din economia pavate, curțile și locurile virane sunt pline
casnică nu se putrifică prin urinare așa les­ de imondicități, apa fîntînelor este medio­
ne ; apele meteorice, apele menajere și in­ cră ; pe lingă care mai adăugim și vecină­
dustriale, deși canaturile sunt insuficiente tatea cimitirului Eternitatea. Pe localită­
și pe alocuri lipsesc, nu stagnează, ci se țile de șes, solul este argilos, există o u-
scurg grație pantei. Solul este calcaro-ma- mezală aproape permanentă din cauza po-
gnezian, apa fîntînelor (puțurilor) ce ali­ zițiunei geologice și chimice a acestui sol.
mentează această regiune, din cauza natu- In unele părți, precum în despărțirea a
rei terenului, are în general un grad ridi­ Il-a, populațiunea este deasă, plantațiunile
cat de duritate. de arbori sunt rari, apa fîntînelor conține
În ceea ce privește al doilea platou, a- o mare cantitate de materii organice, la­
dică platoul Tatarași, populațiunea este mai trinele nule sau în stare primitivă ; în a-
puțin densă, locuințele ca construcțiune lasă celeași condițiuni aproape se găsesc și o
mult de dorit, majoritatea străzilor nu sunt parte din localitățile de șes a despărțirei
70 ORAȘUL IAȘI

I și a IV. Pe aceste regiuni se scurg apele rităților ce se succedară răspundea ca de


menajere, meteorice și industriale de pe obicei prin măsuri absolut nesuficiente sau
platouri, apoi unele canaluri publice și pri­ chiar prin o inactivitate absolută. Medicul-
vate, și chiar conținutul unor latrine a lo­ Șef Dr. Flaișlen, în Raportul său general pe
cuințelor situate pe platou și care sunt anul 1877, presentat Ministrului de Interne,
lipsite de rezervor. Aceasta se constată nu se sfiește să scrie, că după stăruințele
mai cu samă în despărțirea I-a. Dacă pe sale din anii precedenți, nu s’a făcut nici
lingă aceste am mai adăugi insalubritatea o ameliorare în ce privește igiena orașu­
ne mai pomenită a pîrănlui Cilcaina și a lui, și a locuințelor, în care unii de viețu­
Bahluiului, care traversază o parte din o- itori trăesc în umezeală, fără lumină și fără
raș, precum și valea care există dincolo de a avea cantitatea de aer necesar, mai cu
platoul Tatarași, localitate marecagioasă samă pe șesul Bahluiului.
și malarială, ar ti suficient a spulbera le­ Cam aceleași lucruri—cu amănunte mai
genda salubrităței naturale a orașului Iași, îngrijitoare—le spune și Medicul-Șef Dr.
de mult timp acreditată. Putem zice dar că, Philippescu, într’o serie de rapoarte ale sale
dacă în general nu au existat prea dese imprimate, pe anii 1882 și următorii, repe-
epidemii, și mortalitatea nu a fost prea tîndule în fiecare an și stăruind neconte­
mare în raport cu alte orașe, aceasta este nit ca să se facă îmbunătățirea stărei igie­
grație numai lipsei de densitate a popula­ nice a orașului, prin aducere de apă potabilă,
ției, lucru ce se poate lesne vedea, dacă canalizare, paveluire, închiderea,, curățirea
vom ține samă că orașul Iași, în interiorul și plantarea locurilor virane etc.
șanțului, ocupă o suprafață de peste 1623 După D-rul Philippescu, D-rul Rojniță,
hectare caro, comparată cu numărul locui­ ce-i urmează în capul serviciului sanitar
torilor existenți, revine că fiecare locuitor comunal, prin alte broșuri tipărite, conti­
ar dispune mai mult decît de 230 metri pa- nuă, după cum am citat deja, a arata starea
trați teren, pe cînd în orașe mari ca Pa­ mizerabilă în care se găsește o mare parte
risul, după calculele Inginerului Tollet, su­ a lașului și bolile la cari e expusă popu­
prafața de teren pentru fiecare locuitor nu lația, dar nici glasul acestuia, cași al prece-
este de cît de 44 metri cel mult, iar la denților, nu este mai ascultat chiar pînă în
Londra, oraș foarte întins, nu ar fi decît zilele noastre, cu toate că s’au cheltuit,
de două ori pe atît. Cu toate aceste starea snb titlul de asanare, mai multe zeci de
igienică a ziselor orașe, lasă mai puțin de milioane de lei, prin crearea unui Abator,
dorit decît în orașul nostru...." a unei Băi comunale și altor edificii prea
Fără a fi așa de pesimiști ca fostul Medic- luxoase,—și făcînduse numai unde și unde
Șef Rojniță, trebue totuș să' constatăm că cîte o pavare restrînsă sau canalizare, lu­
în parte are dreptate. Apoi, vedem zilnic crare care ar fi trebuit să primeze orice
că cu cît centrul orașului se civilizează mai alte în acest scop.
mult și devine din an în an mai curat și Singura îmbunătățire reală și simțitoare
mai luxos, prin pavarea a diferite străzi cu ce s’a adus stărei sanitare și igienice a la­
asfalt, iluminare cu electricitate, mătu­ șului, pînă în ziua de astăzi, a fost aduce­
rare, stropire și chiar spălare cu mașini a- rea unei excelente ape potabile, prin cana-
nume, regiunile dosnice sunt tot așa de lizația dela Timișești (Județul Neamț), care,
părăsite, expuse la necontenite infecții, cari, în schimbul unui sacrificiu de peste
adesea au singura lor satisfacție de a se 16,000,000 lei, cît a costat lucrarea pe co­
răzbuna in potriva acelor din centru, răs- mună, a dat populației mijlocul de a con­
pîndind miazmele lor în toate părțile și în- suma o apă aproape ideală, care este în
cuibînd adesea germenii lor distrugători în acelaș timp îndestulătoare pentru toate tre­
toate unghiurile orașului. buințele casnice, publice, industriale, de cu­
Toate sforțările aparente ale autorități­ rățirea pavajelor etc.
lor din epoca renașterei (prima jumătate a Și într’adevăr, una din bolile ce devenise
veacului al 19-lea), au contribuit numai în aproape endemice în orașul nostru, tifosul,
mică măsură la îmbunătățirea stării sanita­ și care mai ales în ultimii ani înainte de
re și igienice a lașului. Iar în a doua ju­ introducerea apei dela Timișești, făcea a-
mătate a aceluia? veac avem prilejul să a- devărate ravagii, s’a redus într’o propor­
zistăm la un fel de luptă chiar, între auto­ ție din cele mai prielnice, și dacă se mai
ritățile sanitare, multe-puține cîte fusese citează încă cazuri izolate, provin din fap­
constituite atunci, și cele politico-adminis- tul numai, că mai sunt încă puncte în o-
trative. raș în care populația se servește de apă de
Diferiții proto-mecjici, sau medici-șefi ai fîntîni primitive, ce sunt sapate în pămîn-
Comunei, prin multe rapoarte și broșuri ti­ turi pline de putregaiuri, sau în care ușor
părite, cereau necontenit luare de măsuri se introduc scursuri ori necurățenii din
radicale pentru îmbunătățirea stărei igie­ alte părți.
nice a lașului, pe cînd indeferența auto­ Rămîn însă o sumă de mari chestiuni de
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 71

rezolvit pentru a se asigura lașului o stare sele în orașul Iași, in ultimul period cin-
sanitară bună, care sa precumpănească cu cenal, și care se resumă în cifrele următoare:
poziția sa naturală favorabilă, și anume :
1) Canalizarea și nivelarea complectă a
orașului :
2) Impietruirea și plantarea malurilor
Bahluiului și ale Nicolinei ;
3) Pavarea complectă a tuturor străzi­
lor existente ;
4) îngrădirea tuturor locurilor virane și a
terenurilor neutilizate pînă în present, de
care se găsesc un mare număr în oraș :
5) Oprirea pe cît e posibil, a în-
tinderei necontenite a razei orașului, și a
clădirilor solitare și îndepărtate de altele,
cari fac să se lungească din cale afară re­
țeaua străzilor de pietruit, de întreținut,
luminat etc., ce cad în sarcina comunei,
—intru cît mai ales acest fapt este, în Iași,
una din principalele pricini ale neputinței
de a se ajunge la curățenia și pavarea
complectă a orașului:
6) Împuținarea pe cît cu putință a creș-
terei vitelor și mai ales a porcilor in oraș,
cari produc totdeauna cele mai mari ne­
curățenii.
Deși pentru toate aceste bunuri se cer
mijloace cari par mai presus de puterile și
resursele comunale, totuși prin o stăruință
energică și necurmată s’ar putea face mult
pentru îndreptarea acestei stări de lucruri,
începînduse cu pavarea și nivelarea tutu­
ror căilor naturale, și poate, s’ar obține
și mijloace aproape suficiente dela gu­
vernul țârei, care datorește astăzi nesăbuita
mărire și înfrumusețare a actualei capitale
a României, numai decapitărei vechei capi­
tale a Moldovei.
*
Cauzele deceselor în cei din urmă cinci ani.
Dăm aici un tablou sumar de principa­
lele boli sau întîmplări ce au cauzat dece-

f. Populația și Mișcarea ei. Recensimentele.


și județe mai ales, pare a se fi dat un in­
Pe cînd în țările străine" înaintate în teres cu totul secundar acestor lucrări, așa
că multe chestiuni importante pentru pre­
cultură se pune cel mai mare preț zent și mai ales pentru viitorul nostru so­
pe lucrările statistice de tot felul și cial și economic, au fost ignorate sau lă­
în special pe numărarea și clasificarea po­ sate să lîncezcască.
pulației și a averei naționale, prin recen- Abia de cîțiva zeci de ani încoace s’au
simente și cadastre, făcute totdeauna cu înființat biurouri speciale de statistică în
toată îngrijirea și priceperea cerută, la noi, unele autorități mari din București, și s’a
pină in timpul de față cel puțin, la comuni început o lucrare mai serioasă pentru cunoaș-
64. Tumul și Cancelaria Epitropiei Sf. Spiridon.

65. Parapetul Esp


E

67. VEDEREA PA
ORASUL IN1903

68. Hotelul Traian, din Piața Unirea.


69. Mahalaua St. Andreivchi urțDomnești
66. Grădina publică Copou. Noua dispoziție.

70. Palatul Comandamentului Armatei.


74 ORAȘUL IAȘI

terea datelor demografice și economice ce mim lucrurile așa cum ni se prezintă, spre
ne interesează. In ce privește însă statis­ a avea macar o idee de ceea ce a putut fi
tica specială intereselor comunale din țară, și la ce a ajuns populația acestui oraș.
ea e încă departe de ceea ce ar trebui Relația cea mai serioasă despre numera-
să fie. rea populației lașului, pare a fi dată în car­
Comuna Iași n’a avut și nu are nici tea întitulată Notions statisiiques sur la Mol­
pînă astăzi un serviciu special de statistică dav ie, par le Prince Nicolas Soutzo, tipări­
șau cadastru, și dacă n’ar fi obligația im­ tă în 1819. E bine înțeles că o mare parte
pusă de Ministerele de Interne și al din datele statistice ale prințului Suțusînt
Domeniilor de a se trimite în fie care luate și ele prin evaluație aproximativă,
lună rezumatele mișcărei populației după făcută după cercetări sumare ale polițiști­
înscrierile dela Starea civilă a orașu­ lor, sau ale unor comisii de catagrafie, cari
lui, restul lucrărilor statistice ar fi aproa­ lucrau în acel timp într’un chip puțin prac­
pe nule. tic și sistematic.
Vom da pe scurt dar, cîteva din datele Pe atunci recensimente sau catagrafiile se
ce am putut culege eu însumi, din propria mai loveau de o piedică serioasă : acea a
mea inițiativă și fără ajutorul nimănui, fricei ce aveau locuitorii, mai ales cei stră­
din arhiva Primăriei, și mai ales din aceea ini, de a fi trecuți la condica catagrafiei,
a Oficiului stărei civile, cît și din unele crezînd că această lucrare nu se face decît
lucrări sau publicații răzlețe mai vechi, în interesul recrutărei armatei, de care lu­
cari pot avea un oarecare interes pentru mea se temea ca de o epidemie, sau a im­
starea și viitorul orașului nostru. punere! la biruri noi, lucru ce făcea chiar pe
* mai mulți romîni băștinași să se înscrie ca
Numărul locuitorilor după recensimentele pre­ supuși sau sudiți la diferite Consulate stră­
cedente vechi și noi. ine, spre a scăpa de armată, de corvede și
Populația comunei Iași a fost numărată de biruri mai grele.
în mai multe rînduri de autoritățile Statului Așa găsim în cartea despre care ani vor­
și ale Comunei, mai cu samă în perioadele- bit, că la 1848 populația orașului Iași cu­
cincenale dela 1884, 1889,1894 și în 1899, prindea un număr de 18,512 familii, și că
însă prin procedări puțin sistematice, așa fiecare familie era presupusă a se compune
incit nu se poate pune o bază tocmai si­ din 5 membri.
gură pe cifrele stabilite de aseminea recen- Acest număr do familii, Prințul Suțu îl
simente, atât în totaluri cît și în clasarea împărțește astfel :
calităților locuitorilor ieșeni. I. Clase scutite de biruri :
Înainte de datele citate, s’au mai făcut Boeri și fii de boeri............ 600
diferite încercări de numărare sau catagra­ Funcționari fără ranguri . . . 300
fie a populației țârei, cît și a acestui oraș, Preoți și clerici................. 307
dar încă mai puțin serioase. Profesori și Medici............ 50
Între acestea putem cita recensimentele Străini...................................... ..... 504
făcute în Moldova întreagă în anii 1792 și Vatavi și slugi................... 6.000
1803, în timpul domniei lui Alexandru Privilegiați . ............................. 185
Constantin Moruzi, cu rezultate destul Slujbași . •........................... —•
de problematice; in 1792 populația Moldo­ Țigani mînăstirești............ 116
vei s’a calculat dela 4 la 500,000 locuitori, Țigani particulari............ 400
—iar a lașului la 14,000! Pe timpul lui Soldați........................ . . . 600
Vasile Lupu însă lașul, după cum arată e- Slujitori, (jandarmi, pompieri, sa­
piscopul misionar Bandinus, (Codex Bandi­ cagii, gardiști, ciocli,). . . . 867
nus, în Analele Academiei Romîne), avea la Infirmi (cerșitori, calici).... 414
48.000 mii locuitori, ceea ce ne face să
deducem că e aproape cu neputință a ad­
mite drept bună cifra din vremea lui Mo-
ruzi-Vodă. S’au mai făcut recensimente în
anul 1820, în vremea lui Mihai Suțu-Vodă,
și în 1831, sub guvernul provizoriu insti­
tuit de ocupația Rusească, cînd, în ceea ce
privea populația capitalei Moldovei, s’a gă­
sit că lașul ar fi avut un număr total de
48,350 de suflete.
In anii 1838 și 1848, sub domnia lui Mi-
hail Sturdza, se mai făcură încă două
recensiminte, despre care, vorbim mai de­
parte.
In lipsă de ceva mai bun, trebue să pri­
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 75

Totalul general al familiilor aflătoare în făcut în timpul dela 1 Ia 10 Decemvrie 1899


Iași, era deci de 10,573+7.939=18,512, ne dă un număr total de 78,067 suflete.
ceea ce înmulțit cu 5 membri de fiecare Trebuie și aici să adăugim că chiar în
familie, dădea o populație de 92, 560 suflete. ultimele recensimente purtarea unei părți
Această cifră pare și ea însă departe de din populația locală, mai ales a celei evre-
realitate, întrucît după toate probabilită­ ești, a fost cam tot aceeaș cași cu 40—50
țile, lașul n’a putut să aibă o populație așa ani înainte, căci, ștrăinii și evreii în gene­
de mare în acel timp. re ascund pe orcine pot tăgădui, fie din
* cauza neregularităței actelor cu care se aflu
Alte Recensimente diverse. în țară, fie pentru a nu fi impuși la con­
tribuții sau alte îndatoriri ale țărei. Să
După recensimentul făcut tot prin eva- primim dar cifrele ce au rezultat din diferi­
luații superficiale în 1859, populația lașu­ tele recensimente cu rezerva cuvenită.
lui se compunea din 65,745 locuitori. *
In anul 1885 se procedează la o catagrafie Recensimentul din 1889.
ceva mai sistematică, și rezultatul dă o Dăm aci amănuntele recensimentulni din
o cifră de 59.427 suflete. 1889, pe diferite categorii ale populației
In 1889 alt recensiment dă cifra de orașului, așa cum ele se găsesc publicate în
72,859 locuitori! Diferența între cifrele de Colecția de Legi, Regulamente și Ordonanțe
mai sus, ar fi fost îmbucurătoare pentru ale Comunei lași, din 1900.
orașul Iași, dacă s’ar fi putut pune o bază Tota'ul populației numărate în zilele de
reală pe ea; totuș vedem că, fără un mo­ 1—10 Decembrie 1899 a fost de 78,067 su­
tiv serios, la fiecare numărare cincenală ci­ flete ; din cari :
frele nu merg într’o creștere sau descreștere Capi de familie: Barbați, 16,389,—Fe­
rațională, și aceasta ne face a crede că și mei 3,839.
exactitatea ziselor numerări poate fi bănuită. Alte persoane sub ori ce titlu in familie :
Dacă cercetăm diferite relații sau scri­ Barbați 21,452,—Femei 36,387.
eri mai mult sau mai puțin oficiale, ce s’au Aflați în comună: Barbați 37,652, —
făcut în anii din urmă, despre populația la­ Femei 40,138.
șului, vedem că adeseaori s’au dat cifre de Lipsind de scurt timp din comună : Bar­
curată închipuire : așa, în Buletinul Socie- bați 189,—Femei 80.
tăței Geografice Romîne din 1876, se scrie După etate: Pînă la 7 ani: Barbați 6,686,
la pagina 55 din N-rele 1-5, (Ianuar—Mai), —Femei 6,648 ; dela 7 la 14 ani : Barbați
că orașul Iași are o populație de 90,000 5,605,—Femei 5,662; dela 14 la 21 ani :
locuitori, cifră luată desigur de Societatea Barbați 4,373,—Femei 5,694; dela 21 pină
Geografică Romînă după statistica menți­ la 40 ani împliniți: Barbați 12,109, —
onată a Iui Bezede Suțu, ori din o Geo­ Femei 12,891; dela 41 pînă la 70 ani îm­
grafie pentru clasele primare a lui Dimitrie pliniți : Barbați 8,274,— Femei 8,693 ; de
Guști, sau din Dicționarul Geografic al Ju­ la 70 ani în sus : Barbați 794,—Femei, 638.
dețului lași, de C. Chiriță, toate aceste După starea civilă : Necăsătoriți : Barbați
scrieri nebazate pe nici o cunoștință certă 22,333,— Femei 20,249 ; Căsătoriți: Bar­
a numărului populației. Consiliul comu­ bați 13,799,—Femei 13,925 ; Văduvi (prin
nal al orașului, cu ocazia aplicărei Legei decese): Barbați 1,484,—Femei 5,512 ; Di-
electorale pentru Comunele Urbane din 1884, vorsați : Barbați 225,—Femei 540.
dă un vot prin care fixează numărul locu­ După cetățenie: Cetățeni Romîni .• Barbați
itorilor la 100,000 ! Aici, cel puțin se vede 17,721,—Femei 17,924; Supuși protecției
un interes politic în umflarea cifrei, pentru orcărei țări străine : Barbați 1,789,—Femei
a se putea ridica numărul consilierilor co­ 1,722 ; Nesupuși nici unei protecții : Bar­
munali la 31. Diferite rapoarte oficiale ale bați 18,331,—Femei 20,580.
Serviciului Sanitar al Comunei, pentru a fixa După religie : Ortoduxi : Barbați 17,772
tantiemele mișcărei populației orașului pe —Femei 17,767; Catolici, protestanți (calr
diferiți ani, dau cifra de 80—82,000 locuitori. vini, luterani): Barbați 1,325,—Femei 1,522;
In anul 1895, dela 1 la 20 Decembrie, Mahometani: Barbați 55,—Femei 7 ; Ar­
se face un recensiment mai serios, care dă meni : B irbați 64,—Femei 72 ; Mozaici :
un total general de 66,024 suflete. Barbați 18,601,—Femei 20,840 ; Alte re-
Dela această dată a început curentul legii : Barbați 24,—Femei 18.
emigrărilor spre America și alte locuri a După, instrucție : Știu a scrie și ceti :
evreilor, care se știe că formează o mare Barbați 15,968,—Femei 11,090 ; Nu știu a
parte din populația ieșană. Era dar de aș­ scrie și ceti: Barbați 21,873,—Femei 29,136.
teptat ca numărătoarea ce va urma peste După profesie: Debitanți de băuturi spir­
cinci ani să dee o cifră mai scăzută a po­ toase : Barbați 311,-Femei 24; Profesii
pulației, sau cel mult o cifră aproape ace- libere precum : medici, advocați, ingineri,
eaș, Cu toate aceste, recensimentul următor etc.: Barbați 765,—Femei 121 ; Alte pro-?
76 ORAȘUL IAȘI

fesii, comerciuri sau industrii: Barbați6,408, In urma acestor cifre sumare, și din care
—Femei 1,787; Infirmi: Barbați 212,— nu prea putem trage nici un folos practic,
Femei 123. trebuie să așteptăm publicarea rezultatului
* amănunt al acestei lucrări oficiale, spre a
Recensimentul din 19 Decembrie 1912 putea avea o ideie de ce conține lașul astăzi,
ca populație pe atribuții și specialitate.
Pentru a se curma nesiguranța recensi- *
mentelor precedente, guvernul tăcu să se
promulge o lege (Monitorul Oficial No. 246, Populația lașului în decurs de 64 ani.
din 10 Februarie 1912), privitoare la Re- Cred că nu e de prisos a adăugi aici o
censimentul general al populației, în care tabelă comparativă ce am dresat, relativă
se prevede că asemenea lucrări se vor face la felul cum crește sau scade populația la­
de aici înainte din 10 în 10 ani, cu un a- șului, în cursul a mai mult de jumătate de
parat de funcționari foarte numeros, și cu veac (lin urmă, după recensimentele pro­
mijloace bănești însemnate; și pe baza a- clamate, și care se rezumă în următoarele
cestei legi, s’a și făcut, ce’i dreptul, un re- cifre :
censiment general în întreaga țară, și în
orașul nostru, pe ziua de 7.9 Decembrie 1912.
Vorba merge că s'a făcut pe acea zi, căci
în realitate acea lucrare a început cu cîteva
septămîni înainte, și rezultatele ei nici în
momentul de față, aproape un an dela acea
dată, nu sunt încă cunoscute, cu toate mi­
lioanele cheltuite în acest scop.
Pe urma acestei lucrări nu putem da a-
cum, dar, decît cîteva cifre relative, ce ne
sunt procurate, pe care nu putem pune mare
bază, întrucît știm că și acest recensiment
a suferit de aceeași boală ca și mai toate
cele precedente, făcîndu-se cu un sistem
și procedare din cele mai greșite. Așa ni
se comunică că totalul populației găsite în *
Iași, la 19 Decembrie vorbit, ar fi de
75,875 suflete. Nu ni se spune însă dacă în Actele mitricale și mișcarea populației lașului
această cifră intră populația flotantă din înainte de, și în timpul Stărei civile.
oraș, sau ieșenii cari întîmplător erau duși înainte de aplicarea Codului civil în vi­
pentru diferite interese aiurea ! goare (1865), înscrierile nașterilor, morți-
Pînă ce serviciul Statistic al Ministeriului lor, căsătoriilor și despărțeniilor se făceau
de Domenii va publica rezultatul general de preoții dela bisericile diferitelor rituri
al recensimentului, din care să putem ve­ sau la rabinii comunităților israelite. Abia
dea amănuntele ce interesează orașul nos­ de pe la 1833 încoace, prin aplicarea unor
tru, dăm aci o mică tabelă, ce ne-a fost dispoziții prevăzute în Regulamentul Organic
comunicată de Secretarul comisiunei de re­ al Moldovei, relative la adele mitricale, se gă­
censiment din Iași, din care se văd urmă­ sesc cîteva registre, necomplecte, de pe la li­
toarele cifre: nele biserici, cari au fost ținute însă fără nici
o regulă, așa că e lucru pozitiv că cele mai
multe cazuri de stare civilă se neglijau a
se trece în condicele amintite. Dar nu se
găsesc nici macar actele mitricale și acele ale
Dicasteriei dela Mitropolia ieșană, cari întru
cea mai mare parte s’au perdut, iar unele au
fost luate cu el de fostul Mitropolit Sofronie
Miclescu, cînd a fost surgunit, si nu se
mai știe nimic de urma lor. (Buciumul Ro-
min, T. I. 258/9). Din tot orașul numai de
la Comunitatea Evanghelică-luterană se gă­
sesc ținute în regulă condici inatriculare,
cu începere dela anul 1809, condici cari
sînt depuse astăzi în Oficiul stărei civile al
lașului.
Comunitatea Catolică, cea Lipovană și cea
Israelită, precum și Consulatele Austriac și
Francez, după cît se spune, ar fi avînd încă
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 77

oarecari condici matriculare pentru admi­ păstra asemenea condici și de a elibera


nistrații lor, dar nici una din aceste autori­ estrade după dînsele.
tăți n’au binevoit a le ceda, fio în original, O urmă de statistică a mișcăiei populâ-
fie in copii, Oficiului de stare civilă al ora­ lației din lași, găsim în Analele Parla­
șului, cum au făcut numai Evangheliștii, și mentare ale Romanici (T. VIII și XI), din
Armenii. La parohia Catolică din localitate care se vede că în anul 1837, s’au consta­
există condici mitricale în regulă ținute tat în orașul Iași, 1101 născuți, 474 căsă­
dela 1828 ; dar cu toate intervenirile făcute toriți și 1024 morți : la 1840 găsim numai
de Primărie, ele n’au fost transmise pînă 610 născuți, din cari catolici 78, armeni
în momentul de față Oficiului stărei civile 22 și evrei 241 ; numai 198 căsătoriți, din
local, singura autoritate în drept de a mai cari catolici 15, armeni 4, evrei 129, și nu-

No. 71. Iașul dispărut. Feredeul Turcesc, din vremea lui Vasile Lupu-Vodă, dărîmat din temelii
și restaurat... după alte planuri franco-italiane.

mai 700 decese, din cari catolici 37, armeni tici absolut regalate, așa că, deși există
20 și evrei 214 Pe 1841 găsim iarăși ci­ culegeri de date din toți anii, dela 1865
frele de 632 născuți, 184 căsătoriți și 1091 încoace, ele păcătuesc de multe ori .prin
morți ; probabil atîția cîți o mare parte schimbarea sistemului de repartizare sau
din preoți, puțin ascultători de datoriile lor totalizare a cazurilor, și, dacă am vrea să
sociale, binevoiau a-i trece la condică după avem date absolut certe, ar fi să reînce­
ce le ceteau botezul, cununia sau proho­ pem totalizările după fiecare filă ide re­
dul ! De nicăeri însă nu se poate vedea gistru, sau după fiecare caz individual.
cam cîte despărțenii se pronunțau într’un Vom da aici imediat tabelele mișcărei
an de Sfînta Dicasterie. populației lașului, așa cum am putut să le
Nu se poate prin urmare avea nici o culegem din statisticele ce le-am găsitideja
normă sigură pînă acum de mișcarea po­ efectuate ; multe tablouri și dosare de to­
pulației ieșene înainte de 1 Decembre 1865, talizare statistică lipsind din oficiu, am re­
cînd încep înscrierile la Starea civilă co­ curs pentru unii ani sau la consultarea
munală. din nou a registrelor nominale, sau la dă­
Dela această dată și pînă azi înscrierile se rile de samă publicate în diferiți ani de
fac sistematicei cifrele rezultate sînt demne serviciile sanitare ale orașului.
de crezare ; însă și aci trebuie să notez, Iată tabelele rezumative ale Mișcărei po­
că chiar Starea civilă comunală nu s’a o pulației pe 47 ani, adică dela 1 Decembre
cupat dela început, cu ținerea unei statis­ 1865, pînă la finele anului 1912 :
78 ORAȘUL IAȘI
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 79
80 ORAȘUL IAȘI

Tabele grafice comparative de mișcarea po­ O altă constatare interesantă, e aceia a


pulației ieșene. proporției anormale a nașterilor față cu de­
Pentru o înțelegere mai apropiată a mo­ cesele, la cele două rase ce populează astăzi
dului cum se preface și se mișcă populația lașul; așa, pe cînd nașterile din romîni in­
orașului Iași, am crezut util a dresa cîteva clusiv străinii localnici, sunt într’o proporție
tabele grafice comparative, pentru starea mult mai prejos decît ar trebui să fie nor­
numărului total al locuitorilor cu șeizeci mala,—nașterile la evrei depășesc asemenea
și cinci ani în urmă, față cu anul 1899, proporție, atingind o cifră cu mult superi­
cît și pentru mișcarea nașterilor și morților, oară; în acelaș timp însă, decesele la ro­
dela înființarea Stărei civile și pănă Ia 1913, mâni se manifest într’un chip covîrșitor
din care se poate vedea că elementul româ­ deceselor la evrei,—păstrînd o proporție
nesc, predominant aproape cu 3/4 în anul normală numai la străini de alte origini.
1848, tinde a se împuțina din ce în ce mai Astfel, după socotele făcute, găsim că în
mult față cu acel evreesc care-i ia locul. timpul dela aplicarea Stărei civile în Iași,
Iată aceste tabele : (1 Decembre 1865 pînă la finele anului 1903),
proporțiele nașterilor în acest period de timp
Cum era populația orașului Iași în anul 1848: represintă :

Adecă: 18,512 familii socotite a 5 mem­ Adecă : 123,130 născuți, din cari creș­
bri, din cari: străini 504 familii și evrei tini și alte religii 54,851 suflete, mozaici
3675 familii. 68,279 suflete.
Iar proporția deceselor în acelaș period
Cum e populația orașului Iași în anul 1899: se manifestă astfel :

Adecă : 78,067 suflete, împărțite astfel: Adecă: 117,793 morți, din cari creștini
ortodoxi 35,539 ; alte religii 3,087 și mo­ și alte religii 68,526, mozaici 49,267 suflete.
zaici 39,441.
„ Din aceste cifre comparative se mai de- In ce privește căsătoriile, ele se rezumă
dnce că nu numai românii, dar chiar și cei­ astfel : între creștini (inclusiv străinii), ca
lalți străini în genere ce locuiau în Iași se 9 părechi la 7 părechi evrei; iar divorsu-
reduc necontenit în număr, față cu creș­ rile ca 9 părechi creștini (și străini) la 2
terea necontenită a populaței evreești. părechi evrei.
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 81

76. lașul vechiu. Bariera Podul-Verde, pe la 1830. După un tablou în oloi, din Pinacoteca
Școalei de Bele-Arte.

g. Din ce se compunea, și cum era și este încă împărțit lașul,


administrativ și social.

aMi mult ca oricare alt oraș din Moldova, lașul a fost


și este și azi împărțit, fie oficial, fie numai prin de­
numiri figurate, în mai multe suburbii sau mahalale,
în cvartaluri, despărțiri sau secții polițienești, în zone
comunale, și într’un mare număr de ulițe, poduri sau
strade, stradele, fundacuri etc. Vom da aici cîte un mic
rezumat din cele ce se mai cunoaște relativ la aceste
împărțiri, precum și cîteva note caracteristice, privi­
toare la localurile, piețele sau grădinele publice.
In ce privește mahalalele lașului, sau cel puțin
cîteva din ele, își au interesul lor particular în tre­
cutul acestui oraș, și ne servesc întru citva la cu­
noașterea mai ales a neamurilor străine ce au fost
așezate în deosebite puncte, sau a îndeletnicirilor or
însușirilor locuitorilor, grupați după oarecari cate­
77. Aleea Principesa Maria. gorii. Se știe din multe documente și scrieri prece­
dente, că lașul din vremile cele mai vechi a mei, a Țigănimei, a Păcurarilor, a Humarilor,
fost populat de mulți străini, între cari prin­ a Talălarilor etc.; ori Ulița Ungurească,
cipalele neamuri erau: Armenii, Slavii de di­ Nemțească, Ulița Abageriei, a Băibăcăriei,
ferite obîrșii, Nemții, Grecii, Evreii, Raguzenii a Pușcăriei, a Mumgeriilor, a Feredeilor etc.
(Arnăuții), etc.,(Baudrand, Parisini Geogra- Denumirea mahalalelor se mai făcea a-
phia, etc). Acești străini ce se oploșiau în desea în vechime și după numirea biseri­
Iași, fie în interesul lor propriu, fie că li se cilor ce se aflau în centrul lor: Mahalaua
impunea de ocîrmuire, își alegeau anumite Mitropoliei, a Trei-Sfetitelor, a Goliei, a Vo-
locuri, grupe de case sau uliți, spre a se sta­ videniei etc., lucru care încă se mai uzi­
bili în apropiere unii de alții, a se ajuta și tează pentru unele și astăzi.
apara poate la nevoe. Cînd ei erau destul Unele părți de oraș aveau denumirea de
de numeroși formau o Mahala proprie,—cînd Tirguri ori Tirgușoare; probabil că din
nu, ocupau cel puțin o Uliță; așa vedem capul locului acestea fură constituite în-
din vechime întitulîndu-se diferite părți ale tr’o regiune deosebită de orașul propriu
orașului după neamuri, sau după principa­ zis, și, numai în urmă, prin creșterea ne­
lele îndeletniciri ale locuitorilor : Mahalaua contenită a populației și înmulțirea clădi­
Armenească, Mahalaua Tătărească (Tata- rilor, se vor fi întrunit și vor fi constituit
rași), Jidovească, Lipovenească, a Munteni- parte întregitoare din Iași.
6.
Orașul lași. N. A. Bogdan.
82 ORAȘUL IAȘI

Astfel găsim vechile denumiri de Tir- seculari, și poporul din tîrg venea în fie­
gușorul Păcurari, pentru care multe do­ care serbătoare să petreacă la aer curat,
cumente ne arată deslușit că era o lo­ aducîndu’și fiecare mîncarea cu sine, și nu­
calitate cu totul deosebită de lașul pro­ mai băutura o cumpărau dela stăpînii gră­
priu zis; apoi Tîrgușorul Nicolina, cunoscut dinilor ; scrînciobe, popice, lăutari, minarete,
și astăzi de toți și sub simpla denumire de ursari, cîte și mai multe feluri de veselii
Tirgușor numai; Tirgul-Cucului, Tîrgul-de- nu lipseau cetățenilor, și cheful se întin­
Sus, Tirgul-de-jos, etc. Mai sunt și astăzi, dea do multe ori pînă adouazi dimineața.
localități deosebite, dar aproape a se uni Vestită era grădina lui Matei Bosniacu,
cu lașul, Tîrgușorul Copou (făcînd cu alte (fost arnăut Domnesc), aproape de Moara*
sate cumună aparte) și Tîrgușorul Trei- de-Vînt, unde veneau mulți să serbeze Ar­
Fintini (cotună din comuna Bucium). mindenul (Zintâi-Mai), căci în acea zi era
Într’o condică a Liuzilor scutiți de biruri și hram la biserica numită Moara-de-Vînt;
(Uricarul, VIII), de pe vremea Iui Ale­ altă grădină la Bravate Babă, lîngă o rîpă
xandru Moruzi-Vodă, din anul 1803, găsim dela deal de Rufeni; alta la Movila- Cuzei,
următoarele denumiri de măhălăli ale ora­ alăturea de unde se făcea în urmă iarma­
șului Iași : 1. Mahalaua Hagioaei (Tirgul- roc de vite în fiecare Duminică ; la Doi
de-sus); 2. Podul- Vechiu ; 3. Chirvăsăria, Ulmi, mai în sus de Movila-Cuzei; la Frantz,
(Vama, Str. St. Lazăr) ; 4. Frecau (Țigă- pe actuala stradă a Eternităței, grădină
nimea Domnească); 5. Bărboiul; 6. Tirgul- renumită pentru vinațuri bune; Ia Stejar,
de-jos; 7. Mănjile (Golia-Dancu); 8. Ulița lîngă haznaua din strada Stejar, etc.
Mare (dela Curte la Sf. Neculai-cel-Sarac); In culmea dealului, față în față cu A-
9. Broștenii (Socola-Iarmaroc) ; 10. Munte- ghonția (Consulatul) Austriacă, era o gră­
nimele (Copou-Sărărie-Țicău); 11. Feredeile dină zisă la Bobea, unde se spune că
(a Mitropoliei) ; 12. Cicaina ; 13. Rufenii ; marele patriot Costachi Hurmuzachi, la 1848,
14. Tatarașii și 15. Ciurchii. Nu se pome­ cînd începuse mișcarea revuluționară în
nește însă nimic acolo despre mahalalele Transilvania, a întrunit mai mulți Ardeleni,
Păcurarilor, a Humarilor (S-ta-Treime—Ciș- Bucovineni și Austriaci ce se aflau in Iași,
meaua-Păcurari), a Boghiului (Str. Flori- și le-a ținut un discurs foarte simțitor, fă-
lor-Gara), a Calicimei și a Nicolinei, cari cîndu-i să pornească cu toți îndesară la
existau totuș pe atunci, după cum se poate Aghenție, spre a face o demonstrație în
observa în planul orașului dela 1819, ce’l contra Ungurilor. Probabil cu acest prilej
vom reproduce mai departe. o romîncă, Ecaterina Harnav, a dus un
Asupra rolului ce a jucat fiecare gru­ steag „al libertăților Moldovei,“ despre care
pare din populația ieșană în trecut, cît și fac mențiune mai departe, la descrierea
asupra obiceiurilor sau ocupațiilor lor, gă­ Bisericei Vulpe, din acest op.
sim diferite povestiri, din cari mai multe Nu demult în mahalaua Tatarașilor lo­
scrise de dl. Gh. Dimachi, fost Membru a cuiau mai numai Romîni, Șerbi, Armeni,
Curței de Apel locale, în o serie de arti­ Arnăuți și Bulgari, cari se ocupau mai în
cole, publicate în Ecoul Moldovei din 1894, deosebi cu cultura și vînzarea legumelor,
precum și din alte diferite surse. de unde se dădu și numele de bulgării la
lanurile cu legume, și sîrbii la baracele în
Tatarașii și Ciurchii. cari se vindeau. Evrei sau Nemți nici nu
Așa, relativ la Mahalaua Tatarași, mare se vedeau prin Tatarași, și chiar dăcă în­
suburbie așezată pe dealul răsăritean al cerca vre-unul să se stabilească acolo, era
lașului, găsim că numele său se datorește alungat fără multă zăbavă și averea lui
negreșit așezărei pe acolo, fie a taberelor de toată împrăștiată.
Tatari ce adesea năvăleau aici, spre a prada Mahalaua Ciurchii a cărei nume se pare
orașul, și cari se adăposteau acolo, pecînd că provine dela Cercheji, Circazieni sau
încă dealul acela era acoperit de codri, fie Ciurcheni, este o continuare a Tatarașilor,
a cîtorva din ei mai pacinici, cari veneau avînd aspectul mai mult a unui sat ; locui­
cu scop de a munci sau de a negustori torii de aici sînt mai iuți chiar decît Tă-
ceva în acest oraș ; e destul să spunem că tărășenii, și nu odată autoritățile au avut
cetățenii ieșeni au și astăzi credința că de furcă cu dînșii, ori decîte ori credeau
mahalagiii Tătărășeni sînt descendenți ai că li se tace vre-o nedreptate.
Tătarilor, sau altor neamuri afine, din pri­ *
cină că sînt iuți atît la treabă cît și la... Armenimea, Rufenii, Păcurarii, Calicimea,
ceartă, și că orcînd s’a făcut un bont sau Muntenimile și celelalte.
o mișcare populară în Iași, întâi Tătără-
șenii s au pus în capul nemulțămiților și Mahalaua Armenească, sau Armenimea, se
au protestat mai tare și mai fățiș. afla pe ambele-maluri ale pîraului Cîlcaina,
Aici în Tatarași pînă pe la 1860—70, se și era, și este încă în parte, locuită de ar­
aflau, o sumă de grădini mari, cu copaci meni meșteșugari, blanari, mindirigii, cu-
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 83

sutorițe cari lucrau și brodau monograme Mahalaua Humarilor, alăturată cu Pă­


frumoase pe albituri etc. La capătul acestei curarii, era asemenea compusă mai ales din
mahalale se afla din vechime și un cimitir olari, ce făceau oale vinete pentru sinîntî-
armean. nit și alte lucruri, din pămînt galben și
În Mahalaua Rufeni, care pe la începu­ vînăt (humă).
tul veacului trecut era încă aproape un Mahalaua Calicimei, ocupată mai toată
codru, se zice că se stabilise mulți Ruteni, de infirmi sau nevolnici, cari se țineau cu
veniți anume ca să tae pădurea, dar cari cerșitul, și cari erau împroprietăriți aici
erau atît de sărăcăcioși și rufoși, (zice Sc. încă de pe vremea lui Ștefan-eel-Mare și
Pastia), incit ieșenii îi porecleau Rufeni ; de a lui Petru-Rareș, după cum rezultă din
unde apoi își luă porecla mahalaua și chiar nenumărate documente, despre cari voi
biserica Sfinții- Voevozi, de acolo, ce fu clă­ vorbi mai departe. Asemenea erau instalați
dită din bârne de lemn. în această mahala, pe șesul Bahluiului, o
Prin Mahalaua Bucșănescului stăteau mai mulțime de dubalari și talpalari, cari du-
ales pescarii, ce vindeau în piața de pește biau piei de vite în mlaștinele Bahluiului.
din Beilic, casapii dela Salhana și precu­ Munte ni mea-de-sus, Copoul și Sărăria de
peții ce umblau prin tîrg cu diferite lucruri astăzi, se ocupa de boeri de mina a doua,
de vînzare. Mai toate casele din această de slujbași ai ocîrmuirei și de moșieri sau
mahala erau supuse bezmănului bisericei podgoreni; asemenea se făceau pe aici de­
St. Ioan-Zlataus, ca unele ce fură clădite pozite de sare, de var de Orhei și de Ște-
pe o bucată de vechie moșie a acestei bi­ fânești etc. Tot aici fusese instalată Poșta
serici. Ele au trecut apoi cu bezmăn la veche și diligentele, la înființarea lor.
Stat și la Primăria Iași. Muntenimea-de-mijloc se afla pe coasta
Mahalaua Sf.-Constantin, situată în dosul dealului Sărăriei și cuprindea diferite lo-
Curței Domnești, a fost mult timp locuită cuinți de slujbași și curteni boerești.
mai mult de boengii și croitori moldove­ Muntenimea-de-jos, Țicăul actual, locuit
nești, spre deosebire de croitorii nemțești, în mare parte de sărăcime, muncitori de
cari introduse pe la începutul veacului tre­ pămînt, slugi boerești, cîrpaci ce eșiau cu
cut hainele actuale în locul antereelor și scaune și tejghele pe la uliți, precupeți
giubelelor ce se purtau pînă atunci. Se mai etc. Se pare că locul pe care s’a întins
numea încă de unii și Podul Gunoaielor, mahalaua aceasta a fost proprietatea unui
căci pe acolo se arunca tot gunoiul ce se boer Țicău, care l’a îmbucățălit apoi, după
scotea dela grajdurile din Curtea Dom­ cum rezultă din mai multe zapisuri vechi
nească și de pe la căzărmi. de vînzare de case către diverși alți
Țigănimea Domnească, numită din ve­ proprietari. Un boer Țicău trăia încă la
chime și Mahalaua Broștenilor, sau mai 1852 prin această mahala, care ținea pînă
scurt Broștenii, era locuită în mare parte la Curălari.
de robii domnești, precum și de țigani des- Mahalalele Nemțască (Strada Nemțească),
robiți, mai cu samă de lăutari, cari și as­ Jidovească (Stradele Apeduc, Ornescu etc.),
tăzi își au principala așezare acolo. locuite de nemți și evrei industriași, astăzi
Mahalaua Trei fetitei or și a lui Sf.-An­ nu mai au nici o însemnătate și nici nu
drei, erau locuite mai mult de ferari, se mai numesc astfel, întrucât nemții și e-
caldarari, clopotari, țigani mînăstirești, cum vreii sînt acum răspindiți în tot orașul, ne-
și străini de diferite nații, ca greci, bul­ mai făcînd un cerc aparte.
gari, rusnaci, etc. ♦
In Mahalaua Feredeilor san a Mitropoliei,
stăteau robii Mitropoliei și alte slugi de Piețe, Tîrguri și Uliți negustorești.
prin curți boerești, cum și diferiți meșteșu­ Partea cea mai comercială sau industrială
gari ferari, spoitori, pitari, morari etc. a orașului se compunea din :
Mahalaua Lipovenească era locuită a- Podul-Vechiu, care avea în el cafenele
proape numai de secta lipovană, care se turcești, grecești și armenești, dughene de
ocupa cu teslăria, frînghieria, articole im­ lucruri orientale, lipscanii, brașovenii, blă­
portate rusești, precum și cu cultivarea le­ nării, mindirigii, iconari și argintari etc.,
gumelor, mai ales a harbujilor, zămoșilorși fiind ocupat însă mai mult de industriași
crastavetilor, în care nu-i întrecea nimenea. și negustori armeni și greci, ce importau
Mahalaua Păcurarilor era locuită de a- mărfuri streine.
ducătorii de păcură, dohot sau răbuială, Tirgul-de-jos, în apropiere imediată a
de sare, precum și olari, căruțari etc. Fu­ Curței Domnești, era mahalaua cea mai ve­
sese aici în vremuri și un boer mare, ce se che și cea mai negustorească a lașului; în-
numea Păcuraru,—dela care se crede ase­ tr’însa aveau dughene lipscanii, bogasierii,
menea că se trage numele măhălălei, sau steclarii, făclierii, • brașovenii și tot felul
că el ș’a luat numele dela negoțul ce’l va de negustori de lucruri bune și scumpe,
fi făcut cu păcura prin partea locului. cari apoi cu desvoltarea mai tîrziu a tir-
84 ORAȘUL IAȘI

gului spre deal, s’au tot rărit și tras spre cofe etc. De pe la 1877 s’a transformat
Copou, lucru ce se urmează și astăzi încă. într’o grădină comunală.
Tîrgul-de-sus făcea marginea orașului; Ulița Mare începea dela Curtea Dom­
era locuit de o parte din boerimea de nească și mergea pînă la începutul Stradei
mîna a dona (abza-boen), care năzuia și ea Păcurari (Biserica Sf. Neculai-cel-sarac), o-
tot spre Copou. Erau și pe aici negustori cupînd astfel stradele actuale Stefan-cel-
și industriași, mai cu samă fierari, croi­ Mare, parte din Cuza-Vodă și Lăpușneanu.
tori, blanari, abageri, căcinlari, ișlicari etc. In ea so aflau galantari, juvaergii, lipscani,
Podul-Lung sau Nicotină, era mahalaua brașoveni, ceasornicari, spițeri, locantierii și
soponarilor, mațarilor și (lubalarilor, cari bacalii mai de samă, croitori nemțești, pă-
fabricau sopon, mațe curățite, piei, și le lărieri și șapcari, modiste, zarafi, tutungii,
exportau în alte orașe, chiar și în alte țări. hanuri pentrn călători, între cari cele mai
Pe aici se aflau și mori cu cai, pentrn făină renumite din orașul întreg erau Hanul Tur­
de grîn și de păpușoi. cesc, Hanul lui Petrea Bacalu, Hotel de Pe-
In ulițele Cizmăriei și a Sfintei-Vineri, tersburg, Hanul Pirlitei (Dacia), și altele.
locuiau cizmari, cari lucrau numai încălță­ Alte' hanuri, de a doua rnînă mai erau în
mintea grea a muncitorilor și țăranilor, și Iași pe la mijlocul veacului trecut : al Zu-
tot felul de alți mărnnțișari. lii, pe str. Sft. Andrei, al Zoei, pe str.
Piața sau Medeanul Sfintei-Vin cri ocupa Zoo, a lui Missir, pe Podul-Vechiu, a lui
jurul bisericei cu acest nume, ce s’a. dărî- Hie Armânii și Vangheli, lingă Mitropolie,
a lui Gliimeș aproape
de St. Gheorglie-Lo-
zouschi, etc.

Ulițele din Iași, la 1819,


după planul dresat de
G. Bayardi.
Am menționat că în
anul 1819, pe timpul
Domniei lui Milhail Suțu
un inginer italian, Giu-
seppe Bayardi, a ridi­
cat un plan al lașului,
pe care-l reproduc în
facsimile mai departe,
după o copie manuscrisă
ce am găsit în Biblio­
teca Universităței ie-
șane, unde a fost dă­
ruită de fostul Primar al
78. O parte din strada Lăpușneauu.
lașului Scarlat Pastia.
Din acest plan pu­
mat în 1879; servea ca - piață de alimente tem vedea că, din 35 strade principale
și lucruri de gospodărie; dar locul fiind cari au fost măsurate atunci, numai cîteva
mic, negustoria se făcea pe întreaga stradă poartă o denumire specială ; celelalte sînt
Sfinta-Vinere, dela actuala Hală pînă la aratate dela cutare proprietar, sau dela
Sf. Neculai-Domnesc. (Vezi fig. 18). cutare clădire de samă, pînă la cutare...,
Tlrgul-Cucului și Tirgul-Fainei serveau lucru ce s’a urmat încă pînă în zilele
pentru tot, felul de negustori de alimente noastre, cînd Primăria, la cîțiva ani după
și grîne, pentru materiale de construcție, înființarea ei, s’a hotărît să dee numiri
cum și pentru vechituri sau breacuri ; între tuturor străzilor și să numeroteze toate
ambele aceste tîrguri era și o uliță desti­ casele.
nată pescarilor (mănjilor), care a durat Reproducem aici măsoriștea indicată de
pînă .pe la, 1860. Inginerul Bayardi, chiar pe planul seu,
Beilicul era asemenea o piață mare, foastă precum și explicăile date de Scarlat Pastia,
ogradă . a-. Con acului Turcesc, casă specială intr-un articol din ziarul Ecoul Moldovei,
unde trăgeau Pașii și alți demnitari mari (An. IV, No. 2), pentru denumirile actuale
ai Sultanului, pe, vremea cînd veneau în ale stradelor măsurate.
Iași, ca să așeze sau să răstoarne Domnii Măsura indicată a lungimei ulițelor pre­
țărei, ori să facă altă ispravă asemenea. In văzute în acel plan, este socotită pe funii
Beilic se vindea în timpul din urmă mai sau lanțuri.
mult pește, obiecte de lemn,, căruți, poveți,
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 85

Indicații din planul lui Bayardi: Numiri actuale, după Scarlat Pastia:
1. Dela poarta Curții Domnești pănă = Strada Ștefan-cel-Mare, dela poarta Pala­
la Bis. Sft. Dimitrie . . . Funii: 355 tului pănă la colțul otelului Dacia.
2. Din colțul Bis. Sft. Dimitrie pănă = Tot Ștefan-cel-Mare pănă la casele lui
la colțul casei boerului Logofăt G. Naișoț.
Canta...................................................... 87
3. Din colțul acesta pănă în colțul = Dela casa lui Naișoț pănă la Liceul Na­
casei boer. Spatar Petraclii Cazimir . 114 țional.
4. Din colțul casei boer. Log. Gli. = Din colțul caselor Naișoț, pănă în colțul
Canta, pănă la colțul duglienelor boe­ respintenei Petrea Bacalu, (piața -Unirei).
rului Aga Greceanu.............................. 60
5. Din colțul dughenei acestora, pănă = Strada Lăpușneanu, pănă la Sf. Nicolae-
la colțul casei boerului Postelnic Bel- din-deal.
diman..................................................... 270
6. Dela acest colț pănă la capul stra- - Strada Carol pănă la capul dela deal al
dei, casa cucoanei Catinca Gliica . . 320 nouei Universități.
7. Din colțul casei boerului Post. Bel- = Din capătul dela deal a stradei Lăpuș­
diman pănă unde se mintue podul, la neanu și înainte str. Păcurari, pănă la
capătul stradei Păcurari........................ 205 împlinirea de 205 stînjeni.
8. Strada numită Tîrgul-de-jos, pănă = Tîrgul-de-Jos și strada Ghica-Vodă
unde se împlinește podul, în capătul U- (Beilicu), pănă în colțul stradei Albe, în
liței Harabagiilor................................. 390 fața Spitalului evreesc.
9. Dela Sf. Nicolai pănă la începutul = Strada Panu (S-ta Vinere) pe dinaintea
stradei Biserica Albă............................ 390 Halei pănă la strada Albă.
10. Podul-vechiu pănă la începutul = Podul-Vechiu dela biserica Trei-Ierarhi
stradei Tîrgul Cucului................... 351 pănă la Tîrgul Cucului.
11. Strada mare Nemțască . . . 85= = Aceiași numire (Căpitan Păun).
12. Strada Baibacarilor................... 246= = Din Tirgul de Sus pănă în strada Goliei,
alăturea cu zidul Goliei și str. Armeană.
13. Din colțul caselor Logof. Mariuța = Din strada Ștefan cel Mare, prin strada
Canta pănă deasupra Tîrgului de sus 309 Primăriei, pănă în Tîrgul de sus.
14. Din colțul stradei Sf. Dimitrie pănă _ = Din strada Ștefan cel Mare, de vis-a-vis
la casa boer. Logof. Grigore Sturza . 97 de otel Dacia,pînă la Seminar (str. Lozonski).
15. Din colțul dughenelor Aga Gre­ = Din colțul Pieței Unirea (Petru Ba­
ceanu pănă în casa Boer Spatar Dimi­ calu), strada Lăpușneanu, pănă la Sf. Ni­
trie Beldiman.......................................... 172 colae de sus.
16. Din colțul casei Boer. Spatar Pe- = = De la Liceul Național toată str. Goliei
trachi Cazimir pănă la Tîrgul Cucului 562 pănă la T.-Cucului.
17. Din capul Tîrgul Cucului pănă = = Strada Albă (foastă a Agenției Nem­
unde se mintue capul podului, din dosul țești).
bis. Albe................................................ 175
18. Din colțul dugh. Boer. Agă Gre­ = Strada Unirei (foastă Rusască), din col­
ceanu pănă în strada St. Spiridon . 133 țul care formează respintenea Petru Bacalu.
19. Din poarta bisericei St. Nicolae = = Strada Sf. Neculai, pe din dosul otel -
cel Sarac pănă la colțul Mânăstirei St. Binder și pe capătul din sus a pieței St.
Spiridon...................................................226 Spiridon.
20. Strada Tîrgul-de-sus .... 285- = Din capătul .Str. Alexandri (Sf. Ilie) și
pănă la Bașotă, despre Tîrgul-Cucului.
21. Din colțul stradei dela casa Hat­ = Strada Alexandri (foastă Sf. Ilie).
manului Gli. Balș, pănă Ia colțul stra­
dei St. Spiridon...................................... 121
22. Dela acest colț pănă la poarta =
Strada Universitâței.
Visternicului Alecu Balș ..... 77
23. Din colțul casei Hatm. Vasile Ro- Stradela Școalei de arte.
=
seti pănă la poarta Postelnic. Cost.
Mavrocordat........................................... 70
24. Dela colțul de sus a Mânăstirei Dela colțul dela vale a Sf. Spiridon,
=
St. Spiridon pănă la Consulatul Rusesc partea despre piață, la deal pe lingă Spi­
și pănă la colțul casei Vornicului Teo­ tal, pănă la No. 25 de mai jos.
dor Balș............................................... 215
25. Din poarta casei Lum. Sale Dom­ Strada Muzelor, de la colțul foastei
=
niței Zoe, pănă la St. Spiridon ... 80 Școale centrale până Ia Sf. Spiridon.
86 ORAȘUL IAȘI

26. Din poarta Domniței Zoe pănă la = Din poarta arătată pănă Ia strada Buna­
colțul unde se mintue str. Buna-Vestire 71 vestire.
27. Strada Cismăriei, din cișmeaua = Din respintenea stradei Panu în respin-
Tîrgului-de-jos pănă la căsăpiele vechi. 95 tinea Tîrg. de Jos și pe Str. Sf. Lazăr.
28. Strada dascal Teodosie, dela ciș­ = Strada care duce din Podul-vecliiu în
meaua Vist. Sandulachi Sturza, pănă la str. Panu, pe lîngă Bărboiu.
casa Serd. Const. Botezatu .... 60
29. Din colțul ogrăzei Beilicului pănă = Din str. Ghica-Vodă (Beilic) în str. Buc-
în colțul casei lui Turturică ... 70 șănescu, prin fața casei Ilie Burclii (Zmău).
30. Și din acest colț de stradă pănă = Strada Bucșănescu, pe dinaintea fostului
la poarta spătarului Gh. Bucșănescu. 122 Spital militar.
31. Din colțul casei Boer Gh. Ghica = Strada Palatului și pănă la Podul Roș.
pănă la podul Bahluiului (Podul-Roș). 405
32. Și dela acest pod pănă la casa lui = Spre strada Nicolina.
Slng. Leondari...................................... 119
33. Dela casa lui Leondari pănă la = Strada Nicolina sau Podul-Lung pănă la
podul Neculinei..................................... 653 Barieră.
34. Ulița Mare, din poarta Curței
Domnești pănă la casa lui Costachi Ghica 109
35. Dela Podul-Roș al Bahluiului, ca­ = Strada Sf. Lazăr.
lea Vămei, pănă la podul Tirgului de jos 420

Pînă unde se întindea lașul în 1819, și ce acestei ape, și la noile năvăliri de apă, ce
cuprindea în sine. au avut loc în urmă, Bahluiul și-a luat
curs pe una din gîrlele apusene, care acum
Din planul mencionat se mai poate cons­ îi servește de albie ;
tata tot după, indicațiile lui Sc. Pastia (Ecoul 5. Că pîrăul Nicolina eșind dintre dealu­
Moldovei, 1894, No. 3), următoarele lucruri : rile Galata și Cetățuia, apuca la stînga și
1. Că lașul în partea sa de sus, despre curgea drept în Bahlui, din jos de Podul-
Copou, nu se întindea decît pînă la casele Roș, pînă la un loc paralel cu Str. Podul-
Catincăi Ghica, adecă pînă la colțul dela Lung sau Nicolina, pe unde și acum se
deal al noului edificiu al Universității din vede matca cea veche ; dar în urmă adin-
Str. Carol, și că eșirea principală în par­ cinduse șanțul încunjurător orașului, Ni­
tea aceia, era pe drumul vechia al Botoșa­ colina și-a abătut cursul pe acel șanț în
nilor, sau bariera actuală a Sărăriei, care șesul Bahluiului, pînă mai sus de bariera
venea la răsărit, în dreptul punctului a- Galata (Trei-Calici) și acolo, făcînd o curbă,
ratat (casele Catincăi Ghica) ; a dat în Bahlui, ceea ce face că la năvă­
2. Că Bahluiul intrînd în cuprinsul la­ liri de apă, Nicolina oprind cursul Bahlu­
șului, își avea cursul principal imediat pe iului, acesta se varsă în șes și cauzează u-
sub muchea dealului pe care e așezat ora­ neori inundațiile de care lașul ades a suferit;
șul, și anume, pe unde actualminte e Vama (De alți bătrîni se spune, contrar celor a-
din dosul Gărei, și aceasta se probează și ratate de Pastia, că pe la începutul vea­
printr’un act de donație din 1804 al Dom­ cului trecut înadins s’a îndreptat cursul
nitorului Moruzi ; Nicolinei pe unde este acum, spre a spori
3. Că dincolo de Bahlui, pe toată în­ apa Bahluiului ce trece prin oraș, așa, ca
tinderea șesului dela Păcurari și pînă Ia să servească mai ales vara la diferite tre-
actuala barieră a Țuțorei, nu erau alte lo- buinți ale orașului).
cuinți decît acele cari formau Str. Podul- 6. Că în cuprinsul lașului sînt arata te 51
Lung sau Nicolina, care ducea la Galata, biserici, din cari 45 denumite și 6 nedenu­
unde era primblarea favorită a Ieșenilor, și mite, și anume 4 pe șesul Bahluiului des­
care în urmă a fost înlocuită prin acea de pre Nicolina, 1 la Copou, Paraclisul și Cimi­
la Copou ; tirul Catolic, și 1 la Păcurari, Templul și
4. Că pe arătatul șes, care era străbă­ Cimitirul Luteran. Din cele 45, 2 sînt
tut de mai multe gîrle de ale Bahlniului, desființate, și anume : P-ta Vinere, din Piața
nu creștea decît stuf și papură, fiind a- Halei, și Biserica numită a Râzoaei, din
proape continuu inundat, neschimbîndu-se fața foastei Primării.
această situație, precum se spune, decît mai *
tîrziu cînd, dînduse voe unui pitar grec, Ulițele lașului după planul lui Rascheck,
anume Anghelachi, de a iezi Bahluiul în din 1844.
dreptul barierei Păcurari, pentru a face o
moară de apă, în interesul industriei sale, lașul a mai fost ridicat în plan în anul
prin aceasta s’a nămolit partea de sus a 1844, de Inginerul german Ioseph Rascheck,
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 87

în care plan găsim dresat următorul tablou 34. Ulița pe sub Vama veche pînă la
de strade și lungimile lor respective, în Podul-roș............................................... 401
stînjeni domnești : 35. Ulița Podului-Lung, delaPodul-
I. Ulițele paveluite: roș pînă la Podul Nicolina .... 570
36. Ulița Șilingului dela respintenea
1. Ulița Podul Verde, dela casele uliței Podul-Lung, pînă la rohatca So-
Vist. Gheorghe Ghica pînă Ia Petre colei................................................ . 700
Bacalu . . . Stînjeni domnești: 590 37. Ulița Iarmarocului, șoseluită . 170
2. Ulița mare dela Petre Bacalu pînă
la Curtea nouă.................................. 454 III. Ulițele neșoseluite:
3. Ulița Palatului Gospod. . . 862/s 38. Ulița Iarmarocului, neșoseluită 401
4. Ulița Academiei.................... 72 39. Ulița de la rohatca Păcurari, la
5. Ulița Păcurari, partea paveluită 85 poștă la Copou . ................................. 800
6. Ulița Tîrgul de sus dela casele 40. Ulița dela Păcurari spre paveaua
Vist. Suțu, pînă la Ștefan Tuduriu, Podului-Verde................................. 290
la răspintenea dela Tîrgn-Cucului . 450 41. Ulița dela Podul-Verde spre Pos­
7. Ulița Consulatului Rusesc . . 84 telnicul Asachi...................................... 142
8. Ulița Sf. Ilie............................ 107 42. Ulița Sărăriei, dela rohatca Să-
9. Ulița Hagioaei............................. 16 răriei pînă la casele Hatmanului Bașotă 945
10. Ulița Răzoaei........................... 226 43. Ulița coborîtoare dela Sărărie
11. Ulița Sf. Teodor........................ 30 pînă la medeanul sf. Spiridon . . . 405
12. Ulița spre poarta Vornicului 44. Ulița pe lingă hanul Zoei, spre
Teodorachi Ghica............................ 19 Teatru.................................................... 110
13. Ulița Tirgu-Cucului, dela Ște­ 45. Ulița pe din dosul sf. Spiridon
fan Tuduriu pînă la Cișmeaua Pa- piuă la Gavril Moldovanu .... 280
pafil................................................ 118 46. Ulița pe lîngă zidiul Mînăst. Golia 100
14. Ulița pela Școalajidovască . 234/o 47. Ulița Armenească....................... 105
15. Ulița Podul-vechiu .... 304 48. Ulița Cismăriei cu descălicătura ei 210
16. Ulița S-ta Vinere .... 3446/» 49. Ulița pe lingă dr. Naiman pînă la
17. Ulița Căldărăriei .... 31 ulița armenească, înspre Podul-vechiu și
18. Ulița Tîrgului de jos, partea s-ta Vinere, pe lingă casele lui Pomer 58
paveluită.......................................... 172 50. Ulița Cavafului............................ 310
19. Ulița Teatrului, dela dughe- 51. Ulița Tirgului-de-jos, parte ne-
nele Pașcanului pînă Ia Ștefan Tu­ paveluită............................. 176
duriu crîșmar, la Tirgu-Cucului . 3534/s- 52. Ulița pe lîngă zidul dela Sf.
II. Ulițele șoseluite: Spiridon, parte cu lemn pardosită . 222
20. Ulița Păcurari, partea șoselu- 53. Ulița Feredeului Turcesc . . 130
ită dela casele Vornic. Iancu Ralet, 54. Ulița pe lîngă casele lui Dracachi
pînă la rohatca Păcurari .... 882V2 Baston, de la ulița mare pînă la Hanul
21. Ulița Consulatului Elinesc . . 122 Vangheli......................... ... . 122
22. Ulița Podului Verde dela casele 55. Ulița bisericei Catolicești, pe
Vist. Gheorghe Ghica pînă la rohatca lingă zidiul Minăstirei Trei-Erarbi . 146
dela Copou............................ , . . 235 56. Ulița pe sub Feredee, dela sf.
23. Ulița dela Bis. Sf. Neculai cel Andrei, pînă la Bohotineanu . . . 785
Sarac spre medeanul sf. Spiridon . . 108 57. Ulifa dela Academie spre Boho­
24. Ulița pe la Bis. sf. 40 Mucenici 155 tineanu, pînă sub havuzul Păcurari . 260
25. Ulița Talpalari............................ 238 58. Ulița Berăriei, dela Podul-roș
26. Ulița pe din dosul sf. Spiridon, până la Berărie......................................250
spre casele Vornic Teodorachi Ghica 147 59. Ulița Lipovenilor, dela puntea
27. Ulița pe lîngă casele Hatmanului lipovenilor pănă la Berărie . . . • . 358
Mavrocordat spre Cabinet .... 125 60. Ulița Bucșănescu, dela pod pănă
28. Ulița dela Gavril Moldovanu la Salhana............................................... 820
lingă Pojărnicie, spre Tîrgu-de-sus . 50 61. Ulița spre Țintirimul Jidovesc 700
29. Ulița Nemțască pe lîngă ograda 62. Ulița Podul-de-Lemn dela Beilic
Agiei..................................................... 197 pănă la Salhana................................. 964
30. Ulița pe din dosul heiurilor Vist. 63. Ulița Podul-de-Piatră dela Tîrgu-
Rosnovanu . . . ,.............................. 97 Cucului pănă la Moara-de-Vînt . .
31. Ulița Papafil, (lela Cișme, pînă 64. Ulița Ruteni dela podul de piatră
la podul Bucșănescu............................ 280 spre Moara-de Vînt................................. 368
32. Ulița Herestegiei dela casele re- 65. Ulița Popa-Roșca, dela Pojăr­
pos. logof. Grigore Ghica, pînă la Po- nicie până la Fîntînele........................ 770
dul-roș.................................................... 460 66. Ulița dela Stejar spre rohatca
33. Ulița sf. Andrei............................. 78 dela Salhana.......................................... 514
ORAȘUL IAȘI

67. Ulița mahalalei Muntenimea, dela Ulițele lașului în planul lui Fr. Peytavin,
Tîrgu-Cucului pănă la rohatca Albi- din 1857.
nețului..................................................... 643 In anul 1857, un nou plan al lașului fu
68. Ulița Tirgului-Făinei dela pa­ ridicat de un inginer francez, Frederic
veaua Școalei jidovești pănă la ciș­ Peytavin, din care vedem că cea mai mare
meaua dela Tîrgu-Cucului .... 82 parte de străzi sînt denumite numai cu a-
69. Ulița dela Cișmeaua Tirgu-Cu- rătări ca : ulița pe din dosul Trei-Sfetitelor,
cului pănă la căsăpie............................ 445 ulița pe lingă Biserica-Albă, ulița numită
la Podul-de-Piatră, etc.
IV. Ulițele plănuite a se șoselui: Un număr de strade sînt numite astfel:
70. Ulița dela havuzul Păcurari spre Ulița Beilicului,—astăzi str. Ghica-Vodă ;
Moara lui Anghelacbi, pănă la rohatca Ulița lui Gavril Moldovanu — Str. St.
Păcurari.................................................580 Teodor ;
71. Ulița dela Hanul Vanghele pănă Ulița lui Roznovanu (Moruzi) — Str. U-
la podul lui Ipsilanti............................. 185 niversităței ;
72. Ulița dela podul lui Ipsilanti pănă Ulița Stanului — Strada Procopie ;
la rohatca de sub Galata....................... 425 Ulița Căldărăriei — Strada Dreaptă ;

79. Centrul lașului, in 1869. Piața vechei Primării, Institutul Gregorian, casa T. Bals etc.

Ulița Podul-Lung — Strada Nicolina ; Ulița Băibăcăriei, — Str. Vovideniei și


Ulița lui Stratulat — Strada Muzelor; Armeană. (Băibărace = haine roșii).
Ulița Strîmbă — Strada Banu; Ulița Podului de Piatră, — Str. Cucu pănă
Ulița Răzoaei -Primăriei, apoi Gh. Mir- la Str. Eternitatea ;
zescu, dela str. Golia pînă la str. Ștefan Ulița lui Chefal, — Strada Carp ;
cel Mare; Ulița Butucului, — Str. Fătu ;
Ulița Nemțască mare, — Str. Căpit. Păun; Ulița Boghiului, — Str. Florilor și Șubă ;
Ulița Nemțască mică, — Str. Nemțească ; Ulița Podul-Verde, — Str. Carol;
Ulița Sfintei-Vinere, — Str. Anastase Ulița Bohotineanului,—apoi Strada Bota­
Panu, dela Curte la colțul Halei; nică, apoi Strada și Șoseaua Ărcu ;
Ulița lui Papafil, — Str. Anastase-Panu Ulița Ipsilante, — Stradela Trei-Erarlii ;
dela Hală pînă în Str. Albă; Ulița Feredeului Turcesc, — Strada Mi­
Ulița Măjilor, sau Menjilor (Pescăriilor),— tropoliei.
mai apoi Millo, Primăriei, și Mîrzescu. In restul stradelor mai sînt cîteva denu­
Ulița Hanul Zoe, — Str. Zoe, apoi V. mite cu numele ce le au și astăzi, ca : Să-
Stroescu. rărie, Păcurari, Asachi, Golia, etc.
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 89

Cele mai vechi ulițe din lași. Ulița Aparilor ; Ulița Ghenghei, astăzi Stra­
da Alexandri; Ulița Sîrbească, Strada Lă­
Din cele mai vechi denumiri de strade pușneanu ; Ulița Cărvăsăriei (Vamei), Strada
ce se găsesc în diferite documente, în care Sf. Lazăr ; Ulița Rusască, Strada-de-Jos ;
se vorbește de orașul Iași, înainte de vea- Ulița Strâmbă, Strada Banu ; Drumul Sărei.
cul al XIX-lea, putem cita: Ulița mare Strada Sărăriei : Ulița Den-afară, dela St.
sau Domnească, care se numea așa încă de Teodor la St. Haralamb, și o alta la deal
pe vremea lui Iliaș-Vodă, cel din urmă de Păcurari ; Ulița Pirvuleșlilor, Drumul
Domnitor din neamul lui Ștefan-cel-Mare; Botoșenilor, etc.
Ulița Ciubotarilor, pe care s’a clădit de
Vasile Lupu școala dela Treisfetitele ; U- Actualele strade din Iași.
lița Savati sau Savasti, aproape de Bahlui;
Ulița Ferbinte care se zice că există de pe După multe prefaceri și schimbări de
vremea lui Tomșa-Vodă; Ulița Boerilor nume, stradele lașului sunt astăzi in cea
dincolo de Rîpa Pivițoaei sau Privighițoaei; mai mare parte botezate cu denumiri mai

80. O serată la Curtea lui Mihail Sturza-Vodă. Desemn de Dussault, din revista parisiană L’Illustration.

mult sau mai puțin potrivite : aceasta nu Vom da aice dar, o nomenclatură a stra-
va să zică însă, că n’au mai rămas unele delor așa de complectă pecît o putem găsi
părți din mahalale, cari n’au nici o aliniere într’un Ghid făcut de Poliție, in care de­
rațională, și unde casele sunt clădite și în­ numirea stradelor e trecută în mod alfa­
grădite fără nici o regulă ; astfel în ma­ betic, indicînd și numerele puse pe propri­
halalele Țicău, Ciurchi, Broscăria, Fru­ etăți, pe o parte cu soț, pe cealaltă fără
moasa, Lipovenime și chiar Păcurari, se soț. E indicat în Regulamentul de Clădiri
găsesc unele case nenumerotate și uliți sau al Comunei, că numerotarea stradelor începe
trecători nedenumite. Apoi nenumerotate totdeauna dinspre Nord,—fără să se spue
mai sunt un mare număr de locuri virane, de unde începe în stradele ce n’au nici
pe cari agenții respectivi de înscriere n’au Nord nici Sud ;—și că numerele soț sunt
găsit cu cale a le da numere, deși legile și puse pe dreapta cum intri în strade dela
regulamentele comunale obligă la înscrierea Nord, iar cele nesoț pe stingă.
în registre și inpunerea la dări chiar și a Astfel, reproduc aici numele stradelor
unor asemenea proprietăți goale. actuale, după menționatul Ghid, punînd
90 ORAȘUL IAȘI

după fiecare, denumire, cu cifre romane Bașota, III, stradă 2— 8 1 - 15


N-ruI despărțirei din care face parte, iar Belvedere, I, stradă 8—18 1— 11
numerele arabice ce urinează arată, cele Berăria-Veche, I, stradă 2—16 1- 15
din coloana întâia (2—10), numerele soț, Birnoschi, IV, stradă — *—
ce cuprinde strada, și acele din coloana Blondelor, IV, stradă 2—10 1- 15
a doua, (1—17), numerele nesoț. Botanică, (Scursoriior), IV,
Acolo unde se văd cifre începînd dela stradă 2—30 1- 31
un număr mai mare decît 1 sau 2, în- Brândușa, V, stradă 2—54 1— 63
samnă că pînă la cifra începătoare, sunt Brătianu, I. C., {de Sus),
locuri virane nenumerotate. III, stradă 2—172 1- 197
Denumirile de străzi puse în paranteze Brătianu, I. C., IV, bulevard —
și cu litere cursive, sunt acele ce le-au a- Brătianu, I. C., V, bulevard — •—
vut stradele mai nainte, și care au fost Broscărie, II, mahala 2—100 1— 100
înlocuite de Primărie, de vre-o zece ani Broscărie, IV, mahala 2—14 1— 19
încoace, prin numirile actuale. Broscărie, IV, stradă 8—28 1— 37
Brudea, V, stradă 2—46 1
Alfabetul stradelor : Brumă, V, stradă 2—10 1— 5
Brunetelor, IV, stradă 2—32 7— 19
Abrahamfi, I, stradelă 2—10 1— 17 Bucșinescu, IV, stradă 2—44 1— 37
Academie, I, stradă 2— 4 — 5 Bulargă, IV, stradă 2—12 3— 9
Adunați, IV, mahala 2-28 1— 29 Bulargă, V, stradă 2—28 1— 45
Albă, IV, stradelă 2-6 1— 9 Bulargă, V, stradelă 2—6 1— 7
Albineț, III, stradă 2-48 1— 47 Bulargă, V, stradelă —2 1
Albinet, V, șosea 2-18 1— 15 Buna-Vestire, III, stbadă 2—8 1- 5
Alecsandri, III, stradă 2-16 1 - 11 Buzdugan, I, stradă 2—10 1— 5
Alistar, V, stradă 2- 1— 19 Buzdugan, I, stradelă 2—10 1— 7
Anastasie-Panu, IV, str. 2-74 1— 79 Buzescu, I, stradelă 2— 6 1
Andrei (St.), I, stradă — 59— 63 Calarași, V, stradă 2—20 1— 27
Andrei (St.), 11, stradă 2—52 1— 57 Calcaina, V, stradă 2—12 1— 27
Andrei (St.), II, stradelă 2-6 1- 7 Canalului, IV, stradă 2—18 —
Apeduc, IV, stradă 2-46 1— 63 Cantei, I, stradă 2—40 1- 39
Apelor, V, stradă * 2-11 4- 17 Căpătină, V, stradă 2—12 1— 3
Arap, IV, stradă 14—136 1- 137 Capela Armeană, IV, stra­
Arcu, I, stradă 2-16 1— 13 delă 2 1
Arcu, I, șosea 2—40 3— 59 Căpitan Păun, III, stradă 2—18 1- 23
Armeană, IV, mahala 2—10 9— 25 Carol, I, stradă 2—44 —
Armeană, III, stradă 2-22 1— 17 Carol, III, stradă — 1- 53
Armeană, III, stradelă 2—22 1— 9 Carp, I, stradă 2 —8 1- 9
Armenime, IV, mahala 2-36 1— 25 Căzărmilor, I, stradă — 1
Aron-Vodă, V, stradă 2—60 1- 35 Cercel, II, stradelă 2 1— 3
Asachi, III, stradă 2—12 1— 13 Cerchez, III, stradelă 2—4 1— 11
Atanasie (St.), III, stradă 2- -24 1— 23 Cerchez, III, stradă 2— 8 1— 5
Atanasie (St.), III, stradelă — 1— 3 Cerchez G-ral, III, aleie 2—4 1
Aurora (Ponoară), I, stradă 2—36 1— 11 Cetatea mică, IV, stradelă 2—8 1
Babei, I, stradelă 2-4 Cetatea mică, V, stradă 4 —
Baciuschi, I, fundac 1— 3 Cimitiru Catolic, I, stradă — 1
Baciu, I, stradă 2-22 1- 11 Cimitiru Evreiesc, I, stradă — —
Baciu, V, stradă 2-24 1- 21 Ciobanu, V, trecătoare 6—4 1— 3
Baciu, V, stradelă 2-4 1- 3 Ciornei, V, stradă 2—6 1— 7
Baciu, V, cotu — 1— 9 Ciric, V, stradă 2—20 1— 47
Bădărău, I, stradă 2-42 — 25 Ciric, V, stradelă 2—24 1— 17
Bădărău, I, stradelă 2-6 1- 25 Cismărie, IV, stradă 2—20 1— 43
Bădărău, I, fundac — 1— 3 Cișm.-Păcurari, I, stradă 2—26 3— 5
Băilor, IV, stradă 2-4 1- 5 Cișm.-Păcurari, I, stradelă 2—6 1- 5
Balciu, II, stradelă —- — Ciuhodaru, V, stradelă — —
Bâți, I, stradelă —- 1— 17 Ciurchi, V, stradă 2—120 1- 111
Bălușescu, V, stradelă 2-12 1 Ciurchi, V, stradelă — 1
Banu, I, stradă 2—16 1- 9 Clarinetei, II, stradelă — —
Banu, III, trecătoare 2-4 1- 3 Codrescu, III, stradă 2—4 1— 11
Bărboi, IV, stradă 2-18 1— 19 Cogălniceanu, III, stradă 2—26 1- 15
Bărboi, IV, stradelă 2—10 1— 7 Coman, V, stradă • 2— 8 1 — 15
Bariera-veche, II, stradă — — Comănescu, I, stradă 2—14 1— 5
Baș-Ceauș, V, stradelă 2-10 1- 13 Conductelor, IV, stradă 2— 6 1— 5
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 91

Constantin (St.), IV, stradă 2—12 1- 17 Florescu, V, stradă 1— 9


Constantin (St.), IV, stradelă 2—10 1— 5 Florilor, I, stradă 2-34 1- 19
Conta Vasile, (Sf. Neculai), Frintă, V, stradă 2—4 1- 3
III, stradă 2-32 1— 37 Frumoasa, 11, stradă 2—48 1- 31
Coroi, III, stradă 2—4 1— 5 Frumoasa, II, stradelă — 1- 5
Costachi Negri, (Veche), Frumoasa, II, mahala 2-106 1-105
III, stradă 2—92 — Fulger, V, stradă 2-22 1- 7
Costachi Negri, IV, stradă — 1— 97 Gafencu, I, stradă 2—6 1— 5
Creangă Ioan, (Bulgară), Galațanu, V, stradă 2—16 1— 3
V, stradă 2-78 1— 63 Gîndu, I, stradă 2—16 1— 25
Crucei, II, stradă 2—92 1— 95 Gane Neculai, (Butu), III,
Crucei, II, stradelă 2-12 1— 9 stradă 2—30 1— 5
Cucu, I, fundac — — Gărei, I, stradelă — 1— 3
Cucu, (Golia), III, stradă 2-62 — Girlei, II, stradelă 2-18 1— 11
Cucu, (Golia), V, stradă — 1— 57 Gheorghiu, II, stradă — —
Curalari, III, stradă 2-10 1— 11 Ghica-Vodă, IV, stradă 16-48 19— 69
Cuza-Vodă (Golia), I, piață 4-6 — Golia, III, stradelă 2—8 1- 11
Cuza-Vodă (id.), III, piață — 1— 5 Grabowescbi, II, fundac — —
Cuza-Vodă (id.), I, stradă -— 81— 89 Gr. Ghika-Vodă, I, șosea 2— —
Cuza-Vodă (id.), III, stradă 2—58 1— 79 Gr. Ghika-Vodă, III, str. — 1- 11
Cuza-Vodă, V, stradelă — 1— Grigoraș, I, fundac 2-4 1-
Cuza-Vodă, (Movila lui Cuza), Grivița, I, stradă — —
V, piață — 1— 7 Guști, IV, stradă 2 —6 1— 5
Dancu, III, stradă 2—12 1— 11 Hagi-Lupu, IV, stradelă 2—10 1- 7
Dăncinescu, V, stradă 2-12 1- 5 Halei, IV, stradă 2-4 1— 5
Dăncinescu, V, stradelă 2—8 1— 19 Halei, IV, piață — 1— 7
Daraban, IV, stradelă 2—6 — Hanciuc, V, stradă 2-16 1- 33
Daraban, V, stradă 2-8 1— 5 Han-Tatar, V, stradă — • 1—
Davidel, II, trecătoare 2—4 1— 3 Haralambie (Sf.), III, str. 2-14 1- 11
Deliu, V, stradelă 2—8 1— 5 Harhas, V, stradelă 2- —
Descălicătoarea, II, stradă 2-30 1— 33 Hațașu-oilor, V, stradă 2=8 1—
Dochia, (Țicâul de jos între Hotin, III, stradă 2—42b 1— 39
str. Albineț și Rîpei), III, Iancu-Bacalu, II, stradă 2—18 1- 7
stradă 2-14 1- 17 Iancu-Bacalu, II, fundac — —
Dochiței, V, carare — — Ianov, III, stradă 2 1- 3
Doftoreanu, V, stradă 2-10 1- 5 Iarmaroc, II, stradelă .— —
Doi Băeți, III, stradelă 2-26 1— 5 Iarmaroc, II, mahala 2—104 1-103
Donos, V, stradelă — — Ignat, V, fundac 2-4 1—
Donțu, V, stradă 2-4 — înfundătura, II, stradelă 2—12
Dorojincă, V, stradelă — 1— 7 întunecată, IV, stradelă — 1- 11
Drăghici, III, stradelă 2-4 1- 5 Inundaților, IV, mahala 2-12 1— 11
Dragoș, V, stradă 2—14 1— 25 Ioan (Sf.,) V, stradă 2—10 1— 13
Drîmbă, V, stradă 2— 1— Ionescu, I, stradelă 2-10 1— 9
Dreaptă, IV, stradă 2—6 1— Ipsilante, I, stradă 2—20 —
Dubalari, II, stradă 2—6 1— 29 Ipsilante, II, stradă — 1— 25
Duca, V, fundac 2-4 1— 9 Ipsilante, I, stradelă 2—22
Dudescu, V, stradelă 2-4 1— 5 Ipsilante, II, stradelă 24-42 1- 13
Elena Doamna, (Albă), IV Ipsilante. II, șosea 2-10 1— 7
stradă 2-64 1— 65 Istrate, I, stradelă 2—4
Elisabeta, I, esplanadă — — Jelea, V, stradă 2— 1— 3
Eminescu Mihai, (Dimbu), Jucătorilor, IV, stradelă 2-10 1— 7
III, stradă 2-20 1 — 19 Labirint, IV, stradă 2—18 1- 21
Eternitatea, V, stradă 2—94 1— 77 Langa, Lt.-Col. (Basfow),
Eternitatea, V, fundac 2-8 1— 3 I, stradă, 2—4 —
Făinei, III, stradelă 2—24 1— 23 Langa, Lt.-Col., II, stradă — 1— 19
Fintînelor, V, stradă 2-20 1— 23 Langa, II, stradelă 2—4 1— 5
Fătu, I, stradelă 2-6 1— 5 Lăpușneanu, I, stradă 2—44 —
Ferbinte, IV, stradelă 2— 1— Lăpușneanu, III, stradă — 1— 53
Ferdinand, (Gărei), I, bulev. 2-20 1— 29 Lascar Catargin, (Romînă), 2—48 1— 57
Feredeilor, II, mahala — — III, stradă
Ferenț, II, stradelă 2— — Lascar Gheorghe, I, stradă — —
Fetelor, V, trecătoare -— — Lățescu, I, stradă 2-6 1— 7
Florea, V, stradă 2-16 1— Lăutari, I, stradelă 2-4 1- 5
92 ORAȘUL IAȘI

Lăutari, IV, mahala 2-88 1- 89 Pantelimon, IV, stradă 2-42 1- 57


Lazăr, (Sf.), IV, stradă 2-74 1— 87 Pantelimon, IV, stradelă 2—32 1— 35
Lipitori, IV, fundac 2—4 1— 3 Patruzeci-Sfinti, III, stradă 2—12 1- 15
Lipovană, II, stradă 2-52 1— 51 Patruzeci-Sfinti, III, impas 2—14 1— 19
Lipovană. II, mahala 2—38 1— 29 Pavlov, I, stradelă 2-6 1- 3
Lozonschi, I, stradă 2-22 1— 17 Perja, I, stradelă 2—14 1- 5
Lozonschi, I, fundac 2-8 — Perjii, I, stradă 2-36 1— 7
Măcărescu, V, stradă 2-12 1- 5 Petru Rareș, I, stradă 2-12 1— 21
Mahu, V, stradă 2-20 1— 5 Pînzăriței, I, stradă 2-10 3— 5
Mahu, V, stradelă 2— 1- 5 Plăcerilor, V, stradelă 2-6 1— 7
Malului, IV, stradelă 2—32 1— 17 Platon, I, stradelă 2—20 1— 3
Mangirov, IV, fundac — 1— 5 Podoleanu, V, stradă 2—4 1— 3
Manolescu, I, stradelă 2—4 1— Podu-de-piatră, I, stradă 2—40 —
Mărâcineanu, V, stradă 2-32 1— 27 Pojărniciei, I, stradă 2—12 1- 9
Mart a, V, stradă 2-70 1— 63 Pomir, IV, stradă 2—10 1— 11
Marta, V, stradelă, 2-12 1- 7 Pompieri, II, stradelă 2— —
Mărzescu Gh., (Primăriei), Pompieri, V, stradelă 2—4 1-- 3
III, stradă 2—38 1— 31 Ponoarelor, I, stradelă 2-18 —
Mihai-Sturza, IV, mahala 2-38 1- 39 Popăuți, I, fundac 1- 7
Mihnea, IV, stradă 2—18 — Potcoavei, III, stradă 2—18 1— 15
Mincu, II, trecătoare 2-8 1— 7 Pralea, II, stradelă 2- 1—
Misai, V, stradă 2-28 1- 23 Prapastia, V, stradă 2—44 1— 7
Mitropolie, I, stradă 2—18 — Pricop, V, trecătoare — —
Mizil, V, stradă 2-10 1— 15 Principesa-Maria,I, alee — —
Mizil, V, stradelă 2-6 1— Procopie, III, stradă 2—28 1— 19
Mlaștini, IV, mahala 2-66 1- 65 Răchiți, V, stradă 2-16 1— 17
Moara-de-foc, I, șosea 6-60 3— 79 Racovită, II, șosea 2-10 1— 5
Moara-de-foc, II, șosea 62-84 63— 87 Rafailă, III, stradă 2-4 1— 3
Moara-de-vînt, V, stradă 2—30 1- 13 Ralet, III, stradă 2-6 1- 9
Moara-de-vînt, V, stradelă 2-20 1- 25 Rampei, I, stradelă 2-4' 3—
Morilor, I, stradă 2—46 1- 43 Rampei, II, stradelă 2-4 1- 7
Morilor, I, stradelă 2—6 1— 5 Rîșcanu, I, stradă 2-6 1— 5
Moșu, V, stradă 2-8 1— 15 Rece, III, stradă 2—6 —
Mojoc, I, stradelă 2—10 1— 13 Regimentul XIII, I, stradă — —
Muntenime, I, stradă — 3— 27 Rîpei, III, stradă 2— 1— 7
Muntenime, I, stradelă — 3— 6 Rojnijă, V, stradă 2—8 1— 11
Mutu, I, stradelă 2-6 1— 5 Rojniță, V, stradelă 2-10 1—
Mutu, V, stradă 2-6 1— 5 Roseti, C. A., (De jos), IV, 2-24 1— 51
Muzelor, III, stradă 2-42 1- 17 Roseti, C. A., III, bulevard — —
Naționala, II, șosea 2-6 1— 19 Roseti, C. A., V, bulevard 2— —
Neculau, I, stradelă _ - ■ Ruteni, V, stradă -18 1— 37
Negruti, I, stradă 2—6 1— 7 Sadoveanu, V, stradă 2-14 1— 15
Nemțască, III, stradă 2-18 1— 7 Sălciilor, II, stradă 2-22 1— 21
Niciman, I, stradă 2— 3— 9 Sălciilor, II, mahala 2-26 1— 27
Nicolina, II, stradă 2-114 1-123 Salliana, V, stradă 2-64 1— 35
Nicolina, II, șosea 2—170 1—157 Sîmbetei, V, cale 2-6 1— 37
Nicorita, V, stradă 2-34 1— 17 Sărărie, III, stradă 2—152 1—155
Nicorita, V, stradelă 2—16 1— 19 Sărărie, III, stradelă 2-22 1— 7
Mită, I, fundac 2-8 1— Sărărie, III, șosea 2-14 —
Nițescu, IV, fundac 2--6 1— 5 Sarata, IV, stradă 2-8 1— 7
Nord, V, stradelă 2—8 1— 9 Sava, (Sf.), III, stradă 2—22 1— 13
Oancea, V, stradă 2—38 1— 39 Săvescu, III, stradă 2-30 1— 15
Oastei, III, stradă 4—6 Scăricică, III, stradă 2-14 1— 19
Olariu, I, stradelă _ _ Scăricică, III, stradelă 2-24 1- 19
Ornescu, IV, stradă _ 1— 15 Școala Adamachi, IV, st-lă 2—12 1- 13
Păcurari, I, stradă 4-186 1-167 Școala de Arte, III, st-lă 2—14 1— 5
Păcurari, TII, stradă 2— _ Scoalei, I, stradelă 2-4 1- 3
Păcurari, I, șosea 2-70 1— 91 Semnului, I, stradelă 2-10 1— 9
Pădure, IV, stradă 2—10 1 - 7 Șepte-oameni, V, stradă 2—16 1 - 15
Palade, III, stradă 2—10 1- 9 Șepte-oameni, V, suburb. 2—4 1— 5
Palat, II, stradă 2—84 Seulescu, I, stradă ’ 2-10 1— 17
Palat, IV, stradă 1— 75 Seulescu, I, stradelă — 1— 5
Pantei, V, stradelă 2-6 1- 5 Silvestru, I, stradă 2-22 1- 3
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 93

Silvestru, I, stradelă 2—10 — Trompeta, V, stradă 2-8 1-


Sinagogilor, III, stradă 2—26 1— 19 Tufescu, V, stradă 2-20 1— 15
Șipotele, V, stradă 2-14 1— 15 Turcu, I, stradă 2-6 1—
Șipotele, V, stradelă 2—10 1- 7 Țurlui, 11, stradelă 2-8 1— 5
șipotului, I, stradelă 2-6 1— 3 Țuțora, V, stradă 2-28 1- 41
Șipoțelnl, V, stradelă — — Țuțuianu, V, trecătoare — —
Smirdan, (Frecau), IV, str. 2-82 1- 103 Unirea, III, stradă 2-12 1— 19
Socola, II, stradă 2-170 — Unirea, I, piață — —
Socula, IV, stradă — 1- 211 Unirea, III, piață — —
Socola, II, șosea 2-40 —- Universităței, III, stradă 2-24 1— 23
Socola, IV, șosea — 1— 47 Uzinelor, (Moțoc), I, stradă 2-84 1— 57
Soficu, V, stradă 2-4 1— 7 Văduvelor, IV, stradă 2-26 1— 5
Spancioc, V, stradă 2-34 1- 23 Vasile (Sf.), II, mahala 2-16 1— 37
Speranță, I, stradă 4-48 1— 13 Vasile-Lupu, (Caza- Vodă), 2-116 1— 89
Spinți, I, stradă 4-12 1— V, stradă
Spinți, I, stradelă — 1- 3 Vasile-Lnpu, IV, stradă — 81 — 89
Spiridon, (Sf.), III, piață — — Verdeș, V, stradă 2—6 —
Spitalul Pașcanu, V, str. 2-24 1— 31 Vînători, V, stradă 2—10 1— 7
Stanciu, V, stradă 2-6 — Vîntu, V, stradă 2-32 1— 21
Stanciu, V, stradelă —-« 1— Vîntu, V, stradelă 2—14 1— 17
Stanciu, V, cot. — — Vladimirescu, V, stradelă 2— 1—
Stefan-cel-Mare, I, stradă 2-46 — Vladimirescu, V, stradă 2—24 1— 17
Ștefan cel-Mare, II, str. 48-68 — Voinicilor, IV, mahala 2-4 1— 5
Stefan-cel-Mare, III, str. — 1 — 55 Vovidenia, III, stradă 2-12 1— 13
Stefan-cel-Mare, IV, str. — 57— 61 Vovidenia, III, stradelă 2-4 b. 1— 11
Ștefan, (Sf.), III, mahala 2—48 1— 47b Vulpe, III, stradă 2-6 1— 17
Stejar, V, stradă 2—78 1— 47 Zlataust, IV, stradă 2-12 1— 19
Stejar, V, stradelă — — Zmău, IV, stradă 2—10 1- 3
Stilii, III, stradă 2-14 1- 19 Zugravilor, I, stradă 2-86 3— 65
Stihi, V, stradă 2— 6 1— 3 *
Stîncă, III, stradelă 2-14 1- Un număr de strade efemere în lași.
Strîmba, IV, sfradă 2-8 1 — 17 Cred că nu e de prisos a menționa aici
Strîmbă, IV, stradelă .—. 1— o serie de schimbări de nume de strade,
Stroescu Vasile, (Zoe), III 2—12 1— 23 ce s’au făcut in toamna 1912, cu prilejul
Stroici, V, stradă 2-4 1— 13 recensimentuiui populației, și cari, deși a-
Strunga-oilor, V, stradelă — 1— 5 fișate cu placarde pe păreții orașului, n’au
Șubă, I, stradelă 2-4 1— 5 avut ființă de cît vreo două septămîni, întru
Șubă, II, fundac 2-4 1— 5 cît guvernul a refuzat să aprobe asemenea
Suhupan, III, stradă 2-6 schimbări de nume. Deoarece însă în a-
Tăcu, II, stradă 2—14 1- 11 cest timp s’au dresat multe acte de nota­
Tăcuta, I, stradelă 2—12 1- 17 riat și de stare civilă, în care au figurat
Tăetoarea, IV, stradă 2—18 1^- 27 denumirile noi ce se dăduse la peste o
Tăetoarea, IV, mahala 2-30 1- 17 sută de strade, de rostul cărora nu se va
Talpalari, I, stradă 2-6 — mai ști nimica peste un timp oarecare, le
Tănăsescu, II, fundac 2— 1— voi înșira aici pro memoria, și poate că a-
Tinjală, V, fundac 2-4 1— ceasta va sluji multe interese, ce altmin-
Tatarași, IV, stradă 58—72 61— 65 terea ar da loc la felurite încurcături.
Tatarași, V, stradă 2-66 1— 55 Iată acest catastih :
Tăutu, III, stradă 2—18 1— 5
Teodor (Sf.), III, stradă 2—40 1— 53 Numiri vechi: Nume schimbate :
Țicău-de-Jos, III, stradă 2—48 1- 27 Strada Arapului = Cantemir-Vodă.
Țicău-de-Jos, III, mahala 2-28 1— 41 Mahalaua Armeană ==Iord. Dimachi.
Țicău-de-Mijloc, III, strădă 2—16 1— 17 Strada Sf. Andrei = Manoli C. Epureanu.
Țicău-de-Sus, III, stradă 2—110 1— 127 Stradela Sf. Atanasie = Camil Gal.
Ticău-de-Sus, III, mahala 2—40 1— 45 Strada Apeduc = Alex. Moruzi Voevod.
Toma-Cosma, I, stradă 2—112 1— 109 Strada Arcu = Scarlat Pastia.
Toma-Cosma, I, stradelă — 1— Strada Apelor = Gh. Panu.
Trancu, IV, stradă 2—30 1— 37 Strada Abrahamfi — Căpitan M. Romano.
Trantomir, II, stradă 2—10 1- 9 Strada Aurora = Comisarul Urzică.
Trei-Calici, II, șosea 2—30 1- 25 Strada Berăria-Veche = Bucovinei.
Trei-Erarhi, II, stradă 2-16 1- 15 Stradela Baciu = Baia.
Trei-Erarhi, II, stradelă 2-6 1— 7 Stradela Bărboi = Damaschin Bojinca.
Trei-Erarhi, II, fundac — 1— 3 Stradela Bădărău = Costangalia.
94 ORAȘUL IAȘI

Fundacu Bădărău = Cetatea Sucevei. Stradela Pompieri = Comisarul Dorneanu.


Strada Berăria Veche = Expoziției. Strada Pompieri = Sub. L-t Handoca.
Stradela Bălți = Luchian Artistul. Stradela Pantelimon = Gh. Leondari.
Stradela Bulgară = Lumănărică milostivul. Strada Pojărnicie = Sub. L-t Țintilă.
Stradela Doi-Băeți = Alexandru Lambrior. Strada Pompierilor = Enăchiță Văcărescu.
Stradela Blondelor = Poni Artistul. Stradela Rojniță = I. Antoniu.
Stradela Brunetelor = Purice Aprodul. Strada Rece = L-t Gh. Caranda.
Stradela Baciu = Anton Partenie. Strada Rafael = Ghibănescu.
Strada Berta = Prapastia. Strada Răchitei — Osoianu Carp.
Stradela Buzdugan = Alecu Russu. Strada C. A. Rosetti = Toma Stelian.
Strada Conductelor = Maior Chiriac. Stradela Stejar = C. Stamatopol.
Strada Calaraș = Calaraș Iordachi. Stradela Silvestru — Eronim Buțureanu.
Stradela Cihodar = Mitropolit Meletie. Stradela Săvescu = Biserica Vulpe.
Strada Comănescu = Gr. Ghica-Deleanu. Stradela Spinți — Chilia.
Stradela Clarinetei = Ing. Gh. Duca. Strada Scoalei — Miron Costin.
St-la Sf. Constantin = Dumbrava Roșie. Strada Scoala-de-Arte = Dr. Cihac.
Strada Cizmărie = Cost. Hurmuzache. Stradela Scăricică — G. Coșbuc.
Stradela Ciric = Maiorul I. Neculau. Strada Stejar = Carmen Silva.
Stradela Cuza Vodă — Millo Artistul. Str. Șepte-Oameni=Calea-Cristești-Ungheni
Strada Canal = Meșterul Manole. Strada Șubă = Spiridon Irimescu.
Strada Cercel = Economul Silveanu. Strada Stroici = Ilie Popa Roșea.
Stradela Ciurchi — Tătarilor. Strada Stihi = Păscăria Veche.
Stradela Crucei — Valea Albă. Stradela Sărărie = Peneș Curcanul.
Stradela Cerchez = Vornicul Burada. Stradela Seulescu — Rîpei Privighițoaei.
Strada Dubalari — Atelierul C. F. R. Stradela Strimbă = Tassu.
Strada Daraban = Căpitan N. L. Bogdan. Stradela Șipote = Velciu.
Strada Dancu == General Gh. Mânu. Strada Țurlui == Dr. Gh. Țugui. .
Stradela Dăncinescu = L-t 1.1. Rosetti. Fundacu Tănjală = Țigara Samurcaș.
Stradela Dorojincă = Cronicarul Ureche. Stradela Tăcuta = Cîmpeanu.-
Strada Dreaptă = Vămei Vechi. Soșeaua Trei Calici = Calea Gălăței.
Stradela Drăghici = loan Vrănceanu. Trecătoarea Țuțuianu = General Cernat.
Stradela Eternitate — Mircea Vodă. Fundacu Trei Erarhi — Alex. Degrea.
Stradela Ferbinte — Covac. Stradela Toma Cosma = Gh. Musteață.
Strada Făinei — Maiorul Macri. Stradela Trei Erarhi = Ion Popescu.
Strada Floria = Podgorenilor. Strada Turca = Căpitan Alex. Stroja.
Strada Fetelor =. Povîrnișului. Strada Tăetoarea Veche = Dr. C. Vîrnav.
Strada Gheorghiu — Toma Bantaș. Strada Vîntu = Sfinții Apostoli.
Stradela Golia — Dr. Filipescu. Strada Vulpe = Căpitan Farcaș.
Strada Gafencu = Anton Naum. Strada Vovidenie = Minăstirea Golia.
Strada Gindu = Petru Sucin. Strada Văduvilor = Dr. Rusu Chirurg.
Stradela Ipsiîant = Gr. Cobălcescu. Stradela Vladimirescu = Dr. Steege.
Stradela Iarmaroc = Movila Saranda. Strada Zlataust loan Gură de Aur.
Stradela întunecată = Petrovanu Vartic. *
Stradela înfundată = Uricani.
Mahalaua Iarmoroc = Vlăhuță Poetul. Grădinile și Piețele publice.
Mahalaua Lipovană = Bălănescu Artistul. Grădinile principale ale orașului, pentru
Stradela Langa = loan Darzeu. primblarea publicului, sînt:
Strada Lueger Carol = D. Greceanu. Aleele Ghica-vodă, zise și „la Rond-Pointu,
Stradela Morilor — V. G. Morțun. la extremitatea nordică a orașului, servește
Stradela Moșu = Mihai Viteazu. de primblare mai ales pentru cei ce merg
Strada Mutu = Breviman M. în trăsuri sau călări. E sădită cu copaci
Stradela Mutu — Busuioc. de diferite esențeșiluminată noaptea cu elec­
Stradela Marta = Gh. Cozodin. tricitate. Prin mijlocul ei trece Șos. Națională.
Strada Moara-de-Vînt = Calea Basarabiei. Copoul, sau Grădina Publică, înființată
Strada Malu = Sub. L-t Leon Dimitriu. de Eforia orășenească pe la 1833—34, pe
Strada Moșu — B. P. Hajdău. locul Poștei Vechi, avînd arbori de diferite
Strada Muzelor = Carol Lueger. esențe, florărie sistematică, două bufete,
Stradela Mizil = Răsvan Vodă. lămpi electrice cu arc, iar în mijloc Mo­
Stradela Moțoc = Sub. L-t Valentineanu. numentul instituirei Regulamentului Organic.
Stada Nemțească — Căpitan Năstasă. Grădina Ghica-Vodă din Beilic, înființată
Stradela Nicorița = Protopisaltul Radovici. de Primărie în 1876—77, în mijlocul că-
Strada Oastei = Dr. Leon Cosmovici. ria-se află un monument și un bust a de­
Stradela Perju — Dr. Ciurea. capitatului Gr. Ghica-Vodă.
DESCRIERE GEOGRAFICĂ, POLITICĂ ȘI SOCIALĂ 95

Gradinele din jurul Teatrului Național, Piața Nicolina, proprietatea Comunei, ia-
cu arbuști aleși, înființate în anii 1898 -99. răș pentru obiecte de hrană ;
Grădina Primăriei, în Strada de Sus, ce Piața Herestegiei, sau a lui lancu-Bacalu,
se întindea pînă în strada Lăpușneanu, dar proprietate particulară, pentru lemnărie fa­
care a fost apoi redusă într’un spațiu res- sonată ; astăzi aproape părăsită.
trîns, de oare ce Primăria a pierdut prin Movila-lui-Cuza, proprietate comunală, a
un proces cea mai mare parte din locul a- servit mult timp pentru vînzare de vite,
cestei grădini, ce o înființase în anul 1864 lemne, fîn etc., dar astăzi tîrgurile săptă-
—65. N’o mai frecventează nimeni și locul mînale ce se țineau acolo s’au stiămutat la
e scos în vînzare. Abator ;
Sunt in Iași diferite piețe, din care u- Piața Bădărău, proprietate comunală,
nele numai pentru înlesnirea circulației, iar pentru vînzare de alimente, lemne și fîn ;
altele destinate comerțului. Tirgul-de-vite de lîngă Abator, proprie­
Piețe publice, pentru vînzare de diferite tate comunală, pe care se țin iarmaroace
obiecte, sînt : la diferite timpuri, de cînd locul iarmaroa-
Hala și piața dinprejur, din vechime celor de la Frumoasa s’a cedat de Comună
Medeanul Sfintei-Vineri, proprietate a Co­ statului, pentru construirea atelierilor Căilor
munei, pentru obiecte de hrană și gospo­ ferate.
dărie, lemne de foc, fîn etc ; Piața Sturzoaei, la capătul de sus a stra-
Medeanul Sf.-Spiridon, între str. I. C. delor Sărăriei și Lascar Catargi, servea
Brăteanu și Lascar Catargi, proprietate odinioară ca piață de alimente și lucruri
particulară, pentru obiecte de hrană și casnice ; apoi numai ca cherestegie,—iar
gospodărie ; astăzi este aproape cu totul părăsită.

81.

BIBLIOGRAFIA CĂRȚEI II.


Opurile citate în Bibliografia Cărței I, nu mai sunt repetate în Bibliografiele cărților următoare,
cînd mai sunt consultate și pentru unele din aceste din urină.

102. Alexandrini, N. A. Studii statistice qu’elle a ete, qu’elle est, ce qu’elle pourait
asupra Populațiunei Județului Iași. 1 voi. etre. 1 v. in 12. Paris. 1866.
in 8. Iași. 1886. 113. Cobălcescu, Grig. Memoriile Scoalei
103. Alexandrini, N. A. Statistica Ro­ Militare din Iași. 1 tasc. în 4°. Buc. 4883.
mâniei dela Unirea Principatelor pînă în 114. Cobălcescu, Grig. Studiu Hidro-Geo-
present. 1 v. in 8°. Iași. 4895. logic. (In „Monitor. Corn. Iași“, No. 8/1896).
104. Analele Parlamentare ale României, 415. Codicele civilul Romîniei. Dif. ediții.
1832—1844. 12 v. în 4°. București. 1893. 116. Connaissance du Temps. Annuaire
105. Antoniadi, I. Raport asupra admi- de l’Observatoire astronomique de Paris.
nistrațiunei și a trebilor Comunei Iași, în Voi. in 8°. Diferiți ani.
1868. Broș. Iași. 117. Demidoff, A. de. Album de voyage
106. Beudant, F. S. Voyage mineralogi- dans la Russie meridionale et la Crimee,
que et geologique en Hongrie, pendant par la Hongrie, la Valachie et la Moldavie,
l’annee 1818. 1 v. în 8°... illustre par Raffet. 2 v. în 8°. Paris 1839.
107. Bogdan, N. A. Colecție de Legi, Re­ 118. Fetu, Dr. Anastasie. încercările pen­
gulamente, Ordonanțe, etc., ale Comunei Iași. tru desvoltarea scienților naturali în Ro­
1 v. în 8°. Iași. 1900. mânia. Discurs de recepțiuue în Societatea
108. Bogdan, N. A. Rapoarte de Admi­ Academică Română. 1. v. in 8°. Buc. 1874.
nistrație ale Corn. Iași, pe anii 1894, 1895, 419. Flaișlen, Dr. 1. Raporturile generale
1897 și 1898. 4 v. în 8°. Iași. 1895—9. ale Consiliului de igienă și salubritate din
109. Boscowich, Abate R. G. Giornale orașul Iași, pe anii 1875—77, presentate
di un viaggio da Constantinopoli in Polo­ Ministerului de Interne. 3 Broș. Iași 1877—8.
nia. 1 v. în 4°. Bassano. 1784. 120. Flaișlen, Dr. 1. Mișcarea populației
110. Chirița, Const. Dicționar Geografic oraș. Iași din 4866—4875. Broș. iu 8°. 1876.
al Județului Iași, editat de Societatea Geo­ 121. Gane, Nic. Raporturi asupra admi­
grafică Romînă. 1 v. in 8°. București. 1888. nistrației și trebilor Comunei Iași, pe anii
111. Christodulo-Cerkez, C. Dare de samă 1874—75, 2 br. Iași.
despre Administrația Comunală a Munici­ 122. Ghidul .stradelor orașului lași, re­
piului Iași, pe 1878—79. Broș. Iași. 1880. partizate alfabetic pe circumscripții, etc.
112. Cler, G. le. La Moldo-Valacbie. Ce Broș. Iași. 1911.
96 ORAȘUL IAȘI

123. Guști, Dini. Geografie pentru clasele 138. Raffet. Album de ilustrațiuni, in fol.
primare. 1 br. in 8°. Iași. 1870. (Vezi Demidoff).
124. Hepitcs, St. C. Materiale pentru cli- 139. Regulamentul Organic al Prințipa-
matologia României. Climatologia Iașilor. tului Moldovei. 1 v. in 4°. Iași. 1837.
(In Anal. Acad. Române, XXV). Buc. 1902. 140. Relație anuală despre lucrările Ad­
125. Hepites, St. C. Contribnțiuni la Fizica ministrației Moldovei, dela Iunie 1849 la
globului. Determinări magnetice în Româ­ sfirșitul lui Iunie 1850. Broș. lași.
nia, în anul 1898. (Analele Academiei Ro­ 141. Rojnitză, Dr. Gh. Rapoarte generale
mâne, XXIII). București. asupra serviciului igienei publice a orașu­
126. Huot, J. J. (Vezi Demidoff). lui Iași, pe 1896—1898. 3 broș. Iași.
127. Legiuire pentru organizarea poliției 142. Schmalz, Dr. Eduard. Medicinisclie-
Capitaliei 'Iași. Broș. în 4°. Iași. 1850. Topographische Bemerkungen iiber Iassy
128. Listele Caselor și Dughenelor Kapita- und die Moldau in allgemeinen. 1 v. in 8°.
Hei, supuse la vremelnica dare a somelor Dresda. 1850.
pentru îmbunătățirea uliților Kapitaliei. 1 143. Sevastos, Romulus. Descriere geolo­
v. in 16°. Iași. 1853. gică a împrejurimilor lașului. Broș. cu 1
129. Manualul Administrativ al Prinți- hartă geologică. București. 1913.
piatului Mo’(Iovei. 2 v. in 4°. Iași. 4856. 144. Sevastos, Romulus. Sur la faune plcis-
130. Meyer, Dr. Du progres dans Ies Prin- tocene de la Roumanie. Broș. Paris. 1903.
cipautes de Valachie et de Moldavie. 1839. 145. Soutzo, Prince Nicolas. Notions Sta-
131. Negruzzi, Leon C. Raport asupra Ad­ tistiques sur la Moldavie. 1 v. in 8°. Iassy.
ministrației și a trebilor Comunei Iași, pe 1849.
1883 și 1884. Broș. Iași. 1885. PERIODICE:
132. Orra, Gustav. Descriptio Pestis quae 11. Anuarul Institutului geologic al Ro­
anno MDCCLXX în Iassia et MDCCLXXI mâniei. București. 1911.
în Moscova grassata est. 1 v. in 4°. Pe- 12. Buciumul Român, revistă lunară, sub
tropoli (Petersburg). 1784. direcția lui T. Codrescu. 3 v. Iași. 1875—79.
133. Pustia, Scarlat. Dare de samă des­ 13. Buletinul Societăței Geografice Române.
pre Administrația Comunală a Municipiului Mensual. București. 1876.
Iași, pe anii 4876 pînă la 1878. 2 v. in 4°. 14. Bulletin de la Societe geologique. Paris.
434. Philippescu, I)r. Th. Rapoarte ge­ 1850.
nerale asupra Serviciului igienei publice a 15. Ecoul Moldovei, ziar politic săptămî-
orașului' Iași, pe anii 1881 pînă la 1893. nal. Iași. 1894—5.
135. Pogor, Vasile. Rapoarte asupra Ad­ 16. Illustralion, L’. Revue hebdomadaire.
ministrației Comunei Iași, pe anii 1879, Paris. 1848.
1888—89 și 1890—93. 3 broș. 17. Monitorul Comunei lași. Diferiți ani.
136. Poni, Petru. Observațiuni meteoro­ 18. Monitorul Oficial al României. Dif. ani.
logice făcute la Iași, în anul 1879—1880. 19. Revista Română pentru litere, științe
(In Analele Academiei Rom.). Buc. 1882. și arte. București. 1862.
137. Popescu-Scriban, V. Mica geografie 20. Verhandungen der K K geologischen
a Daciei Moldo-Romîne, 1 v. in 8°. Iași. 1838. Reichanstalt. Viena. 1879.

82. Plimbarea favorită a boerimei ieșene, pe la 1810.


O
83. Renașterea vechei Moldove. Tablou în oloi de Troteanu.

CARTEA III.

lașul scaun de Domnie.

a. De cînd s’a așezat Capitala în Iași, pînă la Vasile Lupu-Vodă.


e fiecare tîrg, de fiecare
D vederare, cea mai de samă, negreșit va fi
cătun locuit se leagă a- înșirarea faptelor eroice ori nenorocite, de
mintiri, din generații în domeniul istoriei, cari s’au petrecut pe lo­
generații, cari, unele, trec curile respective, locuri frămîntate în cele
sub forma de povești ori mai multe cazuri cu sîngele și sufletele a
tradiții, altele se soco­ zeci de generații, cari trebuie să intere­
tesc ca fapte precise, spe­ seze pe urmași, oglindind trecutul și, poate,
ciale punctului pe care schițând cursul zilelor de astăzi și de mîne.
asemenea lucruri în vre- Am căutat dar, în această parte a căfței
_________ _____ muri s’au petrecut, mai acesteea, să descriu faptele politice, pa­
mult sau mai puțin interesante pentru ur­ triotice și sociale, cîte se pot afla și cu­
mași, și pentru cercetătorii mai îndepăr­ noaște că s’au petrecut în localitatea Ia­
tați. Nu există localitate, cred, pe fața pă- șilor, de cînd ea e cunoscută și amintită
mîntului, care să nu aibă ceva special de ca atare, în cronicele și documentele ce
amintit din trecutul ei, cu care să se mîii- povestesc și reproduc mai mult sau mai
drească ori să se tînguească ; și dela de­ puțin cert, întâmplările de odinioară. Pen­
scrierea unor asemenea trecuturi se folo­ tru acest scop, în locul dintâi, am căutat
sesc urmașii pentru îndrumarea sau apre- să reproduc, în multe părți chiar cu vor­
ciarea viitorului. bele întregi ale lor, cît se poate însă mai
La noi în țară s’a încercat publicarea pe scurt și mai special pentru interesul
unor monografii orășănești, și chiar să­ lașului, cunoștințele ce le putem sorbi din,
tești, din cari unele au proporții respecta­ vechile scripte ale Cronicarilor Moldoveni/
bile, ca cea a Comunei Bogdana, și lucrările ca acele ale lui Miron și NeCulai Costin,
aceste au fost apreciate în cercul restrîns Simeon Dascalui, Urechi, Neculce, Muște,
al acelora ce țin în samă faptele și drepturile Canta, Enachi Cogîlniceanu etc., com-
celor ce au fost, și exemplele pentru cele plectândule' pe unde nevoia se simte .cu
ce vor fi. Dar, intre celelalte științi ce o mici adaose din publicațiile mai noi, date
asemenea, monografie trebuie să puie în la iveală în epoca noastră de istoricii re-
98 ORAȘUL IAȘI

nașterei și cei moderni, ca Șincai, Hajdeu, Suceava, întăia Capitală a Moldovei. Curți
Hnrmuzachi, Mihail Cogîlniceanu, Drăghici Domnești și în alte tîrguri.
V. A. Ureche, apoi Tocilescu, Xenopol și Am zis că din vremuri necunoscute, lașul
alții, care ne-au luminat multe din punc­ a avut însemnătatea lui deosebită ca cen­
tele întunecoase ale vremurilor de odini­ tru social, strategic, poate și politic. Multe
oară. indicii ne fac a crede că aici a fost un a-
Pe une locuri am spicnit asemenea cîte­ șezămînt principal al popoarelor semi-bar-
va științi și din diferiți autori străini, cari bare, Sciți, Daci, Iasigi, și apoi al Roma­
s’au ocupat în scrierile lor, de țara și ora­ nilor chiar. Și dacă lașul nu va fi fost sin­
șul nostni. gura Capitală a unei Sciții, Dacii sau Ia-
Nu am făcut nici aici, lucrare de istoric ; sigii de odinioară, nimic nu ne contrazice,
am povestit, am adunat, am compilat mai ol va fi fost una din capitalele multiple ce
bine zis, fapte precize, așa cum le găsesc vor fi avut pe acele vremuri, tulburi și
în diferite opuri sau documente răzlețe, nedeslușite până acum, țările sau guvernă-
cite se raportează special la istoricul lașu­ mintele formate și desfăcute din epocă în
lui, lipsindu-mă cu totul de analiza sau epocă, de azi pînă mini, după o întâmplare
critica faptelor povestite, cari, după mine, sau alta. Atîta știm in chip necontestat, cA
nu pot avea rost într’o monografie ca cea de cînd se întemeiază cunoștința istorică a
ce am întreprins-o eu. Iată de ce, dar, în­ Moldovei, capitala sau reședința princi­
cep acum rememorarea trecutului lașului, cu pală a Voevozilor moldoveni se găsește în
sprijinul numai al povestirilor din vechile Suceava, localitate așezată pe mici dealuri
scripte, pe cari le voi pune rînd pe rînd ce termină poalele Carpaților, pe lîngă
înaintea ochilor cetitorilor. care curge un rîu liniștit, încunjurată de
* ziduri, cari odinioară își aveau rostul și
Înainte de a se așeza Capitala Moldovei în importanța lor ca cetate.
lași, era aici Curte Domnească-
Acolo ni se spune că a tăbărît întăi le­
Am aratat în diferite puncte ale Cărței gendarul Dragoș, și acolo au stat în scau­
întăia, cum localitatea pe care e așezat o- nul țărei familia Bogdănească, cu Ale­
rașul nostru, a fost din cea mai adîncă xandru I cel Bun, cu Ștefan III col Mare,
vechime, proprie și chemată a adăposti o și cu alți scoborîtori ai lor, pînă la nepo­
aglomerație socială, mai mult sau mai pu­ tul de fiu al acestui din urmă, Petru, zis apoi
țin compactă. Mijloace de hrană, de oplo- Alexandru IV Lăpușneanu.
șire, de apărare înpotriva dușmanilor din Precum însă Suceava, cu toate întări-
codri și din cîmpi, de petrecere chiar, au turile ei de pe atuncea, era așezată în u-
existat în totdeauna în acest promontoriu, mărul Ungurilor și sub mina Leșilor și
ori poală de deal, scăldată într’un iezer, și Nemților, așa că la orice poftă de năvă­
aparată de frumoase și puternice ridicâturi lire și pradă a acestora, în puține ceasuri
de pămînt, de jurînprejur. de mers, dușmanii erau sub zidurile Capi­
Dar, din nenorocire, nici o gură, nici o talei, și Domnitorii cu toate dregătoriile și
inscripție lapidară sau altfel, nici un petec odoarele țărei expuși la loviturile neaș­
de hîrtie nu ne spune nimica din trecutul teptate ale celor ce doreau să îngenunche
îndepărtat. Și doar, cînd viteazul și neui­ și să extermineze politicește statul Moldovei,
tatul Ștefan cel Mare și Bun și Sfint, cum mai de multe ori unii Domni Suceveni,
l’a numit neamul moldovenesc pe Voevodul ca Stefan-cel-Mare, Petru Rareș și alții, in
din a două jumătate a veacului al 15-lea, diferite vremuri, își fac Curți și în alte
descalică în Tîrgul Iașilor, după o luptă târguri mai lăuntrice ale țărei, ca la Hir-
crîncenă cu hoarde dușmane, el clădește o lău, la Cotnari, la Iași, de nu se vor fi gă­
frumoasă—și pentru zilele de azi—biserică, sit aici încă din vremuri necunoscute, la
lingă Curtea Domnească a lașului, — asta Vaslui chiar, oraș de samă pe vremea a-
insamnă că acest oraș nu data de eri, de ceea, unde stau în răstimpuri, și dau de a-
alaltăeri ! colo numeroase poronci, hrisoave, hotăriri
Dar, cu toate presupunerile, cu toate în judecăți privitoare la toate pricinele
hrisoavele date în Iași, încă dela Ale- țărei și a locuitorilor sei, după cum nenu­
xandru-cel-Bun, nici o știre precisă nu se mărate documente ale vremei mărturisesc
perpetuă pînă ia noi, asupra organizărei cu prisosință.
politice ori sociale a acestui tîrg^—și a- Pe vremea lui Alexandru-cel-Bun ființa
proape nimic alt de samă nu putem repro­ „Curtea noastră dela Iași“, după cum zice
duce, în povestirea ce trebuie să o facem, ritos acest, mare voevod al Moldovei, — în
decît eleat nnci numai, de cînd se liotărește, hrisovul ce’l dă unui Iurjâ Atoc. Și Curtea
prin întimplare sau trebuință absolută, ca dela Iași are o putere supremă asupra
să se stabilo iscă aicea, scaunul Domniei giudeților ('judecătorilor) din alte orașe, și
țărei. locuri, căci zice hrisovul: „în atîrnare de
* Curtea noastră dela Iași"; curte apelativă,
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 99

superioară. Era dar o Curte de samă, o stare de a se putea apara. Dar Despot
instituție înaltă de stat, în care Vodă pu­ îl urmărește, și la satul Verbia, pe Jijia
nea temei și în care, negreșit își avea de oștije se ciocnesc, iar Lăpușneanu, învins,
multe ori reședința, poate și scaparea, cînd fuge la Huși, unde, desperat, cheamă oș-
furtunile vremilor il amenințau și’l goneau tile din Țara-de-jos în ajutor, și neputînd
din obicinuitul culcuș Domnesc al Su­ înjgheba răpede o aparare îndestulătoare,
cevei. pleacă la Tarigrad, spre a cere de acolo
„Dela a doua Domnie a lui Alexandru- ajutor Sultanului protectorul țărei, ca să’și
Vodă Lăpușneanu, zice cronicarul Ion Nc- recapete Domnia.
culce, au început Domnii țărei a se a- *
șeza mai cu temei în scaun în Iași". Va Domnia lui Despot. 1561—1563.
să zică erau și mai înainte așezați în a- de fuga Voevodului, acest zvîntn-
cest scaun, dar, după împrejurări, după rat,Profitând
sub numele de Ion lacob Vasilic Despot
cum nevoia sau s »arta dicta intereselor Eraclide-Vodă, este instalat Domn al Mol­
Domnești, sau ale țărei, să stee într’un dovei în anul 1561, chiar în Curtea din
tîrg sau în altul. Iași, unde boerimea țărei, cîștigată răpede
* prin banii leșești ce-i împrumutase un prinț
Alexandru IV, Lăpușneanu-Vodă schimbă ca­ Laski, i se închină, și unde, i se cetește molitfa
pitala Domniei dela Suceava la iași. Un de Domnie și i se face ungerea în biserica
zvînturat, Despot,caută a-i răpi scaunul. Domnească a lui Stefan-cel-Mare, St. Ne-
1552-1561.
culai din poarta Curței. Pentru acest fapt
Mai strîmtorat și mai amenințat din toți Eraclidul adunase acolea pe Grigoro Mi­
Voevozii Moldoveni fu, desigur, Alexandru- tropolitul țărei din Suceava, pe Anastasie
Lăpușneanu, care domni în anii 1552—61, Episcopul Romanului, pe Eftimie Episcopul
căci pe deoparte poftele unor compețitori la Rădăuțului și pe alți inulți Vlădici și Pro­
scaun, pe de alta acele ale vecinilor duș­ topopi din toate orașele Moldovei, cum și
mani veșnici,. îl făceau să se simtă strins mai toată boerimea țărei, cu care făcu a-
prea deaproape. în cercul zidurilor Suce­ lai mare și’i împărți daruri și ranguri,
vei, unde cu greu putea stringe și aduce spre a o adulmeca mii bine. Apoi trimese
armașii sei din întinsa țară pînă la Dună­ îndată știre la împărăția turcească despre
rea și Nistru. Și apoi unul din cei ce-i faptul proclămărei sale ca Domn al Moldo­
rîvneau mai mult scaunul, pe atunci, era vei „de cătră toți Moldovenii", iar Sulta­
un zvînturat străin, care totuș se da drept nul, în urma darurilor și făgăduințelor de
neam al Doamnei Ruxanda a Lăpușneanu- supunere, și mai ales de mărire a haraciu-
lui, fiică a lui Petru-Rareș ; un grec, zic lui (tributului) ce le trimise cu multă pre­
unii, din Eraclea, fost om de slujbă, sau vedere acest uzurpator, consimți,—era ușor
poate și rudă a unui oare care Despot, stă- de convins cu mijloace sunătoare pe atunci
pînitor al insulelor Samos, sau Păros, pe Sultanul și Vizirii sei,—a-i trimite firma­
care unii cronicari îl cred a fi fost cîndva nul, sabia și steagul de învestitură. Și nu­
și boer dregător în domniile precedente mai după ce primi acestea, Despot-Vodă
ale Moldovei. Se numea acest pribeag Ia- plecă din Iași la Suceava, și se așeză a-
cob Visilic din Eraclea, sau Eraclide. Și colo ca să domnească.
prin uneltiri pe lingă Doamna Ruxanda,—va Dar nu-i merse de-a binelea multă vreme,
li fost frumos și deștept negreșit, ca toți căci mai întăi avu de furcă cu asaltul ce-i
niște asemenea svînturați,—și intrigi printre dădu un Hatman căzăcesc, Dimitrie Vis-
boerimea nu prea mulțămită de purtarea ti­ nieviețchi, care voia să se proclame și el Domn
rană a lui Lăpușneanu-Vodă, cum și printre în Moldova, ca unul ce se trăgea după mama
străinii înconjurători, pizmătareți și ahtiați sa, sora lui Petru-Vodă Rareș, din viță de
după pămîntul frumoasei și mănoasei Mol­ Domn moldovenesc ; apoi, faptele sale hră­
dove, caută să pună mina pe scaunul și părețe îi atrase răpede ura moldovenilor,
avuția țărei. Căci iată-1 că într’o bună zi și după vreo doi ani și ceva do chinuire,
acest lacob, care’și mai adăugă la cele troi fa ucis într’o luptă cu un Hatman Tomșa,
nume și pe acela de „Despot", fugit pen­ ajutat de boerimea moldovenească.
tru un moment de frica mîniei lui Lăpuș­ *
neanu, dind veste’n țară prin oamenii săi Domnia lui Ștefan VII, Tomșa. 1563—1564.
că a murit și a fost îngropat cu pompă
mare în Polonia, reintră în Moldova cu oști In locul Eraclidului, boerii chemară în scau­
năimite dela Leși și dela Unguri, și dă a- nul țărei pe Hatmanul Ștefan Tomșa, vechiu
salt cetăței în care stă Domnul. boer moldovan, de prin ținutul l’ut.nei, care
Abia puțind să se strecure pe furiș. îndată ce’și puse coroana pe cap, avu răz­
Vodă Lăpușneanu, cu familia și credincio­ boi cu Mircea-Vodă al Munteniei, la Mil-
șii sei, după ce’și asigură pe cit putu ave­ cov, și după ce’l bătu pe acesta, se reîn­
rile, ajunge la Iași, unde se crede mai în toarse in Iași, își așeză Curtea aici, și se
100 ORAȘUL IAȘI

pregăti să triineată cerere de învestitură, muta pentru totdeauna scaunul Domniei de


cu peșcheșuri multe la Țarigrad, după o- sub mina Leșilor, Nemților și Ungurilor, în
biceiuri ; cînd iată că olacii îi aduse ști­ mijlocul țărei, la Iași, unde era în mai
rea neplăcută, că fugarul Lăpușneanu reu­ mare siguranță, căci putea afla mai de de­
șise în Țarigrad, prin banii ce’i dusese cu parte cînd hoardele dușmane dinspre apus
ghiotura acolo, din acei agonisiți în Mol­ se aruncau spre Curtea lui, și putea mai cu
dova, să recîștige grația Sultanului Suli- ușurință avea și ajutor turcesc, cînd cerea
rnan, care’l reîntări ca Domn, și’i dădu și asemenea trebuință. Ca să’și răzbune apoi
în ajutor oaste mare turcească, cu care pe boerii ce contribuise la alungarea sa din
să’și reocupe scaunul. In zadar Tomșa tri- Domnie, Alexandru-Vodă învăță în taină
mete vorbă lui Lăpușneanu, că după fap­ pe slujitorii săi, toți oameni străini, năimiți,
tele sale răle și hrăpărețe, țara nu’l vrea ; că în moldoveni nu mai avea încredere, ca,
că acesta îi răspunde ritos: De nu mă îndată ce va intra în Curtea Domnească
vru țara pe mine, o voi eu pe di.nsa ! boerimea țărei, pe care o pofti la stat și
Ștefan Tomșa luat din scurt, și n.eputînd ospăț mare, să se închidă porțile, și cu
obține confirmarea dela Turci, fugi în țara săbiile și topoarele s’o măcelărească pînă
Leșască, unde apoi fu ucis din poronca la unul. Și nu numai pe boeri, ce și pe oa­
Craiului de acolo. menii ce erau în curte, zice cronicarul Ne-
♦ culai Costin, nu-i mai alegeau ; vinovați,
A doua Domnie a Lăpușneanului. 1564—1568. nevinovați, pe toți i-au tăiet; mulți de
groază săriau de prin ferestrele de sus, de
Îndată ce Alexandru-Vodă se așeză iar și-au frînt picioarele. Numai boeri s’au gă­
Domn, socoti el că e foarte cuminte a stră­ sit apoi periți patruzeci și șepte.

84. Alexandru IV, Lăpușneanu. 85. Ion Iaeob Vasilic Eraclide Despot.

Așa ș’a inaugurat așezarea definitivă Domnia Ruxandei, și a Iui Bogdan IV,
Lăpușneanul în noua sa reședință, mîn- Lăpușneanu. 1568—1572.
jînd îngrozitor cu valuri de sînge toate zi­ După ce muri tiranul Alexandru, fu a-
durile Curței sale Domnești! les Domn al Moldovei feciorul acestuia,
într’o zarvă și în răutăți mari, a mai Bogdan Lăpușneanul, tînăr abia de 15 ani,
dns-o acest Domn vreo trei-patru ani, pînă iar de fapt ducea trebile țărei mama sa,
cînd în 1568, căzînd la o boală grea, su­ Rucsanda-Doamna : „că era harnică și în­
perstițios ca toți tiranii, după un vis ce țeleaptă, cu Dumnezeire, milostivă și la
avu, se hotărî să se călugărească, crezînd toate bunătățile plecată". Dar abia după
că prin aceasta își va atrage ertarea Dum­ doi ani și nouă luni de domnie, muri
nezeiască pentru grelele sale pacate; dar Doamna Rucsanda și rămase Bogdan sin­
și Doamna lui, Rucsanda, se pare că era și gur Domn, care era deasemenea blînd și cu­
ea sătulă de faptele-i pocite, și în înțelegere cernic, arătînd tuturor dreptate. De carte
cu mai mulți boeri obijdniți, se hotărî a’l nu era prost, la călărie sprinten, cu sulița
otrăvi, spre a scăpa lumea de un astfel de la halca nn lesne avea protivnic; știa a
tiran, mai ales, că după ce fusese călugă­ săgeta din arc, dar ce era mai de trebu­
rit, în întăia clipă de lumină a minței sale, ință Domniei îi lipsea, zic cronicarii: că nu
el amenință iar boerimea, că : de se va cerca la sfat bătrînii, ci dela cei tineri de
scula el de pe patu-i de boală, va popi. și casă lua învățătură; iubia glumele și măs-
el pe mulți ! căriciuri (representații) și giocuri copi-
*
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 101

lărești. Mai apoi primi pe lîngă sine Leși, din cînd în cînd, zadarnic însă, a mai re-
cu care se sfătuia la trebile țârei, dar mai capata Domnia.
ales alerga cu dînșii la halca, răsipind îm­ *
preună averea Domnească, ceea ce’l făcu Se așează în scaunul ieșan un Ion, ce-i zicea
răpede urît tuturora. Pentru niște așa Armanul, și poreclit apoi „cel Cumplit".
1572—1574.
fapte, și negreșit și după stăruințele bine
plătite ale unor pretendenți la Domnii1, fu Ca un trăsnet din senin primiră boerii
mazilit de Sultanul Selim, urmașul lui Sn- moldoveni vestea din Țarigrad că s’a nu­
leiman, și astfel Bogdan Lăpușneanu pri­ mit Domn Moldovei un Ion, ce so pretin­
begi o vreme prin țara leșască, încercînd dea a ti fecior sau nepot a lui Bogdan-

PECEȚI DOMNEȘTI DIN VEACUL AL 16-LEA,

86. Pecetea lui Alexandru IV, Lăpușneanu. 87. Pecetea lui Constantin Movilă.

Vodă șpanchiul, tăcut cu Abia după vre-o doi


o armeancă; alții ziceau ani de domnie crudă, se
că-i un grec din insula gîndesc protectorii bietei
Rodos, și că ar fi fost ne­ țări, Turcii, să’l dee jos
gustor de giuvaericale ; din scaun pe acest Ion-
alții că era Leah și că se Vodă, și în locul lui tri­
numia Ivonia. Dar nu a- met Domn nou pe un boer
vu ce face nimenea din muntean.
potrivă, că pe lîngă acest *
Ion veni o droaie de turci Petru V, poreclit Șchiopul.
să’l apere și să’l așeze în 1574-1577.
scaun. Intră în Iași prin Acest Petru-Vodă, era
postul mare și’și inaugură frate cu Alexandru Dom­
Domnia lui mai abitir în nul Munteniei de pe atunci,
ziua de Paști, cînd puse să și veni dar cu ajutor de
se taie capul, pentru ce el oaste muntenească și tur­
știa, marelui boier Ionașcu 88. Stema lui Iacob Eraclide Despot, cească, se luptă cu oștile
Zbiară. Făcu multe fapte lui Ion-Vodă, care se a­
ticăloase și crime acest Ion-Vodă, pe care rătă mare meșter în luptă, și cît pe ce să
poporul îl porecli cel Cumplit, purtînd a- dovedească și pe turci și pe munteni; dar
poi și războaie cu oști leșești, ce voiau a la urmă fu prins, dus la Țarigrad și ucis
restabili in Domnie pe Bogdan Lăpușnea- în caznă acolo.
nul. Mitropolitul Teofan fugi în munți de La 25 Iunie 1574 putu să între în Iași
groaza lui Ion-Vodă, care căuta să’l u- Petru-Vodă zis Șchiopul, și să se așeze cu tot
cidă ; temnițele se umplură cu călugări, alaiul obicinuit în scaunul Domniei. Nu
din cari pe unii, Veveriță, Cozma și Mo- trece anul însă, că acest nou Domn al
lodeț, îi îngropă de vii. Zic unii cronicari Moldovei își ye.de scaunul fugind de sub
că acest Ion nici n’a fost.creștin,—căde-ar picioarele-j.
fi fost, nu ș’ar fi insupat în postul mare !
102 ORAȘUL IAȘI

Un nou zvînturat, Ion Pidcov, dela Mazovia, zis lui, în vale, pe locul unde este acum ma­
Potcoavă, zis și Crețul, ia Domnia Moldovei. halaua Trei-Calici; dar această clădire in pu­
1577. țină vreme, din pricina locului rîpos, se
Acest Ion, sosit de peste Nistru, se nărui.
dădu drept frate cu răposatul Ion Vodă Mai multe năvăliri căzăcești conduse de
cel Cumplit. Incunjurat de vre-o 10,000 Hatmani și alți pretendenți la Domnia Mol­
de Cazaci, și după o tainică înțălegere cu dovei urmară apoi înpotriva lui Petru-Vodă.
niște boeri și o parte de norod, nemulță- în cei cinci ani cît a domnit în Iași, pînă
n.iiți de Petru-Vodă, căută să iee scaunul cînd Poarta, văzînd becisnicia și neputința
acestuia. O luptă înverșunată avu loc între lui de a ține piept dușmanilor, se hotărî
oastea lui Petru-Vodă cu Cazacii lui Pot­ a’l îndepărta din Domnie.
coavă, și acesta fiind biruitor, Petru fugi *
în Muntenia, iar Ion Potcoavă se instala
în reședința Domnească din Iași, în 23 Luteranul lancu Sasul, capătă dela Turci
Domnia Moldovei. 1579—1582
Noembrie 4577. Și îndată a poroncit să se
deșerte temnițele de toți ce erau închiși De unde și pînă unde vîntul soartei ne­
poutra felurite pricini și chiar morți de oa­ norocite a Moldovei îi aruncă în spinare
meni ; apoi împărți ranguri și boerii, și repezi un nou zvînturat, a cărui neam nimeni
soli la împărăția Turcească, cu peșcheșuri nu-l știa cu drept, dar care se numi de po­
multe, ca să-i trimeată învestitura Dom­ por lancu Sasul ; se zicea și el fecior
nească. Dar solii lui Potcoavă fură prinși în baistruc al unui fost Domn al Moldovei, a
drum de Petru Șchiopul, lui Petru Rareș ori a lui
care venea spre Iași cu Bogdan șpanchiul, făcut cu
Munteni și Turci. Eși atunci o săsoaică din Brașov. Că
din Iași Potcoavă-Vodă îna­ doar toți cei ce se aruncau
intea lui Petru, la Doco- la norocul Domniei în Mol­
lina, și’l birui; dar nu se dova, aveau atîta prevedere
mai întoarse în scaun, ci macar, ca să se dee drept
plecă, cu strînsura ce ago­ urmași de Domni pămînteni,
nisise, peste graniță, în și cu asta, pe lîngă pungile
țara leșască, de unde nu de aur ce le aruncau Tur­
s’a mai întors. cilor din Țarigrad, mîngî-
Din unele documente se iau oarecum și ambițiile bo-
pare că acest Ion Potcoavă erilor moldoveni.
ar fi fost cu drept un sco- Lacom și crud acest Sas,
borîtor al unei familii Dom- • cum intră în scaun născoci
nești din Moldova, crescut dijmuiala din boi, ce în-
prin Ucraina și Polonia, și samna să iee dela tot lo­
că s’ar fi numit Nicoară, cuitorul cîte un bou din zece;
iar nu Ioan, după cum își dar lua și mai nmlți dela
dase apoi numele. unii, socotind și pentru a-
* cei dela cari nu aveau de
89. Ion-Vodă cel Cumplit. unde să iee ceva. Multe
lucruri spurcate și de Dum­
Un alt Potcoavă, Alexandru Serpega, și alți nezeire urîte făcea acest venetic, în domnia
Hatmani Căzăcești năvălesc în Moldova. lui, încît de răutățile lui toată țara și bo­
1578-1579. erii se oțărau, zice Cronicarul; că legea
creștinească nu o iubia, la avuție lacom
Abia răcorit de cel întâi, nn al doilea era și prădător ; giupînesele dela masa Dom­
năvălitor, ce se dădea de frate cu Ion Pot­ niei sale le scotea de le făcea sîlă. Aceste
coavă, si cărui îi zicea Alexandru Serpega, toate neputîndule suferi boerii, unii înce­
ajutat tot de Cazaci, intră' în Iași la 9 pură a bontălui, propunînd chiar de Domn
Februar următor. Petru-Vodă însă, după pe un Ion Lungul-, alții au pornit în pri­
ce’l lasă să se așeze în Curte, îl încunjură begie în țări străine, pînă ce după necon­
și’i închide ori ce eșire mai multe zile tenite ravașe și plîngeri trimise la Țarigrad,
dearîndul, pănă cînd acest nou zvînturat, îl mazili Sultanul și pe acesta.
sfirșind merindele și munițiile, răzbi la
cîmp, unde oastea lui Petru îl prinse viu,
împreună cu boerii și partizanii lui. Revenirea în scaun a lui Petru-Vodă Șchiopul-
Petru-Vodă Șchiopul zidi atunci, în 1578. Domnit-a și Petru Cercel? 1582— 1591.
pentru a inulțămi lui Dumnezeu că a scă­ Poinăzuit de Turci din nou în scaunul
pat de havalelele acestea și ș’a recapatat tro­ ieșan, Petru-Vodă reintră în capitala Mol­
nul, mînăstirea Galata din marginea Iașu dovei și îndată rechemă la Curte no boerii
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 103

bejenari, și-i milui iar cu boeriile și sluj­ El neavînd încredere in ostașii țărei,
bele lor. Apoi Petru-Vodă zidi din nou bi­ strînse paznici lefegii Unguri, căror le făcu
serica Galata, însă acum mai pe deal, pe odăi în Curtea Domnească din Iași, că să’i
loc mai sănătos, unde stă pînă în ziua de aibă pururea lîngă dinsul la nevoe. La
azi. In 1591 Petru părăsi Domnia de is­ acest Domn judecată nu se încăpea ni-
tov, nevrînd să sporească hameiul, ce’l ce­ căeri, căci din cea mai mică pîră sau pre­
reau tot mai mare Turcii, căci țara și așa pus al cuiva, pedeapsa era știută : moartea,
era rău sărăcită. cu mai multe sau mai puține bătăi și chi­
In Psaltirea, tipărită în Iași în 1794, nuri.
găsim însemnat că în anul 1584, ar fi dom­ Orheenii și Lăpușnenii ne mai putînd su­
nit în Moldova și Petru feri birurile și răută­
Cercel, fostul Domn al țile lui Aron, se ridicară
Munteniei; dar în dife­ împotriva-i, avînd în
rite alte cronici vechi frunte un pretendent,
moldovenești nu găsim Ionașcu, căruia îi mai
nici o urmă despre așa zicea și Bogdan- Vodă ;
ceva. de care lucru auzind
*
Aron, și crez.înduse tră­
O nouă pacoste: Aron- dat de mai mulți din
Vodă cel Rău, cumpără boerii săi, tăie îndată
Domnia cu 1,000,000 de
galbeni. 1591-1592. în Curtea Domnească
chiar, pe Bucium vel-
In locul Șchiopului, Vornic, pre Bîrlădea-
Padișahul din Țarigrad nul Logofătul și pe Paos
găsește un alt juvaer Vornicul. Apoi, în lupta
de Domn pentru Mol­ cu răzvrătiții prinse pe
dova, pe un anume A- acel Bogdan, îl însemnă
ron, căruia i se mai zice la nas (ca să nu mai
și Emanoil,—iar Papa poată Domni cîndva)
din Roma într’o cores­ și-1 călugări cu sila.
pondență a sa îl botează Era, după cît se vede,
chiar Abraham ! Din a- acel pretendent, cu drep­
ceste nume unii îl cred turi de sînge, desigur,
mai întăi evreu, alții de Petru V, Șchiopul. că putu să aibă la a-
alte legi; dar și acesta cest Aron-cel-Rău atîta
arată dovezi că are hatîr ca să fie nu­
drepturi asupra co­ mai pus în neputință
roanei Moldovei, ca de a Domni, și să
unul ce ar fi fecior nu plătească cu tot
drept a lui Alexan­ sîngele lui îndrăz­
dru Lăpușneanul, și neala de a lupta îm­
că dacă’și schim­ potriva lui Vodă.
base numele, o făcu Dar mazilia nu’l
poate silit de împre­ păsui mult și pe a-
jurările luptelor cest Aron, și el a-
pentru Domnie, din­ fllnd-o încăpecîmp,
tre chiar frații și trimise veste la
neamurile lui. Dar 91. Ștefan IX, Răzvan. 92. Stema lui Ștefan Răzvan. Doamna sa din Iași
nu pe aceste me­ să’i încarce averea,
rite căpătă Dom­ și să purceadă în
nia dela Turci, ci pe sprijinul
. . a multe jos spre Galați.
pungi de aur, ce le împrumutase cu ca- Abia ajuns in Țarigrad, el dădu ochi
mătă de pe la diferiți speculanți din Țari­ cu droaia de creditori ai săi, între care și
grad, cu gindul să le răstoarcă apoi înză- un ambasador englez, Eduard Barton, cari
cit de pe spinarea bietei Moldove. Zic că stăruiră numai decît să i se redee Domnia,
să'l fi ținut chiar un milion de galbeni ba- spre a avea de unde să’și plătească da­
talamaua Domniei lui! toriile.
Iară după ce a stat în scaunul din Iași, *
nu-i era gri.jă de alta, zice cronica, fără Un Ciauș turc Caimacan al Moldove!. Un nou
r.umai cît să prade in afară, iar înlăuntru pretendent Ia scaun : Petru Cazacu*. Aron-
nu se sătura de ticăloșie muerească, de Vodă se reîntoarce în Domnie și zidește
giocuri, de cimpoeși și de măscăricii ce-i o biserică I 1592—1595*
ținea la Curtea lui. Cînd fu mazilit Aion, Poarta trimise la
104 ORAȘUL IAȘI

Iași un Ciauș, cu ajutor de tale a Moldovei doi Hat­


oaste turcească, care să con­ mani căzăcești, Severin Na-
ducă treburile țărei pînă la livaico și Grigore Lobodă, și
numirea unui alt Domnitor. fără ca macar să’și arăte vre­
Atunci iată că se ivi un nou un drept închipuit asupra
pretendent la Domnie, un scaunului țărei, ca antemer-
Petru poreclit Cazacul, care, gătorii zvînturați, ei cuprind
cu o samă de lefegii pribegi lașul, încep a jăcui tot ce le
din țara leșască și căzăcească, ese în cale, și la urmă îi și
reușește să ocupe scaunul ie- dau pîrjol. Pînă să-i go­
șan, unde, după ce gonește pe nească oastea spărietă a lui
Ciaușul turcesc, domnește Aron-Vodă, multă pagubă și
vre-o două luni. ruină, și multe vieți se ri­
In acest timp Aron reca­ sipiră în Iași.
pătă buna grație a Turcilor Mai căpătînd apoi ajuto-
și-a Ungurilor, și cu ajuto­ ruri, Aron-Vodă, din partea
rul lor revine spre Iași să’și Ungurilor și Turcilor, își reia
reiee scaunul. înaintea lui pentru scurtă vreme scaunul;
trimite cu oastea pe un om fu însă peste puțin silit să
de credință al seu, Oprea, Bogdan IV, Lăpușneanu. plece iarăș din țară, și deo­
Armașul cel mare, t dată trecu la
ca să ție locul de Unguri, unde
Domn, și la a că­ mai apoi își găsi
rui apropriere și peirea.
Cazacul o rupe *
de goană. Oprea Un țigan în sca­
are însărcinarea unul Domniei :
să prindă și să Ștefan VIII, Răz-
van. 1594—1596.
închidă pe toți
boerii ce-i avea Cînd părăsi la­
însemnați că au șul, pentru tot­
fost protivnici lui deauna Aron-
Aron-Vodă. A- cel-Rău, intrară
tunci mulți din în țară Ungurii,
aceștia fug din aducînd cu ei pe
Iași, între cari și un Hatman, ce
Urechi Logofă­ făcuse slujbă în
tul, ce fusese un Muntenia,în Po­
timp Caimacam 94. Bogdan III, șpanchiul. 95. Aron-Vodă cel Rău. lonia și Ungaria,
în lipsa Domnului- Ștefan Răzvan,
După ce se re­ care după spusa
așeză Aron în Dom­ unora ar fi fost fiu
nie, ca să mai mol- de țigan, luat în oa­
comească vaetele ță­ stea leșască mai în­
rei, pe care o storcea tâi, și apoi ajuns prin
în toate privințele, însușirile lui deose­
se apucă să. zidească, bite pînă la rangul
în 1594,. o frumoasă de Hatman ; pe a-
mînăstire într’un sat cesta îl instalară re­
din apropierea lașu­ pede Ungurii, în în­
lui, care se numi a- țelegere cu Turcii,
poi de oameni, satul în scaunul din Iași,
și Mînăstirea Aron- unde domni aproape
Vodă, sau Aroneanul. doi ani, în care vre­
* me el înființa tara­
Severin Nalivaico și
pana, bătînd bani cu
Grigore Lobodă, Hat­ chipul lui. Se vede
mani din Ucraina, nă­ însă că nu fu în stare
vălesc și dau foc să se ție bine cu toți
lașului. vecinii săi din jur,
Iată însă că de peste căci, după stăruințele
Prut se arunc deo­ Leșilor și ale multor
dată pe neașteptate, boeri din țară, Tur­
asupra bietei capi­ 96. Pecetea lui Aron-Vodă cel Rău cii îl maziliră.
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 105

NEAMUL MOVILEȘTILOR

97. Ieremia Movilă. 98. Simion Movilă. 99. Bogdan Movilă.

100. Mihăilaș Movilă.

101. Maria Movilă-Doamna 102. Domnița Raina Movilă,


măritata cu Vișnovețki.

103, Kneazul Dmitro Vișnovețki-Baida


106 ORAȘUL IAȘI

Domnia Iui leremia-Moghilă sau Movilă. peste Carpați, spre Ardeal. Dar această
1596—1600. stăpînire nu ținu de cît vre-o trei luni.
In locul IuiRăzvanse instală în scaunul Do­ Prin Septembrie următor, se reîntoarse cu
mnesc Ieremia Movilă, a cărui tată oribunicse ajutor leșesc Ieremia-Movilă, și’și reluă
zice să fi fost Aprodul Purice, din vremea scaunul, domnind apoi in pace, după ce
lui Ștefan-cel-Mare,care i-a schimbat, pen­ mai ales Mihai Viteazul fu răpus în Ar­
tru bunele lui servicii, porecla de Purice în deal, pînă ce-i veni vremea mortei, în Iu­
acea de Movilă. Ieremia încheie un pact cu lie 1906.
Regele Poloniei, prin care se declară, sub *
jurămînt, supus acelui Rege ; nu tîrziu Domniile de scurtă durată a Mariei-EIisabeta
după asta mai semnă alt act cu Hanul Tă­ Movilă, și ale Iui Simeon, Mihăilaș și
tarilor, căruia îi dădu mai multe peșche­ Constantin Movilă 1606—1611.
șuri grase, ca să stăruie pe lingă aliatul
său, Sultanul, să’i recunoască Domnia și Pe urma lui Ieremia-Vodă fu chemat de
să’i trimeată firmanul, steagul și tuiurile boeri în scaun, frate-seu Simion Movilă, căci
de învestitură, pentru o domnie ereditară. feciorii lui erau nevrîstnici. Acest Simion
Ieremia-Vodă, pentru ce motive nu se știe, Vodă n’a domnit însă multă vreme, căci
își ține reședința sa mai mult în Suceava nevasta lui Ieremia, cumnata sa Maria, alții
decît în Iași. îi zic Elisabeta, a găsit cu cale să’i otră­
Ștefan Răzvan însă nu-1 lăsă pe Ieremia vească, pentru ca nu cumva să se guguțe
să se odihnească în scaunu-i, căci făcîn- la Domnie mai tîrziu feciorii lui, în locul
du-și partizani în Moldova, și căpătînd ia- celor ai ei.
răș oaste în ajutor dela Unguri, reintră Iar dacă moare Simion-Vodă, rămase
cu pojar în țară. Dar fu bătut răpede de scaunul dus de Maria-Doamna, căci se des-
Ieremia-Vodă, prins și tras în țapă, prin binase rău feciorii ei, Constantin, Ale­
Ianuarie 1596. xandru și Bogdan într’o parte, și cei a lui
* Simeon, Mihăilaș, Gavril, Moisei, Ion și
Mihai-Viteazul Domnul Munteniei, cucerește
Patrașcu intr’altă parte, avînd fiecare par­
și Domnia Moldovei. Ieremia-Vodă se reîn­ tizanii lor din boerime și din țara întreagă
toarce și’și redobîndește scaunul. chiar. Mai puternic din toți se arată apoi
1600—1606. Mihăilaș, care se proclamă Domnitor. De
In vara anului 1600, liniștea lui Iere­ frica lui, Constantin, cel mai mare și mai
mia-Vodă iar e; tulburată prin faptul nă- în drept fecior a lui Ieremia, caută să fugă
vălirei neașteptate în țară a oștilor mun­ din Iași,—dar Mihăilaș trimese oșteni în
tenești, conduse de Mihai-Vodă, cărui po­ goană după dînsul și boerii lui, și-i jăcui
porul îi dădu titlul de Viteazul, care îna­ avutul la Mălăești. Totuș Constantin ca­
intează până la cetatea Hotinului, unde pătă în scurt timp ajutor dela Leși, între
fugi și se închise Ieremia-Vodă, necumpă- cari avea multe nemurii, încunjură pe neaș­
ninduse a ținea piept unor oști ce le știa teptate lașul, și toți feciorii lui Simeon a-
mai puternice, și pentru care nici nu era bia putură scăpa cn viață, împrăștiinduse
pregătit din vreme. Mihai Vodă Viteazul ca puii de pătîrniche. Unul din ei, Pă-
dădu asalt și Hotinului, dar fără rozultat ; trașcu, mai norocos, fuge în Rusia și a-
dela o vreme insă Ieremia căută scapare junge mai tîrziu Mitropolit în Kiew.
peste graniți în Polonia, iar Mihai porni Se așeză dar în scaunul ieșau Constan­
spre Suceava, spre a pune mina pe averile tin Movilă, feciorul lui Ieremia ; dar a-
Domnești, ascunse acolo. Cu tot ajutorul cesta socotind că nu e bine să scoată grab­
Leșilor, Mantenii înving în diferite lupte nic din țară toate birurile trebuitoare, ca
parțiale, și Mihai-Vodă se proclamă Dom­ să astupe gurile deschise ale. turcilor din
nitor al Moldovei, în Curtea Domnească din Țarigrad, se trezi într’o bună dimineață
Iași, la 1 Iunie 1600. cu firmanul de mazilire, iar înlocu-i Poarta
Prin acest fapt el întrunește sub un orîndui Domn pe un Ștefan IX, fecior al
singur sceptru scaunele de Domnie ale am­ fostului Domn Ștefan Tomșa.
belor principate romîne, Muntenia și Mol­ Cînd primi așa veste, Constantin Movilă-
dova, in potriva voinței celor mai mulți Vodă cu toate neamurile și partizanii lui,
din boerii moldoveni. După puțin timp Mi­ între cari era și Nistor Ureki, tatăl croni­
hai-Vodă adună în Iași un Sobor mare, cu carului, fugi Ia Leși, unde ridicară oaste
popi aduși din diferite părți străine, face de ajutor, cu Graful Potoczki, cumnatul lui
orindueli nouă în biserică, și avind de lu­ Constantin în frunte. Și după o scurtă
cru și în Transilvania, așază în Curtea Dom­ luptă la Comul-lui-Sas, pe Prut, fu prins
nească a lașului o Căimăcămie compusă din Alexandru Movilă, fratele lui Constantin,
Andronie Cantacuzi, Banul Udrea și Spă­ de oastea Ini Tomșa, și închis Ia Iași, iar
tarul Negri, un grec și doi munteni, care Constantin însuși, luat și el de Tatari, fu
să administreze țara, in vremea ce el pleacă dus spre a trece Nistrul, cînd, din întîm-
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 107

plare, sau poate cu vroință, el alunecă la Despre darabanii lui Ștefan Tomșa, zice
trecere în valurile Nistrului, unde’și în­ Cronicarul, că era foarte bine îmbrăcați,
cline veleatul. cum n’a mai fost nici la o Domnie grijită
* așa bine pedestrimea : cu haine tot de fe-
Ștefan IX, fiul lui Ștefan Tomșa-Vodă. leandrăș, cu nasturi și cu ceprage de ar­
1611—1615. gint, în pilda haiducilor de țară leșască,
Odată silit în scaunul Moldovei, acest cu pene de argint la comanace (chivăre) și
nou Ștefan Tomșa, se arată crud și nu i cil table de argint la șolduri pro lădunci.
cruță pe nimeni, căci pînă și pe un biet i Bătut de oastea Măriei și a lui Bogdan
cărturar bun, pentru o vină închipuită, l’a Movilă, Tomșa fuge la Radu-Vodă al Mun­
ucis fără milă, cu toate rugămintele boe- teniei, lăsînd lașul pustiu ; dar apoi cearcă
rilor ca să’l ierte. Că avea la Cnrt.e un necontenit, în mai multe răstimpuri, cu
țigan călău, gros și mare de trup, și a- ajutoruri întîmplăcioase dela Turci și Mun­
cela striga de multe ori cătră Vodă : teni, să’și reia scaunul.
— Doamne! S-auîngrășăt berbecii., buni sunt După o luptă strașnică cu oastea lui
de junghiat! Și vorbele aceste tare-i plă- i Movilă-Vodă, Stefan-Tomșa răsbate. iar
cea lui Tomșa, și numai decît dăruia bani 1 pînă’n Iași, pe care’l arde în chip cumplit,
țiganului. incit din vreo 6000 de case ce cuprindea
Aceste fapte a crudului Tomșa îi atrase pe atuncea capitala Moldovei, abia mai ră-
repede ura, chiar și a celor mai prieteni min în picioare vre-o 600. Nu trece mult
curteni ai săi, ca Beldiman Logofătul, Băr­ și Movileștii capăt un nou ajutor leșesc,
boi Vornicul, Stiliza Hatmanul, Boul Vis- bat iarăși pe Tomșa, și acesta fuge de is­
ternicul și alții, cari umblau cu zilele în tov la Munteni, rămînînd în scaunul ieșan
mîuă de groază, și se înțeleseră apoi în Bogdan (sau Alexandru) Movilă, care însă
taină să’l scoată pe Tomșa din scaun. Așa nu poate reuși să fie întărit de Poartă, și’n
ei, după ce'și cîștigară mulți partași si lipsa pungilor de aur, de sigur, e nevoit
gloată, se întruniră în satul Cuciiteni, de să se surgunească din nou peste graniță.
lingă Iași, și tihniseră vorbă lui Vodă să *
părăsască scaunul Domniei. Dar Tomșa a- Radu Mihnea-Vodă al Munteniei, se mută Ia
vînd la indămînă bani mulți, pe care în­ Domnia Moldovei- 1616—1619.
cepu a’i arunca, și a făgădui și mai mulți Domnul Munteniei, Radu Mihnea, e silit
încă tuturora din jurul lui, reuși să’și de Turci să treacă în scaunul ieșan, lucru
strîngă răpede gloată mai multă, atît din nu prea plăcut pentru dînsul, întru cît Mol­
tîrgoveții lașului, cît și din cei din îm­ dova era acum mult mai sărăcită decît
prejurimi ; ba încă, prin asemenea făgădu- Muntenia. Cu dînsul Domnul muntean a-
inți, atrase și pe mulți din cei ce erau dnse o droaie de favoriți greci, pe cari
porniți împotriva lui. Și cînd boerii ne- urmă a’i pune în- boeri ile și dregă-
mulțămiți veniră cu gloata lor pînă la ța­ toriile cele mai de samă ale țărei. Dar,
rina lașului, lîngă fîntîna lui Păcurar, le știind că în Iași stăpînește încă Ma-
ieși înainte Tomșa-Vodă cu toți tîrgoveții ria-Doamna și cu fiul seu, cu sprijin de
lașului și gloata de strînsură înarmată, și oști leșești comandate de ginerele Doam­
s’au lovit groaznic, dovedind pe răzvrătiți; nei, Prințul Vișnovegki, care era de fapt
și prinzind pe Bărboi bătrînul, repede l’a adevăratul conducător al Domniei, luă cu
tras în țapă, iar pe feciorul lui l’a spîn- sine pe Skindir-Pașa, cu o oaste puternică
zurat în poarta casei lui părințești. Cei­ turcească, ca să’și poată face loc și să se
lalți boeri se’nprăștieră repede, care'ncotro așeze în scaunul Moldovei. Cînd veni vestea
văzură cu ochii. asta în Iași, Deșii, bizuinduse pe vitejia
* lor, crezură că vor putea ținea piept Tur­
Movileștii revin din surgunul lor și reiau cilor și Muntenilor lui Mihnea, și se puse
scaunul ieșan. 1615 — 1616.
în stare de aparare. Dar atunci muri grab­
Auzind de întîmplările din țară, și che­ nic Prințul Vișnoveșki, care și fu îngro­
mați poate de boerii bejănări, Maria Mo­ pat în Iași, remînînd singur Korețki cu
vilă, cu fiul seu Bogdan (M. Costin), ori comanda. Dela cea întăi ciocnire, învins-au
Alexandiu (Xenopol), cu oaste leșască co­ oștile lui Radu și căzu în mina lor atît
mandată de ginerii Doamnei, Prinții ucrai­ Korețki cît și toată familia Domnească, și
neni Vișnovețki și Korețki, și cu sfatul lui mulți boeri de samă.
Nistor Urechi, reintru în Moldova și se Pe boeri i-a scos Radul din mîna Tur­
încaeră în luptă mare cu oastea lui Tomșa, cilor și i-a liberat; iară Doamna Maria
lîngă satul Tătăreni, aproape de Tăuteștii fu luată la Curte și supusă la mare ocară ;
din marginea lașului. Ș’au rămas multe drept care, fiind trimeasă apoi cu carul în
mii de morți po cîinp, cît, cu oasele lor, surgunie, a întîlnit pe linii din boerii sei, și
peste care s’au aruncat pămînt, s’au făcut lăcrămînd lo-a zis:
movile mari, cari se mai văd și astăzi. — Boieri ! boieri! rușinatu-m’au păgînul!
108 ORAȘUL IAȘI

Și ajunse la așa ocară casa lui Ieremia- Un italian sau franțuz, Gaspar Grațiani, arun­
Vodă, zice Neculai Costin, poate pentru cat de soartă în .scaunul Moldovei !
1619-1620.
răutățile femeei lui, că era răpitoare, și
chiar pe cumnatu-său Simeon îl otrăvise,— Pentru cîteva mii de pungi de aur, Pa-
pe cînd Ieremia-Vodă fusese om de treabă, dișahul, protector al Moldovei, îi irimete
întreg la minte, nehrăpareț, nemîndru, Domn într’o bună zi pe un nou zvînturat,
blind și nevărsător de sînge, Dumnezeeresc om străin de țară, Gaspar Grațiani, itali­
întratîta, că odinioară n’a vrut să iasă din an după unii, franțuz după alții, ce nu știa
biserica Domnească pînă la mîntuirea sluj­ nici moldovenește să vorbească, deși fusese
bei, macat că i se spunea că vin dușmanii multă vreme tălmăci Ia împărăția turcească.
să’l răpună. Acest Grațiani, odată ce intră în Dom­
Radu Milinea-Vodă, după ce dădu aju­ nia Moldovei, căută mai întâi să cîștige
tor în luptele dintre Turci, Leși și Ca­ simpatia boerimei ieșene și chiar a între­
zaci, simținduse bolnav de ochi, și nu gului norod, respectînd credințele și legea
tocmai plăcut boerimei, ceru singur să fie strămoșască. Dar după puțin timp el fu
scos din Domnie, ceia ce Sultanul se grăbi pirît de Unguri la Turci că s’a dat cu
să-i primească. Leșii, ceea ce și făcuse Gaspar, trecînd ce­
* tatea Hotinului pe mîna Craiului Leșesc,

104. Miron Bîrnovski (Movilă după mamă). 105. Gaspar Grațiani.


Boerimea, cu Bucioc Vornicul Țărei-de-Jos zeni) pentru slujba casei. In urma tră-
în cap, începu a lucra în potriva lui Gra­ dărei de care am amintit mai sus, Turcii
țiani, împreună și cu Vasile Visternicnl vrînd să prindă pe Gaspar-Vodă și să’l ma­
(Vasile Lupu-Vodă de mai tîrziu). De a- zilească, trimese la Iași pe Skimni-Agâ cu
cest lucru oblicind Gaspar-Vodă, vîrî pe oaste ; dar Vodă simți cînd fu să între Tur­
Visternic în închisoare și’l supuse la munci cul în Iași, și eși răpede din Curte, punîn-
grele, iar pe Bucioc, poftindu’l la masa du’și tabără la pîndă la Capul-Stîncei, nu
Domnească, în mijlocul veseliei și a bău- departe de Țuțora. De acolo Gaspar se
turei, ciocnind mereu la pahare, îi alunecă repezi într’o clipă cu darabanii săi înapoi
în vin otravă. Cum bău Bucioc se simți asupra lașului, apucă pe Skimni-Agâ și pe
rău, se sculă dela masă și plecă acasă la Turcii lui pe neașteptate, și’i căsăpi fără
dînsul, unde avînd erburi în potriva otră- milă, pînă la unul.
vei, date lui de un doftor prieten, le-a luat, După mai multe scărmâneli cu dușmanii
a început a varsa otrava, și cu mare cum­ din jurul țărei, Gaspar-Vodă văzînduse rău
pănă de viață, abia adouazi s’a războlit. hărțuit și părăsit de protectori, de boeri și
Gaspar dădu atunci vina trebei asupra stol­ de mulți din oștenii sei chiar, căută să
nicilor, zicind că au făcut bucatele în tin­ fugă din Iași pe. nesimțite, noaptea peste
giri cotlite. Prut. Atunci Șeptelici Hatmanul și cu Goia
Pentru siguranța persoanei lui, Grațiani Postelnicul găsiră prilej bun să’l hăcuiască
își umpluse Curtea Domnească cu ostași în drumu-i, pe neașteptate.
mercenari, peste 500, aduși din diferite Plătit-au apoi cu capetele lor această
țări și cu un Căpitan al lor tot străin, faptă Șeptelici și Goia, că Alexandru-
precum și cu vre-o 20 de Arnăuți, (Ragu- Vofiă Ilieș, ce urmă în scaun, le-au tăiat
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 109

lui nu l’a poftit, și nici a primit poftirea


lui Vodă să-i vie la masă, la Curtea Dom­
nească. Totuș, cînd s’a purces din Iași spre
Țarigrad, Ștefan-Vodă tot l’a petrecut cu
cinste pînă la locul unde mai tîrziu Bîr-
novski-Vodă a înființat un heleșteu, ce se
numi apoi Iazul lui Birnovschi. Acolo s’a
întâlnit Ștefan cu olacii călărași ce veneau
din Țarigrad, care-i aduse veste că s’a schim­
bat Vizirul, venind un altul ce era bun pri­
eten a lui Tomșa. A zis atunci gloatelor să
se întoarcă, și a grăit așa cu glas tare Vodă:
—Lasă, lasă, cîne Leșeî, că te-oi purta eu!
Și fără a-și lua ziua-bună dela Solul Le­
șesc, s’a întors la Iași, și a trimes olaci cu
poroncă pe la toate conacele din țară de
i-au tăiet obroacele...
Cît a mai domnit acest Ștefan-Vodă a
doua oară, mult bine în țară a fost, și el
schimbă multe lucruri cu totul de ce fu­
sese înainte ; și puse să se zidească încă
o biserică Domnească pe Poarta Curței.
*
și lor capetele, iar trupurile le-au aruncat Radu Mihnea-Vodă, zis cel Mare, reintră în
în eșitoare. (Miron Costiri). scaunul ieșan. 1623—1626.
Un mojic boerit.
*
Domnia Iui Alexandru Ilieș-Vodă. 1620—1622. Fu mazilit însă Ștefan IX, în toamna a-
nului 1623, și în locul lui fu pus Domn a
Alexandru feciorul lui Ilieș-Vodă Rareș, doua oară Radu Mihnea-Vodă. I-au zis a-
născut în insula Rodos, unde fusese surgu- tnnci lumea cel Mare, pentru că Domnia
nit tatăl-seu, numit de Turci Domn Mol­ lui semăna a împărăție, în ce privește lu­
dovei, avu o domnie foarte neînsemnată, crurile și așezămintele Curței lui. Fost-a
fiind om molatic și nedeprins cu obiceiu­ acest Voevod întreg la fire, zice Miron Cos­
rile țârei. In vremea lui intră în fără Hat­ tin, și deplin la toate ; cuvîntul ce grăia cu
manul Luibomirski, cu 4000 de Leși, și prădă drag era ascultat de toți, judecățile cu
și dădu foc lașului, înainte de a se putea mare dreptate le făcea și cu toți vorbea după
apropia de el Turcii, ce veneau ca lăcus­ rangul și chipul lor, și tot cu blîndeță și
tele ca să scoată de aici pe Leși. Ale- cu mare înțelepciune. Peboeri la mare cinste
xandru-Vodă spăriet de aceste puhoiuri îi avea, și zicea : „Pre un om dacă’l boe-
groaznice, o luă la goană spre Roman, pă- rește Domnul, nu încape să’l suduiască ; ce,
răsindu’și scaunul.
*
A doua Domnie a Iui Ștefan IX, Tomșa.
1622-1623.
In locul lui Alexandru-Vodă Ilieș este
trimes în scaun, Ștefan VII, Tomșa în a
doua sa Domnie, în care vreme el se a-
rată mai blînd și mai aliotnic de binele pu­
blic. Trece atunci prin Iași un Sol al Cra­
iului Leșesc, ce mergea la Țarigrad, om
mare, Cneazul Desbaraj din Vișnoviț, cu
mulțime de oameni, cu podoabe desfrînate
de tot, cît abia de se află în vr’o istorie,
zice A/D-ora Costin, pre aceste vacuri ; cu
300 de oameni călări, afară de pedestrași
și carîte și care ce avea ; iar vezeteii e- '
rau îmbrăcați în urșinice ; ciuberele cu care ;
adăpau caii erau de argint; și cofe și ba-
rilce și ținte la hamuri, și la haiduci (că­
lăreți) cepreaguri, tot de argint erau. Ina- .
intea lor, la o milă eși Ștefan Tomșa-Vodă I
să le facă cinste, cu cîteva gloate. Dar I
Solul Leali, înfumurat, pe Vodă în carîta I 107. Radu Mihnea-Vodă.
110 ORAȘUL IAȘI

de nu se poartă cum se cade un boer, să’i Crimea, a sfîrșit-o Miron; și Bîrnova din
scoată (din rang) și să pue altul in locu-i“ codrul lașilor a început-o numai, dar n’a
Avea o slugă Radul-Vodă, din copilărie, avut parte s’o sfîrșască, apucîndu’l mazilia,
care căuta mereu să fie și el boerit, — dar că a încheet’o apoi Dabija-Vodă. A mai lu­
Vodă nu-I vrea : cu rugăminți mari pe la crat. și la biserica lui Sf. loan Botezătorul
boerii de samă și la Mitropolit, și după a din Iași, pe care o pornise maică-sa.
acestora stăruință, într’o zi Radu-Vodă se Precum Vizirul îi ceru haraci mai mare,
înduplecă și’l făcu boier, dindu-i Vătăjia peste obicinuință încă 40 de pungi de bani,
de Divan, lucru de mare cinste pe acele și Miron nu vroi să-i deo „ca să nu facă
vremi; că Aprozii de Divan umblau im- asupra țârei greutate și obicoi“, îi veni ma­
brăcați cu urșinice și cu cabaniță de jder zilia, după nici patru ani de Domnie. Ma-
și cu blăni mari de vulpe ; și cînd intrau zilitul Vodă-Bârnovschi apoi cumpărîndu’și
pe. la boerini ca să le cetească vreo carte un sat, Ustia, în țara leșască, nu departe
Domnească, boerinul în picioare trebuia să de Nistru, s’a dus cu totul acolo.
stee ! Dar n’a trecut săptămîna si s’a a- *
pucat. slugoiul boerit de pozne, că făcuse Alexandru Mihnea zis Coconul, 1629—1630,
silă la niște femei și le bătuse în tîrg ! și Moisei Movilă, 1630—1631.
Atunci se întoarse Radu-Vodă cătră boeri și
Veni Domn în Moldova apoi tînărul A-
zise : lexandru, poreclit Coconul, fecior a lui Radu-
— Au nu v’am spus eu că acest om de Milinea Vodă. Dar n’a dus-o mult cu dom­
boierie nu este ? Iar cătră dinsul zise : Eu, nia, că era și de trup și de minte slab și
mări, încă peboerie n'am apucat a’ți zice!,.. bolnăvicios, coea ce nu mulțămi nici pe
Și porunci Arinașului să’i iee gîrbaciul, și boeri, nici pe norod. Și după plîngerea a-
să’i dec în schimb 300 de ciomege! cestora la împărăția Turcească, după opt
Dar podoabele și caiafeturile Curței Dom- luni de domnie îi veni și mazilia.
nești atrase după sine sărăcirea și pustii- Alt Domn fu trimes atunci de Vizir la
rea țârei ; că’i silea Vodă pe toți curtenii Iași, Moisei Movilă, feciorul fostului Simeon
mari și mici, și pre copii de casă să umble Movilă-Vodă, om blînd ca un miel, nu la­
bogat împodobiți, și nici unul cu haine com, nici răutăcios, ce multe case sarace a
proaste, că era de scârbă. locuitorilor au ridicat. Nu trecu însă mult,
Intr’o zi luă foc Curțile Domnești din căci, poate că neavînd de unde trimete
lași,—și Vodă Radu fu nevoit să se mute multe peșcheșuri Pașalelor și Padișahulni,
în Curtea de vară ce avea la Hirlău ; și fu mazilit și dînsul de Turci, sub diferite
așa îndrăgi apoi locul acela, la Hirlău, că în învinovățiri neîntemeete.
toate verile acolo ședea cu toată casa lui, *
unde a dus Curțile și a făcut și biserică Alexandru Mihnea Coconul reia scaunul Mol­
nouă, dîndu’și și sufletul mai tîrziu acolo ; dovei, pentru 100.000 galbeni. 1631—1632.
că era om boleac de mîni și de picioare,
care boală pe atunci podagră și heragră se In locul lui Moisei-Vodă, nemernicul A-
chema. lexandru Coconul, dînd Turcilor peșcheșuri
* în sumă de peste 100,000 galbeni vonețieni,
Hatmanul Miron Bîrnovschi e numit Domn
reușește să fie retrimes ca Domn, de care
Moldovei. 1626-1629. lucru auzind boerii mult s’au mâhnit, cu-
noscîndn-i prostia și răutatea; și s’au por­
Murind Radu Mihnea-Vodă, o samă de nit îndată mai mulți la Țarigrad, cu jalbă
boeri aleg Domn pe Hatmanul Miron Bîr- la Sultan în potriva lui, între cari erau
novski, pe cînd alții, mai puțini însă, e- I Vornicii Vasile-Lupu și Cehan, Hatmanul
rau1 în potriva lui, știindu’l prea dat în Savin, Postelnicul Costin, Urechi Spata-
dragoste de prietenie cu Turcii și cu Tă­ riul, Buhuș Visternicul, Furtună Comisul,
tarii. îndată ce se sui în scaun, Miron, Bașotă Logofătul și alții, vre-o optzeci su­
după obiceiul Domniei de pe atunci, trimese flete de boeri și alte căpetenii din țară.
repede olaci cu vorbă și pungi de aur Dar le-a fost degeaba, că Alexandru putu
multe la Sultan, de’i dădu steag de Dom­ așa de bine să ungă osiele și să întoarcă
nie. Sub Bîrnovski țara începu să mai ră­ lucrurile, încît se împăcă cu boerii la Ța­
sufle, să’și revie în fire, și să se umple iar rigrad și veni în bună rînduială cu dînșii
de oameni și de belșug, căci doborî multe și cu o samă de Greci ai lui, așezînduse
biruri și chemă muncitori și meșteri străini, cu mare alai în scaunul Curții din Iași.
cu cari înființa chiar mai multe sate, cu Dar lupul părul schimbă, zice Miron Cos-
drepturi de slobozii. t.in, iar Alexandru-Vodă rămase tot col de
Miron-Vodă a zidit apoi mînăstirea mare mai nainte; că mai mult petrecea decît se
din dricul Iașilor, cn hramul Sfintei Maria îngrija de rostul țârei: și’și pusese încă de
și mînăstirea Hangul, la munte; apoi minăs- gînd să ucidă chiar pe boerii ce cântase
tirea Dragomirna, începută de Mitropolitul să’i pirască la împărăție. Noroc de un om
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 111

de casă a lui Vodă, Constantin Aseni, grec Dulce este Domnia din Moldova !, la care și
și el, care, fiindu’i milă, descoperi boerilor Leahul înapoi răspunse: Da și obezile Tur­
gindnl ascuns a lui Alexandru-Vodă, că cești încă sint grele !
pregătea ca în ziua de Paști chiar pe toți Și sau împlinit cuvintele Leahului; mer­
să’i căsăpească. Dacă văzură așa boerii, gând pe ascuns spre stăruința și întărirea
începură a înteți țara întreagă, care stătea Domniei la Țarigrad, cu mulți boeri de
în destulă suferință de răutățile lui Vodă, samă prieteni, în urma pîrilor și intrigilor
și repede s’au pornit care dincotro, atît lui Vasile Lupu și a altor com pețitori la
boerinie cit și țărănime spre capitală; și scaun, i se tăie capul bietului Bîrnovski-
așa de mulți s’au strîns în Iași, că nu mai Vodă, iar cei ce’l întovărășise s’au îniprăș-
încăpeau în tîrg; umpluse și cîmpul piuă t.iet. răpedo, care, cum și pe unde au putut.
sub Miroslava, fiecare strigând prin toate Era Bîrnovski-Vodă, zice Miron Costin,
ulițele în potriva Grecilor, partași la jac mare trufaș, și la portul hainelor mîndru,
a lui Vodă. iar la inimă foarte drept, blînd și nela­
Și Vasile Lupu Vornicul care era ca­ com. Mînăstiri și biserici multe a făcut în
pul bontului, se duse la Alexandru-Vodă scurtă vreme, ciiîiUnici un Domn n’a făcut
și’i spuse că s’a ridicat țara întreagă în în trei ani de Domnie. Pînă și în Liov
potriva Grecilor hrăpăreți: dar Vodă i-a (Lemberg) el a făcut o biserică moldove­
răspuns: „Dacă se ridică în potriva Gre­ nească, în care se afla zugrăvit și chipul
cilor mei, în potriva mea se ridică!“ Pre­ lui. Se pomenește din zilele lui de-o iarnă
cum era țărănimea pornită, dacă nu se pu­ foarte grea ce căzu în luna Mart, de-i zise
neau la mijloc boerii, poznă mare s’ar fi norodul de atunci Iarna lui Bîrnovski.
întâmplat Domnului și celor alor săi; chiar *
însuși Vasile Vornicul, fiind luat dropt grec,
fu lovit de un țaran cu un ciolan în cap, A doua Domnie a Iui Moisei Movilă.
1633—1634.
de i-a spart capul,— de care rană el multă
vreme a suferit. După peirea lui Bîrnovski, boerii ce se
Atunci se hotărî Vodă să iasă să gră­ aflau în Țarigrad aleg pentru a doua oară
iască cu norodul; și cînd a ajuns alaiul Domn pe JfoLei Movilă, care și capătă în­
Domnesc în șesul Bahluiului, în dreptul mă- dată caftan de Domnie dela Vizir, și fără
năstirei Balicăi (Frumoasa), unde se adu­ zăbavă se întorc cu toții în Moldova. Știin-
nase mai multă lume de țară, că și tot ora­ duse că pricina morței lui Bîrnovski a fost
șul era plin de oameni cari strigau pe toate mai mult Vasile Lupu, a poroncit Moisei-
ulițile: „Dă-ne Doamne pe Greci U, Alexan­ Vodă lui Cehan și lui Roșea și altora, să
dru-Vodă împinse între țărănime pe sfet­ meargă înainte și să’l prindă pe Lupu. Dar
nicul seu grec cel mai de taină, dar și cel acesta, prinzând de veste, fugi din Iași, și
mai hrăpăreț, Batiste Veleli, iar țăranii în­ ascunzînduse deodată prin păduri, în strae
tr’o clipă cu topoarele l’au hăcuit. de negustor, trecu tiptil spre Țarigrad. De
Văzînd însă că treaba se îngroașă și că neamurile Lupului, Moisei-Vodă nu s’a a-
ușor n’ar putea scapa nici el de furia no­ tins, că era bun creștin, macar că află apoi
rodului, o porni cam repegior tot înainte că Vasile Lupu mai umbla încă la Țari­
spre Birlad, peste Dunărea, lăsînduse de grad după Domnie.
Domnie și mîntuinduse și biata țară de *
așa podoabă de Domn.
* Turcii în Iași. 1634.
Tocmeli pentru scaunul Domniei. Peirea Iui Avînd nu știu ce de împărțit Turcii cu
Miron Bîrnovski-Vodă. 1633.
Leșii, Sultanul trimese pe un Abaza-Pașa
In vremea aceasta boerii se cisluiră și din Silistra, cu oști însemnate, care sosi
propuse scaunul Domniei Vornicului Vasile i în Iași cu nepusu ’n masă, și luă, cu voe
Lupul, dar cu tocmală anume, să scoată cît I cu nevoe pe Moisei-Vodă și cu întreaga lui
mai puține biruri din țara sărăcită, ceea oștire moldovenească, ca să meargă să se
ce nu-i tocmai venea la socoteală Lupului, bată cu Leșii. Iar după mai multe scărmă-
mai ales că simțise că alți mulți partizani neli și bătălii, se întoarse acel Abaza-Pașa
avea în țară încă Bîrnovski, cari voiau să’l și cu Moisei-Vodă în Iași, unde au descă­
aducă iar în scaun din țara leșască. Pen­ lecat Turcii, cu corturile lor pe șes, lîngă
tru acest scop chiar s’a fost dus o samă mînăstirea Balicăi. Pusese gînd Pașauâ
de boeri la Ustia, să spue păsul lor lui drept răsplată pentru varsarea sângelui mol­
Bîrnovski, și acesta primi cu bucurie ves­ dovenesc, ca să prindă pe mai mulți boeri,
tea. Un Leah de acolo se zice că sfătui a- să-i puo în lanțuri și să’i iee cu dînsul,
tunci pe surgunul Bîrnovski, să nu’și schimbe spre a’i duce la împărăție. Dar un turc,
viața lui fără de grijă, pe o viață cu cum­ chior de un ocliiu, prieten cu Costin Hat­
pănă, cum sînt lunecoase trebile Domniei i manul, descoperi planul lui A baza,' așa că
din Moldova; Bîrnovski însă ar fi răspuns: | boerii pizmuiți putură fugi peste noapte,.
112 ORAȘUL IAȘI

așa că după răsărita soarelui, nu li s’a mai numinduse de Sultanul Murat Domn înlocu’i
putut da de urmă. pe Vasile Lupu Vornicul. Moisei Movilă-
Turcul părăsi, lașul, încărcînd multe pro­ Vodă de urîtul Turcilor plecă, petrecut de
vizii, și trecu iar peste Dunărea, mînios cîțiva boeri pînă la graniță, în Polonia,
foarte pe Moisei Movilă-Vodă; și după pî- unde peste cîțiva ani a și dat ortul popei,
rile și intrigile ce le-a scornit la împără­ și cu dînsul s’a înclieiet pentru totdeauna
ție, pînă în primăvară fu mazilit Moisei, Domnia Movileștilor asupra Moldovei.

108.

b. lașul sub Domnia lui Vasile Lupu și a urmașilor săi, pînă sub
Dumitru Cantemir.

încunjurători, ce veșnic își aveau ochii și


mai ales dinții ascuțiți asupra ei.
Nici urmă de lumină culturală nu se vede
răsărind de undeva în această tristă epocă
de amorțire a orice demnități naționale ;
nici administrație politică ori militară con­
stituită legalmente; nici o instituție de stat-
alta decît doar biserica, susținută întîmplă-
tor de unii Domnitori, cari credeau că nu­
mai frica de Dumnezeu și de Cruce ar mai
putea înfrîna mulțimea, în multe cazuri, de
a nu-i zugruma, ca fiara împunsă sau zădă-
rîtă. Industrie, comerț, filantropie, sint lu­
cruri tot atît de necunoscute în Iași și în
Moldova în această epocă, ca operă de
stat, și ele se practică doar numai de ini­
țiativa particulară, atîta cît nevoia de hra­
nă, îmbrăcăminte și adăpost o cere imperios
pentru marea mulțime, ce duce un trai

109. Vasile Lupu-Vodă.

Mai în toată vremea cît a urmat stăpîni-


rea a atîtor Voevozi de toată mîna, delaA-
lexandru Lăpușneanu pînă la mazilirea lui
Moisei Movilă, Moldova în genere și lașul
în special n’au avut parte decît de sufe-
rinți, jafuri, împilări și dijmuiri cu biruri
grele, năvăliri barbare și chiar plăgi Dum-
nezeești, atîtea, încît te prinde mirarea cum
o asemenea țâră nenorocită a mai putut
subsista în veacuri ca stat de sine stătă­
tor, și n’a fost cu totul pustie tă ori înghi­
țită de puhoiul elementelor năprasnice, ce
necontenit au atacat-o, ori de bunii vecini 110. Stema lui Vasile Lupu-Vodă.
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 113

PECEȚI DOMNEȘTI DIN VEACUL AL 16-LEA Șl 17-LEA

111. Pecetea lui Ștefan VII, Tomsa, din 1563. 112. Pecetea lui Vasile Lupu, din 1633.

113. Pecetea lui Gheorghe Ghica, din 1658—9. 114. Pecetea lui Istrate Dabija, din 1662

115. Pecetea lui Antonie Ruset, din 1676. 116. Pecetea lui Duca-Vodă, din 1678.

8.
114 ORAȘUL IAȘI

semi-animal. Drept aceea, lașul, Capitala au fost cîndva această țară în tot binele
Moldovei, ce după normele altor țări nu cit bișug, și plină de toată averea, cu mare
numai apusene, dar chiar și răsăritene, ar fericire, și trăgănată pînă la 19 ani! Fost-
fi trebuit să întrunească în el macar o parte au în anii d’intăi cn prepusuri pentru ne-
din cultura ce lumina impunător în acel pace, dintre Leși și Turci; dar apoi, după
veac, in toate ramurile activităței omenești, trei ani, cînd Turcii se încăerară cu Per­
bietul Iași se găsește încă tot sub întune- șii pentru Vainlon (Babilonia—Bagdadul),
recul unei semi-barbarii, iar locuitorii soi la Moldova la mare pace și liniște se a-
sint. tratați de turmă necuvîntătoare, atît șeză.“
de cei ce reușesc să pună pe capul lor co­ A intrat în scaunul Domniei Moldovei,
roana voevodatelor, cît și de străinii duș­ fostul Vornic Vasile Lupul, cam prin Iu­
mani hrăpăreți, cari n’aștept decît prilejul nie 1634. De neam după tată grec ori al­
de a se întrema puțin starea materială a banez, fiu al unui Aga Neculai, ce se zicea
ieșenilor, pentru a da un nou iurnș în ave­ a fi fost căsătorit cu o boeroaică moldo-
rea, cinstea și chiar viața lor. vancă; însuși Vasile apoi sg căsători cu o
domniță din neamul Moviloștilor, ceea ce-i
doschise mai ușor drumul la Domnie.
Vasile Lupu-Vodă. 1634—1353. Porecla de Lupu se zice a i-o fi dat no­
„Fericită Domnia lui Vasile-Vodă, zice rodul, căci de pe cînd era Vornic, avea a-
mnlțămit Miron Costin, Domnie, în care, de pucătnri iuți și hursuze, — ca ale unui lup.

117. Teodosia Doamna, soția lui Vasile Lupu. 118. Domnița Maria, fiica lui Vasile Lupu.

Îi mai zicea și Alvanitul sau o Alvanitului, triarhului o despăgubire de 28.000 ruble.


în unele hirtii vechi. In anul 1640 aduse din Kiew și puse
Din vremea acestui Domn, viața econo­ în lucrare o tipografie, cea întâi în Moldo­
mică, culturală și națională a ieșenilor, și va, precum și meștori tipografi si xilo-
în genere a întregei populații moldovene, grafi, unde se începu a se tipări frumoase
șe preface răpede și în bine. Noul Voevod, și înțelepte cărți bisericești și judecătorești,
bine înțeles și cu sfatul miniștrilor sei, în limba romînească, pentru ca să le în­
pornește îndată înființarea a multe lucrări vețe și să le înțeleagă tot poporul băști­
trebuitoare poporului, biserici, în Iași și naș al țărei.
în țară, școli și alte clădiri de nevoe pu­ Tot pe atunci unul din Egumenii mînăs-
blică, și statornicește biruri potrivite du­ tîrilor ieșane, Paisie de la Mănăstirea Ga-
pă putința fiecărui; se înlocnește în parte lata, după recomandația și stăruința lui Va­
limbele slavonă și greacă din biserici prin sile-Vodă, fu ales Patriarh al Erusalimului,
limba romînească, se ieti multe alte măsuri și sfințit în biserica Domnească Trei-Sfeti-
vrednice pentru ridicarea stăreî culturale tele, cînd fu de față, pe lingă toată popi­
și economice generale. mea de samă moldovenească, și un Grigore,
După ce zidește din temelie biserica Tre.i- Mitropolit al Larissei, Laurențiu Mitropolit
Sfetitele sau Trei-Erarhi, cel mai însemnat al Casandrei, și un delegat trimes de în­
monument arhitectural din întreaga Mol­ săși Patriarhia din Constantinopol, toți
dovă pînă astăzi, Vasile Lnpn aduce cn chemați de Vasile-Vodă spre a arăta luniei
multă cheltuială Moaștele. Sfintei Paraschi- orientale splendoarea monumentului zidit de
va de la Țarigrad in Iași, și le așază cn el, cit și celelalte lucrări de samă pornite
pompă în biserica zisă, plătind numai Pa­ în Iași si țara întreagă.
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 115

In 1641, după invitarea Mitropolitului din trerupă lucrările de îmbunătățiri ce între­


Kiew, Patrașcu Movilă, feciorul lui Simeon- prinsese amîndoi acești Voevozi.
Movilă-Vodă, Vasile-Lupu întruni la Iași *
un Sinod, în care luară parte și delegați ai
Patriarhiei din Constantinopol, cu un ves­ Nunta Domniței Maria cu Cneazul Radziwil.
tit teolog, Meletie Serijos, în frunte. In 1645 se făcu în Iași nunta fetei lui
Acest Sinod a ținut un număr de vreo Lupu-Vodă, Domnița Maria, cu unul din
douăzeci de ședinți in cursul verei și toam­ cei mai de samă Prinți ai Poloniei, Rad­
nei,— in care s’a desbătut diferite chestii ziwil, care însă, fiind de religie luterană
ale religiei ortodoxe, față cu propaganda a stîrnit mare vîlvă între boerime.
lutero-calvină din țările apusene, și mai a- S’a făcut deci nuntă mare, la care
les s’a aprobat un Catehism ortodox, întoc­ au venit, mulți Cneji din țara Leșască, cu
mit de Mitropolitul Movilă. curtenii lor, și soli trimeși cu daruri de
Tot pe atunci se înființează în Mînăs- Unguri și dela Matei-Vodă al Munteniei,
tirea Trei-Sfetitele o școală superioară., un între cari chiar și Mitropolitul țărei Ște­
fel de Gimnaziu, aducînduse profesori din fan, și Radul Logofătul, și Diicul Spătarîul,
Kiew; în această școală se învață în lim- că se împăcase acum de istov Muntenii cu
zbele slavonă, greacă și română. Lupu înzes­ Moldovenii. Iar cununia a cetit-o singur
tra această scoală cu trei moșii mari, din Pătrașcu Movilă Mitropolitul Kievului, care
ale Domniei: Răchitenii, Tămășenii și Iu- veni anume în Iași pentru aceasta.
ganii, din județul Romanului. *
In 1645, Mitropolitul Varlaam convoacă
un Sobor compus din mai marii Clerici ai Luptele cu Cazacii și Tatarii. Arderea lașului.
ambelor principate românești, Muntenia și Cîtăva vreme după asta, iscînduse mai
Moldova, care hotărăște ca zisul Mitro­ multe bătălii între Leși, Cazaci și Tatari,
polit să dee la lumină prin tipar, Răs­ și întorcînduse aceștii (lin urmă prin Mol­
punsurile la Catehismul calvinesc, tipărit dova, cu pradă și stricăciune, ca orice oș­
in Belgrad la 1642, în limba romînească, tiri străine în drumul lor, Vasile-Vodă,
catehism care conținea dogme cu totul pro- după plîngerea Prutenilor, veste care o primi
tivnice credinței ortodoxe și tindea la pro­ pe cînd se veselea la masă în Curtea Dom­
pagarea calvinismului printre romîni. nească, porunci Căpiteniilor să strîngă ră­
In 1646 se tipărește în Tipografia Dom­ pede oști și cai de pe la tîrgoveți, (că era
nească din Trei-Sfetitele, cea întâi Carte ro­ plin lașul de asemenea vite), și puse să
mânească de învățătura pravilelor împără­ strige pe uliți, că cine va vrea să meargă m
tești. dobîndă (cu plată), în potriva Tătarilor, va
Vasile Lupu a înzestrat Moldova nu nu­ fi bine plătit. Se tăcu atunci bătălie mare
mai cu biserica Trei-Erarhi, care după cum la Brătuleni și la Răzina, și au dovedit
spune Cronicarul „preste toate mînăstirile Moldovenii, luînd toată prada și toți robii
aici în țară mai iscusită este“, dar și cu o dela Tatari.
legiuire, care se putea lua la întrecere cu Dar după puțină vreme Hatmanii căză-
oricare alta de pe acea vreme. (St. G. cești și tătărești căutară să se răzbune pe
Longinescu). Căci el puse să se întocmească Vasile Lupu-Vodă, și’l atacară iar pe ne­
legi potrivite după obiceiul pămîntului, cît așteptate, că se trezi acesta cu dușmanii
și după legiuirile bizantine, în uz pe atunci la Țuțora, pe unde se trecea Prutul spre
în orientul Europei, și publică, astfel, în ti­ Iași, în cît abia avu vremea să’și pornească
pografia înființată de el, cea dintâi Condică din Capitală Doamna, cu carele boerești,
de legiuire românească. prin frînturile codrilor, spre Cetatea Neam ­
Vasile Lupu-Vodă, deși încunjurat și el țului ; iar Vodă însuș s’a ascuns în codrii
de mulți greci și străini, cari ocupau multe Căpoteștilor, lăsînd în Iași puțintei dara­
din cele mai însemnate slujbe ale țărei, bani pentrn a pararea Cnrțoi, cari au fugit
domni totuși cu cinste și pace, făcînd să pro- și ei pește noapte, cînd văzură puhoiul de
pășască locuitorii, negustorii, țara întrea­ Tatari ce venea asupra lașului.
gă; și cu toate că birurile erau tot grele, Au dat năvălitorii atunci foc lașului din
(iar nimene nu se simția mult plătindule, multe părți, ș’au ars Curțile. Domnești și
căci avea fiecare de unde agonisi. Și de nu multe, case boerești, că tot orașul într’o
l’ar fi silit Turcii ca să se amestece in mică do ceas ruină și cenușă s’a prefăcut.
scărmănelile veșnice dintre ei, Cazaci, Tă­ Numai mînăstirile doar au fost cruțate, că
tari și alte lifte, Vasile ș’ar fi văzut și mai n’au vrut Cazacii creștini să le atace, după
mult de gospodăria și bunăstarea țărei lui. poronca Hatmanului lor Bogdan Hmelniiski;
Din pricini nu tocmai cunoscute, Vasile- iar Tatarii s’au temut, că în Mînăstiri erau
Vodă avu vreo două bătălii cil Matei Vodă închiși mulți tîrgoveți, bine înarmați cu
Basarab, Domnul Munteniei, din cari amîn- puști. Numai la Trei-Sfetitele a fost, primej­
două țările avură să sufere, și să se în­ die, că din para focului ce ardea tîrgul în­
116 ORAȘUL IAȘI

treg, s’a aprins și mînăstirea, și oamenii părea ca s’a betejit și mintea lui Lupu-Vodă,
dinlăuntru căutînd scăpare pe o portiță de întrucît pe deoparte lașa pe greci să pună
din dosul mînăstirei spre Rabini, — i-an mîna pe toate slujbele și veniturile Moldo­
prins pe aici Tatarii, și pe mulți i-au luat vei, și pe moldoveni îi înlătura cu totul
în robie, iar alții să scape de groază s’au dela toate, iar pe de alta ajunse la mare
aruncat și s’au înecat în heleșteul Bah­ zburdăciune, căci, zice Cronicarul, „care țări
luiului. se suie pe la mari bișuguri, zburdează hi-
* rea omenească, și zburdăciunea naște păcă­
Nunta Domniței Ruxanda cu Timuș Hmelnițki.
tui, și po pacat îl urmează inînia lui Dum­
nezeu. Și așa Vasile făcu silă a cîteva case
Ca să molcomească Lupul-Vodă atît pe de boeri, luîndu-le fetele, peste voia părin­
Turci, ce se rățoiau iar, cît și pe Bogdan ților, la țiitorie; eară oamenii de casa lui,
Hmelnițki, Hatmanul, le făgădui celor din- și mai ales nepoți de-ai lui, mai mare silă
tăi sporirea haracinini, iar celui al doilea, făceau, luînd chiar băeții oamenilor pe cari-i
care de mult pusese ochiul, pentru fiu-seu siluiau". (Miron Costin).
Timuș, pe fata mai mică Ruxanda, a lui In asemenea împrejurare, protivnicii lui
Vasile-Vodă,— se pare chiar că pentru Vodă se intețiră, și hotărîră scoaterea lui
aceasta și pornise războiul, căci era de o din scaun.
frumnseță nespusă fata,—îi primi cuscria și Ștefan Logofătul, capul nemulțămiților,
așeză îndată logodna Ruxandei cu Timuș,
căruia îi mai făgădui pe deasupra și zestre
bogată. Cît pentru darabanii ce părăsise
Curtea și încă cercase să prade și carele
Domnești, după fuga lui Vasile, după ce
se liniștiră lucrurile, Lupul-Vodă îi chemă
cu blîndețe la Curte, puse pe Nemții lefe-
gii ce’i avea veșnic pe Jîngă dînsul, cu si-
nețele pline, de le luă armele, și-i închise
în temnițe: pe unii i-au înfundat apoi în
ocne, iar pe alții cu alte pedepse i-au pe-
depsit.
Pînă într’un an se făcu la Curtea lui
Vasile-Vodă nunta Ruxandei cu Timuș-
Han. Căsătorie nepotrivită cu totul, zice
cronica, pentru că Vasile era Domn de 18
ani și cu mare cinste și trecere la împă­
răție chiar, pe cînd Timuș era fecior al
Hatmanului ce abia de doi ani eșise din
„țărănie"; ș’apoi de și avea el chip de om,
dar firea-i toată era de „fiară".
S’a făcut nuntă mare și pentru Domnița
Ruxanda, la care nici un soi de petrecere 139. Hatmanul Bogdan Hmelnițki.
n’a lipsit. Timuș a stat în Iași cîteva sep- trimețindu’și nevasta din Iași la moșie, ca
t.ămîni cu toți asaulii, polcovnicii și atama- pentru trebi de-ale pămîntului, mai apoi
nii sei, cu feciorii lui Gavril Hatmanul, ne- își ceru și el învoială dela Vodă să se
poții lui Vodă, și alți mulți feciori din boeri. ducă la țară, c’ar fi aflat că nevastă-sa se
îmbolnăvise greu ; dar el aplică drumul mun­
Intrigele pentru înlocuirea lui Vasile Lupu-Vodă. ților, unde îl aștepta multă oaste năimită,
atît din țară cît și Ungurească, sub po-
încuscrirea ce făcuse Vasile-Vodă nu plăcu ronca generalului Kemeni Ianoș ; din par­
nici Turcilor, nici Ungurilor, nici Leșilor, tea Muntenilor asemenea i se trimese oști
și toți aceștia căutară să-i sape scaunul, la Rîmnic, sub comanda lui Diicul Spatariul.
Ba, mai ales, că era și unul din boerii ti- Aflînd Vasile-Vodă că proectele lui Ște­
neri, foarte isteț și îndrăzneț, Ștefan Gheor- fan au început a lua grea întorsătură, prinse
glie, și căruia îi zicea și Burduzn, din pri- cîțiva din partizanii lui co mai rămăsese în
cină că era gras la trup, fecior a lui Du- Iași, și pe unii îi închise, pe alții chiar îi u-
niitrașcu Logofătul, boer vestit la multe cise ; dar nebizuinduse mult pe oștenii mol­
Domnii; care acest, Ștefan începu a vîiî vrajbă : doveni și curtenii greci ct-i avea, își strînse
între boeri, și-i tăcu să-i jure lui unire și averea pe cît putu, o încărcă pe care mari,
credință, pentru a răsturna pe Lupul. Și și porni cu toți ai lui la Hotin, cerînd în
deși aflase Vodă de așa ispite, nu le prea aceeași vreme și ajutor dela socru-seu Bog­
dădea crezare. dan Hmilnițki.
Mai era apoi și faptul că dela o vreme
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 117

Ștefan Gheorghe usurpă scaunul Domniei. Reîntoarcerea Iui Vasile Lupu.


1653.
Atunci Ștefan Gheorghe, cu ostașii săi, Alungatul Vasile-Vodă, căpătă curînd în
cuprinse răpede lașul și se urcă în scau­ ajutor dela ginerile seu, Hanul Timuș, mai
nul țării. Mulțimea toată îl aclamă pe Ste- multe mii de oaste căzăcească, care și por­
fan la Domnie ; generalul Kemeni care in­ ni spre Moldova, și trecînd Prutul, se a-
trase în lași cu Ștefan, răspunse gloatei : junse cu oștile lui Stefan-Vodă, la Popri -
“Pre voie să vă fie, precum poftiți!“ cani, pe malul Jijiei, și le bătu strașnic,
Asupra instalărei în scaun a lui Ștefan așa incit Timuș veni deacolo drept in Iași,
Gheorghe Paul de Allepo arată, că acesta și se stabili în Curtea Domnească, pe care
intră în Iași luni, 7 April 1653, în sunetul o încunjură cu toată oastea lui, iar Ștefan
tuturor clopotelor bisericilor, și se sui pe și cu sfărmăturile de armată ce-i mai ră­
tron. El își pregătea succesul de vre-o trei măsese luă fuga spre munți.
ani. Numele seu propriu era Gheorghiță, și Pînă la sosirea în Iași a lui Vasile Lu­
părinții sau strămoșii sei s’au mai bucurat pu însă mult au prădat. Cazacii și Tăta­
odată de demnitatea Domnească, sub nu­ rii prin codrii lașului, luînd vitele mai
mele comun de „Ștefan". De aceea ș’a luat toate ce le-au întîlnit. Cînd însă s’a în­
titlul de Io Gheorghiță Ștefan, căci „e o- tors Vasile Lupu în scaun, au luat îna­
poi dela Cazaci vitele ce le-au mai găsit
nemîncate, dîndule în schimb cîte un zlot
de fiecare, și a înapoiat țăranilor vitele, cui
le-au mai cunoscut.
Timuș cu ai sei s’au mutat apoi la mî-
năstirea Galata, iar Vasile-Vodă rămase in
Curte, pregătinduse iar de luptă cu Matei
al Munteniei, pentru ajutorul ce dăduse
lui Ștefan Gheorghe. Multe răle făcea
Timuș. cît stătu acolo. Pe Cotnarovski Pi-
sărul îl ucise cu vicleșug, și pe alți mulți
se pregătea să'i ucidă, crezînd că ei fusese
înpotriva căsătoriei lui cu Ruxanda. Nu­
mai cît Vasile îl stînjinea cit putea, și pe
boeri îi ascundea de furia ginere-seu, pri-
mindu-i în Curte noaptea numai, pe poarta
de din dos dinspre casele Doamnei.
Cu 8000 de oameni, și cu oastea lui Ti-
muș, purcese Vasile-Vodă în potriva Mun­
tenilor și la o apropriere luară fuga aceș­
tia. Oastea moldovenească înaintă piua
la Tîrgoviștea, arzînd și stricînd ce le ieșa
120. Ștefan Gheorghe-Vodă. înainte. Dar soarta luptei se întoarse ră­
pede. Matei-Vodă răpuse oștile lui Vasile-
biceiu în Moldova și Valahia ca Beii să Vodă, iar acesta și cu ginere-seu Timuș,
pue înaintea numelui lor pe Io, în fel de i abia scăpară cu fuga, și se reîntoarseră
Konya sau Metonymy al acestor țări". în Iași mîhniți și rușinați.
Cum se așeză acest Stefan-Vodă în scau­ *
nul din Iași, trimese oști sa urmărească pe Ștefan Gheorghe revine în scaun. 1653—1658.
Vasile Lupu Ia Hotin; acesta fu nevoit a’și
lua deacolo averea toată ce i se adusese Nu se iasă așa de ușor, însă, Gheorghi-
din Moldova, și a trece Nistrul, iar boeri- ță, de scaunul Domniei, ci, după înfrînge-
mea lui îl părăsi de astădată cu totul și rea lui Lupu, ajutat iar de Munteni și de
se reîntoarse cătră Stefan-Vodă la Iași. Unguri, făurindu-și o armată mai puternică,
Pe de altă parte în Iași începură tulbu­ se reîntoarce spre Iași, și într’o bună di­
rări, provocate desigur de Ungurii și Mun­ mineață, surprinde oștile lui Vasile, care
tenii ce sosise ca să puie pe Ștefan în abia găsește vremea de a fugi iar peste
scaun ; se făcură prădăciuni în tot orașul, Prut, și apoi peste Nistru, ca să nu cadă in
și mai ales pe străini îi jăfuiau, așa că oa­ minele lui Ștefan.
menii mai pacinici, mai avuți și mai fricoși, Astfel se așeză deadoua oară în Domnia
fură nevoiți să se închidă prin mînăstiri și Moldovei Gheorghe Ștefan ; dar ce-i păru
prin pivniți, ca să scape de pojar și de lui mai sigur, că strămută pentru o vreme
măcel. scaunul Domniei la Roman, ca fiind mai Ia
mijlocul țărei. Și a pradat acest Stefan-Vodă
toată averea lui Vasile-Lupul ce mai ră­
118 ORAȘUL IAȘI

măsese, mai ales la Neamț și la Suceava, șescu și pe Paharnicul Grigore cu călări-


și a ucis pe mai toate neamurile și prie­ mea, iar el însuși cu pedestrimea și pușca­
tenii lui. Apoi, după ce a primit învestitura șii trecură peste Prut.
de la Sultan, a revenit în Iași la scaun, și Dar Hatmanul Hăbășescu cu alți boeri
s’a așezat cu Domnie întemeiată și iară și cu oastea moldovenească descinse la Mî-
grijă. Dar după o vreme el se încurcă năstirea lui Aron-Vodă; iar oastea „depre
în alte scărmăneli cu toți dinprejur, și sub steaguri", a umplut tîrgul Iași prin
apoi îi veni și mazilia dela Țarigrad. pivnițe slobode cu vinuri, prin case, prin
Domnia lui Ștefan Gheorghe fost-a cu poduri, morți beți pe ulițe; prin toate piv­
mare belșug țărei, zice Miron Cosiin, care nițele îi băteau căpitanii să meargă sub
făcea parte dintre curtenii lui. Jn cei șepte steaguri, dar cei beți habar n’aveau de așa
ani de Domnie, iu mare roadă în țară, în porunci.
pine și în vin, în stupi și în toate. Om de­ Atunci ajunse Constantin Șerban-Vodă
plin, cap întreg, fire adîncă, cît poți zice în Valea Copoulni, și stătu întăi pe gîn-
că nasc și în Moldova oameni! La învăță­ duri; apoi văzînd că în tîrg nu-i oaste, ci
turile solilor, și la răspunsurile cărților co- numai o „glogoțeală deșartă", a luat-o cu
vîrșia chiar pe Vasile-Vodă. Slujitorii au oastea pe dealul Copoului, și printre vii și
avut la el multă milă și cinste, ca la nici acolo, la capul viilor, ș’a „tocmit în toc-
o altă Domnie. De aceia și la mulți mare mală oastea și a stătut". S’au intîmplat a-
părere de rău a făcut cînd a trebuit să pă- tunci cîteva hărțueli în tîrg și pe marginea
răsască scaunul Domniei Moldovei.
In vremea acestui Domn, se izgoniră dăs­
călii slavoni dela școala Domnească din Trei-
Sfetitele, și se aduseră în locul lor dăscăli
greci. Se vede că boerimea greacă din vremea
lui Vasile Lupu reușise să intre în favoarea
și a succesorului seu.
*
Domnia lui Gheorghe Ghica I. 1658—1659.
Un nou Domn fu trimis Moldovei in Mar­
tie 1658, dela Țarigrad, și acela fu Gheorghe
Ghica, care era Capichihae a lui Ștefan
Gheorghe Ia înalta Poartă. De neam și a-
cesta Iu, ca și Vasile Lupu, Albanez, sau
Arbanaș, cum îi zice Miron Costin. Mai de
mult el fusese adus de Vasile Lupu pen­
tru slujba Curței, fiind om cărturar, și fu
boerit, — însă cu boerie mai de mina a doua.
Se arătă cu mare credință pentru persoana
și familia lui Vasile-Vodă. Dar apoi intră 121. Constantin Șerban Basarab Vodă.
în slujba lui Ștefan, care îl luă la inimă,
și’l însură chiar cu o nepoată a lui, fata lui în care au căzut uciși cîțiva oameni. Dar
Sturza Vornicul. Șerban aflînd că Ghica-Vodă stă la Țuțora,
Puțin după așezarea în Donjnie, el fu si­ n’a mai intrat cu oaste în tîrg, ci pe de
lit să purceadă cu oaste moldovenească și lături, pe valea Căcainei, a trecut cu toți
turcească în Transilvania, unde după mai ai lui. La Coada-Stîncei se făcu o întîlnire
multe scărmăneli, ce durară din Iulie pînă intre taberele dușmane, și mai mulți ostași
în Decembre, se întoarse în țară și se opri căzură iar din amîndouă părțile. Ghica spă-
la Suceava, întrucît în lipsa lui se făcuse riet, porni răpede la Lăpușna, apoi spre
mare bont și ucideri de oameni în Iași. Tighina în jos.
*
Auzind că se pregătesc alte răzvrătiri atît
în Ardeal cit și pe la Leși și Tatari, cari Luptele dintre Șerban și Ștefăniță Lupu.
tindeau să-i iee și Domnia, Ghica reveni Rămînînd singur stăpin, Șerban se așeză
abia în primăvară în Iași, și apoi răpede în scaunul Domniei din Iași, și interveni
își strînse oastea spre pază la Țuțora. îndată la Țarigrad pentru învestitură. Sul­
* tanul dispuse atunci, să se schimbe pe Ghica-
Năvălirea Iui Constantin Șerban Basarab. Vodă în scaunul Munteniei, iar în locul lui,
1659—1661. departe de a întări pe Șerban, numi pe
Constantin Șerban Basarab, fost Domn al Ștefăniță, feciorul lui Vasile Lnpu-Vodă,
Munteniei,intră atunci în Moldova, cu 5000 (le pentru ajutorul căruia îi trimese și oaste
ostași, crezînd să apuce scaunul lui Ghica. A- tătărască,comandată de Alimet-El-Agasi din
cesta trimese în potrivă-i pe Hatmanul Hăbă- Bugeac. Se mută îndată Șerban la Galata,
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 119

cînd auzi că se apropie Turcii, pilind da­ cît oamenii erau siliți să mînînce papură’
rabanii, seimenii și pedestrimea să sape un pe care o uscau, o măcinau și o făceau pîne.
șanț mare deasupra pîrăului Nicolinei, tă- Din pricina acelei foamete, norodul porecli
bărînd după șanț toată pedestrimea, iar sus pe Stefăniță Papură- Vodă:
în deal punînduse la adăpost, și gata de Șerban, după o ciocnire cu oamenii lui
luptă, călărimea, cu toată tabăra. Stefăniță, porni deadreptul la Iași, iar a-
Oastea tătărască, stoluri după stoluri, cest din urmă o luă razna peste Prut, spre
ajunse aproape de Iași și se strînse pe dea­ a se întîlni cu ostile lui El-Agasi, de unde
lul Ciricului, scoborînd apoi în harțuri pînă reveni în grabă cu ajutor de 1000 de oa­
la pîrău. O parte din oastea lui Șerban eși meni, ca să gonească pe Șerban din Iași.
din șanțuri și ajunse pînă în Broșteni (ma­ Că aici, Șerban adunase pe toți Vlădicii și
halaua Broscăriei), dînd din sinețe (înpuș- boerii din tîrg, ca să facă sfat de apărare.
cînd) în Tatari, fără a rîni pe nimeni, căci Atunci pe neașteptate El-Agasi cu Tatarii
trăgeau mai mult în vînt. Intrară în Iași și cutreierară tîrgul în lung,
El-Agasi calare înainta singur în luptă, apucînd mulți oameni nenorociți la robie.
îndemnînd pe Tatarii lui a lovi mereu. Iar Șerban eșise cu tabăra lui din Iași și se
în ceea parte de Bahlui, prin ceir (ceirul așezase pe pîrăul Căcainei, mai jos de po­
lui Peretz), fugeau cele două steaguri de dul lui Ștefan-Vodă. El-Agasi tăbărîse pe
cafane (Nemți și Unguri de a lui Șerban), dealul Tatarașilor (?).
alungate dela o vreme numai do un singur După mai multe scărmăneli, Șerban Ba-
sarab scăpă cu greu de moarte și tre­
cu în țara Leșască. Veni însă nu tîr­
ziu în Iași Mustafa Pașa din Silistra, cu
mulți Turci de-ai lui, descalecă deadreptul
la Curtea Domnească, și strînse pe toți boe­
rii la sfat, învinovățind atît pe Stefăniță,
cît si pe cei mai de samă din sfetnici de
întîinplările petrecute ; po Vodă chiar îl bat-
jocori în fața tuturora, făcîndu’l om de ni-
mică ! Trei zile cît stătu Mustafa în Iași,
făcu mare pagubă și silă, cu Turcii lui, a-
tît la Curte cît și în oraș; ș’apoi cînd ple­
că, luă cu dînsul petrei boeri mari,. To­
ma Vornicul, Șeptilici Hatmanul și Pră-
jescul Vornicul, chip să’i păzească pe drum,
și nu’i lăsă pînă nu trecu Dunărea.
Stefăniță mai fu silit de Turci să’și tri-
mită oastea cînd peste Carpați la Unguri,
cînd la Nistru înpotriva Tătarilor și Cazaci­
122. Ștefaniță Lupu-Vodă.
lor: dar aproape de Tighina s'a înbolnă-
vit greu de himgoare, și'și dădu sufle­
Tatar, „cu mare ocară și rîs între toți, că tul pînă în trei zile. In locul lui, boerii
fugeau atiția oameni de unul: și fugind dau însărcinară pe Chiriță Dracon Ruset și pe
înapoi din pistoale în sus, nevăzînd unde Alexandru Costin Postelnicul să se ducă la
dau.“ împărăție, și să stările ca să numească
Oastea lui Constantin Șerban fu la urmă Domn Moldovei pe lstrati Dabija Vornicul.
biruită cu totul și o luă la goană, împrăștiată, Dar nu toți boerii țineau să se aleagă
spre Vaslui. Apoi din porunca. Sultanului. Dabija; că alții pe alte chipuri voiau, „pe
Gheorghe Ghica-Vodă fu silit să treacă în care să-i treacă condeiul nostru, pentru li­
scaunul Munteniei, înstalîndnse acolo fără pită pomenire" !, încheie cronica sa Miron
mare piedică în locul lui Mihnea; iar în Costin.
locul lui Ghica, veni Domn în Moldova Ste­ Rămășițele lui Stefăniță-Vodă au fost a-
făniță Lupul. duse apoi în Iași, și îngropate la Mînăsti­
rea făcută de tată-sen, Ti ei-Sfetitele.
Domnia lui Ștefăniță Lupu. 1659—1651.
Domnia lui lstrati Dabija- 1661—1665.
In anul întăi al Domniei lui Stefăniță-
Vodă, Constantin Șerban își mai cercă no­ Cît au fost boerii din Iași la Țarigrad
rocul, venind prin Transilvania, Maramu­ ca să ceară Forței Domn pe lstrati Dabi­
reș și Bucovina, cu ajutor dela Unguri. ja, Caimacan în scaunul Moldovei fu așe­
Oastea lui Stefăniță era puțină de tot, căci zat Toma Cantacusino Vornicul. Apoi veni
în anul acela fusese o secetă mare, urmată Istrati-Vodă în Iași și se instală cu o-
de foamete așa de mare în țara Moldovei, bicinuitul ceremonial în scaunul Domnesc,
120 ORAȘUL IAȘI

PECEȚI DOMNEȘTI DIN VEACUL AL 18-LEA

123. Pecetea lui Mihail Racoviță, din 1703. 124. Pecetea Iui Constantin Mavrocordat, din 1733.

În vara următoare veni porunca de la Sul­ Un fost abager, Gheorghe Duca, Domn
tan că atît Istrati cît și Grigoie Ghica al Moldovei. 1066—1667.
Munteniei să purceadă cu oști în contra După recomandarea boerimei ieșane, Sul­
Ungurilor din Ardeal. Cînd Istrate-Vodă se tanul întări în scaunul Moldovei pe Gheor­
reîntoarse în Iași, Turcii îl poftiră să plece ghe Duca, de neam grec-rumeliot, care,
din nou în potriva Leșilor. Dar și de acolo după cum spune cronica, fusese de mic cres­
scăpă ușor Dabija-Vodă, și căută să’și vadă cut la o dughiană de abagerie din Iași, și
mai mult de trebile țărei decît de între­ luat apoi la Curtea lui Vasile Lupu ca co­
prinderile barbare ale Turcilor. pil de casă ; prin istețimea lui el ajunse
Atunci Dabija isprăvi frumoasa minăs- să iee de nevastă pe o fiică a Doamnei Da­
tire a Bîrnovei, începută de Bîrnovski- tina a lui Istrati Dabija-Vodă.
Vodă, și înființă o tarapana sau bănă Dar nu ținu mai mult de vre-o cinci luni,
rie la Suceava, unde erau meșteri buni de Domnia lui Duca-Vodă, că în urma unor
făcut bani și alte scule prețioase. Dar n’a neînțelegeri, fu mazilit.
domnit mult bietul, că o crudă boală l’a *
răpus în 1666, și el fu îngropat ki mînă- Domnia lui Iliaș Alexandru Rareș. 1667 — 1699.
stirea sa dela Bîrnova. In locul lui Duca, Poarta numi in Dom­
nia Moldovei pe Iliaș, un nepot de a lui

125. Pecetea Divanului Knejiei Moldovei, 126. Pecetea lui Alexandru Mavrocordat, din 1785.
(Ocupația Rusască), din 1773.
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 121

PECEȚI DOMNEȘTI DIN VEACUL AL 18-LEA.

127. Pecetea lui Alexandru Ipsilante, din 1778. 128 Pecetea lui Mihail Constantin Suțu, din 1793.

Petru-Rareș și fiu a lui Alexandru Rareș. zice Neculai Costin cronicarul, și răminînd
Acesta fusese crescut printre Grecii din Fa­ cu giudeț unul pe altul, dacă îi zicea Vodă
nar (o mahala a Constantinopolului). celui osîndit : pas de plătește celuilalt, că i-ai
Iliaș nu apucă să domnească însă decît luat cu strimbul ; și dacă răspundea unul:
vre-o doi ani, căDuca-Vodă reuși să reca­ plăticoi Doamne numai să mă păsuiască pînă
pete Domnia dela Turci, așa că el plecă la o zi, că sunt sarac și n'am cu ce'i plăti
din scaun îndărăt la Țarigrad, unde a și acum; iar pîrîtul de asemenea de isnoavă
murit, otrăvit, după cum se spune, prin în­ dacă zicea : mie încă îmi trebuie, că sunt sa­
demnul lui Duca-Vodă. rac și mor copiii de foame, că n'am cîi ce’i
Despre Iliaș Alexandru-Vodă se vorbește hrăni, ci mă rog Doamne, ca să se pună a-
că era un Domn foarte bun și milostiv, cest om la închisoare, sau sa'mi plătească
cum nu i se mai poate găsi păreche între acum..; atunci Iliaș-Vodă milostivul scotea
Domnii Moldoveni; tot așa și Doamna lui bani din buzunar și plătia pe datornic,
a fost. Că de se pîrau lui oameni la Divan, *

129. Pecetea lui Alexandru Calimah, din 1795. 130. Pecetea lui Constantin Ipsilante, din 1799.
122 ORAȘUL IAȘI

Gheorge Duca se reîntoarce în Domnie. familie de greci fruntași din Constantino-


1669-1672. pol, Dumitru Cantacuzin, zis și Țarigră­
Sultanul Mehmet IV, în Iași. dianul, fu numit de Poartă Domn Mol­
In Noembre 1669 Duca-Vodă revine a doua dovei. Om de fire bună, dar fricos foarte,
oară în scaun. El zidește Mînăstirea Cetățuia, el căută să îndrepte multe rele ce găsi
lingă Iași, pe deal, cu mare muncă și chel­ în țară; n’avu parte însă să domnească
tuială, inzestrînd’o apoi cu multe odoare și în linișto, că Turcii certînduse iar cu Le­
vesminte scumpe, după care îi afierosi și cî- șii, intrară și iernară în Moldova, făp-
teva moșii. Dar apoi pune multe și grele tuind mari nelegiuiri în potriva locuitorilor
dări asupra Moldovei. Boerilor lăpușneni și țăroi. Pe de altă parte Petriceicu căpătînd
orheeni nedîndu-le slujbe sau ranguri de ajutor bun dela Leși, se întoarse în Mol­
samă, ei urzesc un complot. Milialcea Hîncu, dova, de care lucru auzind Dumitrașcu-
Du rac, Constantin Clucerul și alți boeri mai Vodă, fugi din lași, pe la Țuțora, unde e-
mărunți, ridică norodul și vin asupra lașului, rau tăbărîți Turcii, lăsînd nnmai peBuhuș
unde închizînd pe Duca-Vodă în Curtea Hatmanul și pe Conteș Slugerul cu puțină
Domnească, se dedau la toate jafurile și rău­ oaste. Aceștii au așteptat piuă ce s’au apro­
tățile prin oraș. Peste trei zile îi dau drumul, piat oastea lui Petriceicu, și apoi îndată au
și’l alungă pe Domn cu mare batjocură. Duca părăsit Capitala, goniți o bucată de loc de
se duse în grabă la Turci după ajutor, și înaintașii lui Petriceicu.
întorcîndu-se după puțină vreme cn oaste Peste puțin însă, Dnmit.rașcu-Vodă că­
turcească, birui gloatele boerilor, cari fu­ pătă ajutor puternic dela Turci și dela Ta-
giră în Polonia.
In primăvara anului 1672 Turcii pornind
alt răsboi cu Leșii, singur Sultanul Meii-
met al IV-lea se puse in fruntea oștirilor
sale, și la 12 Iunie, într’o Vinere, a intrat
Sultanul și s’a primblat prin ulițele lașului
cu mare alai!
Duca-Vodă îi eșise întru întimpinare la
marginea orașului, cu prețioase daruri; uli­
țele pe unde urma să treacă Sultanul erau
așternute cu bucăți nesfârșite de mătăsării
și covoare scumpe. Sultanul porunci atunci
unui Hoge turcesc să se urce în clopotnița
bisericei Sf. Neculai-Domnesc și să facă
rugăciunea turcească, strigînd de acolo pe
credincioșii Islamului.
Acest fapt fu luat de locuitorii ieșeni ca
o mare nelegiuire și pingărire a sfîntului
locaș creștinesc, și după plecarea din Iași 131. Istrate Dabija-Vodă după unii; Grigore
Ghica după alții.
a Sultanului, îndată ,s’a închis biserica, pen­
tru multă vreme, pînă ce apoi a fost sfin­ tari, reveni în țară, și după o mică luptă,
țită din nou. Leșii lui Petriceicu, cu dînsul cil tot, o
* luară la goană, părăsind lașul.
Se așeză din nou în scaun Dumitrașcu-
Domnia lui Ștefan XI, Petriceîcu, 1672—1674.
Vodă, cu ajutorul lui Kir-Husein Pașa, pe
După mazilirea lui Duca, boerii recoman­ care l’a ținut aice o lună încheietă pe mare
dară Sultanului pentru Domnie pe llie Stur- cheltuiaLă, jăcuind oastea turcească pe la
za, care însă nu primi această cinste. Se țară vaci, oi, pîne, tot ce putea afla.
alese apoi în locu’i Ștefan Petră sau Petri­ O samă de Leși și Nemți mai rămăsese
ceicu, Mare Medelnicer, fecior de boeri de în Moldova pe iarnă, în cetățile Neamț și
țară moldoveni. Suceava. Dar cum se desprimăvără, Dumi-
Petriceicu însă era slab de fire, blînd și trașcu trimese oaste de încunjură cetățile,
cu atâta bună-voință, incit care cum i se și prin foame îi nevoi să se predee. Eșind
tînguia ceva, pe toți îi credea, și nimenea Leșii și Nemții din cetăți, ca sâ’și caute
frică de dînsul nu avea. De aceea n’a pu­ merinde, i-au ucis pe mulți Moldovenii, și
tut s’o ducă ca Domn mai mult de vre un au adus din ei la Iași, ca peșcheș lui Vodă,
an, și acela tot gata de bejenie. vreo 50 de capete tăete și vreo 20 de Nemți
* . . .
și Leși vii, pe cari Vodă i-au făcut apoi
Dumitrascu Cantacuzin Țarigrădianul. slujitori la Curtea Domnească.
1674-1675. Atunci, ca să nu se mai întîmple ce s’a
Fost Visternic în Muntenia și Capikiliae întîmplat, a pus Dumitrașcu să dărîme toate
a lui Petriceicu-Vodă, făcând parte dintr’o cetățile Moldovei, Hotinul, Suceava, Neam­
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 123

țul, vîrînd pe dedesuptul zidurilor mine de Sultanul, să pornească cu oaste moldove­


praf de pușcă, și asvîrlind zidurile în aer. nească în ajutor asupra Cehrinului, de unde
In iarna 1675, la Bogoiavlanie,s'a făcut o s’a întors abia spre iarnă în Iași.
mare adunare de călugări în Iași, după un In 1678 Antonie-Vodă fu mazilit, și în
vechiu obiceiu;dar, în loc de ospățul care locu-i mutat Duca-Vodă din Muntenia.
era în datină să’l dee Vodă călugărilor, a *
douazi, Dumitrașcu i-a băgat pe toți în tem­
niță, „dîndu-le pricină că au venit tîrziu". Cea mai mare Moldovă!
Apoi a scos din închisoare pe Dosotei Mi­ Gheorghe Duca Domn peste Moldova și
tropolitul care se întorsese în Iași nu de Ucraina. 1678—1683-
mult, și fusese și el închis la Sf. Sava, și Sosind în Iași, în ziua de Sf. Neculai,
l-a așezat iar în scaunul lui ; în schimb el Gheorghe Duca-Vodă se odihni pînă la vre­
închise în S-tul Sava pe Theodosie Mitro­ mea secerei, cînd abia a putut plăti muca-
politul, pe care singur îl ridicase în scaun. ramcaua (bir pentru reînoirea Domniei). In
In mijlocul verei, prin August, se ivi primăvara următoare puse să sfîrșască de
mare boliște do ciumă în Iași, că fu nevoit reparat și zugrăvit biserica Domnească Sf.
să iasă Domnul, și să șadă în corturi, la Neculai, pe care n’o putuse isprăvi Anto­
Galata. Nu mult după aceasta Turcii mazi­ nie-Vodă. Iu această vreme multă strică­
liră pe Dumitrașcu, și’l duse la Țarigrad. ciune făcură Turcii Moldovei, care ajunsese
* un adevarat pașalîc turcesc, întrucît nu era
Kirițe Draco Domn Moldovei, sub nume de an în care să nu ridice aceștia oaste și bi­
Antonie Ruset. 1675—1678. ruri nouă din țară, fără ca Vodă să crîc-
Din capitala Turciei veni vestea de nu­ nească macar în potriva lor. Căci se vede
mirea boerului Kiriță Draco în scaunul că el avea gînduri mai depărtate ca să’și
poată atrage deosebita dragoste a Sultanu­
lui : anume, aflîud că Ucraina, țară căză-
cească dintre Nistru și Nipru, devenise pa­
șalîc turcesc, stăruia din răsputeri să i se
dee sub stăpînirea lui, spre a o uni cu Mol­
dova. Și reuși, după oarecare sforțare, a
îndupleca pe Sultanul Mahomet, îneît a-
cesta îi trimese un firman prin care-1 numi
Domn și peste Ucraina, dîndu-i caftan și
buzduganul acelei țări. Atunci Duca rîndui
îndată pe un nemesnic al seu, Iane Dră-
ghinici, ce era în Iași Postelnic al doilea,
de’l puse Hatman la Nemirova, orașul de
căpitenie al Ucrainei. Drept această nouă
demnitate, Duca începu a’și scrie pe peceți
și hrisoave ptitulusul
si itulușul: rocno^Ap» 3EMA1 Moa-
^ABCKOÎI i 3EMAI YKpAhlCKOH.
Atunci Domnia Moldovei avu stăpînire
132. Antonie Ruset-Vodă. peste cea mai mare întindere de pămînt!
Domniei Moldovei; dar, acesta, spre a nu Rău, și pizmatareț cum era Duca, zice
spăria lumea prea tare, se vede, că a ajuns Cronicarul, dacă se văzu Domn atît de în­
Dracu Domn în Moldova, își schimbă nu­ semnat, peste Moldova mărită cu Ucraina,
mele în Antonie Ruset. El intră în Iași, a pus biruri nouă și mari peboerime și pe
prin Decembre, și domni iarna în pace. In țărănime, zicînd că împărăția are multe
primăvară se apucă să dreagă vechea bi­ trebi și nevoi, și el, ca slugă credincioasă
serică a lui Ștefan-cel-Mare, Sf. Neculai de a împărăției, trebuie să-i dee tot ajutorul;—
lîngă Curte, făcîndu-i zid împrejur, și o ciș­ că era doar mehenghi și isteț la fire, și
mea din nou, cu apă adusă pe „oluri" de lacom llaa avuție, el și Doamna sa. Atunci
departe. Apoi zugrăvi biserica pe dinlăun­ a iscodit Duca-Vodă mortasipia în țară,
tru, aducînd din Polonia sfeșnice mari de făcînd să dee boerii cei mari și mînăstirile
aramă și multe alte vase sfinte de argint. chiar goștină de oi, (dare în natură). De
La Curtea Domnească a făcut mai multe ăcomie mare ce avea să tot strîngă bani
lJăcomie
cerdacuri înalte, ca la Țarigrad; a întoc­ mai mulți, Duca era nu numai Domn, dar
mit de asemenea o gropniță (cavou), pen­ și Visternic Mare, și negustor și vameș,
tru familia sa, în biserică, dar de care n’avu așa că luă el și Doamna lui toată hrana
el parte, căci în ea s’a îngropat apoi Can­ oamenilor și precupiau tot ce se întîmpla,
temir-Vodă. Mai făcu un zid în jurul mî- revînzind cui îi trebuia cu prețuri îndoite.
revînzînd
năstirei Sf. Sava, dar n’a apucat să’l is­ Doamna crîșmăria bucatele din casă, pînea,
prăvească, că în cursul verei 1676, îl chemă poc ioanele ce le
băutura și pocloapele Ie veneau la Ca-
124 ORAȘUL IAȘI

mara Domnească ; mai făcea și negoț de au stat toată ziua jos lingă fîntîna, după
boi, apucînd iarna finețele norodului, de-i care le-au dat voe neamurilor lor să-i iee
ducea la sapa de lemn. Atîta bunătate a- și să-i îngroape, pe Ghenea la Biserica
veau acești doi zbiri, că erau foarte curați Dancu, iar pe Bogdan l’a dus la moșia lui
și „în casa lor se vrea putea cînta sfinta dela Ivești.
liturghie ; însă numai pentru curăție grăim Duca-Vodă era o urgie al lui Dumnezeu
aceasta." (?) (Neculai Costin). pe norod; niinicia și prăda pe toți în toate
Aflînd Duca că mai mulți boeri de-ai chipurile; pe unii îi arunca în temniță,pe
sei, între cari Vasile Ghenea, Gheorghiță alții îi bătea singur cu buzduganul în piept
Bogdan și Lupu fost Sulger, urziau în pînă ce rămîneau morți, că nu cruța nici
taină să’i răstoarne și să readucă în scaun pe boer, nici țăran, nici femei. Mai puse în
Dumitru Cantacuzin, trimise slugi de-i prinse, fiare încă și pe boerii Toader Paladi, vel-
și pe Bogdan îl închise în beciul de sub Vornic de Țara-de-Sus, Tudosie Dubău,
Curtea mare, pe Ghenea în beciul din Vis- vel-Spatar, Chiriac Sturza, Biv-vel Spat ar
terie, iar pe Lupu în beciul de sub Curtea și pe alți mulți. Pe Ursache, fost Visternic
mică. Tot atunci închise și pe Ion Milescu. mare, foarte bogat, l’a desbracat cu pielea
I-au ținut trei zile în temnițe, apoi i-au și l’a legat, iarna pe ger, la un stîlp,
adus în judecata Divanului, și după o scurtă după care îl ținu un an în temniță, bătîn-
cercetare ce le-au făcut, a pus să le tae da-1 la falangă, pînă ce i-a luat 250 de
capetele, lingă fîntîna din Curte, lui Ghe­ pungi de aur.
nea, Bogdan și Lupul; iar pe Milescu mai Pe Ion Isar Visternicul și pe Andrei
pe urmă l’a iertat. Trupurile celor morți Șipoteanu, Vornic de Poartă, i-au des-

133. Gheorghe Duca. 134. Constantin.... (?) 135. Constantin Duca.

bracat iar în piele, și i-au legat tot de ții muriră de supărare, iar cei ce-au mai
stîlpi, ungîndu-i cu miere, în vremea ve- rămas în țară ajunseră calici lipiți pămîn-
rei, de-i potopeau muștele și albinele. De- tului.
asemene pe mai multe boeroaice, cărora Pe cînd făptuia așa lucruri, ca cuhne a
le murise bărbații și rămăsese cil oare­ ticăloșiei, acest nelegiut Duca puse se zi­
care biruri neplătite, le lega de puști în dească o biserică iu marginea lașului, cu
timpul zilei, iar noaptea le închidea in o- hramul Sf. Ioan Gura-de-Aur, în locul li­
dăile seimenilor, siîindule astfel să plă­ nei alte bisericuțe de lemn, ce fusese du­
tească birurile, cu toate că ele n’aveau de rată din vremea lui Stefan-Tonișa. Ș’a în­
unde, căci rămăsese cu satele pustii de zestrat această biserică cu locuri și moșii,
groaza jafurilor lui Duca-Vodă. Pe anele în scopul însă numai de-a o închina greci­
le ținea închise pînă ce muriau de foame, lor dela o mînăstire din Ruinelia.
altele de facere, căci se întîmplau grele, al­ Pe această vreme Turcii răsboinduse cu
tele mai tari de trup, nășteau în temnițe, Nemții încunjurase Viena, și ceruse ajutor
și’și creșteau copiii acolo, pînă începeau a atît din partea lui Șerban Cantacuzin, dom­
grăi și umbla. Și pe preoți îi închidea Ia nul Munteniei, cît și din a lui Duca al
un loc cu mirenii, și bisericele stăteau pă­ Moldovei. Acesta plecă în 24 April 1683 cu
răsite din pricina aceasta. De groază în­ oastea lui spre Focșani, și deacolo întru-
cepură a fugi cei mai de samă dintre ninduse cu oastea muntenească, o porni
boeri în țara leșască și în alte părți : al­ spre Viena.,
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 125

Stema Duculeștilor.

136. Sultanul Mahomet IV.


în Iași, un țigan amăgi pe o fată saracă,
Mergînd cu Turcii și Muntenii pînă la o băgă într’o pivniță și după ce o ucise, îi
Viena, și fiind apoi toți bătuți și goniți, mîncă carnea friptă; fu prins țiganul apoi
se revoltară și Cazacii din Ucraina, ce e- și dus înaintea iui Dumitrașcu-Vodă ; dar
rau sub stăpînirea Moldovei, alungară pe acesta nu-i făcu nici un rău, pentru că
Hatmanul Ene Drăghinici pus ca guverna­ țiganul mărturisi că din pricina foametei în­
tor lor de Duca, și prădară toate bunurile grozitoare făptuise această crimă. Mulți
Domnești din partea locului. oameni mureau pe ulițe de foame, ca de
* ciumă; mulți zăceau pe drumuri, așa că
Ștefan XI, Petriceicu, pentru a doua oară. 1684. se înădise și lupii pînă în tîrg, de mîncau
hoiturile omenești, pe cari nu puteau cio­
Nn mult după aceasta intră în Moldova clii și ostașii să-i dovedească cu îngropa­
și în Iași, fostul Domn Petriceicu, cu oaste rea ; se învățase doar lupii astfel să se
leșască, și cu ajutorul puținilor boeri ce arunce și asupra oamenilor vii, chiar prin
mai rămăsese prin Țara-de-Sus, și trimise mijlocul lașului.
oaste călare să prindă pe Duca ce rein­ *
tră in țară prin pasul Oituz. Duca căzu în
minele, oamenilor lui Petriceicu, și fu tri­
mes apoi, desbracat de toate odoarele sale, Constantin Cantemir-Vodă. 1685.
singur în Polonia, unde și muri de dambla În 10 Iunie 1685 intră în Iași Domn
mai tîrziu. După un timp însă și Petriceicu- nou, ales de boerii țărei, Constantin Can­
Vodă fu silit să părăsască Moldova, ne- temir, a cărui origine ar fi dintr’un Han
putînduse înpaca cu Turcii. Tătăresc, Murza Kandemir, botezat și e-
* migrat în Moldova pela 1540.
A doua domnie a Iui Dumitrașcu Cantacuzin. Constantin era fiu al unui Teodor Can­
1684-1685.
temir, ucis de Tatari. Ion Neculcea Croni­
Dumitrășcu-Cantacuzin primind învesti­ carul, zice că origina lui Constantin fu din
tura dela Poartă, reveni în Iași în Martie | moldoveni proști, de prin ținutul Fălciului.
1684, cînd tocmai era o foamete cumplită El iși făcuse tinereța prin Polonia, Rusia,
în țară, încît mai că se mînca și se vin­ Muntenia, și fără a ști carte multă, era
dea om pe om. Mulți se duceau la robie totuș om foarte priceput și al trebei.
de bună voie la Tatari, cari, aducînd aici Cînd se întoarse el in Iași, ocupă dife­
în lași pine de vînzare, luau în schimb co­ rite slujbe, pentru că știa limbi multe ; apoi
pii, fete, și tot felul de oameni sărmani, fu trimes ca Dragoman la Poartă ; și acolo
pe cari îi duceau cu ei. Eu cumplit de se puse bine cu Turcii cei mai de sa­
astă dată Dumitrașcu-Vodă, mai ales cu , mă, lucru ce-i ajută la căpătarea Domniei.
boerii, ceea ce făcu pe aceștia să se ducă i Cînd se așeză in scaun el nu mai avea
cu plîngeri la Poartă, care, după scurte Doamnă, ci numai doi feciori, pe Antioh
cercetări, se milostivi și mazili pe Dumi- i și pe Dumitrașcu. Țara o ducea bine la în­
trașcu, numind în locu-i pe Constantin I ceput sub Cantemir, -dar năvălirile Leșilor
Cantemir Clucerul. în Moldova-de-sus o puștiiră aproape cu
Zice Cronicarul că de foametea ce era i totul. Atunci se întoarse din surgun și
126 ORAȘUL IAȘI

Miron Costin Logofătul, din țara leșască, tat mai tîrziu viața pe amindoi frații Cos-
și Canteinir îi făcu multă cinste și ajutor. tinești. Puțin după acestea Vodă muri, și
Din pricina Lesilor ce tot năvăleau, Can- în locu-i boerii alese Domn pe Dumitrașcu
temir fu nevoit să-și mute reședința în feciorul seu.
Cetățuia, de lîngă Iași, ca să se poată acolo *
a para mai bine. Veni in acel timp și Șer- Căftănirea lui Dumitru Cantemir. 1693.
ban-Vodă al Muntenioi cu oaste, ca ajutor
în potriva Lesilor, și au popăsit în Iași, Era încă tînăr de tot Dumitrașcu, fiul
descălecînd la mînăstirea iui Aron-Vodă, lui Constantin Cantemir, cînd moșteni
unde a stat numai vre-o 4—5 zile, și a ple­ Domnia. Intimplindu-se atunci în Iași un
cat înapoi. Agă turcesc ce venise să încaseze tributul
Regele Poloniei loan III, Sobiesky, intră țărei, de sigur, el luă parte la alaiul ce se făcu
însuși in Moldova și ajunse pînă prin Iași, pentru înscăunarea lui Dumitrașcu, îi puse
prădind oastea lui in toate târgurile pe unde caftanul în spate, și se făcură petreceri mari
trecea. Aici în Iași Leșii nu găsiră ceva mai în Curtea Domnească. Boerii, slujitorii și
bun de făcut decît să dee foc târgului și Căpiteniilo sărutară pe rînd poala atît a
chiar minunatei biserici Trei-Sfetitele. So- Turcului, cît și a noului Domn. Apoi se
biesky ceru boerimei să-i dee tractatul făcu cu mare pompă înmormîntarea lui
de închinare a Moldovei cătră turci, de Constantin-Vodă, la care luară parte
cătră Bogdan-Voevod, pe care punînd mîna Patriarhi greci, ce întîmplător se aflau a-
Craiul Poloniei, îl aruncă în foc, în fața tunci prin Iași „cu sfinte treburi".
mulțimei, strigînd : lată cum Regele So-
bicsky vă liberează de jugul turcesc. !
Auzind însă viteazul liberator (!) al Mol­
dovei că în potriva lui vin hoarde nenu­
mărate de Tatari, găsi că’i mai cu cale
să’și vadă răpede de drum, îndărăt spre
țara lui; dar, nu cu minele goale, ci apucă
toate odoarele mai de preț ale bisericilor din
Iași, chiar și moaștele Sf-tului Ioan-cel-
Nou din Mitropolie, luînd cu el si pe însuși
Mitropolitul țărei Dosoftei!
Pe acea vreme erau vre-o 40 de codreni
ce tălhăriau la drumurile din Țara-de-jos :
dar fiind prinși, Constantin-Vodă nu i-au
dat la moarte, ci i-au ertat, adueîndu-i la
Iași, și i-au pus în mînăstirea G-alata să jure
că’l vor sluji cu credință, pe Vodă și ță­
rei ; apoi le-au dat leafă cîte 4 lei pe
lună, numind și căpitenii dintre dînșii, pe 138. Șerban Cantacuzin, Domnul Munteniei.
un Zaliaria și pe un Sandul, cu care orga­
niză o oaste de apărare in potriva Leșilor Poarta însă nu aprobă numirea lui Du­
și Cazacilor. Bine s’au purtat apoi acești mitru Cantemir, așa că acesta după vre-o
foști talhari, că au adus lui Cantemir mulți troi săptămîni de Domnie plecă din scaun.
prinși vii dintre Leși și Cazaci, pe care
îndată Vodă i-a și pus în țapă. sau i-au Domnia Iui Constantin Duca. 1693—1695.
spînzurat. Atunci începu o adevărată re­ Constantin Gheorghe Duca era tînăr, de 17
organizare a armatei în Moldova, făcîndu- ani, cînd fu destinat de Poartă să ocupe
se multe steaguri (regimente) pentru fie­ scaunul ieșan. Peste puțin Constantin făcu
care tîrg cît de mic, pînă și pentru Podul- nuntă în Iași cu fata lui Constantin Brîn-
Iloaei de lîngă Iași. covoanu-Vodă al Munteniei, care fusese tri-
Poarta ertase birul țărei, calicită de a- measă aici de tată-seu cu mare alai și chel­
tîtea jaîiiri din diferite părți ; dar Cons­ tuială. Mireasa trase la casele lui Vasile
tantin-Vodă tot căută să scoată bani de Gavriliță Vornicul, și făcu nunta acolo, iar
unde nu erau chiar, punînd pe mazili dări Duca o făcu deoparte, în Curtea Dom­
grele, și pe breslași mai ales i-au stins cu nească ! Și boerimea a două țări nunti
birurile, că erau mulți în țară atunci, cu vreme de trei săptămîni, cu mari petrecanii
mii de stupi. și podoabe, cu fel-de-fel de muzice, și cu
Ajunse ca Miron Costin Logofătul și cu „pehlivănii“ de mirare în tîrgul lașului. în­
frate-seu Velicico Costin Vornicul, să-i zică calecă singur Domnul, ca un mire înpodo-
lui Cantemir-Vodă la masă: „Mai des cu bit, cu surguci în cap, și a mers cu mare
paharele Măria Ta, dar mai rar cu orîndne- alai la gazda miresei de a luat-o, a dus-o
lile“ ! Aceste vorbe și alte împrejurări i-a cos- ; la Mînăstirea Goliei. și acolo fu cununat
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 127

de un Iacob, Patriarh exilat din Țarigrad. — „Aolio ’ Aolio ! că va pune taica Brînco-
Apoi iar cu alai s’au primblat prin Tirgul- veanu pungă dă pungă, din București pină
de-Sus și prin Tirgul-de-Jos, pînă la Curtea la Țarigrad ! și zău, nu ni va lăsa așea, și
Domnească. Boerii tineri mergeau cu toiege iar ne vom întoarce cu Domnia îndărăt".
în mini pe jos, înaintea Domnilor. Apoi *
după sfirșitul nuntii, boerii ieșeni petre­ Antioh Cantemir-Vodă. 1695—1700.
cută pe boerii Munteni pînă la Valea-
Adincă, de unde își luară rămas bun. Alt fecior al lui Constantin Canteniir-
Pentru nevoile de bani și datoriile ce a- Vodă, Antioh, în vîrstă de vre-o 20 de
vea Duca-Vodă acesta, puse iarăș dări ani, fii trimis de Turci în scaunul ieșan.
nonă pe țară, pe vaci și pe cai, pe po­ El dădu îndată ajutor Turcilor contra Tă­
goanele de popușoi și altele, incit sărăcise tarilor, cu oaste multă moldovenească, dar
toată lumea. în loc de răsplată, pentru această faptă și
Duca mărită pe o soră a sa Elena, cu pentru multe îndreptări bune ce se sili să
fini lui Miron Costin, Neculai, pe care’l le facă în țară, Poarta îl mazili și pe el
făcu Hatman. Apoi, din motive puțin cu­ după cinci ani de Domnie, și retrimese în
noscute, Duca-Vodă puse într’ascuns să u- scaun iar pe Constantin Duca.
*
cidă pe un consul al Contelui Tokoly, ce
se afla in Iași. Constantin Duca pentru a doua oară. 1700—1703.
Venind aici un Kapigi-bașa numit Cer- Venind iar în scaunul ieșan, prin stăru­
kez Aga, ca să iee tributul țărei, Duca ința și banii lui Brancovanu-Vodă, drept
și cu citeva neamuri de ale lui, găsi do mulțumită, Duca făcu intrigi la Țarigrad
cuviință să pue pe un Moise Sardariul, care , în potriva socrului său, ș'apoi se puse foarte
rău și cu boerii moldoveni, așa că îi sili
pe mulți să pribegească în Muntenia și pe
aiurea. Fără să mai facă nimic de samă,
ci numai pozne și împilări, își atrase cu-
rînd iarăș mazilia, și fu surgunit de Poartă
la Cavala.
*
Mihai Racoviță-Vodă. 1403-1705.
Boerii aleg Domn pe unul dintre dînșii,
pe Mihai Racoviță vel-Spatarul, și acesta
fu întărit îndată de Poartă, dîndu-i-se caf­
tanul și cuca, coa de obiceiu. Acest Mihai-
Vodă se arătă de odată fire blîndă și ne-
mîndră, fâcînd mare bucurie în Moldova,
așa că începu a se reîntoarce din pribe­
gie cei mai mulți din boerii țărei, ce’și
luase lumea în cap. Domni el cu cuget bun
pentru țară, și ușa Domniei era deschisă
139. Ioan III, Sobiesky, Regele Poloniei. pentru toți, și mic și mare. Țara începu a
mai răsufla și a se îmbelșuga de toate.
avea o ceată de vr’o 300 de haidăi dela Numai Turcii cît o mai chinuiau tot cu lia-
Cetatea Neamțului, să năvălească noaptea raciul mai mare și bacșișuri nesfîrșite.
în casa unde trăsese Turcul, din dosul Racoviță-Vodă a pus să dreagă și să
Trei-Sfetitelor, și să’l toace ; ceea ce și făcu mărească biserica tZira turnul dela Poarta
acel Moise, ucizînd pe Cerkez-Aga, și lu- Curței, și apoi mai zidi biserica Sf. Lazăr,
îndu-i toți banii și sculele ce le avea la de lîngă vamă și casele părintești ale Ra-
el, după care cu toții fugiră iar spre mun­ covițeștilor ; iar Ana Doamna lui Racoviță,
ții Neamțului. puse să se dreagă o biserică ce era pe u-
Fiindu-i frică apoi de răspundere față de lița mare, și care fusese din vechime Mi­
Poartă, ca să dreagă busuiocul, Duca se tropolie, iar în urmă se Dăruise, ba încă
apucă la harță cu Leșii, în contra cărora se făcuse crîșmă și casă de desfrînare sub
trimese oastea moldovenească, cu Hatmanul biserică, pe cari le-au desființat Doamna.
Antioli Jora, și acesta bătu pe un vestit Dar n’avu parte multă vreme de Domnie
căpitan leșesc numit Turculeț, ce se lup­ Racoviță, căci după stăruința lui Antioh
tase dese ori contra Turcilor. Totuș, pe Cantemir, Poarta îl mazili.
cînd Duca se veselea în Curtea Domnească
mai abitir de isbinda lui Jora, ii sosi și *
firmanul de mazilire dela Poartă. Maria A doua domnie a lui Antioh Cantemir. 1705—1707.
Doamna lui Duca, auzind de asta, începu a Revenind în Domnie Antioh-Vodă, el
boci în glas mare, zicînd pe muntenește: căută cu dreptate spre binele tuturor și a
128 ORAȘUL IAȘI

PECEȚI DOMNEȘTI DIN VEACUL AL 19-LEA.

140. Pecetea lui Alexandru Neculai Suțu, din 1801. 141. Pecetea lui Alexandru Moruzi, din 1802.

țărei ; numai era cam răstit și se înfuria Neculai Alex. Mavrocordat-Vodă. 1709—1710.
răpede, că îngrozia pe mulți. După vre-o În locul lui Racoviță fu numit în scau­
trei ani de Domnie, fără fapte mai însem­ nul ieșan Neculai, fiul lui Alexandru Ma-
nate, fu iar mazilit, cu toate că se plecase vrocordat. Exaporitul, ce era pînă atunci
la toate cerințele Turcilor. mare Terziman al împărăției Turcești. Ni-
* colai-Vodă acesta, care după mamă se tră­
Revenirea în scaun a lui Mihai Racoviță. gea din familia lui Petru-Rareș, era om
1707—1709. învățat și de samă, dar neîncrezător nici
Poarta numind din nou în scaunul ieșan în oamenii sei, nici în popor. Pe boeri mai
pe Mihai Racoviță, peste puțin acesta cu samă nu-i avea de loc la inimă, căci le
avu ceartă cu Brîncovanu al Munteniei și cunoștea bine intrigile ce urzeau pentru
asta-i făcu multe zile amare, atît lui cît și pîra și schimbarea diferițelor Domni, pe la
țărei; căci după intrigile lui Brîncovanu Pașii și Vizirii din Țarigrad.
la Poartă, aceasta trimese pe nesimțite un De aceea cînd veni el Domn în Iași, a-
Agă, cu 500 de Turci în Iași, care’l ridică duse cu sine un număr însemnat de Greci
din scaun pe Mihai-Vodă cu toată casa lui, prieteni ai lui, cu care înlocui în cele mai
cu mare groază, și’l porni spre Țari- însemnate slujbe pe boerii dregători mol­
grad, unde fură cu toții închiși la Edicule. doveni, dintre cari pe Ilie Sturza, Vornicul
* de Țara-de-sus, și pe Ilie Cantacuzin îi

142. Pecetea lui Alexandru Calimah, 1811 143. Pecetea lui Mihail Grigore
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 129

puse îndată în închisoare. Pe alți boeri, „La Iași în toată Domnia aceasta mulți
lupă diferite învinuiri ce li se aduse de se împacau afară din Divan, ferinduse de
unii din clasele mai de jos, îi puse să fie fața Domnului să nu cadă la rușine, zice
ăbtuți la scara Curței cu toiagul, ceea ce Neculai Costin ; și erau veseli toți pămînte-
tăcu pe mulți să pribe­ nii, mulțămind lui Dum­
gească îndată peste ho­ CANTEMIREȘTII nezeu că le-au trimes
tare. Domn bun și milostiv ;
Țaranii și tîrgoveții a- era liniște mare și pen­
veau mai multă trecere tru dări și de cai de o-
la Neculai Mavrocordat- lac ; nimeni boul omului
Vodă, așa că, auzind el sau carul sau pînea să
că boerii au ridicat unele iee cu sila la jicnită,
biruri de la țarani, de cum luau pe la alți Domni,
care nu era nevoe, po­ ba; staTîrgulFăinei iezit
runci îndată tuturor bo- de grîne, din toate păr­
erilor să dea înapoi toți țile ieftinătate, și belșug
banii încasați. Și întrucît în toate bucatele. Numai
cei mai mulți din boeri mîncătorii aveau voie
varsase visteriei sau tri­ rea, că nu puteau mînca
mese banii la Țarigrad, ca în zilele dinainte al­
furănevoiți să’și deiebanii tor Domni".
și avutul lor propriu, ba Cind fu mazilit însă
unii să’și vîndă casele și Neculai Mavrocordat și
moșiile și robii, ca să plecă din Iași, boierii
poată astupa gura țăra­ co-i erau protivnici fă­
nilor, cari auzind de po­ cură pe mulți din popor
runca lui Vodă, năvăliau să bontăluiască și să a-
în Iași eu duiumul, și ți­ menințe, mai ales pe gre­
pau pe toate ulițele că cul Spandoni, ce fusese
i-au calicit boerii, și să primul sfetnic a lui Vodă,
le dee banii înapoi. 144. Dumitru Cantemir-Vodă. încît acesta cu mare greu-

145. Anfioh Cantemir-Vodă. 146. Antioh, fiul lui Dumitru Cantemir-Vodă,


fost Ambasador al Rusiei.
tate a scapat, furișinduse îmbrăcat feme- La război de asemenea se arătase viteaz,
ește, in caleașca Doamnei. ceea ce i-a mijlocit numirea sa ca Domn,
* căci Turcii aveau pe atunci lupte cu Rușii,
Domnia lui Dumitru Cantemir. 1710—1711. din pricina Regelui Suediei. Ii mai pretin-
Petru cel Mare, împăratul Rusiei, în Iași. seră Turcii lui Cantemir să lovească și pe
Dar iată că Dumitrașcu Cantemir intră iar Brîncovanu Basarab-Vodă al Munteniei,
în Domnia Moldovei. Era om învățat în multe cu care erau în dușmănie ; ceea ce prinzind
limbi și științi, precum și’n muzică. Șezuse de veste Brîncovanu, își întări oștile și
vreme mai îndelungată la Țarigrad, și era luă toate măsurile de apărare.
cinstit și lăudat de toți cîți îl cunoșteau. Dar Cantemir-Vodă, după ce’și ocupă
9.
130 ORAȘUL IAȘI

scaunul din Iași, crezu că i-ar veni mai pe scaun au șezut și împăratul, și mai sus
bine să se dee de partea Rușilor, și, înțe- de cît sine pus-au în capul scaunului pe
legînduse în această privință și cu Brîn- Dumitrașco-Vodă; și cînd au vrut să șadă
covanu, întoarse foaia pe dos. i-au sărutat mîna împăratului; împăratul
El primi dela împăratul Petru cel Mare încă l’au sărutat pre cap ; și la păharul
al Rusiei, o armată puternică în ajutor. de’ntăi, cînd i-au închinat Dumitrașco-
Apoi în ziua de 11 Iunie 1711, veni în Vodă, iar așe au făcut sărutare. Dela îm­
Iași insuși Împăratul Petru cel Mare, păratul, al treile mai gios, au șezut la
precedat de o avangardă și curteni, și fu masă și Toma, Spătarul lui Băsărab-Vodă,
primit cu mult alai de popor. Cu acest pri­ Domnul Muntenesc, și lîngă dînsul alt bo­
lej se dădu un mare banchet, în care boerii ier de a Muntenilor, anume Gheorghe Cas-
moldoveni avură prilejul a bea pentru în- t.riot, Comis. Și așa, intr’acea zi s’au ve­
tăiaș dată vin franțuzesc, adecă șampanie. selit în casa cea mare cu toții, cu tabul-
Cronicarul Neculcea scrie despre primi­ hanaoa; și împărăteasa așijderea, cu Doamna
rea lui Petru în Iași : Căimăcamii împre­ lui Dumitrașco-Vodă, în casa cea mai mică s’au
ună cu alți boeri și orășeni bătrîni mai de ospătat. A doua-zi, Luni dimineață,au eșit îm­
cinste, și cu Ghedeon Mitropolitul, și cu păratul fără-veste pe poarta despre graj-
tot clirosul bisericei i-au eșit cu toții îna­ diuri, singur, pe gios, și a mers pînă la
inte, afară din Iași; frumos tîmpinindu-1, Trei-Sfetit.ele de s’au închinat în Mînăstire,
l’au primit cu toată inima și s’au închinat sărutînd sfintele icoane, și Moaștele sfintei
cu mare bucurie, ca unui Imparat creștin, Preapadoamnei Paraschivei. Acole, atunce,
dînd laude lui D-zeu, că doară îi va cer­ s’au tîmplat și Mitropolitul Ghedeon,
ceta cu mila sa, și’i va scoate de sub ju­
gul robiei Turcilor.
Alt cronicar, Neculai Mustea, zice : Fru­
mos lucru și cu minuni era tuturor a privi
atunci împărat creștin aice la noi ; și fără
nici o mîndrie grăia cu toți. Mers-au întăi
la Mitropolie de au văzut biserica și ca­
sele, și-au șezut cîtva de au vorbit cu Mi­
tropolitul, Chir Ghedeon, ce era pe acele
vremuri. Apoi au mers pe la toate biseri-
cele și trăgeau clopotele po la toate mînăs-
tirile ; și mergind el prin tîrg, eșia noro­
dul de’l privea, mulțămind lui D-zeu cu
multă bucuriecăle-autrimes împărat creștin...
Și Nicolai Costin descrie mai pe larg a-
ceastă vizită imperială în Iași, în chipul
următor: Deci, împăratul, cum s’au adu ­
nat cu boerii, dela Prut au purces numai
147. Petru cel Mare, împăratul Rusiei.
cu Curtea lui și au venit la Iași cînd a-
punea soarele, și au mers în Curtea cea și’l poftia pre împăratul ca să șadă
Domnească ; iară pre urma lui au sosit și în scaunul cel Domnesc ; și n’au vrut; ce
Împărăteasa lui, ca la un ceas de noapte. tot în picioare au stătut pînă ce au cîntat
Apoi au sosit și Dumitrașco-Vodă, încă psalții acsionu și ectenia. Eșind din bise­
mai tîrziu. Ce acum, împăratul venea dela rică, s’au suit la trapezarea Egumenului ;
feredeu, și în Curte la scări s’au adunat atunce au sosit și Curtea lui cu un povod-
cu împăratul de i-au sărutat mina, și îm­ nic, și apoi sosi și Dumitrașco-Vodă cu
păratul l-au sărutat pe cap, lnîndu-1 în Curtea lui; după ce, au mîncat dulceți, și e-
brațe și rîdicîndu-1 sus cu o mină, fiind șind din trapezare. Eară Dumitrașco-Vodă
Dumitrașco-Vodă om scund, și împăratul acmuși tocmise de au fost stînd dearindu
om de fire întru tot șifaeși. Și Doamna lui toți Polcovnicii și Rohmistrii ce’i făcuse
Dumitrașco-Vodă atuncea se adunase cu Dumitrașco-Vodă din Moldoveni. Și trecînd
împărăteasa, și i-au dăruit împărăteasa un împăratul pintre dînșii, arătîndu-i Dumi­
lott de aur, cu lanțuh și cu petre scumpe, trașco-Vodă și împăratului, și spuindu-i
de i-au pus în grumăzi. că’s cu leafă, ei i-au sărutat mîna împăra­
Duminică, Iunie 25, i-au făcut Dumi­ tului toți, dearîndul. De acolo au mers tot
trașco-Vodă masă mare împăratului, și au pe gios pînă la Mitropolie de s’au închinat;
ospătat pe toți Generalii cît se tîmplase: și au mers și la casa Mitropoliei. De acolo
ce, Petru împăratul n’a vrut, să șadă în eșind au încălecat cu toții și au mers la
capul mesei, ce au pus pe Vezirul seu, pe Golia, de s’au închinat; de acolo înverte-
Gavril Holovcin, carele numai acela nu jindu-se au mers și la sfîntul Necolai, și a-
mînca carne, fiind post. Eară din dreapta poi la Curte ; și pînă în sară au purces
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 131

iar la obuz, la Prut, de ceea parte, la Țu- În Moldova el nu domnise decît vreo opt sau
țora, cu împărăteasă cu tot. nouă luni.
Dar războiul ce’l făcu Petru cel Mare și Cantemir-Vodă a fost singurul Domnitor
aliații sei Cantemir și Brîucovanu cu Tur- Moldovan care s’a făcut cunoscut lumei în­
eși cam prost, așa că după încheierea
cii tregi prin multe scrieri istorice, literare, și
păcei dela Huși, Cantemir fu nevoit să muzicale, relative la Moldova și alte țări, cari
plece cu Rușii, la Moscova, părăsind Dom- au fost apoi publicate în mai multe limbi.(Vezi
ina Moldovei, unde apoi trăi în mare cinste Bibliografia).
și ranguri pînă ce ș’a dat sufletul acolo.

148.

c. Cel mai trist veac din viața Moldovei. 1711—1822.


cului al 18-lea, de aventurierii ce doreau
să strălucească și să se îmbogățească, într'un
post de Prinț Domnitor, numai prin pungi
ănosul pămînt al acestei
M grele de aur, juvaericale, blănuri scumpe
țări, fost-a parcă menit de și alte multe feluri de peșcheșuri.
Pronia cerească să slu­ Deci: Areci odată! cine dă mai mult pe
jească unor necontenite, scaunul Domniei din Iași?!...
frămîntări, și să se petreacă *
pe el tot soiul de întîm- Venetici din toată lumea se sue și se scobor
plări crîncene, unele mai din scaunul Ieșan. 1711.
abrașe de cît altele. Că După plecarea neașteptată a lui Cante-
n’apuca bine să se scurgă mir-Vodă în Rusia, rămase Moldova fără
un puhoi de jertfe și ne­ stăpîn, o bucată de vreme ; și, ca în satul,
norociri năprasnice venite lui Cremene, iată că dintre Leșii ce hălă-,
dintr’o parte, și altele la duiau prin Țara-de-sus, se ivește un fel de.
loc din alte părți mai vaj­ Căpitan Leah ce fusese turcit, apoi revenit
nice veneau. la legea lui, și în urmă s’au dat iar cu Turcii,
După necontenitele frămîntări și lup­ care, în înțelegere cu un Arab Bulucbașa,
tele intestine, dintre pămîntenii ce căutau și vr’o cîțiva alți turci Laji, scapați de
să acapere prin diferite mijloace Domnia prin beciurile Curței, ocupă scaunul Dom­
Țărei,—plătind pentru acest scop de multe niei, și începu a da porunciși a jăfui tot ce
ori nu numai cu pungi de bani scaunul le cădea în mină.
ce’l rîvneau, dar chiar cu sufletul și sîn- — „Sarac tîrg ! Saracă țară!...“ zice
gele lor și-al celor alorlor,—veni o altă e- Neculai Costin cronicarul. A trebuit să se
pocă, cînd glasurile și năzuințele pămînte- ridice toți egumenii și neguțitorii din Iași,
nilor nu mai putură precumpăni, ci fură a-
proape cu totul înădușîte, și înalta Poartă,
cărei urmașii lui Stefan-cel-Mare, după sfa­
tul acestuia, încredința paza și cinstea
Moldovei, în schimbul unui tribut destul de
greu pentru asemenea vremuri, găsi de
cuviință să transforme drepturile sale de
suzerană în acele de absolută stăpînitoare,
și dreptul Moldovei de protejată în acel de
simplă roabă. Se înființa dar la Stambnl
un fel de tarabă de mezat, unde orice am­
bițios sau aventurier străin putea veni să
aterdisească pentru obținerea scaunului
Domniei Moldovei.
Cupiditatea Padișahului, a Vizirilor, Pa-
șalelor și chiar a cadînelor din haremurile
Sultanului, care și ele aveau influența lor
însemnată în destinele țărilor romînești, pu­
tea fi satisfăcută dar pe la începutul vea­ 149. Stanislau Leczinsky, Regele Poloniei.
132 ORAȘUL IAȘI

și să meargă înarmați la Curtea Dom­ meș, și cu Anastasi Vornicul; și aceștia


nească, amenințînd cu moarte pe acești pă- primiau poronci dela Curt-Pașa, să strîngă
gîni, pentru că ei să părăsască locul. răpede tain și biruri, și nimene să nu iasă
Și s’au ales atunci Cîrstea Vornicul, să din tîrg fără pecetea acestui Curt-Vodă,—
fie Cap târgului, pînă va veni Domn nou. care nu se dădea decit în schimbul unui
Dar iată că răsare în Iași, în aceste îm­ bun bacșiș! însărcinase cu paza rohătcilor
prejurări, o altă ciupercă de Domn, un pe un serdar Stefan-Beiul de Orhei, împre­
Turc, Curt-Mehmet, Pașă mazilit de turci ună cu turci de strajă, de păziau ziua și
pentru cine știe ce ticăloșii, ajutat numai noaptea la drumuri, și pe cari oameni îi
de vreo douăzeci de turci scoși din robie, găseau drumeți, le luau caii și armele, și
care nici mai mult, nici mai puțin, fu pof­ tot ce găseau la sufletul lor. Ba încă
tit de cîțiva negustori din Iași, străini cei începu a scrie la Țarigrad vești de cum
mai mulți, să se așeze în scaunul Domniei; petrece Curt-Vodă în scaunul Moldovei,
de care ispravă s’au bucurat oamenii, zice cerînd poronci împărătești!
cronica, că era cu blîndețe !, cu toate că Și luînd-o pe turcește acest năprasnic
mulți tot nu se încredeau tocmai, căci se Domn al Moldovei, a strîns îndată mehte-
temeau de vre-o nouă prădăciune. rii și tabulhanagii țărei, și punea de bătia
Din boeri, afară de Cîrstea, mai rămă­ chindia în toate zilele la Curtea Domnească.
sese în Iași doar Grigore Bozagiul ca Va­ Apoi începu a boeri pe toți cîți aduceau

150. Stema lui Neculai Mavrocordat, din 1714. 151. Stema aceluiaș, din 1715.

pungi cu bani la Curte, făcînd mari dre­ După aceste zile însă, Lupul fu scos din
gători ai țărei: pe Bazagi- Oglu vel Postel­ slujbă, de alți trimeși turci, pus în fiare și
nic, pe Darie Donici Sardarul, Hatman, pe dus în țara Turcească, împreună cu alți
un Diani vel-Comis, pe Iordachi Medelni- boeri moldoveni; iar Caimacan în locu-i se
cerul Ușer-Mare, pe un Vasile Adam Agă puse iar un Turc: Bekir Aga-Tilhaciu ! A-
peste oraș, iar pe un Neculai negustor, Va­ cest Bekir, ne mai aflînd boeri în Iași al­
meș Mare, care toți împinseră cîte 60 ugi ții decit pe Gheorghe Apostol biv-vel Vis-
(galbeni) de aur, din șfertul de bir ce se ternic, îl chemă îndată la Curte și-i dădu
îndatorau a plăti Domniei. Apoi tăie ca­ lui slujba de Caimacam, ca să îngrijească
pul la unii, băgă în temniță pe alții, și de trebile țărei, el păstrîndu-și dreptul nu­
chiar pe mulți Egumeni, și pînă ce nu-i mai de a încasa banii din orice parte ve­
storcea de toate părăluțele ce le puteau da neau.
nu se lașa. Și a stăpînit așa Turcul vreo 17 zile
Noroc că mai mult de zece zile n’a dom­ lungi și posomorite, pînă ce fiind numit în
nit Mehmet Curt-Vodă, căci s’a reîntors în scaun iarăși Neculai Mavrocordat, el trimese
Iași Lupul Costachi Vornicul, cu cărți dela înainte Caimacam să-i ție locul, pînă la veni­
Vizir, și l’a scos din scaun pe turc cu rea în Iași, pe loan Mavrocordat, Drago­
nepusu’n masă; și se puseelCaimacan,stînd man al Porței, frate cu noul Domn.
în scaun 40 de zile. *
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 133

RACOVIȚEȘTII.

152. Mihail Racoviță-Vodă. 153. Constantin Racoviță-Vodă.

Domnia a doua a lui pentru predarea dife­


Neculai Mavrocordat. ritelor cursuri ale li-
Stanislav Leczinsky, Re­ teraturei eline.
gele Poloniei, în Iași. Fostul Rege al Po­
1711—1715.
loniei, Stanislav Le-
Multe pacate avu să czinski, căutînd să se
îndure țara Moldovei întîlnească cu Carol
în aceste triste vre­ al XlI-lea Regele
muri, că din toate păr­ Suediei, ce se afla în
țile lovită, jăfuită și Moldova, veni în a-
aprinsă era! Și bietul scuns în Iași și stătu
tîrg al lașului era va­ necunoscut cîteva zile
tra pe care se aprin­ jntr’o casă particu­
deau toate focurile, și lară ; de care lucru
de aici porneau poja­ informînduse Neculai-
rurile în țara întreagă. Vodă, s’a dus la el
Leșii, sub pretext de și i-a făcut o frumoasă
a ajuta pe Turci în primire și tratare, in-
potriva Rușilor, ier­ stalîndu’l în Curtea
nară în Iași, Suedezii din Trei-Sfetitele. In­
la Tîrgul Frumos, mîn- să, auzind Turcii de
cînd, bînd și jăcuind această, cerură ca Le-
tot ce le pica la în- czinski să fie dus la
demînă ; apoi mai pu- Tighina; Mavrocor­
stiiră țara și nouri ne- dat atunci îl sfătui
sfîrșiți de lăcuste. 154. Dumitrașcu Racoviță, vel-Vistier. să fngă, și chiar îi în­
Cînd veni vestea nu- lesni ducerea, căci alt­
mirei din nou, ca Domn al țărei, a lui Neculai fel n’ar fi fost lucru curat cu dînsul. Alte
Mavrocordat, Leșii nu se spăriară, ci răma­ cronici susțin că Vodă Tar fi dat în mina
seră pe loc. Moldovenii ce’l cunoșteau pe Pașei din Tighina.
Neculai-Vodă din întâia lui Domnie, parte A mai înființat acest Domn o tipografie
se bucurau, parte se scîrbeau. De astă dată greacă și românească în Mînăstirea Sft.
insăacest Domn schimbă felul lui de a cîr- Sava, ori poate a mutat’o acolo pe cea
mui, ne mai sprijininduse pe norodul de din Trei-Sfetitele, că de aceasta uu se mai
jos, ci căutînd a’și asigura cît mai mult aude nimica, dela înființarea ei de Vasile
concursul boerimei. Lupu-Vodă.
Mavrocordat în vremea aceasta a reor­ De Crăciun, 1715, Neculai-Vodă fu mu­
ganizat Academia greacă, de lingă Mitro­ tat în Domnia Munteniei, iar în scaunul
polia ieșană, și a adus alți profesori noi greci, seu, fu numit iar Mihail Racoviță-Vodă.
134 ORAȘUL IAȘI

A treia Domnie a Iui Mihai-Vodă Racoviță. La auzul acestor cuvinte, Nemții se spe-
1716-1726. riară și lăsînd Mînăstirea, o rupse de goană
În 12 Februar următor sosi în Iași Mi- la vale, unde încălecînd, năvăliră la po­
hail-Vodă și fu instalat iar în scaun cu dul de peste heleșteul dintre Frumoasa și
mare alai. După niște lupte urmate între Cetățuia. Aici avură de furcă cu Tatarii,
Turci și Nemți, aceștia fiind biruitori, vro- cari la apropiere începură a strigă
iră să’și mai întindă hotarele și în țara — Hala ! hala !
Moldovei, și în acest scop trinieseră trupe Se dădu atunci o luptă mai mult pe hăr­
de catane, care intrară în țară prin trecă- țuitele, pînă cînd eși și Mihai-Vodă din
torile dela Oituz și altele, de cuprinse ce­ Mînăstire cu oamenii lui, și-i luară pe
tatea Neamțului, Cașinul și multe alte Nemți între două focuri. Nemții își cău-
locuri. tară atunci scăparea, luînd’o de goană în­
Apoi unul din căpitanii cei mai îndrăs- spre pădurea Hlincei. Era noaptea senină,
neți ai catanelor, anume Fcrentz Ernau,— dar foarte geroasă, iar lupta nu mai con­
cronicarul Alexandru Amiras îi zice „Frența ținea. Nemții se înfundau tot mai mult în
dela Lorena",—deci poate fi sau un neamț, pădurea deasă, unde picau de oboseală și
Frantz din Lotaringen, sau un franțuz -nem­ ger, iar Moldovenii și Tatarii îi urmăreau
țit, Franțois de Lorraine, — se hotărî să și ucideau pe rudă pe sămînță. Ca să se
înainteze spre capitala țărei, să pue stă- cunoască cari sunt Moldoveni, și să nu fie
pînire pe ea, și să prindă chiar pe Domn. loviți de Tatari, fiecare ostaș de a lui Mi­
Aflînd Racoviță-Vodă de așa proect, hai-Vodă își legă la braț cîte o naframă
ceru grabnic ajutor dela Turci și dela Ha­ albă. Puțini dintre Nemți au scapat, ră­
nul Tătarilor, ce era în jos, peste Prut, și tăcind prin pădure; cei mai mulți au fost
primi curînd cîteva polcuri de oaste tătă­ uciși sau prinși, între cari și însuși Ferenț
rească, pe care o așeză în tabără pe va­ Căpitanul lor.
lea Mînăstirei Aroneanului, pentru ca la A douazi revenind Domnul la Curtea
orice clipă să o poată avea la îndemînă. Domnească din Iași, a chemat pe Cante-
E interesant de cetit povestirea luptei mir-Mîrza, căpetenia Tătarilor, ca să sfă­
ce a urmat între oamenii lui Mihai-Vodă tuiască cu dînsul, și au adus și pe Ferenț,
și ai Căpitanului Ferentz, astfel cum ne-o legat cu o funie de gît. Și l-a întrebat
dă Cronicarul citat, din care reproducem cî­ Vodă, ce a căutat el să vie cu oaste să’i
teva amănunte : supere ? Iar el a răspuns că așa a avut
Dîndușe de știre că Nemții au in­ poroncă dela mai marii săi, să vie și să’i
trat în Iași, Mihai-Vodă cu toți boerii au prindă; și de s’ar fî întîmplat așa să’i
încălecat și au alergat drept la Cetățuia, prindă, cu cinste l’ar fi dus la Generalul
închizînduse acolo, dînd de știre tuturor seu, ca pe un Domn. Ear Mihai-Vodă i-a
oștenilor săi să se siringă la dînsul, cum răspuns: —Mai bine că te-am prins eu pe
și Tătarilor din valea Aroneanului să-i tine, de cît să mă fi prins tu pe mine.
sară în ajutor. Mai întăi sosise în Iași pu­ Turcii ce erau de față au sfătuit pe
țini Nemți, de strajă, iar oastea cea multă Domn să rescumpere pe Căpitannl dela
abia la un ceas după ei veneau. Cei din­ Tatarul care’l prinsese, și să’i tae capul,
tâi înaintară pînă la Curtea Domnească, lucru ce a fost îndată făcut de Mihai-
unde Mihai-Vodă lăsase de pază vreo 200 Vodă, care se tocmi cu Tatarul și-i dădu
de slujitori, comandați de un Baș-bulubaș 200 lei pentru Ferenț, pe care apoi îl lovi
Stoian Sirbul. Acesta, fără a se împotrivi însuși cu pumnii, apoi îl dădu pe mîna lui
cît de puțin, deschise porțile Curței, și Ali-Aga, care răpede l’a scoborît dinaintea
Nemții intrară înlăuntru, liberînd imediat porței Curței Domnești, și singur i-a tăiat
pe tâlharii și ucigașii din temnițe, și cu ei capul. Trupul Căpitanului a rămas acolo în
împreună, desigur, porniră apoi spre Fru­ priveliște mai multe zile. Apoi mai prinse mulți
moasa, stringînduse la un loc mai sus de oameni de strînsură din rîndurile catane­
podul din apropiere, și ucizînd pe Turcii lor și-i spînzură pînă la unul. Pe un ne­
ce-i întîlneau în cale, cum și pe alți oa­ pot al Egumenului de Cașin, ce se unise
meni nevinovați. Apoi punînd meșteri să cu Nemții, l’a legat de un stîlp și i-a dat
le facă scări mari de urcat pe ziduri, în­ foc de viu ; asemenea a pus să spînzure
cepură a se sui pe dealul Cetățuei ca să pe un Cuza, fost Spatar-Mare, și care fu­
prindă pe Domn și pe oamenii sei. Domnul sese dovedit că a uneltit la aducerea Nem­
din lăuntru începu a da drumul unui tun, ților în țară. Din toate trupurile celor u-
pe care’l avea acolo, și a trage toate clo­ ciși și spînzurați, Domnul a poruncit să se
potele, chemînd prin aceste semne să vie facă o movilă mare pe drumul Țarigradu-
mai curînd Tatarii dela Aroneanu, cari so­ lui (lîngă bariera Nicolinei), aruncînduse
siră abia îndesară. Cînd îi zăriră Moldo­ pămînt mult peste ei, iar deasupra a pus
venii din clopotniță, începură a striga cu să zidească un cerdac de piatră, și a în­
bucurie ; Tatarii! Tatarii! gropat și un stîlp (cruce) de piatră în mij­
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 135

locul cerdacului, pe care a scris toată în- | tarii. După o scurtă luptă, Grigore Ghica,
tîmplarea, cum se mai vede și astăzi. i cu ajutorul Muntenilor și a Turcilor, bătu
(Crucea lui Ferencz). ' pe Tatari și’i alungă din țară, după care
In cursul iernei următoare, un General i Vodă reintră în Iași ca biruitor, cu mare
ungur Esterhazy, cu 200 ostași ai lui, și alai.
după îndemnul Turcilor, vine să ierneze Multe prefaceri în bine rîndui acest Dom­
în Iași; aici, ei comit tot felul de jafuri și nitor, atît in Iași, cît și în țara întreagă.
nelegiuiri împotriva locuitorilor, căci Un­ Meremetisi mai întâi o sumă de biserici și
gurii chiar ziua miaza-mare prădau tot ce mînăstiri ce cădeau în ruină, aduse pe oale
le ieșea înainte, fără ca nimene să se în­ apă de băut atît la Biserica Sf. Neculai cît
cumete a li se împotrivi. Cu mare greu și la Sf. Spiridon, în 1731. O lespede care men­
oamenii Domnești putură stăvili furia pră­ ționează acest fapt a fost găsită de mine,
dalnică a acestor tâlhari, și-i sili să plece într’o grădină din fundul Sârăriei, — dar
din Iași cu Generalul lor cu tot. despre ea voi vorbi în Cartea privitoare la
Nu mult după aceea s’a ivit în Iași și împre­ lucrări de edilitate. (Liberalul, 1908). Făcu
jurimi mare epidemie do ciumă, ce a pustiit în- un turn mare și mai nalt decît toate tur­
spăimîntător locurile pe unde a ajuns. nurile mănăstirilor, deasupra porței Curței
Iu primăvara 1725, se întîmplă în Iași o fur­ Domnești, în care puse un clopot mare,
tună mare, și se iscă un foc, pe care vîn- cum și un ceasornic, ce bătea ceasurile de
tul îl arunca de pe casă pe casă, cari mai se auzia peste toată hora (orașul) ; mai
toate erau acoperite cu șindilă, așa că în- jos de ceasornic făcu un cerdac în jurul
cepînd a, arde dela Biserica Sf. Dumitru turnului, acoperit cu tiniche, unde se așeza
(Balș), într’un ceas a topit toate casele meterhaneaua Domnească (muzica tur­
de pe ulița Mare, pînă și Curtea Domnească, cească), de bătea în toate zilele chindia,
și biserica Sf. Neculai-Domnesc, și chiar petrecînd Domnul cu veselie, libov (iubire),
casele din jos de pe iaz. cu zeefeturi (petreceri) și cu primblări, cu
Mihai-Vodă puse apoi îndată să mere- toată Curtea. (En. Kogîlniceanu).
metisească la loc Curțile Domnești, însă nu Ghica prefăcu vechia biserică a lui Balica,
pe toate deplin cum fusese înainte. într’o mape și frumoasă Mînăstire, de zid
Tot în vremea lui Racoviță-Vodă, po­ gros, clădind și case mari, unde să poată
vestește Amiras, s’a prins niște evrei, din sta și petrece Domnia în timpul verei, pen­
satul Onițcani, cari au ucis un copil de tru care scop întocmi o grădină minunată,
creștin, spre a’i lua sîngele, după cerințele de unde apoi rămase numele bisericei și a
talmudului evreesc. Urmînd judecată mare curților „Frumoasa".
atît la Divanul Domnesc cît și lîngă o Mai făcu un iaz între Frumoasa și Cetățuia,
școală evreiască, unde, în fața obștiei, li.se pe care se primblauboerii culuntrile. Îmbună­
porunci evreilor să’și împungă și ei cu tăți de asemenea școala înființată de Ne­
sulele un copil al lor, cum împunsese co­ culai Mavrocordat, în care adause diferite
pilul de creștin, după mai multă tîrguială cursuri și mai mulți profesori greci.
Mihai-Vodă primi să răsplătească evreii cu După șese ani însă îi veni mazilirea, și
mai multe pungi de bani crima lor, ținîn- în locu’i fu numit Domn Constantin, fiu
du-i tot în închisoare, pînă ce după inter­ al lui Neculai Mavrocordat-Vodă.
venția mai multora la Țarigrad, veni po- *
roncă dela Poartă ca toți evreii învinovă­ Constantin-Vodă Mavrocordat. 1733—1735.
țiți să fie eliberați, fără a mai plăti nici
un ștreaf lui Vodă. Caimacami și boerimea ieșană auzind că
Curînd după aceia Racoviță fu mazilit, vine Domn nou Moldovei, îi eși înainte cu
și în locul lui fu numit Domn nou Grigore mare alai în Tîrgul Păcurarilor, întru cît
Ghica, răsnepot a lui Gheorghe Ghica I. Constantin-Vodă venea din București, pe
drumul Romanului. După serbările obici­
nuite, se făcu rînduiala slujbelor și a boe-
Domnia lui Grigore Matei Ghica. 1726—1733- riilor, la care încăpu iar un nou rînd de
La 18 Decembrie 1726 intră în Iași noul greci, oameni de-ai noului Vodă.
Domn și se așeză în scaunul Domnesc ; de a Un foc mare sbucni după puțină vreme,
douazi acest Ghica începu să împartă boerii lîngă biserica cea mare Armenească, pornind
și funcții, atît la pămînteni cît și la un nu­ spre țintirimul Turcesc, și arzînd jumătate de
măr de greci ce venise cu dinsuldin Cons- oraș aproape, tot Tîrgul-de-sus, Sărăria și
tantinopol. cîteva biserici, între cari și mînăstirea Gu­
El cîrmui cu blîndețe și pricepere, mai lia, cu toate casele dintre zidurile ei.
micșurînd birurile grele puse de predecesori, Domnia lui Constantin-Vodă n’a fost de
ceea ce însă nu’l scuti de zavistii printre loc norocoasă, că din' pricina unei secete
boerimea țărei, nemulțămită de greci, și mari, în doi ani curgători nimic roadă nu
după intrigele cărora năvălise in țară Ta- se făcu în țară, si ajunsese totul scump și
DOMNI ȘI BOERI MOLDOVENI.
136

Analele Acad. T. XXVII Secț. istorica


ORAȘUL IAȘI

3) Ilie Țifescu spătar.\'2) Teofana spătăreasa. 1) Gavrii fiul lor. 4) Enachi clucerul. 5) Mihai Racoviță vv. 6) Nicolai
Mavrocordat vv. 7) Grigore Ghica vv. 8) Arcadie împărat. 9) împăratul Teodosie cel Mare.
155. După o pictură murală din Mînăstirea Răchifoasa, publicată de Dl. I. Tanoviceanu, în scrierea sa llie Țifescu. Teofana e sora
lui Mihai Racoviță-Vodă, Enache Clucerul tatăl lui Țifescu. Împărății bizantini Teodosie și fiul seu Arcadie, sunt ziditorii Mănăstirei
Vatopedu, din St. Munte, la care fu închinată M-rea Răchitoasa.
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 137

MAVROCORDATEȘTII.

k
156. Neculai Mavrocordat-Vodă. 157. Constantin Mavrocordat-Vodă.

rar. Singur Vodă se moașe cumașuri (pre­


plictisi de tronul Mol­ mii în stofe), celor
dovei, neputînd face cari o prindea: „după
nici un bine țărei, așa om făcea și darul".
că ceru și obținu să In vremea acestui
fie mutat iar în scau­ Domn a fost în Iași
nul din București. un cutremur mare, care
* a ținut „un minut",
A doua Domnie a lui făcînd să cadă multe
Grigore Matei Ghica. ziduri și dînd spaimă
1735—1739. groaznică în norod.
După plecarea lui Cliiar mînăstirea Go­
Mavrocordat, reveni lia, ce se afla în re­
în scaun Grigore Ma­ parație atunci, a că­
tei Ghica, care după zut, ucigind șepte meș­
puțină vreme puse să teri Unguri ce lucrau
zidească case Dom­ înlăuntru, și cari abia
nești și în mînăstirea a treia zi au fost scoși
Galata, înconjurîndu- de sub ruine turtiți.
le cu zid de piatră. A- Se ivi și ciuma în
colo venea apoi el a- țară, și începu cu o
desea cu toată curtea furie așa de mare, în
lui, petrecînd cu zi- cît Vodă se mută în
cători și cu multe e- Curtea din Frumoasa,
glingele, cari nupot a apoi în Galata, și mai
se scrie. (En. Kogîlni- apoi la Socola. No­
ceanu). Făcu și un fru­ rodul începu a fugi
mos foișor în dealul care încotro, că mu­
Copoului, în stil tur­ reau în toate părțile
cesc, cu tot felul de cu droaia, așa că nu
boele, unde de ase­ mai putea să’i dove­
menea mergea Vodă dească nici cioclii cu
de se eglendisea, fă- îngropatul, ci rămî-
cînd în fiecare an halcă, neau pe cîmpi de’i mîn-
pentru care da și fru- 158, Alexandru II, Mavrocordat, zis Firaris, cau fiarele picioarele.
138 ORAȘUL IAȘI

ascunse strae sau lucruri prin Mînăstiri, să


le iee de acolo, că Rușii au să calce Mî-
năstirile, pentru a pune, mina pe avuția
grecilor și a lui Vodă. Mai la urmă atît a-
verea norodului, cît și a minăstirilor a fost
toată jăfuită.
Oastea rusească stătu vara întreagă în
Iași, iar judecățile se făceau de Căiniacanii
Sandul Sturza, Iordaki Cantacuzin, Cons­
tantin Roset și Alistarh,—cărora să le facă
Dumnezeu judecată, zice Cronicarul, că e-
rau tot jacuri în toate părțile. Atunci se
înființă cîteva biruri nouă, dintre care li­
nul pentru saparea hindikiulni (șanțului în-
cunjurător al orașului), căci au găsit cu
cale să încunjure hora cu șanț, ca să nu
vie făr’ de veste Turcii și Tatarii.
Săracul șanț ! el era să apere lașul de a-
semene urgii !... A scos atunci toți bresla-
șii din Iași la sapat ; dar văzînd că nu
face nici o ispravă cu ei, a schimbat munca
în natură cu birul de 60 bani de cap, cu
care a plătit pe soldații ruși să sape șan­
159. Alexandru I, Mavrocordat (Deli-Bey). țul, ce a încunjurat lașul, în 30 de zile,
oborînd tot ce lo eșia în cale, case, șuri,
Moldova ocupată de Ruși. 1739. grădini, pe unde li se pusese semne de sa­
Iscînduse război între Turci și Ruși, i pat.. Spre toamnă plecară Rușii, rămăind
se ceru lui Ghica-Vodă multe provizii, chel- numai Cantemir cu oaste puțină în Iași,
tueli și oaste pentru ajutorul Turcilor, care jăcuia în dreapta și’in stînga.
cari intrase în țară, și o parte chiar în *
Iași, împreună cu un frate a lui Vodă, A- Revenirea în scaun a lui Grigore Matei Ghica
lexandru, Dragomanul Porței. 1739-1741.
Rușii bătînd în mai multe părți pe Turci, Luînd știre Grigore-Vodă că grosul trupelor
o parte, din armata rusească intră în Iași, con­ rusești a plecat, porni răpede cu ajutor de
dusă de Beizede Constantin, fiu alfostului Domn la Turci și Tatari, și lovi orașul din două
Dumitru Cantemir, ca trimis înainte al Ru­ părți, spre a putea goni pe Ruși ; lucru
șilor, în 2 Septembrie 1739, jăcuind tot ce care văzînd Beizede Cantemir, o rupse de
întîlnise în drumul seu. In capul tîrgului
dela Muntenime (Sărărie-Copou), i-a eșit
înainte Mitropolitul Antonie, boerimea, că­
lugării, negustorii și norod mult, unde i-au
închinat cheile țârei și ale orașului, și stea­
gul slujitorilor (armatei locale). Apoi fu
dus acest Beizede Constantin la Curtea
dela Frumoasa, unde se așeză cu oastea lui.
Peste cîteva zile sosi în Iași grosul ar­
matei, sub comanda Generalului-șef Miin-
chen (Munich). Tot norodul ieșan i-a eșit
iarăș înainte, și l-a condus pe General Ia
ca’sele Hatmanului Constantin Ipsilanti, i
unde ș’a luat locuința, căci Curțile Dom- I
nești erau încă stricate. Munchen trimise
îndată gonași pe urma lui Grigore-Ghica,
să’i prindă și să’i aducă la Iași. După in­
trigile lui Constantin Cantemir, care avea
ciudă mai de mult pe Grigore-Vodă și pe
Aga Enaki, Generalul rus poronci soldați-
lor sei să strice Curtea Domnească din
Frumoasa, și să risipească averea Domnu­
lui de acolo, cît și casele Agăi Enaki, de
lîngă biserica Birnovski, căci erau prea
frumos zidite în stil turcesc. Au mai dat
160. Stemalui Constantin Mavrocordat, din 1747,
poronci în tîrg, că ori ce locuitor va avea
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 139

goană cu oamenii lui, pe culmea" dealului tea fiecăreia, de le tot privește "din talpă
Copou, și după mici hărțueli reuși să fugă pînă’n creștet, punind gînd rău în capul lor
peste Jijia și Prut. asupra lor“. Aduse cărți bisericești din
Intră atunci Ghica-Vodă cu Turcii în Muntenia, și reînoi tipografia din Trei-
Iași, și cîți Ruși au mai găsit prin tîrg, Sfetitele, ca să tipărească cărți „pi’nțăles“,
ascunși prin pivniți, sau umblînd’ după adecă în limba moldovenească. Bieții preoți
băutură ori jaf, i-au prins Turcii și i-au tri­ și diaconi se apucară la bătrînețe să în­
mes în robie. vețe carte, căci Constantin-Vodă rînduise
Vodă puse apoi să dreagă Curtea dela preoți învățați (inspectori), cari să meargă
Frumoasa, pe care o și isprăvi pină’n prin toate târgurile și satele ca să cerceteze
toamnă. care, cum și ce fel de slujbă fac preoții ce
Mai veni atunci în Iași un Pașă Colceag- erau pînă atunci de capul lor.
bey, ce fusese robit de Ruși. Vodă îl primi Un alt foc mare, izbucni lîngă biserica
cu mare cinste, și il găzdui în niște case Sf. Lazar, și arse într’o zi vre-o 50 de
de la Copou, trei zile, unde Domnul se du­ case din Iași, pînă la Trei-Sfetitele. Și era
cea rogulat să’l vadă, și’i trimetea toate ușor pe vremile acele de a se pîrjoli ora­
tefaricurile ce se aflau în Iași, dînd și bac­ șul întreg într’o nimică de ceas, căci mai
șișuri multe la oamenii Pașei, mai făcîn- toate casele boerești erau acoperite numai
du’i și alai frumos împodobit. Nu mult însă cu șindilă, iar casele norodului cu trestie
după aceea, drept răsplată, Ghica fu ma­ și stuli mai mult.
zilit, și în locu'i numit pentru a doua oară A venit atunci in Iași Patriarhul dela
Constantin Mavrocordat. Sf. Mormînt, Pattenie, care fu primit cu
* mare cinste, și a stat multă vreme în Iași,
înspectînd și averile minăstirești. El sluji
A doua Domnie a Iui Constantin Mavrocordat. Sf-ta Liturghie în biserica Curței, și rugă
1741—1744. pe Vodă să’l scape de multe datorii ce le
Îndată ce reveni Constantin-Vodă în avea Sf. Mormînt la Erusalim, că almin-
scaunul din Iași, începu a regula trebu­ terea le vor plăti aceste datorii ereticii
rile țârei, numind Ispravnici ținutași (Pre­ (catolicii), și le vor lua apoi din mînă a-
fecți de județe), dintre boerime, și instalând cele sfinte locuri. Și Vodă i-a dat sume
trei judecători în Iași, pe Ion Neculcea biv- mari de bani, luînd dela fiecare om din
vel-Vornic, Iordachi Dulgheriul, grec, biv- țară cîte un ort, că doar pentru asta ve­
vel-Postelnic și Aristarh Hrisoscoleu biv- nise aici Patriarhul, nu de dragul ochilor
vel-Ban, dîndule leafă cîte 50 lei pe lună, Moldovenilor.
ca, împreună cu ceilalți boeri să fie ne­ Dar havalelele ce le cereau mereu turcii,
lipsiți la judecata tuturor pricinilor. A lefurile boerilor greci din slujbe, cum și
scutit apoi de biruri pe preoți și diaconi alte cheltueli ale Domnului, cerînd necon­
și pe mai mulți mazili, pe cari i-au pus în tenit bani și iar bani, după o vreme Cons­
diferite slujbe. Inființă și condici în care tantin-Vodă fu nevoit să așeze alte biruri
să se scrie hotărîrile ce dau judecătorii, pre­ nouă, cari la început se încasau în patru
cum și dreptul de a apela oamenii nemul- sferturi (trimestre),—dar mai apoi s’au tot
țămiți la Divanul Domnesc, uude însuș adaos cîte un sfert-două, pînă ce a ajuns
Domnul cerceta pricinile. Și nu plătia ni­ să se ceară cîte 20 de șferturi pe an !, (Ion
menea nimica pentru aceste judecăți, ci nu­ Canto), încît oamenii de frică și sărăcie
mai diecilor (scriitorilor) le da cîte 2parale fugeau prin păduri și munți, unde piereau
de jalbă. Asemenea el regulă perceperea de frig și de foame. A tăcut însă acest
tuturor birurilor, numai după registre și cu Domn atîta bine, că a mai curățit țara de
chitanțe pentru tot ce se încasa. mulțimea turcilor ce se așezase aici, și cari
Le (lase obraz țăranilor să vorbească or- căutau să schimbe chiar și legea Moldove­
cînd înaintea Domnului, așa că ușile Di­ nilor.
vanului erau tot deauna deschise și nu In 1742 a intrat în Iași generalul Ro-
putea nici un boer să le zică ceva, că mianzoff, venind din Țarigrad, cu 3000 Ruși,
Vodă pentru timerice s’ar fi făcut vre­ și au stat aicea două luni pe cheltuiala Vis-
unui țaran cît de prost, făcea pe boer teriei țârei, după un ordin ce avea din
mare mascara și’i și închidea. (En. Ko- partea Sultanului.
*
gîlniceanu). Mai dădu poroncă în țară
ca nici un slujbaș să nu aibă voe a lua do Domnia lui loan Neculai Mavrocordat.
la vr’un om macar un ou fără. bani. 1743-1747.
Puse pe preoți să învețe carte, iar po In locul lui Constantin-Vodă mazilit, vine
călugării greci i-au scos din minăstirile Domn fratele seu loan, care, l’a început
cele mari, punind în locul lor preoți de chiar, reînființa văcăritul și goștina pe oi,
mir, zicînd că grecii cînd tămîiază in bi­ și adaose șferturile pînă la 50 pe an. Fe­
serică „la mueri stau cîte un minut înain­ ricit an !
140 ORAȘUL IAȘI

Ioan-Vodă, porunci să zugrăvească din cuniță cu adăușaguri, desătina, goștină, vă­


nou pe din lăuntru biserica din Curte, pu- cărit și altele.
indu-i pe păreți chipurile familiei ale lui și al­ In vremea aceea Vodă logodi pe o fiică
tor Domni. Făcea apoi multe petreceri și a sa cu Dumitrașcu Sturza vel-Cămăraș,
zaiafeturi cu mese mari la Curte și prin fiu a lui Sandul Sturza, făcîndmasă mare
tîrg. El ridică în ranguri pe mulți boeri, în Curte, cu tot felul de zicături; iar Doam­
între cari și pe Vasile Balș îl făcu Căpi­ na petrecu cu giupînesele și Cămărașul deo­
tan mare de lași. Ioan-Vodă făcu un foișor sebit la camară, cu toți neguțitorii, tră-
foarte frumos de ceea parte a heleșteului gînd și danțuri prin ograda Curței.
Frumoasei, sub Cetățuie, (probabil unde a Dealtmintrelea, zice Cronicarul, mare ștă-
fost pînă la începutul veacului al 19-lea pîn a stătut acest Domn în țara asta, și cu
Cerdacul Doamnei, de la Manta-Roșă). mari orînduele, căci judecățile foarte le
Se mai întîmplă tot atunci o pricină cu căuta, și nu lipsia în toată septămîna să
un evreu dintr’un sat al spătarului Iordaki nu facă Divan săracilor. Dar n’apucă să
Cantacuzino, care sărăcind și avînd dato­ treacă anul și îi veni schimbarea de scaun
rii, ca să nu fie pus la închisoare, fugi la la București, în locul lui Constantin Ma­
Țarigrad, unde uninduse cu alți evrei, pîrî vrocordat. Ghica-Vodă se găti îndată de
pe Ion Mavro­ plecare, după
cordat cu dife­ cum se cade u-
rite vini închi­ nui Domn, cro­
puite, cari a- ind cîte două
junse pînă la u- părechi destrae
rechile Sultanu­ la toți ai Cur­
lui; acesta se în­ ței, de drum și
duioșa și tri­ de alai, adao-
mese la Iași pe gînd și oameni
un cadiu al seu împodobiți c u
(judecător) să’l o mare orîndu-
cetere pe Ion- eală,cîtmai fru­
Vodă ; dar la mos nu se mai
judecată, evreul putea: și eșind
neputînd danici din Iași, i-an fă­
o dovadă de cut bomii toți
cele spuse, ca- mare alai.
diul hotărî ca *
evreul să fie A treia Domnie
spînzurat pen­ a lui Constantin
Mavrocordat-
tru pîra ne­ Desrobirea Ță­
dreaptă făcută ranilor. 1748—
Domnului, lu­ 1749.
cru care se și IntrăConstan-
făcu îndată, fi­ tin-Vodă Ma­
ind dus evreul vrocordat iarîn
și spî.zurat în scaunul din Iași,
capul Tîrgului- tot cu evlavia
de-jos lîngă Ha- lui veche, silind
hambașa, unde 161. Stema lui Mihai Racoviță-Vodă, din 1742. pe preoți să în­
fu ținut trei zile. tre la slujbă în
biserica din Curte la trei ceasuri de noapte,
A treia Domnie a Iui Grigore Matei Ghica. și să iasă la 7 ceasuri din zi, iar Divanul
1747-1748. îl ținea pînă la 9 ceasuri din zi (după cea­
Șepte ani șezuse mazil și surgun Grigore- sul turcesc). Apoi strîngea toți preoții și
Vodă Ghica, pînă cînd iarăș intră în bu­ diaconii din tîrg și-i vira în biserica Curței
nele grații ale Sultanului, și’l numi din nou de dimineață, punea paznici la ușă, și nu-i
Domn al Moldovei. El reveni în țară în­ mai lăsa să iasă afară, silindu-i să asculte
soțit de 40 de bostangii (soldați din garda cetanielo unui preot învățat în cartea gre­
Sultanului). Ajnngînd în Curtea Domnească, cească și moldovenească, care se suia în
Ghica,după obicinuitul ceremonial, îmbrăcă anvon și le tălcuia rînduelile bisericei, a
pe cei mai mulți din boeri cu blane și caf­ botezului și a spovedaniei, lucru care su­
tane, și apoi începu a împărți slujbele. păra grozav pe bieții preoți.
Pentru a’și reintra în bănișorii ce’i chel- In scopul culturei preoților, Constanțin-
tuise la Țarigrad cu recapatarea Domniei, Vodă înființă o tipografie din noii, în Curtea,
Ghica Vodă începu a pune iar biruri noi, Mitropoliei,
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 141

Lucrul cel mai de samă însă, ce’l făptui tele, să se desființeze de istov vecinătatea
acest Domn, fu scoaterea „vecinilor", de sau robia, pentru Moldoveni, rămînînd ca a-
sub stăpînirea boerească. Acești așa ziși tare numai Țiganii; dar pentru că țăranii locu-
vecini, nu erau de fapt decît țaranii mol­ esc pe moșiile boerești, să lucreze fiecare cîte
doveni, considerați ca robi și stăpîniți din 24 zile pe an, vara și iarna, pentru boeri,
neam în neam boeresc, care nu mai aveau fără plată, sau să dee 2 lei de fiecare
dreptul a se muta de pe moșia pe care se casă, și să lucreze numai 12 zile. Fie-că-
afla, nici a avea proprietăți, nici face ce rui desrobit se dădu cîte un peciu, cu pe­
vor ei, ci numai ceea ce li se poruncia de cete Domnească, pe care au plătit țaranii
boer ; iar tot folosul muncei lor numai Stă- cîte un leu Logofătului al 3-lea, și cîte cîteva
pînul boer îl lua. Constantin-Vodă adună parale scriitorului.
la Iași pe boerii mari ai țărei, și după sfa­ Mare secetă a fost vara următoare, că
tul urmat, hotărî într'un mare Sobor ținut se văzu silită Domnia să poroncească a se
in 6 April 1749, Ia Mînăstirea Trei-Sfeti- face litanii prin toate bisericile pentru

162. Stema lui Matei Ghica-Vodă din 1755

ploaie, scoțind apoi icoanele și moaștele cînd s’a ridicat în sus, au întunecat chiar
Sfintei Paraschive, împreună cu tot clerul, soarele. (En. Kogîniceanu). Mîncau oame­
boerimea și norodul, în grădina cea mare nii de nevoe coajă de copaci măcinată și
Domnească de sub Curte. Și, ce-i dreptul, amestecată cu puțină făină, ghindă, papură
îndată milostivul Dumnezeu a și trimes și alte asemenea.
ploaie prea multă, că se făcu toate buca­ Mai luă hotărîre acest Domn să alunge
tele atîta în cît socoteau oamenii că nu din Iași toate femeile răle, cari n’aveau
vor mai găsi hambare unde să le pue. Insă, barbați; și au strîns doar astfel într’o zi
pe la mijlocul ver/i a bătut asupra ță­ vre-o 80 asemenea, și le-au închis în bise­
rei urgia lăcustelor, care au istovit tot rica Sf. Gheorghe de la Mitropolie, ținîn-
pînă la pămînt; pînă și viile și pădurile dule mai multă vreme fără să le dee ni­
rămase numai bețe, și pămîntul negru fără mica de mîncare, așa că piereau de foame,
pic de verdeață. Și erau așa de numeroase și țipau la oameni peste zaplazuri, să le
stolurile de lăcuste, de într’o zi, în Iași, arunce ceva de mîncare și de îmbrăcat, că
142 ORAȘUL IAȘI

remăsese și goale. Numai Doamna mai a- Stavaraki, grec înavuțit din multe spolieli
vea milă de ele cîteodată, că le trimetea a țăranilor, care, împreună cu alți boeri,
pine și luminări, ca să nu șadă prin întu­ fiind pîrîți la Constantinopol de cîte răle
neric, mai dîndule și cîte un cîntar-două fac, Sultanul trimise un olac Tatar să’l
de in (fuior), ca să nu șadă făr’de treabă, prindă și să’l ducă acolo la judecată. A-
„găsind englenge (distracție) furca", pînă să flînd Stavarachi că-i bate la ușă, într’o di­
se găsească niscai barbați să le ceară ; mineață, trimesul Sultanului, mirosi că nu-i
căci așa hotărî Vodă, că numai celor ce a bine, și desbracat cum era, țâșni pe fe­
se vor mărita, li se vor da drumul din reastra unei private, alergînd la Hatmanul
închisoare. Kostaki, care în grabă îl îmbrăcă în strae
Cu ajutorul unui Pașă sosit în Iași de de slugă, îi dădu un cal și de cheltuială,
nu știu unde, Constantin-Vodă reuși să precum și un Mîrzac cu șese tatari, și’l
scoată din țară pe negustorii turci laji, porni din Iași pe ascuns, pînă a nu se
cari jăcuiau lumea în fel și chipuri. înălță bine soarele, și nu mult după aceia
Peste puțin fu mazilit. Stavarachi și Tatarii trecură Prutul.
* Constantin-Vodă fu apoi mutat de Poartă
Domnia lui Constantin Gehan Racoviță. în Domnia Munteniei.
1749—1753. *
Îndată ce intră în scaun Constantin, fiul lui Domnia Iui Matei Grigore Ghica-Vodă.
Mihail Racoviță-Vodă, numit de Poartă în 1753—1756.
locul precedentului Domn, el începu a se Matei, al doilea fecior a lui Grigore
arata mîndru și țeremonios. își rindui în­ Ghica-Vodă, este trimes de Turci în scau­
dată boeriile, și numi ca Sulger Mare al lui nul ieșan. Acesta își tocmi îndată boeriile,
pe un franțuz Leință. (Lincho). vîrînd mulți greci in slujbe din cele mai
Multe biruri puse și el asupra țărei, ca de samă. Era Matei-Vodă iute la mînie și
să poată plăti datoriile Domnești și tribu­ iubitor de bătăi ; la judecăți nu prea știa
tul cătră Poartă. rîndul, și ce’i ziceau alții așa găsia și el
O luptă se încinse între boerii localnici cu cale. Grecii sei îl chivernisau, avînd
și Grecii venetici, cari încasau toate veni­ toate trebile pe mina lo'', pe cînd Vodă
turile țărei și nu dădeau samă nimărui; de făcea zefcliiuri cu zicături, cu primblări,
aceia mai bine de o sută de boeri ieșiră din cu jocuri, și iubind mult partea temeiască.
Iași pe nesimțite, și merse cu jalbă la Făcea mese boerilor pămînteni la Camară,
Căușeni, unde se afla Sultanul. AflîndVodă în Divanul cel Maro, iar după masă tri­
de una ca asta, trimese răpede răspuns la metea pe Vornicul Doamnei cu catastif, pe­
boeri să se întoarcă, că va alunga pe toți cetluit cu pecetea Curței, la jnpînesele mari,
miniștrii săi greci, ceea ce și făcu nesmintit. de le poftea să vie la Curte, din poroncă
În zilele acestui Domn a fost mare bel­ Domnească; mai aducea și ovreice cari ju­
șug în toate și eftinătate, zice En. Cogîl- cau cu toate la Curte, iar Domnul cu
niceanu; dar și dări multe pe țară, văcări- Doamna „tăcea priveală". (En. Kogîlniceanu).
turi mari, șferturi îndoite și altele. Lăcus­ A pus Matei-Vodă să se facă o cișme în
tele au perit; dar cu toate nevoile ce erau, trei colțuri la poarta Curței, dinaintea ciș­
se aflau oamenii toți voioși și își plătiau melei mari ce făcuse tatăl seu. Mai făcu
dările lor. La 1 Ianuar 1753 a murit Sol- un schit mic de piatră în fundul Socolei,
tana, Doamna lui Racoviță, și a fost în­ lîngă Poiana lui Păun, la care de multe
gropată cu mare pompă în lăuntru biseri- ori mergea Vodă la primblare, fiind loc nalt
eei Golia; iar Vodă a împărțit bani la să­ și frumos, care schit mai nainte era de
răci și la tot norodul ce se afla acolo, lemn și se numea Schitul lui Tărîță. Dar
după care a pus strae cernite, și deasemenea faptele sale „necuviincioase" îi atrase cu-
toată Curtea lui. rînd ura generală, care ajunse apoi pînă la
Tot atunci a ars Vama Domnească din cunoștința Porței.
Sf. Lazăr, cu multă marfă, și mai tîrziu, Venind știre dela Țarigrad că a murit
prin Mart, se ivi alt foc de la o casă de Sultanul Mahmud și s’a urcat în scaun
pe ripa Pivițoaei, care, dus de furtună, a- Osman, Matei poronci să se facă mari du-
prinse Feredeul cel mare qi. mai multe case nanmale (iluminații) în tot lașul, și prin
de pe ulița Boerilor, pînă la cuhnea și haz­ toate tîrgurile din țară, o săptămînă dea-
naua Domnească ; apoi se aprinse biserica rîndul, în toate nopțile, împodobind toate
Sf. Neculai-Domnesc, și la urmă și Curtea dughenele și porțile, cu fel-de-fel de podoabe,
întreagă, că toate au ars aproape într’un ceas. cu oglinzi, cu candele și cu tot felul de ver­
Toți se zăpăcise, și Vodă deasemenea, că dețuri, punînd să cînte meterhanele pe la
nu mai știau care încotro să apuce. De răspinteni, și cu tot felul de zicături. A-
n’ar fi fost iazul, focul ar fi mers tot ceste toate însă nu l’au putut scapa de ma­
înainte. zilie, în capătul a trei ani de la numirea sa.
O pațanie nostimă se întîmplă Spătarului *
1AȘUL SCAUN DE DOMNIE 143

A doua Domnie a Iui Constantin Gehan- Constantin Racoviță, și pînă să vie în


Racoviță. Blestem și afurisenie înpotriva „vacă- scaun, trimesese înainte Caimacan pe Spă­
ritului. 1756-1757.
tarul Dumitrășcu Sturza. Apoi luîndu’și tu-
Numit a doua oară Domn în Moldova, acest iurile și cuca, a purces și sosit în Iași, cu
Racoviță-Vodă se apucă imediat să mere- mare alai și calabalîc, eșindu-i înainte la
metisească casele Doamnei din Curte, care Șanta toată boerimea, și chiar giupînesele
erau învălite cu rogoz, ca să nu se strice pentru întimpinarea Doamnei. După ce i-a
bolțile, și pînă’n iarnă le-au dat gata, fă- cetit molitfa la Sf. Neculai, și a îmbrăcat pe
cîudule „minunat, formă grecească și mol­ tovarășii sei din Țarigrad, Turci și Greci,
dovenească". cum și pe mulți boeri locali, cu blâni de
În această Domnie muri fără veste Pos­ samur și de sîngeap, cu feregele, cu caftane
telnicul cel mare Lascaraki Genet, și se și alte asemenea podoabe, a început a
zice că ar fi fost otrăvit de franțuzul Le- împărți boeriile, și a rîndui jăcuirea
ință, omul de încredere a lui Vodă, pe care tuturora, și boeri și norod, cu strășni­
Laskaraki nu’l putea suferi, că luase mult cie, așa că mulți boeri din această pricină,
obraz și nu băga pe nimene în samă. zice cronica, s’au stins de pe fața pămîn-
Se spune că tot acest franțuz pricinui și tului. Rușferturi și apucături nu se socoteau
moartea Doamnei dintăi a lui Constantin- cîte luau toți în toate părțile; șferturi și
Vodă, căci adusese el un doctor cu famă dăjdii mai pe toată luna, și mai de multe
de mare învățat,—care la urmă ș’a plătit ori îndoite. Iară zicături, jocuri și prim­
faina cu capul, în Țarigrad, unde fu tăiat blări, dă Doamne bine !
din poronca Sultanului, ne mai întrebîndu-1 Se apucă apoi Scarlat-Vodă și oamenii
de-i „franțuz". săi de capul Mitropolitului, să’i facă să
După ce Constantin Racoviță asuprește desloge jurămîntul și blestemul văcăritu-
poporul cu multe dări grele, simțind că lui ; dar Prea-Sfîntul le puse cîrja dina­
struna e aproape să plesnească, caută un inte, și nu se înduplecă nici de rugăminți,
mijloc cam deșuchiat de a înlătura furia nici la amenințări. Făcînduse nesuferit tu­
poporului. Aduce o carte de blestem și afu­ turora, Scarlat-Vodă fu peste , puțin mutat
risenie dela Patriarhia din Constantinopol, de Poartă în scaunul din București.
prin care Domnul se lega pentru viitor, ca *
sub nici un cuvînt să nu mai poată lua Domnia lui Ioan Teodor Calimah-Vodă.
darea numită văcărltul dela popor; și pen­ 1758 —1761. Revoluția ieșenilor.
tru răspîndirea acestei hotărîri, chemă la De neam drept moldovan din Bucovina,
Iași să vie din toate ținuturile cîte șepte dintr’o familie Calmăș, învățat în școli stră­
mazili și șepte ruptași delegați, pe care în-ine și ajuns Mare Dragoman la Poartă,
trunindu-i la o Sf. Leturghie, împreună cu sub numele grecizat de Callimaki, Ioan Teo­
tot poporul ieșan, tăcu ca Mitropolitul Ia- dor fu trimes de Sultan Domn Moldovei.
cov, cînd eși cu Sfintele-Daruri, să ceteascăCronica zice că acest Domn era de fire
acea carte de blestem, afurisind de patru prea friguros, că umbla și vara cu două
ori în numele a patru patriahi ai Țarigra- blăni, și aprindea mangal în odaie, ba ora
dului, Alexandriei, Antiohiei și Ierusalimu­ și scump (?).
lui,—la care poporul trebui să respundă de Sosind la Iași, după rînduiala boeriilor,
fiecare dată: Amin! Se făcu mare teva­ se puse să îndrepte stricăciunile făcute de
tură cu această afurisenie și jurărnînt a luinăvălirea Tătarilor în țară, dar lucru maro
Vodă și a cirmuitorilor Moldovei, care se nu putea face, că tot norodul era calicit de
și tipări apoi și răspîndi în țara întreagă. birurile și jafurile ce cursese asupra țărei
Mai zice cronicarul Enaki de acest Domn, în vremea Domnilor din urmă. încetul cu
că era „om întreg la minte și nemăreț; iu­ încetul însă începu să mai răsufle norodul,
bitor de bani nu era (?), pe oameni îi iu­ și să între bani în Visterie. Numai cît că
bea și doria să-i vadă chivernisiți, la care grecul Mare Visternic Stavarachi, pe care’l
pe toți i-a chivernisit, :are nu cred că ar cunoaștem din Domnia întăia a lui Cons­
fi fost un alt Domn să’și chivernisească tantin Racoviță, reajuns în grația lui Ca­
oamenii așa bine! —Pacat c’a domnit nu­ limah-Vodă, prea își făcea treburile, isco­
mai un an ; altmintrelea ar fi mers departe dind necontenit biruri noi pe toate cîte’n
de tot, desigur, cu chiverniseala oamenilor țară, pînă și pe giupînese! Ceva mai mult,
săi. prin înșălăciune, acest visternic trimese un
La 1 Ianuar 1757 Racoviță, după îndem­ mare număr de boeri, sub cuvînt de a în­
nul mai multor boeri, dă un hrisov de în­ cheie felurite rîudueli ale țărei, la Hanul
ființarea Spitalului Sf. Spiridon din Iași Tătăresc de peste Prut, însă cu înțelegere
*
Domnia lui Scarlat Grigore Ghica. 1757—1758.
tainică ca să fie surguniți în Anatolia și
Sampsonkolisi ; de care treabă aflînd boe­
Scarlat, fiu și el a lui Grigore-Vodă rii din țară și Mitropolitul, se hotărîră cu
Ghica, fu numit de Poartă în locul lui toții să gonească pe Stavarachi din Mol-
144 ORAȘUL IAȘI

GHICULEȘTII.

163. Gheorghe Ghica, din 1650. 166. Grigore Matei Ghica (?),
165. Grigore Alex. Ghica, din 1777.

167 și 168. Semnătura și Pecetea lui Grigore Al. Ghica.

169. Scarlat Ghica-Vodă. 170. Matei Ghica-Vodă. 171. Gr. Al. Ghica-Vodă, din 1849.

dova. Atunci se făcu o mare întrunire de iar alții s’au suit în Turnul Trei-Sfetitelor,
norod, în miezul nopței, pe vremea unui și au început a trage clopotul cel mare,
iarmaroc, și după ce s’au cinstit bine cu lucru ce adună' răpede și pe oamenii cei
băutură, au pornit cîteva mii la Curte st.ri- din iarmaroc. Toți începură a striga să li
gînd:—„Să vedem, pe cine avem Domn !“ se deie pe Stavarache, că de unde nu,
Au înconjurat apoi Curtea Domnească unii, nici unul din Curte nu va rămînea cu
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 145

CALIMAHEȘTII.

171. Ioan Calimah-Vodă 172. Grigore Calimah-Vodă.

173. Alexandru Calimah-Vodă. 174. Scarlat Calimah-Vodă.

10.
146 ORAȘUL IAȘI

viață. Deși se luase înlăuntru Curței toate tropolie, Miniștrii lui Calimah începură să
măsurile de apărare, se așezase care cu arăte marile nevoi și datorii ale Cîrmuirei,
lemne în poartă și trei tunuri în scară, cerînd cu stăruință să se deslege jurămîn­
voinicul Stavaraclii tot se pregăti să fugă tul văcăritului. Boerii însă, după sfat în­
ca altă dată, îmbrăcîndu-se turcește, și e- delungat, prubuluiră că nu se poate reîn­
șind calare pe poarta de din dos a graj­ ființa acest bir, dar, ca să astupe golurile
dului, cu cîțiva arnăuți, o luă de goană din lăzile visteriei, să se puie alte biruri,
spre Țarigrad. Poarta Curței fu dărîmată și anume pe case și ogeaguri, în trei feluri:
de norod, care împinse numai cu spetele; de 11 lei, de 5 1/2 lei și de 3 lei, care bir
Arnăuții și tunurile Domnești lovind de să se numească agiutorință, și să se iee nu­
mai multe ori, ucise cîțiva oameni ; dar mai odată pe an.
mulțimea nu se astîmpără pînă nu i se Le au mers bine cu acest bir cîrmuitori-
spuse că Stavarache a fugit pe poarta lor și boerilor însărcinați cu încasările,
grajdului. Norodul începu a cere să li se că el întrecu chiar venitul văcăritului, deoa­
dee pe mîuă pe ceilalți boeri greci, să se rece îl încasa și de două ori pe an, nu nu­
răfuiască cu dinșii, și numai după mari ru­ mai odată.
găminți a Demnului cătră Mitropolit, se po­ *
toli peste puțin furia poporului. Grigore Calimah-Vodă moștenește Domnia
Ion Teodor-Vodă, ca să se îmbuneze cu Moldovei. 1761 — 1764.
boerii, le dărui lor, cît și rudelor sale, un Îmbătrînit prea tare, Ion Teodor-Vodă
mare loc domnesc dela Copou, cu condi­ făcu loc la Domnie fiului seu Grigore, și
ția ca să’și facă pe el vii, grădini și eca- cînd veni firmanul dela Poartă pentru nu­
returi. Atunci Beizadelele întocmiră in mirea acestuia, se sculă din scaun bătrînul
grabă o grădină mare și frumoasă, puind și zise fiului; „Iată fătul meu, Dumnezeu
întrînsa tot felul de copaci, și clădind un a vrut ca să fiu eu stăpîn acestui loc pînă
foișor foarte frumos, la care veni să pe­ azi, iar acum au miluit pe tine cu stăpîni­
treacă toată Curtea; boerii deasemenea rea acestui loc. Și eu de astăzi înainte nu
ș’au făcut fiecare cîte un foișor pe acel mai sunt Domn, ce pre tine te-au ales îm­
loc,—pe care probabil mai tîrziu, pe la părăția ca să fii Domn și purtător de grija
1832, se înființă de Mihai Sturza gră­ acestui pămînt. Și iată și eu cu cea părin­
dina Publică dela Copou. tească blagoslovenie te blagoslovesc și te
Calimah-Vodă aduse în acest timp în întemeez, punîndute în cel înalt scaun al
Iași pe un frate al seu, Gavril Tesalonicul, acestei țări".
ce era Arhiereu în Constantinopol,—care, Și’l luă de mină, și’l puse în scaun.
la sosirea sa aici, fu primit cu mare cinste Îndată au început să cînte meterhaneaua
și stătu la Curtea Domnească. și să se dee drumul tunurilor, iar Mitro­
De oarece însă nevoile de bani silea pe politul îi ținu cuvînt de laudă. Apoi după
Domn să recurgă iarăș la darea văcăritu- ceremoniile ungereișicăftănirilor, zise Gri-
lui, Vodă se rugă din nou de Mitropolitul gore-Vodă boerilor: „După cum ați slujit
Iacov să deslege afurisenia și jurămîntul părintelui meu, așa să’mi slujiți și mie".
care se făcuse în potriva acestui bir ; dar A domnit cu pace Grigore-Vodă Cali­
nevoind Iacov Mitropolitul să dee o asemenea mah, încasînd mulțime de bani din țară,
deslegare, preferă să se retragă din scaun, iar Miniștrii sei aveau mult „medean", fă-
zicînd: „Iată că mă lepăd de Mitropolie, și cînd ce le era voia, că Vodă nu prea știa
de cinste, și de toate ale acestei lumi, numai rîndul cîrmuirei; și n’apucă bine a împlini
focul jurămîntului să nu’l iau în cap și in trei ani de Domnie, cînd fu înlocuit de
suflet; și socotiți că suntem toți musafiri Poartă cu Grigore, fiu a lui Alexandru
acestei lumi, și în cea lume avem a trăi și Ghica, fost Dragoman în Țarigrad.
a răspunde de toate faptele noastre, — și
să fiți sănătoși!“ *
Domnia lui Grigore Alexandru Ghica. 1764—1767.
Mulți boeri și giupînese au plîns auzind
așa cuvinte ale lui Iacov Mitropolitul, care Numit în scaunul ieșen, Grigore Ghica-
se retrase la Mînăstirea Putna, iar în lo­ Vodă, alese îndată boeri de ispravă dregă­
cul lui îndată dădu Calimah-Vodă cîrja păs­ tori în jurul seu, cît și ca Ispravnici pe
torească a Moldovei și Sucevei, fratelui ținuturi, recomandîndu-le la toți ca să fie cu
sen Gavril,—grăind așa: „Iată că mila lui mare dreptate săracilor, neîngăduind peni-
Dumnozeu au vrut să fim la un loc în pă- mene ca să-i calce or să-i năpăstuiască ; că
mîntul patridei noastre, învrednicindune a- de va auzi cîtuș de puțin că a păzit ba­
mîndoi frații să fim capii acestei țări, li­ tirul cuiva, și va veni vr'un sa rac să se
nul asupra tainei Preoției și altul asupra jeluiască, atunci cu mare pedeapsă îl va
Raielei (provinciei) împărăției. pedepsi, pe ori cine ar fi, făcînd mari
Apoi, strîngind iar pe boerii mari și mici, dreptăți tuturor...
cum și pe toți Vlădicii și Egumenii la Mi­ Mai arătă boerilor ca să se păzească de
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 147

a lua mită cît de puțin de pe la sărăci. A doua Domnie a lui Grigore Calimah.
Apoi regulă el strîngerea birurilor după 1767—1769.
hîrtii și condici anume întocmite, ceea ce Cînd auziră boerii ieșeni că s’a numit în
făcu ca în curînd Visteria Domnească să scaun iar Grigore-Vodă Calimah, se bu­
se umple de bani, și țara de locuitori, cît curară mult de aceasta, că’l înșelau și’l
nu fusese sub nici un Domnitor,—că se mîncau toți, și nu vroiau să ție samă că
miereau singuri pământenii de aceasta .'... A le este Domn.
înființat și harabagelicul acest Vodă, că lua Un Mehmet Pașa, cu 30.000 oaste tur­
dela tot carul ce intra în tîrgul lașului cească, trecînd spre Hotin, fu invitat de Domn
cîte o para de bou, orînduind pentru asta să se oprească și prin Iași ; și l’au conăcit
lefegii cari să siringă la bariere parale, cu în Curtea Domnească pe Pașă, dar oastea
cari se făceau apoi poduri (pavele) pe toate a tăbărît prin casele tîrgoveților, cari, spă-
ulițele. rieți, își luară femeile, copiii și ce -mai
Precum insă Ieșenii pe acea vreme în­ puteau urni de prin case, și se închideau în
cepuse a se molipsi de luesul hainelor minăstiri, lăsînd gospodăriile în mîna Tur­
scumpe și a blănilor, mai mult de cît le cilor și în voia lor. Oastea aceasta văzind
îngăduia mijloacele, se gîndi Vodă să puie pe Arnăuții Domnești că erau înarmați
stavilă în această pornire; dar cu poronca pînă’n dinți și cu strae împodobite și în­
neputînd întoarce pe locuitori dela rătăci­ florite, căută să le iee și din arme și din
rea lor, se hotărî să’și facă singur un rînd strae; și se făcu mare gîlceavă între ei,
de haine de postav libade și giube, și într’o împușcînd chiar pe un Arnăut; Pașa în­
zi fără veste eși îmbrăcat cu ele la Di­ ciudat poronci să spînzure ’ și pe alți doi.
van, care lucru văzîndu’l boerii și ciocoii Arnăuții văzind aceasta, au încălecat și
din jurul seu, tare s'au rușinat cu toții!, au luat-o la goană peste Prut. Luînduse
așa că peste cîteva zile au început a’și după ei Turcii, și ajungîndu’i, s’au dat jos
schimba hainele, puind tot mai ieftine fie­ de pe cai Arnăuții, și porninduse la bataie
care, cruțînd cheltuiala nebunească a strae- fățișă, i-au potopit în mare parte pe Turci,
lor, fără să le mai fi zis Domnul nimica, Trebușoara asta a contribuit, după oare­
și fără aerieni cineva; ba încă mulți mul- care intrigi boerești, mai cu samă, la ma­
țămiau în sufletul lor, că-i cruțase Vodă zilirea din nou a lui Grigore Calimah.
de o cheltuială ce unii n’o mai puteau ți­
nea și’i sărăcise chiar,—mai ales pe cei in­ *
surați ! A patra Domnie a lui Constantin Mavrocordat.
Și mai adaoge cronica: „întreg era acest Ocuparea Moldovei de Ruși.
Supunerea Moldovenilor cătră Împărăteasa
Domn la toate, plin de minte, învățat, știa Caterina II. 1769.
toate trebile cum le va purta, ales Porțile
Turcești; și cuvîntul ce grăia era grăit, Abia se așeză iar în scaunul ieșan Cons­
era lăudat de toți, și plăcut prostimei, iară tantin-Vodă Mavrocordat, că după o nouă
boerilor nu prea, căci nu putea să mînînce bătălie urmată intre Ruși și Turci, cei
destul pre cei mici și săraci". dintâi intrară în Iași. Leieșiînsuș Mitropo­
Acest Ghica-Vodă mai cumpără un loc litul cu boerii înainte, cale de un ceas, ca
lingă Mitropolie, îl îngrădi și zidi pe el o să’i primească. Vodă-Constantin, găsi de
casă frumoasă și mare, în care așeză trei cuviință atunci să fugă la Galați, în mij­
școale (clase) cu trei dăscăli cu bună leafă; locul oștilor Turcești; dar și aici ajungînd
pentru învățarea copiilor în limbele eli- Rușii, și bătind pe Turci, l’au rănit și pe
nească, kinogreească și moldovenească. Vodă, și prinzîndu’l, l’âu trimes la Iași, unde
Asemenea văzind că este mare lipsă de apoi înbolnăvinduse de răceala drumului, a
apă în oraș, a pus să aducă apă din de­ murit în 4 Decembrie 1769.
părtare pe oale de lut ars, așezind două Iașul fusese ocupat încă dela 16 Sep-
cișmele frumoase și pline de apă, una la tembre de trupe rusești, sub comanda Ba­
poarta Sfintului Spiridon și alta la poarta ronului dc Elmpt, General comandant,
Goliei, unde se adapa tot norodul și lăuda care, mergînd la Mitropolie, împreună cu
pe Dumnezeu și pe Vodă. Mai hotărî să toată ofițerimea rusească, cu boerii și Mi­
facă o fabrică de postav, adu cînd din țeri tropolitul Moldovei, îi siliră pe toți să facă
streine meșteri, și i-au ales loc la Chipe- și să iscălească un jurămînt pe Sfînta-
rești, unde se varsa Bahluiul în Jijia. Cruce și Evangholie, în cuprinsul urmă­
Au adus mașini și lină de tot felul de tor :
oi, și începînd lucrul, cea întăi bucată de „Eu cel mai de jos numit, mă jur și mă
postav frumoasă a trimes-o Vodă peșcheș făgăduesc înaintea A-tot-prea-puternicului
Sultanului Mustafa, ca să vadă ce lucru Dumnezeu și sfintei Sale Evanghelii, că
bun a făcut el pe pămîntul Moldovei. iată voesc și sînt dator ca cel ce m’arn
După trei ani de Domnie tu însă mazi­ supus de bună voe sub stăpînirea Măriei
lit de Poartă. sale, întru tot milostivei Doamnei mele Im-
* peratrițe Ecaterinei Alecsievnei, însuși stă-
148 ORAȘUL IAȘI

stema Moldovei și a Munteniei cu cari plă­


teau mai ales Rușii rechizițiile.
Ocupația rusească a Moldovei ținu astfel
cinci ani încheiați.
*
A doua Domnie a Iui Grigore Alex. Ghica.
Desmembrarea Bucovinei. Uciderea Iui Ghica.
1774—1777.
Sfîrșindu-se războiul dintre Turci și Ruși,
prin încheierea Tratatului de pace dela Cu-
ciuc-Cainaryi, și prin Iulie 1774, retrăgîn-
duse Rușii din Moldova, Poarta numi în
scaunul ieșan, după stăruința Rușilor, pe Gri­
gore Alex. Ghica pentru a doua oară.
Acesta, după o Domnie de aproape trei
ani, văzînd că Austria ocupase cîteva dis­
tricte ale Moldovei ce formau partea de
țară numită Bucovina, și că Turcii, de­
parte de a se împotrivi și a apara dreptu­
rile Moldovei, asupra căreia aveau numai
protecția, nu și stăpînirea deplină, din po­
175. Stema lui loan Calimah-Vodă. trivă, încheiase un tratat prin care ceda
Austriei acea bucată de țară, protestă în
pînitoare a toată Rusia, că se păzesc din scris la Sultan contra acestei rășluiri ne­
adevarata inima mea, datoria credincioasa drepte, și căută prin toate mijloacele pu-
a supunerei Rusiei ; supuindu-mă întru toate tincioase să împiedece consfințirea acelui
fără de nici o împotrivire, la orînduelile a- act. Această îndrăsneală de a se opune
cele care după puterea cea înaltă a Măriei protectorului Suzeran, Grigore-Vodă Ghica
Sale vor fi hotărîte în toată țara, și legiu­ o plăti însă cu capul seu. Atunci se în-
irilor acelora care de obștie tuturor și o- tîmplă în Iași una din cele mai mișcătoare
ș’ebit mie se cade a le păzi, în tot chipul și mai mișelești tragedii, din cîte conține
făgăduesc, ca un adevărat creștin, cu su­ istoria țărei, și poate chiar a acelor mai
flet nefățarnic. Toate cele după putința multor țări din lumea întreagă civilizată.
stărei mele, oastei întru tot milostivei Iată cum descrie istoricul nostru, Dl. A.
Doamnei mele, (care este rînduită spre a- D. Xenopol, cele petrecute atunci în curtea
părarea și sprijineala credinței, ce se află Beilicului :
suspinînd sub jugul Moametanilor), să fac „Într’o zi din Octombre 1777, veni la
ajutor în întronare și slujbe, socotind casa numită Conacul din Beilic, în Iași, un
vrăjmașii armiei Rusiei chiar ca pe vrăj­ trimis turcesc, Kara Hisarli Ahmed bey, cu
mașii mei. Iar la sfîrșit să mă port pe si- însărcinarea anumită de a aduce pe Ghica
ne-mi cu chip ca aceste: ca un rob cre­ viu sau mort la Constantinopol. Vechea lui
dincios, și bun și supus al Măriei-Sale, după cunoștință cu Ghica îi ușură surprinderea
cum este cu vrednicie și se cade, și după și înșălarea Domnului. Turcul ajungînd la
cum eu înaintea lui Dumnezeu și a judecă- Iași, se prefăcu a fi bolnav și se lăsă a fi
ței lui cei strașnice pot să dau respuns. Și dus pe mîni din trăsură pînă la odaia sa
întru încheerea acestui jurămînt al meu, să­ din Conacul Beilicului. El trimise îndată
rut cuvintele mele și crucea Mîntuitorului răspuns Domnului că ar trece prin Iași
meu, Amin!" cătră Hotin, dar că se îmbolnăvise prea
După această legătură a ieșenilor, de rău pe drum și rugă pe Domn să treacă
prietenie și supunere puterei împărătesei pe Ia el. Ghica, din pricina relațiunilor sale
Caterina II, a Rusiei, armata rusească sub cu Rușii, bănuind poate ceva, cercetă prin
comanda supremă a Generalului Roman- medicul seu, unul Fotache, ca să vadă dacă
zov luă țara în stăpînire complectă, rîn- într’adevăr Turcul era bolnav. Acesta își
duind Guvernator Moldovei pe Generalul legase foarte strins minele de sus, încît
Gorceacoff. Acesta numi Udată judecători și micșurase în chip simțitor bătăile pulsului.
zapcii dintre boerii Moldoveni, cu datoria Cînd doctorul îl cercetă, îl văzu cu o cu­
de a îngriji de hrana și aprovizionarea oș­ loare a feței care nu indica nici o boală,
tilor rusești. Rechizițiile le plăteau Rușii dar cînd puse mîna pe puls, fu lovit de
cu bani, numai locuințele soldaților nu. slăbăciunea lui. El raportă Domnului im-
Dealtminterea Rușii începură a încasa presiunile lui, spunîndu-i că după cît se
toate veniturile visteriei, a vămilor și ale vede ar avea un început de boală pericu­
ocnei. Tot atunci împărăteasa Ecaterina loasă, deși nu ar putea hotărî ce să fie.
IT, hotărî să se bată și bani de aramă cu Cîțiva boeri fură puși și mai în grijă prin
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 149

raportul medicului, și temîndu-se de o cursă, Alexandru I, Constantin Mavrocordat, supra­


sfătuiră pe Domn să nu se ducă. Acesta numit Deli-Bey. 1782—1785.
însă fiind om inimos, plecă spre Beilic, în- În locul lui Moruzi, Poarta trimete Domn
soțit numai de patru slujitori. El găsi pe Moldovei pe Alexandru, fiu al fostului
Turc întins pe sofa, și acesta îi exprimă Domn Constantin Mavrocordat, căruia Tur­
via sa mulțămire de a-1 putea vedea. După cii îi ziceau și Deli-bey, pentru că era de un
cîteva vorbe schimbate între ei, Ghica caracter violent și neastîmpărat.
scoase tabacherea și oferind Turcului ta­ După instalarea în scaun, Alexandru-
bac: „Bun tabac ai, îi spuse Ahmed ; dar Vodă se arătă foarte sever atît cu boerii
eu am și mai bun !“ Și atunci bătînd din cit și cu poporul, și, zice istoricul Mano-
palme strigă : „tabac"! Acesta era semnul lachi Drăghici, de cîte ori eșia prin oraș
cuvenit. La auzul lui se repeziră în odae tiptil, precum obicinuiau Domnii din ve­
mai mulți Eniceri din întovărășirea Pașei, chime, falanga mergea cu dînsul pentru
și căzură ca niște fiare însetate de sînge zapcii. Iar pe care din casapi sau pitari îi
pe nenorocitul Domn, care văzu numai a- prindea că vindea cu lipsă, pedeapsa era
tunci că încăpu în cursă. Ghica însă luptă știută, să’l bată cu urechea la stilp, (Bu-
cu mare energie, fiind nalt și voinic, în rada T. T. Condica șireților), unde stătea cîte
contra ucigătorilor săi, și aruncă el însuși o zi întreagă îu ochii mulțimei, așa că cei
pe trei din ei la pămînt cu hangerul de mai mulți rămîneau zăluzi și smintiți toată
care nu se despărțise. Totuș trebui lasfir- viața din această patimă. Dar orășenii nu
șit să cadă, copleșit de număr, și își dădu duceau lipsă de nimica în Domnia lui, pu­
sufletul străpuns de multe răni, în 12 Oc­ țind cumpără lucruri de hrană bune și cu
tombrie 1777. Capul lui fu tăiet și dus la îndestulare, căci mai în fiecare zi arunca
Constantinopol de Ahmed-bey, care feri pe uliți care întregi de pîne și de carne,
prin el pe propriul său cap de a se resto- care nu se aflau în bună stare de a fi con­
goli la picioarele călăului". sumate, și cu acest chip se hrănea o sumă
Prin tradare perduse Moldova partea ei de nevoieși și calici din tîrg, așa că, ori-
cea mai frumoasă ; prin trădare cădea Dom­ cînd eșia prin oraș Alexandru-Vodă, pe jos,
nitorul ei ; una sub cuțitul Austriei, altul se ținea de dînsul o droaie de sărăcime, ca
sub acel al Turciei, o paralelă vrednică de să poată agonisi ceva de ale mîncărei din
politica acestor două state, și care se poate ce poroncia el să se asvîrle. Pedepsea
caracteriza pentru Turcia prin nechibzuință, asemenea grozav pe slujbașii ce-i prindea
pentru Austria prin lăcomie. că luau mită, și mai ales pe boerii cari e-
Sfîrșinduse astfel nenorocitul Ghica-Vodă, rau deprinși din vechime să'și întreție ca­
trupul i-a fost înmormîntat pe ascuns la o sele mai mult cu tainaturi de pîne, de
biserică dela marginea orașului, prin în­ carne, și de luminări, luate cu sila de la
grijirea cîtorva boeri, căci ucigașul Turc bresle. Aceste dispoziții făcură ca mulți
poroncise ca să’l arunce la cîni. boeri să puie pe staroștii și negustorii mari
* să se jălue Ia Poartă, că Alexandru-Vodă
Domnia Iui Constantin Moruzi-Vodă. îi calicește, și-i silește să părăsească Ia-
1777—1782.
Fu numit în locul lui Ghica-Vodă, Dra­
gomanul Porței Constantin Moruzi, om ma­
tur, care cum veni în scaunul ieșan, în­
cepu prin a regula mai întăi granița din­
spre Bucovina, după dispozițiile tratatului
de cesiune turco-austriac ; poronci apoi să
se facă catagrafia locuitorilor și împărțirea
administrativă a ținuturilor rămase Moldo­
vei.
Moruzi-Vodă prin cîteva acte adminis­
trative căută a aduce oarecari îmbunătă­
țiri de ordin economic în țară, protejînd
înființarea unor velniți și alte industrii, cari
lipseau pînă atunci în Moldova, avînd pen­
tru aceasta de luptat mult înpotriva obiec-
țiunilor Poloniei, care prin aceste angaja­
mente perdea simțitor din venitul exportu­
lui seu.
El fu mazilit după aproape cinci ani de
Domnie, în urma unei neînțelegeri ce avu
cu Consulul rusesc Lascaroff.
176 Stema lui Scarlat GhicaVodă.
150 ORAȘUL IAȘI

șui, ne mai puțind Introduce hrană în dea- începuse a trece Dunărea spre a se război
juns pentru popor. iar cu Rușii și cu Austriecii, cari, și ei, în­
În Octombrie 1784 un Von Diez, repre- țeleși între dînșii, se pregăteau să năvă­
sentant prusienesc în Țarigrad, vorbind de lească în Moldova prin două părți.
starea lucrurilor din Iași, despre care el Se îngroziră de moarte bieții ieșeni la
era informat, scrie că în urma intrigilor auzul unor atari vești, știind că vor fi lu-
vecinilor țârei, cari vîră zizania în norod, ați între trei focuri vajnice, căci lașul urma
Grecii, Armenii, Catolicii, Jidanii și alți să fie centrul luptelor dintre aceste trei
sectari din Moldova, vorbesc în gura mare puteri. 1
că sunt sătui de guvernul actual, și nu Începură mai întăi a sosi în Iași o ur-
vor lipsi de a se da de partea acelei Pu- die de Eniceri, trimeși de Poartă, chip ca
teri străine, care va veni mai curind să a- să apere Moldova de năvălirea Rușilor.
tace țara. Dar ei în loc de apărare, jăfuiau tot ce le
După mai multe asemenea pîri, instigate eșia în cale și atăcă chiar Curtea Dom­
de boeri, cum și după niște intrigi ale u- nească. Arnăuții lui Ipsilante și cu o parte
nui Consul austriac Reicewich, Poarta ma­ de Turci apără pe Domu și ucid mulțime
zili pe Alexandru-Vodă, și numi în locu-i de Eniceri, cari fug din Iași, după ce în­
pe un omonim al seu, supranumit Firaris. carcă multe provizii și lucruri jăfuite, cum
* și vreo 9000 de cai.
Alexandru II, Mavrocordat, zis Firariu, poreclit În această vreme Nemții începuse să
Pîrlea-Vodă. 1785—1786. între în Moldova, înaintând și ei spre Iași.
Locuitorii ieșeni începură a fugi care în-
Îndată ce se sui în scaunul Moldovei a-
cest al doilea Alexandru Mavrocordat, un
vînt rău se pare că atrase asupra țârei o
serie de calamități.
Începu întăi o secetă mare, care atrase
după dînsa o foamete groaznică. Apoi mai
dădură asupra Capitalei o serie de focuri,
cari arseră mai întăi Curtea Domnească,
cu multe case și biserici vecine, și’i sili pe
Vodă să se mute în casele unui boer Razu;
dar abia instalat aici, a treia zi se aprinse
și aceste case, și se topiră pînă la pămînt;
apoi alte două case boerești în care se mu­
tase iarăș Vodă, se aprinse și arse dea-
semenea, pînă ce ajunse boerii superstiți­
oși să nu-i mai dee case de locuit, ci să
pue mină de la mînă ca să repare în
grabă Curtea Domnească, spre a’și scăpa
curțile lor de primejdie. Din pricinele a- 177. Prințul Grig. A. Potemkin.
cestea, norodul șugubăț începu a’l porecli
pe acest Domn Pîrlea-Vodă. cotro vedeau cu ochii. Ipsilante trebuia să
În urma unor intrigi austriace, Alexandru- plece spre Fălciu, spre a duce provizii
Vodă Firariu se pare că se plictisi de Turcilor; dar el, din motive lui cunoscute,
Domnie și trecu în Rusia, pe ascuns, lă- zăbăvind mai mult timp cu trimeterea pro­
sînd scaunul în grija cîtorva boeri ce-i e- viziilor, veni în față’i un Căpitan turc, care
rau prieteni. își închipui că Vodă e pe cale de a trada
* interesele Turcilor, și îl amenință cu sabia.
I-ar fi căzut atunci poate capul lui Ip­
Alexandru Ipsilante-Vodă. lașul între silante de pe umeri, dacă Căpitanul Vițu,
trei focuri. 1786—1788. dintre Arnăuți, n’ar fi lovit mîna turcului
Aflîndu-se abia adouazi în Iași de dis­ cu iartaganul, făcînd’o să cadă la pămînt.
pariția lui Alexandru Mavrocordat, se în­ Acest fapt prileji o întârziere și mai mare
truniră în grabă la Mitropolie boerii țărei a plecărei lui Ipsilânti, pînă se ivi în Iași
în Obștească Adunare, și după sfatul ur­ un regiment de husari Nemți, care încun-
mat, ei hotărîră să scrie îndată la Cons- jură pe Domn în drumul pe la Nicolina,
tantinopol de cele întâmplate. Sultanul numi și’i luă prisonier, împreună cu toți Arnău-
Domn Moldovei pe Alexandru Ipsilante, ții și Turcii ce formau garda domnească,
care și sosi peste puțin în Iași, și fu pri­ (19 April 1788), după care întră în Iași
mit cu obicinuitul alai. și grosul trupelor nemțești, sub comanda
Ipsilante Vodă nu se ocupă dela început Colonelului Fabr.y. (Vezi gravura din pag.
de cît de a pregăti oameni, vite și merinde 40—41 precedente, cum și planul strategic
pentru trebuințele armatelor turcești, care din pag. 32). Cînd însă Nemții se informară
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 151

că Turcii aduc înspre Iași o armată co- ski și a Cneazului Grigore Alex. Potemkin
vîrșitoare, se retraseră dincolo de Șiret. Tavriceskoi, spre a-i scăpa din jugul și
La ciocnirile ce au avut Nemții cu Tur­ barbariile turcești, și a le apara legea și
cii prin apropierea lașului, cei dintâi ar fi credința strămoșască.
perdut la 5000 de oameni. Cit pe ce era Abia după ce Ipsilante fu prins de Nemți,
să fie făcut prizonier și Prințul de Coburg. Rușii intrară în Iași, și rînduiră imediat
Comandantul general al armatei nemțești, cîrmuitor al țărei pe Senatorul Sergiu Las-
de nu fugea la timp. Atunci intră în Iași caroff. Oastea lui Mavrogheni fu împrăș­
Marele Vizir cu toată armata turcească, și tiată răpede, iar Manoli Roset, cum am
numi Comandant militar al lașului pe un spus, dispăru din țară. Atunci Potemkin
Osman Pașa. institui un Divan al Knejiei Moldovei, nu­
* mind sfetnici mai de samă pe boerii mol­
Domniele de cîteva zile ale lui Neculai Mavro­ doveni Logofătul lordachi Ghica și Vorni­
gheni și Manoli Giani-Roset. 1788. cul. Neculai Roznovauu, cărora le dădu da­
În vremea acestor tulburări, Moldova re- toria de a veghea asupra tuturor nevoilor
mase pradă întîmplărilor, fără nici un cîr­ țărei. Prințul Potemkin, un favorit al îm­
muitor stabil, la bunul plac astăzi al Nem­ părătesei Ecaterina, își rezervă numai grija
ților, mîini a Rușilor, poimîni a Turcilor, oștilor. El rămase o iarnă întreagă în Iași,
dar mai presus de toate a rău-făcătorilor și petrecerile lui aici, zice Manolachi Dră-
cari, profitînd do starea anarhică a țărei, ghici, dacă s’ar scrie, ar putea alcătui un
dădeau pîrjol și jăfuiau pretutindenea fără tom întreg din istoria țărei. Suita lui stră­
nici o teamă. Se găsi atunci un păscuitor în lucită și mare, nu înfățișa tipul unui Stat-
apă tulbure, Neculai Mavrogheni, Domn al major do General sau Mareșal, ci gloata
Munteniei, care, deși nu fu chemat nici sim­ unoi Curți de Monarh oriental, după îm­
patizat de niinene, își luă sarcina de pro­ brăcămintea ce purta, fiind toți încurcați
tector și cîrmuitor al Moldovei, și, după de aur și argint pe hainele lor de modă
cîteva proclamații adresate Moldovenilor, mai veche (a evului mediu). Petreceri mi­
prin April 1788, el înaintează cu parte din nunate se dădeau în fiecare zi, cînd la un
oastea Munteană, parte de Moldoveni vo­ boer, cînd la altul, spre a’l desfăta necon­
luntari ce i se afiliase răpede, după făgă- tenit pe acest fericit Prinț. Multe doamne
duințile de răsplată ce le făcu, și, in înțe­ ruse, din societatea înaltă, urmase pe Po­
legere cu Turcii ce mai hălăduiau prin temkin și se stabilise și ele în Iași, contri­
Moldova, își ia rol de Domn al țărei, buind a ilustra petrecerea aicea a aces­
și caută să scoată din Moldova pe Nemți tui Prinț, a cărui amoruri și aventuri cu
și pe Ruși. Ajunse Mavrogheni pînă la cucoane moldovence, și mai ales cu o Doam­
Vaslui, și ar fi intrat de sigur și în Iași, na de Witt, femeea unui General polonez,
ca să se așeze în scaunul Moldovei, dacă erau niște scandaluri netăinuite de nimeni.
acolo n’ar fi primit vestea numirei de că- (Langeron, în Hurmuzachi).
tră Sultan ca Domn, în locul lui Ipsilante, Dar lucrul nu putu merge prea mult timp
a unui Manoli Giani, (Roset după mamă), așa, că în urma unor pîri, îi veni poroncă
care mai domnise și în București. Unii sus­ să plece la Petersburg, și, pe drum, se zico
țin că acest Manoli-Vodă ar fi fost un boer că ar fi fost otrăvit, înainte de a fi trecut
bătrîn din Fălciu, și că ar fi murit după chiar Prutul. Corpul seu fu readus în Iași,
2—3 luni de domnie și îngropat în bise­ expus în Mînăstirea Golia, înbălsamat, și
rica Sf. Neculai-Domnesc din Iași. (Dră~ apoi trimes din nou în Rusia.
ghici). Alții însă, arătînd origina sa străi­ Din alte isvoare se spune, că Potemkin
nă, zic că după puțin timp de Domnie avuse de gînd să se stabilească pentru
în Iași, Manoli s’ar fi dat cu Rușii, cu cari totdeauna în Iași, în care scop își vînduse
apoi trecu Prutul, și trăi în Rusia, unde toată averea din Rusia, pe care încasase
și fu îngropat, în Kiew. (B. P. Hășdeu). vreo 400,000 de ruble, și’și aduse aicea
După retragerea lui Mavrogheni și dispa­ mobilele, biblioteca și tot ce mai putuse
riția lui Giani-Roset Min Moldova, Turcii transporta.
rămaseră iar stăpîni peste această nenoro­ Dorea de sigur, sau i se făgăduise să fie
cită țară. făcut Domn al Moldovei! Ceva mai mult:
* Se vorbea că ambele Principate să fie con­
Moldova ocupată de Ruși și Nemți. Prințul stituite într’un Regat, și Potemkin procla­
Potemkin sortit a fi Regele Românilor. mat Rege al Romînilor. (Ubicini, Prov.
1788—1789. Roumaines). In acest scop chiar împărăteasa
Împărăteasa Ecaterina II, a Rusiei tri­ Ecaterina II, intervenise, și n’a lipsit
mise Moldovenilor un manifest, încă din mult ca lucrul să nu se îndeplinească.
17 Fevruar 1788, arătîndu-le că armata Nemții, după o înțelegere cu Rușii, dea-
sa va pătrunde în țară, sub comanda su­ seminea ocupase mâi toată Moldova-de-sus,
premă a Grafului Romanzott za Dunaew- și o parte se așezase chiar în marginele
152 ORAȘUL IAȘI

178. împărăteasa Ecaterina II, a Rusiei. 179. Graful P. A. Romanzof.

lașului, după cum se poate vedea din pla­ Congresul și Tractatul de Pace din Iași.
nul Statului-Major austriac ce Pani publi­ 1791—1792.
cat în pag. precedentă 32. Înalta Poartă Otomană trimese la Iași,
Rușii se pregătise dealtminterea de a în vederea încheierei păcei cu Rușii, de
lupta cu forțe serioase cu Turcii, în care mult așteptată, pe delegații sei Eiseid-Ab-
scop vedem că Statul-Major al lor, sub dalah-Birri Pașa, Reîs-Effendi, Seid Ibra-
conducerea Generalului F. G. de Baivr, dre him-Ismet Bey, Ordu Cardissi Stambul-E-
sează cea dintâi mare ffendi și Busmam-Hagi,
hartă strategică a Mol­ iar împărăteasa Rusiei
dovei, care în urmă tu pe delegații sei Locot.-
tipărită la Paris, și în al General și Șambelan A-
cărei artistic titlu (car- lexandru Samoîloff, Ma-
touche) se vede împără­ iorul-General Josepli Ri-
teasa Ecaterina II, des- bas, Comandantul Flotei
lănțuind de sub jugul rusești, și Sergiu Las-
turcesc stemele Moldovei caroff, Consilier de Stat
și Munteniei, iar un boer, și Guvernator al Moldo­
or Domnitor romîn, în- vei. Poarta mai numește
genunchiat, apelînd la apoi ca Delegat-Drago-
geniul protector al Ru­ man al seu pe lîngă ple­
siei. Pe această hartă se nipotențiarii Turci, pe
vede și Cetatea Neam­ Prințul Constantin Mo-
țului aproape în întregi­ ruzi.
me, cum nu se mai gă­ Dar cel ce conducea
sește în altă reproducere de fapt negocierile pen­
tipărită. (Un exemplar tru încheerea păcei în­
din această importantă tre ambele puteri ce se
hartă, compus din 6 foi, răsboiau, era Prințul Po-
în dimensiune de aproape temkiu,—și, după moar­
4 m. p., găsit de mine la tea grabnică a acestuia,
Berlin, se află astăzi la tratările se prelungiră
Facultatea de Științe din un timp mult mai înde­
Iași). lungat de cît se crezuse
In locul lui Potemkin la început.
fu numit Comandant ge­ În vremea cît s’a ți­
neral asupra oștilor ru­ 180. Alexandru Ipsilante-Vodă.
nut acest Congres de pace
sești Prințul Suvaroff. în Iași, au mai fost aici
După mai multe lupte date în țară și mai mulți representanți a diferite puteri
dincolo de Dunărea, între Ruși și Turci, străine, între cari și Conții poloneji Poiocki
aceștia convin să ție un Congres de pace Ia și Rzewuski.
Iași, și se adună apoi aici representanții Prin acest tratat semnat Ia 29 Decembre
ambelor mari puteri. 1791, st. v., se hotărăște a se fixa ca și
mai înainte Nistrul ca graniță dintre Mol-
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 153

Mihail Constantin Sufu-Vodă- 1793—1795.


Principala ocupație a lui Mihail C. Suțu fu
să pregătească cetățile Moldovei și provi­
ziile necesare Turcilor în vederea unui nou
răsboi cu Rusia.
În vremea acestui Domn, veniră în Iași
mulți emigranți străini, mai ales din Ucra­
ina și Transilvania, cari dezertau de acolo,
unde neîncetatele răsboaie făcea viața de
nesuferit, în imperiile alăturate. Aici în
Moldova toți asemenea musafiri erau pri­
miți cu brațele deschise, întrucît se sim­
țea mare lipsă de oameni, și mai ales de
acei cu oare-care cultură.
În urma unor intrigi a lui Neculai Ma-
vrogheni, Suțu fu mazilit.
*
Domnia lui Alexandru Calimah. 1795—1799.
Alexandru, fiul lui Ioan Calimah Vodă,
numit în locul lui Suțu, îndată ce fu tri­
mes în scaunul Moldovei, începu a se în­
griji cu multă pricepere și blîndeță de tre­
burile și nevoile țărei; el se interesă de
181. Neculai Mavrogheni-Vodă. propășirea industriilor și agriculturei, cum
dova și Rusia, că trupele rusești să pără­ și de exportul tuturor productelor țărei
sească îndată Moldova, păstrîndu-se intacte spre Constantinopol și porturile orientale.
toate stipulațiile din tractatele precedente, Prin stăruința lui se legară relații co­
să se ierte dările și birurile întîrziete pe merciale și cu Germania, unde se exporta
cît țara a suferit de invazii străine, și încă vite și cai, de cari se produceau turme în­
pe doi ani de atunci înainte, să se schimbe tregi în acea vreme în Moldova.
prisonierii și robii, etc. Un Vice-Consul Parrant, fu numit de
După ratificarea acestui tratat, trupele Franța în Iași, și Calimah îi făcu o fru­
rusești se pregătesc de plecare, — ceia ce moasă primire.
are loc abia în Septembre 1792. Nemții În vremea acestei Domnii se ivi în Iași
plecase cu mult înainte. o epidemie groaznică de ciumă, care înce-
Bieții ieșeni mulțumiră lui Dumnezeu,
cînd se văzură răcoriți de așa musafiri.
Lucrurile reîntrînd în starea normală, Sul­
tanul trimete stăpîn nou Moldovei.
*
Domnia Iui Alexandru Const. Moruzi-1792—1793- ■
Alexandru, fiu al fostului Domn Constan­
tin Moruzi, însurat cu Zoița fiica banului
moldovan Răducanu-Roset, veni în scau­
nul ieșan într’o vreme cînd tot norodul a-
bia se desmeticea de pacostea invaziilor I
străine ce copleșise țara. El totuș pro­
cedă îndată la regularea socotelilor arma­
telor rusești, poronci să se facă un recen­
siment general al populației, care dădu pen­
tru Moldova o cifră aproximativ de 500,000
suflete, iar pentru Iași la 14,000 !
O samă de boeri, mai înaintați în cul­
tură și științi politice, încep a propaga ideia
prefacerei guvernului în republică, — lu­
cru însă ce este stînjenit înainte de a i se
putea davre-o desvoltare. (Hurmuzachi).
Moruzi-Vodă nu domni mai mult de opt
luni, căci fu mutat Domn în Muntenia.
182. Alexandru Moruzi-Vodă
154 ORAȘUL IAȘI

pind de la casa unui negustor Cumbati, și Alexandru Moruzi-Vodă, pentru a doua oară.
luînd apoi proporții înspăimîntătoare, po­ 1802-1806.
porul o denumi cu epitetul de „Ciuma lui Cum sosi Alexandru-Vodă Moruzi în Iași,
Cumbati". se așeză in casa Logofătului Alecn Mavro­
Atunci s’a perdut o mare parte de hri­ cordat din Sărărie, că în aceste case se
soave și documente vechi ale boerilor, cari statornicise Curtea Domnească, zice Man.
au fost aruncate în foc de cioclii ce erau Drăghici, de cînd arsese Curtea cea mare,
însărcinați de Cîrmuire cu curățirea case­ pe vremea lui Mavrocordat-Firariu, și care
lor pe urma celor morți, și, prin lipsa a- rămăsese de 30 de ani un morman de ruine
celor documente, an rămas în urmă o mul­ pustii numai. După un timp s’au cumpărat
țime de familii, și mai ales orfani, păgubiți cu banii Visteriei casa Visternicului Balș
de averile lor, pe cari le-au apucat apoi pentru Curte, (unde s’a înființat mai tîrziu
care și cine s’a găsit mai mehenchi. Universitatea veche), și s’a instalat Alec-
* sandru-Vodă într’însa, făcînd din nou zidul
Constantin Alexandru Ipsilante-Vodă. încunjurător, iar deasupra porței punînd
1799—1801. marca Domnească.
Un fecior a lui Alexandru-Vodă Ipsi- Alexandru-Vodă a început a lucra „nu
lanti, despre care am vorbit, Constantin, pri­ Domnește, de pe tandur, precum se zice la
mește învestitura de la Sultan în locul lui noi, ci gospodărește, urmărind însuș toate
Alexandru Calimah, și ocupînd scaunul ieșan, lucrările de aproape44. A rezidit Curtea ve­
nu se distinge întru nimic, fie în rău fie che Domnească, a cărei lucrare o cerceta
el însuși, adesea și de două ori pe zi, ne-
lăsîndu-se numai în cinstea a trei boeri
mari, pe cari îi pusese să privigheze. Apoi
s’a pus să mai aducă apă de băut în oraș,
că ceea ce era nu era de ajuns; că la vre­
me de secetă poporul „s-o usca de sete“. In
acest scop fură aduși suingii din Țarigrad,
cari instalară o casă centrală pentru impăr-
țala apei, la poarta Goliei, de unde prin
țevii se da la toate cișmelele din oraș.
Boerimea întreagă apoi mergea spre sară
Ia Golia, cu familiele lor, unde „luau
dulceți cu apă rece din gura Leului, de unde
apa curgea ca din un cataract în urna cea
de piatră.
In acest timp Franța trimese un nou
Consul al seu pentru Moldova, pe Mechain,
183. Constantin Alex. Ipsilante-Vodă. cu reședința în Iași, căruia i se făcu aici
în bine. El pune să i se zidească pe „sprin­ o primire foarte călduroasă.
ceana" dealului Galata, în fața lașului, o Moruzi-Vodă văzînd neajunsurile prici­
casă mare cu două rînduri, pentru care nuite de lipsa unor legi scrise și tipărite
face și un pod de lemn peste Bahlui, spre în romînește, căci toate acele cîte se gă­
a merge mai deadreptul din Iași la Ga- seau pe atunci, erau numai în grecește, in-
lata. sărcină pe Paharnicul Toma Karra să tra­
In 1801, Constantin Ipsilante fu mutat ducă legiuirea lui Harmenopolos in limba
Domn în Muntenia. tărei, ceea ce se și făcu, însă, nu se știe
dacă o asemenea lucrare a primit consfin­
* țirea de lege. Ea nici nu a fost tipărită
Alexandru Neculai Suțu Domn peste ambele pînă acum, și se află numai în manuscris,
Principate. 1801—1802. în biblioteca particulară a D-lui T. T. Bu-
După plecarea lui Ipsilanti, veni Domn rada, sub titlul do Indemănoasă adunare a
în Iași Alexandru, fiul lui Neculai Suțu, pravilelor ce se numește etc. Tot
supranumit Dracachi, care se arătă de la Paharnicul Karra a mai fost însărcinat de
început blînd și interesat pentru binele ob­ Moruzi cu întocmirea și a altor legiuri, pe
ștesc, lucru ce-i atrase răpede simpatia tu­ cari însă nu le-a putut încheia, căci el muri
turora. Devenind însă vacant scaunul Mun­ în 1806. (Longinescu).
teniei, Poarta însărcină pe Alexandru-Vodă
să ție ambele Domnii, și el plecă la Bu­ Moldova ocupată iarăș de Ruși. Doi Domni
curești, lăsînd în Iași un Caimacan. Peste de azi pe mîni: Ipsilante și Hangerli.
Pierderea Basarabiei. 1806—1812.
cîteva luni însă, Turcii iși făcură obiceiul
de a schimba răpede Domnii, și trimese în Pe la sfîrșitul lui 1806 armata rusă sub
Iași în scaunul Domniei pe comanda Generalului Prozorowski, intră pe
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 155

neașteptate în Iași. Moruzi-Vodă simțind a- 6 ani, se ajunse la încheierea păcei intre


ceasta, fugi pe la Huși. Rușii numesc Gu­ puterile războinice, cu sacrificiul cel mai
vernator militar al lașului pe Generalul însemnat pentru Moldova, căci se hotărî
Ciceagoff. Rînd pe rind numărul Rușilor cedarea intregei Basarabii cătră Imperiul
ce intru și trec prin Iași, întrece 60,000. Rusesc, stabilinduse ca graniță între Mol­
îndată începe războiul cu Turcii la Du­ dova și Rusia, rîul Prut.
nărea. In April 1812, corpurile de armată rusă
Atunci, mai mult de ochii lumei, fu nu­ încep a pleca din Iași peste Prut.
mit de Ruși Domn Moldovei Alexandru Uneltirea desmembrărei Basarabiei și tre-
Ipsilanti, care e însărcinat să guverneze cerei ei la Ruși, Poarta o atribui, zice
peste ambele Principate. Dar acesta, văzînd Nan. Drăghici, lui Beizede Dimitrie Mo-
că i se cere să formeze oaste de ajutor din ruzi, mare Dragoman al Porței, care s’ar fi
tot soiul de oameni năimiți, și să dee pro­ înțeles cu Rușii, descoperindu’i unele se­
vizii și alte angarale de cari nu putea dis­ crete ale corespondenței Sultanului cu Na-
pune visteriile țărilor, se leapădă de Dom­ poleon-cel-Mare. Drept e că Turcii, pentru
nie răpede-răpede, și trece in Rusia. o asemenea bănuială, dădură poroncă oa­
Rămînînd iar scaunul gol, Rușii numesc menilor lor să’l prindă pe Dumitru Moruzi,
un Guvern provizor pentru ambele princi­ și să’l ucidă.
pate, compus din un Președinte, Senatorul *
rus Milașevici, cu reședința în Iași, și un Trecerea robilor Turci prin Iași. Belșug de
Vice-Președinte la București. carboave. Jaf la cozile cailor.
Mare Visternic al Moldovei fu numit Ior-
După încheierea păcei, începn să se res­
tituie prizonierii luați de Ruși dela Turci;
Rușii, trimese un cîrd nesfirșit de aseme­
nea robiți, de peste Prut in Moldova, și
aceștia ajungind în Iași, în mijlocul iernei,
produse o priveliște din cele mai îngrozi­
toare populației ieșene. Mai toți erau a-
proape goi, unii neavînd de cît o bucată
de țol în spate, și cu picioarele goale prin
omăt. Moldovenii le-au dat gazdă și îmbră­
căminte pe cît s’a putut, punind mină dela
mină; apoi au tocmit căruți și i-au trimes
astfel, să nu piară cu toții pe drumuri.
Pe lîngă atîtea suferinți ale localnicilor,
de un lucru rămase bucuroși mulți oameni;
Rușii lasase în țară mulți bani, carboave
mari de argint, așa că toți negustorii, și
norodul, și pînă și babele vadane își aVeau
colțunii înțesați cu carboave sau ruble ru­
sești. De atunci rămase zicătoarea în țară,
181. Alexandru Neculai Suțu-Vodă. că „Rușii cînd vin, vin cu bogăție, iar Nem­
dache Roset-Roznovanu, care avea condu­ ții cu calicie44; că pe urma Nemților, pe
cerea de fapt a tuturor trebilor Moldovei, unde au trecut, abia de se mai vedea cîte
afară de cele militare. Prin Mart 1807 se un greițar răzleț.
numește Domn nou pe Alexandru Hangerli, O supărare nostimă mai indurară pe a-
fost Dragoman la Poartă. Dar, după vr’o tunci Ieșenii ce aveau cai. Soldații ruși ce
două luni acesta părăsește lașul, fără a fi purtau la chivăre pompoane de păr de cal,
lasat aproape nici o urmă din cîrmuirea sa. căutau să’l tot mărească care de care mai
Se numește apoi alt Domn, pe Scarlat mult, și drept aceasta nu găseau ceva mai
Calimah, prin August 1807, dar și el dom­ bun de făcut de cît să tae cozile la caii
nește mai mult cu numele, Rușii dispunînd pe cari puteau pune mina în oraș, așa că
de totul în Moldova. într’o zi toți caii ce circulau pe uliți nu
In Martie 1809 se țin în Iași mai multe mai aveau coadă, afară doar de cei ai ofi­
conferinți și negocieri între Delegații Ruși țerilor și ai marilor slujbași ai țărei.
și Turci pentru încheierea păcei, dar cari *
nu ajung nici la un rezultat. Scarlat Alex. Calimah-Vodă pentru a doua
oară. 1812—1819.
După o suferință nespusă a locuitorilor,
și în special a Ieșenilor, cari avură să su­ Venind în scaunul Ieșan îndată după
porte toate greutățile oploșirei și hrănirei pierderea Basarabiei, Scarlat Calimah avu
unei armate din cele mai numeroase ce in­ să se ocupe cu regularea multor interese,
vadase vreodată Capitala Moldovei, timp (le atît a boerimei, cît și a locuitorilor cari
156 ORAȘUL IAȘI

urmau a’și înstrăina nu numai mare parte zanos, după Codul Austriac, după Bazili-
din avutul lor, dar chiar și pe mulți din cale, cum și după obiceiul pămintului. A-
familiile lor, pe care trebuia să nu-i mai cest Cod pus in aplicare, întâmpină multe
vadă poate nici odată, întru cît Rusia, sub greutăți între judecătorii bătrîni ai țârei,
diferite motive, găsi cu cale să închidă cari nu cunoșteau bine limba grecească,—
granița nouă, Prutul, interzicînd orice co­ și abia pe la 1833—34, el fu tradus în ro-
municație, și stricînd chiar podurile ce se mînește, și tipărit.
găseau pe acest rîu ; așa că chiar aprovi­ Prima ediție în grecește a Codului lui
zionarea lașului, cu multe victualii ce se a- Calimah a fost tipărită în Tipografia din
duceau din Basarabia, suferi mult din a- Trei-Sfetitele, pe la 1813, ce fusese din
ceastă pricină. nou înzestrată cu litere, probabil și teas­
Calimah se ocupă apoi cu redactarea u- curi, mai moderne, aduse din Italia, sub
nui Codice, scris în grecește, care poartă și priviglierea unui profesor foarte învățat al
azi numele seu, ce’l prelucra, cu concursul Academiei Domnești a lașului, ManoiI
unui jurisconsult sas, Christian Flechten- Bernard, ce venise nu de mult din Creta,
macher, și a unui legist grec Anania Ku- și care tipări apoi tot acolo mai multe alte

185. Stema lui Constantin Neculai Mavrocordat, din 1745.

cărți bisericești, literare etc. (Papadopol- cu boerii, și nu e decît împlinirea unor


Calimah). Tot Calimah mai dispuse publi­ vechi rămășiți, datorite din vremea celui
carea altor legiuiri speciale, institui Comi­ din urmă răsboi, pe care Far fi putut cere
siile epitropicești pentru orfani, înființa un mai de mult, dar că n’a făcut-o ca să mai
post de Jurisconsult pentru paza execută- păsuiască poporul nevoieș.
rei legilor țârei, în care post fu numit După o nouă intervenire a lui Pisani,
Stolnicul Constantin Scheleti, barbat eru­ Calimah îi înapooște Nota, zicîndu-i că e
dit și bun cunoscător de legi. Mai poronci „liors de saison",—ceea ce provoacă mari
Calimah să se măsoare și să se respecte i- discuții între representanții Rusiei și ai
mașul târgoveților lașului, după semnele Porței.
hotarelor vechi, dînd un hrisov în care se In 18 Iunie 1819 se produce o mare răs­
regulează chipul cum locuitorii urmează să coală a populației Ieșene, făcîndu-se chiar
se bucure de moșia târgului. multe morți de om, din pricină că se în­
Prin April 1818, Pisani, Vice-Consul al chisese circulația dinspre mahalaua Tata-
Rusiei în Iași, aflînd că Vodă Calimah a rașului, sub pretext ca să nu se lățască
pus pe popor un nou bir de 1,200,000 lei, ciuma, ce mai bîntuia prin împrejurimi.
protestă contra acestei impilări ; dar Cali­ Toți tătărășenii indignați de această mă­
mah răspunse că birul e pus în înțelegere sură, începură a trage clopotele pe la bi­
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 157

serici, resculînd întreaga populație, și apoi Vodă să angajeze alte bande asemenea
luînd cu sine pe Mitropolitul Veniamin, pentru Eterie. Dar, deși pînă atunci se pă­
porniră cu el în frunte la Curtea Domnească, rea că Eteriștii lucrau cu consimțimîntul
arătînd Domnului că adevărata pricină a și poate chiar din îndemnul Rusiei, deo­
țepnirei lor, nu era molipsirea de ciumă, dată lucrările se schimbară: Consulul Ru­
ci pofta unor boeri înplinitori de a zmulge sesc din Iași interveni pentru încetarea
noi biruri de la locuitori. Liniștea nu se unor atari porniri, și Mihail Suțu-Vodă
restabili decît după ce Vodă hotărî să des­ găsește că ce are mai bine de făcut este
tituie pe mai mulți din boerii ce se dove­ să treacă Prutul pe nesimțite, pe la Seu-
diră vinovați. Nu mult după aceasta sosi leni, unde mai rămîne puțin timp, spre a
și mazilirea lui Calimah, fiind înlocuit cu împărți cui avea nevoie, și contra a anu­
Mihail Gr. Suțu. mite sume, hrisoave de boerii, cum și dife­
* rite alte concesii pentru țara, ce nu era
Cel din urmă Domn Grec, Mihail Grigore Suțu. s’o mai vadă,—cari toate apoi fură anu­
Eteria Grecească. Ocupația Turcească. late de Divanul Moldovei, ca date de un
1819—1821.
Domnitor care deșertase dela postul seu.
Acest nou Domn al Moldovei, nepot al Cu fuga lui Suțu din scaunul ieșan se
fostului Mihail Suțu-Vodă din 1793, era sfîrșește epoca Domniei Fanarioților. A-
frumos la chip și se purta cu cele mai tunci începe o nouă anarhie în Iași,
scumpe haine de modă fanariotă ; ciubucele, care e dat pradă, aproape fără nici un
șalurile, blănile control, tuturor
și argintăria lui veneticilor și răi­
prețuiau peste un lor, pe cari po­
milion de lei, — porul în naivita­
dar... erau luate tea lui îi numia
toate pe credit cu groază „vo-
din Țarigrad, cu lintiri, înțele-
făgăduința de a gînd prin acest
le plăti din ve­ cuvînt „jăfuitori
nitul Domniei și ucigași/4
Moldovei. Ni ci o Cînd Ipsilante
faptă deosebită intrase fărăveste
pentru țară nu în Iași, poporul
s’a întîmplat în și boerimea erau
Domnia lui, întru nepregătiți de o
cît toată preocu- asemenea vizită
pația sa era de neașteptată și ne
a pregăti terenul dorită ; și totuș
pentru o revo­ toată lumea de
luție grecească, aici trebui să se
ce căuta să isbuc- arăte că simpa­
nească sub con­ tizează cu revo­
186. Stema lui Constantin Mavrocordat-Vodă, din 1747. luționarii greci,
ducerea unui Ge­
neral grec, din serviciul Rusiei, Alexandru întrucit nu putea nimene să li se înpotri-
Ipsilante, care lucra în acest scop, cu mulți vească. Așa chiar însuș Mitropolitul Ve-
compatrioți ai sei, atît în Odesa cît și în niamin merse la Ipsilante spre a’l felicita,
Basarabia. Mulți bani luați de Egumenii și apoi, cu prilejul unei slujbe ce se făcu în
greci de pe moșiile mînăstirești, zise închi­ Biserica Trei-Erarhi, încinse sabia de Co­
nate, i-au trecut Suțu-Vodă din visteria ță­ mandant lui Ipsilante, și’i dărui un soldat
rei către Ipsilaati, pentru formarea tru­ înarmat, o sumă de 10.000 de lei, precum
pelor ce trebuia să între în Moldova, să și patru cai de poștă. (Vezi gravura din
plece apoi ca să gonească pe Turci din pagina precedentă 37). După ce însă Ipsi­
Europa și să elibereze Elada! Această or­ lante plecă din Iași, Veniamin, după cere­
ganizare luă denumirea de Eteria, (Socie­ rea Consulului Rusesc, făcu să se pronunțe
tatea Prietenilor (?). în toate bisericile anatema contra Eteriș­
In ziua de 20 Fevruar 1821, Ipsilanticu tii or.
adunătura sa de voluntari de toate neamu­ Ipsilante crezînd țara Moldovei cucerită
rile, greci, cazaci, țigani, oameni fără că­ de dînsul, lasase la plecarea sa din Iași pe
pătâi, cari se angajau anume spre a putea un grec, Pendedeca, ca Guvernator, sub pri­
jăfui și batjocori lumea, fără teamă de a vegherea unui Arhimandrit grec delaTrei-
ti trași la răspundere, intră în Moldova, Sfetitele, și-a unui Diacon grec, numit Fi­
stătu puțin timp în Iași, și apoi plecă înainte losoful Ștefan, care fusese adus de mult în
spre București, după ce regulă ca Suțu- Moldova ca profesor la Școala Domnească.
158 ORAȘUL IAȘI

deștri și 4,000 călări, cu 8 tunuri, și ur­


măresc’ pe cei 700 Eteriști ce mai rămă­
sese pe aici, pînă la Sculeni, unde’i nimi­
cesc cu totul în ziua de 17 Iunie.
În Octombrie apoi mai sosesc în Iași
6000 Turci, cari adaug la jafurile și fărâ-
de-legile predecesorilor. Cînd Turcii fură
rechemați de Poartă și trebuiră să plece
din Iași, prădăciunile lor ajunsese la culme.
Ei dădeau foc chiar orașului, însă în fie­
care zi cîte într’o altă parte, pentru a pu­
tea jăfui mai ușor la lumina flăcărilor.
*
Căimăcănia Hatmanului Ștefan Vogoride, 1812.
Cînd începură a se mai liniști Ieșenii de
groaza grecilor și turcilor, și viața publică
reluă obicinuitul său curs, veni vestea de
numirea de cătră Sultan a Hatmanului
Ștefan Vogoride în postul de Caimacam al
187. Stema lui Mihail C. Suțu, din 1793 Moldovei, pînă cînd urma să se hotărască
în a cui mîni să se încredințeze Domnia.
Tot el rîndui Agă al orașului pe dascălul Sosind Vogoride în Iași, fu primit cu ce­
Hrisochefal și Ispravnic pe Paharnicul Po­ remonial Domnesc, și’și luă reședința în­
menii. dată în Curtea Mitropoliei, ce era deșartă,
Administrația grecească era o bandă de întru cît Veniamin Mitropolitul părăsise
jăfuitori fără nici un control ; tot avutul scaunul seu îndată după începerea Eforiei.
locuitorilor se răpia fără milă ; viața ni- Vogoride însărcina pe Meletie Episcopul
mărui nu era respectată, așa că bieții Ie­ Hușilor, cu locotenența mitropolitană. Se
șeni, cași restul Moldovenilor, pe unde a- constitui un ministeriu, dar „fără caftane"
juhgeau Eteriștii, trebuiau să’și iee lumea din care făcură parte Ioniță Sturza, Alecu
în cap, să pornească în bejenie, cu puținul Beldiman, Ioan Tăutul, Iordachi Rîșcanu,
avut care putea să’l scape pe furiș de hrăpi- Gheorghe Cuza, Cost. Mavrocordat, Gheor­
rea acestor revoluționari. Pe Turcii ce se ghe Brăescu, iar Costachi Pomer fu nu­
mai aflau în Iași mai ales îi potopeau Ete­ mit Agă de oraș.
riștii. Ne mai știind ce să facă unii din ei, In timpul Căimăcămiei aceștia, Turcii și
aleargă in număr însemnat la Consulul A- Enicerii ce mai rămăsese în Iași, dispu­
ustriac din localitate Rapp, și acesta îi neau de tot ce voiau, și nimenea, nici chiar
primește în Curtea localului Consulatului, Vogoride, nu putea să li se împotrivească.
unde sunt aparați de furia bandelor. O Ei prădau ziua-miază-mare pe orășeni, și
delegație din boerii ieșeni, cei mai de samă pe unii chiar îi tăiau in mijlocul ulițelor,
și mai curajoși, porni spre Dunărea, spre sub simpla pîră a vre-unui ticălos că ar fi
a cere ajutorul Turcilor în contra puhoiu­ greci. Auzinduse la Constantinopol de a-
lui grecesc; între aceștia erau Vornicii semenea stare a nenorocitei Capitale a
Teodor Balș și Ioniță Sturza, Spătarul Pe-
trache Sturza, boerii Cuza, Iordache Rîșcann
și Sardarul Iancu Stavăr.
Ipsilanti aflînd de isprăvile oamenilor sei
din Iași, trimise îndărăt aici pe un Gene­
ral al seu, Gheorghe Cantacuzino, ca să li­
niștească pe locuitori. Acesta venind în
Iași, se institui ca Guvernator al țărei,
revocă pe Pendedeca din slujba lui, și în­
cercă a liniști poporul; dar văzînd că nu
reușește a insufla încredere nimărui, se re­
trase din Iași, după ce distribui o sumă
de boerii și slujbe, la unii și alții ce
căutau a profita de orice prilej, ca să se
poată procopsi.
După ce Eteriștii sunt bătuți de Turci
la Drăgășani și împrăștieți, o parte din
oastea Turcească întră în Iași, în ziua de
15 Iunie 1821, în număr de vr'o 3,000 pe- 188. Alexandru Ipsilante, Eteristul.
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 159

Moldovei, fu trimes aici un Kociuc-Ahmet, Enicerii din Iași și trimeși îndărătspre Turcia.
căpitenie a Tiudimenilor (oșteni turci lu- Atît boerii ce mai rămăsese în Iași, cît
ați dintre gospodarii de samă a lîrgurilor), și cei ce se bejănărise prin Rusia și Bu­
ca să ridice din Iași pe Ienicerii și Turcii covina, se înțeleseră a trimete o delegație
cei mai ticăloși, cari erau comandați de dintre dînșii, în frunte cu Vornicul Teodor
un Cioban-Oglu. A trebuit multă caznă și Balș, care să meargă la Pașa din Silistra,
șiretenie ca să poată scoate din Iași pe care privighea asupra Principatelor, și de
toți acei prădători, incit i-au adus la aceea acolo la Sultan, spre a-i implora mila asu­
să se iee la bătaie și ucidere între dînșii, pra Moldovei, cerînd să nu li se mai tri-
în mijlocul Uliței Mari, la „Cioc-Meidan“,— meatl Domni străini, ci numai aleși dintre
așa că Cioban-Oglu fu silit apoi să tragă pămînteni. Aceste străduinți durară pînă
cu tunurile în gramadă, ca să împrăștie a- în toamna anului 1822, cînd, intr’adevăr,
ceste fiare. A ținut această luptă crîncenă se milostivi Măria Sa Sultanul, și numi Domn
patru ceasuri, „de se cutremura zidurile o- țârei Moldovei pe unul dintre boerii băș­
rașului, nu numai oamenii din el“. Cu mare tinași bătrîni, pe Logofătul Ioniță Sandu
greu apoi, într’o. noapte, fură ridicați toți Sturza.

189. Stema lui Alexandru Moruzi-Vodă, din 1794.

d. Restatornicirea Domnilor pămînteni și Renașterea simțimintelor


și a demnităței naționale.
Faimoasa ispravă a Eteriștilor făcu, după Domnia Iui loan Sandu Sturza. 1822—1829.
cît se pare, pe Sultan și pe toți mai marii
Țarigradului să se sature de a mai tri­ In 9 Octombrie 1822 sosi în Iași, din
mete în Domnia Principatelor Române, alți Constantinopol, noul Domn al Moldovei,
membri ai familiei fanariote, cu cari în Ion Sandu, zis și Ioniță Sturza. El se opri
vreme de peste un veac hărăzise scaunele întăi in Curtea dela Frumoasa, unde se o-
Moldovei și Munteniei. dihni de drum pînă’n sară, și apoi, cînd
Deși încă, numai prin faptul numirei u- înoptă, încunjurat de puțini curteni, fără
nui Domn dintre pămînteni, toate pacostele alai mare, luminîndu-i călea numai cîțiva
și plăgile cerești nu erau să fie pentru tot masalagii, veni la Curtea Domnească, și’și
deauna împrăștiate de pe cerul Moldovei, ocupă scaunul.
deși lașul mai avea să fie încă martor mul­ In zilele următoare, Ioniță-Vodă întocmi
tor nevoi și suferinți un timp și de aici Ministerial seu, în care încredință postul
înainte, totuș se limpezi mult viața a- de Mare Visternic lui Petrachi Sturza, de
cestei țări martire, și lumina, libertatea, Logofăt Mare lui Teodor Balș, de Hatman
propășirea pe diferite căi, începură a’și lua lui Gheorghe. Buhuș Agă, de Postelnic
avîntul, zi cu zi, an cu an, tot mai mult. Mare lui Gheorghe Brâescu, de Hatman
de. Prut, lui Costachi Cerchez (slujbă în­
* ființată de Scarlat Calimah), iar pe Cuza,
160 ORAȘUL IAȘI

Rîșcanu și Tăutul 40 de boeri și-i


îi numi Vornici de trimese surgun cu
Divan. Tot atunci căruți de olac, cari
numi și represen- la Mînăstiri, cari
tanți ai țărei (A- peste Dunărea, de
genți diplomatici), n’au mai rămas din
la Constantinopol nemulțămiți decît
pe fiul seu Bezede cei ce apucase să
Nicolachi Sturza, fugă pe la unele
iar la Viena pe moșii îndepărtate.
Glieorghe Asaki. In 20 Iulie 1827
Curind fu che­ sbucni un foc mare
mat și Mitropolitul din casele lui Ilie
Veniamin de peste Burchi zisZmăul,
graniță, și rein­ de lîngă Acade­
stalat cu mare mie,ruinînd atreia
cinste în scaunul parte din Iași, Cur­
seu păstoresc. tea Domnească cu
Ioniță Sturza fu­ arhiva întreagă a
sese numit Domn Visteriei și Diva­
cam nu tocmai pe nului, unde s’au
placul boerilor ce­ topit mii de acte
lor mai de samă vechi și ispisoace
ai Moldovei, din ale pămîntului.
cari mul ți trăiau După această în­
încă surguni; de tâmplare Vodă s’a
aceea el n’a prea mutat în casa spă­
căutat contactul tarului PetrakiCa-
„magnaților", ci zimir, în care apoi
190. Mihail C. Suțu-Vodă.
a dat mîna cu bo- s’a înființat mai
erii de a doua și a treia stare, titluiți de târziu Academia Mihaileană.
„șleahtă" de cătră aristocrați, zice Man. Porninduse iar un răsboi între Ruși și
Drăghici; aceasta făcu să se urzească în Turci, în 23 April 1828 an intrat Rușii pe
potriva lui Ioniță-Vodă ’multe intrigi și neașteptate în Iași, au încunjurat Curtea,
pire. O parte de boeri cerură peste puțin și un Polcovnic, Leprandi, presentînduse
introducerea unei lui Vodă, îi zise
Constituții liberale, salutîndu’l: „Prin­
ceece nu primi țul meu! cîți oa­
Domnitorul, care meni de strajă vo-
se jălui Sultanului iți să vă las ?*
de năzuințele bo­ Vodă îl privi cu­
erilor. Acesta îi rios, fără a se
trimese lui Sturza scula dinscaunu-i,
un firman prin și întrebă pe bo­
care poroncia sur- eri ce zice Ru­
gunirea imediată sul? Ginerele seu,
a tuturor conspi­ Hatmanul Grigore
ratorilor, iar pe Ghica, îi traduse
cine se va opune cuvintele Polcov­
să fie pedepsit cu nicului, și la a-
moartea. ceste Ioniță-Vodă
Vodă ceti boe­ răspunse: „Spune-i
rilor și poporului D-sale, că de vra
cuprinsul firmanu­ să mă păzească
lui, și a douazi din poroncă, să’și
chiar încărcă peste facă datoria cum

191. Stemă Principatelor Române, în timpul ocupației Rusești, din 1807, sub împăratul
Alexandru Pavlovici.
IAȘUL SCAUN DE DOMNIE 161

glie Asaki. Alte asemenea persoane se nu­


miră din partea Munteniei.
Regulamentul întocmit pînă în April
1830, s’a pus în lucrare abia în 1832, după
aprobarea Guvernelor rusesc și turcesc.
In 1829 Kisseleff a dispus și traducerea
în romînește a codului lui Calimah.
In acest răstimp epidemia de ciumă în­
cepu a bîntui lașul și întreaga Moldovă.
Contele Kisseleff luă îndată măsuri severe
de curățirea orașelor, instituind carantine,
un Comitet medical în Iași, spițerii etc.
Cînd abia încetă ciuma, în 1831, se ivi
pentru întăiași dată holera, și pustiirea ce
făcu și această epidemie, în Iași mai cu samă,
fu îngrozitoare, așa că a fost nevoie să se
deșerte orașul „infect și nesănătos-", după
cum raportează însuș Kisseleff, de două
treimi din populația sa, scoțind pe cei mai
mulți în șuri și corturi, pe cîmp deschis.
192. Ioan Sandu Sturza-Vodă. Din vre-o 10.000 de locuitori ce mai ră­
măsese în Iași pe urma ciumei, piereau de
știe ; iar de vra să’mi facă țeremonie, îi holeră cîte 180 pe zi, fără deosebire de
mulțămesc, că n’am nevoie de strajă rusască, toate clasele sociale ; doctori nu mai rămă­
fiind că mă păzește D-zeu !“. sese decît unul în tot orașul, iar judecăto­
A treia zi Rușii an trimes pe Vodă în riile încetară de a mai judeca, din lipsa și
Basarabia, cu toată familia lui. a judecătorilor și a împricinaților.
* Urmă apoi o foamete, pricinuită atât de
lipsa brațelor de muncă, cît și de secetă,
Rușii ocupă și stăpînesc iarăș Moldova. lăcuste și altele, ceea ce contribui mai gro­
Guvernarea Contelui Kisseleff. 1828—1834. zav la peirea unui mare număr de locuitori.
Rușii intrați în Moldova sub comanda În 1834 plecară Rușii din Iași, precum
Feld - Mareșalului Wittgenstein, numiră și Contele Kisseleff, pe. care mulți îl re­
îndată Guvernator Plenipotent civil pe gretară, intru cît. se aratase unul din cei
ambele țări romîne, pe Graful Pahlen, iar mai capabili organizatori politici din cîți
Vice-Președinte al Divanului Moldovei pe se succedase în timpurile trecute la cîrma
Consilierul de Stat Minciaki. Peste puțin Moldovei.
*
felul cîrmuirei s’a prefăcut într’un Comitet,
compus din șepte boeri moldoveni : Logofă­
tul Grigore Sturza, Visternicul lordachi
Roznovanu, Hatmanul Răducan Roset, Vist.
Cost. Pașcanii, Vorn. Gr. Ghica, Hatni. Al.
Ghica și Vist. Alecu Sturza, care luă de­
numirea de Divanul obștesc al Knejiei Mol­
davei. Dar n’a avut mare stabilitate nici a-
ceastă formă de guvernămînt, și diferite
alte schimbări s’au produs în administra­
ția Moldovei, pînă cînd s’a încheiat iar pa­
cea dintre Ruși și Turci la Adrianopol, în
15 Noemvre 1829, cînd s’a hotărît să se
dee țărilor romîne o organizație potrivită
cil a celorlalte popoare înaintate în cultură
din Europa. S’a numit atunci Administra­
tor al țărilor romînești pe Contele Pavel
de Kisseleff.
Contele Kisseleff însărcină îndată un Co­
mitet, caie să se întrunească la București
și să pregătească Regulamentul Organic al
țărilor romîne. In acest, comitet fură nu­
miți de Kisseleff, Generalul Minciaki, ț
Costachi Pașcanu și Mihalachi Sturza, iar din
partea Obșteștei Adunări a Moldovei Kost.
Konaki, lord. Catârgiti și ca secretar Glieor-