Sunteți pe pagina 1din 2

Povestea spicului de grâu

Această întâmplare s-a petrecut demult, tare demult, pe când oamenii cu greu reuşeau să-şi ducă viaţa de
pe o zi pe alta. Ei nu ştiau să cultive pământul sau să crească animale pe lângă casă. Se mulţumeau doar cu ce
le dădeau pădurile, câmpiile, râurile.
Trăiau în grupuri şi tot în grupuri se duceau la vânat, pentru că
armele lor erau primitive iar nu de puţine ori unii dintre ei se întorceau
răniţi de fiarele pădurii.
Vânau doar atât cât le trebuia pentru a-şi potoli foamea.
Duceau o viaţă aspră şi luptau pentru fiecare bucăţică de mâncare
pe care o aduceau la colibele lor sărăcăcioase.

Într-una din zile întreg satul


plecase la vânătoare. Rămăsese acasă doar o copilă bălaie, de vreo zece
anişori, care avea sarcina să pună câte un lemn pe foc, pentru ca acesta să
nu se stingă. Fetiţa privea încântată la focul care pâlpâia, trosnea şi arunca
scântei. Jocul flăcărilor, felul cum îşi schimbau culoarea, de la albastru-
fumuriu la portocaliu şi
roşu o făceau să uite că
este singură în satul
pustiu şi putea fi
oricând atacată de
animalele flămânde.

Deodată fetiţa auzi nişte


tipete disperate. Părea să fie glas de
pasăre. Copila nu ştia ce să facă: să stea lângă foc, de care fiarele nu prea
aveau curajul să se apropie, sau să se ducă să vadă ce se întâmpă? Inima îi bătea cu putere, dar curiozitatea
învinse frica şi copila se îndreptă spre locul de unde veneau strigătele disperate. Şi ce-i văzu ochii? Un şarpe
uriaş se încolăcise pe trunchiul unui copac şi voia să mănânce puii unei mierle care îşi avea cuibul într-o mică
scorbură a copacului. Curajoasa pasăre se repezea cu ciocul şi ghearele spre fioroasa târâtoare, dar şarpele
părea să nu o bage în seamă. După atacul mierlei se oprea puţin, apoi îşi continua încet drumul. Doar o
lungime de braţ îl mai despărţea de prada sa. Puii piuiau disperaţi pentru că, din glasul mamei, înţeleseseră că
e mare pericol.
Atunci fetiţa îşi luă inima în dinţi, luă un băţ aprins şi cu dibăcie îl îndreptă spre capul şarpelui. Acesta
nu se aşteptase la un astfel de atac. Se retrase. Apoi încercă din nou să înainteze. Dar fetiţa striga din toate
puterile, arunca cu pietre, lemne şi tot ce găsea în jur. Şarpele se dădu bătut şi, fâşâind uşor, se îndreptă spre
pădure.

Mierla nu mai putea de bucurie. Se aşeză lângă puişori şi contina să fluiere încetişor, vrând parcă să-şi
liniştească odrasele. După ce acestea au adormit, mierla zbură spre un loc doar de ea ştiut. Se întoarse după un
timp ţinând în cioc un spic galben. Acesta semăna cu spicul ierbii, dar avea boabele mai mari decât cele ale
firelor de iarbă. Se apropie de fetiţă şi îi zise cu glas omenesc:
- Tu mi-ai salvat puişorii, ai fost curajoasă şi bună la suflet, de aceea am să-ţi fac un dar. Ia acest spic, pune
boabele în pământ, înmulţeşte-le, şi de acum înainte tu şi neamul tău nu veţi mai suferi de foame.

Fetiţa făcu precum o povăţuise pasărea. Semănă boabele, îngriji plantele răsărite, le lăsă să facă spic, apoi
culese boabele şi le semănă din nou.

După câţiva ani colibele erau înconjurate de lanuri unduioase cu boabe dulci. Oamenii au învăţat să facă
din aceste boabe făina, iar din făină gustoasa pâine. Seara pe lângă vetre se simţea mirosul de pâine caldă iar
oamenii lăudau pământul, care hrănea grâul, ploaia care îl uda, soarle care îl cocea dar şi mintea omului, care
reuşise să transforme micuţele boabe în hrana lor de toate zilele.

După citirea acestei poveşti se pot crea pe baza ei o mulţime de cerinţe:

 Să povesteasca lectura;
 Să coloreze imaginile;
 Să recunoască perioada istorică în care se petrece actiunea;
 Sa spună ce ştiu despre această perioada din evoluţia omului;
 Să spună despre ce aspecte din viaţa oamenilor din acea epocă au aflat din poveste;
 Să explice care sunt urmările benefice ale acestei întâmplări;
 Să spună despre apariţia cărei noi îndeletniciri a omului aflam din poveste;
 Ce parcurs a cunoscut agricultura de-a lungul secolelor;
 Ce parcurs a cunoscut viaţa omului după aparitia acestei noi îndeletniciri;
 Să spună în ce alte poveşti, povestiri, au întalnit descrisă aceasta perioadă din viaţa omului (aspecte
asemanătoare)

Povestea am găsit-o pe net. Nu era specificat autorul.


Mi s-a părut interesantă şi potrivită pentru o abordare interdiciplinară.