Sunteți pe pagina 1din 3

„Şi chiar dacă nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge.

Şi chiar
de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să
aprind lumina”.

Nicolae Titulescu

Așa mă simt în prima zi de școală:

FERICIT MULȚUMIT CURIOS SUPĂRAT

Acesta sunt eu în prima zi de şcoală:


Se prezintă conținutul noii povești, titlul ei descoperindu-se pe parcursul expunerii. La
flanelograf sunt așezate, cu fața nedescoperită, mai multe jetoane, reprezentând diferite persoane
care practică meserii diverse. Elevii numiți vin la flanelograf, descoperă jetonul, denumesc meseria
de pe jeton și completează povestea prezentată.

A fost odată ca niciodată o steluță jucăușă. Pentru că își dorea prieteni, a pornit plină de
speranță în căutarea lor. Prima persoană pe care a întâlnit-o în cale a fost un bucătar. Veselă, l-a
întrebat:
-Bucătarule, vrei să fii prietenul meu?
-Aș vrea, însă atât de ocupat sunt încât nu îmi pot petrece timpul cu tine. Am de gătit o mul țime
de feluri de mâncare: supe, ciorbe, prăjituri. Îmi pare rău, dar nu pot fi prietenul tău.
Steluța nostră și-a continuat drumul plină de speranță. A zărit un tâmplar, pe care l-a întrebat:
-Domnule, vrei să te joci cu mine? Mi-ar plăcea să devii prietenul meu.
Afișând un regret pe față, tâmplarul i-a răspuns:
-Nu pot să mă joc cu tine. Atâta am de lucru: scânduri de șlefuit, măsuțe și scaune de
confecționat, dulapuri de asamblat. Nici nu îmi mai văd capul de atâtea treburi.
Așa că steluța noastră și-a continuat drumul mai departe. A întâlnit de data aceasta, pe o
pajiște, un pictor care atât de bucuros picta un tablou cu floricele de câmp.
-Ce frumos pictezi, se adresă stelu ța. Cred că ne-am distra bine împreună. Vrei să fii prietenul
meu?
Cu părere de rău, pictorul i-a spus:
-Regret, dar picturile îmi ocupă mare parte a timpului. Nu cred că voi reuși să mă joc cu tine.
Și tot așa steluța noastră a fost refuzată de un pompier, de o asistentă medicală, de un
croitor.....Nu s-a lăsat copleșită de aceste nereușite.
A sosit seara si cerul s-a întunecat. Deodată bolta cerească s-a umplut de mii de stele, care mai
de care mai frumoase și mai diferite. Steluța s-a înălțat încrezătoare pe cer știind că aici sunt
prietenii ei cu care se poate juca în voie, cu ei poate împăr ți bucuriile și tristețile. Chiar dacă
aceste steluțe nu erau identice, unele fiind mai mari, altele mai mici, unele mai vesele, altele mai
serioase.....ele erau menite să trăiască împreună și să ducă o viață fericită.

Așa și voi, dragi copii, sunteți meniți să petreceți cinci ani minunați împreună în Clasa
Steluțelor. În acest timp vă veți dezvolta, veți învăța multe lucruri noi, vă veți descoperi talentele,
prieteni noi și veți străluci prin exemplul de care dați dovadă celor din jurul vostru. Aceasta este
POVESTEA STELUȚELOR, adică a voastră, dragi copii minunați!
Se descoperă, sub formă de surpriză, mascota clasei. Copiii închid ochii, în timp ce învățătoarea
scoate mascota din locul ascuns. Împreună caută un nume potrivit pentru mascotă....SCLIPICI.

Se redă conținutul poveștii, identificându-se personajele. Copiii își exprimă dorințele


pentru anul școlar în care au pășit. Alcătuiesc propoziții cu cuvintele Sclipici, steluțe și
dorință.
Anexa 2

CINE A CREAT STELELE PE CER,


STELELE, STELELE?
CINE A CREAT STELELE PE CER?
DOMNUL DUMNEZEU!

CINE A CREAT PEȘTELE SĂ-NOATE,


PEȘTELE, PEȘTELE?
CINE A CREAT PEȘTELE SĂ-NOATE?
DOMNUL DUMNEZEU!

CINE A CREAT PASĂREA SĂ ZBOARE,


PASĂREA, PASĂREA?
CINE A CREAT PASĂREA SĂ ZBOARE?
DOMNUL DUMNEZEU!

CINE NE-A CREAT PE NOI PE TOȚI,


PE NOI PE TOȚI, PE NOI PE TOȚI?
CINE NE-A CREAT PE NOI PE TOȚI?
DOMNUL DUMNEZEU!