1

INFLUENŢA PROXIMITĂŢII PARENTALE ASUPRA ACHIZIŢIILOR

INTELECTUALE LA ŞCOLARUL MIC

psiholog şcolar, Delia Dascălu

Familia – primul mediu de viaţă al copilului – exercită o influenţă considerabilă

asupra dezvoltării acestuia. Studiile specialiştilor, dar şi realitatea însăşi confirmă tot mai mult
importanţa acestui nucleu al vieţii sociale în dezvoltarea individuală şi integrarea sa socială.
Copilăria este vârsta cea mai importantă pentru formarea viitoare a omului. Copilul îşi
desăvârşeşte primele experienţe de viaţă în familie. Căminul în care creşte, căldura sau
indiferenţa acestuia îi vor modela puternic modul de a trăi, personalitatea şi curajul de a
aborda viaţa. Ceea ce învaţă în primii ani constituie punctul de plecare al dezvoltării complexe
a individului şi de aceea este important ca mediul familial să fie conştient şi responsabil.
Deşi şcoala este extrem de importantă în educarea copiilor, să nu uităm că ea este
numai o componentă a educaţiei, care se alătură familiei, pentru a sprijini şi a îndruma
adecvat copilul. Rolul primordial revine familiei, care este leagănul social al copilului şi
sprijinul său pe aproape toată perioada vieţii. Relaţiile care se stabilesc între părinţi şi copii
sunt hotărâtoare pentru calitatea relaţiilor pe care le va stabili acesta din urmă, de-a lungul
vieţii, în contexte diferite. Şcoala începe din familie. Este vorba de acea şcoală în care copilul
asimilează tot ce-i poate fi util, fără a fi obligat să o facă într-un context formal. El are nevoie
de stimulare intelectuală, care i se oferă atât prin punerea la dispoziţie de jucării, cărţi, casete,
jocuri dar şi prin activităţile de joc şi discuţii în care acesta este antrenat de către adulţii din
jurul său..
Cadrul general în care se formează copilul, de cele mai multe ori este bun, creând
premisa unei dezvoltări normale şi armonioase. Este suficientă însă o singură carenţă a
familiei pentru a dezechilibra planul vieţii psihice a copilului, dezechilibru ce antrenează o
întreagă serie de neajunsuri, printre care şi dificultăţi în activitatea lui dominantă: învăţătura.
Când părinţii ajung să înţeleagă nevoile reale ale copiilor lor, au mai puţine motive să caute
soluţii şi să facă sacrificii diverse pentru câştiguri materiale şi realizează faptul că a avea grijă
de propriul copil nu înseamnă numai a-i asigura acestuia un trai îndestulat ci, mai degrabă
înseamnă: prezenţa fizică şi afectivă lângă copil, timp pentru discuţii cu el şi pentru petrecerea
împreună a timpului liber, precum şi sprijin acordat acestuia pentru a se achita corespunzător
de sarcinile şcolare. În caz contrar, pot apărea traume de natură psihică sau morală, copilul
eşuând în stări maladive de natură nervoasă, în conduite reprobabile, în eşec şcolar sau chiar
dezvoltare dizarmonică - prin întârzierea achiziţiilor pe care, în mod normal, trebuia să le
facă.
 2
Valorificând experienţa mea de cadru didactic cu 20 de ani vechime, timp în care am
traversat, cu generaţiile pe care le-am avut, perioada aceasta de nesfârşită tranziţie, ce a adus
şi în domeniul educaţiei o multitudine de schimbări, pot spune că, de la o generaţie la alta,
factorii perturbatori care au avut efect în ceea ce priveşte modificarea conduitei şcolare la
elevi, au fost diverşi: de la maltratarea copilului de către părintele care consumă alcool, la
declinul copilului în familia căruia unul sau chiar ambii părinţi şi-au pierdut locul de muncă,
de la decesul unui părinte, până la fenomenul îngrijorător, din ultimii ani, al migrării unuia sau
a ambilor părinţi în străinătate, în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit. De-a lungul
timpului m-am convins de faptul că dezechilibrele în plan familial constituie, cel mai frecvent,
originea problemelor şcolare ale copilului. La ora actuală, dezechilibrele intrafamiliale sunt
parcă mai ales consecinţa plecării părinţilor la muncă în străinătate, iar diagnozele şcolare
actuale realizate în vederea surprinderii cauzelor insuccesului şcolar, tulburărilor de
comportament, absenteismului, abandonului şcolar, relevă tot mai mult impactul negativ al
acestui fenomen.
În angrenajul fenomenului migraţionist care caracterizează tot mai mult societatea
românească, familia este profund implicată. Migraţia forţei de muncă are consecinţe multiple
pe diferite planuri: economic, social, cultural. O consecinţă directă, care a făcut obiectul
cercetării de faţă, se referă la declinul psiho-afectiv şi cognitiv al copiilor aflaţi în această
situaţie. În cel mai fericit caz, aceşti copii au doar unul dintre părinţi plecat, responsabilitatea
creşterii şi educării lui fiind cu totul lăsată în seama celuilalt. Mai gravă este situaţia copiilor
care au ambii părinţi plecaţi. Aceştia sunt lăsaţi fie în grija bunicilor - care ştiu să fie iubitori
dar sunt şi foarte iertători şi toleranţi cu nepoţeii , fie în grija unei rude, sau, şi mai grav, în
grija vecinei sau a unui necunoscut. Ei resimt lipsa suportului afectiv parental, suferă, devin
absenţi la ceea ce se petrece în jurul lor, nu mai comunică cu adulţii şi poate chiar nici cu
colegii din clasă, devin apatici, apare indiferenţa faţă de tot şi toate, rămân în urmă la
învăţătură, şi o pot lua pe un drum al pierzaniei, de pe care adesea nu mai există cale de
întoarcere.

Cercetare:
Dacă am vorbit despre fenomenul migraţionist al părinţilor plecaţi la muncă peste
hotare şi, implicit, despre dezvoltarea copilului pe parcursul ontogenezei, evidenţiind faptul că
în cadrul unei familii normale şi iubitoare, şansele de realizare ale acestuia sunt maxime, mi-
am propus să demonstrez ştiinţific faptul că lipsa părinţilor de lângă copilul şcolar, are efecte
negative asupra multor paliere ale vieţii acestuia, printre care şi în ceea ce priveşte nivelul
achiziţiilor intelectuale:
 3
Proximitatea parentală influenţează nivelul achiziţiilor intelectuale ale şcolarului
– aceasta a fost ipoteza generală lansată.
Ca să pot surprinde acest lucru în detaliu, din ipoteza generală am dedus 4 ipoteze de
cercetare:
1. Nivelul achiziţiilor intelectuale al copiilor care cresc într-o familie normală (cu
ambii părinţi) este diferit faţă de nivelul achiziţiilor intelectuale al copiilor care au unul
sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate.
2. Există diferenţe în funcţie de genul subiecţilor, în ceea ce priveşte nivelul achiziţiilor
intelectuale la copii.
3. Există o influenţă a variabilelor: tipul familiei şi genul subiecţilor asupra
rezultatelor obţinute la probele W.I.S.C.
4. Există o legătură între rezultatele la probele de performanţă din W.I.S.C. şi
performanţa şcolară a subiecţilor.
Cercetarea s-a desfăşurat pe parcursul anului şcolar 2008-2009, prin aplicarea a 8
probe din testul W.I.S.C.-R copiilor selectaţi să facă parte din cele două loturi experimentale.
Au fost testaţi un număr de 80 de subiecţi, elevi în clasele I-IV de la Şcoala cu Clasele I-VIII
Numărul 4 din Suceava. Aceştia au fost împărţiţi în două grupe : grupa experimentală –
constituită din elevii care au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate – şi o grupă
de control – constituită din elevi care au ambii părinţi în ţară. Pentru a evita contaminarea
(impactul unor variabile ce pot interveni în analiză), selecţia elevilor pentru grupul
experimental s-a făcut astfel: 40 de copii care au măcar unul din părinţi plecaţi să muncească
peste hotare, câte 10 pentru fiecare nivel de clasă (I, a II-a, a III-a şi a IV-a), cu menţiunea că
fiecare grup de 10 este format din 5 fete şi 5 băieţi. Selectarea elevilor care fac parte din
grupul de control s-a realizat respectând criteriul sexului şi al clasei şcolare pe care o
frecventează, selecţia făcându-se în funcţie de vârstă, în sensul că au fost aleşi copii care
aveau date de naştere apropiate cu cele ale celor din eşantionul experimental.
Testarea a avut loc în 4 săptămâni consecutive din luna mai a anului şcolar. Condiţiile
de testare au fost identice: aceeaşi sală, acelaşi examinator, aceleaşi explicaţii şi aceleaşi
probe aplicate tuturor subiecţilor. Au fost întâi testaţi copiii care fac parte din grupul
experimental, iar apoi cei din grupul de control, durata medie a timpului de testare fiind, în
medie, cam 40 de minute / copil.
Din multitudinea de teste psihodiagnostice utilizate pentru sondarea dezvoltării
intelectuale, m-am oprit asupra scalei de inteligenţă Wechsler pentru copii, varianta revizuită,
cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea W.I.S.C.-R., din mai multe considerente:
- Wechsler porneşte în structurarea testelor sale de la conceperea inteligenţei ca parte a
personalităţii globale, capacitate complexă a subiectului uman de a gândi raţional, de a acţiona
 4
cu scop şi de a relaţiona adecvat cu mediul său. Inteligenţa este astfel, în acelaşi timp, energie
mentală, aptitudinală, dar şi capacitatea subiectului de a o utiliza. Concepţia sa se reflectă în
structura bateriilor, compuse din două serii de teste:
 verbale (măsoară mai mult factorii intelectivi) şi
 nonverbale (măsoară factorii nonintelectivi în principal).
- Structurate în acest mod, bateriile permit calcularea atât parţială, cât şi globală a
coeficientului intelectual, putând obţine un Q.I. verbal şi un Q.I. de performanţă, dar şi un Q.I.
total, prin însumarea rezultatelor la cele două serii de teste. Aceste operaţii permit o descriere
mult mai nuanţată a subiectului, a punctelor sale forte şi a celor slabe, rezultatul putând fi
folosit nu doar pentru a eticheta pur şi simplu copilul, ci pentru a iniţia un demers terapeutic
compensator, sau ca sprijin important în procesul educativ recuperator;
- Pentru a obţine rezultate concludente în ceea ce priveşte cercetarea pe care am
propus-o am putut alege din cele 12 probe doar pe cele care corelează cu aspectele care mă
interesesau, întrucât este permisă administrarea selectivă, cu recomandarea, din partea
autorului, de menţinere a principiului alternării unui test verbal, cu unul de performanţă,
pentru evitarea monotoniei;
- Probele nu variază în funcţie de vârstă, în conţinut şi natură, ci sunt inserate în
subteste, în ordinea dificultăţii crescânde, uşurând astfel munca celui care aplică şi
interpretează rezultatele obţinute;
Cele 8 probe din testul WISC selectate sunt următoarele: informaţii generale,
completare de imagini, aranjare de imagini, aritmetică, cuburi, vocabular, comprehensiune
generală şi cod. În selecţia efectuată, am urmărit ca aspectele psihologice vizate să acopere un
palier cât mai amplu care să dezvăluie dezvoltarea intelectuală a celui testat.
1. Testul Informaţii generale măsoară cantitatea de informaţii generale extrasă de
copil din mediul înconjurător. Întrebările nu îl pun să găsească relaţii între fenomene, ele
punându-se în evidenţă doar dacă le-a obţinut înainte, ca pe cunoştinţe generale. Proba
testează: memoria de lungă durată, abilitatea de a înţelege, capacitatea gândirii asociative,
interesul şi documentarea, ambiţii intelectuale, mediul cultural.
Ca variabilă factorială este o probă esenţială a WISC-ului, considerată, după
vocabular, ca a doua probă care măsoară inteligenţa generală (factorul g). Corelează cel mai
bine cu Q.I. verbal: 0,95.
2. Răspunsurile corecte la proba Completare de imagini măsoară:
- identificarea vizuală a obiectelor familiare şi a formelor;
- identificarea şi izolarea formelor neesenţiale de cele esenţiale, importantă fiind atenţia şi
concentrarea;
 5
Ca variabilă factorială – măsoară cel mai puţin inteligenţa, însă corelează bine cu
totalul scării verbale, fiind testul de performanţă cu cea mai bună corelaţie cu Q.I. verbal,
alături de cuburi: 0,50.
3. Aranjare de imagini evaluează capacitatea de a descoperi ce urmează după o
anumită imagine şi de a o plasa apoi logic în relaţia cu altă imagine, ceea ce este unul din
criteriile inteligenţei, în viziunea autorului. Măsoară ca factori: percepţia, comprehensiunea
vizuală, planificarea evenimentelor secvenţial şi cauzal, sintetizarea datelor într-un întreg
inteligibil.
Relevă foarte bine inteligenţa g (= inteligenţa aplicată la situaţii sociale şi
interpersonale), iar ca variabilă factorială – este cea mai bună măsură a inteligenţei dintre
probele de performanţă. Combinat cu cuburile testul este o bună măsură a inteligenţei
nonverbale.
4. Testul de Aritmetică măsoară abilitatea de a realiza operaţii aritmetice simple şi
corelează semnificativ cu scorul total al inteligenţei, având valoare predictivă în vederea
prognozei potenţialului abilităţilor mintale.
Proba se bazează pe ideea că abilitatea de a manipula conceptul de număr este un
criteriu al inteligenţei. Reprezintă un examen de relaţionare a factorilor cognitivi şi non-
cognitivi, în termeni de gândire şi performanţă, vizând atenţia şi concentrarea. Măsoară
abilitatea copilului de a utiliza conceptul abstract număr şi operaţiile numerice, care sunt
măsura dezvoltării cognitive.
5. Proba Cuburi a fost introdusă în scală pentru analiza, sinteza şi reproducerea unui
pattern geometric abstract, bidimensional, ca un criteriu valid al inteligenţei, folosit şi în alte
teste. Măsoară: percepţia, analiza, sinteza, reproducerea desenelor abstracte, coordonarea
vizuo-motorie, raţionamentul şi logica ce trebuie aplicate în relaţii spaţiale, iar factorii
cuprinşi în acest subtest sunt: relaţii figurale, selecţii figurale şi redefiniri figurale
Reprezintă o măsură excelentă a inteligenţei generale g, măsurând factorul cunoaştere
cu organizare perceptivă, respectiv – organizarea materialului perceput vizual în contextul
limitării de timp. Este subtestul de performanţă ce corelează cel mai bine cu Q.I. de
performanţă: 0,67. Împreună cu completarea de imagini, au cea mai bună corelaţie a unui
subtest de performanţă cu Q.I.verbal: 0,60.
6. Proba Vocabular cere definirea cuvintelor - o modalitate standardizată de măsurare
a inteligenţei generale, implicând reorganizarea ideilor printr-o manipulare implicită a
semnalelor verbale şi a simbolurilor.
Proba măsoară cel mai bine inteligenţa generală, dând informaţii cu privire la: abilităţi
de învăţare, cantitatea de informaţii, bogăţia ideilor, felul şi cantitatea limbajului, gradul de
 6
dezvoltare a gândirii abstracte şi caracterul procesului de gândire. În ultimă instanţă, reflectă
nivelul educaţional şi pe cel al mediului cultural de provenienţă al copilului.
7. Probele testului Comprehensiune generală se referă la situaţii foarte variate, la
comportamente sociale, implicând înţelegerea socială - relevat ca un aspect fundamental al
funcţionării intelectuale. Cuprinde o serie de conceptualizări, pornind de la comportamentul
social şi moral achiziţionat de copil în experienţa zilnică.
Măsoară nivelul abilităţii de a folosi gândirea practică în acţiuni sociale obişnuite,
abilitatea de a verbaliza raţionamentele şi nivelul la care copilul poate folosi într-o manieră
acceptată social fapte preluate din mediu.
Folosirea informaţiei practice în modalităţi acceptate social este o calitate a unei
gândiri adecvate şi reflectă balanţa şi stabilitatea emoţională a copilului de a verbaliza
comportamente impulsive, antisociale, bizare. Răspunsul corect poate însemna şi înţelegerea
rolului social al individului sau categoriei în cauză. Răspunsurile stereotipe ne pot da indicaţii
asupra unei gândiri sociale neadecvate, sau asupra unei slabe dezvoltări a conţinutului moral.
8. Testul Cod măsoară: dexteritatea vizuo-motorie, manipularea creionului, viteza şi
acurateţea de a realiza asociaţii. Necesită un nivel crescut de concentrare şi energie susţinută,
ceea ce copilul mic în genere nu posedă, aceasta fiind apanajul maturizării mintale şi sociale.

Rezultatele cercetării
Ipoteza 1
Nivelul achiziţiilor intelectuale la copiii care cresc într-o familie normală este
diferit faţă de nivelul achiziţiilor intelectuale la copiii care au unul sau ambii părinţi
plecaţi la muncă în străinătate;
Pentru a vedea dacă sunt diferenţe semnificative în ceee ce priveşte performanţa
elevilor la probele aplicate, în funcţie de variabila tipul familiei, am aplicat Testul t pentru
eşantioane independente, iar prelucrarea datelor obţinute s-a realizat cu programul SPSS 10.0
for Windows. Rezultatele ne sugerează că sunt diferenţe semnificative în cazul performanţei
la aproape toate probele aplicate.
Ipoteza 2
Există diferenţe în funcţie de genul subiecţilor, în ceea ce priveşte nivelul
achiziţiilor intelectuale la copii
Pentru a vedea dacă sunt diferenţe semnificative în ceee ce priveşte performanţa
elevilor la probele aplicate, în funcţie de variabila gen, am aplicat Testul t pentru eşantioane
independente.
 7
Ipoteza 3
Există o influenţă a variabilelor: tipul familiei şi genul subiecţilor asupra
rezultatelor obţinute la probele W.I.S.C.
Pentru a identifica acţiunea combinată a variabilelor independente gen şi tip familial
asupra performanţelor copiilor obţinute la probele W.I.S.C., am folosit analiza de varianţă
modelul linear Univariate şi testele de contrast aferente acesteia, urmărind acest efect
combinat pentru toate cele 8 variabile dependente
Ipoteza 4
Există o legătură între rezultatele la probele de performanţă din W.I.S.C. şi
performanţa şcolară a subiecţilor.
Pentru a analiza legătura dintre probele la care au fost testaţi subiecţii cercetării şi
performanţa şcolară obţinută de aceştia, materializată în calificativele din catalog, am folosit
analiaza corelaţională

Concluzii
În urma prelucrării rezultatelor a reieşit faptul că, atât tipul familiei cât şi genul
subiecţilor influenţează nivelul achiziţiilor intelectuale pe care le dobândesc şcolarii mici, în
sensul că cei care cresc într-o familie cu ambii părinţi acasă şi care se pot ocupa de ei, au
obţinut rezultate semnificativ mai bune, comparativ cu cei care cresc în familii din care unul
sau chiar ambii părinţi lipsesc (la 6 din cele 8 probe din testul W.I.S.C. se constată că tipul de
familie în care creşte copilul influenţează semnificativ rezultatele obţinute de aceştia). Am
remarcat faptul că din cele 6 probe care fac obiectul discuţiei de faţă, la două dintre ele –
vocabular şi comprehensiune – influenţa este foarte puternică, lucru demonstrat de obţinerea
unui prag de semnificaţie mai mic decât 0,001. Rezultatele obţinute erau de aşteptat deoarece
este firesc ca acei copii care au aproape pe părinţii lor şi care desfăşoară sub supravegherea
acestora, sau împreună cu ei, o mulţime de activităţi - fiind atent supravegheaţi şi dirijaţi - să
achiziţioneze, să înţeleagă şi să reţină mai multe cuvinte, informaţii şi explicaţii, decât cei care
nu au acest privilegiu şi care nu au de la cine învăţa ceea ce îi interesează.
Rezultate neaşteptate am obţinut din demersul de a investiga dacă genul subiecţilor
influenţează rezultatele obţinute la probe. Mi s-a părut interesant faptul că, la aproape toate
probele performanţa băieţilor este mai bună decât cea a fetelor; cu cât vârsta e mai mică,
distanţa dintre rezultatele celor două genuri e mai mare. Îmi explic acest lucru prin faptul că
fetiţele sunt mult mai sensibilie şi mai profund afectate de lipsa suportului afectiv. Pe măsură
ce trece timpul, distanţa dintre cele două eşantioane se micşorează şi ea.
De asemenea, din prelucrarea statistică a datelor s-a evidenţiat faptul că nu există o
legătură între rezultatele obţinute de subiecţi la probe, şi performanţa şcolară a acestora.
 8
Performanţa şcolară a subiecţilor - materializată în notele din catalog – nu reflectă neapărat
nivelul dezvoltării cognitive atinse de copil la un moment dat şi acesta e un lucru normal
pentru că, notarea elevilor la şcoală se face pentru anumite materii, vizând strict anumite
competenţe pe care trebuie să le dobândească elevii, şi se face mai puţin apel la experienţa de
viaţă pe care o au aceştia şi pe care au dobândit-o înafara şcolii.

Deşi dificilă din punct de vedere al resurselor de informare, tema abordată s-a dovedit
generoasă din punct de vedere al experienţei practice oferite. Cu această ocazie s-au putut
constata câteva din consecinţele negative ale fenomenului migraţionist. Întrucât tema
reprezintă un teren puţin cercetat, deschide calea unei varietăţi de probleme care ar putea face
obiectul unor cercetări ulterioare. Studiul de faţă şi-a propus să afle în ce măsură nivelul
achiziţiilor intelectuale este influenţat de faptul că părinţii copiilor sunt plecaţi la muncă în
străinătate, iar creşterea şi educaţia copilului cad în grija altui membru al familiei. Ar fi însă
poate la fel de interesant de aflat cum este afectat palierul dezvoltării psiho-afective al acestor
copii, ce fel de tulburări de conduită şi de comportament pot ei dezvolta, în ce sens se vor
dezvolta ca persoane adulte, ce fel de părinţi vor fi aceştia la rândul lor, sau chiar cât de
crescut este riscul apariţiei unor tulburări psihice la aceşti copii cărora le lipseşte afecţiunea
şi dragostea părintească.
Exprimarea în cuvinte a ceea ce simt aceşti copii este prea săracă. Cel mai bine descriu
copiii în cauză acest lucru iar asta se poate vedea din apelul unui copil de clasa a IV –a care
descrie drama propriei copilării:
,, Cel mai de preţ dar pe care l-a lăsat Dumnezeu pe pământ este naşterea unui copil.
În ziua de azi, mulţi dintre copii trec printr-o serioasă criză pentru care ei nu sunt
responsabili. Părinţii trebuie să-i părăsească, plecând spre un loc de muncă în străinătate,
iar ei rămân acasă în grija rudelor sau cu bunicii – care, de multe ori, le pierd controlul.
Niciodată, nimeni nu poate înlocui un părinte, oricât şi-ar da silinţa. Drama copiilor
rămaşi în grija rudelor este foarte mare. Încă de la vârste fragede copiii trebuie educaţi
pentru a porni bine în viaţă, însă dacă părinţii lor sunt plecaţi, ei învaţă de la străini, învaţă
din greşelile lor pentru care vor suferi mai târziu.(...) Părinţii greşesc pentru că pun mai
presus de un copil, un loc de muncă în străinătate, care le permite să le trimită acestora bani
pentru haine, mâncare, telefoane mobile cu care se mândresc, însă pe dinăuntru rămân goi şi
suferă, fără să aibă cui să spună. Ei nu au cui să se mândrească că au luat o notă mare şi, în
curând nu se vor mai strădui la învăţătură. Nu au cui să se mândrească că sunt olimpici la
vreun sport sau cui să mărturisească faptul că nu ştiu cum să facă faţă unei situaţii. Vor
rămâne marcaţi pe viaţă de această traumă în care trăiesc singuri şi suferind (...)
 9
Cel mai bun prieten în viaţă pentru un copil este părintele care, chiar dacă îl ceartă
sau îl pedepseşte pentru greşeli, nu o face decât din dragoste, pentru îndreptare spre calea
cea bună.
Părinţi, aveţi grijă de copiii voştri, pentru că ei sunt viitorul!”