3.3.

CREATIVITATEA ŞI CULTIVAREA EI ÎN
ŞCOALĂ
Creativitatea reprezintă o capacitate complexă a
omului, o structură caracteristică a psihicului, ce face
posibilă opera creatoare. Noutatea este apreciată după cota
de originalitate ce se manifestă la diferite nivele. Talentul
este conceput ca o dezvoltare superioară a aptitudinilor
generale şi speciale, el corespunde doar creativităţii de
nivel superior fiind dependent într-o mai mare măsură decât
creativitatea de zestrea ereditară. Toţi oameni sunt în grade
diferite creativi dar numai unii sunt talentaţi.
Din punct de vedere psihopedagogic, ne interesează
creativitatea ca structură psihică pe care şcoala este
chemată să o dezvolte. Ea are multiple faţete şi, din acest
punct de vedere, factorii ce contribuie la conturarea
potenţelor creatoare sunt:
• Factorii de natură intelectuală au în centrul lor
imaginaţia, ca proces predilect al creativităţii, alături
de memorie, gândire şi implicit inteligenţa.
• Factorii caracteriali,, respectivi trăsături cum sunt
atitudinea inovatoare, voinţa fermă, perseverenţa şi
tenacitatea etc.
• Factorii sociali, prin modelele pozitive sau negative
oferite de diferite persoane sau instituţii cu rol
deosebit în declanşarea şi susţinerea actelor creative.
Societatea în ansamblul său poate stimula sau frâna
dezvoltarea cunoaşterii şi a creativităţii.
Creativitatea exprimă vocaţia fundamentală a fiinţei
umane şi de aceea interesul pentru cultivarea ei şi pentru
eliminarea blocajelor ce pot interveni este permanent în
atenţia şcolii. Blocajele creativităţii pot fi de natură
socială (conformismul- dorinţa oamenilor ca toţi ceilalţi să
se poarte şi să gândească în mod obişnuit la fel ca ei),
metodologică (rezultă din procedee ale gândirii cum sunt
rigiditatea algoritmilor anteriori, critica prematură) şi
afectivă (graba de a accepta prima idee, teama de a nu
greşi, de a nu se face de râs).
Metodele pentru stimularea creativităţii urmăresc să
combată blocajele şi să favorizeze asociaţia cât mai liberă a
ideilor. Se pot utiliza în acest sens mijloace şi metode
nespecifice, axate pe formarea atitudinii creative şi
dezvoltarea aptitudinea de a căuta şi a găsi probleme, cum
sunt brainstorming–ul ( „asaltul de idei), sinectica, metoda
„6-3-5, Metoda „Phillips 6-6” sau discuţia panel