Sunteți pe pagina 1din 5

Casa Corpului Didactic Galaţi

Programul de formare Educarea inteligenţei emoţionale pentru îmbunătăţirea vieţii şcolare

CURSUL NR. 1
Inteligenţă, inteligenţe, inteligenţa emoţională

Acest curs conţine: un cuvânt introductiv, definiţii ale inteligenţei, analiza


comparativă între inteligenţa generală, inteligenţele multiple şi inteligenţa emoţională.
Oferă suportul teoretic de bază necesar parcurgerii programului de formare.

I. Delimitări conceptuale

Cel mai adesea, inteligenţa este considerată o condiţie esenţială pentru reuşita în
viaţă. Oamenii inteligenţi se adaptează uşor, identifică soluţii la aproape orice problemă,
se exprimă cu uşurinţă, găsesc căi de afirmare în viaţă, esenţializează fără dificultăţi,
sunt creativi şi ingenioşi. Cât adevăr si câte... presupuneri se află de fapt în această
concepţie despre inteligenţă? De ce unii oameni, deşi capabili, rămân ancoraţi în
anonimat, pe când alţii, fără a dovedi capacităţi excepţionale, au succes în viaţă? De ce
unii elevi reuşesc să obţină performanţe remarcabile in anumite domenii, iar în altele
abia ating nivelul minimal pentru o medie de 5? Cum putem să motivăm elevii astfel
încât să se simtă valorizaţi chiar şi acolo unde ştiu că n-au destule resurse interne pentru
a face faţă?
Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care vom încerca să răspundem,
împreună, pe parcursul acestui curs. Mai mult decât aceste posibile răspunsuri contează
însă reflecţia si recunoaşterea uni drum către sufletul fiecărui elev, dar si către sufletul...
nostru. Fiecare om este inteligent; în ziua de azi, inteligenţa nu mai trebuie abordată doar
ca pe un privilegiu al celor norocoşi. Inteligenţa există în fiecare dintre noi şi trebuie
doar s-o descoperim (dacă avem nevoie de aceste căutări) sau s-o folosim la maximum,
dacă suntem buni cunoscători ai sinelui.

Totuşi… ce este inteligenţa? Cum putem să definim, cât mai aproape de adevăr,
acest mecanism complex şi încă intens explorat? Desigur că nici psihologii, nici
neurologii, nici alţi specialişti care au sondat, de-a lungul timpului, mintea umană, n-au
reuşit să descopere vreun adevăr-minune, care să prezinte inteligenţa umană în formula
exactă ,,1+1=2”. Câteva definiţii sugestive pot avea caracter orientativ şi pot deschide
drumul pe care îl vom parcurge împreună.

Sursa Definiţia

DEX 1.Capacitatea de a înţelege uşor şi bine, de a sesiza


ceea ce este esenţial, de a rezolva situaţii sau
probleme noi pe baza experienţei acumulate anterior;
2.Înţelegere profundă, uşoară a unor lucruri mai ales
din domeniul culturii şi al ştiinţei; facultatea de a
înţelege, de a pricepe fenomenele, lucrurile etc.;
deşteptăciune; înţelegere
Manual de psihologie Sistem de însuşiri stabile, proprii subiectului
individual, care la om se manifestă în calitatea
activităţii intelectuale centrată pe gândire
J. Piaget Adaptare ce rezultă din echilibrul între două procese
complementare: asimilarea informaţiilor în schemele
preexistente şi acomodarea la informaţiile noi care nu
se potrivesc cu vechile scheme
A. N. Leontiev Procesul dobândirii experienţei individuale de
învăţare

II. Inteligenţa generală (abordare clasică) şi inteligenţele multiple

a) Inteligenţa generală
Inteligenţa umană se studiază din timpuri străvechi, iar mecanismele ei au fost
interpretate iniţial din perspective mai mult sau mai puţin empirice, în funcţie de
evoluţia ştiinţelor. Teoria măsurării inteligenţei cu ajutorul testelor a revoluţionat, la
începutul secolului al XX-lea, viziunea asupra minţii umane, oferindu-i o cale concretă
de cercetare. În timp însa, s-a dovedit că testele care măsoară IQ, adică inteligenţa
generală, sunt relative şi nu atât de relevante pe cât ar fi vrut să fie susţinătorii
respectivei teorii. Însă oamenii continuă să se raporteze la teste şi/sau la indiciile semi-
ştiinţifice care descriu inteligenţa.
Aşadar:
 Inteligenţa generală este percepută ca o capacitate psihică cu ajutorul căreia
individul se adaptează cu uşurinţă situaţiilor noi, folosindu-se de experienţa anterioară
sau de un ,,dat” nativ;

 Cristina Butnaru, 2010. Acest material este proprietatea intelectuală a CCD Galaţi. Copierea, fragmentară sau integrală, şi 2
folosirea în nume propriu, intră sub incidenţa legii copy-right-ului. Folosirea citatelor din acest material va fi făcută cu indicarea
sursei.
 Capacităţile frecvent asociate cu inteligenţa generală sunt cele logico-matematice
şi cele lingvistice;
 În general, sunt apreciate drept inteligente persoanele care ,,se descurcă” bine în
diferite contexte sociale: au o carieră de succes, o situaţie financiară de invidiat etc;

b) Inteligenţele multiple
Conceptul de inteligenţă multiplă a fost lansat şi descris de Howard Gardner
(profesor de psihologie şi de neurologie), în anul 1985. Ipoteza de la care a pornit în
studiile sale a fost aceea că elevii sunt eronat etichetaţi în şcoli, pe baza aptitudinilor în
domeniul matematicii şi pe baza testelor care determină IQ. Elevii cu dificultăţi de
învăţare acumulează nenumărate frustrări, deşi există cel puţin un domeniu în care
aceştia demonstrează sau ar putea să dovedească abilităţi deosebite.
În accepţiunea lui Gardner, capacitatea cognitivă a omului este mai bine descrisă
printr-un set de abilităţi, talente şi deprinderi mentale, pe care autorul le numeşte
inteligenţe multiple. Acestea sunt asociate unor centri nervoşi, care practic există pe
scoarţa cerebrală a fiecărui om. Rezultă că orice individ ar trebui să deţină toate
inteligenţele multiple, însă diferenţa o face natura unică a combinării acestora. Aşadar:
 Inteligenţele multiple constituie complexe de capacităţi psihice care ajută
individul să-şi formeze şi să-şi dezvolte abilităţi şi capacităţi în domenii concrete;
 Inteligenţele multiple se referă la toate domeniile ştiinţei, dar şi la posibilităţile de
adaptare în viaţa de zi cu zi, trecând de bariera rigidă a capacităţilor lingvistice şi
logico matematice (de exemplu, un elev poate deveni un bun biolog, chiar dacă
are dificultăţi de exprimare verbală);

III. Inteligenţa emoţională

Ne-am întrebat adeseori ce îi face pe unii oameni, cu un


coeficient de inteligenţă mediu sau chiar scăzut, să reuşească la
şcoală sau în carieră. Ce ii face pe alţii, cu un IQ ridicat, să aibă
eşecuri, să stagneze, să rateze ocaziile cele mai bune? Răspunsul la
acest aparent paradox se regăseşte, după opinia iniţiatorului, în
modul în care fiecare dintre oameni îşi foloseşte inteligenţa
emoţională (EQ).

Inteligenţa emoţională este capacitatea personală de identificare şi gestionare


eficientă a propriilor emoţii în raport cu scopurile personale (carieră, familie,
educaţie etc). Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor noastre, cu un
minim de conflicte inter şi intra-personale.

 Cristina Butnaru, 2010. Acest material este proprietatea intelectuală a CCD Galaţi. Copierea, fragmentară sau integrală, şi 3
folosirea în nume propriu, intră sub incidenţa legii copy-right-ului. Folosirea citatelor din acest material va fi făcută cu indicarea
sursei.
În anul 1998, Daniel Goleman a lansat un nou concept, cu un impact la fel de
răsunător ca cel al teoriei lui Gardner: inteligenţa emoţională. Fără a avea în intenţie să
nege importanţa inteligenţei generale, Goleman a pus în evidenţă faptul că inteligenţa
emoţională nu face altceva decât să ajute individul să-şi direcţioneze toate resursele
interne, cât mai eficient, către scopuri.

Componentele inteligenţei emoţionale

1. Autocunoaşterea – conştientizarea punctelor tari şi a punctelor slabe, a capacităţilor şi


limitelor;

2. Autocontrolul

3. Conştiinţa socială, de grup - abilitatea de a demonstra propria cooperativitate ca


membru contribuabil si constructiv in grupul social

4. Managementul relaţiilor interpersonale

Condiţiile esenţiale pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale

1. Cunoaşterea emoţiilor personale – tip, intensitate, durată, contexte favorizante, mod


de manifestare (verbal, nonverbal) etc

2. Gestionarea emoţiilor – capacitatea de a alege si de a controla modul în care ne


exprimăm emoţiile (ce exprimăm, cui, când?)

3. Direcţionarea emoţiilor către scop – folosirea lor într-un mod constructiv, astfel încât
să nu blocheze calea spre obiectivul stabilit;

4. Empatia – contează modul în care înţelegem şi raportăm la propriile noastre emoţii


trăirile celorlalţi

5. Capacitatea de a construi relaţii sociale pozitive – îmbunătăţirea atitudinii faţă de sine


şi faţă de ceilalţi prin gândire pozitivă, empatie, optimism etc

6. Controlul stresului – capacitatea de menţine stresul la un nivel optim pentru


activitate

7. Dispoziţie generală (auto)satisfăcătoare – conştientizarea momentelor fericite,


capacitatea de a aprecia părţile bune din orice experienţă de viaţă, optimism
 Cristina Butnaru, 2010. Acest material este proprietatea intelectuală a CCD Galaţi. Copierea, fragmentară sau integrală, şi 4
folosirea în nume propriu, intră sub incidenţa legii copy-right-ului. Folosirea citatelor din acest material va fi făcută cu indicarea
sursei.
Spre deosebire de IQ (coeficientul de inteligenţă generală), despre care unii psihologi
afirmă că nu poate creşte nici măcar prin exerciţiul intelectual constant, EQ (coeficientul
de inteligenţă emoţională) are şanse reale de optimizare, în orice individ. Primul pas spre
valorificarea acestui tip de inteligenţă este conştientizarea modului particular in care
înţelegem lumea, relaţionăm cu ceilalţi, totul in acord cu propria structura emoţională.
Analiza raţională a manierei în care emoţiile ne influenţează viata, poate conduce către
concluzia ca unele emoţii ne fac sa trăim la o intensitate mai mare decât... ne putem
permite. O ,,răcire” a emoţiilor ar putea fi soluţia pentru o viaţă echilibrată, cu beneficii
despre care mulţi vorbesc, dar care pentru unii par atât de irealizabile! O autocunoaştere
profundă înseamnă valorificarea tuturor resurselor personale, implicit a celor latente sau
necunoscute până la un moment dat. Înţelegerea propriei persoane generează empatie,
asertivitate, o atitudine pozitiv analitică în raport cu ceilalţi. Desigur, inteligenţa
emoţională nu poate fi transpusă într-o formula chimică, de procurat din farmacii si de
administrat in doze de întreţinere. Eforturile pentru dezvoltare pot fi uneori uriaşe,
alteori de durată lungă, măsurabilă in ani. Dar esenţiale sunt rezultatele si mulţumirea ca
viata poate fi altfel... nu neapărat mai bună, mai fericită sau mai frumoasă, dar mai
senina si mai aproape de tot ce înseamnă complicata natură umană.

Exerciţiu de reflecţie:

Orientaţi-vă către săptămâna care a trecut şi analizaţi-o din punct de vedere al


emoţiilor pe care le-aţi trăit. Care au fost cele mai puternice trei emoţii pe care le-aţi
simţit în ultimele şapte zile? Care au fost evenimentele generatoare? Ordonaţi emoţiile
în tabelul de mai jos, în ordinea intensităţii lor (prima – cea mai intensă), apoi
analizaţi-le conform indicatorilor daţi:

Emoţia Evenimentul ,,Temperatura” Emoţia ,,răcită”:


generator emoţiei altă perspectivă
(fierbinte, rece)
1
2
3

Probabil că, în cazul unei emoţii ,,fierbinţi”, evenimentul generator vi se pare suficient de grav sau de
important, astfel încât să conducă la o ,,explozie” interioară. Cum vi se pare evenimentul după răcirea
sentimentelor? Pe viitor, încercaţi să abordaţi un eveniment similar în aceeaşi manieră… rece. Succes!

 Cristina Butnaru, 2010. Acest material este proprietatea intelectuală a CCD Galaţi. Copierea, fragmentară sau integrală, şi 5
folosirea în nume propriu, intră sub incidenţa legii copy-right-ului. Folosirea citatelor din acest material va fi făcută cu indicarea
sursei.