CURTEA DE ARGEŞ

Ne oprim astăzi pe valea mănoasă a Argeşului, la adăpostul munţilor Făgăraş şi la

întretăierea vechilor drumuri comerciale – la Curtea-de-Argeş. Localitatea se află la 38 de kilometri
de municipiul Piteşti, la 36 de Râmnicu-Vâlcea şi la 45 de Câmpulung-Muscel. Situat în zona
depresionară, oraşul se bucură de o climă blândă, cu temperaturi moderate tot timpul anului şi
precipitaţii relativ abundente. În această depresiune, toamna şi primăvara sunt frecvente ceţurile,
iernile sunt mai puţin aspre decât la câmpie iar verile sunt în general plăcute cu multe zile însorite.

Curtea-de-Argeş este una dintre cele mai vechi aşezări despre care vorbeşte istoria noastră.
În secolul al XIII-lea, Înalta cetate a Poienarilor cu fortificaţiile sale de piatră şi puţul care o lega
direct cu albia râului de jos deja făcuseră să ajungă până departe numele acestor locuri. La jumătatea
secolului următor, Curtea Basarabilor şi Biserica Sfântul Nicolae Domnesc duceau faima întregii
aşezări – Curtea-de-Argeş de mai târziu. Istoria acestui străvechi ţinut voievodal ne arată că la
jumătatea secolului al XIV-lea aici exista un scaun domnesc şi o însemnată organizare bisericească.
În prezent vestigiile medievale par să nu fie tulburate de apropierea caselor moderne. În piaţeta din
centru ne întâmpină statuia întâiului domn al Ţării Româneşti – Basarab I. În apropiere se află
ruinele cetăţii domneşti – cel mai vechi ansamblu de artă feudală din ţara noastră păstrat în forma
iniţială. În faţa bisericii domneşti pe o colină se ridică ruinele roşietice ale bisericii Sânnicoară sau
Biserica Sfântul Nicolae cel Mic aşa cum o mai numeau localnicii pentru a o deosebi de cea
domnească. Datează din secolul al XIV-lea. Se pune că ar fi fost ctitorită chiar de vestita doamnă
Clara – mama voievodului Vlaicu-Vodă. Turnul înalt care domină aşezarea era folosit şi ca foişor de
foc şi post de observaţie. Între acesta şi turnul donjon al cetăţii Poienari, exista un sistem de
comunicare la distanţă. De aici prin intermediul unor făclii aprinse era semnalizat apropierea
duşmanilor către ultimul refugiu al domnilor români aflat la 25 de kilometri depărtare.

Facem acum un popas la Muzeul municipal inaugurat în mai 1969 care pune la dispoziţia
publicului un patrimoniu valoros de peste 12.000 de piese dintre care mai mult de 300 fac parte din
patrimoniul naţional cultural. Acest muzeu este organizat în două expoziţii de bază care constituie în
acelaşi timp şi două secţii distincte: istorie şi etnografie. Expoziţia de bază a secţiei de etnografie şi
artă populară este adăpostită în casa care a aparţinut pictorului Dumitru Norocea şi prezintă o bogată
colecţie de obiecte de artă populară privind ocupaţiile, îndeletnicirile şi meşteşugurile practicate de
argeşeni încă din cele mai vechi timpuri. Găsim frumoase vase de ceramică, splendide cusături şi
ţesături argeşene, costume populare, obiecte utilizate odinioară la treburile casnice. Secţia de Istorie
are sediul în piaţeta din faţa bisericii domneşti şi redă pe baza unui bogat material documentar şi
arheologic episoadele cele mai importante din istoria oraşului Curtea-de-Argeş.

Nu uităm de mănăstirea Curtea-de-Argeş care se numără printre cele mai vechi aşezări
despre care vorbeşte istoria. Biserica a fost ctitorită de binecredinciosul voievod Sfântul Neagoe
Basarab. În imediata vecinătate se află ceea ce localnicii numesc Fântâna lui Manole.

Încheiem călătoria prin Curtea-de-Argeş cu promisiunea că data viitoare vom vizita alte
locuri frumoase din România.