Facultatea: Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie

Departamentul: Psihologie, Științe ale Comunicării și Asistență Socială

Domeniu fundamental: Științe sociale
Programul de conversie profesională: Psihologie, An I

Cursant: OPREA( CĂS. Florea) ALINA MARIANA

Studiu de caz

Date despre subiect

 Genul masculin

 Vârsta 8 ani, 1 lună

 Situația școlara rezultate mediocre

 Clasa elev în clasa I

 Motivul lentoare, dezintegrare, fire introvertita, puțin

consilierii comunicativă și sociabilă

1. Datele brute
Tipul de instrumente psihologice de investigație utilizate și utilitatea lor în context
(partea evaluativă a procesului)
Se aplică testul de inteligența Raven. Acesta reprezintă unul din cela mai celebre teste care
măsoară inteligența. Raven-ul măsoară factorul G, adică inteligența generală, nivelul de
dezvoltare mentală. Testul examinează spiritul de observație, capacitatea de a desprinde,
dintr-o structura, relațiile implicite, capacitatea de a menține pe plan mintal informațiile
descoperite (memoria de scurta durata) și abilitatea de a opera cu ele, în mod simultan, pe mai
multe planuri. Proba Raven, deci, este prin excelenta intelectuală, evidențiind si trăsături
dinamice, temperamentale si motivaționale ale personalității. Este o probă cu limită de timp.
Robert obține la acest test un scor bun. Subiectul are un QI = 108, reprezentativ pentru
inteligenta de nivel mediu (bună).
 Subiectului i se aplica si scala de inteligența pentru copii WECHSLER (W.I.S.C.). Aceasta
testează gândirea asociativă, capacitatea de comprehensiune, memoria de lunga durată;
vizează capacitatea de a selecta și verbaliza relațiile între aspecte aparent diferite, ceea ce
presupune distingerea între aspecte esențiale și neesențiale. Rezultatele subiectului la aceasta
probă scot în evidență lentoarea acestuia (se aplică doar prima parte a testului). Copilul este
introvertit, lent si nu este foarte bine integrat în clasa de elevi.
Consilierul psihopedagog îi aplică și chestionarul de personalitate, Eysenck E.P.I. care
măsoară dimensiunea extraversiune-introversiune (factorul E) și dimensiunea stabilitate-
instabilitate emoțională/nevrotism (factorul N). Cele două dimensiuni ale personalității sunt
complementare, fiecare dintre acestea fiind măsurată cu ajutorul a 24 de întrebări. Proba
conține și o scala de minciună, notata cu L, cu scopul de a detecta tendințele de falsitate a
răspunsurilor. Inventarul de personalitate conține în total 57 de itemi.
Rezultatul obținut la Factorul E, E=7 indică faptul că subiectul este o persoana introvertită
manifestând distanță față de alte persoane, abținere de la impulsurile de moment. Subiectul
are o fire liniștită, introspectivă, este ordonat, calculat. Ii place să aibă o viață bine reglată, iși
controlează sentimentele, rareori reacționând violent.
Rezultatul obținut la Factorul N, N = 10, indică faptul că subiectul este stabil emoțional.
Este puțin emotiv și hipersensibil, însă prezintă o stare generala agreabilă.
Rezultatul obținut la factorul L, 2 indică faptul că putem avea încredere în rezultatele
obținute (proba validă).
Rezultatele obținute la testul arborelui, Koch - Stora, indica nucleu introvertit al subiectului
si dificultățile acestuia de adaptare la mediu. Se conturează și o ușoară frica existențială,
prezentând o rezistenta scăzuta la frustrare.
Rezultatele obținute la testul familiei, "Eu si ceilalti" indică o dependența de mama.
Tipul de activități desfășurate cu elevul (partea comportamentală)
Scopul consilierii individuale în cazul lui Robert este de a-i dezvolta imaginea de sine, stima
de sine. De asemenea, psihologul încearcă să-i dezvolte comunicarea verbala și să-i
gestioneze comunicarea nonverbală.
Doamna consilierul psihopedagog îi propune un joculeț de interrelaționare și de
autocunoaștere. Pentru acesta este nevoie de o minge mică și de câteva bucațele de hârtie pe
care sunt scrise întrebări ce vizează autocunoașterea. Cei doi trag pe rând câte un bilețel și
răspund la întrebarea scrisă pe acesta.
 Vrând să-i testeze dorința de a lua initiațiva, doamna consilier psihopedagog îi adresează
întrebarea: "Cine să înceapă? Eu sau tu?" Subiectul evita să înceapă așa că ia psihologul
inițiațiva: 'Hai că încep eu!" (îi zâmbește cu încredere).
Pe parcursul desfășurării joculețului, subiectul este foarte deschis, dornic să răspundă la cât
mai multe întrebări. Doamna consilier psihopedagog, în fața unui astfel de entuziasm, îl lasă
să răspundă chiar și la întrebările trase de ea. De exemplu, atunci când psihologul extrage
dintre biletele întrebarea: "Unde-ți place mai mult să mergi: la mare sau la munte?" Robert
este dezamăgit că nu i-a picat lui întrebarea asta și își manifestă deschis dorința: "Da vreau eu
să răspund la întrebarea asta!".

De asemenea, este utilizat Tangram-ul, pentru a observa perspicacitatea subiectului.

Tangram seamănă cu jocul de puzzle. Doar ca, daca la puzzle piesele pot fi aranjate intr-un
singur fel, la tangram tocmai diversitatea imaginilor ce pot fi obținute face jocul interesant.
Regulile sunt următoarele: trebuie să folosești toate cele 7 piese pentru a crea o imagine,
având grija ca piesele să se atingă fără a se suprapune. Subiectului ii place foarte mult acest
joc si vrea sa rezolve toate exercițiile; este foarte atent și meticulos. Atunci când doamna
consilier psihopedagog îl laudă se simte bine și mărturisește că vrea să mai lucreze așa.
Doamna consilier psihopedagog îl roagă pe Robert să-i și deneseze. Mai mult decât atât, cei
doi desenează împreună (dovada a legăturii de prietenie apărută între ei).
La întrebarea: "Ce știi tu cel mai bine să faci?", Robert devine gânditor, tăcut. Nu știe ce să
răspundă. Doamna consilier psihopedagog îl încurajează: "Hai spune! Sunt convinsă că știi",
Robert însă ezită în continuare și abandonează cu un simplu: "Nu știu". Ea îl ajută: "Nu la
desenat? Nu asta știi tu cel mai bine să faci? (îi arată desenele pe care el le-a desenat și pe care
doamna consilier psihopedagog le-a expus ca amintire pe un perete pentru a-i demonstra cât
de mult îl apreciază si pentru a-i ridica stima de sine totodata). Robert zâmbește timid.
O alta activitate desfășurată cu elevul o reprezintă jocul de puzzle-ul. Robert este un
împătimit al puzzle-urilor. Unul dintre preferatele lui este cel cu Spiderman, un personaj pe
care îl îndrăgește și îl admiră foarte tare. Dă dovadă de foarte multa răbdare, putere de
concentrare și pasiune atunci când încearcă să rezolve un puzzle.
Tipuri de metode de intervenție utilizate
Printre metodele de intervenție utilizate de consilierul psihopedagog în ședințele de
consiliere, se numără:
- Conversația
 Aceasta are ca scop in primul rând dezvoltarea comunicări verbale a subiectului si învățarea
acestuia să-și gestioneze comunicarea nonverbala. Prin intermediul conversației, doamna
consilier psihopedagog îl stimulează pe subiect să-și exprime sentimentele, să-și expună
temerile, să comunice deschis, exprimându-și ideile și sentimentele în legătură cu diferite
evenimente, persoane, situații particulare etc.
Robert pare plictisit atunci când este rugat de către psiholog să-i povestească despre colegii
săi, în timp ce rezolva un puzzle. Subiectul evită să vorbească despre relația lui cu colegii,
afișând nerăbdare (bate cu piciorele de scaun, se foiește și se grăbește să termine de rezolvat
puzzle-ul) dovadă că simte un disconfort legat de relaționarea lui cu ceilalți.
- Dezbateri pe diferite teme precum "preferințele mele" cu scopul de a-i crește imaginea
și stima de sine.
- Explicația
Aceasta are ca scop înțelegerea de către subiect a comportamentelor celorlalți, eliminarea
fricilor, dezvoltarea încrederii în ceilalți și în sine totodata.
- Prescripții comportamentale
Doamna consilier psihopedagog îi propune subiectului să interacționeze cu colegii săi, în
special cu Paul, cu carenu se înțelege mai deloc. Doamna consilier psihopedagog ii propune
următoarea modalitate de a interacționa cu Paul, găsind ca scuză faptul că acesta se pricepe la
fotbal și l-ar putea ajuta pe Robert să descopere numele unui fotbalist: "Dar Paul se pricepe la
fotbal?" Robert confirma ca da. Doamna consilier psihopedagog continua: "Ia când ajungi la
școală să-l întrebi pe Paul cum îl cheamă pe fotbalistul ăsta? El trebuie să știe, nu?" (îi
zâmbește, încurajator). Robert spune că da, "sigur știe".
De asemenea, îi propune să se joace împreună cu mama sa mai mult, sau să vizioneze filme
împreună cu aceasta, filme care să-i dezvolte creativitatea, imaginația, să-i risipească frica. Îi
recomandă filmul de desene animate "Madagascar".
- Munca independentă supravegheată ce consta în desene pe diferite teme, puzzle-uri,
eseuri etc.

- Temele pentru acasă

După fiecare ședință subiectului i se dau teme pentru acasă pentru a permite exersarea
ulterioara și consolidarea abilităților nou dobândite. De exemplu, primește ca sarcină să
realizeze un eseu despre activitățile lui în timpul unei zi obișnuite, eseu pe care să i-l
împărtășească și mamei ulterior.
 - Discuții de grup, joculețe de interrelaționare. De exemplu, în cadrul ședințelor de
consiliere de grup, se realizează antrenamentul abilităților sociale prin intermediul "jocurilor
de rol'. Subiectul are însă tendința de a se retrage din grup dacă nu este integrat. Stimularea
abilităților sociale urmărește formarea unor deprinderi de a iniția și de a menține prieteniile,
aptitudini adecvate pentru conversațiile telefonice și comunicarea asertivă. Aceasta
componentă este destinată să-l învețe pe subiect acele abilități care îi sunt necesare implicării
in activități sociale diverse și noi cu scopul de a-și crește repertoriul social și posibilitatea ca
interacțiunile sociale să devină intrinsec mai mulțumitoare.
- Dezbaterea rezultatelor obținute din chestionare și teste
Doamna consilier psihopedagog îi explica lui Robert ce înseamnă de exemplu desenul lui in
testul familiei, "Eu si ceilalți" în termeni pe care acesta să-i înțeleagă cu ușurință.
Observațiile suplimentare privind comportamentul subiectului în situația de
consiliere:
Aspecte pozitive ale conduitei subiectului:
Subiectul prezintă dorința de a comunica în prezenta doamnei consilier psihopedagog.
Atunci când joaca Tangram dă dovadă de foarte mult entuziasm. Ii place foarte mult și vrea
să rezolve toate exercițiile; este foarte atent și meticulos. Doamna consilier psihopedagog îl
lauda fapt ce îl face să se simtă bine, îi ridica stima de sine. Robert mărturisește că vrea să mai
lucreze așa.
Faptul că primește laude de la aceasta: "Ce frumos este penarul tău! Îmi place!" îl încântă și
îl stimulează să comunice cu acesta: "E cu Spiderman. Îl știi nu?".
Atunci când Robert o întreabă pe doamna consilier psihopedagog cum își petrece timpul
sâmbătă și acesta din urma mărturisește că face curățenie, Robert se întristează și exclamă:
"Dar eu nu vreau să muncești!" (empatie).
Aspecte negative ale conduitei subiectului:
Subiectul se retrage din grup daca nu este integrat. Are un comportament de evitare a
contactului cu ceilalți, în special dacă nu se poarta frumos cu el. Nu este foarte comunicativ,
este lent și timid. Manifestă tendințe de afirmare doar cu cei pe care îi consideră prieteni
apropiați, inclusiv consilierul școlar. Restul sunt evitați de către subiect.
2. Comentarii legate de interacțiunea specialist/ elev în raport cu rezultatele și cu
desfășurarea întâlnirii
Doamna consilier psihopedagog este foarte expresivă, îi zâmbește lui Robert, privindu-l în
ochi. Ii vorbește foarte clar, cu tonalitate clară, altfel subiectul nu o înțelege. De asemenea,
folosește un ton blând, cald, care să-l determine pe Robert să capete încredere și să dorească
să comunice.
Mai mult decât atât, îi adresează întrebări ajutătoare, este răbdătoare și dornică să îl asculte.
Se folosește de exclamații: "E! Ce-ți amintești de când erai mic?!" pentru a-l stimula pe
Robert să comunice, să fie atent si să se implice in discuție cât mai mult.
Subiectul este foarte entuziasmat de noua lui colecție de reviste pe care și-a achiziționat-o
cu o zi înainte și dorește să i le arate și doamnei consilier psihopedagog. Aceasta din urma se
arată foarte interesată să le vadă. Cei doi se amuza copios pe seama imaginilor văzute în una
dintre revistele pe care le răsfoiesc împreună. Doamna consilier școlar îl întreabă cum se
numește fotbalistul ce apare in una dintre imaginile văzute. Robert nu știe însa exact și evită
să răspundă. Cu aceasta ocazie, doamna consilier psihopedagog îl încurajează pe Robert să
intre în contact cu un coleg de clasa, Paul, cu care nu se înțelege foarte bine. Cei doi se aflau
până nu demult, mai mereu în conflict, ajungând chiar la violenta verbală. Mai mult decât atât,
Paul avea tentativa de a-l agresa fizic pe Robert. In ultima perioada însă, cei doi au reușit cu
ajutorul doamnei consilier psihopedagog să aplaneze conflictul. Aceasta îi propune
următoarea modalitate de a interacționa cu Paul: "Dar Paul se pricepe la fotbal?" Robert
confirma că da. Doamna consilier psihopedagog continuă: "Ia când ajungi la școală să-l
întrebi pe Paul cum îl cheamă pe fotbalistul asta? El trebuie să știe, nu?" (ii zâmbește,
încurajator). Robert spune că da, "sigur știe".
Doamna consilierul îi testează atenția lui Robert atunci când îi pasează mingea, păcălindu-l.
Robert este însa nerăbdător să primească mingea ca să poată citi următoarea întrebare e îi dă
posibilitatea afirmării de sine. Ea folosește exclamații precum "Ia!" pentru a-i atrage atenția
lui Robert, conștient de faptul că Robert prezintă dificultăți de concentrare a atenției.
Dând dovadă de multa răbdare, doamna consilier psihopedagog repeta una din întrebările pe
care le citește Robert pentru a-i oferi acestuia puțin timp de gândire: "Ei na! Ce-ai face dacă ai
fi părinte?". Robert însa răspunde în maniera lui: "Eu vreau să mă fac marinar", apoi dă semne
de evitare, afirmând în final că nu a înțeles. Doamna consilier îi pune întrebări ajutătoare lui
Robert, folosind însă același ton entuziast, curios: "Cum te-ai purta tu cu copilul tău dacă ai fi
părinte".
Robert este foarte degajat și da semne ca îi face mare plăcere să se joace cu doamna
consilier. Este nerăbdător să răspundă la cât mai multe dintre întrebările legate de preferințele
lui, ce anume îi place să facă.
Doamna consilierul psihopedagog îl încurajează pe Robert să se joace cu mama lui in timpul
liber, știind că acesta are nevoie de atenția mamei lui. De asemenea, îi sugerează să-i propună
mamei ca atunci când ajung acasă să vizioneze împreuna filmul de desene animat
"Madagascar", astfel încurajându-l să ia inițiative și să relaționeze mai mult cu familia sa.
Imitând vocea comică a unuia dintre personajele filmului. Doamna consilier îi stârnește
curiozitatea lui Robert care promite că va viziona filmul împreună cu mama sa.
Când Robert stâlcește câte un cuvânt în timp ce citește întrebările, consilierul psihopedagog,
dând dovadă de calm și răbdare, îl ajută pronunțe corect.
Robert nu se rezuma la a răspundeclar și la obiect la întrebări, ci oferă cât mai multe detalii,
începe să povestească despre ce anume i-ar plăcea și oferă și explicații, deși întrebarea nu le
solicită. De exemplu, la întrebarea "In ce țară ti-ar plăcea să locuiești?" Robert răspunde fără a
sta pe gânduri că in Antarctica ar dori să se mute, ca să se poate da cu săniuța pe zăpadă și
încearcă să o convingă pe doamna consilier psihopedagog că e foarte frumos acolo, deși cu
câteva minute înainte afirmase că anotimpul lui preferat este vara. Tocmai de aceea,
consilierul școlar, contrariat și uimit, zâmbind în continuare exclama: "Ooo! Cum? Iti place
vara și tu vrei sa te dai cu săniuța în Antarctica?". Tonul glumeț evidențiază relația apropiată
dintre cei doi, degajată chiar. Relația lor de prietenie este confirmată și de faptul că cei doi se
tutuiesc. Mai mult decât atât, la sfârșitul ședinței, doamna consilier psihopedagog îl strânge în
brațe pe Robert, fapt ce dovedește încrederea ce i-o acorda Robert doamnei consilier.
La întrebarea: "Ce știi tu cel mai bine să faci?", Robert devine gânditor, tăcut. Nu știe ce să
răspundă. Doamna consilier îl încurajează: "Hai spune! Sunt convinsă că știi", Robert însă
ezită în continuare și abandonează cu un simplu: "Nu știu". Psihologul îl ajuta: "Nu la
desenat? Nu asta știi tu cel mai bine să faci? (îi arată desenele pe care el le-a desenat și pe care
aceasta le-a expus ca amintire pe un perete pentru a-i demonstra cat de mult îl apreciază și
pentru a-i ridica stima de sine totodata). Robert zâmbește timid.
La întrebarea: "Care este persoana ta preferata?" Robert îl numește pe Adrian, colegul lui de
clasă. Doamna consilier psihopedagog cere lămuriri de ce l-a ales pe el. Explcația lui Robert
este simplă: ".pentru că se poartă frumos cu mine!".
La întrebarea: "Ce-ai schimba la colegii tai?" Robert se încruntă spunând că i-ar transforma
in șopaâle pe cei care-l bat, dovada frustrarea si inferioritatea pe care o percepe el in raport cu
o parte dintre colegii de clasa.
La sfarsitul sedintei doamna consilier psihopedagog se arata foarte entuziasmata si il lauda
pe Robert ca a răspuns la toate întrebările și ca a fost atât de deschis și de cooperant.

Comentarea cazului în ansamblu

 Subiectul, pe nume Robert, este un băiețel în vârstă de 8 ani, elev in clasa I. Subiectul este
singur la părinți. Tatăl sau este avocat, iar mama, economistă.
Mama este cea care a solicitat intervenția consilierului psihopedagog datorită faptului că
Robert, fiul ei este "lent, introvertit, nu e integrat in clasa".
Robert prezintă probleme de relaționare familiala, fapt ce duce la apariția stărilor de
disconfort psihic. Cauzele, condițiile reale de apariție și de manifestare a acestor stări le
reprezintă dependenta de mama. Întrebat de către doamna consilier psihopedagog ce face in
timpul liber, Robert o menționează de foarte multe ori pe mama sa cu care își petrece cel mai
mult timp la mall sau in Kidsland la joaca. Mama însăși, remarcând problemele copilului ei
relatează: "copilul e lent, introvertit, nu e integrat in clasă". De asemenea, când doamna
consilier aduce in discuție școala, motivația de a învăța, Robert afirma că "merită, da' uneori e
greu!". El începe să povestească din proprie inițiativă cât de mult ii place lui vacanta, perioada
in care sta mai mult cu mama. Aceasta dezvăluire subliniază relația lui apropiată cu mama și
dependenta pe care o percepe fata de ea.
Nici cu învățătoarea cu are o legătură prea stransă: "Cu doamna învățătoare mă înțeleg un
pic". Robert are nevoie de mai multe încurajări îș mai multa răbdare din partea ei, însă timpul
nu-i permite acesteia să îl aștepte pe Robert să termine in timpul lui exercițiile. Prin urmare,
Robert se simte mereu împins de la spate și forțat să termine in ritmul celorlalți de lucru.
Faptul ca el nu reușește să termine exercițiile odată cu ceilalți determină o scădere a stimei de
sine si a curajului de a lua inițiative, de a-si asuma responsabilități.
In ceea ce privește motivația, Robert nu ia inițiative, nu comunică îndeajuns, lucru care duce
la necunoașterea celorlalți prin lipsa interacțiunii cu aceștia. Mai mult decât atât, la nivelul
influentelor extrafamiliale (integrare sociala in grupuri formale, informale) doamna consilier
școlar constată lipsa prietenilor de joacă, "prietenilor de la bloc", Robert relaționează doar cu
anumiți colegi din clasă, și anume, cei care se poartă frumos cu el. De exemplu, la întrebarea:
"Care este persoana ta preferata?" Robert îl numește pe Adrian, colegul lui de clasă. Doamna
consilier psihopedagog cere lămuriri de ce l-a ales pe el. Explicația lui Robert este simplă:
".pentru că se poartă frumos cu mine!".
Robert are probleme privind relaționarea cu anumiți colegi, precum Paul. Acesta se
intimidează în timpul discuțiile cu acesta și se retrage mai tot timpul din confruntarea cu el.
Pare plictisit atunci când este rugat de către doamna consilier psihopedagog să-i povestească
despre colegii săi, în timp ce rezolvă un puzzle. Subiectul evită să vorbească despre relația lui
cu colegii, afișând nerăbdare (bate cu piciorele de scaun, se foiește si vrea se grăbească a
termine de rezolvat puzzle-ul) dovada sa simte un disconfort legat de relaționarea lui cu
ceilalți.
Copilul este introvertit, lent si nu este foarte bine integrat in clasa de elevi, fapt ce concura
la obținerea unor rezultate școlare mediocre. Acestea se datorează lentorii cu care lucrează,
meticulozității în rezolvarea sarcinilor cât și neîncrederii în sine ăi lipsei de implicare. Faptul
că nu ia singur inițiative și pare dezintegrat, neimplicat, determină calificativele mai mici.
Doamna consilier psihopedagog a identificat problemele reale ale subiectului și anume:
nevoie de stimulare a stimei de sine, încurajarea în implicarea în diferite activități (de
exemplu să se joace cu mama sa). Pe parcursul orelor de consiliere, doamna consilier
psihopedagog, cu ajutorul unui program de intervenție psihopedagogică ii dezvolta lui Robert
imaginea/ stima de sine. Acest lucru se datorează bunelor resurse de care beneficiază și anume
dorința de participare a subiectului și relaționarea foarte bună dintre consilier si copil. Robert
a căpătat încredere în doamna consilier pe parcursul ședințelor de consiliere.
In timp se constată o îmbunătățire a imaginii de sine (dorește să se afirme, este entuziast
atunci când se fac joculețe de intercunoaștere, vrea sa răspundă el la mai toate intrebările: "Da
vreau eu sa răspund la întrebarea asta!"). La începutul consilierii Robert vorbea greu, numai
când era întrebat, însa pe parcursul sedințelor de consiliere, se constata o îmbunătățire a
comunicării, o eficientizare a acesteia. De exemplu, în timpul joculețelor vrea să
impartasească cât mai multe cu doamna consilier psihopedagog: îi arată revistele lui, ii
povestește ce-a făcut în weekend, vrea să răspundă la cât mai multe întrebări în timpul
joculețului de autocunoaștere etc.
 Grilă de observație a comportamentului înainte de consiliere

Aspecte de conduită Niciodată Câteodată Des Foarte Totdeauna

des
Iși impune punctul de vedere x
Caută grupul x
Vorbește tare și mult x
Are inițiațivă în activitățile x
de învățare și de
joc
Refuză observațiile x
Se revoltă când pierde x
Ignoră membrii grupului care x
nu participă efectiv la
activitățile comune
Caută compania copiilor x
activi
Face totul pentru a câstiga x
Plânge la esecul echipei din x
care face parte
Manifestă agresivitate x
verbală față de colegii care
nu sunt de acord cu el
Organizează eficient x
activitatea grupului din care
face parte
Manifestă empatie fațe de x
membrii grupului

Grilă de observație a comportamentului după consiliere

Aspecte de conduită Niciodată Câteodată Des Foarte Totdeauna

des
Iși impune punctul de vedere x
Caută grupul x
Vorbește tare și mult x
Are inițiațivă în activitățile x
de învățare și de joc
Refuză observațiile x
Se revoltă când pierde x
Ignoră membrii grupului care x
nu participă efectiv la
activitățile comune
Caută compania copiilor x
activi
Face totul pentru a câstiga x
Plânge la esecul echipei din x
care face parte
Manifestă agresivitate x
verbală față de colegii care
nu sunt de acord cu el
Organizează eficient x
activitatea grupului din care
face parte