ARHITECTURA

REŢELELOR DE
CALCULATOARE
Prof. dr. ing. Traian Jurca
1

1
 Bibliografie
1. Andrew S Tanenbaum Retele de calculatoare editia a III a
2. Andrew S Tanenbaum Computer Networks – Fourth Edition ,
Pearson Education International 2003.
3. James F. Kurose, Keith W. Ross Computer Networking A Top-Down
Approach Featuring the Internet – Second edition- Addison Wesley,
2003
4. William Stallings Data and Computer Communications – Fifth
Edition- Prentice Hall International 1997

2
Capitolul 1
Introducere

3
1.1 Scurt istoric
-În 1835 Samuel Morse
inventează telegraful, iar codul
ce-i poartă numele, fiind alcătuit
din puncte şi linii, este primul
exemplu practic de codare
secvenţială în timp

-În 1876 Graham Bell prezintă la

expoziţia de la Philadelphia
telefonul, un instrument capabil
să transmită printr-un singur fir,
simultan, mai multe tonuri.
4

4
 Istoric 2
-Din 1877 Bell Telephone Company, datorită măririi
numărului de abonaţi telefonici, introduce un sistem de
comutare pentru a eficientiza interconexiunile
principiul comutării de circuite – o conexiune de lăţime
fixă de bandă de frecvenţă este atribuită unei convorbiri
pe întreaga durată a acesteia. Avantajul: -informaţia
transmisă prin canalul astfel stabilit nu este perturbată de
convorbirile purtate prin alte circuite stabilite în cadrul
sistemului telefonic.
Dezavantajul: slaba eficienţă de utilizare a canalelor –
canalul rămâne alocat şi în cazul în care informaţia
transmisă este zero. Astfel se pot înregistra pierderi mari
de bandă de frecvenţă, deci un randament slab pentru
5
sistemul telefonic.

5
 Istoric 3
- În 1904 John Ambrose Fleming,
lucrând pentru compania Marconi
(în 1894 Marconi a realizat prima
transmisie a semnalelor la distanţă,
fără fir, doar prin intermediul
câmpului electromagnetic -
wireless), inventează primul tub
electronic vidat, numit mai târziu
diodă şi a cărui principală aplicaţie
rezulta din posibilitatea de
redresare a curentului alternativ.
6

6
Istoric 4
Dar momentul ce poate fi
considerat ca deschizător al erei
electronice a fost inventarea în
anul 1906 de către Lee De Forest
a triodei, primul dispozitiv
electronic ce a permis
amplificarea semnalelor electrice.
Au urmat apoi şi alte tipuri de
tuburi electronice specifice unor
aplicaţii a caror arie se tot lărgea.
7

7
 Istoric 5 (tuburi electronice)
Dezavantaje Avantaje
- volum mare, - amplificarea mare ce poate fi realizată de
un singur tub (aproximativ 10.000),
- densitate de
curent mică, - banda mare de frecvenţă în care pot
funcţiona (din curent continuu pâna la zeci de
- consum propriu gigahertzi),
mare (datorat în - proprietatea de a amplifica anumite
totalitate semnale într-un mod plăcut urechii
necesităţii de a umane. Spre exemplu şi în momentul de fată,
încăzi filamentul) amplificatoare performante pentru ghitară sunt
realizate exclusiv cu tuburi electronice.
- în domeniul militar, aparatura realizată cu
tuburi electronice, spre deosebire de cea cu
dispozitive semiconductoare, nu este perturbată
de unda electromagnetică emisă la explozia
nucleară.
8

8
 Istoric 6 (tuburi electronice)
În anii 1980 cercetătorii americani au anunţat
realizarea unor triode fără filament – deci cu un
consum practic nul – şi introduse în cipuri uzual
utilizate la semiconductoare. Catodul este realizat
sub forma a numeroase conuri cu raza de un micron,
iar electronii sunt smulşi prin vârfurile acestor
conuri datorită cânpului electric dat de tensiunea
anod- catod. Se realizează o densitate de curent de
acelaşi ordin de mărime ca la semiconductoare,
păstrâmdu-se celelalte avantaje ale tuburilor
electronice. Dezavantajul care împiedică
exploatarea comercială este dat de tensiunea mare
anod- catod, aproximativ 100 volţi. 9

9
 Istoric 7 (ENIAC)
ENIAC (Electronic Numerical
Integrator and Computer),
- dat în folosinţă în 1946
continea 20.000 tuburi
Masa: peste 30 tone, Volum:
trei etaje ale unei clădiri
Cosum: peste 200 kilowaţi
-ENIAC –este considerat primul calculator din lume si a fost comandat
în timpul celui de al doilea razboi mondial de armata americană în
scopul de a calcula traiectoriile balistice pentru tunuri.
-. De fapt, primul calculator numeric a fost cel dezvoltat în cadrul
armatei engleze, în 1943, de către echipa condusă de Alan Turing şi
numit COLOSUS. El a rămas necunoscut din cauza secretului impus
de britanici. 10

10
 Istoric 8 (tranzistorul)
În 1947 este inventat tranzistorul,, de câtre
John Bardeen, Walter Brattain şi Wiliam Shockley.
Pentru această invenţie, cei trei primesc Premiul
Nobel în fizică. Datorită proprietăţii de a comuta
rapid – stările conducţie – blocare sunt asociate
cifrelor 0 şi 1 din algebra booleană - noul dispozitiv
este folosit rapid la realizarea calculatoarelor
numerice.

11

11
 Istoric 9 (tranzistorul)
În 1951 John Presper Eckert şi John W. Mauchly
construiesc calculatorul UNIVAC, primul calculator
comercial, cu tranzistori şi care a fost destinat
utilizării în cadrul procesului de numărare a voturilor
la alegerile prezidenţiale.
În istoria dezvoltării calculatoarelor este de remarcat
intrarea pe piaţă, în 1953. a firmei International
Business Machines cu produsul IBM 701 EDPM, iar
anul 1954 marchează apariţia limbajului FORTRAN
– primul limbaj de programare de nivel înalt de
succes. 12

12
Istoric 10 (circuitul integrat)
În 1958 Jack Kilby de la
Texas Instruments inventează
primul circuit integrat. Pentru
această invenţie Kilby primeşte
Premiul Nobel pentru Fizică în
anul 2000.
În anul 1959 Robert Noyce
aduce câteva îmbunătăţiri.
Robert Noyce este cofondator la
firma INTEL şi mulţi îl alătură lui
Kilby ca inventator al circuitului
integrat 13

13
Istoric 10 (circuite integrate)
În 1970 firma INTEL începe
comercializarea memoriilor de tip
RAM dinamic. Acestea permit
mărirea de zeci de ori a capacităţii
de memorare într-un singur cip faţă
de memoriile RAM statice
Anul 1971 este considerat anul
apariţiei primului microprocesor:
INTEL 4004, (pe 4 biţi) realizat de
Faggin, Hoff şi Mazor
14

14
 Istoric 11 (microprocesor)
În 1972 se lansează primul microprocesor pe 8
biţi – INTEL 8008, precursorul variantei de
succes Intel 8080. Microprocesorul de 8 biţi cu
cel mai mare succes este Z80 (1976)
În 1972 National Semiconductors introduce
microprocesorul multicip pe 16 biti, iar Texas
Instrument relizează TMS9900 – microprocesor
pe 16 biţi, într-un singur cip cu 64 pini –
componentă de bază pentru linia de
minicalculatoare TI990
15

15
 Istoric 12 (microprocesor)
Firma Intel urmează o altă direcţie de
dezvoltare: nu-şi face propria linie de
minicalculatoare care să se schimbe odată cu
introducerea unui nou tip de microprocesor şi
pentru care trebuie scrise noi programe, ci,
plecând de la 8080, realizează microprocesorul
de 16 biţi Intel 8086 astfel încât programele
scrise pentru 8080 să poată fi rulate şi pe noul
microprosesor. De fapt Intel 8086 este primul
din familia x86, familie utilizată de cea mai
mare parte a calculatoarelor de tip PC.
16

16
 Istoric 13 (microprocesor)
În 1979 firma Motorola, prin produsul MC 68000
introduce arhitectura pe 32 biţi
În anii 1980 – 1990 sunt utilizate, iniţial pe
maşinile workstation Unix, microprocesoare
RISC (Reduced Instruction Set Computer).
Din septembrie 2003 apare, pentru utilizarea largă
microprocesorul pe 64 biţi AMD64, urmat în scurt
timp de produsul Intel x86-64. Ambele procesoare
pot rula programele scrise pentru 32 biţi. Produsele
software WindovsXP şi Linux exploatează din plin
marea capacitate de procesare pe 64 biţi. 17

17
 Istoric 15 (microprocesor)
Sunt de remarcat şi produsele cu structură de
microprocesor dar cu destinate unor utilizări
speciale: microcontrolerele, procesoarele de
semnal (DSP) şi unităţile de procesare grafică
(GPU).
Evoluţia calculatoarelor a urmat-o îndeaproape pe
cea a microprocesoarelor.
Ziarul New York World
introduce, în 1929, termenul
de supercalculator
Cray-2 a fost cel mai rapid
calculator între anii 1985 şi
1989. 18

18
 Istoric 16 (calculatoare)
Viteza unui calculator se măsoară în FLOP
(FLoating Point Operations Per Second ) sau
TFLOP (10 la puterea 12 FLOP)
În anii 1980 – 1990 termenul de supercalculator a
fost înlocuit cu termenii procesor scalar şi procesor
vectorial. Se începe utilizarea a mai multor
procesoare – de regulă de tip RISC – ce lucrează în
paralel (paralell processing); la început 4 – 16
procesoare, ajungându-se în zilele noastre la un
număr de câteva mii (computer cluster).
19

19
Istoric 17 (calculatoare)
În martie 2005, cel mai rapid
calculator din lume a fost
considerat IBM Blue
Gene/L ce conţine 65536
procesoare şi care are o
viteză de 135,5 TFLOP, iar
din iunie 2006 calculatorul
Lowrence Livermore
National Laboratory (LLNL)
cu 131.072 procesoare şi o
viteză de 207,3 TFLOP.
20

20
 Tipuri de calculatoare
Sunt numite mainframes calculatoare mari,
netransportabile, utilizate de instituţii
guvernamentale şi companii mari în aplicaţii critice
ca: procesarea unui volum mare de date, calcule
statistice sau transacţii financiare.
În 1970 sunt comercializate calculatoare de volum
mai mic – seriile PDP-8 şi PDP-11. Aceste au fost
numite minicalculatoare. Erau relativ interactive,
aveau propriul sistem de operare, iar unele aveau o
interfaţă grafică cu utilizatorul, un ecran de mare
rezoluţie şi au introdus mause-ul. Minicalculatoarele
au constituit veriga între mainframe şi calculatoarele
21

personale

21
 Tipuri de calculatoare
Prin microcalculator se înţelege un calculator ce are
ca unitate centrală de calcul (CPU) un microprocesor.
Principala caracteristică a microcalculatorului este faptul că
ocupă un spaţiu foarte redus
Calculatorul personal (PC) este
considerat un microcalculator a cărui
preţ, volum fizic şi capacitate de calcul
şi memorare îl fac deosebit de potrivit
pentru utilizarea personală. Ex: IBM
PC Home Computer - anul 1981.
22

22
 Tipuri de calculatoare
Prin termenul de workstation (cel mai adesea
întâlnit sub forma Unix workstation sau RISC
workstation) se înţelege un calculator personal
cu performanţe mai mari în ceea ce priveşte
grafica, puterea de prelucrare, perifericele
adiacente şi posibilitatea de conectare a unor
utilizatori multipli. Deoarece creşterea
performanţelor noilor PC este explozivă,
termenul de workstation nu se mai utilizează.

23

23
 Software
Câteva date importante pentru introducerea
programelor de nivel înalt sunt: 1954 –
FORTRAN, 1958 – ALGOL, 1959 – COBOL,
1963 – CPL (Combined Programming Language
realizat la Cambridge şi University of London),
1967 – BCLP (Basic Computer Programming
Language), 1970 – sistemul de operare UNIX,
1972 – limbajul "C", 1979 – pachetul de
programe WordStar, 1981 – sistemul de operare
MS-DOS, 1985 – Microsoft Windows.

24

24
 Transmisii de date
Primele comunicări la distanţă au fost realizate
odată cu introducerea telexului care ridică viteza
de transmisie de la 5 – 7 caractere pe secundă
(bauds), cât reuşea să bată cea mai bună
dactilografă, la 50 bauds. Legătura era simplă,
între două puncte şi unidirecţională. Caracterele
erau codificate pe 5 biţi şi erau însoţite de bit de
paritate, cu ajutorul căruia, la recepţie, se putea
observa apariţia unei singure greşeli. Legătura nu
era interactivă, ci doar la sfârşit se putea transmite
de la receptor la transmiţător un mesaj de
confirmare. 25

În afara legăturilor fizice, ce costituie suportul comunicaţiei,

mai e nevoie ca datele ce se transmit să fie înţelese de toate dispozitivele
din sistem. De asemenea este necesar ca toate dispozitivele din sistem să
cunoască şi să accepte acelaşi set de reguli care guvernează calea de
comunicaţie. Setul de reguli şi formate ale mesajelor individuale sunt
cunoscute sub denumirea de protocol de comunicaţie. Cel mai cunoscut
cod standard de comunicaţie este codul ASCII (American Standard Code
for Information Interchange).

25
 Codul ASCII

26

La început codul ASCII prevedea codarea caracterelor doar pe 7 biţi (127

caractere). Pentru a reprezenta şi diferite caractere grafice, codul ASCII a
fost extins la 255 caractere (reprezentare pe 8 biţi). Necesitatea de a
reprezenta caractere ale diferitelor alfabete (rus, arab, japonez sau
chinez) a condus la reprezentarea pe 16 biţi (65535 caractere).

26
 Transmisii de date
Apoi a fost introdus terminalul de tip
“telitype”. Aici fiecare caracter
recepţionat era transmis înapoi.
Transmiţătorul îl compara cu ceea ce a
transmis şi dacă observa diferenţe îl mai
transmitea odată. În acelaşi timp
terminalul teletype putea comunica cu
un calculator.
27

Forma cea mai simplă de comunicare serială este

cunoscută sub denumirea “simplex”, când sunt numai transmise sau
numai recepţionate caractere. O conexiune “half-duplex” avem atunci
când datele pot fi transmise sau recepţionate dar nu simultan. O legătură
de tip “full duplex” permite transmiterea şi recepţionarea simultană a
datelor.

27
 Tipuri de comunicaţii

Linie de
A 8 linii de
B A date
B
date

Linii de Linie de
control referinţă

Interfaţă paralelă pe 8 biţi Interfaţă serie

28

După modul de legare între ele a dispozitivelor ce alcătuiesc

sistemul de comunicare avem conexiune punct la punct, când
comunicarea se realizează între două dispozitive şi conexiune
multipunctuală, când mai multe dispozitive intercomunică.
Mai sus se arată o interfaţă paralelă într-o conexiune punct
la punct. Fizic, interfaţa este alcătuită din 8 linii de date şi un anumit
număr de linii de control. Informaţia este transferată de la dispozitivul A la
dispozitivul B, în paralel, 8 biţi deodată prin cele 8 linii de date. Liniile de
control sunt necesare pentru a sincroniza transferul datelor între
dispozitive, tehnică cunoscută sub denumirea de “handshake”. Spre
exemplu, dispozitivul A va semnala dispozitivului B că a depus datele pe
liniile de date. Odată ce datele au fost acceptate de dispozitivul B, acesta
va semnala faptul dispozitivului A prin acţionarea potrivită a unei alte linii
de control. O astfel de interfaţă paralelă, unidirecţională, este interfaţa
CENTRONICS, folosită la comunicarea dintre calculator şi imprimantă.
Altă conexiune punct la punct poate fi realizată şi printr-o
interfaţă serială. În cea mai simplă formă interfaţa serială este alcătuită
dintr-o linie prin care se vehiculează date şi o altă linie, numită linie de
referinţă. Prin singura linie de date informaţia este transmisă câte un bit la
un moment dat.
Bineînţeles că o astfel de transmisie este mai lentă decât o
transmisie paralelă, dar simplitatea suportului fizic o face preferabilă în
aplicaţiile de mică şi medie viteză.

28
 RS232
În 1961 se realizează prima comunicare între
două calculatoare IBM folosindu-se modemuri şi linia
telefonică. Acest tip de comunicare se standardizează
cu numele RS 232.

29

Standardul RS-232 C, introdus de Electronic Industries

Association (EIA), defineşte caracteristicile electrice ale unei interfeţe
dintre un echipament numeric - numit în standard Data Terminal
Equipment (DTE) si un modem - denumit de standard Data
Communications Equipment (DCE). Denumirea completă a interfeţei RS-
232C este : Interface Between Data Terminal Equipment and Data
Communi-cation Equipment Employing Serial Binary Data Inter-change.
Litera C vine de la ultima revizie făcută standardului. Recomandarea V.24
a CCITT este aproape identică cu RS-232 C.

29
 RS232

30

Caracterele se transmit unul câte unul. Între caractere există

starea de aşteptare. Pe durata stării de aşteptare potenţialul liniei Tx este
negativ. Transmisia unui caracter începe întotdeauna cu transmiterea unui
bit de start ce atre potenţial pozitiv faţă de masă. Deoarece se lucrează în
logică negativă, bitul de start are valoarea logică 0. Se observă că
transmiterea bitului de start introduce o tranziţie de la nivelul negativ de
tensiune la cel pozitiv. Timpul petrecut în zona de tranziţie trebuie să fie
mai mic de 4% din durata necesară transmiterii unui bit Măsurând timpul
de tranziţie se poate deduce calitatea legăturii dintre DTE şi DCE. În
consecinţă se poate regla viteza de transmisie.
Urmează transmisia biţilor ce codează caracterul. Se
acceptă codarea pe 5, 6 , 7 sau 8 biţi. În figura de mai sus codarea
caracterului A se face pe 7 biţi.
După transmiterea biţilor ce codează caracterul, opţional, se
transmite un bit de paritate. Se poate lucra cu paritate pară sau impară.
De exemplu la paritate pară bitul de paritate va avea o astfel de valoare
încât numărul de biţi de valoare 1 din cuvânt împreună cu bitul de paritate
să fie un număr par. Bitul de paritate permite detectarea eronării unui
singur bit.
Ultimii biţi transmişi sunt biţii de stop care dau timp
receptorului să asambleze într-un cuvânt biţii recepţionaţi serie şi să se
pregătească pentru recepţionarea noului caracter. Se utilizează 1, 1,5 sau
2 biţi de stop.

30
 RS232
Standardul RS-232 C acoperă patru domenii:
1. Caracteristicile mecanice ale interfeţei.
2. Semnalele electrice.
3. Funcţia fiecărui semnal.
4. Subset de semnale pentru aplicaţii
specifice.

31

Orice standard de interfaţă cuprinde prescripţii impuse tuturor

dispozitivelor din sistem. Există patru tipuri de prescripţii:
Prescripţiile mecanice se referă la tipurile de conectoare utilizate, modul
de fixare a acestora precum şi a aparatelor din sistem, tipurile de
cabluri folosite, lungimea maximă a acestora, precum şi alte detalii
constructive şi prescripţii necesare pentru conectarea în sistem.
2) Prescripţiile electrice precizează parametrii electrici ai căii de
comunicaţie, respectiv nivelurile logice utilizate, condiţii de adaptare a
ieşirilor şi a intrărilor.
3)Prescripţiile funcţionale descriu rolul şi modul de utilizare a fiecărei
linii din magistrala standard. Deasemenea se referă la mesajele şi
datele ce pot fi transferate prin interfaţă şi modul în care se realizează
acest transfer.
4) Prescripţiile operaţionale se referă le modul în care fiecare aparat
din sistem poate să utilizeze interfaţa standard pentru a comunica cu
celelalte elemente din sistem.

31
 RS232 Specificatii mecanice
Prescripţiile mecanice se referă la faptul
că pe echipamentul numeric se află dispus
conectorul mamă, că lungimea maximă a
cablului dintre DTE si DCE este 15 metri şi
că se admite o capacitate maximă a
cablului de 2500 picofarazi. Deşi
nespecificat în standard, în momentul de
faţă, aproape toate aplicaţiile utilizează
pentru RS-232C conectorul cu 25 pini:
DB25.
32

32
 PI
RS232 semnale DB25
DENUMIRE SEMNAL SURSA PI DENUMIRE SEMNAL SURSA
N N
1 Împământare 14 2-nd TD DTE
2 Transmitted data DTE 15 Transm sign DCE
(TD),(Tx) timing
3 Received date DCE 16 2-nd RD DCE
(RD), (Rx)
4 Request to send DTE 17 Receiv sign DCE
(RTS) timing
5 Clear to send DCE 18 Neconectat
(CTS)
6 Data set ready DCE 19 2-nd RTS DTE
(DSR)
7 Masa semnal (GND) 20 DTE ready (DTR) DTE
8 Data carrier DCE 21 Signal quality DCE
detect (DCD) detector
9 Rezervat 22 Ring indicator DCE
(RI)
10 Rezervat 23 Data sign rate
selector
11 Neconectat 24 Transm sign DTE
timing
12 2-nd received DCE 25 Neconectat
sign detect
13 2-nd CTS DCE 33

Standardul RS-232 C cuprinde două tipuri de canale: un

canal primar ce operează la viteze ridicate de transfer şi care este dedicat
transferului de date şi un canal secundar, de viteză redusă, dedicat
informaţiei de control. La rândul său, canalul secundar poate fi divizat într-
un canal auxiliar pe care se transmit date independent de canalul primar şi
un canal de ră-spuns asociat canalului primar. Pe canalul de răspuns,
direcţia de transmitere a datelor este întotdeauna inversă faţă de direc-ţia
de transmitere a datelor pe canalul primar.
Este de remarcat că majoritatea aplicaţiilor folosesc doar
canalul primar.
Foarte important este modul de conectare al masei. Există
două legături la masă: pinul 1 este “împământare” şi foloseşte la legarea
între ele şi la pământ a carcaselor dispozitivelor şi pinul 7 care este masa
de referinţă a semnalelor.

33
 RS232 Tipuri de conectoare 1
14 1 6 DCD
DSR 2
15 2 Tx 7 Tx
RTS 3
16 3 Rx 8 Rx
CTS 4 6
17 4 RTS 9 DTR
RI 5 5
18 5 CTS
6 DSR 1
19
7
b
DTR 20
21 8 DCD
RI 22 9
23 10 1 - DTR 5 - Rx 1 - DTR 5 - Rx
11
8 7 6
24 2 - DSR 6 –Tx 2 2 - Tx 6 - DSR
12 5 4 3
25 3 - Tx 7 -Nc 3 – masa e
13 2 1
4 - masa 8 – Rx 2 4 – masa r

a c d

Diferite tipuri de conectoare pentru interfaţa RS 232:

a) conector mamă DTE cu 25 pini- DB25, b) conector mamă cu
9 pini- DB9, montat pe PC, c) conector MINI-DIN 8,
dinspre partea cu lipituri - utilizat la calculatoarele Mac-
Intosh, d) conector RJ-11 34

Figura arată şi alte tipuri de conectoare ce pot fi întâlnite în

practică. Săgeţile indică semnalele de intrare şi ieşire pentru DTE. În cazul
conectorului DB-25 au fost explicitate doar semnalele pentru canalul
principal. Se observă că în cazul celorlalte conectoare, datorită numărului
mai mic de pini se poate implementa un singur canal de transmisie

34
 RS232 Specificatii electrice
Standardul specifică patru tipuri de linii: linii de
date (4), linii de control (11), linii de sincronizare
(3) şi linii de masă (2).
Un semnal de date este considerat pe "1" logic
dacă potenţialul faţă de masă al liniei respective este
cuprins între - 3 V şi - 25 V, (de regulă între - 3 V şi
- 25 V la recepţie şi între - 5 V şi - 25 V la
generare). Pentru "0" logic potenţialul liniei de
date este cuprins între +3 V şi + 25 V.
Pentru liniile de control, polaritatea potenţialelor
asociate lui “1” şi “0” logic sunt inversate faţă de
liniile de date. 35

Pentru "0" logic potenţialul liniei de date este cuprins între +3 V şi + 25 V.

Figura de mai înainte a arătat zonele admise şi interzise pentru palierele
semnalelor vehiculate de către interfaţa RS 232. Timpul petrecut în zona de tranziţie
trebuie să fie mai mic de 4% din durata necesară transmiterii unui bit. Această cerinţă
limitează capacitatea maximă admisă pentru cablu la 2500 pF, deci şi lungimea maximă
a cablului.
Pentru liniile de control, polaritatea potenţialelor asociate lui “1” şi “0”
logic sunt inversate faţă de liniile de date. Liniile de control sunt considerate în
starea "ON" dacă sunt pe "1" logic (potenţial pozitiv) şi în starea "OFF" dacă sunt în "0"
logic (potenţial negativ).
Semnalele electrice sunt astfel generate încât scurtcircui-tarea oricăror
linii ale interfeţei să nu conducă la defectarea echipamentelor. Evident că pe durata
scurtcircuitului interfaţa, funcţie de pinii scurtcircuitaţi, este posibil să nu funcţioneze, dar
o dată cu îndepărtarea scurtcircuitului toate funcţiile de interfaţă pot fi reluate.
Carcasele aparatelor neîmpământate corect se pot găsi la difereţe de
potenţial mare. Utilizarea firului de masă de referinţă pentru egalarea potenţialelor
carcaselor conduce la apariţia unei căderi de tensiuni pe acest fir, cădere de tensiune ce
decalează nivelurile logice transmise şi recepţionate. Dacă acest decalaj este suficient de
mare apare situaţia în care zona nivelurilor pozitive ale aparatului A are o porţiune ce se
suprapune cu zona nivelurilor negative ale aparatului B. Faptul conduce la erori de
transmisie, mai ales în situaţia în care nivelurile sunt apropiate de zona de tranziţie. Ca
să se evite pe cât posibil această situaţie, majoritatea interfeţelor RS 232 lucrează cu
niveluri de ± 12 V (niveluri acceptate de circuitele electronice şi în plus aceste tensiuni
sunt tensiuni de alimentare într-un PC).

35
 RS232 Specificatii functionale
Semnalele de date sunt definite din punctul de
vedere al DTE şi pentru canalul principal sunt
două astfel de semnale : transmisie date (TD),
(Tx) - pinul 2 şi recepţie date (RD), (Rx) - pinul 3.
DTE trebuie să ţină semnalul Tx în starea logică
"1" (potenţial negativ) atunci când nu se transmit
date precum şi în intervalul dintre caractere. DTE
nu poate activa semnalul Tx dacă semnalele de
control RTS, CTS, DSR şi DTR nu sunt în starea
logică "1" (ON, potenţial pozitiv).

36

Semnalul recepţie date Rx trebuie ţinut pe "1" logic atâta timp cât semnalul de control
"DATA CARRIER DETECT" (DCD) este OFF. În transmisia "half-duplex" RD este pe "1" atunci când RTS este
ON. Canalul secundar are la pinii 14 şi 16 semnale de date analoage cu cele prezentate anterior.
Procedura de “handshake” la RS 232 se realizează cu semnalele RTS, CTS, DSR şi DTR.
Semnalele de control pot fi utilizate în totalitate sau numai o parte dintre ele. Se descrie în
continuare funcţia fiecă-rui semnal de control.
- REQUEST TO SEND (RTS) (pinul 4) are drept sursă DTE şi anunţă că există date de
transmis. În cazul legăturilor de tip simplex sau duplex punerea pe ON ("1" logic) a liniei RTS deter-mină
trecerea modemului (DCE) în modul "transmite". În legătura de tip half-duplex, starea ON a semnalului RTS
pune DCE în modul "transmite" şi totodată inhibă modul "recepţie". O dată ce semna-lul RTS trece în starea
OFF el nu mai poate fi readus în starea ON decât cu condiţia ca semnalul CLEAR TO SEND (CTS) să fi fost
comutat în starea OFF de către DCE.
Semnalul CLEAR TO SEND (CTS) (pinul 5) are ca sursă DCE şi constituie răspunsul
modemului la semnalul RTS. Dacă CTS este în starea ON, transmiterea datelor poate începe. Dacă CTS este
în starea OFF, DTE nu poate transmite date. Modemul ţine CTS în starea ON numai dacă liniile de control
DATA SET READY (DSR) şi DATA TERMINAL READY (DTR) sunt în starea ON. (Procedură handshake)
Semnalul DATA SET READY (DSR) (pinul 6) dă informaţii despre starea în care se
găseste modemul în sensul că este pus sub tensiune, este pornit şi gata să primească date pentru a le
transmite pe linia telefonică. Este un răspuns al modemului la semnalul DTR emis de echipamentul numeric
(DTE). Punerea lui DSR în starea ON nu înseamnă că întreg circuitul telefonic este stabilit, ci doar că modemul
local este pregătit pentru utilizare .
Semnalul DATA TERMINAL READY (DTR) - pinul 20 - în starea ON anunţă că DTE este
în functiune şi se doreşte conectarea lui DCE la interfaţă. Dacă DTR devine OFF, DCE este deconectat din
lanţul de comunicaţie după ce s-a terminat comunicarea aflată în curs de derulare.
Semnalul RING INDICATOR (RI) - pinul 22 - este pus în starea ON atunci când DCE
anunţă DTE că s-a primit un semnal de apel.
Semnalul DATA CARRIER DETECT (DCD) - pinul 8 este pus în starea ON atunci când
DCE este în măsură să anunţe DTE că pe linia telefonică a fost detectată existenţa purtătoarei. Dacă nu există
purtătoare sau nivelul acestuia este insuficient, DCD trece în starea OFF.
Dacă parametrii purtătoarei se menţin în limitele prescrise un timp mai îndelungat, există o
mare probabilitate ca schimbul de infor-maţie ce urmează a fi efectuat să se desfăşoare fără erori. Acest lucru
este semnalizat de către DCE prin punerea în stare ON a liniei SIGNAL QUALITY DETECTOR - pinul 21.
Semnalul DATA SIGNAL RATE SELECTOR - pinul 22 - este pus în starea ON atunci când
se selectează o viteză de transfer mai mare .
Semnalele de control SECONDARY REQUEST TO SEND, SECONDARY CLEAR TO
SEND şi SECONDARY DATA CARRIER DETECT au pentru canalul secundar acelaşi rol cu semnalele RTS,
CTS şi DCD pentru canalul primar.

36
 Specificaţii funcţionale

Continuare comentariu

37

Semnalele de sincronizare se utilizează doar în cazul comu-nicaţiei

sincrone, de altfel foarte rar folosită de către inter-faţa RS-232 C.
TRANSMITTER SIGNAL ELEMENT TIMING (DTE SOURCE) are ca
sursă DTE şi marchează mijlocul fiecărui bit transmis.
RECEIVER SIGNAL ELEMENT TIMING este folosit de DCE pentru a
marca mijlocul fiecărui bit recepţionat.
Cel de-al treilea semnal TRANSMITTER SIGNAL ELEMENT TIMING
(DCE SOURCE) este folosit de DTE pentru a schimba datele ce se transmit pe linia de
date (TxD). Data se modifică atunci când semnalul de sincronizare are o tranziţie din
starea OFF în starea ON.

În cazul în care un calculator transmite unei imprimante, pot

apare probleme din cauza vitezei de lucru a acesteia. De aceea se
utilizează un protocol de transmisie realizat cu liniile RTS şi CTS. Datorită
dotării imprimantei cu o memorie tampon, protocolul se realizează pe
blocuri de date. Unii producători înlocuiesc CTS cu unul dintre semnalele
DTR şi DSR.
La comunicarea între două calculatoare, ce folosesc RS-232
C şi modul full-duplex, legate direct sau prin intermediul modemurilor, se
utilizează frecvent aşa- numitul protocol XON/XOFF. Acest protocol
foloseşte două coduri ASCII, numite unul "Device Control 1" (DC1) şi
celălalt "Device Control 2" (DC2), în modul următor: la primirea
caracterului DC1 transmiţătorul începe să transmită (XON), iar la primirea
caracterului DC2 transmiţătorul se opreşte (XOFF).
La echipamentele ce lucrează la distanţă mare se preferă
lucrul în curent. Standardul RS-232 C a fost definit în termeni de tensiune,
dar se construiesc dispozitive ce consideră nivel logic "1" atunci când
trece un curent de 20...60 mA şi nivel logic "0" la absenţa curentului. La
asamblarea unor astfel de dispozitive în vederea comunicării prin RS-232
C apare problema care dintre ele constituie sursa de curent.

37
 RS232
1 Masă de protecţie
7 Masă de referinţă (GND)
2 Transmisie de date (TxD)
3 Recepţie de date (RxD)
DTE 4 RTS
DCE
5 CTS
6 DSR
20 DTR

Utilizarea liniilor într-o aplicaţie tipică a interfeţei

RS-232 C
38

Se observă cele două legături de masă (masa de protecţie şi masa de

referinţă). Deoarece există două fire (TxD şi RxD) se poate realiza o
comunicare full duplex. Existenţa celor 4 legături (RTS, CTS, DSR, DTR)
permit realizarea unui handshake complet. Întrucât DTR şi DSR se pun pe
1 imediat ce DTE şi DCE se alimentează, iar fără alimentare RTS şi CTS
nu se activează, din procedura de handshake poat lipsi una dintre cele
două perechi de semnale. De regulă se utilizează doar RTS şi CTS, iar
pinii DSR şi DTR se scurtcircuitează atât la DCE cât şi la DTE. În cazul în
care DTE şi DCE sunt situate în apropiere şi sub supravegherea aceluiaşi
operator se suprimă şi liniile RTS şi CTS (se suprimă procedura de
handshake) şi se scurtcircuitează şi pinii 4 şi 5 atât de la DTE cât şi de la
DCE.
Dacă DTE şi DCE sunt alimentate de la aceeaşi priză shuko
(cu împământare), atunci se poate renunţa şi la firul de legătură între pinii
1 (masă de protecţie).
Rezultă că numărul minim de fire între DTE şi DCE prin care
se poate face o comunicare full duplex este 3 (GND, TxD, RxD).

38
 RS232
2 2
3 3
DTE DCE DTE DTE
7 7
1 1

a b

Conexiunile la pini pentru legarea între un a) DTE şi

un DCE b) DTE şi un DTE

39

Trebuie remarcat faptul că interfaţa RS-232 C a fost

proiectată pentru a stabili comunicaţia la distanţă între două DTE prin
intermediul liniei telefonice şi a modemurilor. Practica a impus utilizarea
interfeţei RS-232 C şi în alte scopuri: spre exemplu, la legarea imprimantei
la calculator. Apare problema de a şti care este DTE şi care este DCE. Un
mod simplu de a le identifica constă în observaţia că DTE transmite la
pinul 2 pe când DCE transmite la pinul 3. Prin urmare, modul de legare a
liniilor TxD şi RxD trebuie să ţină cont de tipul dispozitivelor ce comunică.

39
 Circuite pentru RS232
D7-D0
D7-D0 SOUT
MEMR sau I/OR SIN
M
DISTR RTS
a MEMWsau I/OW
DOSTR DTR
g
INTRPT DRIVERS
I
s MR DSR La conectorul
t A0 DCD RS 232
r A1 8250 CTS
a A2 R1
l ADS
a “0” DOSTR XTAL1
CS DISTR 3,072
P CS2 XTAL2 MHz
C “1” CS1 BAUDOUT
CS0 RCLK

40

Este un circuit ce se găseşte în calculatoarele mai vechi sub forma unui

integrat cu 40 pini. La calculatoarele de generaţie recentă, electronica pentru
comunicarea serială asincronă se găseşte în controlerul I/O, alături de circuite ce
guvernează portul paralel sau comunicarea cu discurile.
Circuitul INS8250 realizează conversia serie - paralel (în cazul recepţiei
datelor seriale) şi paralel - serie (în cazul transmiterii datelor sub formă serială). În primul
caz şterge, iar în al doi-lea caz adaugă automat şi conform programării biţii de start, stop
şi de paritate. Se poate programa numărul de biţi ai cuvântului ce se transmite (cuvânt pe
5, 6, 7, sau 8 biţi), generarea şi detecţia bitului de paritate atât pentru paritate pară cât şi
impară, generarea biţilor de stop (1, 1 ½, sau 2 biţi de stop), precum şi rata de transfer,
cuprinsă între 0 şi 56k Baud/s. De fapt rata de transfer se stabileşte funcţie de frecvenţa
de tact care se divide cu un număr cuprins între 1 şi 216, număr ce se înscrie în registrul
intern “Divisor Latch”. Există registre în care se înscriu cuvinte prin care se stabileşte
modul de transmisie, recepţie şi de funcţionare a întreruperilor.
INS8250 poate fi cuplat direct la magistrala internă a calculatorului (figura
8.17). El realizează întreg protocolul RS 232, doar că mai are nevoie de circuite
suplimentare (drivere) pentru a converti nivelurile TTL în niveluri de tensiune ± 12 V,
impuse pentru intrări şi ieşiri.
Activarea circuitului se face de către PC prin trecerea pe “0” a semnalului
chip select CS. Prin intermediul semnalelor MEMR (I/OR) sau MEMW (I/OW), active pe
“0”, procesorul calculatorului alege dacă scrie sau citeşte unul dintre cele 10 registre
interne ale circuitului INS8250. Care este acel registru, se decide prin conţinutul liniilor de
adresă A0, A1, A2 şi bitul DLAB, cel mai semnificativ bit din registrul de control, conform
tabelului 8.2

40
 Adresele registrelor interne ale INS 8250
A2 A1 A0 DLAB Registrul Adresa PC
0 0 0 0 Reg. recepţie (citeşte), Reg. Transmite (scrie) 3F8
(Receiver Buffer, Transmitter Holding Register)
0 0 1 0 Validare întreruperi (Interrupt Enable) 3F9
0 1 0 x Identificare întrerupere - poate fi numai citit 3FA
(Intrerrupt Identification - read only)
0 1 1 x Registrul control (Line Control) 3FB
1 0 0 x Control MODEM (MODEM Control) 3FC
1 0 1 x Registrul stare (Line Status) 3FD
1 1 0 x Stare MODEM (MODEM Status) 3FE
0 0 0 1 Divisor Latch - least significant byte 3F8
0 0 1 1 Divisor Latch - most significant byte 3F9

41

Circuitul se leagă direct la semnalele ce se găsesc pe magistrala internă a unui PC. Octetul, ce poate
reprezenta data ce urmează să se transmită, sau data ce a fost recepţionată şi se livrează unităţii centrale
(CPU), sau un cuvânt de control ce se citeşte sau se înscrie într-unul dintre registrele interne, se găseşte în
registrul tampon al magistralei de date “Data Bus Buffer”. De aici octetul este vehiculat prin intermediul
magistralei interne a circuitului INS8250.
Dacă este vorba de un octet ce urmează să se transmită, acesta se transferă în registrul temporar pentru
transmisie: “Transmitter Holding Register” şi apoi în registrul de deplasare: “Transmitter Shift Register”, unde i
se adaugă biţii de start, stop şi paritate şi de unde, funcţie de viteza de transmisie, biţii cuvântului sunt scoşi la
ieşirea serială SOUT.
Viteza de transmisie sau recepţie este programată în funcţie de frecvenţa de tact şi de numărul pe 16 biţi
înscris în cele două registre de 8 biţi: “Divisor Latch”. La ieşirea BAUDOUT se furnizează un semnal cu
frecvenţa de 16 ori mai mare decât viteza de transmisie, semnal ce poate fi utilizat ca intrare de tact RCLK
pentru secţiunea de recepţie.
Cuvântul recepţionat intră serial prin pinul SIN în registrul de deplasare pentru recepţie
“Receiver Shift Register” de unde, în paralel, trece în registrul tampon pentru recepţie “Receiver Buffer
Register” unde este curăţat de biţii de start, stop şi paritate şi totodată se face verificarea corectitudinii
recepţiei. Dacă este identificată o eroare se poziţionează bitul corespunzător din cadrul registrului de
identificare a întreruperii “Interrupt ID Register”. Întreruperea este lansată spre CPU la pinul INTRPT numai
dacă este validată prin înscrierea corespunzătoare în registrul de validare întreruperi “Interrupt Enable
Register”
Funcţionarea circuitului este guvernată prin cuvântul înscris în registrul de control “Line Control Register” şi
este monitorizată prin cuvântul pe care CPU îl citeşte în registrul “Line Status Register”.
Funcţionarea liniilor de MODEM este programată prin cuvântul înscris în registrul control MODEM: “MODEM
Control Register” şi este monitorizată prin citirea registrului de stare MODEM: “MODEM Status Register”.
Tabelul 8.3
Bit 1 Bit 0 Lungimea cuvântului transmis sau recepţionat
0 0 5 biţi
0 1 6 biţi
1 0 7 biţi
1 1 8 biţi
Cuvântul de 8 biţi ce programează modul de lucru se înscrie în registrul de control (Line
Control Register).
Biţii B0 şi B1, mai puţin semnificativi, determină numărul de biţi ai cuvântului ce se recepţionează sau se
transmite, conform tabelului 8.3:
Bitul B2 specifică numărul de biţi de stop: pentru valoarea 0 este generat sau verificat un bit de stop la
transmisie, respectiv recepţie, iar pentru valoarea 1 sunt generaţi sau verificaţi 1 ½ biţi de stop (pentru cuvinte
de 5 biţi lungime) şi 2 biţi de stop (pentru cuvinte de 6, 7 sau 8 biţi).

41
 D AT A R E C E IV E R R E C E IV E R (1 0 )
D -D BU S B U FFER S H IF T S IN
7 0
R E G IS T E R R E G IS T E R
(1 -8 ) BU FFER

R E C E IV E R
IN T E R N A L L IN E T IM IN G (9 )
D AT A BU S CO N TRO L & RCLK
R E G IS T E R CO N TRO L

A 0 (2 8 ) D IV IS O R
(1 5 )
A 1 (2 7 ) L A T C H (L S ) BA U D
A 2 (2 6 ) D IV IS O R G EN ERATO R BA U D O U T
(1 2 )
L A T C H (M S )
CS0
CS1 (1 3 )
CS2 (1 4 )
AD S (2 5 ) SELECT T R A N S M IT T E R
M R (3 5 ) & L IN E T IM IN G
D IS T R (2 2 ) C O N T R O L STATU S &
D IS T R (2 1 ) L O G IC R E G IS T E R CO N TRO L
D O STR (1 9 )
D O STR (1 8 )
(2 3 )
D D IS
(2 4 )
CSO U T T R A N S M IT T E R
X TAL1 (1 6 ) T R A N S M IT T E R (1 1 )
(1 7 ) H O L D IN G S H IF T SO U T
X TAL2 R E G IS T E R R E G IS T E R

M O D EM (3 2 )
RTS
CO N TRO L (3 6 )
CTS
R E G IS T E R (3 3 )
M O D EM D TR
CO N TRO L (3 7 ) D SR
L O G IC (3 8 ) RLSD
PO W ER (4 0 ) M O D EM
+5 V (3 9 )
SU PPLY
(2 0 ) G N D STATU S RI
(3 4 )
R E G IS T E R O U T 1
(3 1 )
O U T 2
IN T E R R U P T IN T E R R U P T (3 0 )
EN AB LE CO N TRO L
R E G IS T E R L O G IC IN T R P T

IN T E R R U P T
ID
R E G IS T E R

42
Schema bloc a circuitului INS8250

Bitul B3 validează (pentru valoare 1) verificarea, respectiv generarea biţilor de paritate situaţi între ultimul bit al
cuvântului şi bitul de stop.
Bitul B4 stabileşte tipul de paritate: pentru B4 = 0 se verifică, respectiv se transmite un număr impar de valori
“1” a cuvântului recepţionat, respectiv transmis, iar pentru B4 = 1 se verifică, respectiv se transmite un număr
par de valori “1” a cuvântului recepţionat, respectiv transmis.
Bitul B5 este indicator logic de paritate; dacă B3 = 1, B4 = 1 şi B5 = 1, atunci bitul de paritate care se transmite
sau se verifică la recepţie are valoarea logică “0”; dacă B3 = 1, B4 = 0 şi B5 = 1 atunci bitul de paritate care se
transmite sau se verifică la recepţie are valoarea logică “1”.
Bitul B6 foloseşte pentru introducerea unei pauze în transmisia serială a datelor. Dacă B6 = 1, ieşirea serială
SOUT este forţată pe “0” şi rămâne acolo până B6 se pune pe “0”.
Bitul B7 este bitul DLAB, de acces la cele două registre ‘Divisor Latch’ care păstrează numărul ce stabileşte
viteza de transfer. Valoarea pe 16 biţi ai numărului înscris, se calculează împărţind cu 16 câtul obţinut prin
divizarea frecvenţei de tact la viteza de transfer dorită. Dacă DLAB = 1, registrele se pot citi sau scrie, funcţie
de semnalele Read, respectiv Write ate CPU. Dacă DLAB = 0, accesul este permis la registrele: “Receiver
Register”, Transmitter Holding Register”, sau “Interrupt Enable Register”.
Registrul de control poate fi scris sau citit (inspectat) de către unitatea centrală (CPU).
Registrul de stare (“Line Status Register”) furnizează CPU informaţii privind derularea transferului de date.
Bitul 0 este un indicator “Data Ready (DR)” pentru recepţie. El primeşte valoarea “1” atunci când recepţia unui
caracter este completă, iar caracterul este în registrul de recepţie (“Receiver Buffer”). Este automat pus pe “0”
atunci când CPU citeşte registrul de recepţie. Valoarea “0” poate fi şi scrisă de CPU.
Bitul 1 este un indicator de eroare de depăşire (“Overrun Error” - OE) şi indică faptul că registrul de recepţie nu
a fost citit de CPU, iar un nou caracter a fost recepţionat şi a alterat valoarea ce se găsea în registrul de
recepţie. Indicatorul OE este şters la citirea registrului de stare de către CPU.
Bitul 2 este indicatorul de eroare de paritate (“Parity Error” - PE) şi valoarea 1 a lui arată faptul că numărul de
“1” din cuvântul recepţionat nu îndeplineşte condiţia de paritate. PE este pus pe “0” după citirea registrului de
stare de către CPU.
Bitul 3 este indicatorul de eroare de format (“Framing Error” - FE) şi este pus pe “1” atunci când valoarea
bitului de Stop nu este corectă; adică se detectează “0” pe poziţia corespunzătoare bitului de stop.
Bitul 4 este indicatorul de pauză (“Break Interrupt” - BI). Ia valoarea 1 de fiecare dată când se recepţionează la
intrare valoarea 0 un timp mai lung decât cel corespunzător recepţiei unui cuvânt; (timpul necesar transmiterii
bitului de start + biţii de date + bitul de paritate + biţii de stop).
Observaţie. Biţii 0, 1, 2, 3 sunt biţi de eroare şi valoarea 1 a oricăruia determină lansarea unei cereri de
întrerupere către CPU. Cei patru biţi formează aşa-numitul registru de stare a recepţiei.
Bitul 5 este un indicator al faptului că registrul temporar pentru transmisie este gol (“Transmitter Holding
Register Empty” - THRE). Valoarea 1 indică CPU (prin lansarea unei cereri de întrerupere către CPU, dacă
întreruperea este validată) că INS8250 este gata să accepte un nou caracter pe care să-l transmită. THRE
este pus pe “1” în momentul în care cuvântul a fost transferat din registrul temporar în registrul de deplasare
pentru transmisie (“Transmitter Shift Register”). La înscrierea unei noi valori în registrul temporar, THRE ia
valoarea “0”.
Bitul 6 este un indicator al faptului că registrul de deplasare pentru transmisie s-a golit şi este în aşteptare
(“Transmitter Shift Register Empty” - TSRE). TSRE se pune pe “0” la fiecare transfer din registrul temporar în
registrul de deplasare pentru transmisie. TSRE poate fi doar citit.
Bitul 7 are totdeauna valoarea “0”.

42
 DATA RECEIVER RECEIVER (10)
D7-D0 BUS BUFFER SHIFT SIN
(1-8) BUFFER REGISTER REGISTER

RECEIVER
INTERNAL LINE TIMING (9)
DATA BUS CONTROL & RCLK
REGISTER CONTROL

A0 (28) DIVISOR
(15)
A1 (27) LATCH (LS) BAUD
A2 (26) DIVISOR GENERATOR BAUDOUT
LATCH (MS)
CS0 (12)
CS1 (13)
CS2 (14)
ADS (25) SELECT TRANSMITTER
MR (35) & LINE TIMING
DISTR(22) CONTROL STATUS &
DISTR(21) LOGIC REGISTER CONTROL
DOSTR (19)
DOSTR(18)
DDIS (23)
(24)
CSOUT TRANSMITTER
XTAL1 (16) TRANSMITTER (11)
HOLDING SHIFT SOUT
XTAL2 (17) REGISTER REGISTER

MODEM (32)
RTS
CONTROL (36)
CTS
REGISTER (33)
MODEM DTR
CONTROL (37) DSR
LOGIC (38) RLSD
POWER (40) MODEM
+5 V (39)
SUPPLY (20) GND STATUS RI
(34)
REGISTER OUT 1
(31)
OUT 2
INTERRUPT INTERRUPT (30)
ENABLE CONTROL
REGISTER LOGIC INTRPT

INTERRUPT
ID
REGISTER 43

Registrul de identificare a întreruperii (IIR) clasifică întreruperile în patru nivele de prioritate: 1) prioritatea
cea mai mare este acordată registrului de stare a recepţiei, 2) prioritatea 2 faptului că există un caracter
recepţionat în registrul tampon recepţie (“Receiver Buffer Register”), 3) prioritatea 3 se acordă faptului că
registrul temporar pentru transmisie este gol, 4) cea mai mică prioritate o are registrul de stare MODEM.
Bitul 0 poate fi folosit la realizarea unei întreruperi hard sau în procesul de interogare a întreruperii. Valoarea
“0” a bitului 0 indică faptul că este în derulare un proces de cerere de întrerupere, iar conţinutul IIR poate fi
folosit ca pointer pentru subrutina ce tratează întreruperea. Valoarea 1 indică faptul că INS8250 nu cere
întrerupere, iar procesul de interogare poate continua.
Biţii 1 şi 2 sunt utilizaţi pentru identificarea întreruperii după cum se arată în tabelul 8.4.
Tabelul 8.4
Bit 2 Bit 1 Bit 0 Nivel de Tipul de
Sursa de Anularea cererii

prioritate întrerupere
întrerupere de întrerupere
0 0 1 - -
-
-
1 1 0 1) reg de stare a recepţiei OE sau PE sau
FE sau BI citind registrul de stare
1 0 0 2) cuvânt recepţionat s-a recepţionat
un cuvânt citind reg. Tampon de recepţie
în registrul tampon
0 1 0 3) este gol reg.
reg. temporar pt. transmisie citind IIR, scriind în reg. temp.
temp. pt. transmisie
0 0 0 4) stare MODEM
CTS, DSR, RI, DCE citind reg. stare MODEM

Registrul de validare întreruperi (“Interupt Enable Register”) permite validarea separată a celor patru
niveluri de întrerupere, scriind “1” în bitul corespunzător, după cum urmează:
Bitul 0 valiează întreruperea de nivel 2,
Bitul 1 valiează întreruperea de nivel 3,
Bitul 2 valiează întreruperea de nivel 1,
Bitul 3 valiează întreruperea de nivel 4. Biţii 4 până la 7 sunt mereu pe “0”.
Registrul de control MODEM (“MODEM Control Register”) stabileşte valorile logice TTL pentru liniile
MODEM:
Bitul 0 stabileşte valoarea pentru ‘Data Terminal Ready” Valoarea “0” pune DTR pe “1” şi invers.
Bitul 1 stabileşte valoarea pentru ‘Request to Send” Valoarea “0” pune RTS pe “1” şi invers.
Bitul 2 stabileşte valoarea pentru ieşirea “Output 1 - OUT1”, o ieşire la dispoziţia utilizatorului Valoarea “0”
pune OUT1 pe “1” şi invers.
Bitul 3 stabileşte valoarea pentru ieşirea “Output 2 - OUT2”, o altă ieşire la dispoziţia utilizatorului Valoarea “0”
pune OUT2 pe “1” şi invers.
Bitul 4 permite un autotest al funcţionării INS8250. Punerea bitului 4 pe “1” are următorul efect: ieşirea serială
SOUT se pune pe “1”, iar intrarea serială se deconectează. În interiorul circuitului, ieşirea registrului de
deplasare pentru transmisie se leagă la intrarea registrului de deplasare pentru recepţie. Concomitent cele
patru intrări de control MODEM (CTS, DSR, RLSD şi RI) se deconectează spre exterior, iar spre interior se
leagă la cele patru ieşiri de control MODEM (DTR, RTS, OUT1 şi OUT2). Astfel se realizează o buclă,
recepţionîndu-se ceea ce se transmite.

43
 Registrele interne INS8250
A2 A1 A0 DLAB Registrul Adresa PC
0 0 0 0 Reg. receptie (citeste), Reg. Transmite (scrie) 3F8
(Receiver Buffer, Transmitter Holding Register)
0 0 1 0 Validare intreruperi (Interrupt Enable) 3F9
0 1 0 x Identificare intrerupere - poate fi numai citit 3FA
(Intrerrupt Identification - read only)
0 1 1 x Registrul control (Line Control) 3FB
1 0 0 x Control MODEM (MODEM Control) 3FC
1 0 1 x Registrul stare (Line Status) 3FD
1 1 0 x Stare MODEM (MODEM Status) 3FE
0 0 0 1 Divisor Latch - least significant byte 3F8
0 0 1 1 Divisor Latch - most significant byte 3F9

44

În modul autotest, sistemul de întreruperi poate fi complet testat, prin faptul că

întreruperea testată se poate activa prin înscrierea unui “1” pe poziţia corespunzătoare
din “Line Status Register” sau “MODEM Status Register”.
Revenirea la funcţionarea normală se face prin reprogramarea corectă a tuturor registrilor
după care se pune pe “0” bitul 4 din registrul de control MODEM. Biţii 4 până la 7 sunt
mereu pe “0”.
Registrul de stare MODEM monitorizează liniile de intrare MODEM. Biţii acestui registru
se pun pe “1” atunci când intervine o schimbare a stării logice a liniei monitorizate.
Resetarea se face la fiecare citire de către CPU a registrului de stare MODEM.
Bitul 0 se pune pe “1” atunci când linia Clear to Send (CTS) schimbă starea logică.
Bitul 1 se pune pe “1” atunci când linia Data Set Ready (DSR) schimbă starea logică.
Bitul 2 se pune pe “1” atunci când linia Ring Indicator (RI) schimbă starea logică din “1”
(On) în “0” (Off).
Bitul 3 se pune pe “1” atunci când linia Received Line Signal Detector (RLSD) schimbă
starea logică.
Observaţie: De fiecare dată când unul dintre biţii 0, 1, 2, 3 se pune pe “1”, se generează o
cerere de întrerupere de tip “stare MODEM”.
Biţii 4 pînă la 7 servesc în procedura de autotest. Dacă bitul 4 din registrul de control
MODEM are valoarea 1 atunci, în cadrul registrului de stare MODEM, bitul 4 este
echivalent liniei CTS, bitul 5 liniei DSR, bitul 6 liniei OUT1, iar bitul 7 liniei RLSD.

44
.. Secvenţă de programare RS232
..
outport 3FB 80h: se înscrie bitul DLAB pe 1 (urmează
programarea vitezei de transmisie)
outport 3F8 ratah; - rata = octetul mai puţin semnificativ al nr ce
divizează frecv. de tact de 3,072 MHz până la de 8
ori viteza de transmisie dorită,
outport 3F9 0h; octetul mai semnificativ al Divisor Lach =0,
outport 3FB 07h; 8biţi pe caracter, fara bit de paritate, 2 biţi de stop,
outport 3FC 02h; activare protocol RDS activă,
..
..
45

45
 Utilizarea reţelelor de calculatoare
• Reţele pentru firme
• Reţele pentru persoane fizice
• Reţele pentru utilizatori mobili
• Aspecte sociale

46

Computer networks = reţea de calculatoare = o colecţie de calculatoare

autonome interconectate printr-o singură tehnologie. Calculatoarele pot
avea resurse hardware şi software diferite şi aceste diferenţe sunt vizibile
utilizatorilor. Dacă un utilizator doreşte să ruleze un program aflat pe un
calculator la distanţă, utilizatorul trebuie să se conecteze la acel calculator
şi să ruleze pe acesta programul dorit. Cu alte cuvinte, utilizatorul trebuie
să relizeze administrarea reţelei.
Distributed system = sistem distribuit = o colecţie de calculatoare
independente, interconectate şi care apar utilizatorilor ca un singur şi
coerent sistem. Există un program transparent pentru utilizator ce
administrează reţeaua de calculatoare.
Aspectele sociale ale utilizării reţelelor de calculatoare rezultă din faptul
că fiecare utilizator are libertatea să pună la dispoziţia celorlalţi
documente. Deci fiecare utilizator este responsabil de conţinutul
documentelor proprii. Deasemenea scopul şi modul de utilizare a reţelei
este responsabilitatea utilizatorului. De aici rezultă multe probleme sociale,
legale, politice sau morale.

46
 Reţele pentru firme

Reţea

O reţea cu doi clienţi şi un server

47

Reţelele pentru firme trebuie să răspundă uneia sau mai multor dintre
următoarele cerinţe:
- să relizeze un puternic mediu de comunicare (e-mail,
videoconferinţe),
- să permită comunicări sigure cu alte firme (pentru
aprovizionare şi livrare),
- servicii de comerţ electronic (e-commerce).
În cazul firmelor se pune problema utilizării eficiente a resurselor de către
utilizatorii reţelei. Resursele pentru utilizarea în comun pot fi hardware
(unităţi centralizate de memorare, imprimante, scanere, inscriptoare de
discuri, aparatură video, etc.) sau softvare (programe specifice).
Modelul client – server este cel mai potrivit pentru o reţea ce deserveşte
o firmă. Astfel se poate realiza o utilizare eficientă şi în comun a resurselor
reţelei (imprimante, inscriptoare de CD, colecţie de documente, colecţie
de programe). Serverul are un administrator care gestionează resursele
dar şi conturile utilizatorilor maşinilor client. Administratorul deschide sau
închide conturi pentru un anume utilizator, îi atribuie o colecţie de drepturi
la utilizarea resurselor.

47
 Reţele pentru firme (2)
Cerere
Maşină Client Maşină Server
(request)

Reţea

Răspuns
(replay)
Proces Client Proces Server

Modelul client-server implică cereri şi răspunsuri.

48

La modelul client – server, maşina client iniţiază un proces client în urma

căruia se lansează o cerere către procesul server din maşina server.
Acesta analizează cererea şi dă un răspuns procesului client.
Avantajele sistemului client sever sunt;
-la scara întregii reţele se face economie de resurse fiindcă acestea se
găsesc numai în jurul serverului. Accesul la resurse este impărţit între toţi
clienţii aflaţi în reţea.
-administrarea reţelei este uşoara îtrucât toate conturile utilizatorilor se
găsesc concentrate pe un singur calculator
-în caz de avarie, pornirea sistemului este mai simplă, deoarece se face
dintr-un singur loc şi acela este de regulă supravegheat de administratorul
de reţea. Pornirea clienţilor nu reclamă manevre complicate deoarece
aceştia au o configurare minimală, de tip terminal (cel mai adesea
procesor cu ceva memorie RAM şi plăci de intrare/ieşire pentru mouse,
pentru un disc flexibil, video ,monitor şi tastatură).
Desigur, defectarea serverului duce la scoaterera din funcţiune a întregii
reţele.
-clienţii nu trebuie să aibă grija unor resurse locale, de care alţii se
folosesc. De fapt, clientul are impresia că lucrează singur la un calculator
cu proprietăţi apropiate de cele ale serverului

48
Aplicaţii ale reţelelor pentru persoane fizice
• Accesul la informaţii aflate la distanţă
• Comunicaţii interpersonale
• Aplicaţii interactive (serviciu de acasă,
jocuri, documente colective)
• Comerţ electronic, aplicaţii bancare
• Administrarea automată a aparaturii
casnice

49

Se apreciază că reţelele pentru persoane fizice (Hme Networks) vor avea

în viitor cea mai mare dezvoltare.

49
 Aplicaţii ale reţelelor pentru persoane fizice (2)

În sistemul pereche (peer-to-peer) nu este fixat rolul de client sau server.

50

La sistemul de comunicare peer-to-peer o persoană poate comunica cu

una sau mai multe persoane fără să existe divizarea în client şi server. (e-
mail, chat-room, sau schimburi de documente). În unele cazuri
documentele schimbate pot ridica probleme legale (pornografie, muzică
sau filme fără licenţă).

50
 Aplicaţii ale reţelelor pentru persoane fizice (3)

Câteva forme de comerţ electronic (e-commerce).

51

O persoană poate comunica de acasă şi cu alte firme.

51
 Utilizatori de reţele mobile

Combinaţii între reţele wireless şi calculatoare mobile.

52

PDA = Personal Digital Assistants

Oricine dispune de lap-top şi un modem wireless poate crea o reţea

mobilă. Reţelele mobile sunt utile în cazurile: conducători de taxi,
camioane, livrări de produse acasă, asistenţă de specialitate pentru
personalul de întreţinere a unor utilaje răsp-ndite pe o arie largă, citirea
automată şi de la distanţă a unor parametri ai proceselor aflate sub
supraveghere, achitarea de la distanţă a unor facturi (m-commerce =
mobile commerce), domeniul militar, etc.
Comunicaţiile mobile s-au dezvoltat mult şi pe seama
supoziţiei ca PDA -urile vor descărca un volum mare de date (documente,
filme, jocuri video, pagini Web) cu ajutorul telefoanelor mobile. În acest
scop s-a dezvoltat sistemul WAP 1.0 (Wireless Appcation Protocol)

52
 Tipuri de reţele (Network Hardware)
• LAN - Local Area Networks (Reţele locale)
• MAN - Metropolitan Area Networks (Reţele
metropolitane)
• WAN - Wide Area Networks (Reţele pe arii
extinse)
• Wireless Networks (Reţele fără fir)
• Home Networks (Reţele personale)
• Internetworks (Reţele interconectate)
53

Denumirile de tipuri de reţea ţin seama de aria deservită de aceasta.

Totuşi, e de remarcat faptul că funcţie de aria deservită şi de numărul de
calculatoare diferitele tipuri de reţea au topologii diferite, circuite şi
echipamente diferite, moduri diferite de comunicare şi administrare.

53
 Reţele Broadcast

Tehnologii de transmisie
• Broadcast (radio)
– Multicast
• Point-to-point (cu adresă,
punctuale, unicast)

54

Pentru a transmite mesaje de la un calculator la altul, se poate alege una

dintre cele două strategii de comunicare:
- Broadcast- în care mesajul este transmis tuturor calculatoarelor din
reţea. Dacă mesajul ajunge la un calculator căruia nu-i este adresat,
acesta nu-l ia în considerare. Conform denumirii strategiei, există
similitudini cu transmisia programului de radio; un anumit program nu este
ascultat decât de cei interesaţi. Strategia broadcast se aplică în principal
în cazul reţelelor locale (LAN), deoarece aici se dovedeşte eficientă şi
fiabilă. În cazul în care mesajul este adresat numai unui grup de
calculatoare dintre cele existente, atunci sistemul se numeşte multicast.
- Unicast , sau punct la punct - în care mesajul este transmis unui singur
receptor. Procesul este similar cu transmiterea unei scrisori prin poştă.
Strategia este mai eficientă şi numai pentru faptul că un calculator nu
trebuie să fie atent la toate mesajele vehiculate pe linia de comunicaţie.
Principalele eforturi se indreaptă în a face transmisia cât mai eficientă.
Tipic, unicast se aplică în reţelele de mari dimensiuni (WAN), unde
distanţele geografice nu permit folosirea unui mediu de comunicaţie
eficient pentru broadcast. Este de remarcat faptul că între sateliţii de
comunicaţii ce înconjoară Pamântul s-a realizat o reţea de tip inel în care
datele trec de la unul la altul dupa strategia broadcast şi folosind ca mediu
de transmisie microundele.

54
 Reţele Broadcast (2)
Distanţa dintre Locul în care sunt situate Denumirea reţelei
procesoare procesoarele
0,1 m pe acelaşi cablaj circuite numerice de
prelucrare
1m într-un sistem numeric sisteme multiprocesor
10 m cameră LAN
100m clădire LAN
1 km ansamblu de clădiri LAN
10 km oraş MAN
100 km ţară WAN
1000 km continent WAN
10.000 km planetă Internet

Clasificarea interconectării procesoarelor după distanţa

dintre ele. 55

În categoria circuitelor numerice de prelucrare intră şi calculatoarele ce au

în paralel multe unitaţi rapide de procesare şi care lucrează toate sub
acelaşi program. Sistemele multiprocesor, lucrează în mare parte
independent şi comunică între ele un mare volum de date pe magistrale
foarte rapide şi de dimensiuni fizice reduse. De la această dimensiune în
sus, apare ceea ce se înţelege în mod uzual prin reţea, adică calculatoare
ce schimbă între ele mesaje prin intermediul unor cabluri lungi. După
dimensiunea mediului de comunicaţie reţelele se împart în reţele locale
(LAN), reţele metropolitane (sau orăşeneşti), (MAN) şi reţele de foarte
mari dimensiuni (WAN), Legarea între ele a mai multor reţele are
denumirea în engleză ‘internetwork’, sau pe scurt ‘internet’. La dimensiune
planetară, reţeaua rezultată poartă numele de Internet (cu I mare)

55
 Local Area Networks

Reţele LAN Hub

(a) Bus (magistrală)

(b) Ring (inel)
(c) Ramificată
(c)
56

LAN sunt reţele private, de dimensiunea unei clădiri sau a unui grup de
clădiri; spre exemplu un campus universitar , o intreprindere sau o bancă.
Sunt destinate legării împreună a calculatoarelor personale şi de tip
‘workstation’, în general deţinute de aceeaşi companie, cu scopul de a
împărţi resursele între utilizatori şi de a uşura schimbul de informaţii. Sunt
diferite tipuri de LAN şi ele pot fi clasificate după următoarele
caracteristici:
1) dimensiune,
2) tehnica de transmitere a datelor şi
3) topologia adoptată.
Datorită dimensiunii reduse, în cazul LAN se cunoaşte timpul maxim de
intârziere ce poate apare la transmisia unui bit de la un capăt la altul al
reţelei şi se pot implementa tehnici eficiente de detectare şi corectare a
erorilor. Şi administrarea şi intreţinerea reţelei este mai simplă.
Ca tehnică de transmitere a datelor se acceptă tehnica broadcast şi
legarea calculatoarelor printr-un sigur cablu. Prin urmare, viteza de
transmitere a datelor poate varia între 10 Mbps (milioane de biti pe
secundă), în cazul cablului coaxial şi 100 Mbps, în cazul firelor răsucite
(torsadate). În ultimul timp se poate observa construirea de LAN ce au
fibre optice ca mediu de comunicaţie. La acestea, viteza de transmitere
poate fi mai mare decât cea amintită anterior. Transmitera datelor în cazul
LAN este afectată de foarte puţine erori, iar în cazul fibrelor optice, mediul
de transmitere este imun la perturbaţiile electromagnetice.
Ca topologie, LAN-urile pot fi construite după topologiile prezentate în
figura . În cazul magistralei, la un moment dat, doar un singur calculator
deţine controlul şi poate transmite date pe magistrală. Prin urmare, este
necesar un mecanism de arbitrare şi rezolvare a conflictului ce apare 56
 Conectarea la LAN a unui calculator
îndepărtat
linie telefonică
Modem sau
Modem sau interfaţă
Terminal interfaţă ISDN
ISDN

Calculator
Internet

57

Comunicarea punct-la-punct (peer-to peer) se foloseşte în cadrul LAN, în

special la legarea unui calculator îndepărtat
Conectarea se face prin intermediul unei legaturi telefonice şi a două
MODEM-uri (dispozitive de modulare şi demodulare). Stabilirea legăturii
se face ocazional, la cererea calculatorului îndepărtat. Procesul este
similar cu iniţierea unei convorbiri telefonice. Evident că în acest tip de
legatură, viteza de comunicare este mai mică şi este stabilită în primul
rând de calitatea liniei telefonice. În cele mai multe cazuri, viteza maximă
de comunicare pe linia telefonică obişnuită atinge citiva zeci de kilobiţi pe
secundă.

57
 Metropolitan Area Networks

Reţea metropolitană utilizând cablu TV.

58

Sunt reţele mai mari decit LAN şi pentru realizare folosesc tehnologii
similare cu cele descrise mai înainte. MAN pot fi folosite pentru
comunicarea de date numerice dar şi pentru distribuirea unor semnale
analogice (spre exemplu programe radio sau de televiziune). De aceea
multe MAN sunt implementate prin intermediul societatilor de televiziune
prin cablu
MAN contin unul sau două cabluri. Ele nu contin elemente de comutare,
ceea ce simplifică mult modul de realizare.

58
 DQDB (Distributed Queue Dual Bus)
Magistrala
A Direcţia de transmitere pe magistrala A

1 2 3 N

Direcţia de transmitere pe magistrala B

Magistrala
B

Arhitectura unei reţele metropolitane (MAN) de tip DQDB

59

DQDB consta în doua magistrale (cabluri) unidirectionale. Fiecare

magistrală are un dispozitiv (head end) ce iniţiază activitatea de
transmitere. Fiecare calculator este legat la cele două magistrale conform
figurii. Mesajele destinate unui calculator aflat în dreapta transmitatorului
utilizează cablul din partea de sus a figurii, pe când mesajele destinate
unui calculator situat în stânga transmiţătorui sunt vehiculate pe cablul din
josul figurii. Sistemul de comunicaţie este de tip broadcast

59
 Wide Area Networks

Relaţia dintre gazdele unui LAN şi subreţea.

60

Sunt reţele ce cuprind o arie geografică mare; o tară sau chiar un

continent. O tratare simplista ar spune ca WAN rezultă prin unirea
impreună a reţelelor LAN şi MAN de pe o arie extinsă. În parte chiar asa şi
este, dar fiind vorba de foarte multe calculatoare ce trebuie să comunice
între ele, topologia WAN diferă cu mult de topologia LAN. Pentru a
întelege mai bine problemele ce se pun, definim rolul specific al unor
calculatoare din LAN şi notiunea de subreţea. Am denumit mai înainte cu
numele de ‘host’ acele calculatoare ce rulează programe aplicaţie pentru
mai mulţi utilizatori. Hosturile sunt conectate între ele printr-o subreţea de
comunicaţie sau pe scurt ‘subreţea’. Rolul subreţelei este acele de a purta
mesaje de la host la host, la fel cum sistemul telefonic poartă semnalul
vocal de la vorbitor la ascultator. De fapt noţiunea de subreţea separă
aspectele de comunicare a datelor (ce revine subreţelei) de aspectele de
rulare a aplicaţiilor (ce revine hosturilor).

O subreţea are în componenţa sa două componente distincte: calea de

comunicaţie şi elementul de comutare. Elementul de comutare este un
calculator specializat, prin intermediul căruia se leaga între ele doua sau
mai multe căi de comunicaţie. În general acestui element de comunicare i
se spune ‘router’ deoarece el este acela ce contribuie la parcurgerea cu
bine a mesajului pe ‘ruta’ de la un calculator la altul. Routerului i se mai
spune: ‘nod de comutare a pachetelor’, sau ‘sistem de intermediere,’ sau
‘comutator de date’.

60
 Wide Area Networks (2)
Gateway or

Drumul pachetelor dintre transmiţător şi receptor.

61

Atunci când un pachet de date este transmis de la un host situat într-o

LAN către alt host situat în altă LAN, el trece din router în router până la
routerul ce deserveşte hostul adresă. Trebuie remarcat că mesajul este
transmis în întregime de la un router la altul. Routerul ţintă îl
recepţionează în întregime, îl memorează şi apoi îl transmite mai departe
în momentul când linia spre următorul router a devenit liberă. O subreţea
ce funcţioneaza în modul descris mai sus poartă denumirea de ‘punct-la-
punct’, sau ‘memorează şi transmite’, sau ’subreţea cu pachete comutate’.
În cazl interconectării de reţele (sau subreţele) se poate întâmpla ca
acestea să difere prin circuite (hardware) sau programe (software).
Conectare în acest caz se face cu o maşină numită gateway (poartă) ce
trebuie să îndeplinească şi rolul de router dar şi să facă adaptările şi
traducerile necesare comunicării

61
 Reţele wireless

Categorii de reţele wireless:

• Interconectarea în cadrul unui sistem
• LAN wireless
• WAN wireless

62

Interconectarea în cadrul unuis sistem (monitor, tastatură, mouse, etc.) se

realizează, de regulă cu ajutorul unor cabluri. Reţelele wireless realizează
legături radio pe unde scurte sau microunde (pe frecvenţe de 409 MHz,
2,4 GHz, 4,9 GHz, 49 GHz) , fie între componentele de sistem amintite
mai sus (Bluetooth, Wireless USB), fie între calculatoarele unui LAN sau
WAN. Vitezele de transmisie sunt între 1 Mbs şi 10 Mbs. La început
protocolul a fost cunoscut sub numele de Wi-Fi şi a fost stndardizat sub
numele de IEEE 802.11.

62
 Reţele wireless (2)

(a) Configuraţie Bluetooth sau wireless USB

(b) Wireless LAN 63

Configuraţia Bluetooth (iar mai nou se prefigurează introducerea

wirelwss USB) permite conectarea prin unde scurte radio a
componentelor (monitor, tastatură, maouse, cameră foto, scanner etc)
unui sistem aflate la o distanţă de până la 10 – 20 metri faţă de unitatea
centrală ce conţine placa de bază şi dispozitivul radio de emisie –
recepţie. Normal, unitatea centrală are rolul de master, iar celelalte
componente ale sistemului au rolul de slave. Coordonatorul (Masterul)
spune subordonaţilor (slave) ce adresă are fiecare dintre ei, când pot face
o transmisie de tip broadcast şi cât poate dura aceasta, care sunt
frecvenţele ce pot fi folosite, etc.
În cazul LAN sau WAN fără fir, fiecare calculator are un modem radio şi
o antenă

63
 Reţele Wireless (3)

(a) Calculatoare individuale mobile

(b) Un LAN “zburător” (mobil) 64

64
 Home Network Categories
• Computers (desktop PC, PDA, shared peripherals
• Entertainment (TV, DVD, VCR, camera, stereo, MP3)
• Telecomm (telephone, cell phone, intercom, fax)
• Appliances (microwave, fridge, clock, furnace, airco)
• Telemetry (utility meter, burglar alarm, babycam).

65

Reţelele pentru persoane fizice au câteva caracteristici specifice:

- trebuie să fie uşor de instalat şi pentru persoane fără
pregătire specială,
- exploatarea să fie simplă şi fiabilă,
- să aibă preţ redus,
- să aibă o memorie şi o capacitate de prelucrare şi afişare
suficient de mare pentru aplicaţii multimedia,
- să permită adăugarea uşoară de noi resurse precum şi
mărirea graduală a resurselor existente.
- fiabilitate şi securitatea datelor să fie de bun nivel.

65
 Network Software
• Protocol Hierarchies
• Design Issues for the Layers
• Connection-Oriented and Connectionless Services
• Service Primitives
• The Relationship of Services to Protocols

66

Proiectarea programelor pentru aplicaţii a devenit un proces deosebit de

complex.
Cea mai bună abordare în dezvoltarea de noi aplicaţii s-a dovedit
impărţirea pe niveluri de complexitate a problemei şi stabilirea de
standarde pentru fiecare nivel.

66
 Network Software
Protocol Hierarchies

Layers, protocols, and interfaces. 67

Spre exemplu, in figura se arata organizarea unei comunicări pe 5

straturi. Fiecare strat oferă servicii stratului superior. Alegerea de către
stratul superior a serviciului dorit se face prin puncte de acces între
straturi şi prin intermediul unor interfeţe (interfaţă specifică pentru fiecare
domeniu). Numărul de niveluri, numele fiecărui nivel, conţinutul şi funcţia
sa, variază de la reţea la reţea. Oricum, în toate reţelele, scopul fiecărui
nivel este să ofere anumite servicii nivelurilor superioare, scutindu-le
totodată de detaliile privitoare la implementarea efectivă a serviciilor
oferite.
Nivelul n de la un calculator conversează cu nivelul n de la alt calculator.
Regulile şi convenţiile utilizate în conversaţie sunt cunoscute sub numele
de protocolul nivelului n. În mod normal, nivelurile de acelaşi ordin se
pot înţelege între ele prin intermediul protocolului nivelului respectiv.
În realitate, nici un fel de date nu sunt transferate direct de pe nivelul n al
unui calculator pe nivelul n de pe alt calculator.Fiecare nivel transferă
datele şi informaţiile de control nivelului imediat inferior, până când se
ajunge la nivelul cel mai de jos. Sub nivelul 1 se află nivelul fizic, prin care
se produce comunicarea efectivă.
Între două niveluri adiacente există o interfaţă. Interfaţa defineşte ce
operaţii şi servicii primitive oferă nivelul de jos către nivelul de sus. Când
proiectanţii de reţea decid câte niveluri să includă într-o reţea şi ce are de
făcut fiecare dintre ele, unul din considerentelecele mai importante se
referă la definirea de interfeţe clare între niveluri. Aceasta presupune că,
la rândul său, fiecare nivel să execute o colecţie specifică de funcţii clar
definite. Pe lângă minimizarea volumului de informaţii care trebuiesc
transferate între niveluri, interfeţele clare permit şi o mai simplă înlocuire a
implementării uni nivel cu o implementare complet diferită (de exemplu,
toate liniile telefonice din cupru se înlocuiesc cu fibre optice, sau canale 67
 Protocol Hierarchies (2)
Location A Location B

I like J'aime
Message Philosopher
rabbits bien les
lapins
3 3

Information
L: Dutch for the remote Translator L: Dutch
Ik vind translator Ik vind
konijnen konijnen
2 2
leuk leuk

Information
Fax #--- for the remote Fax #---
L: Dutch secretary Secretary L: Dutch
Ik vind Ik vind
1 1
konijnen konijnen
leuk leuk

The philosopher-translator-secretary architecture. 68

Pentru a înţelege mai bine comunicarea printr-o arhitectură organizată în

straturi să luăm următorul exemplu: doi oameni de afaceri vor să incheie o
afacere, unul dintre ei este japonez şi ştie doar japoneza şi engleza, iar
celalalt este elveţian şi ştie doar germana şi franceza. Fiecare dintre cei
doi oameni de afaceri activează în oficii deschise pe teritoriul României,
au agajaţi traducători în română pentru limbile ştiute şi secretare care
vorbesc doar limba romană şi ştiu să manevreze mijloacele de
comunicare (telefon, fax, etc)
Pentru a-şi informa partenerul de afaceri, japonezul, cheamă traducătorul
din limba engleză şi spune: ‘I agree with the bussines’. Transmiterea
mesajului către traducător putea fi facută şi prin intermediul unui telefon
intern, sau printr-o notă trimisă printr-un curier. Cu alte cuvinte există un
punct de acces între diferitele niveluri de competenţă, sau între straturi.
Traducătorul face traducerea şi comunică secretarei: ‘sunt de acord cu
afacerea’, (din nou trebuie să existe un punct de acces între nivelul
“traducători” şi nivelul “secretariat”) iar secretara comunică cu omoloaga
sa fie vorbind la telefon, fie transmiţînd un fax. De cealată parte, mesajul
parcurge calea invers: secretara îl dă traducătorului angajat de elvetian şi
acesta face traducerea într-una din limbile pe care elvetianul o intelege.
Putem adaugă citeva detalii; pentru comunicarea dintre traducător şi
secretară se putea folosi circuitul telefonic, apelîndu-se numărul de la
secretariat, sau cel mai adesea, mesajul tradus este scris pe o hirtie ce
poartă numele şi semnătura traducatorului, semnătură recunoscută de
secretară. Conform instructiunilor de serviciu, secretara imprimă mesajul
în limba romină pe o hirtie cu antetul firmei la care lucrează şi cu o formulă
de introducere. Apoi manevrează faxul şi aşteaptă confirmarea
recepţionării corecte la celalalt secretariat.
Şi elvetianul vrea să comunice partenerului că este de acord. Pentru 68
 Protocol Hierarchies (3)

Example information flow supporting virtual communication in layer 5.

69

În figura, comunicarea virtuală este reprezentată prin linii întrerupte, iar

comunicarea efectivă prin linie continuă.
Să considerăm reţeaua cu 5 niveluri din figura precedentă. O aplicaţie ce
se execută în nivelul 5 produce un mesaj M pe care-l direcţionează către
nivelul 4 pentru a fi transmis. Nivelul 4 înserează un antet (header) H în
faţa mesajului, pentru al identifica, iar mesajul nou obţinut îl trece spre
transmitere nivelului 3. Antetul conţine informaţii de control – spre
exemplu un număr ce va ajuta nivelul 4 din calculatorul destinaţie să
livreze mesajul prin interfaţa potrivită către aplicaţia potrivită aflată pe
nivelul 5. La nivelul 4, de regulă, nu există restricţii privind lungimea
mesajului.
La transmiţător, în nivelul 3 mesajul primit de la nivelul 4 este spart în
pachete (în figura două pachete), fiecare pachet având o lungime
determinată. Fiecărui pachet i se ataşează un antet H3 specific acestui
nivel. În antet se specifică lungimea pachetului, timpul în care pachetul
poate fi reţinut în reţea, numărul de ordine al pachetului, adresa la care el
trebuie transmis şi alte date utile routerelor din reţea dar şi receptorului
care reface mesajul..
În stratul 2 al transmiţătorului fiecărui pachet primit de la nivelul superior i
se ataşează un antet H2 şi un terminator T2. Acestea conţin informaţii
privind gradul de prioritate şi de fiabilitate pe care reţeaua trebuie sa-l
asigure pachetului, biţi aferenţi codului de dectare a erorilor, viteza de
transmisie, etc
Apoi stratul fizic 1 (fire de cupru sau coaxiale, cabluri optice, unde radio
sau luninoase) asigură transmisia din router în router până la calculatorul
destinaţie. La receptor, mesajul e transmis în sus, din nivel în nivel, pe
parcurs fiind eliminate succesiv toate antetele. Nici un antet corespunzător
nivelului n şi sub acesta nu este transmis nivelurilor peste n. 69
 Design Issues for the Layers
• Addressing
• Error Control
• Flow Control
• Multiplexing
• Routing

70

Într-o reţea de calculatoare una sau mai multe dintre sarcinile de mai sus
sunt prezente în unul sau mai multe niveluri.
-Adresarea: Procesul aflat în desfăşurare într-un calculator din reţea
trebuie să specifice cu cine vrea sa vorbească
-Controlul erorilor: Circuitele fizice prin care se face comunicarea nu
sunt perfecte. Ele pot introduce erori. Există mai multe coduri detectoare
de erori sau coduri de corectoare a erorilor. Ca să se înţeleaga, procesele
de la transmisie şe de la recepţie trebuie să cadă la înţelegere şi să
folosească aceleaşi coduri. Prin urmare receptorul trebuie să aibă o
modalitate de a transmite sursei care mesaj a fost recepţionat corect şi
care nu.
-Controlul fluxului de date: Trebuie să fie prezent la toate nivelurile
deoarece există maşini ce lucrează cu viteză mai mare decât altele. Există
mai multe soluţii – fie se negociază la început viteza de transmisie, fie
există o cale de reacţie prin care receptorul ii spune sursei dacă mai poate
sau nu să preia date.
-Multiplexare şi demultiplexare: De cele mai multe ori este neeconomic
ca pentru fiecare proces să se stabilească pri straturile inferioare o
singură conexiune şi aceasta să rămâna pâna la terminarea procesului.
Se preferă soluţia ca straturile inferioare să multiplexeze mai multe
conexiuni ale straturilor superioare. La recepţie se realizează
demultiplexarea. Spre exemplu stratul fizic trebuie să multiplexeze pentru
a face faţă traficului.
Rutarea: În drumul mesajului de la sursă la destinaţie trebuie aleasă o
rută. Prin urmare trebuie să existe algoritmi de alegere a unei rute
convenabile la momentul transmiterii
70
 Connection-Oriented and Connectionless
Services

Six different types of service.

71

Serviciul orientat pe conecxiuni este modelat pe baza sistemului

telefonic: ridici receptorul, formezi numărul, aştepţi să ţi se răspundă, te
identifici şi identifici pe cel apelat, comunici şi închizi. Sistemul
funcţionează ca o ţeavă: la un capăt introduci biţii şi la celălalt capăt ies
păstrând ordinea.
Serviciul fără conexiuni este modelat pe beza sistemului poştal:
scrisorile sunt scrise pe rând şi fiecare poartă adresa completă a
destinaţiei. Serviciul poştal le preia şi se poate întâmpla ca la destinaţie să
sosească în altă ordine decât la expediere.
Calitatea serviciului: trebuie specificată şi ţine seama de tipul mesajului.
La mesajele bancare trebuie să fie sigură transmisia chiar dacă este de
viteză redusă; la transmiterea vocei sau imaginii este importantă viteza
chia dacă se mai pierd câţiva biţi.

71
 Service Primitives

Five service primitives for implementing a simple connection-

oriented service. 72

Un serviciu este specificat printr-un set de primitive (operaţii) puse la

dispoziţia utilizatorului. Fiecare primitivă comandă executare unei
operaţiuni

72
 Service Primitives (2)

Packets sent in a simple client-server interaction on a

connection-oriented network.
73

Setul de primitive la o reţea client server şi la un serviciu orientat pe

conexiuni.

73
 Services to Protocols Relationship

The relationship between a service and a protocol.

74

Un serviciu este un set de primitive pe care un nivel le furnizează

nivelului de deasupra sa. Serviciul nu spune cum sunt implementate
operaţiile (primitivele). Un serviciu este definit în contextul unei interfeţe
între două niveluri, nivelul inferior fiind furnizorul serviciului iar nivelul
superior fiind utilizatorul serviciului.
Protocolul este un set de reguli ce ajută la implementarea unui serviciu şi
este invizibil pentru utilizatorul serviciului.

74
 Reference Models
• The OSI Reference Model
• The TCP/IP Reference Model
• A Comparison of OSI and TCP/IP
• A Critique of the OSI Model and Protocols
• A Critique of the TCP/IP Reference Model

75

Organizaţia Internaţională de Standarde (ISO = The International

Standards Organization) este o agenţie internaţională de dezvoltare a
standardizării într-un domeniu larg de activităţi. Participarea este voluntară
şi include specialişti de diferite naţiuni şi organizaţii observatoare ce nu au
drept de vot. Deşi este neguvernamentală, ISO cuprinde în proporţie de
70 % instituţii de standardizare guvernamentale reprezentante a diferite
naţiuni. A fost fondată în 1946 şi este organizată din grupuri constituite în
vederea elaborării de standarde în diferite domenii. În martie 1978, la
Washington, s-a întrunit subcomitetul pentru sisteme de interconectare
deschise OSI (Open Systems Inteconeconnection) cu scopul de a elabora
un model general de arhitectură pentru standarde general acceptate
destinate sistemelor de distribuire a datelor. În subcomitet erau
reprezentaţi principalii producători de tehnică de calcul ce activau pe piaţă.
în 1983 s-a adoptat o arhitectură în straturi, fiecare strat avînd definite
atribuţii specifice din întreg, conform următoarelor reguli;
1. Se crează un strat numai dacă este necesar un nivel diferit de
abstractizare
2. Fiecare strat indeplineşte o funcţie bine definită,
3. Funcţia fiecărui strat trebuie aleasă în concordanţă cu protocoalele deja
standardizate le nivel internaţional
4. Comunicarea între straturi identice ale sistemelor ce cooperează
trebuie să se poată realiza fără să se stabilească o relaţie de tip master-
slave
5. Vecinătatea între straturi trebuie astfel definită incât să se minimizeze
schimbul de date prin interfeţe,
6. Numărul de straturi trebuie să fie suficient de mare pentru a nu se
înghesui în acelaşi strat două funcţii diferite (doar dacă este necesar) şi 75
 Reference Models

The OSI
reference
model.

76

76
 Reference Models (2)

The TCP/IP reference model.

77

OSI nu reprezintă în sine o arhitectură de reţea pentru că nu specifică

serviciile şi protocoalele utilizate la fiecare nivel. Modelul spune numai ce
ar trebui să facă fiecare nivel.
Nivelul fizic se ocupă de transmiterea biţilor printr-un canal de
comunicaţie. Trebuie să garanteze că la transmiterea unui 1 se
recepţionează un 1. Se ocupă de câţi volţi codifică valoarea 1 şi câţi
valoarea 0; dacă transmisia este simplex half-duplex sau duplex.
Nivelul legături de date trebuie să asigure un flux de date fără erori către
nivelul reţea. Pentru aceasta, la emiţător datele sunt sparte în cadre de
date (fiecare cu o lungime de sute sau câteva mii de biţi), în nivelul
legături de date se atşează antet şi terminator, cadrele sunt transmise
secvenţial şi se asigură preluarea cadrelor de confirmare trimise înapoi de
către receptor. La receptor programele din nivelul lezături de date
recunosc delimitatorii cadrelor, ii interpretează, ii îndepărtează şi
furnizează cadrele către nivelul reţea. Rezolvarea problemelor datorate
cadrelor deteriorate, pierdute sau duplicate cade în sarcina nivelului
legături de date. Tot în acest nivel se asigură o anumită calitate (mesaj
sigur sau nu) şi un control al fluxului (maşină lentă comunică cu una
rapidă)
Nivelul reţea se ocupă de controlul funcţionării subreţelei. În principal, la
acest nive sse analizează adresa pachetului şi se ia decizia dacă acesta
se transmite către nivelul superior sau se face routarea – caz în care se
direcţionează către nivelurile inferioare şi de acolo către un alt router.
Dirijarea se poate face pe seama unei tabele de rute, sau pe seama
stabilirii inţiale, la începutul mesajului a unei rute (circuit virtual) sau pe
seama încărcării cu trafic a routerelor adiacente.
Nivelul transport are rolul de a accepta date de la nivelul sesiune, să le
descompună, dacă este cazil, în unităţi mai mici, să transfere aceste 77
 Reference Models (3)

Protocols and networks in the TCP/IP model initially.

78

UDP – User Datagram Protocol este un protocol nesigur, fără conexiuni,

destinat aplicaţiilor care doresc să utilizeze propria lor secvenţiere şi
control al fluxului şi nu pe cele asigurate de TCP. Este utilizat în aplicaţii în
care comunicarea promptă este mai importantă decât comunicarea cu
acurateţe.
TELNET – protocol pentru utilizarea terminalului virtual,
FTP – File Transfer Protocol - transfer de fişiere,
SNMP – Simple Network Management Protocol
SMTP – Simple Mail Transfer Protocol - poşta electronică,
DNS – Domain Name Service Serviciul numelor de domeniu prin care se
face legătura dintre numele unui calculator şi adresa sa
HTTP – Hyper Text Transfer Protocol

78
 Comparing OSI and TCP/IP Models
Concepts central to the OSI model
• Services
• Interfaces
• Protocols

79

Seviciul spune ce face nivelul

Interfaţa unui nivel spune proceselor aflate deasupra sa cum să facă
accesul. Precizează ce reprezintă parametri şi ce rezultat se obţine
Serviciul şi interfaţa nu spun nimic despre funcţionarea internă a nivelului,
Protocoalele sunt pereche şi duc la îndeplinire serviciul oferit. Protocoalele
dintr-un nivel pot fi schimbate, dar astfel încât să nu afecteze funcţionarea
programelor din nivelurile adiacente.

79
A Critique of the OSI Model and Protocols
Why OSI did not take over the world
• Bad timing
• Bad technology
• Bad implementations
• Bad politics

80

80
 Bad Timing

The apocalypse of the two elephants.

81

81
A Critique of the TCP/IP Reference Model
Problems:
• Service, interface, and protocol not distinguished
• Not a general model
• Host-to-network “layer” not really a layer
• No mention of physical and data link layers
• Minor protocols deeply entrenched, hard to replace

82

82
 Hybrid Model

The hybrid reference model to be used in this book.

83

83
 Example Networks
• The Internet

• Connection-Oriented Networks:
X.25, Frame Relay, and ATM

• Ethernet

• Wireless LANs: 802:11

84

84
 The ARPANET

(a) Structure of the telephone system.

(b) Baran’s proposed distributed switching system. 85

85
The ARPANET (2)

The original ARPANET design.

86

86
 The ARPANET (3)

Growth of the ARPANET (a) December 1969. (b) July 1970.

(c) March 1971. (d) April 1972. (e) September 1972. 87

87
 NSFNET

The NSFNET backbone in 1988.

88

88
 Internet Usage
Traditional applications (1970 – 1990)
• E-mail
• News
• Remote login
• File transfer

89

89
Architecture of the Internet

Overview of the Internet.

90

90
 ATM Virtual Circuits

A virtual circuit.
91

ATM – Asynchronous Transfer Mode O reţea orientată pe conexiuni

lansat în 1990 şi destinat a fi folosit ca sistem bun la toate: la transmiterea
de date, voce, imagini, cablu de televiziune, telex, telegraf, semnale
casnice etc.

91
 ATM Virtual Circuits (2)

An ATM cell.
92

Pachetele au o structură fixă şi poartă numele de celule

92
 The ATM Reference Model

The ATM reference model.

93

Modelul se bazează pe 4 niveluri

93
The ATM Reference Model (2)

The ATM layers and sublayers and their functions.

94

94
 Ethernet

Arhitectura Ethernet iniţială.

95

Termenul de Ethernet se referă la modalitatea de interconectare a

calculatoarelor în cadrul unui LAN (Local Area Network). Stanadardul
pentru Ethernet este IEEE 802.3, dar mai este cunoscut şi sub denumirea
protocol CSMA/CD. Iniţial, Ethernet a fost introdus în 1970 de către Xerox
ca o reţea LAN experimentală cu cablu coaxial pentru o rată de transfer
de 3 Mbps utilizând protocolul CSMA/CD (carrier sense multiple access
collision detect).
Acual. se utilizează fibră optică sau perechi de fire răsucite. Există 3 rate
de transfer:
• 10 Mbps—10Base-T Ethernet
• 100 Mbps—Fast Ethernet
• 1000 Mbps—Gigabit Ethernet
Sunt şi alte tehnologii de interconectare în LAN dar în momentul de faţă
aproximativ 85 % dintre ele utilizează ethernetul datorită următoarelor
caracteristici:
• Este uşor de înţeles, de realizat, de intreţinut şi de administrat,
• Are costuri reduse,
• Are o topologie flexibilă şi permite extinderi,
• Permite conectarea sigură a unor noi produse deoarece majoritatea
producătorilor au standardul implementat.

95
 Wireless LANs

(a) Wireless networking with a base station.

(b) Ad hoc networking.
96

96
 Wireless LANs (2)

The range of a single radio may not cover the entire system.
97

97
Wireless LANs (3)

A multicell 802.11 network.

98

98
 Network Standardization
• Who’s Who in the Telecommunications World
• Who’s Who in the International Standards World
• Who’s Who in the Internet Standards World

99

99
 ITU
• Main sectors
• Radiocommunications
• Telecommunications Standardization
• Development
• Classes of Members
• National governments
• Sector members
• Associate members
• Regulatory agencies
100

100
 IEEE 802 Standards

The 802 working groups. The important ones are

marked with *. The ones marked with È are
101
hibernating. The one marked with † gave up.

101
 Metric Units

The principal metric prefixes.

102

102