See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/275582338

Elemente de mecanica fluidelor şi unele aplicaţii practice

Book · December 2009

DOI: 10.13140/RG.2.1.1667.7280

CITATIONS READS
2 6,854

2 authors, including:

Radu Tarulescu
Universitatea Transilvania Brasov
73 PUBLICATIONS   62 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

ANALYSIS OVER DYNAMICS OF A HYBRID CAR-AIRCRAFT VEHICLE View project

All content following this page was uploaded by Radu Tarulescu on 28 April 2015.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

RADU ÂRULESCU OVIDIUăMIHAIăCR CIUN

ELEMENTE DE MECANICA FLUIDELOR

ŞI UNELEăAPLICA IIă PRACTICE

EdituraăUniversit iiăTransilvania dinăBraşov

2009

I
II
 Prefa

Actuala monografie se adresează studenţilor de la facultăţile tehnice

inginereşti care au în programa analitică de pregătire generală prevăzută
disciplina Mecanica Fluidelor, având ca scop familiarizarea acestora cu
noţiunile teoretice şi practice de bază, privind mecanica fluidelor. Ca
structură cursul este destinat secţiilor Facultăţilor de Inginerie Mecanică
şi Inginerie Tehnologică, AR, IT, IM, MT, SET, RI, TCM, DI şi MSP.
Poate servi de asemenea, la pregătirea studenţilor de la Facultatea de
Ştiinţa si Ingineria Materialelor în domeniul acestei discipline. În
dezvoltarea materialului prezentat s-a urmărit cunoaşterea şi definirea
elementelor de bază privind proprietăţile corpurilor fluide, precum şi
studiul acestora în cazul staticii fluidelor, dinamicii fluidelor ideale şi al
dinamicii fluidelor reale. A fost incluse şi elementele de similitudine
aplicabile în cazul disciplinei, precum şi elemente aplicative legate de
calculul şi dimensionarea conductelor utilizate în practica curentă. Au
fost evitate dezvoltările matematice complexe, urmărindu-se prezentarea
cât mai directă şi mai facilă a realităţii fizice din domeniu. Aducem pe
această cale calde mulţumiri tuturor colaboratorilor noştri care au fost
alături de noi la elaborarea acestei monografii.

Autorii

III
IV
 CUPRINS

1.ăNo iuniăintroductive………………………………………………………….………1

1.2. Proprietăţi fizice comune lichidelor şi gazelor………………………………………2

1.2.1. Densitatea sau masa specifică……………………………………………………2
1.2.2. Greutatea specifică……………………………………………………….………3
1.2.3. Compresibilitatea izotermă şi elasticitatea……………………………….………4
1.2.4. Dilataţia termică…………………………………………………………….……7
1.2.5. Adeziunea……………………………………………………………………..…7
1.2.6. Vâscozitatea………………………………………………………………………8
1.2.7. Aplicaţii…………………………………………………………………………11

2. Statica fluidelor………………………………………………………………………16

2.1. Forţe masice…………………………………………………………………………16

2.2. Forţe de suprafaţă……………………………………………………………………17
2.3. Ecuaţia lui Euler în hidrostatică………………………………………………..……19
2.4. Integrarea ecuaţiei echilibrului static într-un câmp de forţă. ……………………..…24
2.5. Formele relaţiei fundamentale a staticii fluidelor. …………………………………26
2.5.1. Repausul fluidelor incompresibile. …………………………………………...…26
2.5.2. Repausul politropic al fluidelor compresibile. ………………………………..…26
2.6. Cazuri particulare ale ecuaţiei echilibrului static la fluide incompresibile. …………27
2.6.1. Ecuaţia echilibrului static în câmpul de forţă gravitaţional. ………………….…27
2.6.1.1. Presa hidraulică. …………………………………………………….………30
2.6.1.2. Amplificatorul hidraulic de presiune. …………………………….…………32
2.6.1.3. Acumulatorul hidraulic. ………………………………………………..……33
2.7. Măsurarea presiunilor. ………………………………………………………………35
2.7.1. Barometrul. …………………………………………………………………...…36
2.7.2. Aparate folosite la măsurarea presiunilor. ………………………………………37
V
 2.7.2.1. Piezometre directe. ………………………………………………………….37
2.7.2.2. Piezometre indirecte. ………………………………………………………..38
2.7.2.3. Manometrul cu tor oscilant (Balanţa inelară). ………………………………44
2.7.3. Manometre. ………………………………………………………………...……45
2.7.3.1. Manometrul cu burduf. …………………………………………………...…46
2.7.3.2. Manometrul cu membrană elastică. …………………………………………47
2.7.3.3. Manometrul cu tub elastic (cu tub Bourdon). ……………………………….48
2.8. Echilibrul relativ al lichidelor. ………………………………………………………49
2.8.1. Echilibrul relativ al lichidului dintr-un rezervor aflat în mişcare de translaţie
uniform accelerată sub influenţa câmpului de forţă gravitaţional. ………………………49
2.8.2. Echilibrul relativ al lichidului dintr-un vas cilindric aflat în mişcare de rotaţie cu
viteză unghiulară constantă.………………………………………………………………52
2.9. Interpretarea geometrică şi energetică a ecuaţiei echilibrului static, în câmpul de forţă
gravitaţional. …………………………………………………………………………...…55
2.9.1. Interpretarea geometrică.…………………………………………………………55
2.9.2. Interpretarea energetică. …………………………………………………………58
2.10. Aplicaţii………………………………………………………………………..……59

3. Cinematica fluidelor…………………………………………………………………..66

3.1. Generalităţi. ………………………………………………………………….……….66

3.1.2. Metoda Lagrange. ……………………………………………………….…….…66
3.1.3. Metoda Euler. …………………………………………………………….………67
3.2. Elemente caracteristice mişcării fluidelor. ……………………………………...……70
3.2.1. Clasificarea mişcărilor. …………………………………………………….….…70
3.2.2. Linia de curent. ………………………………………………………….…….…72
3.2.3. Traiectoria. ………………………………………………………………….……74
3.2.4. Suprafaţă de curent. …………………………………………………...…………76
3.2.5. Tub de curent. ……………………………………………………………………76
3.2.6. Debit volumetric, viteză medie, debit masic. ……………………………………78
VI
 3.2.7. Vârtejul. …………………………………………………………………………80
3.2.8. Linia de vârtej. …………………………………………………………..………80
3.2.9. Tipuri de vârtejuri. ………………………………………………………………82
3.3. Vitezele de deplasare ale unei particule de fluid în spaţiu, Helmholtz-Cauchy……..84
3.4. Ecuaţia de continuitate (cazul general)………………………………………………87
3.5. Ecuaţia de continuitate pentru un segment de tub de curent de lungime elementară...89

4. Dinamica fluidelor ideale…………………………………………………….………94

4.1.Generalităţi……………………………………………………………………………94
4.2. Ecuaţia lui Euler în cazul dinamicii fluidelor ideale…………………………………94
4.3. Ecuaţiile de mişcare ale fluidelor ideale sub forma Gromeka-Lamb………………...97
4.4. Mişcări rotaţionale şi irotaţionale………………………………………………….…99
4.5. Ecuaţia lui Bernoulli (ecuaţia energiei) ……………………………….……………101
4.6. Forme particulare ale ecuaţiei lui Bernoulli………………………………………...102
4.6.1. Ecuaţia lui Bernoulli în câmpul de forţă gravitaţional pentru fluide incompresibile...
……………………………………………………………………………………………102
4.6.2. Ecuaţia lui Bernoulli în câmp gravitaţional pentru fluide compresibile în cazul unui
proces izoterm……………………………………………………………………………103
4.6.3. Ecuaţia lui Bernoulli în câmpul de forţă gravitaţional pentru fluide compresibile, în
cazul unui proces politropic…………………………………………………………...…105
4.6.4. Ecuaţia lui Bernoulli în cazul unei mişcări semipermanente în lungul unei
traiectorii…………………………………………………………………………………106
4.6.5. Ecuaţia lui Bernoulli în câmp gravitaţional şi centrifugal. ……………………...109
4.6.6. Ecuaţia lui Bernoulli pentru un tub de curent. ………………………………..…111
4.6.7. Ecuaţia energiei totale a fluidelor în mişcare. …………………………………...114
4.7. Aplicaţii ale ecuaţiei lui Bernoulli………………………………………………......117
4.7.1. Tubul Pitot Prandtl utilizat ca sondă de viteză………………………………......117
4.7.2. Ejectorul…………………………………………………………………………120

VII
4.8. Interpretarea ecuaţiei lui Bernoulli scrisă pentru fluide incompresibile, în câmpul de
forţă gravitaţional. ……………………………………………………………………….123
4.8.1. Interpretarea geometrică a ecuaţiei lui Bernoulli. ………………………………123
4.8.2. Interpretarea energetică a ecuaţiei lui Bernoulli……………………….………..124
4.9. Teorema variaţiei impulsului (Teorema impulsului) ……………………………...126
4.10. Teorema momentului cinetic………………………………………………………129
4.11. Dinamica fluidelor compresibile…………………………………………………..130
4.11.1. Viteza de propagare a perturbaţiilor în medii fluide compresibile…………….130
4.11.2. Viteza de propagare a perturbaţiilor provocate de o sursă punctiformă în mişcare
într-un mediu fluid………………………………………………………………………133
4.11.3. Mişcarea unidimensională adiabată reversibilă……………………………….135
4.11.4. Unda de şoc normală, adiabata de şoc………………………………………...136
4.11.5. Parametri critici în curgerea fluidelor compresibile. …………………………145
4.11.6. Parametri frânaţi în cazul fluidelor compresibile. ………………………….…147
4.11.7. Curgerea fluidelor compresibile prin conducte de secţiune variabilă. ………..151
4.12. Aplicaţii……………………………………………………………………………154

5. Dinamica fluidelor reale…………………………………………………………….161

5.1. Elemente de teoria similitudinii……………………………………………………..161

5.1.1. Forme de bază ale similitudinii. ………………………………………………...163
5.1.1.1. Similitudinea geometrică. …………………………………………………..163
5.1.1.2. Similitudinea cinematică. …………………………………………………...163
5.1.1.3. Similitudinea dinamică. …………………………………………………….164
5.1.2. Criterii de similitudine. …………………………………………………………164
5.2. Ecuaţia lui Bernoulli in câmp gravitaţional pentru un curent de lichid real. ……….168
5.3. Pierderi de sarcină…………………………………………………………………..173
5.3.1. Pierderi de sarcină locale sau individuale………………………………………173
5.3.2. Pierderi de sarcină liniare sau repartizate……………………………………….174
5.4.Curgerea laminară şi curgerea turbulentă……………………………………………177
VIII
 5.4.1.Curgerea laminară a lichidelor în conducte de secţiune circulară. ………………180
5.4.2.Curgerea turbulentă a lichidelor în conducte cilindrice liniare cu secţiune
circulară.………………………………………………………………………………….187
5.5. Calculul conductelor sub presiune ………………………………………………….194
5.5.1. Calculul hidraulic al conductelor monofilare, scurte din punct de vedere
hidraulic…………………………………………………………………………………..194
5.5.2. Calculul hidraulic al conductelor lungi………………………………………….196
5.5.2.1. Metoda coeficientului  utilizată la conducte lungi de secţiune circulară…196
5.5.2.2. Calculul conductelor lungi de secţiune necirculară………………………….198
5.5.3. Metoda modulului de debit, folosită la cnductele lungi de secţiune necirculară când
lichidul nu umple conducta………………………………………………………………199
5.6. Aplicaţii……………………………………………………………………………...203

Bibliografie………………………………………………………………………………212

IX
 1. Noţiuni introductive

Corpurile la care for ele de coeziune moleculară sunt foarte mici ca valoare, fac
parte din categoria de corpuri numite fluide. Această categorie cuprinde atât lichidele cât
şi gazele. Deformarea corpurilor fluide fără modificarea volumului se poate face cu for e
neglijabile ca valoare. La lichide şi la gaze se constată o mobilitate mare a particulelor
din care sunt formate, această proprietate comună definind de fapt fluiditatea acestora,
cauzată de for ele mici de coeziune moleculară.
Lichidele sunt acele corpuri fluide la care există for e mici de coeziune între
molecule. Dacă sunt aşezate într-un vas, acestea iau forma vasului, prezentând suprafa ă
liberă în raport cu mediul înconjurător, dacă acesta este un gaz. În aplica iile practice
curente, la care varia iile de presiune sunt reletiv mici, lichidele pot fi considerate ca
fiind incompresibile. Totuşi comparate cu corpurile solide, cum ar fi de exemplu o bară
de o el moale, lichidele sunt de circa 100 de ori mai compresibile.
Gazele sunt acele fluide la care nu se manifestă for e de coeziune moleculară. Ca o
consecin ă a acestui fapt, gazele sunt expansibile, adică ocupă întregul volum care le stă
la dispozi ie. Drept urmare pot fi considerate în stare de repaus, numai dacă sunt închise
în recipiente complet etanşe. Comparate cu lichidele, gazele sunt foarte uşor
compresibile.
Atît lichidele cât şi gazele sunt considerate medii continue, la care există o
dependen ă direct propor ională între volum şi masa con inută în acel volum. Astfel
volume finite, con in mase fluide finite, iar volume infinit mici vor con ine mase infinit
mici. Ipoteza continuită ii presupune că fluidul are o structură continuă la orice scară.
Mărimile asociate care definesc starea fluidului, cum ar fi: presiunea, densitatea şi
temperatura, sunt definite prin func ii continue şi derivabile, cu excep ia unor situa ii
singulare când pot exista puncte, linii sau suprafe e de discontinuitate.
Mecanica fluidelor studiază repausul şi mişcarea fluidelor ideale sau reale,
compresibile sau incompresibile, precum şi interac iunea dintre fluide şi corpurile solide
cu care vin în contact direct.
Mecanica fluidelor are patru capitole distincte: statica, cinematica, dinamica şi
maşinile hidropneumatice.
Statica fluidelor sau hidrostatica studiază fluidele aflate în echilibru static, caz în
care viteza în raport cu sistemul de referin ă ales este egală cu zero.
Cinematica fluidelorseocupă cu descrierea stării de mişcare, fără a analiza cauzele
mişcării.
Dinamica fluidelor se ocupă cu studiul mişcării fluidelor, punând accent pe cauzele
şi pe efectele mişcării.
Maşinile hidropneumatice reprezintă un capitol aplicativ al mecanicii fluidelor,care
studiază acele maşini la care transformările energetice din interiorul lor se produc prin
intermediul unui fluid. Dacă fluidul este un lichid, avem de-a face cu maşinile
hidraulice, iar dacă fluidul este un gaz este vorba de maşinile gazodinamice.

1
 1.2. Proprietăţi fizice comune lichidelor şi gazelor.

1.2.1. Densitatea sau masa specifică.

În aplica iile practice se lucrează cu corpuri fluide finite. Un corp fluid finit va
ocupa un volum finit V, fiind mărginit de o suprafa ă închisă S, numită suprafa ă de
control. Pe această suprafa ă de control, mediul fluid este în contact cu mediul
înconjurător. Volumul ocupat de fluid este materializat prin masa m.

Fig. 1.1

Deoarece distribu ia masei în interiorul corpului fluid poate fi neuniformă (corp

fluid anizotrop), densitatea sau masa specifică într-un punct M, considerat ca făcând
parte din volumul interior finit  V, se poate scrie:

m dm
 M  lim  (1.1)
V 0 V dV

Dacă avem de-a face cu un corp fluid omogen, la care masa este uniform disrtibuită
(corp fluid izotrop), poate fi scrisă densitatea medie, sub forma:

m
 med  (1.2)
V

Pornind de la densitate, poate fi exprimat volumul specific cu rela ia:

1
v (1.3)


Densitatea depinde în general de pozi ia punctului M, în care se determină, de

presiunea p, de timpul t şi de temperatura  ,    ( M , p, t , ) . Astfel în cazul gazelor
densitatea  la temperatura  este dată de rela ia:

0
  (1.4)
1   t 

2
 0 - reprezintă densitatea sau masa specifică, la temperatura de 00C şi presiunea
p0=760 mm col. Hg.
 t - reprezintă coeficientul de dilata ie termică al fluidului
La lichide se poate considera că densitatea nu depinde de presiune, ci se modifică
numai în func ie de temperatură.
Ecua ia dimensională a densită ii, poate fi scrisă:

   m  M3  M  L3 (1.5)

V  L
Pentru cele mai uzuale fluide folosite în mod curent în practică, pot fi date câteva
valori ale densită ilor după cum urmează:
kg
- în cazul apei la temperatura de 40C, apã  1000 3 . La alte valori ale
m
temperaturii, densitatea se modifică în sensul scăderii acesteia odată cu creşterea
temperaturii.
kg
- pentru alcool metilic la temperatura de 100C, alcool  790 3 ,
m
kg
- pentru mercur la temperatura de 00C, Hg  13595 3 ,
m
kg
- la aer pentru temperatura de 00C, şi presiunea p=760 mm col. Hg, aer  1,293 3
m

1.2.2. Greutatea specifică.

Are ca simbol  şi poate fi definită în mod similar densită ii, în cazul unei
distribu ii neuniforme a masei de fluid în interiorul unui corp fluid de volum V. Astfel
pentru un punct N conform figurii 1.2, din interiorul corpului fluid, care face parte dintr-
un volum finit mic V ,ce con ine o greutate finită mică G , se poate defini greutatea
specifică proprie punctului N, astfel:

G dG
  lim  (1.6)
V o V dV

Fig. 1.2

3
 Pentru fluidele omogene sau izotrope, greutatea specifică se scrie mult mai simplu:

G
  , în care (1.7)
V

 - greutatea specifică;
G - greutatea volumului de fluid considerat;
V - volumul corpului fluid considerat.
Între greutatea specifică şi densitate există rela ia:

  g (1.8)

g - accelera ia gravita ională.

Valoarea standard pentru accelera ia este gu=9,80665 m/s2.
Ca şi în cazul densită ii, greutatea specifică  a unui fluid, depinde de coordonatele
punctului N considerat, de presiunea p, de timpul t şi de temperatura  . Astfel greutatea
specifică este o func ie de forma:

   N , p, t ,   (1.9)

1.2.3. Compresibilitatea izotermă şi elasticitatea.

Pentru prezentarea no iunii de compresibilitate izotermă, trebuie definită presiunea,

într-un punct dat aflat pe suprafa a de control, în cazul unui corp fluid analizat. Astfel
pentru un corp fluid, a cărei suprafa ă de control are o formă oarecare, conform figurii
1.3, se poate defini presiunea într-un punct M, care face parte dintr-o suprafa ă mică
S ,cuprinsă în suprafa a de control, sub forma:

Fsn dFsn
p  lim  (1.10)
S 0 S dS

Se poate observa din figura 1.3, că for a Fsn ce ac ionează asupra suprafe ei S ,
lucrează după direc ia normalei, însă în sens invers acesteia.

Fig. 1.3
4
 Dacă se izolează un volum oarecare V, din masa unui fluid conform figurii 1.4,
ac iunea restului fluidului asupra acestui volum, se înlocuieşte cu for e de presiune p.
Dacă se măreşte presiunea cu valoarea p , volumul ini ial se micşorează cu valoarea
V
V . Raportul reprezintă varia ia relativă a volumului, în raport cu volumul ini ial.
V
Această varia ie este propor ională cu creşterea de presiune p . Ca urmare se poate
scrie:

V
   p (1.11)
V

În cazul în care temperatura corpului fluid nu se schimbă odată cu creşterea de

presiune, comprimarea poate fi considerată izotermă. În acest caz:
 -reprezintă modulul sau coeficientul de compresibilitate izotermă.

Fig. 1.4

Pentru varia ii infinitezimale (varia ii foarte mici), rela ia devine:

dV
   dp sau (1.12)
V
1 dV
  (1.13)
V dp

Semnul minus din rela ia (1.13) indică faptul că la o creştere a presiunii, corespunde
o scădere de volum. Semnifica ia mărimilor din rela ia (1.13) este:
 - reprezintă modulul sau coeficientul de compresibilitate izotermă;
V - este volumul ini ial, izolat din masa fluidului;
dV - reprezintă varia ia elementară de volum;
dp - reprezintă zaria ia elementară de presiune.
Masa de fluid con inută în volumul V este este constantă, adică:
m    V  ct prin diferen iere se ob ine:
5
   dV  V  d  0 sau

dV d
 (1.14)
V 

Întroducând rela ia (1.14) în rela ia (1.13), ob inem:

1 d
  (1.15)
 dp

Rela ia (1.15) reprezintă o altă formă de scriere a modulului de compersibilitate

izotermă, în func ie de densitate şi de presiune.
Inversul coeficientului de compresibilitate izotermă, este modulul de elasticitate,
notat cu  .
Astfel folosind rela ia (1.13) se ob ine:

dp
  V (1.16)
dV

 - reprezintă coeficientul de elasticitate al fluidului, sau modulul de elasticitate

izotermă.
Dacă se foloseşte rela ia (1.15), atunci se mai poate scrie:

dp
  (1.17)
d

Trebuie precizat faptul că dacă presiunea revine la valoarea ini ială, în acest caz şi
volumul fluidului revine la aceiaşi valoare avută ini ial, fără a prezenta deforma ii
remanente. Putem trage concluzia că fluidele sunt perfect elastice. Lichidele sunt
considerate ca fiind incompresibile la varia ii mici ale presiunii, în compara ie cu gazele,
care sunt foarte compresibile. Totuşi lichidele pot fi considerate foarte compresibile în
raport cu corpurile solide. Astfel apa de exemplu este de 100 de ori mai compresibilă
decât un o el moale.
Viteza de propagare a sunetului (celeritatea) c într-un mediu fluid de densitate  ,
modul de elasticitate  şi modul de compresibilitate  , este dată de rela ia lui Newton:

 1
c  (1.18)
  

Dacă inem seama de rela ia (1.17), viteza sunetului într-un mediu fluid mai poate fi
exprimată:

6
 dp
c (1.19)
d

Această rela ie este folosită în special la gaze, în aplica iile practice curente.

1.2.4. Dilataţia termică.

Sub ac iunea varia iilor de temperatură, fluidele au proprietatea de a-şi modifica

volumul, dacă presiunea se păstrează constantă. Coeficientul de dilata ie termică  t care
arată modificarea unită ii de volum la o varia ie a temperaturii cu un grad, este:

1 dV
t   (1.20)
V d

 t - reprezintă coeficientul de dilata ie termică;

V - este volumul ini ial de fluid considerat;
dV - reprezintă creşterea elementară de volum;
d - reprezintă creşterea elementară de temperatură.
Din experien ele practice s-a putut constata faptul că valoarea acestui coeficient este
mult mai mare gaze în compara ie cu lichidele.

1.2.5. Adeziunea.

Această proprietate se manifestă la fluide, prin interac iunea dintre moleculele

fluidului şi particulele unui perete solid situat la distan e moleculare, fiind de aceiaşi
natură cu coeziunea. For a de adeziune depinde de natura suprafe ei solide, de natura
fluidului şi de temperatură. Experimental s-a demonstrat conform figurii 1.5, că în
vecinătatea unui perete solid care este în contact cu un fluid care curge, există un strat de
fluid aderent în repaus, a cărui grosime este de ordinul unei sutimi de milimetru.

Fig. 1.5

Experien ele au fost efectuate atât în cazul lichidelor, cât şi al gazelor, rezultatele
fiind identice. Adeziunea fluidelor la suprafe ele solide este mai pregnant observabilă în
cazul lichidelor. Această proprietate a fluidelor se aplică la ungerea suprafe elor solide
care sunt în contact direct şi care au mişcări de transla ie sau de rota ie, în vederea
reducerii for elor de frecare.
7
 1.2.6. Vâscozitatea.

Vâscozitatea se manifestă sub forma unor eforturi tangen iale de frecare, care apar
în cazul deplasării plan paralele a două straturi de fluid învecinate, cu viteză diferită.
Dacă se consideră două straturi vecine de lichid real (vâscos), având suprafa ă
elementară dS, distan a dintre ele după direc ia normalei fiind o distan ă elementară dn,
conform figurii 1.6, se poate exprima conform rela iei lui Isaac Newton (1686), for a
tangen ială elementară care ac ionează asupra stratului cu viteză mai mare.

Fig. 1.6

dv
dFt   dS (1.21)
dn

dv - reprezintă creşterea vitezei, la înaintarea spre axa curentului cu dn, după

direc ia normalei;
 - este vâscozitatea dinamică sau vâscozitatea absolută;
dn - reprezintă distan a elementară dintre cele două straturi considerate;
dS - reprezintă suprafa a elementară a celor două straturi elementare plan-
paralele de fluid.
Efortul tangen ial datorat vâscozită ii care apare în această situa ie se scrie:

dFt dv
  sau    (1.22)
dS dn

La toate fluidele se poate defini şi aşa numita vâscozitate cinematică


 (1.23)


 - reprezintă vâscozitatea cinematică;

 - este vâscozitatea dinamică sau vâscozitatea absolută;
 - reprezintă densitatea fluidului.
Această vâscozitate cinematică  este des utilizată în practica curentă.

8
 Astfel se poate urmări în figura 1.7, modul de varia ie al vâscozită ii cinematice în
func ie de temperatură, la trei fluide diferite.

Fig. 1.7

Se poate observa că în cazul lichidelor vâscozitatea cinematică scade cu creşterea

temperaturii. Vâscozitatea la lichide se datorează for elor de coeziune moleculară pentru
că moleculele sunt dispuse mult mai aproape, comparativ cu gazele. Aceste for e de
coeziune moleculară scad cu creşterea temperaturii, iar ca urmare vâscozitatea se
micşorează.
În cazul gazelor, vâscozitatea este condi ionată de ciocnirile reciproce între
molecule, provocată de mişcarea termică dezordonată a acestora, care se intensifică
odată cu ceşterea temperaturii. Din acest motiv vâscozitatea la gaze, creşte odată cu
creşterea temperaturii.
Vâscozitatea fluidelor se manifestă numai în cazul curgerii lor. Într-un fluid aflat în
repaus for ele tangen iale datorate vâscozită ii sunt nule. Mişcarea descrisă la definirea
vâscozită ii, adică mişcarea care satisface legea de frecare a lui Newton, are o structură
ordonată, se face în straturi paralele, fără să apară schimb de particule între acestea.
Majoritatea fluidelor reale (vâscoase) utilizate în practica curentă sunt newtoniene, adică
satisfac legea de frecare dată de Newton.
Există fluide cu structuri moleculare mai complexe care nu se supun legii de frecare
stabilită de Newton, acestea poartă numele de fluide nenewtoniene. În cazul acestora
vâscozitatea dinamică  nu depinde numai de starea termodinamică locală, ci şi de al i
parametri sau factori.
dv
Comportarea diferitelor tipuri de fluide în sistemul de coordonate  , poate fi
dy
urmărită în figura 1.8.

9
 Fig. 1.8

Astfel fluidul ideal (fluid lipsit de vâscozitate)  =0, este reprezentat chiar de axa
orizontală (abscisa). Axa verticală (ordonata) reprezintă solidul elastic. Celelalte tipuri
de fluide sunt după cum urmează:
- fluide pseudoplastice reprezentate prin curba 2, la care vâscozitatea dinamică 
dv
descreşte cu . Ca exemple se pot da: solu ii de polimeri, plasma sângelui, produsele
dy
petroliere, cernelurile, unele grăsimi, etc. La aceste fluide particulele asimetrice ale
substan elor în solu ie au tendin a de orientare în direc ia curgerii pentru pozi ia
corespunzătoare frecării minime.
- fluide dilatante redate prin curba 3, la care vâscozitatea dinamică  creşte cu
dv
. Această situa ie are loc la suspensiile foarte concentrate la care faza lichidă ocupă
dy
doar spa iul dintre particulele solide. În acest caz particulele solide frânează deplasarea
reciprocă a straturilor. Astfel de comportări se întâlnesc la suspensiile de nisip, argile,
mâluri, cuar , etc.
- fluide vâscoplastice al căror comportament poate fi definit cu legea lui Bingham:

0
  0  (1.24)
dv
dy

 0 şi  0 depind numai de starea termodinamică. Astfel la fluidele la care    0 ,

acestea se comportă ca şi corpurile solide, având o structură moleculară rigidă. În
schimb dacă   0 structura moleculară se distruge şi fluidul se comportă ca un lichid,
după curba 4 din figura 1.8. Astfel de situa ii se întâlnesc la cimentul proaspăt, vopsele,
noroi de foraj, etc.
- fluide tixotropice, la care pe parcursul curgerii la viteză şi temperatură constante,
vâscozitatea dinamică scade în timp.
10
 - fluide reopectice, la care vâscozitatea dinamică creşte în timp. Exemple în acest
caz ar fi: maioneza, margarina, etc.
Cel mai facil mod de a ine cont de comportarea nenewtoniană a unui fluid, se poate
face folosind rela ia:

n
 dv 
  K   , (1.25)
 dy 

K respectiv n sunt constante care se pot determina experimental pentru domeniul de

utilizare al fluidului folosit.
Cu studiul comportării acestor tipuri de fluide se ocupă Reologia.

1.2.7. Aplicaţii.

1.1. Pentru presa cu şurub din figura 1.9, cunoscând pasul şurubului hţ2mm,
diametrul cilindrului dţ1,2cm, volumul ini ial de ulei la presiunea atmosferică Vţ 200
m2
cm3 şi coeficientul de compresibilitate izotermă  =4,85.10-10 , să se determine
N
numărul de rota ii necesare a fi efectuate, la roata volant, pentru ob inerea unei
suprapresiuni ps =240 at.

Fig. 1.9

Elementele componente ale presei cu şurub, conform figurii 1.9:

1- conductă centrală; 7- rezervor cu ulei;
2- cilindru; 8- supapă conică cu tija filetată;
3- piston cu diametrul d; 9- roată volant;
4- tija filetată a pistonului; M.E- manometru etalon;
5,6- robinete; M.V- manometru de verificat.

11
 Rezolvare:

Se cunoaşte rela ia modulului de compresibilitate:

1 dV
  
V dp

pentru varia ii finite mici, rela ia poate fi scrisă:

1 V
  
V p

Varia ia de volum ca urmare a deplasării pistonaşului presei este:

d2
V  nh
4

n - numărul de rota ii ale volantului presei.

Dacă exprimăm aceiaşi varia ie de volum din expresia modulului de
compresibilitate (abstrac ie făcând de semn):

V   V  p

Se poate scrie:

d2
n  h   V  p de unde:
4

p  p s

4V  p s
n
 d 2h

Înlocuind datele problemei, în sistemul interna ional ob inem:

735,53 5
4  4,85 10 10  200 10 6  240 10
n 750  10,093
 1,2 2 10  4  2 10 3

12
 1.2. Să se calculeze densitatea dioxidului de carbon (CO2), la temperatura t=400C şi
presiunea p=830 mm col.Hg.

Rezolvare:

Din ecua ia gazelor perfecte:

p  v  RT

 1
R v volumul specific
M 

 =8314 J/Kmol K

kg
M masa kilomolară a dioxidului de carbon:
Kmol

kg
M  12  2 16  44
Kmol

p 

T
 M
Mp

T

T  T0  t  273,15  40  313,15K

830 5
44 10
 750 kg
 1,87 3
8314  313,15 m

1.3. Să se determine viteza de propagare a sunetului în aer, la temperatura de 40C,

dacă legea de varia ie a densită ii aerului este adiabatică. Pentru aer, masa kilomolară
kg
M  29 şi k  1,4 (exponentul adiabatic).
Kmol

Rezolvare:

Se cunoaşte că viteza sunetului este:

dp
c
d

Din ecua ia adiabatei putem scrie:

13
 p  v k  const

p
 const
k

dp  const  k   k 1  d

dp p p
 k  k   k 1  k
d  

Din ecua ia gazelor perfecte putem scrie:

p  v  RT sau

p 
 T
 M

Luând în considerare cele scrise anterior:

dp kT

d M

dp k  T 1,4  8314  277,15 m

c    333,524
d M 29 s

1.4. Cuzinetul unui lagăr, figura 1.10, are diametrul Dc  12,24 cm şi lungimea
L  14 cm .

Fig. 1.10

14
 rot
Diametrul arborelui este Da  12,22 cm , iar tura ia acestuia este n  160 .
min
Stiind că uleiul lubrifiant are vâscozitatea dinamică la temperatura de lucru
N s
  0,45 , să se determine for a de frecare vâscoasă şi putrea disipată sub formă de
m2
căldură în mediul înconjurător, pe unitatea de timp.

Rezolvare:

Se cunoaşte că for a de frecare tangen ială, datorată vâscozită ii, este:

dv
dFt   dS
dn

Pentru o varia ie finită mică a vitezei, la periferia arborelui din figura 3, putem
scrie:

v
Ft   S sau


Ra Ra 2 16,755  6,11210 4

F  2 Ra  L  2  L  2  0,45  1768,55 N
  10  4

n
  16,755 s 1
30

Dc  D a
  0,01cm  10  4 m
2

Puterea disipată sub formă de căldură este:

P  F  v  F    Ra  1768,55 16,755  6,1110 2  1810,51w

15
 2. Statica fluidelor

Satica fluidelor sau hidrostatica, studiază repausul lichidelor (repaus considerat în

raport cu un sistem de referin ă fix) şi ac iunile pe care acestea le exercită asupra
corpurilor solide cu care vin în contact direct.
For ele exterioare care ac ionează asupra unui corp lichid aflat în repaus se împart
în două categorii:
- for e masice;
- for e de suprafa ă.

2.1. Forţe masice.

În toate cazurile se constată că asupra unei mase de fluid considerate, ac ionează o

for ă propor ională cu masa respectivă.

Fig. 2.1

Pentru cazul câmpului de for ă gravita ional, conform figurii 2.1, for a masică
elementară, dFm care ac ionează asupra unui corp fluid de masă elementară dm, poate fi
scrisă:

dFm  f  dm (2.1)

Spa iului în care se găseşte masa dm, i se poate ataşa un câmp de for ă a cărui
vector intensitate este:

dFm
f  (2.2)
dm

Vectorul intensitate a câmpului de for ă, are dimensiune de accelera ie, fiind o

mărime de câmp, deci va depinde numai de coordonatele punctului considerat.
În câmpul de for ă gravita ional, intensitatea câmpului de for ă gravita ional poate fi
scrisă, după cum se constată din figura 2.2 sub forma:

f g   gk

16
 Fig. 2.2

Se cunoaşte însă că:

dm    dV deci

dFm  f    dV (2.3)

2.2. Forţe de suprafaţă.

În vederea analizei problemelor legate de echilibrul şi mişcarea corpurilor fluide, se

va separa totdeauna masa fluidă considerată de mediul înconjurător, cu ajutorul unei
suprafe e închise denumită suprafa ă de control, fiind notată cu S.
În consecin ă se poate lucra cu masa fluidă din interiorul suprafe ei de control,
făcând abstrac ie de mediul înconjurător, dacă ac iunea mediului înconjurăror asupra
masei fluide, se înlocuieşte cu for e care ac ionează pe suprafa a de control. Aceste for e
care înlocuiesc legăturile cu mediul înconjurător, pe suprafa a de control, figura 2.3, se
numesc for e de suprafa ă.
O for ă elementară de suprafa ă poate fi scrisă:

dFs  ps  dS (2.4)

dFs  for a elementară de suprafa ă;

dS - suprafa a elementară considerată;
ps - reprezintă tensiunea (coeficient de propor ionalitate);

17
 Fig. 2.3

Vectorul ps nu formează un câmp vectorial, pentru că valoarea ei depinde în afară

de coordonatele punctului considerat şi de modul cum a fost trasată suprafa a de control
prin punctul considerat.
O for ă de suprafa ă are două componente: una după direc ia normalei la elementul
de suprafa ă în punctul considerat şi una după o direc ie tangen ială (direc ie aleasă în
mod conven ional), conform figurii 2.4.

Fig. 2.4

dFs  dFsn  dFst (2.5)

Tensiunea ps poate fi de asemenea descompusă după cele două direc ii:

ps  pn  n  pt  t (2.6)

pn - componenta normală a tensiunii;

pt - componenta tangen ială a tensiunii;
n - versorul normalei;
t - versorul tangentei.

18
 În cazul staticii fluidelor, componenta tangen ială a tensiunii este egală cu zero.
Componenta pt se notează de obicei cu  . În statica fluidelor pt = =0.
Normala la elementul de suprafa ă, este orientată tot timpul, de la mediul fluid spre
exterior conform figurii 2.5.

Fig. 2.5

Componenta normală a for ei elementare de suprafa ă dFsn ac ionează pe

elementul de suprafa ă după aceiaşi direc ie cu normala, însă în sens contrar.
Se va face conven ia să numim fa ă pozitivă a suprafe ei de separa ie S, partea în
care se găseşte versorul normalei n , iar fa ă negativă cealaltă parte.
Componenta for ei elementare de suprafa ă după direc ia normalei dFsn poate fi
scrisă:

dFsn  pn  n  dS (2.7)

Această rela ie este valabilă, în cazul în care se îndepărtează mediul de pe fa a

potitivă.

2.3. Ecuaţia lui Euler în hidrostatică.

Această ecua ie serveşte la calculul distribu iei de presiune în interiorul unui corp
fluid în spe ă lichid, care se găseşte în echilibru static, ca urmare a ac iunii câmpurilor
de for ă în care se află.
Se consideră un volum elementar de lichid dV  dxdydz , figura 2.6, aflat în
echilibru static.

19
 Fig. 2.6

Lichidul con inut în volumul elementar dV se consideră omogen şi izotrop, astfel

încât rezultatele ob inute pentru o particulă de lichid de masă unitară dintr-un anumit
punct considerat, rămân valabile pentru oricare altă particulă din volumul dV.
Se consideră că lichidul con inut în volumul elementar dV se află în echilibru.
Ca urmare suma for elor elementare exterioare ce ac ionează asupra acestuia,
trebuie să fie zero.

 dFext  a  dm (2.8)

Condi ia echilibrului static, este ca accelera ia să fie egală cu zero.

a  0, deci

 dFext  0 (2.9)

Trebuie precizat că în această situa ie componenta tangen ială a tensiunii

pt    0
De asemenea trebuie subliniat faptul că într-un astfel de caz, o for ă elementară de
suprafa ă admite componentă numai după direc ie normală, la suprafa a considerată:

dFs  dFsn   p  n  dS (2.10)

Suma for elor elementare exterioare ce ac ionează asupra elementului de volum,

este formată din for a masică elementară şi o sumă de for e elementare de suprafa ă.

 dFext  dFm   dFs  0 , dar (2.11)

dFm  f  dm  f    dV  f    dxdydz
20
 Se consideră că intensitatea câmpului de for ă admite componente după toate
direc iile sistemului de axe:

f  i f x  jf y  k f z

For a masică elementară poate fi scrisă:

dFm  i f x    dxdydz  jf y    dxdydz  k f z    dxdydz , (2.12)

dFm  i dFmx  jdFmy  k dFmz (2.13)

Comparând ultimele două rela ii, rezultă componentele scalare ale for ei masice:

dFmx  f x    dxdydz
dFmy  f y    dxdydz (2.14)
dFmz  f z    dxdydz

Suma for elor elementare de suprafa ă care ac ionează pe fe ele paralelipipedului se

scrie:

 dFs  dFsx 1
 dFsx2  dFsy1  dFsy2  dFsz1  dFsz2 (2.15)

Astfel rela ia vectorială (2.11) devine este echivalentă cu următorul sistem de rela ii
scalare:

dFmx  dFsx1  dFsx2  0 (a)

dFmy  dFsy1  dFsy2  0 (2.16)
dFmz  dFsz1  dFsz2  0

Vom analiza rela ia (a), care reprezintă ecua ia echilibrului static după axa x.
Urmărind figura 2.6 se poate observa că sunt figurate for ele elementare de
suprafa ă pe fe ele dsx1 respectiv dsx2 şi for a masică elementară, ce ac ionează în
punctul M(x,y,z), aflat centrul de greutate al paralelipipedului care reprezintă şi centrul
geometric al acestuia.
Dacă proiectăm punctul M(x,y,z) din centrul de greutate, după direc ia axei ox, pe
dx
cele două fe e paralele cu planul yoz, ob inem punctele M1 (x  , y, z ) şi
2
dx
M2 (x  , y, z ) . Comparând versorii normalelor la aceste fe e cu versorii axelor de
2
coordonate rezultă:

21
 n1  i şi n2  i

În continuare se poate observa că:

dsx1  dsx2  dydz

dFsx1   p1n1dsx1   p1i dydz
dFsx2   p2 n2 dsx2  p2i dydz

Scalar se poate scrie:

dFsx1   p1dydz
dFsx2  p2dydz

Se consideră că presiunea are o anumită lege de varia ie după axa x conform figurii
2.7.

Fig. 2.7

Func ia de presiune fiind o func ie continuă, dacă se cunoaşte presiunea în punctul

M, care este p  p(x, y, z ), atunci pot fi scrise presiunile în punctele M1 şi M2.

dx p dx
p1  p1 ( x  , y, z )  p( x, y, z )  
2 x 2

dx p dx
p2  p2 ( x  , y, z )  p( x, y, z )  
2 x 2
22
 Ca urmare for ele elementare de suprafa ă după axa x pot fi scrise:

p dx
dFsx1   p( x, y, z )dydz   dydz
x 2

p dx
dFsx2  p( x, y, z )dydz   dydz
x 2
Suma for elor elementare de suprafa ă după axa x ,va fi:

p
dFsx1  dFsx2   dxdydz
x
Revenind la rela ia (a) din sistemul scalar (2.16), ob inem:

p
f x    dxdydz  dxdydz  0
x
După simplificarea rela iei cu  dxdydz  dm, rela ia devine valabilă pentru o
particulă de fluid de masă unitară.

1 p
fx   0,
 x

Prin permutări circulare pot fi scrise rela iile şi după celelalte axe de coordonate,
ob inând sistemul:

1 p
fx  0
 x
1 p
fy  0 (2.17)
 y
1 p
fz   0,
 z

Sistemul de rela ii scalare (2.17) reprezintă ecua ia echilibrului static, sau ecua ia
lui Euler în cazul Hidrostaticii, scrisă sub formă scalară.
După înmul irea rela iilor pe rând cu i , j , k şi însumarea lor ob inem:

1
f  grad p  0 (2.18)

23
 Aceasta reprezintă ecua ia echilibrului static sau ecua ia lui Euler în Hidrostatică
scrisă sub formă vectorială. Folosind operatorul diferen ial cu structură de vector nabla
(  ), aceiaşi ecua ie (2.18) mai poate fi scrisă:

1
f  p  0


Această ecua ie arată că într-un câmp de for ă, o particulă de lichid de masă unitară
se află în echilibru static datorită ac iunii for ei masice unitare ( f ) şi a for ei de presiune
1
unitare (  p ).


2.4. Integrarea ecuaţiei echilibrului static într-un câmp de forţă.

Se consideră ecua ia echilibrului static scrisă sub formă scalară:

1 p
fx  0
 x
1 p
fy  0
 y
1 p
fz   0,
 z

Dacă înmul im pe rând rela iile cu dx,dy şi dz, după însumare ob inem:

1  p p p 
f x  dx  f y  dy  fz  dz   dx  dy  dz   0 (2.19)
  x y z 

Se poate observa că expresia din paranteza rela iei (2.19) reprezintă diferen iala
totală a func iei de presiune:

p p p
dp  dx  dy  dz
x y z

În continuare notăm:

f x  dx  f y  dy  fz  dz  d (2.20)

24
 Se cunoaşte că:

  
d  dx  dy  dz sau
x y z

  
 d   dx  dy  dz (2.21)
x y z
Dacă comparăm expresiile (2.20) şi (2.21) rezultă rela iile:


fx  
x

fy  
y

fz  
z
Componentele scalare ale intensită ii câmpului de for ă, sunt de fapt derivatele
par iale ale func iei scalare  , luate cu semnul minus. Astfel din rela ia (51) se mai
poate scrie:

d   f x  dx  f y  dy  f y  dz de unde prin integrare ob inem:

    f x  dx  f y  dy  f z  dz  (2.22)

Func ia scalară  reprezintă poten ialul câmpului de for ă sau poten ialul for elor
masice.
Înlocuind rezultatele ob inute în rela ia (2.19), putem scrie:

1
 d  dp  0


schimbând semnul şi integrând ultima rela ie, ob inem:

dp
  ct (2.23)


Rela ia (2.23) reprezintă rela ia fundamentală a staticii fluidelor.


dp
Se notează P( p )  şi poartă numele de func ie de presiune, sau poten ialul

for elor de presiune.

25
 2.5. Formele relaţiei fundamentale a staticii fluidelor.

2.5.1. Repausul fluidelor incompresibile.

Pentru fluide incompresibile, cazul lichidelor în aplica iile tehnice curente, la care
densitatea se poate considera constantă (   ct ), func ia de presiune este:

dp 1 p
P( p)  


  dp  
 ct

Astfel rela ia (2.23) devine:

p
  ct (2.24)


Această rela ie reprezintă rela ia fundamentală a staticii fluidelor incompresibile,

sau rela ia echilibrului static, integrată pentru fluide incompresibile.

2.5.2. Repausul politropic al fluidelor compresibile.

În cazul repausului politropic se poate scrie:

p p0
 , în care: (2.25)
n 0n

n - reprezintă exponentul politropic;

p0 - este presiunea în condi ii normale fizice;
0 - reprezintă densitatea în condi ii normale fizice;
p - este presiunea la o stare oarecare;
- reprezintă densitatea tot la o stare oarecare.
La repausul gazului în această situa ie, temperatura nu rămâne constantă, de
asemenea există schimb de căldură cu mediul exterior. Din rela ia (2.25) se scrie:

p0
p  n prin diferen iere ob inem:
 n
0

p0
dp  n n 1d
 n
0

dp p0 n p0 n 1
P( p)   n 
n2
d    ct sau
  n
0 n  1 0n

26
 n 1
n p0   
P( p )     ct
n  1 0  0 

Dar folosind rela ia (2.25) se scrie:

n 1
1 n 1
  p n    p n
  deci       ,adică
0  p0   0  p0 
n 1
dp n p0  p  n
  n  1 0  p0 
  ct

Luînd în considerare rela ia fundamentală a staticii fluidelor, pentru gaze aflate în

repaus politropic ob inem:

n 1
n p0  p n
    ct (2.26)
n  1 0  p0 

Aceasta reprezintă rela ia fundamentală a staticii fluidelor compresibile, scrisă

pentru repausul politropic.

2.6. Cazuri particulare ale ecuaţiei echilibrului static la fluide incompresibile.

2.6.1. Ecuaţia echilibrului static în câmpul de forţă gravitaţional.

În câmpul de for ă gravita ional, func ia de poten ial  reprezintă poten ialul
câmpului de for ă gravita ional (pe care îl vom nota cu g ).

 g   ( f gxdx  f gydy  f gzdz )

f gx , f gy , f gz , reprezintă componentele for ei masice elementare, pentru o masă de

fluid egală cu unitatea, în câmpul de for ă gravita ional (intensitatea câmpului de for ă
gravita ional). Aceasta poate fi scrisă:

f g  i f gx  jf gy  k f gz

27
 Fig. 2.8

În figura 2.8 poate fi observată intensitatea câmpului de for ă gravita ional, care
ac ionează după direc ia liniilor de for ă ale câmpului gravita ional şi în sens invers axei
z.
Pentru intensitatea câmpului de for ă gravita ional componentele scalare sunt:

f gx  0
f gy  0
f gz   g

Poten ialul câmpului de for ă gravita ional poate fi scris:

 g    gdz   g  dz  gz  ct

Reluând ecua ia echilibrului static în cazul fluidelor incompresibile, aceasta se

scrie:
p
g   ct , sau

p
gz   ct (2.27)


Se poate observa că la z=ct,rezultă p=ct.

Dacă luăm un vas paralipipedic cu pere i rigizi, umplut cu lichid până la partea
superioară, a cărui bază este chiar în planul xoy, atunci urmărind figura 2.9, în cazul în
care scriem rela ia (2.27), pentru două puncte M şi Mo, în cazul fluidelor incompresibile,
la care densitatea   ct , ob inem:

28
 p p0
gz   gz0  sau:
 
p  p0  g ( z0  z) , dar observând că:
g   , greutatea specifică a lichidului;
z0  z  h
h - reprezintă adîncimea sau cota, măsurată de la suprafa a liberă, în sens invers
axei oz, conform figurii 2.9.

Fig. 2.9

Având în vedere precizările făcute, se ob ine în final :

p  po    h (2.28)

Rela ia ob inută poartă numele de ecua ia fundamentală a hidrostaticii.

Această rela ie permite calcularea presiunii în orice punct al unui lichid aflat în
repaus. Presiunea p, se compune din două păr i:
1) presiunea care ac ionează pe suprafa a liberă po ;
2) presiunea creată de greutatea straturilor de lichid suprapuse   h.
Presiunea într-un lichid aflat în repaus variază liniar cu cota h (adâncimea).
Rela ia (59) este similară cu ecua ia unei drepte: y  ax  b ; în care b
considerat constant, este asimilat cu po, a tot constant asimilat cu  , iar x variabil,
asimilat cu h.
Dacă se urmăreşte figura 2.10, care reprezintă un rezervor etanş par ial umplut cu
lichid, pe suprafa a liberă a acestuia presiunea fiind po, se pot constata cele ce urmează.
La aceiaşi cotă h în raport cu suprafa a liberă presiunea este constantă, fiind:
p  gh  h.
Se verifică de fapt că presiunea variază liniar cu cota h.

29
 Suprafe ele care con in punctele de egală presiune poartă numele de suprafe e de
nivel sau suprafe e echipoten iale.
Suprafe ele echipoten iale sunt suprafe e izobare, izodense şi izoterme.
Într-un fluid în repaus suprafe ele echipoten iale nu au nici-un punct comun. Dacă
două suprafe e echipoten iale ar avea un punct comun, ar rezulta că în acest punct
presiunea ar avea două valori diferite, ceea ce este absurd, deoarece presiunea are o
valoare unică într-un punct dat.

Fig. 2.10

For a masică elementară ce ac ionează asupra unei particule fluide, ac ionează după
o direc ie normală la elementul de suprafa ă echipoten ială, în sensul creşterii presiunii.
Suprafa a de contact dintre două fluide nemiscibile în repaus, este o suprafa ă
echipoten ială. De exemplu suprafa a de separa ie dintre un lichid şi un gaz.
Presiunea exercitată pe suprafa a liberă a unui lichid în repaus, se transmite
neschimbată în toate punctele lichidului (principiul lui Blaise Pascal). Pe baza acestui
principiu a lui Pascal, se construiesc presele hidrauluice, acumulatoarele hidrauluice,
amplificatoarele hidrauluice de presiune, etc.

2.6.1.1. Presa hidraulică.

Presa hidraulică este utilizată pentru amplificarea for elor prin intermediul unui
lichid, de regulă ulei.
Elementele componente ale presei hidraulice sunt:
1- traversă solidară cu funda ia prin intermediul unor montan i rigizi;
2 - material de presat;
3 - piston de lucru cu diametrul D;
4 - cilindru de lucru;
5 - piston de comandă cu diametrul d;
6 - supapă de refulare;

30
 7 - supapă de aspira ie;
8 - bra rigid articulat în C;
9 - rezervor cu ulei,
10 - cilindru de comandă;
11 - conductă de retur a uleiului în rezervorul 9;
12 - robinet de retur;
13 - montant rigid;
14 - tijă rigidă scurtă rezistentă la flambaj.

Fig. 2.11

Func ionarea presei este următoarea:

- dacă for a f1 este aplicată în sus, pistonul cu diametrul d se va deplasa în sus
realizând o depresiune în cilindrul de comandă 10. Ca urmare se va deschide supapa de
aspira ie 7 iar uleiul va fi aspirat din rezervorul 9, în cilindrul de comandă. Dacă for a f1
este aplicată în jos, pistonul 5 coboară, ia naştere o suprapresiune în cilindrul 10, se
deschide supapa de refulare 6, iar uleiul sub presiune ajunge în cilindrul de lucru 4 şi
ac ionează asupra pistonului de lucru 3. Acesta se va deplasa în sus ac ionând asupra
materialului care se presează 2.
Urmărind figura 2.11, se poate scrie:

f1 a  b   f  a
f1 a  b 
f 
a
For a f ac ionează asupra pistonului cu diametrul d, realizînd în ulei o presiune:

31
 4f
p
d 2
Această presiune se exercită asupra pistonului cu diametrul D, rezultând o for ă de
lucru F.

D 2
D2
Fp  f 2
4 d
Înlocuind expresia for ei f for a dezvoltată de presă se scrie:

2
a b D
F   f1 (2.29)
a d

Presele hidraulice au o largă răspândire în industria metalurgică, industria

constructoare de maşini, industria uşoară, în agricultură, etc. Tot pe acelaşi principiu se
bazează şi cricul hidraulic utilizat la ridicarea sarcinilor mari.

2.6.1.2. Amplificatorul hidraulic de presiune.

Acest dispozitiv este utilizat pentru amplificarea presiunii pentru diverse scopuri
practice.

Fig. 2.12

Conform figurii 2.12, presiunea p1 ac ionează pe fa a pistonului cu diametrul D din

stânga şi dezvoltă o for ă:

D 2
F  p1
4

Această for ă trebuie să fie egală cu for a dezvoltată de presiunea p2 pe pistonul din
dreapta având diametrul d. Deci se poate scrie:

d 2
F  p2
4
32
 Este evidentă în această situa ie rela ia:

d 2 D 2
p2  p1 ;
4 4
rezultă:

2
D
p 2  p1   (2.30)
d
 D 2
Presiunea se amplifică prin urmare cu raportul   . Aceste amplificatoare de
d
presiune se folosesc în ac ionările şi transmisiile hidraulice, larg răspândite în
construc iile de maşini.

2.6.1.3. Acumulatorul hidraulic.

Acumulatoarele hidraulice sau oleo-pneumatice folosite în ac ionările hidraulice

sunt executate în mod obişnuit sub forma unui rezervor tampon cilindric, având în
interior un piston flotant, la fel ca înfigura 2.13.

Fig. 2.13

Elementele componente ale unui acumulator hidraulic, conform figurii 2.13 sunt
următoarele:
1- rezervor tampon cilindric;
2- piston flotant;
3- conductă pentru uleiul sub presiune;
4- conductă scurtă necesară la realizarea pernei de aer;
5- robinet.
33
 Acumulatorul hidraulic este legat de regulă, în paralel cu consumatorul dintr-un
circuit hidraulic, fiind alimentat cu ulei sub presiune de către o pompă, schema de legare
este reprezentată în figura 2.14.
Func ionarea acumulatorului hidraulic este următoarea:
- în cazul în care consumatorul din circuitul hidraulic cere o cantitate mai mică
de ulei sub presiune, surplusul de ulei sub presiune este trimis spre
acumulatorul hidraulic, unde acesta va deplasa pistonul flotant din pozi ia
extremă dreapta, corespunzătoare lui x2, în pozi ia extremă stânga
corespunzătoare lui x1, realizând o pernă de aer sub presiune în partea stângă
a pistonului flotant. În acest volum de aer corespunzător deplasării x 1, este
înmagazinată o rezervă de energie sub formă de lucru mecanic al for elor
elastice. Dacă ulterior consumatorul pretinde pe o perioadă scurtă de timp, o
cantitate mai mare de ulei sub presiune, ce depăşeşte posibilită ile pompei, în
această situa ie perna de aer sub presiune din stânga pistonului flotant se
destinde şi realizează o pompare de ulei sub presiune spre consumator,
furnizîndu-i acestuia o energie suplimentară.

Fig. 2.14

Pentru calculul energiei înmagazinate de acumulator se fac următoarele ipoteze:

- comprimarea şi destinderea aerului este izotermă;
- volumele de aer sunt propor ionale cu deplasarile x ale pistonului flotant;
- se neglijează frecările.
Lucrul mecanic elementar furnizat de acumulator este:

dL  p  S  dx ,

în care:
p- reprezintă presiunea;
S- este suprafa a frontală a pistonului flotant;
dx- reprezintă deplasarea elementară a pistonului.
34
 Destinderea aerului fiind izotermă se poate scrie:

pV  mRT respectiv
p1V1  mRT

pV  p1V1  ct
V1
p  p1
V
După figura 2.13, se scrie:

dV  S  dx
V1  S  x1
V2  S  x 2
V2 V2 2 V
V dV V
L   p  dV   p1 1 dV  p1V1   p1V1 ln 2
V1 V1
V V1
V V1

Dar având în vedere că p1V1  p2V2 , rezultă:

V2 p1

V1 p 2

În final rezultă rela ia pentru energia înmagazinată de acumulator:

p1
L  p1V1 ln (2.30)
p2

2.7. Măsurarea presiunilor.

Se poate spune că ecua ia echilibrului static stă la baza metodelor utilizate în

practică pentru măsurarea presiunilor.
Pentru exprimarea presiunilor, se foloseşte scara absolută şi scara relativă.
Elementul de diferen iere îl reprezintă presiunea atmosferică, care este o presiune de
referin ă. Astfel presiunea absolută se determină fa ă de zero absolut (din punct de
vedere al presiunii), iar presiunea relativă se măsoară pornind de la valoarea presiunii
atmosferice.

35
 2.7.1. Barometrul.

Pentru măsurarea presiunii atmosferice ca element de bază, se utilizează un tub de

sticlă plin cu mercur, care este închis la un capăt, având lungimea de circa 900 mm.
Acest tub este răsturnat cu capătul liber într-un vas ce con ine de asemenea mercur.
Dacă acest lucru se efectuează la nivelul mării şi la temperatura de 0 oC, tubul continuă
să rămână umplut cu mercur pe o înăl ime egală cu 760 mm. Coloana de mercur rămasă
în tub echilibrează în acest caz presiunea atmosferică. Experien a a fost făcută pentru
prima oară de Evangelista Torricelli discipol al lui Galilei. Torricelli a observat că
înăl imea acestei coloane de mercur variază în timp. De aici a tras concluzia că
presiunea atmosferică prezintă fluctua ii în timp, fapt de mare importan ă în
meteorologie.
Blaise Pascal a utilizat pentru prima dată tubul lui lui Torricelli ca instrument de
măsură a presiunii atmosferice, dându-i numele de barometru.

Fig. 2.15

Urmărind figura 2.15 în care este arătată schema de principiu a barometrului, dacă
scriem ecua ia de echilibru a presiunilor la nivelul suprafe ei libere a mercurului din
rezervor, la nivelul mării şi la o temperatură de 0 0C ob inem:

p at  po   Hg  g  hHg

Având în vedere faptul că po  0 , fiind presiunea vaporilor satura i de mercur la

temperatura de 0 0C rezută presiunea atmosferică:

p at   Hg  g  hHg
Înlocuind valorile mărimilor în sistemul interna ional;
Hg =13595 kg/m3; g = 9,81m/s2; hHg ţ0,76 m , ob inem:
pat  101358,882 N/m2.
Unitatea de măsură a presiunii în SI este N/m2 şi poartă numele de Pascal (Pa), în
memoria lui Blaise Pascal.
36
 2.7.2. Aparate folosite la măsurarea presiunilor.

Pentru măsurarea presiunilor sau a diferen elor de presiuni mici, se folosesc

piezometrele, aparate care se bazează pe echilibrarea for elor de presiune prin
intermediul unei coloane de lichid. Lichidul folosit la măsurare poartă numele de lichid
piezometric.

2.7.2.1. Piezometre directe.

Piezometrul direct sau tubul manometric, măsoară presiunea relativă, la peretele

unui rezervor în punctul de legare, în situa ia când în rezervor se află lichid. În locul
dorit pentru măsurare, se practică un orificiu în peretele rezervorului în care se montează
o eavă sub ire scurtă, care formează priza de presiune. Cu ajutorul unui futun se face
legătura la un tub de sticlă vertical sau înclinat, care are ataşată o scală gradată montată
pe un suport.
Lichidul din rezervor reprezintă lichidul piezometric, care poate urca prin furtunul
de legătură în tubul piezometric. La capătul liber al tubului pătrunde fluidul din mediul
înconjurător (de obicei aerul), ac ionând cu presiunea mediului asupra lichidului din tub,
figura 2.16.
Presiunea absolută în punctul M aflat în axa prizei de presiune, poate fi exprimată:

p M  p at  gh (2.31)

Dacă cunoaştem valoarea presiunii atmosferice, pe care o putem citi la barometru,

poate fi determinată presiunea în punctul M.
Presiunea relativă măsurată de piezometrul direct este:

p M  pat  gh (2.32)

Această metodă de măsurare este foarte precisă. Domeniul de măsurare este limitat
de posibilitatea citirii în condi ii bune a unei coloane de lichid de înăl ime mare. Uzual
acest instrument poate fi folosit până la o înăl ime maximă de coloană de 2...3 m.
La măsurarea unor presiuni relative mici se poate practica înclinarea tubului
manometric, în vederea creşterii preciziei de citire. Astfel presiunea se determină în
aceste condi ii cu rela ia:

p M  p at  gl sin  (2.33)

37
 Fig. 2.16

2.7.2.2. Piezometre indirecte.

Piezometrele indirecte se folosesc la măsurarea presiunilor mici şi mijlocii,

respectiv a diferen elor de presiune în cazul gazelor sau lichidelor.
Domeniul de utilizare al acestor aparate se poate extinde în cazul în care în care
kg
lichidul de măsură este mercurul, a cărui densitate este: Hg  13595 . În acest caz
m3
suprafa a de separa ie dintre cele două fluide este bine conturată.
Dacă se măsoară presiuni mici la gaze reci, ca lichide piezometrice se poate folosi
kg kg
alcoolul ( alcool  800 ) sau apa distilată (   1000 ). În situa ia în care
m3 apã
m3
fluidul a cărui presiune se măsoară este lichid, se utilizează ca lichid piezometric
mercurul.
La astfel de măsurări în majoritatea situa iilor, se foloseşte tubul manometric
indirect, care este un tub de sticlă de forma literei U, legat printr-un furtun de cauciuc la
priza de presiune a recipientului, la care dorim să-i determinăm presiunea.

Piezometrul indirect manometric.

Acest tip de piezometru se utilizează la măsurarea unor presiuni mai mari decât
presiunea atmosferică, schema de principiu fiind arătată în figura 2.17.

38
 Fig. 2.17

Condi ia de măsurare confom figurii 2.17 este următoarea:

 lp  
p p at

În cazul în care scriem ecua ia de echilibru pentru presiuni la nivelul I-I ob inem
pentru bra ul din din stânga al piezometrului:

p  p  gh1

ar pentru bra ul din dreapta la acelaşi nivel:

p  pat  lp gh

Urmărind rela iile anterioare rezultă:

p  gh1  p at   lp gh

p  p at  g  lp h  h1  (2.34)

Dar pat  pb reprezintă presiunea citită la barometru sau presiunea barometrică

cum este denumită în mod uzual.
 
Valoarea pozitivă g lp h  h1  p s poartă numele de suprapresiune

p  pb  ps (2.35)

39
 Piezometrul indirect vacuummetric.

La măsurarea presiunilor mai mici decât presiunea atmosferică se foloseşte

piezometrul indirect vacuummetric, figura 2.18. Conform condi iei enun ate se impune:
 lp   ; p pat
Dacă scriem echilibrul presiunilor din cele două bra e ale piezometrului la nivelul
II-II, ob inem:

Fig. 2.18

pat  p   lph

În mod similar la nivelul I-I se poate scrie:

p  p  h2
p at  p  h2   lp h
p  p at  g h2   lp h 
(2.36)

Se notează cantitatea pozitivă:

p d  g h2   lp h

şi poartă numele de depresiune.

Presiunea atmosferică se citeşte la barometru şi se notează: pat  pb ,
în acest caz rela ia devine:

p  pb  pd
Rela ia ob inută reprezintă rela ia uzuală în cazul vacuummetrlor.
40
 Piezometrul indirect diferenţial.

Se utilizează la măsurarea diferen elor de presiune, existente între două rezervoare

diferite. În această situa ie ambele capete ale tubului manometric sunt racordate la
prizele de presiune ale rezervoarelor prin intermediul unor furtune flexibile. Pentru
cazul expus în figura 2.19 se impune condi ia:
lp  ; p1  p2
Urmărind figura 2.19 la nivelul I-I putem scrie:

p1  p1  gh1

În mod similar la nivelul II-II se scrie:

p2  p2  gh2

Prin diferen a dintre ultimele două rela ii se ob ine:

 
p1  p2  p1  p2  g h1  h2 

Fig. 2.19

Din scrierea ecua iei de echilibru de echuilibru a presiunilor la nivelul III-III rezultă:

 
p1  p2  lp gh

De unde se ob ine:

 
p1  p2  lp gh
p1  p2  lp gh  g h1  h2 

41
 Urmărind figura 2.19, din lan ul de închidere al cotelor se observă că:

h1  h  h3  h2
h1  h2  h3  h

În final diferen a de presiuni va fi:

p1  p2  lp gh  g h  h3  (2.37)

Piezometrul inversat diferenţial.

Acest aparat se utilizează la măsurarea unor diferen e de presiuni mici, lichidul

piezometric din piezometru fiind chiar lichidul con inut în recipientele a căror diferen ă
de presiune se măsoară.
Condi ia impusă pentru exemplul prezentat în figura 2.20 este:
lp  ; p2  p1

Fig. 2.20

Fluidul existent în tubul piezometric între nivelele III-III şi IV-IV poartă numele de
fluid de închidere, densitatea acestuia fiind mai mică decât a lichidului piezometric.
Dacă scriem echilibrul presiunilor la nivelul I-I, urmărind bra ul din stânga al
piezometrului ob inem:


p1  p1  lp gh1

În mod similar la nivelul II-II, urmărind bra ul din dreapta putem scrie:


p2  p2  lp gh2
42
 La nivelul III-III urmărind interiorul piezometrului inversat, poate fi scrisă rela ia
dintre presiunile de legătură:

p1  p2  gh

Folosind ultimele trei rela ii se scrie diferen a presiunilor:

p2  p1  p2  p1  lp g  h2  h1

Din lan ul de închidere al cotelor rezultă:

h1  h  h3  h2
h2  h1  h  h3

Având în vedere diferen a dintre presiunile de referin ă:

 
p2  p1   gh

În final diferen a presiunilor existentă între cele două recipiente va fi

:
p2  p1  lp g h  h3   gh (2.38)

Piezometrul cu braţ înclinat (Micromanometrul cu braţ înclinat).

Micromanometrul cu bra înclinat se foloseşte la măsurarea unor diferen e mici sau

foarte mici de presiuni la gaze reci. Aparatul se compune dintr-un rezervor şi un tub
piezometric cu înclinare reglabilă, care are ataşată o scală gradată, figura 2.21.

Fig. 2.21

43
 Având în vedere că suprafa a liberă a lichidului piezometric din rezervor este mult
mai mare în compara ie cu sec iunea transversală a bra ului înclinat, la varia iile cotei
hd în situa ia schimbării nivelului în bra ul înclinat, nivelul lichidului piezometric în
rezervor rămâne practic neschimbat.
Urmărind figura 2.21 se poate observa:

l  l f  lo

l f - reprezintă cota citită pe scala ataşată bra ului înclinat;

lo - este cota citită pe scală în repaus.
Dacă scriem egalitatea presiunilor la nivelul suprafe ei libere a lichidului
piezometric din rezervor ob inem:

p1  gl sin   p2  lp gl sin 

În cazul în care notăm diferen a de presiuni cu p , atunci:

p  p1  p2  g ( lp   )l sin  (2.39)

Pentru p oricât de scăzut ar fi, unghiul  poate fi ales suficent de mic, astfel încât
l să fie suficent de mare, pentru a creşte în mod corespunzător precizia de citire.

2.7.2.3. Manometrul cu tor oscilant (Balanţa inelară).

Manometrul cu tor oscilant este un micromanometru diferen ial pentru gaze. Acest
aparat se foloseşte la măsurarea unor diferen e de presiuni mici.
Elementele componente ale balan ei inelare pot fi urmărite în figura 2.22.

Fig. 2.22

44
 Conform figurii 2.22 balan a inelară se compune din: 1- tor de sticlă umplut par ial
cu lichid de închidere având densitate , 2- bra rigid solidar cu torul, 3- cu it prismatic
fixat pe bra ul rigid, 4- reazem fix, 5- greutate de echilibrare a balan ei notată cu G, 6-
prize de presiune legate prin furtune elastice la recipientele a căror diferen ă de presiune
se determină, 7- scală gradată. La partea superioară a torului, acesta este prevăzut cu un
perete rigid despăr itor care are suprafa a A.
R- reprezintă raza medie a torului;
r- este raza pe care se plimbă centrul de greutate al balan ei.
Pentru cazul prezentat p2p1, astfel încât pe peretele solid despăr itor al torului
ac ionează o for ă, conform desenului, având valoarea FţpA, unde p=p2 -p1. Această
for ă generează un moment activ de dezechilibrare a balan ei care are valoarea:

M a  ( p2  p1) AR  pAR

Momentul activ apare ca urmare a presiunilor diferite ce ac ionează asupra peretelui

despăr itor de suprafa ă A.
Momentul reactiv sau de revenire Mr care echilibrează momentul activ, este dat de
greutatea balan ei G:

G  m g

m- reprezintă masa balan ei inelare,

M r  m  g  r sin 

La echilibru se egalează cele două momente:

pAR  m  g  r sin  de unde rezultă diferen a de presiune:

m g r
p  sin  (2.40)
A R
Se poate observa că diferen a de presiune este o func ie de unghiul : p=f,
factorul scris sub formă de frac ie fiind de fapt o constantă.

2.7.3. Manometre.

La majoritatea masurătorilor practice nu pot fi folosite aparatele cu lichid, datorită

dezavantajelor acestora cum ar fi: domenii restrânse de măsurare, citire mai dificilă,
fragilitate, lichide piezometrice cu pre ridicat (cazul mrecurului), etc.
Manometrele metalice cu elemente elastice de măsurare nu prezintă aceste
impedimente. În general toate manometrele se bazează pe principiul deformării unui
element metalic elastic sub ac iunea presiunii sau a diferen elor de presiuni, dacă
aparatul măsoară diferen e de presiuni. For a de presiune ac ionează pe suprafa a activă
a elementului elastic provocând o deformare, care determină o for ă egală egală şi de
sens din partea acestuia.

45
 Deformările legate de solicitările care apar nu trebuie să depăşească limita de
propor ionalitate al materialului din care este executat elementul elastic pentru evitarea
apari iei unor deformări remanente. Chiar şi în cazul respectării acestei condi ii, la un
număr foarte mare de măsurători pot să apară mici deforma ii remanente care ne obligă
să efectuăm o reetalonare a aparatului în cadrul serviciilor de metrologie avizate.
Calită ile acestor aparate derivă din:
- posibilitatea utilizării într-o gamă largă de presiuni;
- simplitate constructivă;
- manipulare uşoară cu citirea directă a valorii presiunii;
- robuste e şi precizie satisfăcătoare în majoritatea situa iilor;
- transport facil dintr-un loc în altul cu posibilitatea unei montări rapide.
Aparatele având elemente elastice de măsurare a presiunii sunt aparate de măsurare
a presiunii relative, cum ar fi: manometre, vacuummetre, manovacuummetre, respectiv
manometre diferen iale.
Există aparate de măsurare a presiunii absolute cu element elastic asemănătoare cu
manovacuummetrele, care diferă de acestea numai prin numerotarea scării gradate.

2.7.3.1. Manometrul cu burduf.

Acest tip de mamometru are ca element elastic un burduf cu pere i ondula i, care
supus unei presiuni dinăuntru sau din afară se deformează modificîndu-şi forma.

Fig. 2.23

În figura 2.23 poate fi urmărită schematic construc ia unui astfel de manometru cu

burduf.
Elementele componente sunt:1- burduf metalic cu pere i sub iri ondula i, 2- racord
(conductă scurtă) pentru presiune, 3- tijă lamelară elastică, 4- bra rigid solidar cu acul
indicator, dublu articulat; 5- reazem fix, 6- scară gradată.
Ca urmare a ac iunii presiunii burduful se deformează, deplasarea fiind transmisă
acului indicator, care pe o scară gradată indică presiunea relativă corespunzătoare.
Domeniul de utilizare este cuprins între 0,5....5 bari.

46
 Modul de deformare al burdufului la diferite valori ale presiunii poate fi urmărit în
figura 2.24. Astfel în schema din figura 2.24 - b se poate observa modul de deformare al
burdufului în situa ia în care presiunea măsurată este mai mare decât presiunea
atmosferică (presiunea mediului), p  pat. În schema din figura 2.24 - c se observă
deformarea burdufului în cazul în care presiunea măsurată este mai mică decât presiunea
mediului, p  pat.
Manometrul cu burduf poate fi folosit şi la măsurarea diferen elor de presiune, în
situa ia în care acesta împreună cu sistemul de măsurare este închis într-o cutie metalică
etanşă prevăzută cu un vizor de sticlă rezistent la diferen ele de presiuni măsurate.
Sunt situa ii în care se măsoară presiuni sau diferen e de presiuni la rezervoare, care
con in substan e agresive din punct de vedere chimic. Într-o astfel de situa ie fortuită
burduful este protejat printr-o acoperire metalică corespunzătoare, cum ar fi: cuprare,
nichelare, cromare, etc.

Fig, 2.24

2.7.3.2. Manometrul cu membrană elastică.

Acest aparat are ca element elastic o membrană metalică de formă circulară,

ondulată, fixată etanş între două flanşe. Una din fe e vine în contact cu fluidul sub
presiune, iar cealaltă fa ă este în contact cu mediul înconjurărător (de obicei mediul
atmosferic) şi transmite deforma ia acului indicator prin intermediul unei cremaliere şi
al unui pinion, figura 2.25.
Elementele componente ale manometrului cu membrană, conform figurii 2.25 sunt:
1 - cutie metalică, 2 - membrană metalică elastică circulară cu per i ondula i 3 -
cremalieră, 4 - pinion solidar cu acul indicator, 5 - scară gradată. Trebuie precizat că
axul pinionului este fixat în carcasa aparatului.

47
 La măsurarea presiunii unor fluide corozive (agresive chimic), membrana elastică
poate fi protejată prin acoperire cu un strat de argint, cupru sau chiar platină. Aparatul
poate măsura presiuni relative mai mari sau mai mici decât presiunea atmosferică.
În general domeniul de utilizare pentru acest tip de aparat, în ceea ce priveşte
presiunile măsurate se încadrează în limitele 0,2....80 bari.

Fig. 2.25

2.7.3.3. Manometrul cu tub elastic (cu tub Bourdon).

Aparatul este format dintr-un tub metalic de sec iune ovală aplatisată, curbat în arc
de cerc, figura 2.26.

Fig. 2.26

48
 Elementele componente ale manometrului cu tub elastic sunt următoarele: 1- racord
pentru presiune (ştu ) solidar cu corpul aparatului, 2- tub elastic, 3- pinion solidar cu
acul indicator, 4- sector din at articulat în corpul aparatului, 5- bra reglabil care
transmite mişcarea de la tubul elastic la sectorul din at, 6- arc spiral slab având rolul de
readucere a acului indicator la zero.
Aparatul este prevăzut cu o scară gradată marcată în unită i de presiune. Tot în
figura 2.26 poate fi observată forma oval aplatatisată a tubului elastic într-o sec iune A-
A.
Sub ac iunea presiunii tubul elastic are tendin a să se îndrepte, deoarece sec iunea
transversală a acestuia tinde să ia formă circulară. Extremitatea liberă a tubului elastic
fiind prinsă de bra ul reglabil, acesta transmite mişcarea sectorului din at care prin
angrenare roteşte pinionul împreună cu acul indicator, indicând valoarea presiunii pe
scara gradată. În func ie de grosimea pere ilor tubului elastic şi de rezisten a
materialului, acest aparat poate fi folosit într-o gamă largă de presiuni variind între
0,5....12000 bari.
Avantajul acestor aparate constă în simplitatea construc iei, sunt uşoare deci
portabile, uşor de manevrat, având domeniul de utilizare foarte extins. trbuie precizat că
aparatul poate fi folosit atât ca manometru cât şi ca vacuummetru. Totuşi datorită
mecanismului de transmitere a deforma iei nu poate fi realizată o precizie prea mare.
După un număr mare de măsurători, tubul elastic poate prezenta deforma ii remanente,
astfel încât se impun reetlonări periodice obligatorii.

2.8. Echilibrul relativ al lichidelor.

Sunt situa ii în care corpurile lichide se pot afla în echilibru relativ ca urmare a
ac iunii conjugate a unor câmpuri de for ă. Ca exemple în acest sens pot fi date
echilibrul relativ al lichidului dintr-un rezervor aflat sub influen a câmpului
gravita ional şi a câmpului iner ial, respectiv echilibrul lichidului dintr-un rezervor aflat
sub influen a câmpului gravita ional şi respectiv a câmpului centrifugal.

2.8.1. Echilibrul relativ al lichidului dintr-un rezervor aflat în mişcare de

translaţie uniform accelerată sub influenţa câmpului de forţă gravitaţional.

În situa ia în care considerăm un rezervor umplut par ial cu lichid, rezervorul

aflându-se în mişcare uniform accelerată pe un plan înclinat, asupra lichidului din
rezervor ac ionează câmpul de for ă gravita ional şi câmpul iner ial. Se consideră
lichidul incompresibil, adică ct (densitatea o apreciem ca fiind constantă).
Dacă luăm o particulă de lichid M(x,y,z) de masă unitară, for ele elementare ce
ac ionează asupra acesteia conform figurii 2.27, sunt:
fg - intensitatea câmpului de gor ă gravita ional (for a elementară datorată câmpului
gravita ional);
fi - intensitatea câmpului de for ă iner ial (for a elementară de iner ie).

49
 Fig. 2.27

Reluând rela ia echilibrului static în cazul lichidelor:

p
  ct


În cazul considerat:

  i   g

i - reprezintă poten ialul câmpului de for ă iner ial;

g - este poten ialul câmpului de for ă gravita ional.

 i    fixdx  fiydy  fizdz 

Urmărind figura 2.27, se poate observa:

f i  a (2.41)

a - reprezintă accelera ia rezervorului pe planul înclinat;

În general se poate scrie:

fi  i fix  jfiy  k fiz (2.42)

Dacă se proiectează intensitatea câmpului de for ă iner ial după axele oy, respectiv
oz, conform figurii 2.27, ob inem:

fi   ja cos  k a sin  (2.43)

50
 Comparând rela iie (2.42) şi (2.43), scriem componentele intensită ii câmpului de
for ă iner ial:

fix  0, fiy  a cos  , fiz  a sin  ;

Poten ialul câmpului iner ial se scrie:

 i     fixdx  fiydy  fizdz 

 i   a cos   dy  a sin   dz 
 i  a cos   dy  a sin   dz  ya cos   za sin   ct

Intensitatea câmpului de for ă gravita ional este:

f g  i f gx  jf gy  k f gz ;

componentele intensită ii câmpului de for ă gravita ional sunt:

f gx  0, f gy  0, f gz   g ;

Poten ialul câmpului de for ă gravita ional poate fi scris:

 g    g  dz   g  dz  g  z  ct ;

Cu aceste precizări, rela ia echilibrului static în cazul lichidelor pentru această

situa ie devine:

p
y  a cos  g  a sin  z   ct (2.44)


Se cunoaşte că pe suprafa a liberă a lichidului din rezervor ac ionează presiunea

 
mediului p0. Pentru un punct M0 x0 , y0,z0 de pe suprafa a liberă poate fi scrisă ultima
rela ie, determinându-se constanta ct.

p
y0  a cos    g  a sin  z0  0  ct (2.45)


Înlocuind valoarea constantei în rela ia (2.44) ob inem expresia presiunii:

p  p0   y0  y a cos   g  a sin  z0  z  (2.46)

51
 Se observă că presiunea variază liniar în func ie de accelera ie.
Suprafe ele echipoten iale se determină pentru   ct .

  i   g  ct

Urmărind expresiile celor două câmpuri iner ial şi gravita ional, ob inem:
ya cos    g  a sin  z  ct  0
Se poate observa că suprafe ele echipoten iale reprezintă o familie de suprafe e
plane înclinate, fiind în acelaşi timp paralele cu axa x.

2.8.2. Echilibrul relativ al lichidului dintr-un vas cilindric aflat în mişcare de

rotaţie cu viteză unghiulară constantă.

Dacă avem în vedere un vas cilindric umplut par ial cu lichid şi care se află în
mişcare de rota ie cu viteză unghiulară constantă, dacă considerăm o particulă de lichid
de masă unitară M (x,y,z), acestă particulă de lichid se va afla sub ac iunea câmpului de
for ă centrifugal şi al câmpului de for ă gravita ional, după cum reiese din figura 2.28.
Asupra particulei considerate ac ionează intensitatea câmpului de for ă gravita ional şi
respectiv intensitata câmpului de for ă centrifugal, datorată mişcării de rota ie a vasului.
După cum se cunoaşte ecua ia echilibrului static la lichide se scrie:
p
   ct

În cazul de fa ă:
  g  c
De la cazul anterior se cunoaşte că:
g  g  z  ct

Fig. 2.28

52
 Poten ialul câmpului de for ă centrifugal se scrie:

c    fcxdx  fcy dy  fcz dz 

În această rela ie fcx , fcy , fcz reprezintă componentele scalare ale intensită ii
câmpului de for ă centrifugal, care se scrie:

fc  fcx dx  fcy dy  fcz dz

În cazul unei mase m care se roteşte în jurul unei axe verticale cu tura ia  for a
centrifugă se scrie:

Fc  m   2r

pentru m=1,rezultă intensitatea cîmpului de for ă centrifugal:

fc   2r

Mişcarea de rota ie având loc în planul xoy, vectorul de pozi ie este:

r  ix  jy

Ca urmare intensitatea cîmpului de for ă centrifugal devine:

fc  i 2 x  j2 y

Comparând această rela ie cu forma cea mai generală, care este:

fc  ifcx  jfcy  kfcz

Putem scrie componentele scalare ale intensită ii câmpului de for ă centrifugal:

fcx  2 x, fcy  2 y, fcz  0

Astfel poten ialul câmpului de for ă centrifugal va fi:

x2 y2
 c   2  xdx  2  ydy   2 2  ct 
2 2
2
  x  y
2
 2 2
  ct   2
r 2  ct

53
 Poten ialul echilibrului relativ va fi:

2
  gz  r 2  ct
2

  ct reprezintă familia de suprafe e echipoten iale.

Suprafe ele echipoten iale reprezintă o familie de paraboloizi de revolu ie în jurul
axei oz:

 2r 2 ct
z  C1  ;în care C1 
2g g

Revenind la ecua ia echilibrului static cu precizările făcute, ob inem:

2 p
gz  r2   ct (2.47)
2 

Pentru determinarea constantei alegem un punct M0(0,0,z0) situat pe axa de rota ie a

vasului cilindric şi în acelaşi timp pe suprafa a liberă a lichidului din vas, conform
figurii 2.29.

Fig. 2.29

În cazul punctului M0(0,0,z0) ales, presiunea p = p0, este chiar presiunea mediului
ambiant, sau presiunea pe suprafa a liberă a lichidului. Raza de rota ie în acest caz r ţ
0. Înlocuind în rela ia (2.47) condi iile pentru punctul M0 ob inem valoarea constantei:

54
 p0
ct  gz 0 


În aceste condi ii rela ia (2.47) poate fi scrisă:

2 p p0
gz  r2   gz0 
2  

Rezultă astfel legea de distribu ie a presiunii în cazul unui vas în mişcare de rota ie.

 2r 2
p  p0  g z0  z    (2.48)
2

Una din aplica iile practice ale echilibrului relativ în cazul mişcării de rota ie este
tahometrul hidraulic, aparat folosit pentru măsurarea tura iei. Principiul de măsurare în
cazul acestui aparat, se bazează pe faptul că cota z0 scade odată cu creşterea tura iei.
Utilizând un plutitor plasat pe suprafata lichidului, în axa de rota ie a vasului, care are
ataşat un indicator, acesta poate indica direct tura ia pe o scară gradată în unită i de
tura ie.

2.9. Interpretarea geometrică şi energetică a ecuaţiei echilibrului static, în

câmpul de forţă gravitaţional.

2.9.1. Interpretarea geometrică.

În vederea interpretării geometrice a ecua iei echilibrului static considerăm un

recipient de formă paralelipipedică închis la partea superioară, umplut par ial cu lichid
aflat sub influen a câmpului de for ă gravita ional, conform figurii 2.30.

Fig. 2.30
55
 Dacă scriem ecua ia echilibrului static pentru lichide sub formă integrată în câmpul
de for ă gravita ional, vom avea rela ia:

p
gz   ct


După simplificarea rela iei cu accelera ia gravita ională g ob inem:

p
z  ct
 g

Produsul g = , reprezintă greutatea specifică a lichidului din rezervor, astfel

rela ia anterioară poate fi scrisă:

p
z  ct


Aplicând această rela ie pentru piezometrele ataşate pe peretele din dreapta

rezervorului, avem:

p1 p2
z1   z2 
 

Urmărind figura 2.30, se poate observa că:

p1  p at  ghm1
(2.49)
p 2  p at  ghm 2

Atunci mai departe înlocuind în rela ia anterioară ob inem:

p at p at
z1  hm1   z 2  hm 2 
 

Ceea ce conduce la:

hm1  z1  hm2  z 2  H m

Hm - reprezintă sarcina manometrică.

Din rela iile (2.49) mai putem scrie:

56
 p1  p at
hm1 

p 2  p at
hm 2 

sau în general
p  p at
hm 


hm - poartă în general numele de înăl ime manometrică.

Dacă se consideră piezometrele din partea stângă a rezervorului, care sunt închise la
capetele de sus, presiunea ce ac ionează la nivelul din partea superioară poate fi
considerat ca fiind p0  0 (adică o presiune nelijabilă pozitivă).
Pentru aceste piezometre se poate scrie:

p3 p4
z3   z4 
 
dar (2.50)

p 3  p 0  ghb3  hb3

p 4  p 0  ghb 4  hb 4

Urmărind figura 2.30 se poate exprima:

z 3  hb3  z 4  hb 4  H s

Hs - reprezintă sarcina hidrostatică totală.

Din rela iile (2.50) se poate scrie:

p3
hb3 

p4
hb 4 


sau în general:

p
hb 

hb - reprezintă înăl imea barometrică.

57
 2.9.2. Interpretarea energetică.

În vederea interpretării energetice se consideră un rezervor paralelipipedic umplut

par ial cu lichid şi care este închis la partea superioară. Presiunea pe suprafa a liberă este
p0 pat, conform figurii 2.31.

Fig. 2.31

Se consideră un punct material fluid având masa elementară dm situat în planul

peretelui din stânga la cota z. Energia poten ială elementară de pozi ie a masei dm
corespunzătoare punctului material fluid este:

dE pot  dm  g  z  dG  z
dG  g  dm

dG - reprezintă greutatea elementară a punctului material.

Punctul material fluid mai dispune de un gen de energie, care se pune în eviden ă,
dacă i se dă posibilitate acestuia să urce într-un piezometru închis la capăt (la capătul
superior al piezometrului fiind presiunea p0/  0 ).
Pentru măsurarea acestei energii se utilizează rela ia lucrului mecanic consumat la
deplasarea masei dm de la nivelul I-I la nivelul II-II, în câmpul de for ă gravita ional,
notattă ca fiind energia elementară de presiune dEpres.

p
dE pres  dG  hb  dG 


Energia elementară totală a punctului material fluid este:

58
 p
dE tot  dE pot  dE pres  dG  z  dG 


Împăr ind prin dG, se ob ine:

dE tot dE pot dE pres p

   z
dG dG dG 

Se notează:
dEtot
 etotHS - energia specifică totală hidrostatică;
dG
z  epot - energia specifică poten ială de pozi ie;
p
 epres - energia specifică de presiune.

În această situa ie poate fi scrisă energia specifică totală hidrostatică sub forma:

p
etotHS  e pot  e pres  z 


Conform rela iei echilibrului static, scrisă pentru câmpul de for ă gravita ional în
cazul fluidelor incompresibile:

p
z  ct


Această precizare fiind făcută se poate scrie energia specifică totală hidrostatică sub
forma:

etotHS  e pot  e pres  ct (2.51)

Concluzia ar fi că suma dintre energia specifică poten ială şi energia specifică de

presiune este constantă pentru toate punctele mediului lichid considerat, fiind egală cu
energia specifică totală hidrostatică.

2.10. Aplicaţii

2.1. Pentru determinarea înăl imii de zbor a unui avion , se foloseşte un altimetru a
carui func ionare se bazează pe dependen a dintre presiunea p şi altitudinea h. Să se
calculeze presiunea la înăl imea de zbor indicată de altimetru hţ 9850 m, ştiind că
presiunea atmosferică la nivelul mării este
N kg
p 0  101325 2
, iar densitatea în aceleaşi condi ii  0  1,228 . Se consideră
m m3
repausul politropic , cu exponentul n  1,235 .
59
 Rezolvare:

Conform rela iei fundamentale a staticii fluidelor:

dp
  const


Pentru câmpul de for ă gravita ional :

    f gx dx  f gy dy  f gz dz 

f gx , f gy , f gz reprezintă componentele scalare ale intensită ii câmpului de for ă

gravita ional. Se cunoaşte că f gz   g , celelalte componente fiind egale cu zero.

    g dz  gz  const

Rela ia staticii fluidelor se scrie:

dp
 
 g  z  const

Pentru repausul politropic, scriem:

p p0
 sau
n 0n

p0 p0
p  n de unde dp  n   n 1 d
0 n
0 n

n 1
dp p0 n p0  p  n

  d   
n2
n  const
 0n n  1 0  p0 

Rela ia fundamentală a staticii fluidelor, devine pentru zţh:

n 1
n p0  p  n
   g  h  const
n  1 0  p0 

Constanta se determină , punând condi iile limită pentru nivelul mării:

h  0 ; p  p0

60
 n p0
const 
n  1 0

Înlocuind în rela ia fundamentală, valoarea constantei, avem:

n 1
n p0  p  n n p0
   g h
n  1  0  p 0  n  1 0

Explicitând presiunea din ultima rela ie, ob inem în final:

n
 n  1 0  n 1
p  p 0 1  g  h 
 n p0 

După înlocuirea datelor numerice:

1, 235
 1,235  1 1,228  1, 2351 N
p  1013251  9,81 9850   26935,3 2
 1,235 101325  m

2.2. Stăvilarul vertical al unui bazin cu apă, conform figurii 1, este articulat în A la
partea inferioară şi simplu ancorat cu un cablu la partea superioară, în vederea
men inerii lui în pozi ie de lucru. Să se determine for a hidrostatică F ce ac ionează
asupra stăvilarului şi for a Fc necesară în cablul de men inere în pozi ie închisă.

Fig. 2.32

61
 Se cunosc datele:

H 6m
H   1,5 m
b  2,5 m latimea stavilarului
N
  9810
m3
  30 0

Rezolvare:

For a hidrostatică elementară care ac ionează pe o suprafa ă elementară dS de

stăvilar, având înăl imea dh se scrie:

dF   h dS   h b  dh

H2 62
H H
F    hb  dh  b  h dh   b  9810  2,5   441450 N
0 0
2 2

Se poate constata că, for a hidrostatică ce ac ionează asupra stăvilarului, mai poate
fi scrisă şi sub forma:

H
F    h  b dh    I s
0

I s - reprezintă momentul static al stăvilarului, în raport cu axa x ,ob inută prin

intersec ia dintre suprafa a liberă a apei şi planul stăvilarului.
Pentru determinarea cotei la care ac ionează for a hidrostatică trebuie să scriem
suma momentelor for elor elementare, astfel:

H3
H H
F  hc   dF  h    h bdh    I x   b
2

0 0
3

hc - reprezintă cota centrului de presiune (cota punctului în care ac ionează for a

hidrostatică);
I x - este momentul de iner ie al suprafe ei stăvilarului, în raport cu axa x0.
( x0 – este axa paralelă cu axa x care trece prin centrul de greutate al stăvilarului)
Având în vedere expresia for ei hidrostatice, putem scrie:

Ix 2
hc   H
Is 3

Din ecua ia de momente în raport cu articula ia A, avem:

62
 F H  hc   Fc H  H  cos 

H2  2 
b H  H 
F H  hc  2  3  1  bH 3
Fc   
H  H cos  H  H cos  6 H  H  cos 

1 9810  2,5  6 3
Fc   135931,34 N
6 6  1,5 cos 30 0

2.3. Discul unui variator toroidal din aluminiu, este turnat centrifugal în cochilă
metalică, conform figurii 2.33. Să se determine presiunea absolută în punctul S situat la
baza şi totodată pe periferia piesei (înainte de solidificarea aluminiului turnat).
Date cunoscute:
rot
n  220
min
N
 Al  2,65  10 4 3
m
p at  712 mm Hg
d  65 cm
h  45 cm

Fig. 2.33

63
 Rezolvare:

Rela ia pe care o aplicăm este rela ia fundamentală a staticii fluidelor

incompresibile, aplicabilă în cazul în cazul echilibrului relativ:

p
  const


Poten ialul mişcării este suma dintre poten ialul câmpului de for ă gravita ional şi
poten ialul câmpului de for ă centrifugal.

   g  c

Se cunoaşte că (aplica iile anterioare):  g  g  z  const

 c     f cx dx  f cy dy  f cz dz 

Componentele intensită ii câmpului de for ă centrifugal sunt:

f c  i f cx  jf cy  k f cz

f cx   2 x ; f cy   2 y ; f cz  0

2 2
 c    2 xdx    2 ydy  
2
x 2

 y 2  const  
2
r 2  const

r - raza punctului material lichid considerat.

2
   g  c  g  z  r 2  const
2

De remarcat z şi r sunt varialile în func ie de punctul considerat.

Diferen iala poten ialului mişcării este:

2
d  g  dz  2 r dr
2

inând cont de rela ia fundamentală a staticii fluidelor incompresibile, putem scrie:

dp
 d sau


64
dp
  2 r dr  g  dz


Prin integrare considerând limitele de varia ie ale elementelor, avem:

d
pS 2 h
dp

p at

   2 r dr   g dz
0 0

p S  p at d2
2  gh
 8

d2
p S  p at   Al  2   Al g h
8 n  220
   23,038 s 1
 2d 2 30 30
p S  p at   Al   Al h
8g

712 5  23,038 2 6,5 210 2  N

pS  10  2,65 10 4   0,45   182576,69 2
750  8  9,81  m

65
 3. Cinematica fluidelor

3.1. Generalităţi.

Cinematica fluidelor se ocupă cu studiul mişcării fluidelor, fără a analiza cauzele şi

efectele mişcării. Studiul cinematicii fluidelor este valabil atât pentru fluidele ideale cât
şi pentru fluidele reale.
Cinematica fluidelor se bazează pe ipoteza continuită ii fluidelor. Astfel starea
fluidului este caracterizată de parametri acestuia defini i prin func ii continue şi
derivabile.
Studiul cinematic al mişcării, poate fi făcut prin două metode distincte, metoda
Lagrange şi metoda Euler.

3.1.1. Metoda Lagrange.

Această metodă studiază mişcarea fiecărei particule de fluid, raportată la un sistem

de axe fix, conform figurii 3.1.

Fig. 3.1

Punctul M(x,y,z) este oconsecin ă a timpului t şi a punctului ini ial M0(x0,y0,z0)

existent la timpul t0. r
r Vectorul de pozi ie r al punctului M(x,y,z) este o consecin ă a vectorului de pozi ie
r0 corespunzător punctului ini ial considerat M0(x0,y0,z0) şi al timpului t. Se poate spune
că la timpul t, coordonatele punctului M(x,y,z), depind de pozi ia ini ială M0(x0,y0,z0) şi
de timpul t.
Astfel se poate scrie că:

x  x( x 0 , y 0 , z 0 , t )
y  y( x0 , y 0 , z 0 , t )
z  z( x0 , y 0 , z 0 , t )

66
 Viteza punctului M este:

v  i v x  jv y  k v z

Iar componentele vitezei după cele trei direc ii ox, oy, oz pot fi scrise:

dx
vx   v x x0 , y 0 , z 0 , t 
dt
dy
vy   v y x0 , y 0 , z 0 , t 
dt
dz
vz   v z x0 , y 0 , z 0 , t 
dt

Accelera ia punctului M poate fi scrisă:

a  i ax  ja y  k az

În această rela ie componentele accelera iei după cele trei axe ox, oy, oz sunt:

dv x d 2 x
ax   2
dt dt
dv y d 2 y
ay   2
dt dt
dv z d 2 z
az   2
dt dt

Având aceste componente se pot determina proiec iile vitezei şi accelera iei după
cele trei direc ii,existând posibilitatea stabililirii drumuli parcurs de particulă.

3.1.2. Metoda Euler.

Prin această metodă se determină câmpul de viteze al mediului fluid în func ie de

vectorul de pozi ie r  ix  jy  kz al particulei de fluid considerate şi de timpul t,
figura 3.2.

67
 Fig. 3.2

Variabilele x,y,z şi t poartă numele de variabile spa iale sau variabilele lui Euler.
Pornind de la vectorul de pozi ie r  ix  jy  kz corespunzător punctului M(x,y,z)
şi de la timpul t se pot determina vitezele şi accelera iile pentru orice punct apar inând
spa iului fluid aflat în mişcare.
În vederea definirii câmpului de viteză se foloseşte func ia câmpul vitezelor

dr
v
dt

Se cunoaşte că viteza poate fi scrisă:

v  i v x  jv y  k v z

Componentele vitezei sunt func ii de variabilele spa iale:

v x  v x ( x, y , z , t )
v y  v y ( x, y , z , t )
v z  v z ( x, y , z , t )

Astfel aceste componente mai pot fi scrise:

dx
vx  ;
dt
dy
vy  ;
dt
dz
vz  .
dt

68
 Trebuie precizat că toate variabilele spa iale sunt func ii de timp:

r  r (t ); x  x(t ); y  ( y); z  z(t )

Accelera ia în punctul M(x,y,z) poate fi definită cu rela ia:

dv v v dx v dy v dz
a    
dt t x dt y dt z dt

În func ie de componentele scalare accelera ia poate fi exprimată:

a  i ax  ja y  k az

Componentele scalare ale accelera iei după axele ox, oy,oz pot fi scrise:

v x v x dx v x dy v x dz
ax    
dt x dt dy dt z dt

v y v y dx v y dy v y dz
ay    
dt x dt dy dt z dt

v z v z dx v z dy v z dz
az    
dt x dt dy dt z dt

Aceiaşi accelera ie mai poate fi exprimată folosind operatorul diferen ial cu

structură de vector  ,sub forma:

v
a  (v  )v (3.1)
t
Având în vedere că viteza este:

v  i v x  jv y  k v z

Derivata par ială a vitezei în raport cu timpul se scrie:

v v v y vz
i x  j k
t t t t
Semnifica ia termenilor din rela ia (3.1) este următoarea:

69
 v
- reprezintă varia ia vitezei într-un anumit punct;
t
(v )v - reprezintă modificarea vitzei la trecerea dintr-un punct în altul al spa iului
fluid aflat în mişcare (este vorba de puncte învecinate).
Din cele prezentate până acum se poate observa că metoda Lagrange studiază
varia ia parametrilor unei singure particule de fluid, la deplasarea sa în spa iu
(traiectoria, viteza, şi accelera iile succesive).
Metoda Euler în schimb permite studiul varia iei în timp a parametrilor fluidului
într-un punct dat din spa iul fluid aflat în mişcare, precum şi modificarea acestor
parametri în cazul trecerii de la un punct dat la altul (puncte foarte apropiate).

3.2. Elemente caracteristice mişcării fluidelor.

3.2.1. Clasificarea mişcărilor.

Dacă parametrii care definesc starea de mişcare a fluidului rămân neschimba i în

timp, procesul sub care se desfăşoară mişcarea poartă numele de proces permanent sau
sta ionar.
În cazul în care parametrii care definesc mişcarea fluidului se modifică în timp
procesul de curgere poartă numele de proces nepermanent sau nesta ionar. Se poate
afirma că un proces nepermanent este format dintr-o succesiune de procese permanente
pe intervale de timp t foarte mici.
Mişcările fluidelor din punct de vedere spa ial pot fi clasificate după cum urmează:
- mişcare spa ială tridimensională nepermanentă la care viteza poate fi exprimată
sub forma:

v  v ( x, y, z, t ) ;

- mişcare spa ială sau tridimensională permanentă la care viteza poate fi scrisă sub
forma:

v  v ( x, y, z ) ;

- mişcare plană sau bidimensională nepermanentă la care viteza se exprimă cu o

rela ie de forma:

v  v ( x, y, t ) ;

- mişcare plană sau bidimensională permanentă în cazul căreia viteza se scrie:

v  v ( x, y) ;

- mişcare liniară sau unidimensională nepermanentă, exprimată sub forma:

v  v ( x, t ) ;

70
 - mişcare liniară sau unidimensională permanentă la care viteza se scrie sub forma:

v  v (x) ;

În natură majoritatea mişcărilor sunt de tip spa ial sau tridimensional nepermanente.
La o astfel de mişcare viteza şi presiunea sunt func ii atât de coordonatele punctelor
considerate, cât şi de timp.
Astfel se poate scrie:

v  v ( x, y, z, t )

Dar având în vedere că viteza poate poate fi exprimată:

v  i v x  jv y  k v z

Derivatele par iale ale componentelor vitezei sunt diferite de zero:

v x v y v
 0;  0; z  0
t t t
Se poate afirma în acest caz, că în oricare punct al spa iului fluid aflat în mişcare
viteza se modifică în timp.
În mod similar pentru presiune poate fi scris:

p  p( x, y, z, t )

Deci presiunea este o func ie de coordonatele punctului studiat şi de timp. Şi în

cazul presiunii, derivata par ială în raport cu timpul este diferită de zero, ceea ce
semnifică faptul că presiunea se modifică în timp, astfel încât putem scrie:

p
0
t
Curgere nepermanentă poate fi socotită curgerea apei dintr-un rezervor printr-un
orificiu de fund, caz în care nivelul apei în rezervor este variabil, sau curgerea apei în
conducta de aspira ie a unei pompe cu piston, care execută o mişcare rectilinie
alternativă.
Curgerea permanentă sau sta ionară a fluidelor este curgerea care nu se modifică în
timp. Pentru acest tip de curgere presiunea şi viteza sunt func ii numai de coordonatele
punctelor considerate şi nu depind de timp.

v  v ( x, y, z )
71
 Având în vedere că:

v  i v x  jv y  k v z

Derivatele par iale ale componentelor vitezei în raport cu timpul sunt nule:

v x v y v
 0;  0; z  0
t t t
Acest lucru dovedeşte faptul că în orice punct al spa iului fluid aflat în mişcare,
viteza nu se modifică în timp.
Presiunea la rândul ei nu se schimbă în timp, ceea ce poate fi exprimat sub forma:

p  p( x, y, z )

Derivata par ială a presiunii în raport cu timpul este zero, fapt ce arată că presiunea
îşi păstrează valoarea în oricare punct al spa iului fluid aflat în mişcare:

p
0
t
Exemple de curgere permanentă sunt curgerea apei dintr-un rezervor printr-un
orificiu de fund, caz în care nivelul apei în reezervor este men inut constant, respectiv
curgerea într-o instala ie în circuit închis a apei sub ac iunea unei pompe centrifuge a
cărei tura ie se men ine constantă.

3.2.2. Linia de curent.

Linia de curent, este o linie imaginară cuprinsă într-un fluid în mişcare a cărei
puncte materiale fluide au următoarea proprietate: tangenta dusă în orice punct al liniei,
coincide cu direc ia vectorului viteză a particulei de fluid din punctul respectiv la
momentul considerat. Se poate afirma că linia de curent este formată din particule de
fluid distincte (diferite), figura 3.3.

Fig. 3.3

72
 Urmărind figura 3.3 se poate observa faptul că toate punctele de pe figură sunt
considerate la momentul t0.
Dacă luăm separat un arc de linie de curent, conform figurii 3.4, pe acest arc
considerăm un punct M prin care ducem tangenta la linia de curent.

Fig. 3.4

După figura 3.4 vectorul l reprezintă vectorul deplasare elementară virtuală după
un arc elementar de linie de curent:

l  i x  jy  k z

Având în vedere că viteza poate fi scrisă:

v  iv x  jv y  kv z

Condi ia de tangen ă a vitezei locale v la linia de curent este îndeplinită, prin

respectarea ca produsul vectorial dintre viteză şi deplasarea elementară virtuală să fie
zero.

v  l  0

Dacă dezvoltăm această rela ie, ob inem:

i j k
v  l  v x vy v z  i v y   z  v z   y  
x y z

 j v z   x  v x   z   k v x   y  v y   x   0

73
 Condi ia ca acest produs vectorial să fie zero conduce la următoarele rela ii:

v y  z  vz  y  0
v z  x  vx  z  0
v x  y  v y  x  0

În conitinuare se pot scrie rapoartele:

y z x z x y
 ;  ; 
vy vz vx vz vx vy

Pe baza existen ei acestor rapoarte, poate fi scrisă ecua ia diferen ială a liniei de
curent:

x y z
  la t=constant; (3.2)
vx vy vz

x ; y ; z - reprezintă deplasări elementare virtuale;

Timpul t este considerat parametru, adică pentru o anumită linie de curent
t = constant.

3.2.3. Traiectoria.

Traiectoria reprezintă traseul sau drumul parcurs de o particulă de fluid în timp şi

spa iu. Ea se construieşte, urmărind în timp şi spa iu o anumită particulă de fluid
considerată (marcată), conform figurii 3.5.
Considerând un arc de traiectorie şi un punct M pe aceasta după figura 3.6, dacă
ducem tangenta în M, care coincide cu direc ia vitezei şi presupunem o deplasare
elementară reală, materializată prin vectorul dl ,se poate scrie:

dl  i  dx  j  dy  k  dz

Acesta reprezintă vectorul deplasare elementară reală a particulei de fluid după un

arc elementar de traiectorie.
Folosind vectorul deplasare elementară reală şi viteza, poate fi scrisă ecua ia
traiectoriei, folosind următorul produs vectorial:

74
 Fig. 3.5

v  dl  0

Există posibilitatea scrierii traiectoriei mai simplu pornind de la expresia

vitezei:v  i  v x  j  v y  k  v z având în vedere că:

dl
v sau scalar:
dt

dx
vx 
dt
dy
vy 
dt
dz
vz 
dt

Fig. 3.6

75
 Ca urmare ecua ia traiectoriei rezultă din rela iile precedente sub forma:

dx dy dz
  (3.3)
vx v y vz

Ecua ia este valabilă pentru un timp t ţ variabil.

La curgerea permanentă, situa ie în care viteza nu se modifică în timp, într-un punct
dat al spa iului fluid aflat în mişcare, traiectoria coincide cu linia de curent.

3.2.4. Suprafaţă de curent.

Considerând o curbă închisă sau deschisă în spa iul fluid aflat în mişcare, care nu
este linie de curent, dacă se iau toate liniile de curent care intersectează curba data se
formează o suprafa ă de curent, figura 3.7.

Fig. 3.7

În general suprafe ele de contact dintre corpurile fluide şi mediul înconjurător sunt
suprafe e de curent. De exemplu suprafa a de contact între un mediu fluid şi conducta în
care are loc curgerea ca şi suprafa a liberă a unui curs de apă, la care apa este în contact
cu mediul atmosferic, etc.

3.2.5. Tub de curent.

Dacă se consideră o curbă închisă C, figura 3.8, liniile de curent care intersectează
această curbă, formează suprafa a de curent SC care este o suprafa ă tubulară.

Fig. 3.8

76
 Suprafa a de curent tubulară, împreună cu liniile de curent ce se găsesc în interior,
formează tubul de curent TC.
Particulele de fluid nu pătrund şi nu părăsesc tubul de curent prin suprafa a de
curent (această suprafa ă de curent este inpenetrabilă pentru particulele de fluid, la fel ca
şi un tub metalic).
În cazul mişcării permanente, tubul de curent îşi păstrează forma, suprafa a de
curent fiind formată din linii de curent care îşi păstrează forma.
În aplica iile practice se lucrează cu segmente de tub de curent, figura 3.9.

Fig. 3.9

Segmentul de tub de curent este delimitat de mediul înconjurător printr-o suprafa ă

închisă numită suprafa ă de control. Această suprafa ă închisă se împarte în trei
subdomenii:
- sec iunea de intrare SI;
- suprafa a laterală SL;
- sec iunea de ieşire SE.
Vectorii element de suprafa ă sunt orienta i spre exteriorul mediului fluid, fiind
normali la elementele de suprafa ă considerate. Dacă se iau în considerare vectorii viteză
pe suprafa a închisă a segmentului de tub de curent, cele trei subdomenii se pot defini
astfel:

N  SI ;v  dS 0;
L  SL;v  dS  0;
M  SE; v  dS  0.

Din punct de vedere fizic sec iunea de intrare este partea sec iunii de control prin
care particulele de fluid pătrund în interiorul segmentului de tub de curent, iar prin
sec iunea de ieşire, acestea părăsesc segmentul de tub de curent.
Dacă pentru o sec iune S prin tubul de curent este îndeplinită condi ia v paralel cu
dS spunem că sec iunea respectivă este normală la liniile de curent ale tubului de
77
curent considerat. Sec iunea de intrare SI respectiv sec iunea de ieşire SE, sunt de obicei
sec iuni transversale normale (perpendiculare pe liniile de curent ale curgerii).
Tubul elementar de curent reprezintă un tub de curent care are o sec iune
transversală normală elementară dS, în care vitezele şi presiunile au valoare constantă.
Firul de curent reprezintă un tub de curent elementar pentru care sec iunea
transversală normală dS 0.

3.2.6. Debit volumetric, viteză medie, debit masic.

Dacă se ia un tub de curent de sec iune constantă şi o sec iune normală prin tubul de
curent, aceasta determină o suprafa ă S care taie perpendicular liniile de curent, figura
3.10.

Fig. 3.10

Considerând o linie de curent ce intersectează suprafa a S în punctul N, vectorul

viteză este tangent la linia de curent. Luând o suprafa ă elementară dS în jurul punctului
N şi un spa iu elementar dl parcurs după direc ia vitezei, se poate scrie:

dQ= vdS

unde v  v
dQ - reprezintă debitul volumetric elementar.

dl
v
dt
dl
dQ  dS
dt
Dar se cunoaşte că dS  dl  dV este chiar volumul elementar, deci putem scrie:

dV
dQ  de unde rezultă că:
dt
78
 Q   dQ sau

Q   v  dS (3.4)
S

Se poate afirma că debitul volumetric este raportul dintre volumul de fluid ce trece
printr-o sec iune transversală normală şi timpul necesar trecerii.
Pentru sec iunea S considerată, viteza poate avea diferite valori în puncte diferite.

Q   v  dS  vm S sau mai departe:

S

 v  dS
vm  S
reprezintă valoarea medie integrată a vitezei. (3.5)
S

În cazul curgerilor permanente, viteza medie poate fi scrisă sub forma:

Q
vm 
S

Având în vedere cele prezentate până în momoentul de fa ă, debitul masic

elementar,ce trece prin suprafa a elementară dS poate fi exprimat:

  vdS sau
dm

  dQ
dm

dV
dm   dar se cunoaşte că: dV  dm deci:
dt

dm
dm  de unde rezultă în continuare:
dt

m   dm   vdS
S S

Considerând în cazul fluidelor incompresibile densitatea constantă, rezultă:

m    vdS  vm S (3.6)

S

79
 3.2.7. Vârtejul.

Vârtejul unei particule de fluid se defineşte prin rela ia:

1
 rot v (3.7)
2

şi reprezintă viteza unghiulară medie de rota ie a particulei de fluid, în jurul axei ce

trece prin centrul ei de greutate; v reprezintă viteza centrului de greutate.

i j k
  
rot v    v  
x y z
vx vy vz

 v v y   v x v z   v y v x 
 i  z    j
    k 
 x  y 

 y z   z x   

Vectorul intensitate a mişcării de rota ie  poate fi scris:

  i  x  j y  k  z în care:

1  v v y  1  v v  1  v v 
 x   z  ; y   x  z ; z   y  x 
2  y z  2  z x  2  x y 

3.2.8. Linia de vârtej.

Într-o mişcare de rota ie a unui grup de particule de fluid într-un plan, vectorul
vitezei unghiulare  este perpendicular pe planul în care are loc rota ia.
Vârtejul reprezintă fizic o mişcare de rota ie a particulelor de fluid con inute într-un
plan, a cărei intensitate este vectorul  perpendicular pe planul vârtejului, figura 3.11.
Curba tangentă la vectorii intensitate a mişcării de vârtej  , reprezintă linia de
vârtej.

80
 Fig. 3.11

Dacă considerăm vectorul deplasare elementară reală dr , după un arc elementar de

linie de vârtej, atunci condi ia de coliniaritate a acestuia cu vectorul intensitate a
mişcării de vârtej  este:

  dr  0

Aceasta dezvoltată connduce la:

i j k
  dr   x y z 
dx dy dz

 i  y dz   z dy   j  z dx   x dz   k  x dy   y dx   0

Rezultă în continuare rela iile:

 y dz   z dy  0
 z dx   x dz  0
 x dy   y dx  0

sau:

dz dy dx dz dy dx
 ;  ;  ,
z  y x z  y x

Din care poate fi scrisă ecua ia diferen ială a liniei de vârtej:

dx dy dz
  (3.8)
x y z
81
 3.2.9. Tipuri de vârtejuri.

Printre cele mai reprezentative forme de vârtejuri întâlnite în practică pot fi

men ionate următoarele:
-şir de vârtejuri aliniate în plane paralele, figura 3.12.

Fig. 3.12

-şir de vârtejuri în mişcare spa ială, figura 3.13.

Fig. 3.13

82
- vârtej inelar sau toroidal, figura 3.14:

Fig. 3.14

- vârtejuri dispuse în jurul unor axe paralele aliniate figura 3.15:

Fig.3.15

- vârtejuri în jurul unor axe situate în pozi ii oarecare, figura 3.16:

Fig. 3.16

83
 3.3. Vitezele de deplasare ale unei particule de fluid în spaţiu, teorema
Helmholtz-Cauchy.

În general mişcarea unui corp solid poate fi descompusă într-o transla ie şi o rota ie
în jurul unei axe instantanee de rota ie. Mişcarea unei particule fluide este mai
complexă, deoarece aceasta pe lângă transla ie şi rota ie, mai suferă şi o deforma ie,
figura 3.17.

Fig. 3.17

Teorema Helmholtz-Cauchy se enun ă astfel:

-dacă se cunoaşte mişcarea unei particule de fluid M, figura 3.18 (definită prin
vectorul de pozi ie r ), atunci mişcarea unei particule vecine M  , (definită prin vectorul
de pozi ie r  dr ), se compune dinr-o mişcate de transla ie definită de viteza v a
1
punctului M, dintr-o mişcare de rota ie definită de viteza unghiulară   rotv în jurul
2
unei axe ce trece prin M şi dintr-o mişcare de deforma ie (această deforma ie este
compusă dintr-o deforma ie liniară şi o deforma ie unghiulară).

Fig. 3.18
84
 Pentru punctul M (x, y, z) viteza este: v  iv x  jv y  kv z în mod similar pentru
punctul M  x  dx, y  dy, z  dz  viteza este v   Iv x  jv y  kv z
În situa ia unei mişcări permanente putem scrie:

v x v v
vx  v x  dx  x dy  x dz (3.9)
x y z

1 v y 1 v z
Considerăm rela ia (3.9) la care adunăm  dy ş i  dz
2 x 2 x

Astfel ob inem pentru v x :

1  v x v y  1  v v  v
v x  v x    dy   x  z dz  x dx 
2  y x  2  z x  x
(3.10)
1  v x v y  1  v x v z 
   dy    dz
2  y x  2  z x 

De la vârtej se cunoaşte vectorul intensitate a mişcării de vârtej:

1
 rot v în care:
2

1  v v y  1  v v  1  v v 
 x   z  ; y   x  z ; z   y  x 
2  y z  2  z x  2  x y 

Se mai notează :

v x v y v
b xx  ;b yy  ;b zz  z
x y z
1  v x v y 
b xy      b yx
2  y x 
1  v v 
b xz   x  z   b zx
2  z x 
1  v y v z 
b yz      b zy
2  z y 

Cu aceste nota ii rela ia (3.10) devine:

85
 v x  v x   y  dz   z  dy  bxx  dx  bxy  dy  bxz  dz

În mod similar prin permutări circulare se ob in:

v y  v y   z  dx   x  dz  b yx  dx  b yy  dy  b yz  dz

v z  v z   x  dy   y  dx  bzx  dx  bzy  dy  bzz  dz

Având în vedere că:

dr  i dx  jdy  k dz

Atunci:

i j k
  dr   x  y z 
dx dy dz
 i  y  dz  z  dy   j z  dx  x  dz   k x  dy   y  dx 

Putem scrie în continuare:

v x  v x   y  dz   z  dy  bxx  dx  bxy  dy  bxz  dz  i

v y  v y   z  dx   x  dz  b yx  dx  b yy  dy  b yz  dz  j

v z  v z   x  dy   y  dx  bzx  dx  bzy  dy  bzz  dz  k

După înmul irea rela iilor cu versorii axelor i ; j ; k , dacă facem însumarea ob inem
viteza corespunzătoare punctului M  conform figurii 3.18.

v  v    dr  vdef (3.11)

În această rela ie vdef reprezintă viteza de deforma ie şi este definită prin rela ia:

v def  i bxx dx  bxy dy  bxz dz  + j b yx dx  b yy dy  b yz dz +

K bzx dx  bzy dy  bzz dz  (3.12)

86
 Elementele bxx ; byy ; bzz reprezintă vitezele de deforma ie liniară ale unită ii de
lungime, iar elementele bxy ; byz ; bzx reprezintă vitezele de deforma ie unghiulară ale
unită ilor de unghi.

3.4. Ecuaţia de continuitate (cazul general)

Ecua ia de continuitate reprezintă principiul conservării masei aplicat la mişcarea

fluidelor.
Se consideră un fluid compresibil     x, y, z, t  în mişcare spa ială nepermanentă
v  v  x, y, z, t  . În spa iul fluid aflat în mişcare, considerăm ca element de volum un
cub, având laturile de lungimi elementare dx, dy, dz paralele cu axele de coordonate şi
care este fix ( să ne gândim la un cub a cărui muchii sunt executate din sârmă foarte
sub ire şi care asigură o libertate de mişcare a fluidului după orice direc ie), figura 3.19.

Fig. 3.19

Pentru a exprima continuitatea fluidului, trebuie ca varia ia masei de fluid din

interiorul volumului dxdydz în intervalul de timp dt (ca urmare a schibării densită ii), să
fie egală cu diferen a dintre masa elementară de fluid, care intră în acest volum
elementar şi masa elementară de fluid, care iese în acelaşi interval de timp.
Masa elementară de fluid, din interiorul volumului elementar la timpul t
este dxdydz
Masa elementară de fluid din interiorul volumului elementar la timpul t+dt este:

  
  dt dxdydz
 t 

87
 Varia ia totală de masă în intervalul de timp dt poate fi scrisă:

   
dm=    dt dxdydz - dxdydz = dxdydzdt ,
 t  t

Varia ia de masă pe cele trei direc ii, ca urmare a bilan ului de mase elementare
intrate şi ieşite prin fe ele cubului, se scrie:

  vx    vx 
vx dydzdt   vx  dx dydzdt   dxdydzdt
 x  x

  v y    v y 
v y dxdzdt   v y  dy  dxdzdt   dxdydzdt
 y  y

  v z    v z 
v z dxdydt   v z  dz  dxdydt   dxdydzdt
 z  z

Conform celor enun ate anterior, trebuie să existe egalitatea:

   vx   v y   vz 

dxdydzdt       dxdydzdt
t  x y z 

sau:

   vx   v y   vz 

   0
t  x y z 

Această expresie mai poate fi scrisă sub forma:


 divv   0 (3.13)
t
Rela ia reprezintă ecua ia de continuitate cazul general, scrisă sub o primă formă.
Dacă dezvoltăm rela ia (3.13), se scrie:

    v v y vz
 vx  vy  vz   x    0
t x y z x y z

sau

88
 d  v v y vz 
   x     0
dt  x y z 

Această expresie mai poate fi scrisă:


   divv   0 (3.14)
t
Această ecua ie reprezintă forma cea mai uzuală a ecuatiei de continuitate pentru
cazul general.

Particularizări:
a) În cazul mişcării permanente, la un fluid compresibil, pornind de la forma (3.13),
se poate scrie:


 0,
t
astfel rela ia (3.13) devine:

divv   0 (3.15)

b) Pentru fluidele incompresibile (lichide) în mişcare permanentă sau

nepermanentă, la care densitatea poate fi considerată constantă,se ob ine:
  const ;  d  0
astfel încât, rela ia (3.15) devine:

divv  0

rela ie care mai poate fi scrisă:

v x v y v z
  0 (3.16)
x y z

3.5. Ecuaţia de continuitate pentru un segment de tub de curent de lungime

elementară.

Fie un tub de curent, limitat de două sec iuni transversale SI şi SE situate la o

distan ă elementară dl.Cele două sec iuni de control sunt după cum urmează:
SI - sec iunea de intrare 1-1;
SE- sec iunea de ieşire 2-2.
Suprafa a laterală a acestui segment de tub de curent este SL, figura 3.20.

89
 Fig. 3.20

o-o reprezintă o sec iune de referin ă, sau plan de referin ă.

l- reprezintă coordonata curbilinie, măsurată de la planul de referin ă, după o linie
de curent.
Luând în considerare curgerea unui fluid compresibil prin tubul de curent, în
intervalul de timp dt, prin sec iunea de intrare SI intră o masă elementară, dmi:
( vS)dt  dmi
iar prin sec iunea de ieşire SE, părăseşte segmentul de tub de curent, o masă
elementară, ce poate fi dedusă urmărind figura 3.21.

Fig. 3.21

Conform figurii 3.21 se poate observa că la o creştere a coordonatei curbilinii l cu

valoarea dl corespunde o creştere a func iei debit masic cu valoarea:
 vS 
l
Astfel masa elementară ieşită prin sec iunea SE este:

  vS  
 vS  dl  dt  dme
l 

90
 Varia ia masei dm este diferen a dintre masa elementară intrată şi masa elementară
ieşită:

  vS    vS 
dm  vSdt   vS  dl  dt   dldt
 l  l

Pe de altă parte masa elementară existentă în segmentul de tub de curent la timpul t

este:

dmt  S t  dl

Ca urmare a varia iei densită ii si a suprafe ei sec iunii transversale normale

(produsul S este variabil) masa elementară existentă în segmentul de tub de curent la
timpul t+dt poate fi determinată după cum urmează.
Func ia produs S la momentul t+dt, urmărind figura 3.22 se scrie:

S t  dt  S t   S  dt

t
Masa elementară de fluid existentă în segmentul de tub de curent elementar la
timpul t+dt este:

  S  
dmt  dt  S t  dt  dl
 t 

Varia ia de masa din interiorul segmentului de tub de curent în intervalul de timp

elementar dt ca urmare a modificarii densita ii si sec iunii, reprezintă diferen a între
masa elementara existentă în segmentul tub de curent la timpul t+dt şi masa elementară
existentă în segmentul de tub de curent la timpul t.

Fig. 3.22

dm  dmt  dt  dmt
91
 Astfel se poate scrie:

 S   vS 
dtdl   dldt
t l

După simplificarea rela iei cu dtdl se poate scrie in final:

 vS   S 
 0 (3.17)
l t
Această rela ie reprezintă ecua ia de continuitate pentru un segment de tub de curent
de lungime elementară.
Particularizări:
- în cazul unei conducte rigide, la care sec iunea nu se modifică în timp:

S  S t 
S
în această situa ie rezultă că :  0.
t
Astfel ecua ia de continuitate pentru un segment de tub de curent devine:

 vS  
S 0 (3.18)
l t
- considerând mişcarea permanentă şi densitatea constantă în timp,    t  , atunci
:

0
t
din rela ia (3.18) mai rămâne :

 vS 
0
l
ceea ce înseamnă de fapt că:

vS  const

acest produs reprezintă chiar debitul masic:

  vS  const
m (3.19)

Dacă densitatea nu se modifică de-a lungul tubului de curent,    l  , după

simplificarea cu  ob inem:
92
 Q  vS  const (3.20)

Aceasta este forma uzuală a ecua iei de continuitate pentru curgerea lichidelor prin
conducte în regim permanent.
Pentru o ramifica ie de conducte în cazul curgerii permanente a lichidelor se poate
scrie conform figurii 3.23.

Fig. 3.23

j n k m
 Qij   Qek (3.21)
j 1 k 1

93
 4. Dinamica fluidelor ideale

4.1. Generalităţi

Dinamica fluidelor studiază legile de mişcare ale fluidelor inând seama de cauzele
mişcării (for ele care modifică sau determină starea de mişcare) şi de efectele acesteia
(transformările energetice produse în timpul mişcării).
Dinamica fluidelor ideale studiază mişcarea fluidelor ideale. Prin fluid ideal
în elegem un fluid lipsit de vâscozitate, care poate fi compresibil sau incompresibil.
Trebuie men ionat faptul ca ipoteza de fluid ideal poate fi admisa numai la un
contact de scurtă durată între un corp fluid şi un corp solid.

4.2. Ecuaţia lui Euler în cazul dinamicii fluidelor ideale

Pentru demonstrarea ecua iei lui Euler pentru fluide ideale, se consideră un fluid
ideal compresibil la care densitatea est o func ie de forma:
    x, y, z, t 
Mişcarea are loc intr-un câmp vectorial, fiind spa ială nepermanentă, astfel:
v  v  x, y, z, t 
Fluidul se consideră omogen şi izotrop (are aceleaşi proprietă i în toată masa lui).
Astfel rezultatele ob inute pentru o particulă, rămân valabile pentru oricare altă particulă
ce apar ine masei fluide considerate.
Fie un volum elementar de fluid dV  dxdydz , figura 4.1, ce con ine o masă
elementară de fluid dm şi care se găseşte în echilibru dinamic.

Fig. 4.1

Ecua ia echilibrului dinamic poate fi scrisă:

 dFext  dm  a
94
 în care:

 dFext  dFm   dFs

Suma for elor elementare ce ac ioneză asupra elementului de volum este egală cu
suma dintre for a masică elementară şi for ele de suprafa ă elementare.

dFm   dFs  dm  a

Accelera ia se defineşte prin:

dv
a
dt

atunci putem scrie:

dv  dv dv y dv 
dFm   dFs  dm   dm i x  j k z  (4.1)
dt  dt dt dt 


Având în vedere, cunoştin ele din hidrostatică, se poate scrie:

dFm  i f x dxdydz  jf y dxdydz  k f z dxdydz

dFm  i dFmx  jdFmy  k dFmz

în care:

dFmx  f x dxdydz

dFmy  f y dxdydz

dFmz  f z dxdydz

respectiv suma for elor elementare de suprafa ă:

 dFs  dFsx1  dFsx2  dFsy1  dFsy2  dFsz1  dFsz2

Această rela ie poate fi scrisă si sub forma:

 dFs  i dFsx  jdFsy  k dFsz

95
 după cum s-a văzut la ecua ia echilibrului static:

p
dFsx  dFsx1  dFsx2   dxdydz
x

p
dFsy  dFsy1  dFsy2   dxdydz
y

p
dFsz  dFsz1  dFsz2   dxdydz
z
Astfel rela ia (4.1) este echivalentă cu următorul sistem de rela ii scalare:

dv x
dFmx  dFsx  dm (a)
dt

dv y
dFmy  dFsy  dm
dt

dv z
dFmz  dFsz  dm
dt

Conform rela iei (a), având în vedere că dm  dxdydz , putem scrie:

p dv
f x dxdydz  dxdydz  dxdydz x
x dt

După simplificarea cu dm şi permutări circulare, ob inem:

1 p dvx
fx  
 x dt

1 p dv y
fy   (4.2)
 y dt

1 p dvz
fz  
 z dt

Acest sistem de rela ii scalare reprezintă ecua ia echilibrului dinamic, sau ecua ia
lui Euler în cazul dinamicii fluidelor ideale, scrisă sub forma scalară.

96
 În cazul în care înmul im pe rând aceste rela ii (4.2) cu i , j , k şi le adunăm putem
scrie:

1  p p p  dv dv dv
i f x  jf y  k f z   i j k   i x  j y  k z
  x y z  dt dt dt

Sau

1 dv
f  grad p  (4.3)
 dt

Rela ia (4.3) reprezintă ecua ia echilibrului dinamic sau ecua ia lui Euler în cazul
dinamicii fluidelor ideale, scrisă sub formă vectorială.
Această ecua ie mai poate fi scrisă sub forma:

1 dv
f  grad p  0
 dt

Rela ia este valabilă, pentru o particulă de fluid de masă unitară (masa egală cu
unitatea).
Conform acestei rela ii o particulă de fluid având masa egală cu unitatea se găseşte
în echilibru dinamic, sub ac iunea for ei masice unitare ( f ), a for ei unitare de presiune
1 dv
(  grad p ) şi a for ei unitare de iner ie (  ).
 dt
Toate aceste for e sunt for e unitare (pentru o masă egala cu unitatea), astfel încât au
dimensiunea de accelera ie!

4.3. Ecuaţiile de mişcare ale fluidelor ideale sub forma Gromeka-Lamb

Pornind de la ecua ia echilibrului dinamic scrisă sub formă vectorială:

1 dv
f  grad p  0
 dt

folosind rela ia demonstrată la metoda Euler în cinematică:

dv v
  v  v
dt t

se poate scrie în continuare:

97
 1 v
f  grad p   v  v (4.4)
 t

Pentru două câmpuri vectoriale a ş i b , continue şi derivabile, din analiza

vectorială se cunoaşte rela ia:

grad a  b   a  b  b  a  a  rot b  b  rot a

pentru a  b  v , rezultă:

 v2 
grad    v   v  v  rot v
2

Sau

v2
v  v  grad  v  rot v
2

după inlocuirea in rela ia (4.4), putem scrie

v 1 v2
 f  grad p  grad  v  rot v  0 (4.5)
t  2

În cazul fluidelor incompresibile (   ct ), sau in cazul fluidelor barotrope la care

densitatea este o func ie cunoscută de presiune, se poate scrie:

1 dp
grad p  grad   grad P p 
 

Se cunoaşte de asemenea că for ele masice derivă din poten ialul for elor masice  ,
deci:


fx  
x

fy  
y

fz  
z

98
 dar intensitatea câmpului de for ă este:

f  i f x  jf y  k f z

Aceasta poate fi exprimată sub forma:

f   grad 

Sau

 f  grad 

Se poate scrie de asemenea că:

 v  rot v  rot v  v

Cu aceste precizări rela ia (4.5) devine:

v v2
 grad   grad P p   grad  rot v  v  0
t 2

Rela ia mai poate fi scrisă:

v  v2 
 grad   P p     rot v  v  0 (4.6)
t  2

Rela ia (4.6) reprezintă ecua ia de mişcare a fluidelor ideale sub forma Gromeka-
Lamb, scrisă sub formă vectorială.

4.4. Mişcări rotaţionale şi irotaţionale

Mişcarile fluidelor la care vectorul  este diferit de zero,

1
  rot v  0
2

poartă numele de mişcări rota ionale sau mişcări cu vârtej.

În cazul în care

1
  rot v  0 ,   0 ,
2

99
 atunci mişcările respective poartă numele de mişcări irota ionale sau mişcări fără
vârtej, la care rot v  0 .
La aceste mişcări, se poate demonstra că vitezele particulelor de fluid derivă dintr-
un poten ial.

i j k
1 1    1  v v y  1  v v 
  rot v   i  z   j  x  z 
2 2 x y z 2  y z  2  z x 
vx vy vz
1  v y v x 
k   0
2  x y 

dar   i x  j y  k z , deci pentru   0 putem scrie:

1  v v y  v v
 x   z    0 z  y
2  y z  y z
1  v v  v v
 y   x  z   0 x  z
2  z x  z x
1  v y v x  v v
 z      0 y  x
2  x y  x y

S-au ob inut condi iile analitice, astfel încât componentele vitezei v x , v y ş i v z să

fie derivatele par iale ale unei func ii analitice     x, y, z, t  , numită poten ial de
viteză. Componentele vitezei pot fi scrise sub forma următoare :


vx 
x

vy 
y

vz 
z
Viteza se va scrie sub forma:

  
v  grad   i j k
x y z

100
 4.5. Ecuaţia lui Bernoulli (ecuaţia energiei)

Ecua ia lui Bernoulli sau ecua ia energiei, poate fi ob inută din ecua ia de mişcare a
fluidelor ideale sub forma Gromeka-Lamb în cazul în care curgerea se desfăşoară în
regim permanent, mişcarea fiind irota ională (lipsită de vârtejuri), figura 4.2.

Fig. 4.2

Reluând ecua ia de mişcare a fluidelor ideale sub forma Gromeka-Lamb:

v  v2 
 grad   P p     rot v  v  0
t  2

Mişcarea fiind permanentă, se scrie:

v
0
t
De asemenea se consideră mişcarea irota ională, sau fără vârtejuri:

1
  rot v  0  rot v  0  rot v  v  0
2
Aplicând aceste condi ii, din ecua ia Gromeka -Lamb rezultă:

 v2 
grad    P p     0
 2

Conform figurii 4.2, vectorul deplasare elementară reală după un arc elementar de
traiectorie, pornind din punctul M(x,y,z), este:
101
 dl  i dx  jdy  k dz

Dacă înmul im scalar gradientul func iei ob inute, cu vectorul deplasare elementară
reală, ob inem:

  v2    v2    v2 
   P p   dx     P p   dy     P p   dz  0
x  2  y  2  z  2 

Sau

 v2 

d    P p     0 (4.7)
 2

Expresia (4.7), reprezintă diferen iala sumei func iilor din paranteză.
Prin integrare se ob ine ecua ia lui Bernoulli sub formă generală integrată:

v2
  P p    const (4.8)
2

4.6. Forme particulare ale ecuaţiei lui Bernoulli

4.6.1. Ecuaţia lui Bernoulli în câmpul de forţă gravitaţional pentru fluide

incompresibile

Se consideră curgerea în regim permanent în câmpul de for ă gravita ional pentru

un fluid incompresibil (lichid). Pentru această situa ie conform figurii 4.2, linia de
curent este identică cu traiectoria.
Considerând ecua ia lui Bernoulli sub formă generală integtrată:

v2
  P p    const .
2

În această ecua ie se fac următoarele precizări:

  g reprezintă poten ialul câmpului de for ă gravita ional.
Având în vedere că intensitatea câmpului de for ă gravita ional este:

f g  i f gx  jf gy  k f gz
Putem să scriem poten ialul câmpului de for ă gravita ional sub forma:

 g    f gxdx  f gydy  f gzdz 

102
 Din cele prezentate anterior se cunoaşte că:

f gx  0, f gy  0, f gz   g

Astfel putem scrie:

 g    g  dz   g  z  const

În varianta fluidelor incompresibile,   const , poten ialul for elor de presiune sau
func ia de presiune se poate exprima:

dp 1 p
P p      dp   const
  

Reluînd cu aceste precizări ecua ia lui Bernoulli sub formă generală integrată,
ob inem:

v2
p
gz   const
 2

După simplificarea rela iei cu accelera ia gravita ională g , având în vedere că

produsul g   (greutatea specifică a fluidului) putem scrie:

pv2
z   const (4.9)
 2g

Această ecua ie reprezintă ecua ia lui Bernoulli pentru fluide ideale incompresibile
(lichide).

4.6.2. Ecuaţia lui Bernoulli în câmp gravitaţional pentru fluide compresibile în

cazul unui proces izoterm

Având în vedere ecua ia lui Bernoulli sub formă generală integrată:

v2
  P p    const .
2

În această rela ie pentru fluide ideale compresibile (gaze nevâscoase), în câmp

gravita ional poten ialul for elor masice poate fi exprimat:

   g  g  z  const

103
 Poten ialul for elor de presiune se va analiza în situa ia unei evolu ii izoterme, care
poate fi scrisă la gaze ideale sub forma:

p  v  RT
p 0  v 0  RT
sau
p  v  p0  v0

de unde poate fi exprimată presiunea:

p0v0
p
v
1
Având in vedere expresia volumului specific v  , rezultă:

p0
p  (4.10)
0

Putem scrie în continuare expresia diferen ialei presiunii:

p0
dp  d
0

Cu aceste precizări poten ialul for elor de presiune va fi:

dp p0 d p0
P p       ln   const
 0  0

Reluând ecua ia lui Bernoulli sub formă generală, cu aceste precizări ob inem:

p0 v2
gz  ln    const (4.11)
0 2

Având în vedere că densitatea este greu de determinat la o stare oarecare, se va

înlocui în func ie de elemente cunoscute din rela ia (4.10), astfel:

0
 p
p0

104
 În final ob inem:

p0 v2 0
gz  ln p  const (4.12)
 0 p0 2

Rela ia (4.12) reprezintă ecua ia lui Bernoulli pentru fluide ideale compresibile, în
cazul unui proces izoterm. S-a înlocuit densitatea în func ie de presiune, care este mai
uşor măsurabilă.

4.6.3. Ecuaţia lui Bernoulli în câmpul de forţă gravitaţional pentru fluide

compresibile, în cazul unui proces politropic

Considerând curgerea unui fluid compresibil în regim permanent, procesul fiind

politropic, func ia de presiune

dp
P p   


va fi determinată inând cont de legea de varia ie a densită ii în func ie de presiune. În

cazul unui proces politropic se poate scrie:

pv n  ct
p p0

n 0n

Explicitând presiunea p din ultima rela ie, ob inem:

p0
p n
 n
0

Diferen iind rela ia presiunii, se scrie:

p0
dp  n n 1d
 n
0

Introducând diferen iala presiunii în expresia func iei de presiune, putem scrie:

dp p0 n p 0 n 1
 
n2
n d    const
 n 0
n  1  0n

105
 Această rela ie mai poate fi scrisă şi sub forma:

n 1
dp n p0   
 
 n 1  0

 0


 const

Având în vedere rela ia:

p p0

n 0n

se poate scrie raportul densită ilor:

1
  p n
 
0  p0 

În continuare se poate exprima:

n 1
n 1
   p n
    
 0   p0 

Cu această rela ie scrisă, putem exprima din nou func ia de presiune sub forma:

n 1
dp n p0  p  n
 

n 1  0

 0
p
  const

Având aceste precizări ecua ia lui Bernoulli pentru fluide compresibile la o evolu ie
politropă, poate fi scrisă:

n 1
n p0  p  n v2
gz      const
n 1  0  0
p 2

4.6.4. Ecuaţia lui Bernoulli în cazul unei mişcări semipermanente în lungul

unei traiectorii

Mişcarea semipermanentă a unui fluid este mişcarea la care în diferite puncte ale
curentului de fluid, vitezele variază numai ca modul (mărime) direc iile şi sensul
rămânând aceleaşi.

106
 Astfel mişcarea semipermanentă este un caz particular de mişcare nepermanentă. În
cazul mişcărilor semipermanente liniile de curent şi traiectoriile coincid.
Un exemplu de mişcare semipermanentă, este mişcarea variabilă a unui fluid într-o
conductă cu pere i rigizi şi imobili.
Considerăm ecua ia generală de mişcare a fluidelor sub forma Gromeka-Lamb:

v  v2 
 grad    P p     rot v  v  0

t  2

Dacă luăm o linie de curent, conform figurii 4.3, a unei mişcări rota ionale
nepermanente (cu vârtej) şi pe această linie fie un punct B(x,y,z), atunci vectorul
deplasare elementară după un arc elementar de linie, de curent este:

ds  i x  jy  k z

Înmul ind scalar ecua ia lui Gromeka-Lamb cu vectorul deplasare elementară,

ob inem:

v  v2 
ds  grad    P p   ds  rotv  v ds  0
t  2

Viteza v este tangentă în B la linia de curent, fiind practic coliniară cu vectorul

deplasare elementară ds .

Fig. 4.3

Vectorul rotv  v este perpendicular pe v şi respectiv pe ds . Rezultă că :

 rotv  v ds  0
Înlocuind acest rezultat în rela ia precedentă, putem scrie:

107
 v  v2 
ds  grad    P p   ds  0
t  2

Sau

v  v2 
ds  d    P p     0
t  2

Prin integrare se ob ine:

s
v v2
 t ds    P p   2  const
0

Având în vedere ca v este coliniar cu ds , putem scrie:

s
v v2
 t ds    P p   2  const
0

Pentru fluidele incompresibile la care se consideră   const ,în câmpul

gravita ional rela ia anterioară devine:

s
v p v2
 t ds  gz    2  const
0

s- reprezintă lungimea curbei considerate.

Pentru două puncte 1 şi 2 succesive în sensul parcurgerii pe linia de curent, poate fi
reluată rela ia sub forma:

2 2
v v
S1 2 S
p1 v1 p2 v2
 t ds  gz 1 


2
  t ds  gz 2 


2
0 0

După simplificarea rela iei cu accelera ia gravita ională se ob ine în final:

2 2
v
S2
p1v1 p v 1
z1  
 2g
 z2  2  2 
 2g g  t ds (4.13)
S1

Această rela ie reprezintă rela ia lui Bernoulli în mişcarea semipermanentă a

fluidelor ideale incompresibile în câmpul de for ă gravita ional, la curgerea între două
puncte 1 şi 2 care se succed pe linia de curent.
108
 4.6.5 Ecuaţia lui Bernoulli în câmp gravitaţional şi centrifugal.

Această ecua ie este utilizată în teoria maşinilor hidrodinamice. Se consideră un

segment de tub de curent, figura 4.4, prin care curge un lichid (=const).

Fig. 4.4

Acest segment de tub de curent se roteşte în jurul axei oz cu viteză unghiulară

constantă, =const.
Un fenomen similar are loc la curgerea lichidului prin canalul dintre două palete
succesive ale unei pompe hidraulice.
Folosind ecua ia lui Bernoulli, forma generală integrată scrisă convenabil:

w2
  P p    const (4.14)
2
Se cunoaşte că în câmp gravita ional şi centrifugal:

   g  c

Din demonstra iile anterioare se cunoaşte că:

 g  gz  const

Pentru poten ialul centrifugal putem scrie:

 c    f cx dx  f cy dy  f cz dz 
109
 O for ă centrifugă se scrie:

Fc  m 2 r

Pentru cazul în care mţ1 rezultă intensitatea câmpului de for ă centrifugal:

fc   2r

Vectorul de pozi ie poate fi scris:

r  i x  j y deci

fc  i  2 x  j 2 y

Rezultă componentele scalare ale intensită ii câmpului de for ă centrifugal care

pot fi scrise:


fc fcx   2 x; fcy   2 y ; fcz  0 

2  2r 2
 c    xdx    ydy  
2 2
2
x 2
y 2
 const   2
 const

În cazul fluidelor incompresibile ţconst, func ia de presiune sau poten ialul

for elor de presiune este:

dp 1 p
P p   

 dp   const
 

Reluând rela ia (4.14) cu precizările făcute, ob inem:

 2r 2
w2 p
gz     const
2  2

Dar  r  u reprezintă viteza periferică sau viteza tangen ială în punctul M(xyz)
conform figurii 4.4, astfel se ob ine:

w2  u 2 p
  gz  const
2 

110
 După simplificarea rela iei cu accelera ia gravita ională, putem scrie:

w2  u 2 p
  z  er (4.15)
2g 

unde:
const
er  reprezintă energia specifică în mişcarea relativă.
g
Rela ia (4.15) este ecua ia lui Bernoulli în câmp gravita ional şi centrifugal,
utilizabilă în cazul maşinilor hidraulice.

4.6.6 Ecuaţia lui Bernoulli pentru un tub de curent.

Se consideră un tub de curent prin care curge un fluid în regim permanent, figura
4.5.
S- reprezintă suprafa a unei sec iuni transversale normale oarecare prin tubul de
curent.
Mi  sec iunii de intrare SI,
Me  sec iunii de ieşire SE,
MSL  suprafe ei laterale SL.
Linia de curent schi ată LC, trece prin punctele Mi şi Me. Dacă în jurul liniei de
curent considerate se ia un tub elementar de curent, suprafa a sec iunii transversale a
tubului de curent este dS.

Fig. 4.5

Pornind de la ecua ia lui Bernoulli, forma generală integrată, care este valabilă
pentru o singură linie de curent:
v2
  P p    const
2
111
 Dacă înmul im această rela ie cu dQ (debitul volumetric elementar ce trece prin
sec iunea elementară dS a tubului elementar de curent), rela ia devine valabilă pentru un
tub elementar de curent:

2
  v
   P p  dQ  dQ  C  dQ (4.16)
2

S-a notat C=const.

Se poate afirma, că segmentul nostru de tub de curent este format dintr-o infinitate
de segmente de tuburi de curent elementare.
Se cunoaşte că:

dQ  v  dS

Integrând pe suprafa a S rela ia (4.16), se ob ine ecua ia lui Bernoulli pentru un tub
de curent:

v2
   P  dQ  
p
2
dQ   C  dQ (4.17)
S S S

Vom analiza pe rând termenii rela iei (4.17):

   P p  dQ   m  P p m   v  dS
S S

m  P p  m - reprezintă valorile medii ale poten ialului for elor masice si ale
poten ialului for elor de presiune scrise în centrul de greutate al sec iunii S, figura 4.5.
Dar se cunoaşte din prezentările anterioare, că:

 v  dS  vm  S
S

Astfel putem scrie:

 m  
 P p m   v  dS   m  P p  v m  S
S
în care:

 vdS
vm  S
S

reprezintă viteza medie în sec iunea transversală normală S.

112
 Următorul termen al rela iei (4.17) poate fi scris:

v2 1 3 1
 2 dQ   2 v dS  2   v m  S
3

S S

 - este coeficientul lui Coriolis care ine cont de neuniformitatea distribu iei de
viteze în sec iunea transversală considerată şi are expresia:

1
 2 v dS
3

 S
1 3
vm  S
2
Înmul ind cu densitatea numărătorul şi numitorul rela iei se scrie:

1
 2 vdS  v
2

 S
1
v m S  v m2
2
Dar
vdS  dm º i vm S  m

deci putem scrie:

1
 2 dm  v
2

 S
1
m  vm2
2

Putem afirma că  reprezintă raportul dintre energia cinetică reală ce trece prin
sec iunea transversală considerată S şi energia cinetică medie ce trece prin aceiaşi
sec iune în unitatea de timp.
Coeficientului lui Coriolis are diferite valori în func ie de distribu a vitezelor în
sec iunea transversală considerată:
- la o distribu ie uniformă a vitezelor  1 ,
- pentru o distribu ie neuniformă a vitezelor  1 , situa ie des întâlnită în practică.
Al treilea termen din rela ia (4.17) poate fi scris:

 C  dQ  Cm  v  dS  CmvmS
S S

113
 Cm - reprezintă valoarea medie a constantei scrisă pentru centrul de greutate al
sec iunii S.
Înlocuind în rela ia (4.17) ob inem:

 m  1
 P p m v m  S  v m3  S  C m v m S
2
După simplificarea cu produsul v mS , rela ia devine:

1
 m  P p m  v m3  C m (4.18)
2
Rela ia (4.18) reprezintă ecua ia lui Bernoulli scrisă pentru un tub de curent.

4.6.7 Ecuaţia energiei totale a fluidelor în mişcare.

Forma generală a ecua iei lui Bernoulli sub formă integrată, scrisă în câmpul
gravita ional era:

v2
  P p    const
2

Înlocuind expresiile poten ialului for elor masice şi al poten ialului for elor de
presiune cu formele lor cunoscute, putem scrie:

dp v2
gz     const
 2

Prin diferen ierea rela iei ob inem:

dp  v2 
gdz   d    0
 2

În situa iile reale la deplasarea fluidului apar schimburi de energie cu mediul

exterior, astfel încât rela ia trebuie scrisă:

dp  v2 
gdz   d    dl  0 (4.19)
 2

Conform primului principiu al trmodinamicii, se cunoaşte că:

dq  du  dl
dq - este schimbul elementar de căldură,
114
du - reprezintă varia ia energiei interne,
dl - este lucrul mecanic elementar.

Din termodinamică se cunoaşte:

dq  du  pdv
sau
1
dq  du  pd  


Considerând că apare şi schimb de căldură cu mediul exterior, rela ia (4.19) devine:

dp  v2  1
dl  dq  gdz   d    du  pd   (4.20)
 2 
Se poate observa că:

dp 1  p
 pd    d  
  

Astfel rela ia (4.20) se scrie:

 v2   p
dl  dq  gdz  d    du  d  
 (4.21)
 2  

Tot conform primului principiu, se poate defini entalpia:

i  u  pv
p
iu


u - este energia internă,

pv - reprezintă lucrul mecanic de dislocare.
Având în vedere că:

 p
di  du  d  


Înlocuind în rela ia (4.21), ob inem:

115
  v2 
dl  dq  gdz  d    di (4.22)
2

Se cunoaşte că entalpia mai poate fi exprimată:

i  cp  T
di  c p  dT

c p - reprezintă căldura specifică la presiune constantă,

T - temperatura în grade în grade Kelvin.
Cu aceste precizări rela ia (4.22) se transformă în:

 v2 
dl  dq  gdz  d    c p  dT (4.23)
2

Dar trebuie men ionat că:

dq  dq e  dqi

dqe - reprezintă căldura schimbată cu exteriorul,

dq i - este acumularea internă de căldură, care provine din transformarea lucrului
mecanic al for elor de frecare în energie termică, datorită vâscozită ii.
Conform principiului al II-lea al termodinamicii se defineşte entropia:

dq
ds 
T

Toate procesele inclusiv curgerile, se desfăşoară în sensul creşterii entropiei; aceste

procese fiind ireversibile.
Se poate constata că mişcarea fluidelor compresibile reale (care prezintă
vâscozitate) este ireversibilă şi în cazul în care schimbul de căldură cu exteriorul este
nul.
In astfel de situa ie

dq  dq i  0

Entropia poate fi scrisă in acest caz:

dq i
ds  0
T

116
 4.7. Aplicaţii ale ecuaţiei lui Bernoulli

4.7.1. Tubul Pitot Prandtl utilizat ca sondă de viteză

Pentru măsurarea presiunilor şi vitezelor la fluide în aplica iile practice curente se

foloseşte în cele mai multe cazuri tubul sau sonda Pitot-Prandtl. Acesta este atât în
măsurătorile de presiune dinamică locală, cât şi la măsurarea presiunii statice locale un
aparat de referin ă.
Acest instrument, figura 4.6, posedă calită i deosebite printre care amintim: precizie
corespunzătoare, simplitate constructivă, manevrabilitate uşoară, absen a pieselor
mobile, nu pretinde reetalonări periodice şi nu introduce pierderi suplimentare de
sarcină in instala ie.
Conform STAS 6562-73, se recomandă ca între diametrul tubului Pitot-Prandtl
notat cu d şi diametrul conductei circulare D, sau latura mică a canalului rectangular a,
să existe rela iile:

D a
 10 sau  10
d d

Fig. 4.6

Considerând curgerea permanentă a unui fluid omogen (fază unică) având

densitatea f , dacă se plasează un tub Pitot- Prandtl in interiorul curentului de fluid,
atunci piezometrele ataşate acestuia vor indica diferite denivelări.
Se consideră ca plan poten ial zero (   0 ), planul orizontal ce con ine axa tubului
Pitot-Prandtl.
Tubul Pitot-Prandtl posedă două tipuri de prize de presiune:
- priza axială de capăt, denumită priză de presiune totală;
- priza de presiune statică, sub forma unor orificii sau fante laterale, existente pe
ciocul tubului cu diametru mai mare.
117
 Planul 1-1 este un plan transversal vertical, perpendicular pe direc ia de curgere a
curentului de fluid şi care reprezintă cel mai apropiat plan de vârful tubului Pitot-Prandtl
în care parametrii de curgere ai fluidului rămân neschimba i (nu apare modificarea
vitezei şi a presiunii).
Planul 2-2 este planul vertical, perpendicular pe direc ia de curgere, care este
totodată tangent la vârful sondei Pitot-Prandtl.
Dacă se alege linia de curent ce coincide cu axa tubului şi se aplică ecua ia lui
Bernoulli pentru fluide incompresibile în câmp gravita ional:

v2
p
z   const
 2g

Pentru cele două puncte M şi T de pe linia de curent putem scrie:

zM  zT  0
pM vM2 pT vT2
  
f 2g  f 2g

Se precizează că punctul T este un punct de stagnare (vT  0 ), iar ca urmare :

pT pM vM2
 
f f 2g

Dar
pM  p
fiind presiunea statică în curentul de fluid, iar:
vM  v
reprezintă chiar viteza curentului de fluid.
pT - reprezintă presiunea din punctul de stagnare, sau presiunea totală, deci:

pT pv2
  (4.24)
f  f 2g

Pentru piezometrul I se poate scrie:

lp   f

p   f  g  hst  p0  lp  g  hst

sau:

118
p  p 0  ( lp   f )hst : f

p p0  lp   f (4.25)
  hst
f f f

Pentru piezometrul II se ob ine:

pT   f  g  hd  p  lp  g  hd

pT  p  ( lp   f )hd : f

pT p  lp   f
  hd (4.26)
f f f

Din rela iile (4.24) şi (4.26) putem scrie:

v 2  lp   f
 hd
2g f

Sau

 lp
v  2g(  1)hd
f

inând cont că:

  g

rezultă:

lp
v  2g(  1)hd (4.27)
f

Rela ia (4.27) reprezintă viteza în curentul de fluid, rentru punctul M.

Pentru piezometrul al III-lea se scrie:

pT   f ghtot  p0  lp ghtot

de unde în continuare ob inem:

119
 pT  p0  ( lp   f )htot :  f
pT p0  lp   f (4.28)
  htot
f f f

Înlocuind în rela ia (4.26) rela iile (4.25) şi (2.28) găsim legătura dintre denivelările
piezometrelor:

p0  lp   f p0  lp   f  lp   f
 htot   hst  hd
f f f f f

 lp   f
După simplificarea cu se ob ine rezultatul:
f

htot  hst  hd

Rela ia (2.27) utilizată pentru măsurarea vitezelor, poate fi folosită la gaze în

domeniul 6...100 m/s, iar pentru lichide în domeniul 1...6 m/s; aceste viteze fiind în
general mai mici decât viteza sunetului.
Pentru ca măsurătorile de presiune dinamică să se facă cu suficentă precizie trebuie
ca unghiul de deviere al sondei, în elegând prin aceasta unghiul dintre axa sondei Pitot-
Prandtl şi diec ia de curgere a curentului de fluid, să nu depăşească anumite valori.
Astfel pentu măsurători de precizie acest unghi are valori cuprinse între limitele:
 10...150 .
Pentru ob inerea unei precizii maxime, axa sondei Pitot-Prandtl nu trebuie să
devieze de la direc ia de curgere a curentului de fluid cu mai mult de:   5...70 .

4.7.2. Ejectorul

Ejectorul sau pompa cu jet, figura 4.7, este un dispozitiv format dintr-un ajutaj 1,
care se îngustează treptat în sensul curgerii unui curent de fluid motor, dintr-o cameră de
presiune scăzută 2 şi un tub de amestec 3 montat în fa a ajutajului convergent, având o
por iune cilindrică şi o altă por iune divergentă, până la diametrul interior al conductei
pe care este montat ejectorul. La camera de presiune scăzută este legată o conductă
verticală scurtă 4, imersată la capătul inferior într-un rezervor cu lichid 5.

120
 Fig. 4.7

Ca urmare a creşterii vitezei fluidului motor în ajutajul convergent 1, presiunea

statică în jetul din camera 2 scade considerabil, iar ca urmare este aspirat lichid din
rezervorul 5, prin conducta 4 deoarece presiunea pe suprafa a liberă din rezervor este
presiunea atmosferică, aceasta fiind mai mare decât presiunea din camera 2.
Jonc iunea dintre cele două curente de fluid are loc în camera de amestec, după care
acestea continuă amestecarea în tubul de amestec 3. În zona cilindrică a acestuia se
omogenizează vitezele celor două curente de fluid, iar pe por iunea divergentă viteza
amestecului scade, crescând de data aceasta presiunea.
În cazul în care se măsoară parametrii fluidului motor şi ai fluidului amestecat,
considerând o distribu ie omogenă a vitezelor şi presiunilor în sec iunile de măsurare
din amonte şi aval de ejector, nivelul de referin ă fiind planul orizontal ce con ine axa
de de simetrie a ajutajului 1 şi a tubului de amestec 3; fiind cunoscute prin contorizare şi
debitele masice, poate fi stabilit randamentul ejectorului.
Se notează cu:
m m - debitul masic de fluid motor;
m am - debitul masic de fluid amestecat;
m a - debitul masic al fluidului antrenat sau aspirat prin conducta 4.
Între cele trei debite masice există legătura dată de legea conservării masei:

 am  m
m m  m
a

sau:

a m
m  am  m
m

Raportul:

m a
u
m m
poartă numele de coeficient de amestec sau coeficient de antrenare.
121
 Sarcinile fluidului motor şi a fluidului amestecat pot fi definite în sec iuni imediat
învecinate ejectorului, în amonte respectiv în aval de acesta:

pm v m2
Hm  
 2g

2
p am v am
H am  
 2g

în care:
Hm -reprezintă sarcina fluidului motor;
pm  presiunea statică a fluidului motor măsurată în amonte de ejector;
v m - viteza fluidului motor, în sec iunea de măsurare a presiunii pm;
Ham - sarcina fluidului amestecat;
pam - presiunea statică a fluidului amestecat, măsurată în aval de ejector;
vam - viteza fluidului amestecat, în sec iunea de măsurare a presiunii pam .
Puterile fluidului motor şi a fluidului amestecat pot fi scrise în sec iunile în care s-
au stabilit sarcinile.
Dacă:

 m   a   am  

atunci se poate scrie:

N m  Qm H m  gQm H m  g  m
 mHm

În mod similar:

N am  g  m
 am H am

Randamentul ejectorului poate fi definit după cum urmează:

N am m am H am
 
Nm m m H m

Dar:

 am  m
m m  m
a

Deciîn final ob inem:

122
 H am
  1  u  (4.29)
Hm

Randamentul ejectorului este destul de scăzut,   0,3 , însă este un dispozitiv

robust fiind lipsit de piese în mişcare. Fluidul motor şi fluidul aspirat pot fi diferite în
func ie de necesită i.
În vederea amorsării pompelor centrifuge mari, ejectorul poate lucra în calitate de
pompă de vid, folosind ca fluid motor apa şi ca fluid antrenat aerul.
Pot fi folosite la alimentarea cu apă a cazanelor cu abur, aburul sub presiune, fiind
fluid motor iar apa fluidul antrenat.
De asemenea se folosesc cu succes ejectoarele aer-aerîn ventila ie, la evacuarea
gazelor toxice, a aerului viciat,etc.

4.8.Interpretarea ecuaţiei lui Bernoulli scrisă pentru fluide incompresibile, în

câmpul de forţă gravitaţional.

4.8.1. Interpretarea geometrică a ecuaţiei lui Bernoulli.

Pentru interpretarea geometrică a ecua iei lui Bernoulli considerăm un tub de curent
de sec iune constantă şi o sec iune transversală normală 1-1. Presupunem că avem de-a
face cu o curgere în regim permanent a unui lichid în câmpul de for ă gravita ional,
figura 4.8.

Fig. 4.8

Luând în considerare ecua ia lui Bernoulli (ecua ia energiei) scrisă pentru lichide în
câmpul de for ă gravita ional:

v2
p
z   const
 2g

123
 Termenii din ecua ie, urmarind figura 4.8, pentru linia de curent care trece prin
punctul M, se interpretează geometric după cum urmează:
z - înăl ime geometrică (sarcină de pozi ie), măsurată de la planul xoy considerat
plan poten ial zero;
p
 hst - înăl ime piezometrică (sarcină de presiune), înăl imea coloanei de lichid

din tubul manometric măsurată din M, în sec iunea transversală care trece prin acest
punct;
v2
 hd - înăl ime dinamică (sarcină de viteză), diferen a dintre înăl imea
2g
coloanei de lichid din tubul Pitot plasat în punctul M şi înăl imea coloanei de lichid din
tubul manometric, pentru aceiaşi sec iune transversală.

4.8.2. Interpretarea energetică a ecuaţiei lui Bernoulli.

Pentru interpretarea energetică a ecua iei lui Bernoulli se consideră curgerea unui
lichid în regim permanent, în câmpul de for ă gravita ional conform figurii 4.9.

Fig. 4.9

Pentru un punct material lichid M(xyz) de masă elementară dm, energia elementară
poten ială pe care acesta o posedă, se poate exprima:

dE pot  dm  g  z  dG  z

În care greutatea elementară a punctului material lichid este:

dG  g  dm

Pentru acelaşi punct material lichid, energia elementară de presiune este:

p
dE pres  dG 

124
 În afara celor două tipuri de energii amintite, punctul material lichid mai posedă şi o
energie cinetică elementară:

dm  v 2 v2
dE cin   dG 
2 2g

Energia elementară totală corespunzătoare masei dm va fi:

p v2
dE  dE pot  dE pres  dE cin  dG  z  dG   dG 
 2g

După simplificarea rela iei cu greutatea elementară dG , urmează:

dEtot dE pot dE pres dE cin p v2

   z 
dG dG dG dG  2g

Dacă se notează:

dEtot
etotHD  energia specifică totală hidrodinamică;
dG
e pot  z energia specifică poten ială de pozi ie;
p
e pres  energia specifică de presiune;

v2
ecin  energia specifică cinetică.
2g
Reluând rela ia anterioară cu aceste nota ii, putem scrie:

v2p
etotHD  e pot  e pres  ecin z   const .
 2g

La lichidele ideale, suma dată de energia specifică poten ială, energia specifică de
presiune şi energia specifică cinetică, este egală cu energia specifică totală
hidrodinamică, fiind constantă pentru o linie de curent sau pentru un tub de curent.

125
 4.9. Teorema variaţiei impulsului (Teorema impulsului).

Prin impuls sau cantitate de mişcare, pentru un corp de masă m, care are o viteză
v se în elege:

I mv (4.30)

La lichide, impulsul poate fi scris (conform figurii. 4.10):

Fig. 4.10

I   dm.  v   dV  v

V V

Din mecanica teoretică, se cunoaşte că derivata impulsului in raport cu timpul,

reprezintă (sau este egală)cu suma for elor exterioare care ac ionează asupra corpului
considerat:

dI
 Fi   Fext (4.31)
dt

Fi - reprezintă rezultanta for elor de impuls şi care este egală cu rezultanta for elor
exterioare ce ac ionează asupra segmentului de tub de curent.
Utilizând rela ia (4.30), putem scrie:

dI d
dt dt 
 dV  v (4.32)
V

Încazul unui segment de tub de curent, care este format dintr-o infinitate de
segmente de tuburi de curent elementare, de lungime l; volumul unui astfel de segment
de tub de curent elementar poate fi scris:

dV  dS  l
126
 Astfel varia ia impulsului in raport cu timpul poate fi scrisă ca o integrală de
suprafa ă, exprimată sub forma:

dI d dl
  dS  l  v   dS v   v 2  dS  Fi (4.33)
dt dt S S dt S

Fig. 4.11

Conform figurii 4.11, care reprezintă un segment de tub de curent, se poate observa
că suprafa a totală care delimitează segmentul de curent, este:

S= SI+SL+SE

S- reprezintă suprafa a totală de control care delimitează segmentul de tub de

curent;
SI – este sec iunea de intrare a lichidului în segmentul de tub de curent;
SL - este suprafa a laterală a sgmentului de tub de curent. De remarcat faptul că
prin această suprafa ă laterală nu circulă lichid, viteza fiind peste tot zero;
SE – este sec iunea de ieşire a lichidului din segmentul de tub de curent;
CG – este centrul de greutate al segmentului de tub de curent.
Pentru segmentul de tub de curent din figura 4.11, se poate scrie:

Fi    v 2 dS    v 2 dS
SI SE

Fi  Fm  Fs (4.34)

Fm - reprezintă for a masică rezultantă( for a masică care lucrează asupra lichidului
din segmentul de tub de curent, ca urmare a ac iunii câmpului de for ă gravita ional);
Fs - este rezultanta for elor de suprafa ă, care ac ionează pe suprafa a de control S a
segmentului de tub de curent.

127
 Se cunoaşte de la for e masice că for a masică rezultantă este:

Fm   dFm   f g dV (4.35)

V V

în care:
f g - este intensitatea câmpului de for ă gravita ional;
 - densitatea lichidului care circulă prin segmentul de tub de curent;
dV - este elementul de volum.
Rezultanta for elor de suprafa ă se scrie:

Fs   dFs în care:
S

dFs   pn dS   pdS

dFs - for
a elementară de suprafa ă;
p - presiunea;
n - versorul normalei la elementul de suprafa ă;
dS - elementul de suprafa ă;
dS  n dS este vectorul element de suprafa ă, corespunzător unei suprafe e
elementare dS , orientat de la mediul lichid spre exterior.
Pentru suprafa a de control a segmentului de tub de curent, rezultanta for elor de
suprafa ă poate fi scrisă:

Fs   pdS   pdS   pdS   pdS (4.36)

S SI SL SE

Revenind la rela ia (4.34), având în vedere precizările făcute, putem scrie:

  v dS    v dS   f g dV   pdS   pdS   pdS   pdS

2 2

SI SE V S SI SL SE

sau
 pdS  f g dV  pdS  pdS   v dS    v dS
2 2
   
SL V SI SE SI SE

(4.37)
Dacă se notează:
 pdS  FpSL for a rezultantă datorată presiunilor, cu care ac ionează lichidul
SL
din segmentul de tub de curent, asupra mediului înconjurător pe suprafa a laterală;

128
  f g dV  Fm for a masică rezultantă;
V

  pdS  FpSI for a de presiune în sec iunea de intrare a segmentului de tub

SI
de curent;
  pdS  FpSE for a de presiune în sec iunea de ieşire a segmentului de tub
SE
de curent;
   v 2 dS  FiSI for a de impuls în sec iunea de intrare;
SI

   v 2 dS  FiSE for a de impuls în sec iunea de ieşire.

SE
Cu aceste nota ii, se ob ine:

FpSL  Fm  FpSI  FpSE  FiSI  FiSE (4.38)

Această rela ie reprezintă teorema varia iei impulsului (sau teorema impulsului) în
cazul unui segment de tub de curent prin care curge un lichid.
După determinarea for elor din membrul drept al rela iei (4.38), se determină for a
rezultantă datorată presiunilor, cu care lichidul ac ionează asupra mediului înconjurător
prin suprafa a laterală a segmentului de tub de curent, din poligonul for elor.

4.10. Teorema momentului cinetic.

Fig. 4.12

Folosind figura 4.12, în care sunt arătate for ele care lucrează asupra segmentului
de tub de curent, în cazul considerării unui plan ce con ine centrul de greutate al
segmentului de tub de curent si centrele geometrice ale sec iunilor transversale normale
ale acestuia, poate fi exprimată teoema momentului cinetic dupa cum urmează.

129
 În planul considerat, luăm arbitrar un punct oarecare O, din care ducem vectorii de
pozi ie ai for elor figurate. Dacă facem suma produselor vectoriale dintre for ele
respective şi vectorii de pozi ie corespunzători, putem scrie :

F pSL  r pSL  Fm  rm  F pSI  r pSI  F pSE  r pSE 

(4.39)
 FiSI  riSI  FiSE  riSE

Această rela ie reprezintă teorema momentului cinetic aplicată unui segment de tub
de curent.

4.11. Dinamica fluidelor compresibile.

4.11.1. Viteza de propagare a perturbaţiilor în medii fluide compresibile.

Se alege un mediu fluid compresibil, în care se găseşte un corp solid punctiform,

considerat în originea axei ox. Dacă sursa efectuează doar deplasări mici (oscila ii) în
jurul originii, aceasta va genera, în mediul fluid o deplasare a particulelor fluide cu
viteza dv, respectiv o varia ie a presiunii cu dp şi o varia ie a densită ii dρ.

Fig. 4.13

Dacă varia ia de presiune dp s-a deplasat cu valoarea dx în intervalul de timp dt, se

poate defini viteza de propagare a perturba iei c.

dx
c
dt

Dacă desfăşurarea fenomenului se consideră unidimensională după direc ia axei ox,

luând ecua ia lui Euler în cazul dinamicii fluidelor ideale:

1 dv
f  grad p 
 dt

În cazul în care se neglijează for ele masice:

130
 1 dv
 grad p 
 dt

sau scalar

1 dp dv
 
 dx dt

dx
dp      dv
dt

dp     c  dv - ecua ia lui Jukovschi (4.40)

Una din formele ecua iei de continuitate în cazul general este:

d
  divv  0
dt

Pentru mişcarea unidimensională această rela ie ia forma:

d dv 1
   0 sau d    dv
dt dx dx
dt


d   dv (4.41)
c

Din rela ia (4.40) rezultă că:

dp
dv   , înlocuind în rela ia (4.41)
 c

 dp dp
d   , adică d  2
c  c c

dp
rezultă c (4.42)
d

131
 Rela ia (4.42) exprimă valoarea vitezei de propagare a perturba iei într-un mediu
fluid compresibil. Valoarea vitezei de propagare a perturba iei depinde de tipul
procesului termodinamic sub care are loc fenomenul.

a) proces izoterm

pv  RT  ct.

p
 RT


p   RT

dp  d  RT

dp p
 RT 
d 

Viteza de propagare a perturba iei se scrie:

p
ci  RT sau ci  (4.43)


b) proces adiabatic

 p
  k  ct.
 (4.44)
 p v k  ct.


p   k  ct

dp  k   k 1  d ct

dp
 k   k 1  ct
d

Din rela ia (4.44) se scrie:

p
  k 1  ct , deci în continuare, din legea generală a gazelor perfecte rezultă:


132
 dp p p
k ; dar  RT
d  

Rezultă viteza de propagare a perturba iei în cazul unui proces adiabatic, cad.

p
cad  k  sau cad  kRT


k - exponent adiabatic

Această viteză de propagare a perturba iilor reprezintă de fapt viteza sunetului în

mediul fluid.

4.11.2. Viteza de propagare a perturbaţiilor provocate de o sursă punctiformă

în mişcare într-un mediu fluid.

Ca sursă a perturba iilor se consideră un corp solid punctiform care se deplasează

cu o viteză v în mediul fluid.
Fenomenele care au loc sunt diferite în cazul în care viteza de deplasare este
subsonică (vŢc), sau supersonică (v>c).
Raportul dintre viteza de deplasare a sursei v şi viteza sunetului c în mediul fluid se
notează cu Ma (numărul lui Mach)

v
Ma 
c

Sunt posibile trei cazuri de propagare în func ie de raportul dintre viteza sursei şi
viteza sunetului:

Fig. 4.14

133
 Fig. 4.15

a) Pentru vŢc (viteza sursei este mai mică decât viteza sunetului, MaŢ1), se poate
constata că frontul perturba iilor preced sursa, astfel încât după un timp oarecare între
pozi ia frontuluide propagare a perturba iei şi pozi ia sursei, apare un decalaj ce creşte
în mod permanent.

b) Dacă vţc (viteza sursei este egală cu viteza sunetului, Maţ1), sferele de
propagare a perturba iilor sunt tangente în B, între cele doua mişcări neexistând decalaj.

c) În cazul în care v>c (viteza sursei este mai mare decât viteza sunetului, Ma>1),
sferele de perturba ie fiind lăsate în urmă de către sursă. Se poate constata în acest caz
că zona perturbată se găseşte în interiorul unui con, numit conul lui Mach, care are
proprietatea de a fi tangentă tot timpul la sferele de perturba ie (reprezintă înfăşurătoarea
sferelor de perturba ie). Unghiul α al conului perturba iilor în raport cu direc ia de
mişcare a sursei, se calculează cu rela ia:

c t c 1
sin    sau sin  
v t v Ma

134
 Fig. 4.16

În cazul mişcării supersonice, spa iul poate fi împăr it în două domenii distincte: un
domeniu al perturba iilor aflat în interiorul conului Mach şi domeniul rămas în repaus,
care se află în afara conului Mach. Aceasta explică de ce zgomotul provocat de zborul
unui avion supersonic nu poate fi perceput decăt în momentul în care observatorul intră
în interiorul conului Mach.

4.11.3. Mişcarea unidimensională adiabată reversibilă

Dacă se studiază mişcarea unidimensională a unui fluid compresibil, în situa ia în

care apar varia ii mari de presiune, acestea conduc la modificări importante ale densită ii
şi temperaturii.
Pornind de la ecua ia energiei totale a fluidelor în mişcare se poate spune că:

 v2 
d l  d q  g  dz  d    di (4.45)
2

În cazul în care curgerea are loc fără consumarea unui lucru mecanic tehnic, situa ie
întâlnită la curgerea gazelor prin conducte de sec iune constantă sau variabilă,
neglijându-se schimbul de căldurăcu exteriorul (mişcare adiabată). Sepoate neglija
lucrul mecanic al for elor de viscozitate, procesul adiabatic fiind reversibil (fluidul se
consideră ideal).
În ecua ia energetică se neglijază termenul g.dz rezultat din poten ialul for elor
masice, fluidele compresibile fiind considerate fluide uşoare.
dl=0 nu apare consum de lucru mecanic
dq=0 se neglijază schimbul de căldură
g.dz=0
135
 Atunci rela ia (4.45) devine:

 v2 
d    di  0 prin integrare ob inem:
2

v2
 i  ct (4.46)
2

Din ecua ia calorică de stare a entalpiei

i  cp  T , unde cp reprezintă căldura specifică la presiune constantă

Exprimând căldura specifică la presiune constantă în func ie de exponentul

adiabatic şi de constanta gazelor perfecte:

k k
cp  R şi i  R  T , dar din ecua ia de stare a gazelor perfecte se
k 1 k 1
stie că:

pv  RT

p
 RT atunci

k p
i  înlocuind în rela ia (4.46), avem ecua ia lui Bernoulli pentru
k 1 
fluide compresibile în mişcare adiabată.

v2 k p
   ct
2 k 1 

4.11.4. Unda de şoc normală, adiabata de şoc.

Se consideră un piston care se deplasează cu viteza v într-un cilindru de sec iune

constantă şi lungime infinită. Evolu ia gazului este adiabată. Dacă ini ial fluidul din
cilindru a avut viteza v0 = 0, temperatura T0, densitatea ρ0 şi presiunea p0, prin
deplasarea pistonului cu viteza v, fluidul va fi accelerat treptat la această viteză
stabilindu-se de această dată presiunea p, densitatea ρ şi temperatura T.

136
 Fig. 4.17

Ini ial perturba ia provocată de deplasarea pistonului se propagă cu viteza c0

corespunzătoare parametrilor neperturba i ai gazului, luând naştere frontul CC.

p0 p0
c0  k  ; c 0  kRT0 ;  RT0 .
0 0
Ulterior însă perturba iile se vor deplasa cu viteza c+v, c fiind viteza de deplasare a
perturba iilor în condi iile noilor parametrii p, ρ, T.

p
c k


Conform ecua iei adiabatei,

p
 ct se mai poate scrie
k

p p0
 sau
 k
0 k
k 1
p   p0
  
  0  0

k 1
k 1
  p   2
c  k     0     c0
 0  0  0 
137
 Datorită faptului că p>p0 şi ρ>ρ0 rezultă că c>c0, deci c+v>c0.
Se poate afirma că frontul BB al perturba iilor în condi iile noilor parametrii, va
ajunge din urmă frontul CC.
Grosimea Δx a stratului în care are loc varia ia parametrilor de la valorile p, ρ, T la
valorile p0, ρ0, T0, tinde către zero, luând naştere o suprafa ă de discontinuitate a
pararametrilor gazului. Această suprafa ă în care are loc schimbarea bruscă a
parametrilor gazuluipoartă numele de undă de şoc. Dacă suprafa a de discontinuitate
este perpendiculară pe direc ia de propagare, unda de şoc se numeşte normală
Unda de şoc normală este unda care se produce într-o mişcare supersonică. Ea poate
sa apară la mişcarea supersonică a unui gaz într-o conductă datorită perturba iei induse
de o asperitate a peretelui conductei.
Pentru a analiza cantitativ fenomenul, considerăm o undă de şoc care se formează la
deplasarea unui piston într-un tub de lungime infinită. Perturba ia provocată de
deplasarea pistonului se propagă cu viteza u (viteza undei de şoc), în mediu fluid, în
care viteza în fa a undei de şoc se consideră zero (v0 = 0). Viteza fluidului în spatele
undei de şoc este v (viteza pistonului).

Fig. 4.18

Se neglizază schimbul de căldură dintre fluid şi mediul ambiant (mişcare adiabată).

Dacă luăm un sistem de referin ă ataşat undei de şoc, fa ă de care fluidul se va deplasa
de la dreapta spre stânga cu viteza u; unda de şoc rămâne în pozi ie fixă.

Fig. 4.19

În fa a undei de şoc viteza este: v1 = u

În spatele undei de şoc viteza este: v2 = u - v
Dacă se ia un segment de tub de curent cilindric, în ipoteza mişcării adiabatice
permanente, pentru studierea fenomenului sunt necesare ecua ia de continuitate, teorema
impulsului şi ecua ia lui Bernoulli în cazul unei mişcări adiabate.
138
 a) Aplicăm ecua ia de continuitate

Pentru cazul în care peretele segmentului de tub de curent se consideră rigid, se

scrie:

    v  s  ct , adică
m

1  v1  s1  2  v2  s2

Pentru că s1 = s2, rezultă

1  v1   2  v 2 (4.47)

b) Teorema impulsului

FpsL  Fm  Fi s1  Fi s2  F p s1  F p s2 (4.48)

For a masică Fm poate fi neglijată datorită dimensiunilor reduse ale tubului de

curent. Datorită faptului că suprafa a laterală este cilindrică, vectorii element de
suprafa ă d s , vor fi egali şi de sens contrar. Atunci rezultă:

Fp s L   p  ds  0
SL

În cazul în care, în sec iunile s1, şi s2, vitezele, presiunile şi densită ile sunt
constante:

Fis1      v 2  ds   1  v1  s1
2

s1

Fis2      v 2  ds   2  v2  s2
2

s2

Fps1    p  ds   p1  s1
s1

Fps21    p  ds   p2  s2
s2

Înlocuind în rela ia (4.48), ob inem:

 1 v12 s1  2 v22 s2  p1 s1  p2 s2  0 sau

139
p1 s1  1 v12 s1   p2 s2  2 v22 s2

dar s1  s2 , deci se poate scrie:

p1  1 v12  p2  2 v22 (4.49)

c) Ecua ia lui Bernoulli în cazul unei mişcări adiabate

În ipoteza unui fluid ideal, procesul fiind adiabatic, ecua ia lui Bernoulli se scrie:

v2 k p
   ct
2 k 1 

Pentru două stări succesive 1 şi 2, ob inem:

2 2
v1 k p1 v 2 k p2
     (4.50)
2 k  1 1 2 k  1 2

Din rela ia (4.49), considerând rela ia (4.47), ob inem:

p1  p2  2 v22  1 v12

p1  p 2  1 v1 v 2  1 v12  1 v1 v 2  v1 

p1  p2 p p
v2  v1   1  2
1 v1 1 v1 2 v2

p1 v 2 p 2 v 2 p1 v1 p 2 v1
v 22  v12    
 2 v 2  2 v 2 1 v1 1 v1

p1 p2 p1 p2
v22  v12    
2 2 1 1

1 1  1 1 
v22  v12  p1      p2    
 1 2   1 2 

1 1 
v22  v12   p1  p2      (4.51)
 1 2 
Din ecua ia lui Bernoulli pentru fluide compresibile în proces adiabat.

140
 2k  p1 p 2 
v 22  v12     (4.52)
k  1  1 2 

Egalând (4.51) şi (4.52), ob inem:

 1  2k  p1 p2 
 p1  p2    1        se imparte cu p1
 1 2  k  1  1 2 

 p  1 1  2k  1 1 p2 
1  2           
 p1  1   2 k  1 
 1  2 p1 

1 1 p2 1 1  2k 1 2k 1 p2
          
1 2 p1  1 2  k  1 1 k  1 2 p1

p2  1 1  2k 1  1 1 2k 1
         
p1  1 2  k  1 2  1 2 k  1 1

1 2k 1 1
  
p2 1  2 k  1 1  2  k  1  1 k  1  2k   2
 
p1 1

1

2k 1
  2  k  1  1 k  1  2k  1
1  2 k  1  2

p2  2  k  1  1 k  1
 Ecua ia Hugoniot
p1 2  k  1  1 k  1

p2 2  k  1  1 k  1
 Ecua ia Rankine
p1 1  k  1  2 k  1

p1 p2 p1 p2
v22  v12    
2 2 1 1

 1 1  1 1
v22  v12  p1    p2   
 2 1   2 1 

 1 1
v22  v12   p1  p2      (4.53)
 2 1 
141
Din rela ia ( 4.52 ) rezultă:

2k  p1 p2 
v22  v12     (4.54)
k  1  1 2 

Egalând rela iile (4.53) şi (4.54)

 1 1 2k  p1 p2 
 p1  p2        sau înmul im cu ( -1)
 2 1  k  1  1 2 

 1 1 2k  p2 p1 
 p2  p1        înmul im cu 1   2
 2 1  k  1  2 1 

2k
 p2  p1 1  2    p2 1  p12  împăr im cu p1
k 1

 p2  2k  p2 
  11  2    1  2 
 p1  k  1  p1 

p2 p 2k p2 2k
 1  1  2  2  2    1   2
p1 p1 k  1 p1 k 1

p2  2k  2k
  1  1  2    2  1  2
p1  k  1  k 1

2k
   1   2
p2 k  1 2
 sau
p1 2k
 1  1   2
k 1

p2 2  k  2  k  1  1  k  2  2

p1 2  k  1  k  1  1  k  2  2

p2 k  2  2  k  1  1

p1 k  1  1  k  2  2

142
 p2 k  1  2  k  1  1
 Ecua ia Hugoniot Rankine sau ecua ia adiabatei
p1 k  1  1  k  1  2
de şoc.
Se poate constata că ecua ia adiabatei de şoc diferă de ecua ia adiabatei
izentropice.

k
p2  2 
 
p1  1 
Adiabata de şoc are ca asimptotă dreaptă:

2 k  1

1 k  1

Demonstra ia

2 k  1  2  k  1  1
 împăr im la ρ1
1 k  1  1  k  1  2

k  1  2  k  1
2 1 1
 înmul im cu
1  2
k  1  k  1 2
1

k  1  2  p1 p
 k  1  1
1 p2 p2
1
2
k  1  k  1
1

2  p p
k  1  k  1   k  1  2  1  k  1  1
1 1 p2 p2

2  p1  p1
 k  1  k  1  k  1  k  1 
1  p2  p2

143
 p1
k  1  k  1 
2 p2

1 k  1  k  1  p1
p2

p2 p
pentru   raportul 1  0 deci în acest caz:
p1 p2

2 k  1
 ecua ia asimptopei
1 k  1

Creşterea maximă de densitate la trecerea prin unda de şoc, poate fi calculată.

Astfel, pentru aer kţ1,4 se ob ine:

2 1,4  1 2,4
  6
1 1,4  1 0,4

Fig. 4.20

În figură se poate urmări varia ia raportului presiunilor în func ie de raportul

densită ilor în cazul adiabatei de şoc şi în cazul adiabatei izentropice. Se poate constata
că creşterea de densitate este mai mică în cazul adiabatelor de şoc în compora ie cu
adiabatele izentropice. Din punct de vedere al temperaturilor situa ia este inversă,
adiabatele de şoc fiind înso ite de o încălzire puternică a fluidului în compara ie cu
adiabata izentropică.

144
 4.11.5. Parametri critici în curgerea fluidelor compresibile.

Prin viteză critică la curgerea unui fluid se în elege o viteză egală cu viteza
sunetului în condi iile parametrilor fluidului ( presiune, temperatură, densitate). Dacă se
p
notează această viteză cu ccr, cunoscând viteza suntetului c  k , în cazul unei

curgeri adiabate unidimensionale rezultă:

v2 k p v2 c2 ccr2 ccr2 1 k 1 2
         ccr
2 k 1  2 k 1 2 k 1 2 k 1

de unde:

1 k  1 2 v2 c2
  ccr   sau
2 k 1 2 k 1

k 1 2 2
ccr  v   c2
k 1 k 1

În situa ia unei frânări adiabatice a gazului vţ0, iar cţ c0, deci:

2 2
ccr   c02  c0 
k 1 k 1

Cunoscându-se expresia vitezei sunetului în cazul unui proces adiabatic se poate

scrie că:

c0  kRT0 şi ccr  kRTcr deci raportul:

ccr kRTcr 2 T 2
  sau cr 
c0 kRT0 k 1 T0 k  1

2
Tcr   T0 (4.55)
k 1

Aceasta este temperatura critică, adică temperatura gazului corespunzătoare vitezei

critice.

145
Din ecua ia adiabatei se poate arăta:

p  v k  ct
p
 ct ecua ia adiabatei (4.56)
 k

p
 R  T ecua ia de stare a gazelor perfecte (4.57)


Rela ia (4.56) mai poate fi scrisă:

p
  k 1  ct


R  T   k 1  ct , dar R este constanta gazelor perfecte, astfel:

T
 ct
 k 1

T0 Tcr

0k 1 crk 1

Tcr
crk 1  0k 1 
T0

1
 Tcr  1
k
cr  0   
 0
T

Deci, având în vedere rela ia (4.55), urmează:

1
 2  k 1
cr  0    (4.58)
 k  1

Similar se scrie şi dependen a presiunilor:

k
 2  k 1
pcr  p0    (4.59)
 k  1
146
 4.11.6. Parametri frânaţi în cazul fluidelor compresibile.

În mişcarea adiabată se poate defini starea de frânare care caracterizează parametrii

mişcării, într-un punct în care viteza este zero. Astfel, dacă parametrii fluidului în
mişcare sunt v, p, ρ, T şi c, în cazul în care viteza se reduce la zero, ca urmare a
întâlnirii unui obstacol, parametrii vor lua valorile v* ţ 0, p* , ρ*, T* şi c* fiind numi i
parametrii frâna i. Se va trata frânarea fluidului de la o viteză subsonică.
La frânarea adiabatică, procesul de frânare are loc rapid astfel încât particula de
fluid de pe linia de curent nu are timp să schimbe cu exteriorul energie, energia cinetică
eliberată prin frânare conduce la modificarea adiabatică a presiunii, densită ii şi
temperaturii.

Fig. 4.21

Se ia o placă rigidă, aşezată perpendicular pe direc ia de curgere a fluidului.

Presupunem că în punctul N*, viteza curentului de fluid devine egală cu zero. Folosind
una din formele ecua iei energiei, în cazul unui proces adiabatic, pentru varianta
fluidului ideal, între două puncte N şi N* ( în N* viteza v*ţ 0).

v2 v2 
i   i , dar (4.60)
2 2

k
entalpia i  c p  T   R  T ; viteza sunetului c  kRT în condi ii adiabate
k 1

c2   k
i ; i  cp  T   R  T  ; v  0
k 1 k 1

v2
 cp  T  cp  T  (4.61)
2

147
  v2
T T 
2  cp

v2 v2 
i  i
2 2

dar la frânare completă v*ţ 0

v2
 i  i
2

i  cp  T

v2
 c p  T  c p  T  se împarte cu cp
2

v2
T  T 
2  cp

 v 2 
T   T 1  2
; c  kRT sau c  kRT
 2  c T 
 p 

 k c2
cp T   R T 
k 1 k 1

  k  1 v2  v
T  T 1   2  , dar Ma  numărul Mach
 2 c  c

 k 1 
T   T 1   Ma 2  (4.62)
 2 

c  kRT

c  kRT

148
 1
 
c T 2
  
c T 

1

T 2
c  c 
T 
1
 k 1 2 2
c  c1   Ma  (4.63)
 2 

Considerând ecua ia gazelor perfecte şi ecua ia adiabatei:

p
 R T (4.64)


p
 ct (4.65)
k

Împăr ind (4.64) la (4.65) :

 k R T

 ct

 k 1  T  ct

 k 1
 ct
T

 k 1  k 1

T T
1
 
 T  k 1
  (4.66)
  T 

Ridicăm rela ia (4.65) la puterea k

149
 pk
 Rk  T k
 k

p
 ct prin împăr ire p k 1  ct  T k
 k

k 1
k 1
p p k
 ct sau  ct
Tk T

k 1 k 1
 k
p p k

T T
k

p  T   k 1
  (4.67)
p  T 

Din rela iile (4.62) şi (4.66) rezultă:

1
 k 1  k 1
    1   Ma2  (4.68)
 2 

Din rela iile (4.67) şi (4.62)

k
 k 1 2  1
k
p  p1   Ma  (4.69)
 2 

150
 4.11.7. Curgerea fluidelor compresibile prin conducte de secţiune variabilă.

Luăm mişcarea unidimensională adiabată (reversibilă) a unui fluid uşor,

compresibil, lipsit de vâscozitate, printr-o conductă rigidă având sec iunea variabilă.

Fig. 4.22

Considerând ecua ia lui Bernoulli, forma generală integrată:

v2
   p    const (4.70)
2

În varianta fluidelor uşoare şi compresibile, func ia masică П ( poten ialul for elor
masice) poate fi neglijat.
Func ia de presiune

dp
 p    deci:


dpv2
   const prin diferen iere
 2

dp
 v  dv  o , de unde


dp     v  dv (4.71)

Ecua ia de continuitate în cazul unui tub de curent poate fi scrisă:

    v  s  ct , prin diferen iere ob inem:

m

  v  ds    s  dv  v  s  d  0 împăr im la   v  s

151
ds dv d
  0 (4.72)
s v 

Se cunoaşte că viteza sunetului este:

dp 2 dp
c sau c 
d d

dp  c 2  d (4.73)

considerând rela ia (4.71) ob inem:

c 2  d     v  dv

d v  dv
 care înlocuită în (4.72) conduce la
 c2

v  dv dv ds
    0 sau
c2 v s

ds dv  v 2 
  2  1
s v c 

v
dar  Ma numărul lui Mach
c

ds dv
s

v

Ma2  1  (4.74)

Din rela ia (4.71) se mai poate scrie:

dp     v  dv se împarte la v2 sau

dv dp
 care introdusă în (4.74) conduce la:
v   v2

ds
s

dp
 v 2

Ma2  1  (4.75)

152
 Ecua iile (4.74) şi (4.75) poartă numele de ecua iile Hugoniot.
Din interpretarea rela iei (4.74) pot fi enun ate teoremele Hugoniot:
1) Prima teoremă a lui Hugoniot: într-o mişcare subsonică ( MaŢ1 ), viteza şi
sec iunea variază în sens invers.
2) A doua teoremă a lui Hugoniot: într-o mişcare suprasonică ( Ma>1 ), viteza
şi secşiunea variază în acelaşi sens.
3) A treia teoremă a lui Hugoniot: viteza fluidului poate fi egală cu viteza
sunetului ( Ma= 1), numai într-o sec iune minimă. Dacă Maţ1, rezultă din rela ia (4.74),
dv
că dsţ 0 ( în ipoteza finit), deci sec iunea are un minim.
dx
Se poate afirma că trecerea de la mişcarea subsonică la mişcarea supersonică are loc
într-o sec iune minimă. Astfel accelerarea fluidului compresibil de la viteza zero până la
viteza sunetului se realizează într-un ajutaj convergent ( ds<0 în sensul curgerii), iar
accelerarea se realizează într-un ajutaj divergent( ds>0 în sensul curgerii).
Ajutajul convergent- divergent, în a cărui sec iune minimă se ob ine o viteză de
curgere egală cu viteza sunetului, poartă numele de ajutaj Laval.

Fig. 4.23

În cazul ajutajului Laval, viteza şi presiunea variază în sens contrar.

153
 4.12. Aplicaţii

4.1. Să se determine viteza medie şi debitul volumetric, în conducta din figura 4.24,
cu ajutorul unui tub Pitot, dacă denivelarea lichidului de măsură (mercur) din tubul
manometric este h.
Se cunosc datele:
h  18 mm
kg
 lp  13595
m3
kg
 fl  1000 3
m
D  50 mm

Fig. 4.24

Rezolvare:

Aplicând ecua ia lui Bernoulli pentru fluide ideale, în câmpul de for ă gravita ional:

p v2
z   const
 2g

Considerând planul poten ial zero (   0 ), ca fiind planul orizontal ce con ine axa
conductei, avem:

z1  z 2  0

154
 Notând cu pT presiunea totală, sau presiunea de stagnare, în axa conductei pentru
sec iunea transversală 2-2:

2
p1 v1 p
  T
 fl 2 g  fl

Se poate exprima viteza

 pT  p1 2 g
v1 
 fl

Din echilibrul presiunilor scrise la nivelul I-I rezultă:

p1   lp  g  h   fl  g  z  pT   fl  g z  h

pT  p1  g  h lp   fl 

După înlocuirea în rela ia vitezei se ob ine:

  lp   13595  m
v1  2 gh  1  2  9,8118 10 3   1  2,109 iar debitul
   10
3
 s
 fl 
volumetric se scrie:

 D2  25 10 4 m3
Q  v1   2,109  4,14110 3
4 4 s

4.2. Având în vedere figura 4.25 să se determine viteza maximă a apei, la ieşirea
prin sec iunea 2 a tubului din figură, astfel încât presiunea în sec iunea 1 să nu scadă sub
valoarea presiunii de vaporizare a apei la temperatura de 200C.
Date cunoscute:
pv
 0,24 m col H 2 O

N
p at  98100
m3
h  1m
d  50 mm
D  0,5 m
N
  9810
m3
v0  0

Pâlnia este alimentată lateral cu lichid astfel încât nivelul 0-0 se men ine constant.
155
 Fig. 4.25

Rezolvare:

Scriem ecua ia lui Bernoulli între sec iunile 0 şi 2:

2 2
p at v0 p v
H h   at  2
 2g  2g

Având în vedere că v0  0 , rezultă:

v 2  2 g H  h  ecua ia lui Galilei

Aceiaşi ecua ie a lui Bernoulli scrisă între sec iunile 1 şi 2 ne conduce la:

2 2
p1
v p v
H  1  at  2
 2g  2g

Din ecua ia de continuitate aplicată între aceleaşi sec iuni scriem:

d2  d2
v1  v2  v1  v 2
4 4

p at  p1 98100  0,24  9810

H   9,76 m
 9810

v 2  2  9,819,76  1  14,54
m
s
156
 4.3. Pentru ajutajul din figura 4.26, să se determine debitul Q şi presiunea p1 în
sec iunea 1, necesare pentru ca apa care părăseşte ajutajul conic, să atingă înăl imea
H=4,8 m.
Se cunosc datele:
D  40 mm
h  0,35 m
d  8 mm
kg
  10 3
m3
p at  714 torr
H  4,8 m
N
  9810
m3

Fig. 2.26

Rezolvare:

Se consideră planul de referin ă (   0 ), planul orizontal care con ine sec iunea
transversală 1.
Aplicăm ecua ia lui Bernoulli pentru lichide ideale în câmpul de for ă gravita ional:

p v2
z   const
 2g

Determinăm constanta din ecua ia lui Bernoulli, aplicând ecua ia de mai sus în
sec iunea 3:
157
 p at 714 5 1
const  h  H   0,35  4,8  10   14,85 m
 750 9810

Prin aplicarea ecua iei lui Bernoulli în sec iunea 2 ob inem:

2
p at v2
h   const
 2g

 p 
v 2  2 g  const  h  at   2  9,8114,85  0,35  9,70  9,7
m
   s

Debitul Q este:

d2  8 2  10 6 4 m3 l
Q  v2  9,7  4,875  10  0,4875
4 4 s s

Viteza v1se determină din ecua ia de continuitate aplicată în sec iunile 1şi 2:

2 2
 D2 d2 d  8  m
v1  v2  v1  v 2    9,7   0,388
4 4  D  40  s

Din ecua ia lui Bernoulli aplicată în sec iunea1 rezultă presiunea p1:

2
p1 v
 1  const
 2g

 v1 
2
 0,388 2 

p1    const    981014,85  
 2 g   2  9,81 

N
p1  145603,228  1,484at  1,4555 bar
m2

158
 4.4. Cu ce for ă trebuie echilibrat ajutajul furtunului de pompieri din figură şi care
este presiunea în sec iunea (1) - (1), dacă regimul de curgere este permanent? Se cunosc:
D ţ 8 cm; d ţ 3 cm; L ţ 25 cm; ρ ţ 1000 kg/m3; v2 = 8 m/s; pat = 9,81.104 N/m2

Fig. 2.27
Rezolvare:

F pSL  Fm  F pSI  F pSE  FiSI  FiSE

Datorită dimensiunilor reduse ale ajutajului, for a masică poate fi neglijată.

Fm   fdV  0 are o valoare mică

V

FpSI   pds  p1  S1  i  FpSI  p1  S1

SI

FpSE   pds   pat  S2  i  FpSE   pat  S2

SE

FiSI   v 2 ds    v1  S1  i  FiSI    v1  S1

2 2

SI

FiSE   v 2 ds     v2  S 2  i  FiSE    v2  S 2

2 2

SE

Conform ecua iei de continuitate:

Q1  Q2  Q sau
v1  S1  v2  S2  Q rezultă :

FpSL    Q  v1  v2   p1  S1  pat  S2

159
 Din ecua ia de continuitate

2
 d2   D2 d
v2  S 2  v1  S1  v2   v1   v1  v2   
4 4 D

Aplicând ecua ia lui Bernoulli între sec iunile (1) - (1) şi (2) - (2), rezultă :

z1  z2  0

2 2
p1 v1 p v
  2 2 dar p2  pat
 2g  2g


p1  pat 
2g

 v22  v12 

Conform principiului egalită ii ac iunii cu reac iunea, rezultă for a de echilibrare a

ajutajului:

F   FpSL , deci

F    Q  v2  v1   p1  S1  pat  S2

Sau având în vedere expresia lui p1 :


F    Q  v2  v1   pat  S1  pat  S 2  S1 
2
v 2
2  v12 

 d2
Q  v2  , deci
4

 d2  D 2 
F    v2 
4
 v2  v1   pat 
4
D 2

 d2 
4

2
v 2
2  v12 

 d2   d 2   2 D 2    v22   d  
4

F 
4
 v 1      pat  D  d 
2
2
2
2

4
 1     
  D     D  

160
 5. Dinamica fluidelor reale

În cazul mişcarii lichidelor reale se ine cont de frecarea care apare între lichid si
corpul rigid fa ă de care se deplasează. Prin lichid real se in elege acel lichid la care
for a elementară de suprafa ă are componente atît după direc ie normală cît şi după
direc ie tangen ială la suprafa ă, conform punctului M considerat pe suprafa a de control
în interiorul suprafe ei elementare dS (figura 5.1).

dFs  dFsn  dFst

dFsn   pn dS
dFsn
p presiunea
dS
dFst    t  dS
dFst

dS
tensiunea tangen ială

Fig. 5.1

5.1. Elemente de teoria similitudinii.

Fluidele reale fiind vâscoase şi anizotrope, comportarea acestora în timpul

curgerilor este foarte dificil sau chiar imposibil de exprimat analitic. Oricât de complicat
ar fi modelul matematic, acesta nu poate include în formulările sale toate elementele de
care depind fenomenele reale. Verificarea rezultatelor teoretice se face pe cale
experimentală, prin modelarea geometrică, având ca scop realizarea unor condi ii
asemănătoare din punct de vedere fenomenologic.
Un fenomen fizic oarecare poate fi exprimat printr- o rela ie de forma:
φ ţ φ ( a, b, c....)
Experien ele pot fi efectuate direct pe prototip sau pe modele. În cele mai multe
situa ii este dificilă investiga ia asupra fenomenului real, fiind necesare experimentări pe
un model redus geometric, care este asemenea cu originalul ( prototipul).
Teoria similitudinii şi a încercărilor pe modele stabileşte condi iile ce trebuie
respectate pentru ca fenomenul model să fie asemenea cu cel original ( real) din punctul
de vedere al curgerii.
Studiile efectuate pe modele în laborator sunt mai ieftine şi mai comode decât cele
efectuate direct pe original (prototip), rezultatele putând fi aplicate în practică cu
maximum de eficien ă.
Pentru original ( prototip) un fenomen oarecare se poate exprima:
161
 φ0 ţφ0 ( a0, b0, c0 .....)

a0, b0, c0 ţ reprezintă parametrii de care depindefenomenul original.

Se defineşte ca model, al fenomenului original φ0, un fenomen:

φm ţφm ( am, bm, cm .....)

Cele două fenomene sunt asemenea dacă în toate punctele sau aspectele omoloage
mărimile caracteristice sunt asemănătoare, adică păstrează un raport constant.

0
k   k ka , kb , kc ... k ţ constantă de asemănare
m

a0 b0 c0
ka  ; kb  ; kc  ...... ţ reprezintă constantele de similitudine
am bm cm
ale parametrilor omologi asemenea.

În mecanica fluidelor, se folosesc patru mărimi fundamentele de măsură:

L- lungimea, M- masa, T- timpul, θ- temperatura
Astfel:

a0 = a0 ( L0, M0, T0, θ0) sau am = am ( Lm, Mm, Tm, θm)

b0 = b0 ( L0, M0, T0, θ0) bm = bm ( Lm, Mm, Tm, θm)
c0 = c0 ( L0, M0, T0, θ0) cm = cm ( Lm, Mm, Tm, θm)
φ0 = φ 0 ( L0, M0, T0, θ0) φ m = φ m ( Lm, Mm, Tm, θm)

Se poate scrie:

0 L M T  
k   k  0 , 0 , 0 , 0   k kL , kM , kT , k 
m  Lm M m Tm  m 

în care:
L
k L  0 coeficientul de asemănare pentru lungimi
Lm
M
k M  0 coeficientul de asemănare pentru mase
Mm
T
kT  0 coeficientul de asemănare pentru timpi
Tm
0
k  coeficientul de asemănare pentru temperaturi
m

162
 5.1.1. Forme de bază ale similitudinii.

5.1.1.1. Similitudinea geometrică.

Două corpuri sunt asemenea din punct de vedere geometric dacă se păstrează un
raport constant între lungimile elementelor omoloage, ale originalului şi modelului.

Fig. 5.2

Pentru laturile celor două paralelipipede, original şi model, se scrie:

L01 L02 L03

kL    constanta de asemănare pentru lungimi
Lm1 Lm 2 Lm3

Pentru suprafe e, coeficientul de asemănare ks este:

S0
ks   k L2
Sm

În cazul volumelor se ob ine:

V0
kV1   kL3  kS  kL
Vm

5.1.1.2. Similitudinea cinematică.

Această similitudine cinematică este îndeplinită, în cazul în care punctele omoloage

ale originalului şi modelului parcurg spa ii asemenea, în intervale de timp asemenea.

v  L deci kv 

kL
 k L  kT1 constanta de asemănare a vitezelor
T  kT

163
 În cazul accelera iei:

a  v deci ka 

kv
 k L  kT 2
T  kT

5.1.1.3. Similitudinea dinamică.

Similitudinea dinamică reprezintă asemănarea for elor de aceiaşi natură care

ac ionează în punctele omoloage ale originalului şi modelului.

F   M  a
kF  kM  ka  kM  kL  kT2 sau

M     V 
kM  k  kL3 atunci rezultă că:

kF  k  kL4  kT2 dar kv  kL  kT1 kF  k  kL2  kv2

5.1.2. Criterii de similitudine.

Criteriile de similitudine reprezintă rela ii de asemănare între mărimile de bază care

definesc anumite fenomene.
Criteriul Newton poartă numele de criteriul general de similitudine şi reprezintă
asemănarea for elor de iner ie pentru original şi model.

Fi0 kv k k
 k F  k M  ka  k M  deci k F  M v
Fim kT kT

k F  kT
kF  kT  kM  kv sau 1
k M  kv

F0 T0

Fm Tm F T
 1  Ne 
M 0 v0
 M v
M m vm

164
 Fi0
 kM  ka
Fim

kM  k  kL3

kv
ka 
kT

2
kL kL kv2 Fi0 3 kv
kv   kT  deci ka  atunci  k  kL   k   k L2  kv2
kT kv kL Fim kL

2 2
deci kF  k  kL  kv

kF F
1 Ne 
k   k L2  kv2   L2  v 2

v  L  T   L  Ne  F  L2

T  v M v

M     V     L3   Ne  F
 kFi  k  kL2  kv2
  L v
2 2

Criteriul Reynolds reprezintă asemănarea dintre for ele de iner ie şi for ele de
frecare datorate vâscozită ii ce ac ionează asupra originalului şi modelului.

Fi0 FT0

Fim Ftm m

dv
dFt     ds
dn

kv
kFt  k   ks  k  kv  k L , k S  k L2 (5.1)
kL

F
Ne   k Fi  k   k L2  k v2 (5.2)
  L v
2 2

165
 Egalând (5.1) cu (5.2) ob inem:

k  kL2  kv2  k  kv  kL

k   k L  kV   Lv
 1  Re 
k 

dar

 Lv
 deci Re 
 

În cazul conductelor de sec iune circulară, dimensiunea caracteristică este diametrul

d, astfel:

vd
Re 

Criteriul Mach reprezintă asemănarea for elor de iner ie şi a for elor elastice ale
unui fluid compresibil.

Fi0 Fem 1
 Fe     s  elasticitatea fluidului
Fim Fem 

Feo
 k  ks  k  k L2
Fem

FI 0
 k   k L2  kv2 vezi criteriul Ne, deci:
Fim

k  kL2  kv2  k  kL2 sau

k   kv2 kv
 1 deci 1
k k
k

166
 v
Criteriul Mach Ma 



 v
Viteza sunetului c  rezultă că : Ma 
 c

Criteriul Euler ilustrează asemănarea for elor de iner ie şi a for elor de presiune.

Fi0 Fp0

Fim Fpm

Fp  p  s

Fp0 p0  s0
  k p  k L2
Fpm pm  sm

Se cunoaşte că:

Fi0
 k   k L2  kv2 din criteriul Ne, deci:
Fim

k  kL2  kv2  k p  kL2 sau

kp
1
k   kv2
p
Criteriul Euler Eu 
  v2

Criteriul Froude reprezintă asemănarea între for ele de iner ie şi cele de greutate
care ac ionează asupra originalului şi modelului.

Fi0 Fg 0

Fim Fg m

F   M  g 
g

167
 M   g  V  kM  k  kL3

kFg  k  kL3  k g

kFi  k  kL2  kv2 din criteriul Ne

Se poate scrie:
k  kL2  kv2  k  kL3  k g sau

kv2 v2
1 Fr  Criteriul Froude
kL  k g L g

Din cele arătate pot fi trasate câteva concluzii:

- criteriile de similitudine nu sunt altceva decât numere adimensionale,
reprezentând condi ia de asemănare dintre două fenomene
- orice fenomen complex este format dintr-o sumă de fenomene simple la care
pot fi aplicate criteriile de similitudine
φţ φ( Nex, Rey, Maz .....)
φ- reprezintă o rela ie criterială
Trebuie să precizăm că similitudinea dinamică perfectă, în cazul fluidelor reale (
vâscoase), impune respectarea simultană a criteriilor : Re, Fr, Eu

5.2. Ecuaţia lui Bernoulli in câmp gravitaţional pentru un curent de lichid real.

Dacă considerăm un tub de curent prin care curge un lichid real, peretele tubului de
curent fiind rigid (perete solid), trebuie neapărat să inem cont de distribu ia neregulată a
vitezelor în sec iunile transversale normale şi de pierderile de energie specifică
(pierderile de sarcină).

Fig. 5.3

Dacă considerăm un tub de curent prin care curge un lichid real, peretele tubului de
curent fiind rigid (perete solid), trebuie neapărat să inem cont de distribu ia neregulată a
vitezelor în sec iunile transversale normale şi de pierderile de energie (de sarcină).

168
 Aceste fenomene sunt cauzate de vâscozitatea lichidului. Când un lichid vâscos se
deplasează de-a lungul unui perete solid, de exemplu într-o conductă, curentul de lichid
îşi micşorează viteza fiind frânat par ial datorită ac iunii vâscozită ii şi de asemenea
datorită ac iunii for elor de atrac ie moleculară existente între moleculele de lichid şi
particulele peretelui solid.
Din acest motiv vitezele cele mai ridicate se întâlnesc în partea centrală a
curentului. Pe măsură ce ne apropiem de perete, viteza scade, încât pe perete viteza este
zero (s-a determinat experimental).
Distribu ia neregulată a vitezelor are drept consecin ă alunecarea straturilor de
lichid unele fa ă de altele, care conduce la apari ia eforturilor tangen iale şi a for elor de
frecare.
În plus mişcarea lichidului vâscos este adesea înso ită de de rotirea particulelor,
precum şi de mişcări turbionare şi de amestec.
Aceste mişcări suplimentare consumă o anumită parte din energia lichidului, iar din
acest motiv, energia specifică a unui lichid vâscos în mişcare nu mai rămâne constantă
ca la lichidele ideale.
La lichidul vâscos, energia specifică se consumă treptat (pu in câte pu in), pentru
învingerea rezisten elor de mişcare, astfel încât aceasta se diminuează (scade) de-a
lungul tubului de curent.
Ca efect al neregularită ii reparti iei vitezelor devine necesară luarea în considerare
a vitezei medii vm şi a valorii medii a energiei specifice a lichidului, într-o sec iune dată
a tubului de curent.
Vom introduce no iunea de putere a curentului de lichid într-o sec iune transversală
considerată, ca fiind energia transportată prin sec iunea respectivă în unitatea de timp.
Ecua ia lui Bernoulli în câmp gravita ional pentru lichide ideale, după cum s-a
prezentat anterior, este:

v2
p
z  e
 2g

e- reprezintă energia specifică, constantă în cazul fluidelor ideale;

Considerăm ca ipoteză de lucru, că mişcarea este permanentă.

Fig. 5.4

În locuri diferite ale sec iunii transversale S pentru tubul de curent considerat,
particulele de lichid posedă energii diferite. Vom exprima puterea elementară a unui tub
de curent elementar, într-o sec iune transversală dS, din jurul unei linii de curent:

169
 dN  e  dG
dG    dQ
dQ  v  dS
 p v2 
dN  e    v  dS   z       v  dS

  2 g 

în care:
dN - reprezintă puterea elementară în sec iunea elementară dS a tubului elementar
de curent;
dG - este debitul gravimetric elementar prin sec iunea elementară dS;
dQ - este debitul volumetric elementar prin aceiaşi sec iune elementară dS.
Puterea curentului pentru întreaga sec iune dS, va fi:

 p v2 
N    z  
     v  dS

S   2 g 

La lichide se cunoaşte că greutatea specifică este constantă.

În limitele aceleiaşi sec iuni se poate admite valabilitatea ecua iei echilibrului static
în câmp gravita ional:

p
gz   const : g sau

p
z  const


Pe baza acestei precizări putem scrie:

 p 
N    z    v  dS   v 3dS
  S 2g S

dar se cunoaşte că : Q   vdS atunci se ob ine mai departe:

S

 p 
N    Q  z   


  2g S
v 3dS

Energia specifică medie a curentului de lichid se poate ob ine împar ind puterea
totală a curentului din sec iunea dată S, la debitul gravimetric.

170
 N N
em  
G  Q
G    Q este debitul gravimetric prin
p 1
em  z   
 2 gQ S
v 3 dS

sec iunea S. Pentru curgerea permanentă Q  vm  S deci putem scrie:

p 1
em  z 

 
2 gvm S S
v 3dS

Înmul ind termenul al treilea din membrul drept, atât la numărător cât şi la numitor
2
cu vm se poate ob ine în continuare:

 v dS v 2
3

p
em  z   S m
sau
 vm3 2g

vm2
p
em  z     în care:
 2g

 v dS
3

 S
reprezintă coeficientul lui Coriolis.
vm3  dS

Acest coeficient adimensional ine cont de distribu ia neuniformă a vitezelor în

sec iunea transversală S.
În aplica iile practice curente, la o distribu ie considerată uniformă a vitezelor   1
,caz apropiat de o curgere turbulentă.
  2 la curgerea laminară în conducte cilindrice ;
  1,03....1,05 la curgeri turbulente în conducte cilindrice;
  3....7 la ieşiri din pompe.

Fig. 5.5

171
 Considerând două sec iuni succesive într-un tub de curent (figura 4) cu lichid real şi
notând pierderile de energie specifică între cele două sec iuni cu  h p , ecua ia
bilan ului energetic la curgerea între sec iuni se scrie:

2
em1  em 2   hp sau
1

p1 vm2 1 p2 vm2 2 2
z1   1  z2     hp
 2g  2g 1

Această rela ie reprezintă ecua ia lui Bernoulli pentru un curent de lichid real,
aplicată între două sec iuni S1 şi S2 care se succed la o anumită distan ă în sensul de
curgere al lichidului. Vitezele folosite în această rela ie sunt vitezele medii în sec iunile
considerate.
În figura 5.6 este ilustrată grafic ecua ia lui Bernoulli pentru un curent de lichid real,
(epura energetică a eca iei lui Bernoulli) în cazul unui tub de curent, între două sec iuni
transversale normale 1 şi 2, în cazul unei curgeri permanente.

Fig. 5.6

Energia pierdută în lichid de-a lungul tubului de curent, nu dispare fără urme, ci se
transformă în energie termică, conducând la o anumită creştere a temperaturii lichidului.
Sarcina sau energia specifică pierdută, din valoarea medie a energiei specifice totale
a lichidului, de-a lungul tubului de curent, raportată la lungimea acestuia poartă numele
de pantă hidraulică.

172
 5.3. Pierderi de sarcină.

Pierderile de energie specifică sau mai bine spus pierderile de sarcină, depind de
forma, de rugozitatea peretelui conductei, de viteza de curgere şi de vâscozitatea
lichidului care curge (nu depind de valoarea presiunii absolute din lichid).
Cu toate că vâscozitatea este prima cauză a tuturor pierderilorde sarcină, ea nu
influen ează totdeauna în mod semnificativ mărimea acestor pierderi.
Astfel după cum arată experien ele, în cele mai multe cazuri, pierderile de sarcină
sunt aproape sau chiar propor ionale cu patratul vitezei de curgere.
Pierderile de sarcină se împart în două categorii:
- pierderi de sarcină locale sau individuale;
- pierderi de sarcină liniare sau repartizate.

5.3.1. Pierderi de sarcină locale sau individuale

Pierderile locale de sarcină sau de energie specifică locală sunt provocate de aşa
numitele rezisten e hidraulice locale, cum ar fi varia iile locale de formă şi de
dimensiuni ale conductei sau canalului în care are loc curgerea. Trecerea lichidului (sau
a fluidului în general) prin aceste modificări de formă, determină apari ia unor varia ii
de viteză, varia ii de impuls şi formarea locală de vârtejuri.
Sunt arătate în continuare câteva exemple de rezisten e hidraulice locale.

Fig. 5.7
173
 a) vană sau sertar;
b) diafragmă;
c) schimbare bruscă de direc ie (cot la 90 de grade);
d) robinet cu taler;
e) salt de sec iune(reduc ie);
f) lărgire progresivă(difuzor);
g) ramifica ie în T(teu);
h) supapă de trecere.
În figura 5.7 sunt prezentate diferite tipuri de rezisten e hidraulice locale care
cauzează pierderi locale de sarcină.
Pierderile locale de sarcină pot fi determinate cu rela ia următoare:

v2
h pi   
2g

 - este coeficientul de pierdere locală de sarcină;

v - reprezintă viteza medie în sec iunea transversală a conductei, care con ine
rezisten a hidraulică locală considerată.
Pierderea de presiune înregistrată la o rezisten ă hidraulică locală se determină cu
rela ia:
v2
pi  h pi      
2g

În cazul în care sec iunea transversală se schimbă de-a lungul conductei este
obligatoriu, să se aleagă ca viteză de calcul viteza cea mai mare, care corespunde celei
mai mici sec iuni de trecere din cadrul rezisten ei hidraulice locale considerate.
Fiecare rezisten ă hidraulică locală, este caracterizată de coeficientul de pierdere
locală de sarcină  , care poate fi considerat aproximativ constant, pentru o anumită
formă dată a rezisten ei locale.

5.3.2. Pierderi de sarcină liniare sau repartizate

Pierderile de sarcină liniare se datoresc frecărilor şi iau naştere in conducte de

sec iune constantă la curgerea în regim permanent, marimea lor fiind direct
propor ionalăcu lungimea conductei. Acest gen de pierderi de energie specifică sunt
cauzate de frecarea lichidului de pere ii conductei care au o anumită rugozitate şi de
frecarea dintre straturile de lichid (frecarea interioară) acest lucru fiind demonstrat de
faptul că aceste pierderi de sarcină apar şi la conductele netede (lipsite de rugozitate).

174
 Fig. 5.8

Dacă se consideră o conductă circulară (figura 5.8) cu diametrul interior d, prin care
curge lichid în regim permanent, distribu ia de viteze fiind uniformă (coeficien ii lui
Coriolis 1   2  1 ). Aplicând rela ia lui Bernoulli pentru un curent de lichid real, între
sec iunile S1 şi S2 se ob ine:

p1 v12 p v2 2
z1    z2  2  2   h p
 2g  2g 1

Planul poten ial zero coincide cu axa conductei:

z1  z2  0

Deoarece sec iunile sunt egale S1= S2 , din aplicarea ecua iei de continuitate pentru
regimul permanent de curgere rezultă:

Q1  Q2  Q  const ; Q  v  S ;

rezultă că v1  v2

2
notând  hp  hp1 2
1
se ob ine în continuare:

p1 p2
  h p1 2 sau
 

p1  p2
h p1 2 


175
 notând p  p1  p2 putem scrie:

p
h p12 


Pierderea de presiune p pentru o conductă liniară de sec iune circulară, se

calculează cu rela ia:

l v2
p      în care:
d 2g

 - coeficientul de pierdere liniară de sarcină (coeficient de frecare) sau coeficientul

lui Darcy;
l - lungimea tronsonului de conductă liniară;
d - diametrul conductei;
v - viteza medie în conductă;
 - greutatea specifică a lichidului considerat.
Pentru conductele de sec iune necirculară (figura 5.9) rela ia este:

Fig. 5.9
2
l v
p     unde:
Dh 2 g

Dh - reprezintă diametrul hidraulic echivalent al conductei necirculare;

Dh  4 Rh
Su
Rh 
Pu

176
 Rh - raza hidraulică;
Su -sec iunea umedă a conductei necirculare (la umplerea completă a sec iunii);
Pu -perimetrul umed.
Viteza medie în cazul conductelor de sec iune circulară este dată de rela ia:

Q 4Q
v 
  d2   d2
4
În cazul conductelor necirculare expresia vitezei medii este:

Q
v
Su

Pierderea de energie specifică, sau pierderea de sarcină se determină cu rela iile:

p l v2
hp   la conductele de sec iune circulară şi respectiv:
 d 2g

l v2
hp   la conductele de sec iune necirculară.
Dh 2 g

Experien ele au arătat că în cazul fluidelor sunt posibile două tipuri de curgeri în
conducte şi anume, curgerea laminară, respectiv curgerea turbulentă.

5.4. Curgerea laminară şi curgerea turbulentă

Curgerea laminară.

Acest tip de curgere se intâlneşte mai ales în cazul lichidelor şi reprezintă o curgere
stratificată, care are loc fără amestecarea particulelor de fluid, respectiv fără pulsa ii de
viteză. La o astfel de curgere forma liniilor de curent este determinată de forma
canalului sau conductei în care are loc curgerea. Se poate afirma că această curgere
laminară se regăseşte mai ales la viteze de curgere mici în cazul lichidelor, la care
vâscozitatea este mare.

Curgerea turbulentă.

Acest tip de curgere este întâlnit la toate tipurile de fluide, dar mai ales în cazul
gazelor. Această curgere este înso ită de o amestecare intensă a fluidului şi de pulsa ii
(varia ii bruşte) de viteze şi de presiuni.

177
 La curgerea turbulentă liniile de curent nu mai sunt determinate de forma
conductei sau canalului prin care are loc curgerea. Mişcarea prticulelor de fluid este
dezordonată şi traiectoriile lor formează curbe complexe în spa iul aflat în mişcare. În
cazul curgerii turbulente pe lângă mişcarea principală de transla ie a fluidului în lungul
conductei mai au loc deplasări transversale şi mişcări de rota ie pentru volume separate
de fluid.

Evidenţierea regimurilor de curgere ale lichidelor. Criteriul Reynolds.

În cazul lichidelor tipurile de curgeri amintite, pot fi puse în eviden ă cu ajutorul

aparatului din figura 5.10.

Fig. 5.10

Acest aparat se compune din:

RA – rezervor cu apă;
RLC – rezervor cu lichid colorat;
AI - ac injector de lichid colorat;
TS- tub de sticlă orizontal pentru scurgerea lichidului din rezervor;
RS – robinet de scurgere;
R – robinet pe conducta cu lichid colorat.
Folosind un astfel de aparat savantul Osborne Reznolds a verificat experimental
existen a celor două tipuri de curgeri prezentate anterior.
Astfel, dacă se deschide pu in robinetul RS, se dă posibilitate apei din rezervorul
RA să se scurgă cu o viteză mică prin tubul de sticlă TS. În cazul în care se deschide
robinetul R de pe conducta de lichid colorat, se ob ine în interiorul tubului de sticlă, un
fir de lichid colorat pe toată lungimea tubului, fir care nu se amestecă cu curentul de apă
(firul de lichid colorat se men ine ca o a ă întinsă).
Firul de lichid colorat rămâne vizibil pe întreaga lungime a tubului de sticlă, ceea
ce demonstrează caracterul stratificat al al curgerii şi absen a amestecului straturilor de

178
lichid aflate în mişcare. O astfel de curgere ca aspect, este specifică regimului laminar şi
poartă numele de curgere laminară.
Pe măsură ce viteza de curgere a apei creşte, prin deschiderea suplimentară a
robinetului RS, în primele momente aspectul curgerii rămâne neschimbat, dar la
depăşirea unei anumite valori pentru viteza de curgere aspectul acesteia se schimbă
brusc. La ieşirea din acul injector, firul de lichid colorat începe să se onduleze şi pe
măsură ce amplitudinea oscila iilor creşte, se fragmentează şi se amestecă cu curentul de
apă. În această situa ie mişcările de amestec şi de vârtej sunt foarte bine vizibile, din
acest moment curgerea este turbulentă.
Dacă se reduce din nou viteza de curgere a apei prin închiderea treptată a
robinetului RS, se poate ob ine din nou curgerea laminară.
Schimbarea regimului de curgere are loc la o anumită valoare a raportului dintre
produsul viteză ori diametru şi vâscozitatea cinematică.
Acest număr fără dimensiuni poartă numele de numărul Reynolds critic, în
memoria savantului Osborne Reynolds.

vcr  d
Re cr  (5.3)

în care:
vcr - reprezintă viteza critică;
d - diametrul conductei prin care are loc curgerea;
 - este vâscozitatea cinematică a lichidului.
Conform rezultatelor experimentale numărul Reynolds critic este în jurul valorii de
2320.
La curgerile la care viteza este diferită de valoarea critică, cifra Reynolds poate fi
calculată cu rela ia:

vd
Re  (5.4)

Folosind valoarea cifrei Re calculată cu această rela ie se poate aprecia regimul de
curgere existent într-o conductă.
Pentru Re  Re cr curgerea este laminară.
Dacă cifra Re  Re cr curgerea este turbulentă.
Cunoscând viteza de curgere a lichidului, diametrul conductei şi vâscozitatea
cinematică a lichidului, se poate determina prin calcul regimul de curgere. Acest lucru
este foarte important pentru calculele hidraulice.
În practică curgeri laminare se întâlnesc în toate cazurile în care prin conducte
curg lichide foarte vâscoase, cum ar fi uleiurile de ungere sau amestecurile pe bază de
glicerină. La sistemele de ungere ale maşinilor unelte şi la sistemele de ac ionări
hidraulice, regimul de curgere este în general laminar.
Curgerea în regim turbulent se întâlneşte în majoritatea cazurilor la aer, la
conductele de alimentare cu apă, sau la conductele prin care curge benzină, petrol,
alcooli sau acizi.
179
 5.4.1. Curgerea laminară a lichidelor în conducte de secţiune circulară.

După cum s-a arătat, curgerea laminară este o mişcare ordonată, care are loc în
straturi de lichid (curgere stratificată) fără amestecarea acestora. Acest gen de curgere se
supune legii de frecare alui Newton, care serveşte drept bază pentru teoria curgerii
laminare.
La această curgere laminară, unde apar numai for e de vâscozitate tangen iale
(newtoniene) sunt utilizabile ecua iile Navier-Stokes generalizate, în situa ia în care
fluidul este compresibil, sub forma:

1 1 dv
f  grad p   2 v  v   (5.5)
 3 dt

Termenul   v reprezintă modificarea spa ială a for elor de frecare tangen iale, la
2

un fluid incompresibil şi vâscos aflat în mişcare.

1
Termenul  v  reprezintă varia ia for elor elastice ale fluidului şi apare
3
numai la fluide compresibile. Ceilal i termeni din rela ie sunt cunoscu i de la ecua ia lui
Euler, în cazul dinamicii fluidelor ideale.
Pentru fluidele incompresibile la care densitatea poate fi considerată constantă
(   ct ) şi pentru care v  0 , este valabilă forma:

1 dv
f  grad p   2v  (5.6)
 dt

Această formă a ecua iei Navier-Stokes este utilizabilă doar la lichide.

Rela ia vectorială (5.5) folositoare la fluidele compresibile poate fi scrisă şi sub
forma unui sistem de rela ii scalare echivalente (forma dezvoltată a ecua iei Navier-
Stokes):

1 p   2v  2v  2v  1  dv
fx     2x  2x  2x    v   x
 x  x y z  3 x dt

1 p   2v y  2v y  2v y  1  dv
fy    2      v   y (5.7)
 y  x y 2 z 2  3 y dt


1 p   2vz  2vz  2vz  1  dv

fz     2  2  2    v   z
 z  x y z  3 z dt

180
 Pentru stabilirea elementelor curgerii laminare, se cunoaşte că for a tangen ială de
frecare elementară, care se manifestă la deplasarea reciprocă a două straturi paralele
este:
dv
dFt    dS
dn

de unde rezultă:

dFt
  şi mai departe
dS

dv
  (5.8)
dn

 - reprezintă efortul sau tensiunea tangen ială;

 - este vâscozitatea dinamică a lichidului considerat;
dv - varia ia de viteză (diferen a de viteză între două straturi de lichid de suprafa ă
elementară învecinate);
dn - distan a elementară dintre două straturi de lichid învecinate, după direc ia
normalei la cele două straturi.
Considerăm un tronson de conductă cilindrică cu axa orizontală, având diametrul
dţ2R şi alegem două sec iuni 1-1şi 2-2 la o distan ă suficent de mare fa ă de intrarea în
conductă, astfel încât curgerea să fie stabilizată (regim permanent de curgere).

Fig. 5.11

Dacă decupăm în interiorul curentului de lichid, un cilindru mic de lungime l şi de

rază r, deoarece mişcarea o presupunem permanentă, accelera ia va fi egală cu zero.
Suma for elor ce ac ionează asupra cilindrului mic de rază r şi lungime l, este:

 Fext  m  a

181
 dar a  0 astfel scriem:

 Fext 0

Considerând sensul pozitiv al axei x (ce coincide cu axa conductei) ca fiind sensul
vitezei de curgere v , se poate scrie scalar:

 Fext  Fp 1
 Fp2  F (5.9)

For a tangen ială datorată vâscozită ii lichidului, ac ionează în sens contrar curgerii.
For ele care lucrează asupra cilindrului de lichid de rază r şi lungime l sunt:

Fp1  p1 r 2
Fp2  p2 r 2
F    2 rl

Rela ia (5.9) poate fi scrisă în aceste condi ii:

 p1  p2  r 2    2 rl  0
După simplificarea cu  r ob inem:

 p1  p2 r  2 r  0 (5.10)

În figura (5.12) este arătat un strat de lichid situat la o distan ă n de peretele

conductei şi la raza r în raport cu axa conductei.

Fig. 5.12

182
 Din figura 3 rezultă:

nrR
nRr
dn  d R  r 
R  const  dR  0

deci dn  dr

Se cunoaşte:

dv dv
    (5.11)
dn dr

notând p1  p2  p şi înlocuind în rela ia (5.11) ob inem:

dv
p  r  2 l  0 de unde rezultă:
dr

p
dv   r  dr (5.12)
2 l

Sensul fizic pentru semnul minus din rela ia (5.12), este, că odată cu creşterea razei
r se ob ine o scădere a vitezei de curgere.

p
2 l 
v rdr

p
Pentru lungimea l considerată , termenul este o constantă. Prin integrare se
2 l
ob ine:

p 2
v r C (5.13)
4 l

Fig. 5.13
183
 Experimental s-a constatat că la peretele conductei viteza este zero. Urmărind figura
5.13, se poate observa că:

Pentru r  R  v  0

Punând această condi ie în rela ia (5.13) se ob ine valoarea constantei de integrare:

p 2
0 R  C sau
4 l

p 2
C R
4 l

Înlocuind valoarea constantei in rela ia (5.13), se ob ine expresia finală a vitezei la

curgerea laminară:

v
p 2
4 l

R  r2  (5.14)

Rela ia (5.14) reprezintă legea de varia ie a vitezei în func iede rază, sau valoarea
vitezei pe o circumferin ă de rază r.
Curba care delimitează valorile vitezelor (epura de viteze) sau distribu ia de viteze
într-un plan longitudinal care con ine axa conductei , este o parabolă de gradul 2, pentru
r  0...R  . Această curbă este redată în figura 5.14.

Fig. 5.14

Viteza maximă se ob ine din rela ia (12), pentru r  0 :

p 2
vmax  R (5.15)
4 l

Pentru a determina viteza medie, scriem debitul elementar care trece printr-o
sec iune inelară de rază r şi grosime dr . Aria acestei, sec iuni este o suprafa ă
elementară dS , conform figurii 5.15.

184
 Fig. 5.15

Această sec iune se ob ine prin intersec ia suprafe ei transversale a conductei cu

două suprafe e cilindrice, una de rază r şi alta de rază r  dr (suprafe e coaxiale cu
conducta).
Din figura 5.15 se poate observa că:

dS  2 rdr

Debitul elementar se scrie:

dQ  v  dS

Prin integrare pentru întreaga suprafa ă transversală a conductei se ob ine:

Q   vdS sau
S

p R 4
p 2
 
R
Q R  r 2 rdr 
2

0 4 l 8 l

Având valoarea debitului prin suprafa a transversală S , poate fi scrisă viteza medie:

p R 4
Q 8 l p 2
vm    R (5.16)
S  R2 8 l

Comparând rela iile (5.15) şi (5.16) rezultă că viteza medie la curgerea laminară
este ca valoare, jumătate din viteza maximă.
Această concluzie este importantă pentru aplica iile practice, în care se lucrează cu
viteza medie.
185
 Este suficient să măsurăm viteza maximă in axa conductei, ca să ştim ce valoare
are viteza medie, valoare pe care o folosim la calculele practice legate de curgerea
laminară.
Din rela ia (5.16) poate fi scrisă pierderea de presiune la curgerea laminară:

8 lvm
p 
R2
d2
şi    , rela ia anterioară devine:
2
dar având în vedere că: R 
4

32  lvm
p  (5.17)
d2

dacă înmul im membrul drept al (5.17), la numărător şi numitor cu factorul 2 gvm şi

inând cont că   g   , ob inem:

2
64 l vm
p     (5.18)
vm d d 2 g

Comparând rela ia (5.18), cu rela ia pierderilor de presiune la o conductă liniară de

sec iune circulară:

2
l v
p    m 
d 2g

vm d
şi având în vedere cifra Reynolds corespunzătoare curgerii este Re  , se

ob ine:

64
 rela ia lui Poiseuille (5.19)
Re

Rela ia (5.19) defineşte coeficientul de pierdere liniară de sarcină, sau coeficientul

de frecare liniară la curgerea laminară (coeficientul lui Darcy).
Tot în cazul curgerii laminare poate fi determinată legea de varia ie a efortului
tangen ial  la oconductă liniară de sec iune circulară.
Considerând rela ia (5.11):

dv
  
dr

186
 dacă luăm rela ia vitezei (5.14) şi facem diferen iala expresiei, ob inem:

p
dv  rdr sau:
2 l

dv p
 r (5.20)
dr 2 l

Înlocuind rela ia (5.20) în rela ia (5.11), rezultă:

p
 r (5.21)
2l

Rela ia (5.21) reprezintă legea de varia ie a tensiunii tangen iale în func ie de rază.
Se poate observa că această varia ie este liniară, conform figurii 5.166.

Fig. 5.16

p
Pentru r  R   max  R la peretele conductei.
2l

Pentru r  0    0 în axa conductei.

5.4.2. Curgerea turbulentă a lichidelor în conducte cilindrice liniare cu

secţiune circulară.

După cum s-a arătat pe scurt anterior, curgerea turbulentă este caracterizată de
amastecarea straturilor de lichid şi de existen a pulsa iilor de vitetă şi de presiuni în
cursul mişcării.
Viteza oscilează în mod dezordonat în jurul unei valori medii, dacă curgerea este
permanentă (Qţconst).
187
 Traiectoriile particulelor de lichid care trec la momente diferite printr-un punct fix
din spa iul ocupat de lichid, sînt curbe de formă diferită cu toate că conducta este
liniară( rectilinie).

Fig. 5.17

Fig. 5.18

În figura (5.18) se poate vedea aspectul liniilor de curent la un moment dat.Se poate
spune că curgerea are loc în regim permanent cînd valoarea medie a vitezei şi presiunii
este constantă şi cînd debitul curgerii nu se modifică în timp. În cazul curgerii turbulente
curentul de lichid nu este stratificat, datorită mişcării de amestec existente în această
situa ie. Ca urmare, legea de frecare a lui Newton nu mai este aplicabilă. Dată fiind
amestecarea permanentă, are loc un transfer neîntrerupt de cantită i de mişcare
(impulsuri mici), pe direc ia transversală (perpendiculară pe axa conductei)

Fig. 5.19

188
 La valori ale Re > Recr curgerea fiind turbulentă , particulele de lichid execută
salturi de pe un strat 1 pe un strat 2 şi invers. Astfel particulele p1 execută un salt de pe
stratul 1 pe startul 2 cu viteza v' datorită ciocnirii cu elte particule, fiind accelerată la
viteza stratului 2, strat care va suferi o uşoară frînare. Viteza stratului 2 se va reduce de
la v2 la v'2. O particulă p2 , tot datorită ciocnirilor cu alte particule, poate sări cu o viteză
v'' de pe stratul 2 pe stratul 1. Ca urmare, viteza stratului 1 va creşte de la v1 la v1'. Dată
fiind această situa ie, viteza tinde să se egalizeze, diagrama de viteze începe să se
uniformizeze. Cu creşterea cifrei Re cresc puternic şi tensiunile tangen iale de amestec
.

Fig. 5.20

În figura (5.20) se pot observa distribu iile de viteză în cazul curgerii laminare.
Cîmpul de viteze sau distribu ia de viteze în mişcare turbulentă determinată pe cale
experimentală poate fi împăr ită în trei zone :

Fig. 5.21

ZL reprezintă zona din imediata vecinătate a peretelui conductei în care mişcarea se

păstrează laminară. În acest strat, de grosime δl , nu apare trecerea maselor fluide de pe
un aliniament pe altul. Adică mişcarea de amestec este nulă în această zonă. Se poate
aplica în această zonă legea de frecare a lui Newton.

189
 dv
  
dn


dv   dn prin integrare se ob ine



v nC dar pentru n = 0, v = 0 deci C = 0



v n


Notînd  a ( valoare constantă )


v  an (5.22)

pentru n ţ δl viteza în stratul laminar atinge valoarea limită vl

vl  a   l

vl
a înlocuind în rela ia (5.22) se ob ine
l

vl
v  n , legea de varia ie a vitezei în stratul lamninar. (5.23)
l

Grosimea stratului laminar este invers propor ională cu cifra Re a curgerii.

32  d
l  λ – lambda (5.24)
Re 

d= diametrul interior al conductei

vd
Re  = cifra Reynols a curgerii

λ ţ coeficientul de pierdere liniară de sarcină

ZT reprezintă zona de tranzi ie sau zona intermediară. În această zonă îşi face
apari ia mişcarea de amestec, însă intensitatea acestei mişcări este destul de redusă.

190
 MT reprezintă zona miezului turbulent, zonă în care mişcarea de amestec este
puternică. Are loc o trecere intensă a maselor de lichid de pe un strat pe altul astfel încât
viteza practic se uniformizează. L. Prandtl a simplificat această realitate experimentală,
împăr ind câmpul sau distribu ia la viteze în două zone:
I. Zona laminară în care ac ionează numai eforturile tangen iale de frecare τ.
II. Zona miezului turbulent în care a fost inclusă şi zona intermediară arătată
anterior.
Viteza în această zonă poate fi scrisă :

1
 n p
v  b  (5.25)
R

nţ distan a de la peretele conductei până în punctul considerat pe direc ia normalei

Pentru n= R ( R este raza conductei considerate)

1
n p
v  vmax    (5.26)
R

Rela ia (5.26) reprezintă legea de varia ie a vitezei în zona miezului turbulent. Pe

măsura creşterii cifrei Reynolds, valorile exponentului vor fi:

1 1 1 1 1
 ; ; ;
p 7 8 9 10
10 5
 Re  10 6 
Pierderea de presiune în cazul mişcării turbulente se calculează cu o rela ie similară
cu cea folosită la curgerea laminară.

l vm2
p      (5.27)
d 2g

Pierderea de sarcină ( de energie specifică) liniară este:

p l vm2
hp    (5.28)
 d 2g

Coeficientul de pierdere liniară de sarcină λ este o func ie de doi parametri:

k ţ reprezintă înăl imea medie a rugozită ilor peretelui conductei considerate sau
rugozitatea absolută ( rugozitatea se măsoară în mm). k [mm] se mai numeşte şi
rugozitate echivalentă şi poate fi notată cu Δe.

191
 Fig. 5.22

În practică se utilizează şi no iunea de rugozitate relativă, care reprezintă raportul

dintre rugozitatea absolută în [ mm ] şi diametrul conductei considerate tot în [ mm ].
k
ţ reprezintă rugozitatea relativă ( raportul este adimensional)
d
Un alt element de care poate depinde valoarea lui λ este numărul lui Reynolds ( sau
cifra Re). Astfel se poate scrie:

 k
  f  Re;  pentru 2320 < Re < 105 se poate folosi formula lui Blasius
 d
0,3164 1
(formulă de aproximare)  4
 4
Re 100 Re

k
Una din rela iile care dau dependen ă lui λ de Re şi , a fost determinată de
d
Colebrook pentru conductele utilizate în mod curent în practică:

1 k 2,51 
 2 lg  d  (5.29)
  3,71 Re  
 

Această rela ie a fost determinată pe bază de încercări experimentale, pentru o mare

varietate de conducte având diferite rugozită i.

Diagrama lui Colebrook

În vederea determinării valorii coeficientului de pierdere liniară de sarcină λ,

Colebrook a folosit conducte metalice cu o diversitate mare de rugozită i. Diagrama este
reprezentată în coordonate Re şi λ, ambele având scări logaritmice.
Pentru regimurile de curgere întâlnite în practică, în diagrama Colebrook se disting
mai multe situa ii:


  f Re; k d 
192
Fig 5.23 Dagrama Colebrook

193
 Coeficientul de pierdere liniară de sarcină λ se determină folosind diagrama, în
k
func ie de valorile Re şi .
d

5.5. Calculul conductelor sub presiune

Dacă la curgerea prin conductă, lichidul umple întreaga sec iune a conductei, se
poate spune că conducta este sub presiune. Acest tip de curgere poartă numele de
curgere for ată.
În cazul în care o particulă de lichid poate urma în drumul ei, un singur traseu,
avem de-a face cu o conductă monofilară (neramificată), figura 5.24.

Fig. 5.24

Dacă particula de lichid poate urma trasee diferite, avem de-a face cu o re ea de
conducte, figura 5.25.

Fig. 5.25

5.5.1. Calculul hidraulic al conductelor monofilare, scurte din punct de vedere

hidraulic.

Conductele monofilare pot fi considerate scurte din punct de vedere hidraulic dacă
îndeplinesc următoarea condi ie:

j n im
li
 j  0,1 i di
(5.30)
j 1 i 1

Dacă considerăm o conductă monofilară, figura 5.26, care îndeplineşte această

condi ie şi luăm două sec iuni oarecare S1 şi S2 , alegând un nivel de referin ă   0 , se
poate aplica ecua ia lui Bernoulli pentru un curent de lichid real.

194
 Fig. 5.26

În acest caz se consideră un regim permanent de cuegere şi o distribu ie uniformă a

vitezelor în cele două sec iuni S1 şi S2 , astfel încât coeficien ii lui Coriolis
1   2  1 .
2 2 2
p1
v1 p2 v2
z1    z2     hp (5.31)
 2g  2g 1

În rela ia (5.31) suma pierderilor de sarcină între cele două sec iuni se scrie:

2  l1  l2  l3  v12  l4  v2 2
 hp   1 d  2 c1   R1   dif  2 g   2 d   c2  2 g
1  1   2 
(5.32)
Aplicând ecua ia de continuitate, putem scrie:

Q1  Q2 sau

v1  S1  v2  S 2
 d12  d22
v1  v2
4 4

de unde rezultă:

2
d 
v2  v1  1 
 d2 
Înlocuind pe v 2 în func ie de v1 în rela ia (5.32), ob inem suma pierderilor de
sarcină între cele două sec iuni:

195
 2  l l l l  d 
4
 d 
4
 v2
 hp  1 d
1 2 3
 2    2 c1   R1   dif   c2     1
4 1 1

1  1 d2  d2   d 2   2 g
(5.33)

Având pierderea de sarcină exprimată, poate fi scrisă în final, pierderea de sarcină

între cele două sec iuni S1 şi S2 :

2
p1 2     hp (5.35)
1
Coeficien ii de pierdere liniară de sarcină se determină din diagrama Colebrook, în
func ie de regimul de curgere existent pe tronsoanele conductei monofilare, iar
coeficien ii de pierdere locală de sarcină, pot fi lua i din îndrumarele de calcule
hidraulice.

5.5.2. Calculul hidraulic al conductelor lungi.

În practica curentă, conducte lungi sunt acele conducte la care se pot neglija
pierderile de sarcină locale. Această situa ie este justificată dacă se respectă următoarea
condi ie :

j n i m l
  j  0,1 i di (5.36)
j 1 i 1 i

La aceste conducte se ine cont numai de pierderile liniare de sarcină.

Pentru conductele lungi pot fi întâlnite două cazuri diferite.

5.5.2.1. Metoda coeficientului  utilizată la conducte lungi de secţiune

circulară

Pierderea de sarcină la conductele lungi de sec iune circulară, poate fi determinată

dacă se cunoaşte debitul transferat prin conducta considerată, fiind cunoscută lungimea
conductei şi diametrul interior al acesteia.
Rela ia de pornire folosită pentru pierderea de sarcină este:

l v2
h pl    (5.37)
d 2g

La conductele de sec iune circulară, viteza medie a lichidului prin conductă este
dată de rela ia:

Q 4Q
v  (5.38)
S d2
196
 Înlocuind expresia vitezei în rela ia (5.37), putem scrie:

8 Q2
h pl    5 l
g  2 d

m
Dacă în această rela ie se consideră g  9,81 (accelera ia gravita ională), luând
s2
 2  9,87 , ob inem rela ia uzuală pentru calculul pierderii de sarcină în cazul
conductelor lungi:

Q2
h pl  0,0826    5  l (5.39)
d
Coeficientul de pierdere liniară de sarcină  , (coeficientul lui Darcy), poate fi
determinat din diagrama Colebrook în func ie de cifra Reynolds a curgerii şi de
rugozitatea relativă.

 k
  f  Re; 
 d

Cifra Reynolds o determinăm cu rela ia:

vd
Re  (5.40)

Considerând valoarea vitezei din rela ia (5.38), putem scrie:

4Q
Re 
 d

La regimul laminar de curgere Re 2320 , iar coeficientul de pierdere liniară de

sarcină poate fi luat:

64

Re

La regimul turbulent de curgere Re  2320 . După determinarea rugozită ii

absolute k din STAS-ul de organe de maşini, în func ie de materialul conductei, se
k
poate determina rugozitatea relativă .
d

197
 k
Având Re şi se poate citi  din diagrama Colebrook.
d
Aplicând rela ia (5.39), se determină pierderea de sarcină în cazul conductei
considerate.

5.5.3. Calculul conductelor lungi de secţiune necirculară.

În cazul conductelor lungi de sec iune necirculară, există două cazuri distincte de
calcul în func ie de gradul de umplere cu lichid al conductei considerate.
În figura 5.27 este redată situa ia în care întreaga sec iune a conductei necirculare
este umplută cu apă.

Fig. 5.27

Rela ia de calcul a pierderii de sarcină liniare, este asemănătoare cu cea folosită

pentru conductele de sec iune circulară, astfel:

l v2
h pl    în care:
Dh 2 g

l - lungimea conductei necirculare;

Dh - este diametrul hidraulic echivalent al conductei de sec iune necirculară.
Dar se cunoaşte că:

Dh  4Rh

Rh - raza hidraulică a conductei necirculare.

S
Rh 
P

S - suprafa a transversală a conductei;

P - perimetrul sec iunii transversale normale a conductei.
198
 Coeficientul de pierdere liniară de sarcină  se determină din diagrama lui
k
Colebrook, în func ie de cifra Re a curgerii şi de rugozitatea relativă .
Dh
 k 
  f  Re, 
 D h 

La conductele necirculare viteza de curgere este:

Q
v
S
Q - reprezintă debitul volumetric prin cnducta necirculară;

Cifra Reynolds a curgerii este:

v  Dh
Re 

 - este vâscozitatea cinematică a lichidului de circula ie.
5.5.3.1. Metoda modulului de debit, folosită la cnductele lungi de secţiune
necirculară când lichidul nu umple conducta

Fig. 5.28

În figura 5.28 este arătat un segment de conductă necirculară, la care curgerea este
cu suprafa ă liberă.
l - lungimea segmentului de conductă;
Su - sec iunea umedă (sec iunea transversală a curentului de lichid);
Pu - perimetrul umed (lungimea de contact a lichidului cu conducta, într-o sec iune
transversală normală).
Raza hidraulică a conductei, în acest caz se etermină cu rela ia:

199
 Su
Rh 
Pu

Din ecua ia de bilan energetic aplicată în sec iunile 1şi 2, rezultă:

2
em1  em 2   hp (5.41)
1

em1 - energia specifică medie a curentului de lichid în sec iunea 1;

em 2 - energia specifică medie a curentului de lichid în sec iunea 2;
2
 hp - reprezintă pierderea de sarcină (de energie specifică) între sec iunile 1şi 2.
1

2
Se notează  hp  hpl
1

Considerăm două ipoteze de lucru:

I. Frecarea se concentrează la peretele conductei.
II. Pierderea de sarcină este propor ionalăcu viteza la pătrat.
Se cunoaşte că puterea curentului reprezintă produsul dintre energia specifică şi
debitul gravimetric.

N1  em1  G  em1    Q puterea curentului în sec iunea 1;

N  e  G  e    Q puterea curentului în sec iunea 2;
2 m2 m2
N p  hpl  G  hpl    Q puterea pierdută între sec iunile 1 şi 2.

Dacă înmul im ecua ia de bilan energetic (5.41) cu debitul gravimetric, putem

scrie:

em1  em2  hpl  G sau, mai departe:

N1  N 2  N p (5.42)

Deoarece apare frecare numai la peretele conductei, putrea pierdută datorită frecării
între sec iunile 1 şi 2 , poate fi scrisă folosind efortul tangen ial de frecare  :

N fr    Pu  l  v

200
 Puterea pierdută ( N p ) între sec iunile 1 şi 2 trebuie să fie egală cu puterea pierdută
prin frcare ( N fr ), între aceleaşi sec iuni deoarece s-a considerat, că frecarea se
concentrează la peretele conductei.

N p  N fr deci:

hpl    Q    Pu  l  v (5.43)

dar Q  Su  v astfel:

hpl    Su  v    Pu  l  v

de unde ob inem:

 Su hpl
  (5.44)
 Pu l

Su
Dar  Rh reprezintă raza hidraulică.
Pu
În plus pierderea de sarcină h pl este propor ională cu viteza la pătrat. Ca urmare şi

termenul trebuie să fie propor ional cu viteza la pătrat.


hpl  v 2


Atunci poate fi scris:


 v2

 c2

h pl
Dacă notăm  J ca fiind panta hidraulică a canalului, putem scrie, conform
l
rela iei (5.44):

v2
 Rh  J de unde rezultă:
C2

201
 v  C Rh  J (5.45)

Rela ia (5.45) poartă numele de rela ia lui Chézy, iar C este coeficientul lui Chézy.
Debitul volumetric poate fi scris:

Q  v  Su

Q  Su  C Rh  J

Dacă se notează:

K  Su  C Rh - modulul de debit, (5.46)

atunci debitul volumetric poate fi scris:

QK J

Pentru coeficientul lui Chézy, există o serie de formule de calcul. Recomandată

pentru utilizarea în practică este formula lui Manning:
1 1
C Rh 6
n

Rh - este raza hidraulică a conductei necirculare.

n - reprezintă un coeficient de rugozitate al peretelui conductei, care se consideră
astfel:
1
-conducte curate n  0,011  90
n
1
-conducte utilizate fără a fi murdare n  0,0125   80
n
1
-conducte murdare cu depuneri n  0,0143   70
n
Considerând coeficientul lui Chézy se poate determina modulul de debit din rela ia
(5.46):

K  Su  C Rh

Trebuie men ionat că modulul de debit este dimensional şi are dimensiuni de debit !
Cunoscând modulul de debit se scrie debitul volumetric prin conducta necirculară
(sau canalul de curgere):

202
 QK J (5.47)

sau:

Q2
J 2
K

h pl
dar J  deci putem scrie în continuare:
l

hpl Q2
 2
l K
De unde în final, se poate scrie expresia pierderii liniare de sarcină (pierdere de
înăl ime a stratului de lichid, care conduce la scăderea distan ei parcurse) de la
conductele (sau canalele) de sec iune necirculară, calculată cu ajutorul modulului de
debit:
Q2
h pl  2  l (5.48)
K
5.6. Aplicaţii

5.1. Pentru determinarea coeficientului de pierdere locală de sarcină, figura1, la o

clapetă montată pe o conductă orizontală cu diametrul D, prin care curge debitul de apă
Q; se foloseşte un piezometru diferen ial cu mercur, la care se citeşte o diferen ă de
nivel h de 40 mm. Să se determine în aceste condi ii valoarea coeficientului  c ,
lichidul de curgere fiind real.

Date cunoscute:
D  100 mm
l
Q  18
s
h  40 mm
kg
 Hg  13595
m3
kg
H O
2
 10 3 3
m

203
 Fig. 5. 29
Rezolvare:

Alegem ca plan poten ial zero, planul orizontal care con ine axa conductei. Dacă se
consideră ca distribu ia de viteze este uniformă în sec iunile transversale 1şi 2, putem
scrie:

m
v1  2,84
s

Dacă regimul de curgere este permanent:

Q  const ; D  const  v m1  v m2

2 2 2
p1 v p v
  1 m1  2   2 m 2   h p
 2g  2g 1

Având în vedere că:

2
v2
 hp   c
1 2g
rezultă că:

2 g  p1  p 2 
c 
  v2

Conform figurii:

204
 p1  p A  gh1
p 2  p B  gh2
p A  p B   Hg  g  h

p1  p 2  p A  p B  g h2  h1 
p1  p 2  h  g   Hg   

4Q 4 18 10 3 m
v   2,29
D 2
 10 2
s

2 gh  Hg    2  9,81 40 10 3 13595  1000
c    1,92
 v2 10 3  2,29 2

5.2. Rezervorul unei instala ii de spălare este prevăzut cu o conductă pe care se află
un robinet şi un cot. Să se determine debitul volumetric prin conducta de scurgere în
situa ia în care cota H se men ine constantă prin aport de debit din exterior.
Se dau:
H = 2,5 m; z = 4,8 m; l1 = 8 m; l2 = 2,5 m; l3 =2 m; d = 50 mm; λ = 0,03 ; ζi = 0,5;
ζc = 0,25; ζR = 8,5; v0 = 0.

Fig. 5.30

205
 Rezolvare:

Se scrie ecua ia de bilan energetic între sec iunile (0) şi (1):

1
e0  e1   h p
0

Considerând o distribu ie uniformă a vitrzelor în sec iunle transversale ale

conductei, coeficien ii lui Coriolis sunt egali cu unitatea. Nivelul de referin ă este chiar
sec iunea (1).

2 2 2 2
pat pat v1 v l v v
H z   i  1    1  1 c  1 
  2g 2g d 2g 2g
2 2 2
l v v l v
   2  1 R  1    3  1
d 2g 2g d 2g
2
v  l l l 
H  z  1  1   i   c   R    1 2 3 
2g  d 

2 g  h  z 
v1 
l l l
1 i   c   R    1 2 3
d

2  9,81  2,5  4,8

v1 
8  2,5  2
1  0,5  0,25  8,5  0,03 
5  10 2

m
v1  2,84
s

 d2   52  10 4 m3
Q  v1   2,48   5,576  10 3
4 4 s

5.3. Să se afle diametrul interior necesar standardizat pentru conducta unei

instala ii de apă, fiind cunoscute următoarele date:
dSTAS = 25; 35; 45; 55; 75; 100; 125; 150 [mm]
Q = 8,4 l/s
K = 0,3 mm (rugozitatea medie a peretelui conductei)
l = 26 m
υ ţ 10-6 m2/s
hp < 18 m (pierderea de sarcină impusă)

206
 Rezolvare:

l v2 4Q
hp     , dar v şi
d 2g d 2

l 16  Q 8  l Q2
hp         ; de unde
d 2  2  d 4  g  2  g d5

8  l Q2
d 5  
 2  g hp

Pentru conductele standardizate, coeficientul de pierdere liniară de sarcină λ poate

fi considerat între limitele 0,02...0,06. Se ia valoarea medie λ ţ 0,04.

8  26 8,4 2  10 6
d  5 0,04    5,075  10 2 m
  9,81
2
18

Se observă că diametrul aproximativ calculat se găseşte între diametrele

standardizate de 45 [mm] şi de 55 [mm].
În mod obligatoriu se verifică pierdera de sarcină pentru ambele diametre.

d I .STAS  45mm

K 0,3
  6,66  10 3 (rugozitatea relativă)
d I .STAS 45

4Q 4  8,4  10 3
vI    5,28m / s
  d I2. STAS   4,52  10 4

vI  d I .STAS 5,28  4,5  10 2

Re I    2,376  105
 10 6

K
Cu perechile de valori şi Re I se citeşte λ din diagrama Colebrook – Whitte.
d I .STAS
Se ob ine I  0,033 . Se calculează pierderea de sarcină:

l vI2 26 5,282
h p I  I    0,033    27,09m
d I .STAS 2g 4,5  10 2 2  9,81

h p I depăşeşte valoarea admisă

207
 Luăm în continuare d II .STAS  55mm

K 0,3
  5,45  10 3 (rugozitatea relativă)
d II .STAS 55

4Q 4  8,4  10 3
vII    3,53m / s
  d II2 .STAS   5,52  10 4

vII  d II .STAS 3,53  5,5  10 2

Re II    1,941  105
 10 6

Rezultă II  0,032 . Se calculează pierderea de sarcină:

l vII2 26 3,532
h p II  II    0,032    9,6m
d II .STAS 2g 5,5  10 2 2  9,81

h p II  h p impus

Rezultă că diametrul corespunzător este d II .STAS  55mm

5.4. Să se calculeze debitele şi sarcina pierdută la conducta buclată din figura 5.31,
curgerea fiind for ată. Sec iunile transversale ale celor două ramuri sunt rectangulare,
având laturile a,b respectiv c şi d.
Se cunosc datele:
l b  80 mm
Q  16
s c  90 mm
l1  500 m d  50 mm
l 2  110 m 1
 90
a  100 mm n
m2
  10 6
s

Fig. 5.31

208
Rezolvare:

Q  Q1  Q2

Între cele două noduri de ramifica ie, pierderea de sarcină trebuie să fie aceiaşi:

h pl1  h pl 2
Q2
h pl  l
K2
Rezultă pentru cele două ramuri:

2 2
Q1 Q2
2
l1  2
l2
K1 K2
K2 l1
Q2  Q1
K1 l2
 K l1 
Q  Q1  Q2  Q1 1  2 
 K1 l2 
 

Q
Q1 
K2 l1
1
K1 l2

Secunoaşte că modulul de debit se determină cu rela ia:

K  S u  C Rh

Sec iunile umede ale ramurilor sunt:

S u1  a  b ; S u 2  c  d

Razele hidraulice ale sec iunilor considerate sunt:

S u1 a b 100  80
Rh1     22,2 mm  2,22 10  2 m
Pu1 2a  b  280  100
Su2 cd 90  50
Rh 2     16,07 mm  1,607 10  2 m
Pu 2 2c  d  290  50

Coeficientul lui Chézy se determină cu rela ia:

1 1
C  Rh 6
n
209
  
1
C1  90  2,22 10  2 6  47,7

 
1
2 6
C 2  90 1,607 10  45,21

Modulele de debit pentru cele două ramuri sunt:

m3
K 1  S u1  C1 Rh1  8  10 3  47,7 2,22  10  2  5,68  10  2
s
m3
K 2  S u 2  C 2 Rh 2  4,5  10 3  45,21 1,607  10  2  2,57  10  2
s

Înlocuind în rela ia lui Q1 ob inem:

Q
Q1 
K2 l1
1
K1 l2

16 10 3 m3 l
Q1   8,143 10 3  8,143
2,57 10  2 500 s s
1
5,68 10  2 110
m3 l
Q2  Q  Q1  16 10 3  8,143 10 3  7,857 10 3  7,857
s s

h pl1 
Q1 2
l1 
8,143 10  3 2
 500  10,27 m col H 2 O
K1 2 5,68 10  2 2

5.5. Să se calculeze debitul ce trece printr-o conductă necirculară din o el (curgere

for ată) figura 5.32, prin metoda modulului de debit.

Fig. 5. 32

Date cunoscute:
l  220 m
a  80 mm
conductă de o el nouă,
b  100 mm

210
 m2
  10 6
s
n  0,011
1
 90
n
n - este coeficientul de stare al suprafe ei( coeficient de rugozitate)
h pl  18m pierderea liniară de sarcină admisă prin proiectare.

Rezolvare:

Se calculează raza hidraulică a conductei:

Su 80 100
Rh    22,2 mm  2,22 10 3 m
2a  b  280  100

Coeficientul lui Chézy se determină cu rela ia lui Manning:

1 1
C Rh 6
n

 
1
C  90 2,22 10  2 6  47,7

Panta hidraulică se determină cu rela ia:

h pl 18
J   8,18 10  2
l 220

QK J

Modulul de debit este:

m3
K  S u C  Rh  8 10 3  47,7 2,22 10  2  5,685 10  2
s

2 2 2 m3 l
Q  5,685 10 8,18 10  1,62 10  16,2
s s

211
Bibliografie

1. Anton, V., Popoviciu, M., Fitero, I. Hidraulică şi maşini hidraulice. Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978.

2. Batchelor, G. K. An introduction to fluid dynamics. Cambridge University Press,

London / New York, 1970

3. Benche, V., Mureşan, M., Şerbănoiu, N., Crăciun O. M. Curs general de maşini
hidraulice şi termice. Universitatea Transilvania Braşov, 1980.

4. Benche, V., Todicescu, A., Turzo, A., Crăciun O. M., Ungureanu, V., Ivănoiu,
M., Filip, N. Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice. Culegere de probleme.
Universitatea Transilvania Braşov, 1989.

5. Benche, V. Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice. Universitatea Transilvania

Braşov, 1978.

6. Carafoli, E., Oroveanu, T. Mecanica fluidelor. Editura Academiei Române,

1981.

7. Carafoli, E., Constantinescu, V. N. Dinamica fluidelor incompresibile. Volumul

2, Editura Academiei Române, 1955.

8. Cioc, D. Hidraulică. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967.

9. Constantinescu, V. N., Găletuşe, St. Mecanica fluidelor şi elemente de

aerodinamică. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.

10. Ducros, L. Pompes hzdrauliques et appareils elevatoires. Paris, Dunod, 1067.

11. Florea, J., Panaitescu, V. Mecanica fluidelor. Probleme. Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1979.

12. Florea, J., Panaitescu, V. Seceanu, I. Mecanica fluidelor şi maşini

hidropneumatice. Probleme. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.

13. Fox, R., McDonald, A. T. Introduction to fluid mechanics. John Wiley and Sons,
1985.

14. Iacob, C., Gheorghi ă Şt. Ecuaţiile şi teoremele generale din mecanica fluidelor.
Manualul inginerului, volumul 2, Editura Tehnică, Bucureşti, 1966.

15. Iamandi, C. Petrescu, V., Damian, R., Sandu, L., Anton, A. Hidraulica
instalaţiilor. volumul 1, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994.

212
 16. Idelcik, I. E. Îndrumător pentru calculul rezistenţelor hidraulice. Editura
Tehnică, Bucureşti, 1994.

17. Ionescu, D., Matei, Gh., Ancuşa, V., Todicescu, A., Buculei, M. Mecanica
fluidelor şi maşini hidraulice. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.

18. Ionescu, D. Introducere în hidraulică. Editura Tehnică, Bucureşti, 1977.

19. Ionescu, F., Catrina, D., Dorin, A. Mecanica fluidelor şi acţionări hidraulice şi
pneumatice. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.

20. Mateescu, C. Hidraulica. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963.

21. Nekrassov, B. Cours d’hidraulique. Editions de Moscou, 1978.

22. Oroveanu, T., Stan, A. Mecanica fluidelor. Culegere de probleme. Institutul de

Petrol şi gaze, Ploieşti, 1974.

23. Pavel, D. Hidraulica teoretică şi aplicată. Editura Tehnică, Bucureşti, 1950.

24. Pavel, D., Hâncu, S., Burchiu, V., Cucoaneş, V., Giuşcă, I. Utilaje
hidromecanice pentru sisteme de îmbunătăţiri funciare. Staţii de pompare.
Editura Ceres, Bucureşti, 1974.

25. Prandtl, L. Fuhrer durch die Stromungslehre. Friendr. Wieweg und Sohn,
Braunschweig, 1957.

26. Tască, D., Băcanu, I. Culegere de probleme de hidraulică tehnică. Editura

Tehnică, Bucureşti, 1966.

27. Todicescu, A. Mecanica fluidelor şi maşini hidropneumatice. Editura Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 1974.

28. Turzo, C., Ganea, N. Pompe volumice. Editura Tehnică, Bucureşti, 1981.

213

View publication stats