Dobra Ana Florina

Limba și Literatura română - Limba și Literatura engleză

Anul II, Semestrul I
Tipologia Discursului

Mesajul de Anul Nou al preşedintelui României, Traian Băsescu

(București, 01 ianuarie 2007)

La mulţi ani, români!

Ne vedem pentru al şaptelea an în Piaţa Universităţii. Ne-a fost greu, dar am ajuns la un capăt
de drum şi începem un alt drum, drumul victoriei noastre, drumul bucuriei noastre.
Zilele acestea foarte mulţi îşi pun întrebarea cine a dus România în Uniunea Europeană?
Românii au dus România în Uniunea Europeană şi astăzi suntem gata să fim membri ai Uniunii
Europene pentru că aţi vrut voi, fiecare român, fiecare cetăţean, fiecare român din frontierele
României, fiecare român din afara frontierelor. Poate la fel ca noi au vrut şi românii din
Moldova, şi românii din Ucraina, şi românii din Serbia, şi românii din Bulgaria, şi românii din
Ungaria, şi românii de peste tot din lume. Voi toţi, românii, să fiţi dat şansa uriaşă să fiu
preşedintele României atunci când intrăm în Uniunea Europeană şi pentru asta vă mulţumesc. Vă
mulţumesc, români!
Peste câteva secunde începe anul 2007, un an al demnităţii noastre. După ce în 2004 am intrat
în NATO, ne-am asigurat securitatea. Intrând în Uniunea Europeană, ne asigurăm pacea şi
prosperitatea. Este o şansă uriaşă pentru noua generaţie să depindă de ea şi de nimeni altcineva.
Vă doresc tuturor să fiţi puternici, să aveţi curaj să vă luaţi viaţa în propriile mâini, să aveţi curaj
să ştiţi ce vreţi, să aveţi curaj să hotărâţi pentru voi. Intrarea în Uniunea Europeană vă garantează
libertatea de a hotărî pentru voi. Ne apropiem de momentul extraordinar al libertăţii noastre
depline, ne apropiem de momentul solidarităţii noastre cu alte 480 de milioane de cetăţeni. Am
ajuns aici pentru că aţi vrut voi şi am ajuns aici pentru că cetăţenii Uniunii ne-au ajutat. La Mulţi
ani, români!

1
 În ceea ce urmează vom identifica particularităţile de redactare ale unui text politic,
respectiv Mesajul de Anul Nou al preşedintelui României, Traian Băsescu (București, 01
ianuarie 2007)
Am optat pentru discursul politic deoarece este mai aproape de oameni, mesajul transmis
ajunge mai repede la receptor, omul politic implicându-se în mod afectiv la redactarea textului.
Scopul textului politic este acela de a schimba mentalitatea, de a pune probleme, de a promova
idei, de a lua atitudine asupra unui fapt.
Subiectele care sunt abordate în crearea unui discurs politic au, de cele mai multe ori, un
impact pozitiv asupra auditoriului, subliniind modul în care emițătorul intenționează să rezolve
problemele actuale.
Discursul pe care urmează sa îl analizăm prezintă aspectele pozitive ale aderării
României la Uniunea Europeana în anul 2007 după o perioada de trei ani de la intrarea în NATO.
Președintele mulțumea cetățenilor români de pretutindeni pentru spiritul unitar de care au dat
dovadă. În funcție de forma de adresare, Mesajul de Anul Nou al preşedintelui României, Traian
Băsescu (București, 01 ianuarie 2007), este un discurs oral, direct(după criteriul contactului cu
publicul) și persuasiv în funcție de intenția utilizatorului.
La Aristotel INTALNIM patru părţi IN REDACTAREA UNUI DISCURS:invenţia,
dispoziţia, elocuţia, acţiunea și trei probe generate de discurs: ethos, pathos, logos. Fiecare parte
presupune la rândul ei o teorie: teoria invenţiei – mantanologia; teoria dispunerii – tasologia;
teoria elocuţiei (a figurilor) – tropologia; teoria acţiunii – teatralogia.
Proba prin ethos exprimă calităţile legate de persoana oratorului, de imaginea pe care
acesta o dă despre el însuşi, pe tot parcursul actului discursiv. El trebuie să demonstreze că este
cinstit, competent etc . Proba prin pathos mobilizează sentimentele şi pasiunile auditorului, pe
care oratorul şi-a propus să le activeze în timpul discursului său: exaltare, admiraţie, milă,
revoltă, indignare etc. Aceste două probe au un caracter subiectiv şi depind de participanţii şi de
contextul actului argumentativ. A treia probă, logosul, este argumentaţia în sensul logic, fără
pasiune; ea este obiectivă şi nu depinde de circumstanţele şi cadrul participativ al comunicării.
Cele trei probe, logos, ethos, pathos, trebuie să fie în echilibru pentru a vorbi de argumentare;
când dezechilibrul se produce în defavoarea logosului, deci a logicii interne a discursului, a
probei obiective, favorizându-se probele subiective, contextuale, argumentaţia se transformă în
manipulare.

2
 În prima parte, mantalogia, oratorul trebuie să găsească idei, lucruri adevărate sau
verosimile pentru a face o cauză plauzibilă şi a o transmite convingător auditorului.
Tasologia, arta dispunerii unui discurs; structurarea lui sintagmatică vizează distribuirea
secvențelor conform unei scheme aproape invariabile.
Prima parte a discursului enunță sumar conținutul acestuia, urmărește câștigarea atenției
auditoriului și se numește exordiu: „La mulţi ani, români! Ne vedem pentru al şaptelea an în
Piaţa Universităţii. Ne-a fost greu, dar am ajuns la un capăt de drum şi începem un alt drum,
drumul victoriei noastre, drumul bucuriei noastre.” Calitățile unui bun exordiu sunt simplitatea,
onestitatea și claritatea. În acest caz exordiul este unul oral direct gradat(exordiul clasic) și
implică utilizarea limbajului, a mimicii, a gesturilor, adecvarea vestimentației și chiar a posturii
corporale, toate acestea reprezentând așa-zisa „probă a ethosului”; doar un bun orator va reuși să
câștige încrederea auditoriului prin modul său de a argumenta.
Narațiunea reprezintă exprimarea unei fapte săvârșite sau înfățișate ca săvârșite care
urmărește să convingă, astfel principalele calități ale narațiunii sunt: credibilitatea,
verosimilitatea, probabilitatea. Se mai numește și descriere deoarece oratorul descrie
evenimentele, nu doar le relatează: „Zilele acestea foarte mulţi îşi pun întrebarea cine a dus
România în Uniunea Europeană? Românii au dus România în Uniunea Europeană şi astăzi
suntem gata să fim membri ai Uniunii Europene pentru că aţi vrut voi, fiecare român, fiecare
cetăţean, fiecare român din frontierele României, fiecare român din afara frontierelor. Poate la
fel ca noi au vrut şi românii din Moldova, şi românii din Ucraina, şi românii din Serbia, şi
românii din Bulgaria, şi românii din Ungaria, şi românii de peste tot din lume. Voi toţi, românii,
să fiţi dat şansa uriaşă să fiu preşedintele României atunci când intrăm în Uniunea Europeană şi
pentru asta vă mulţumesc.”
Confirmarea sau „proba logosului”reprezintă momentul expunerii argumentelor,
formulate ca o concluzie a faptelor descrise în narațiune: „Peste câteva secunde începe anul
2007, un an al demnităţii noastre. După ce în 2004 am intrat în NATO, ne-am asigurat
securitatea. Intrând în Uniunea Europeană, ne asigurăm pacea şi prosperitatea. Este o şansă
uriaşă pentru noua generaţie să depindă de ea şi de nimeni altcineva.”
Peroraţia este partea ultimă a discursului şi constă într-o recapitulare a argumentelor
principale, de data aceasta, însă, într-o formă accentuat persuasivă, prin amplificarea a ceea ce
este în favoarea acceptării tezei avansate către auditor şi prin slăbirea posibilelor

3
contraargumente. De cele mai multe ori, se face apel la sentimente: milă, simpatie etc (pathos).
Președintele îi încurajează pe români să fie puternici, hotărâți, să-și ia viața în propriile mâini și
să știe ce vor. Discursul se încheie, la fel cum a început, cu „La mulţi ani, români!”
Teoria elocuției este un capitol foarte dezvoltat al retoricii. Terminologia este împrumutată
de multe domenii: poetică, gramatică şi chiar muzică şi arhitectură. Elocuția reprezintă
dimensiune estetică a discursului, este o artă a stilului (stilistica). Această artă priveşte:
corectitudinea gramaticală, alegerea cuvintelor, efectele de ritm, figurile și tropii; toate aceste
elemente trebuie să contureze un stil clar. În acest discurs, Traian Băsescu utilizează ca figuri de
stil: repetiția și enumerația(„românii din Moldova, şi românii din Ucraina, şi românii din Serbia,
şi românii din Bulgaria, şi românii din Ungaria, şi românii de peste tot din lume”),
epitetul(„şansă uriaşă”),și inversiunea(„noua generaţie”). Totodată, în discursul președintelui
predomină conjuncția „și”care pune în raport de coordonare termenii uzuali, conciși, clari din
vocabularul fundamental, președintele fiind conștient că se adresează unui public eterogen, din
diverse categorii sociale.
Cuvintele sunt uneori conotative, urmărindu-se astfel impresionarea, persuadarea,
manipularea auditoriului: „Voi toţi, românii, mi-aţi dat şansa uriaşă să fiu preşedintele României
atunci când intrăm în Uniunea Europeană şi pentru asta vă mulţumesc”.
Sub aspect morfologic, textul politic se aseamănă cu textul publicistic. Sunt de notat
următoarele aspecte: apar o varietate de moduri și timpuri (exemplu: „ne vedem”, „ne-a fost”,
„am ajuns”, „începem”, „să fiţi” etc); formele verbale folosite cunosc toate persoanele:
persoana I singular și plural(„să fiţi”,„noi”), persoana a II-a:(„voi”) și persoana a III-a(„își”).
In analiza unui text, trebuie avute în vedere următoarele repere: natura interlocutorilor și
raportul stabilit între aceștia. În ceea ce privește natura interlocutorilor, în textul politic,
emițătorul este de natură fizică (politicianul). Receptorul este publicul larg, neomogen,
comunitatea socială respectivă. Ca atare, mesajul trebuie sa fie simplu, accesibil, subiectiv, dar și
să motiveze. În cazul de față emițătorul este Traian Băsescu, el se adresează publicului din Piața
Universității la cumpăna dintre ani.
Raportul dintre interlocutori se bazează pe o relație de amiabilitate, de pretinsă apropiere
a emițătorului față de receptor (Ex: “romani”, “fiți puternici”). Acest raport se bazează pe buna
cunoaștere a receptorului de către emițător.

4
 În concluzie, un discursul trebuie spus, dar nu oricum. Un bun orator trebuie să fie atent
la: utilizarea vocii, gesturi, mimica și debutul verbal(volum, ritm, intonaţie). Eu am ales tema
acestui discurs politic deoarece redă un punct important în dezvoltarea țării, respectiv, evoluția
României pe plan extern, aceasta avea să facă parte dintr-o uniune politică și economică.

Sitografie:
 https://docgo.net/viewdoc.html?utm_source=a-ene-elemente-de-retorica-si-neoretorica