NURSING COMUNITAR

A.N.A. (North American Association) da urmatoarea definitie pentru nursingul comunitar :

Nursingul comunitar nu este numai o sinteza a practicii de nursing si a educarii in domeniul sanatatii, ci are
scopul de a mentine si a stimula sanatatea populatiei. Ingrijirile au un caracter continuu. Ingrijirea este
orientata asupra individului, a familiei sau a grupului si contribuie astfel la sanatatea intregii populatii a zonei
respective (sau oras).
Definitia sanatatii individuale
din constitutia O.M.S.: "stare de bine completa din punct de vedere fizic, mintal si social si nu numai absenta
bolii sau infirmitatii" este cea mai frecvent utilizata. Caracteristicile acestei definitii sunt: -este acceptata de
toata lumea ca o "aspiratie";-realizarea ei presupune responsabilitatea societatii; -subliniaza caracterul
pozitiv si multiaxial al sanatatii. Factorii care infuenteaza starea de sanatale au fost grupati pornindu-se de la
un concept al lui LALONDE, completat de Dever

Factori biologici : ereditate; caracteristici demografice ale populatiei.

Factori ambientali; factorii mediului fizic (apa, aer, sol, vegetatie, aliment) si social (factori socio-culturali,
educationali ).

Factori comportamentali, alitudini, obiceiuri.

Serviciile de sanatate (preventive, curative, recuperatorii).

Definitie. Prin I.P.S. intelegem:

- ingrijiri esentiale de sanatate - accesibile tuturor persoanelor si familiilor din comunitate - prin mijloace ce le
sunt acceptabile - cu participarea lor plenara - si la un pret de cost abordabil comunitatii si tarii. I.P.S. se
sprijina pe comunitate.

Definitia comunitatii
Prin comunitate intelegem ansamblul unei populatii de pe un teritoriu geografic determinat, de care este
legal prin interese si valori comune, avand o forma de gestiune administrative, iar membrii sai au interrelatii
cu grupuri sociale si institutii.
I.P.S. - sunt denumite si ingrijiri de sanatate comunitare,
pentru ca solicita participarea comunitatii (membrilor acesteia). Deci omul in globalitatea sa, cu necesitatile
sale bio-fiziologice, psiho-sociale, culturale si spirituale poate activa
ca un copartener si nu numai ca receptor pasiv
de diverse prestatii.
I.P.S. favorizeaza ingrijiri complete, ingloband:

- promovarea sanatatii

- prevenirea imbolnavirilor
- ingrijirile curative curente si obisnuite
- recuperarea
- urgentele

I.P.S. acopera
trei niveluri de interventii si anume:

1) ingrijiri de prevenire
prlmara

2) ingrijiri de prevenire
secundara

3) ingrijiri de prevenire
tertiara

Se poate vorbi si de interventia de nivel 4 (patru), m cazul bolilor terminale (sustinerea familiei etc.).
Nivelul interventiei are trei componente (se diferentiaza pe trei etaje):
-profilaxia primara
– evitarea initierii si declansarii procesului patologic;
-profilaxia secundara
– evitarea depistarii tardive a bolii;
-profilaxia tertiara
– evitarea urmarilor nefaste ale bolii (incapacitate, invaliditate, handicap, deces). Termenul de
PROFILAXIE, incorporeaza de fapt scopurile medicinii si anume :
Promovarea sanatatii
Pastrarea sanatatii
Refacerea sanatatii
Reducerea suferintei si a durerii
Distingem 4 nivele de profilaxie (tabelul):

Primordiala

Primara

Secundara

Tertiara

Profilaxia primordiala

Scopul : preintampinarea aparitici si consolidarii in populate a unor aspecte sociale, economice si

culturale ale modului de viata care se stie ca pot antrena cresterea riscului de imbolnavire. Caracteristici :

Populatie generala. Anumite grupuri. Sanatoasa.

Masurile sc aplica inainte dc aparitia factorilor de risc.

Profilaxia primara
: urmareste prevenirea aparitiei bolii, deci reducerea incidentei bolii si a altor abateri de la starea de
sanatate, prin control asupra factorilor cauzali si de risc.
Caracteristici:
•Populatie generala. Anumite grupuri. Sanatoasa.
•Tinerea sub control a factorilor de risc in vederea prevenirii maladiilor.

Profilaxia secundara
: masurile ce pot fi aplicate populatiei si indivizilor pentru depistarea si interventia eficienla necesara
corectarii abaterilor depistate de la starea de sanatate. Caracteristici:
•Populatie sanatoasa dar care detine si bolnavi in stadiu precoce.
•Necesitatca depistarii precoce a imbolnavirilor in vederea unei interventii eficiente.
Presupune investigatii clinice, paraclinice si de laborator care sc fac in cadrul unor examinari profilactice de
masa
Profilaxia tertiara
: masurile clinice necesare pentru a preveni evolutivitatea sau a reduce complicatiile dupa ce boala este
deja manifecta . Caracteristici :
•Boala in stadiul avansat necesitand tratament curativ si recuperatoriu
•Tratamentul se aplica in vederea prevenirii agravarii si complicatiilor incapacitatii , invaliditatii si chiar a
decesului

Preventia primara:
acte deslinate sa diminueze incidenta unei maladii intr-o populatie (igiena mediului - vaccinarea - ergonomia
- educatia pentru sanatate)

Preventia secundara:
acte destinate sa diminueze prevalenta unei boli intr-o populatie (depistarea pentru punerea in practica a
tratamentului primelor simptome).

Preventia tertiara:
acte destinate sa diminueze prevalent incapacitatilor cronice sau recidivelor intr-o populatie.

ÎNGRIJIRI PRIMARE DE SĂNĂTATE

Îngrijirile primare de sănătate reprezintă:

îngrijirile esenţiale de sănătate;

accesibile tuturor persoanelor şi familiilor din comunitate;

prin mijloace ce le sunt acceptabile;
şi la un preţ de cost abordabil comunităţii şi ţării.

Îngrijirile primare de sănătate se sprijină pe comunitate.

Definiţia comunităţii

Comunitatea este totalitatea unei populaţii de pe un teritoriu geografic determinat, cu o formă de gestiune
administrativă, membrii săi având interrelaţii cu grupuri sociale şi instituţii
(La noi baza e reprezentată de comune, oraşe)
.
De la nivelul comunităţii pleacă îngrijirile primare de sănătate. Indivizii, familiile şi grupurile îşi asigură singuri
responsabilitatea acţiunilor de sănătate. Pentru realizarea acestei strategii, s a considerat că este necesară
schimbarea vechii concepţii de asistenţă medicală, când acţiunile de sănătate au fost orientate spre lupta
împotriva bolii şi se acordă o atenţie mai mare refacerii sănătăţii.

În concepţia actuală
, se consideră că o asistentă medicală bună presupune trecerea de la îngrijirile terapeutice la îngrijirile
primare de sănătate

Îngrijirile primare de sănătatesunt denumite şi îngrijiri de sănătate comunitare pentru că necesită sprijinul
comunităţii.

Îngrijirile primare de sănătate determină îngrijiri complete, înglobând:

promovarea sănătăţii;

prevenirea îmbolnăvirilor;
 îngrijirile curative curente şi obişnuite;

recuperarea;
urgenţele.

Îngrijirile primare de sănătate acoperă trei niveluri de intervenţii şi anume:

1.îngrijiri de prevenire
primară;
2.îngrijiri de prevenire
secundară;
3.îngrijiri de prevenire
terţiară;
4.intervenţia de nivel 4 - în cazul bolilor terminale, susţinerea familiei etc.

Nivelurile de intervenţii:

1. Îngrijiri de prevenire primară

constau din:

menţinerea şi promovarea sănătăţii, dar şi prevenirea îmbolnăvirilor.

educaţia sanitară;

prevenirea specifică (vaccinări, profilaxia unor boli);

2. Îngrijiri de prevenire secundară

cuprind:
intervenţii curative
- pentru tratamentul bolilor şi prevenirea agravării sau a complicaţiilor.
Asistenta are rolul de a descoperi problemele în timp.
3.Îngrijiri de prevenire terţiară
urmăresc recuperarea. Asistenta are rolul de a susţine persoana îngrijită pentru a se adapta la diferite
dificultăţi cauzate de problemele de sănătate.

Pentru asigurarea dezvoltării

îngrijirilor primare de sănătate
sunt necesare:
Identificarea îngrijirilor primare de sănătate.;

Iniţierea personalului sanitar, a consumatorilor în îngrijirile primare de sănătate.;

Să se facă cunoscută valoarea socială şi economică a îngrijirilor primare de sănătate.

1. Identificarea îngrijirilor primare de sănătate impune cunoaşterii şi studierea unui întreg

ansamblu de caracteristici:

– climatul, resurse de apă, caracteristicile populaţiei, nivelul de educaţie a populaţiei, categorii sociale,
resurse economice, caracter urban sau rural, etc.
2. Iniţierea personalului sanitar şi a consumatorilor de îngrijirile primare de sănătate

a) - pregătirea lucrătorilor sanitari pentru a înţelege îngrijirile primare de sănătate, indiferent de mediu:
-mediul familial - domiciliul; -mediu de muncă
- activitatea bărbaţilor, femeilor;
-alte medii-cultural, petrecerea timpului liber etc.; -mediu şcolar
-copii.
Aceştia trebuie:

să ştie să asculte;

să fie capabili să înţeleagă propunerile făcute;

să ştie să utilizeze informaţiile;

să ştie să alcătuiască un plan de îngrijiri;

să înveţe să muncească cu alte modele sociale diferit de cel ce îngrijeşte şi cel îngrijit.

Modele sociale trebuie stabilite pe relaţii de egalitate şi recunoaştere reciprocă. Personalul din sistemul
sanitar trebuie să înveţe să renunţe la complexele de superioritate sau de inferioritate între diferitele categorii
profesionale.
Asistenta generalistă – a cărei activitate se desfăşoară în comunitate, trebuie să menţină contacte regulate
cu persoane, familii, grupuri, la domiciliu, la şcoală, la instituţii.
- populaţia trebuie pregătită să lucreze cu lucrătorii sanitari.

3. Să se recunoască valoarea socială şi economică a îngrijirilor primare de sănătate şi a

persoanelor care le acordă

Să studieze costul, incidenţa economică a îngrijirile primare de sănătate ţinând cont de:
– durata timpului de muncă;

– mijloacele şi tehnologiile necesare;

– cheltuieli;
– dotarea cu personal.