Conform prezumţiei de continuitate a activităţii , o entitate este văzută ca

aptă să îşi continue activitatea în viitorul previzibil.

Situaţiile financiare cu scop general sunt întocmite în baza principiului continuităţii
activităţii, exceptând situaţia în care conducerea intenţionează să lichideze entitatea sau să
oprească operaţiunile, sau nu are nicio alternativă realistă decât aceea de a face acest lucru.
Situaţiile financiare cu scop special ar putea sau nu să fie întocmite în conformitate
cu un cadru general de raportare financiară pentru care principiul continuităţii activităţii este
relevant (de exemplu, principiul continuităţii activităţii nu este relevant pentru
anumite situaţii financiare întocmite în baza unui principiu bazat pe taxe în anumite
jurisdicţii). Atunci când folosirea principiului continuităţii ctivităţii este adecvată, activele
şi datoriile sunt înregistrate în baza faptului că entitatea va fi aptă să îşi realizeze activele
şi să se descarce de datorii în cursul normal al activităţii.

Responsabilitatea pentru evaluarea capacităţii entităţii de a-şi continua

activitatea
Anumite cadre generale de raportare financiară conţin o cerinţă explicită
conform căreia conducerea trebuie să facă o evaluarea explicită cu privire la capacitatea
entităţii de a-şi continua activitatea, şi standarde cu privire la aspectele ce trebuie luate în
considerare şi prezentări care trebuie făcute în legătură cu continuitatea activităţii. De
exemplu, Standardul Internaţional de Contabilitate (IAS) 1 cere conducerii să
analizeze capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea. Cerinţele detaliate privind
responsabilitatea conducerii de a evalua capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea şi
prezentările din situaţiile financiare legate de acestea ar putea de asemenea să fie
specificate în lege sau regulament.
Evaluarea conducerii cu privire la capacitatea entităţii de a-şi continua
activitatea implică un raţionament , la un anumit moment în timp, cu privire la rezultatele
viitoare ale evenimentelor sau condiţiilor. Următorii factori sunt relevanţi pentru
raţionamentul respectiv :
 Gradul de incertitudine asociat cu rezultatul unui eveniment sau condiţii creşte
semnificativ cu cât evenimentul, condiţia sau rezultatul se produce mai târziu în
viitor. Din acel motiv, majoritatea cadrelor generale de raportare financiară care dispun în
mod explicit efectuarea unei evaluări de către conducere specifică perioada pentru care
conducerea trebuie să ia î n considerare toate informaţiile disponibile.
 Mărimea şi complexitatea entităţii, natura şi starea afacerii sale şi gradul în care
raţionamentul privind rezultatul evenimentelor sau condiţiilor este afectată de factorii
externi.
 Orice raţionament privind viitorul se bazează pe informaţii disponibile la
momentul la care judecata se face. Evenimente ulterioare ar putea să rezulte în
concluzii care nu sunt în concordanţă cu raţionamente care au fost rezonabile la momentul
la care au fost făcute.

Responsabilităţile auditorului
Responsabilitatea auditorului este aceea de a obţine probe de audit adecvate şi
suficiente cu privire la gradul de adecvare a folosirii de către conducere a principiului
continuităţii activităţii în pregătirea şi prezentarea situaţiilor financiare şi de a trage
concluzii dacă există o incertitudine semnificativă privind capacitatea entităţii de a-şi
continua activitatea. Această responsabilitate există chiar şi dacă cadrul general de
raportare financiară folosit în întocmirea situaţiilor financiare nu include o cerinţă explicită
pentru conducere să facă o evaluarea specifică privind capacitatea entităţii de a-şi continua
activitatea.
 Totuşi, aşa cum este descris în ISA 200,efectele potenţiale ale limitărilor inerente ale
capacităţii auditorului de a detecta denaturări semnificative sunt mai mari pentru
evenimente sau condiţii din viitor care ar putea cauza încetarea activităţii entităţii. Auditorul
nu poate prezice asemenea evenimente sau condiţ ii viitoare. În consecinţă, absenţa oricărei
referinţe cu privire la incertitudinea privind continuitatea activităţii într-un raport de audit
nu poate fi văzută ca o garanţie a capacităţii entităţii de a-şi continua activitatea.
Obiectivele auditorului sunt:
(a) Să obţină probe de audit suficiente şi adecvate privind gradul de adecvare a
aplicării principiului continuităţii de către conducere în întocmirea situaţiilor financiare;
(b) Să tragă concluzii, în baza probelor de audit obţinute dacă există o incertitudine
legată de evenimente sau condiţii din viitor care ar putea să dea naştere la îndoieli
semnificative privind capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea; şi
(c) Să determine implicaţiile pentru raportul de audit .

Proceduri de evaluare a riscurilor şi activităţi conexe

1.Atunci când efectuează procedurile de evaluare a riscurilor dispuse de ISA 315,
auditorul trebuie să în considerare măsura în care există evenimente sau condiţii
care ar putea să pună în mod semnificativ la îndoială capacitatea entităţii de a-şi continua
activitatea. În acest scop, auditorul va determina dacă conducerea a efectuat deja o
evaluare preliminară a capacităţii entităţii de a-şi continua activitatea.
2. Auditorul trebuie să fie atent pe tot parcursul auditului la probele de audit sau la
evenimentele sau condiţiile care ar putea să pună în mod semnificativ la îndoială
capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea.
Dacă s-au identificat evenimente sau condiţii care ar putea pună în mod semnificativ
la îndoială capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea, auditorul trebuie să obţină probe
de audit suficiente şi adecvate pentru a determina dacă există sau nu o incertitudine
semnificativă, prin efectuarea de proceduri de audit suplimentare , inclusiv luarea în
considerare a factorilor de atenuare. Aceste proceduri vor include:
(a) Acolo unde conducerea nu a efectuat încă o evaluare a capacităţii entităţii de a-
şi continua activitatea, se cere ca, conducerea să facă această evaluare.
(b) Evaluarea planurilor de viitor ale conducerii privind acţiuni viitoare în legătură
cu evaluarea capacităţii entităţii de a-şi continua activitatea, a faptului dacă
rezultatul acestor planuri este în măsură să îmbunătăţească situaţia şi dacă planurile
conducerii sunt realizabile în circumstanţele date.
(c) Acolo unde entitatea a pregătit o proiecţie a fluxului de numerar, şi analiza
proiecţiei este un factor semnificativ în luarea în considerare a rezultatelor evenimentelor
sau condiţiilor în viitor pentru evaluarea planurilor conducerii privind acţiuni viitoare:
(d) Luarea în considerare a faptului dacă fapte sau informaţii adiacente au devenit
disponibile de la data la care conducerea şi-a făcut evaluarea.
(e) Cererea de declaraţii scrise din partea conducerii şi acolo unde este cazul de la
persoanele însărcinate cu guvernanţa, privind planurile lor de acţiune pe viitor şi
fezabilitatea acestor planuri.