IV.

TRADUCTOARE DE NIVEL

1. Definirea nivelului fluidelor

Nivelul este mărimea prin care se caracterizează cantităţile de materiale lichide sau solide în
stare granulară ori pulverulentă conţinute în diverse recipiente, rezervoare sau bazine şi care se ex-
primă prin înălţimea de la un reper luat drept referinţă (de obicei baza rezervorului) până la suprafa-
ţa materialului respectiv.
Această suprafaţă separă două medii, cel format din materialul aflat la partea inferioară a re-
zervorului şi cel situat deasupra, în mod frecvent acesta fiind aerul. Se întâlnesc şi situaţii în care re-
zervorul conţine două lichide nemişcibile, cu mase specifice diferite, în acest caz nivelul exprimă
înălţimea la care se găseşte suprafaţa lichidului cu masa specifică mai mare. Ca urmare, din consi-
derente de generalizare, în tehnică nivelul se defineşte ca fiind înălţimea h [m] la care se află supra-
faţa de separaţie a două medii cu proprietăţi fizice diferite, în raport cu un reper dat.
Potrivit definiţiei de mai sus, sub raport dimensional, nivelul este o mărime de natura unei
lungimi. Ca urmare, din punct de vedere principial, traductoarele de nivel derivă din traductoarele
pentru mărimi geometrice (deplasare, distanță, poziție, proximitate, traiectorie) prevăzute cu dispo-
zitive suplimentare şi adaptări tehnologice adecvate cerinţelor impuse de particularităţile substanţe-
lor al căror nivel se măsoară.
Traductoarele de nivel au o largă utilizare în special în automatizarile industriale și nu numai,
deoarece nivelul reprezintă un parametru important pentru desfăşurarea anumitor procese tehnologi-
ce, intervenind astfel în numeroase bucle de reglare. Acestea permit măsurarea indirectă a cantităţi-
lor de materiale exprimate sub formă de volum sau masă. De exemplu, în cazul unor rezervoare
verticale cilindrice sau prismatice, de secţiune constantă A [m2], volumul ocupat de materialul con-
ţinut până la nivelul h faţă de fundul plat al rezervorului este:
(1) Vh = A · h [m3],
iar masa:
(2) mh = ρ · A · h [kg],
unde ρ [kg/m3] este masa specifică a materialului, considerată de asemenea constantă.
Relaţiile (1) şi (2) arată o dependenţă liniară între nivel şi volum, respectiv masă, ceea ce evi-
denţiază modalitatea de determinare a acestora prin prelucrări simple ale semnalelor furnizate de
traductoarele de nivel (pentru masă, dacă ρ nu se cunoaşte sau variază, este necesar şi un traductor
de densitate). Dependenţa de nivelul h al volumului sau masei se poate stabili şi în cazul unor rezer-
voare de formă mai complicată, ea putând deveni, în unele cazuri, neliniară.
Metode de măsurare a nivelului:
1. Metode continue, când se urmăreşte în permanenţă măsurarea nivelului prin intermediul
lungimii coloanei de substanţă şi discontinue, când se urmăreşte măsurarea nivelului între anumite
limite, de obicei minime şi maxime.
2. Metodele directe, caz în care se măsoară lungimea (înălţimea) efectivă a coloanei de sub-
stanţă şi indirecte dacă nivelul se determină cu ajutorul unor mărimi intermediare: presiune, masă,
parametri ai circuitelor electrice (R, L, C), atenuarea unei radiaţii etc..
Pentru măsurarea nivelului se pot utiliza metode care au la bază măsurarea altor mărimi.
2. Particularităţile şi cerinţele impuse traductoarelor de nivel
Diversitatea aplicaţiilor, atât sub raportul particularităţilor fizice cât şi a1e performanţelor pe
care le solicită, au condus la o gamă relativ mare de tipuri pentru traductoarele de nivel. Varietatea
cerinţelor impuse determină deosebiri atât din punctul de vedere al principiilor de funcţionare, cât şi
al realizărilor tehnologice. Principalii factori care diferenţiază traductoarele de nivel şi care repre-
zintă totodată criterii de alegere, în funcție de particularitățile aplicațiilor, sunt:
▪ starea de agregare ale lichidului de măsurat şi proprietăţile fizico-chimice ale acestuia (de na-
tură mecanică, termică, optică, electrică, acţiunea corozivă, pericolul de explozie);

1
 ▪ forma şi dimensiunile rezervorului, presiunea de lucru;
▪ măsurarea nivelului suprafeţei de separaţie în raport cu aerul sau alt mediu şi, în acest caz, pro-
prietăţile fizico-chimice ale acestuia;
▪ existenţa şi influenţa exercitată de mărimile perturbatoare asupra elementelor sensibile (de
exemplu suspensii în lichide care pot produce depuneri);
▪ măsurarea continuă, discontinuă sau numai sesizarea unor valori limită ale nivelului;
▪ generarea semnalului de ieşire sub formă analogică sau numerică pentru afişare locală sau
transmisie la distanţă.
3. Tipuri de traductoare de nivel
Elementele sensibile ale traductoarelor de nivel determină tipul acestor traductoare:
1. Elemente sensibile pentru nivelul lichidelor : cu plutitor sau cu imersor (ambele funcţio-
nând pe principiul presiunii hidrostatice), cu radiații (ultrasonore, nucleare, luminoase sau termice),
bazate pe proprietăţi electrice (rezistive, capacitive, inductive).
2. Elemente sensibile pentru nivelul substanţelor granulare si pulverulente: cu sondă palpatoa-
re, cu sondă capacitivă, cu sondă inductivă, cu paletă rotitoare, cu sondă de vibraţie, cu sondă pneuma-
tică (ultimele trei tipuri fiind folosite în realizarea sesizoarelor de nivel).
Elementele sensibile de nivel bazate pe proprietăţi electrice îşi modifică un parametru electric
(rezistenţă, capacitate, inductanţă) sub acţiunea nivelului lichidului de măsurat. Dezvoltarea lor se
explică prin avantajele pe care le prezintă, remarcându-se lipsa pieselor în mişcare, simplitatea cons-
tructivă, atât a elementelor sensibile cât şi a adaptoarelor, precum şi prin larga lor utilizare ca semnali-
zatoare de nivele limită.
Proprietăţile fizico-chimice ale lichidelor sunt determinante în adoptarea principiilor pe care
se bazează funcţionarea traductoarelor de nivel, respectiv ele condiţionează în mod esenţial realiza-
rea elementelor sensibile.
Elementele sensibile de nivel cu sondă rezistivă
Elementele sensibile cu sondă rezistivă se utilizează în lichide conductibile (conductibilitatea
minimă este 2  10-3S/m), cea mai frecventă utilizare fiind la semnalizatoarele de nivel limită (figura 1),
lichidul comportându-se ca un scurtcircuit între sonda–electrod şi rezervorul metalic, sau între două
sonde electrod montate la acelaşi nivel, în cazul rezervoarelor realizate din materiale izolatoa-re,
sau între două armături metalice–pereche dispuse pe suportul izolant al sondei.
Sondele–electrod se construiesc din metale rezistente la coroziune (oţel inoxidabil), protejate în
teci din materiale izolante, iar adaptoarele cuprind un detector tranzistorizat cu prag, care comandă un
circuit de ieşire tip releu cu contacte sau un detector cu circuite integrate digitale care sesizează poziția
nivelului în funcție perechea de armături metalice care este în contact cu lichidul.

(a) (b) (c)

Figura 1. Exemple de utilizări ale sondelor–electrod în măsurarea nivelului:
(a) Semnalizarea unui singur nivel limită; (b) Semnalizarea mai multor nivele limită; (c)
Semnalizarea unui singur nivel limită în rezervoare izolate electric.

2
 Nivelul unui lichid conductor se poate determina măsurând conductanţa electrică între doi
electrozi introduşi în rezervorul ce trebuie monitorizat. Metoda este simplă şi ieftină. Conductanța
electrică G este inversul rezistenţei electrice R:
1 A H d
(3) G  R    d    d [Ω–1] ([S]),
l l

în care: ρl – rezistivitatea electrică a lichidului [W · m]; d – distanța dintre electrozi [m]; A = H · L –

aria electrozilor acoperita de lichid [m2]; L – lățimea electrozilor [m]; H – nivelul lichidului [m].
Se poate menţine nivelul între două limite folosind două perechi de electrozi cu lungimi diferi-
te. Când nivelul lichidului atinge perechea scurtă se opreşte alimentarea rezervorului, iar când este
sub nivelul perechii lungi se porneşte alimentarea rezervorului.
Dezavantajul metodei constă în faptul că rezistivitatea respectiv conductivitatea lichidului este
dependentă de temperatură, natura, compoziţia lichidului precum şi de impurităţi. Toate acestea in-
fluenţează precizia măsurării. Traductoarele vin în contact direct cu substanţa care poate să le dis-
trugă. Fenomenul de electroliză poate coroda electrozii sau contamina lichidul vizat. Se minimizea-
ză aceste efecte folosind pentru electrozi materiale inerte chimic și tensiuni de măsură mici.
Traductoarele rezistive pot fi asociate cu un plutitor, braţul plutitorului acţionând pe cursorul
unui potenţiometru (figura 2), modificând astfel rezistenţa acestuia.
După cum se cunoaşte, variaţia rezistenţei este dată de:
l
(4) R    ,
A
unde:  – rezistivitatea electrică; l – lungimea conductorului; A
– secţiunea conductorului. Cursor
Modificând lungimea conductorului, practic se va modifi- L U
ca rezistenţa electrică R. x
Rezistenţa de ieşire a potenţiometrului se modifică propor- Ux
ţional cu deplasarea cursorului:
R Figura 2. Potențiometru liniar
(5) Rx  x,
L
unde: R – rezistenţa electrică a potenţiometrului; L – lungimea potenţiometrului, x – deplasarea
U cursorului.
Deoarece măsurarea rezistenţei este greoaie, se alimentează potenţiometrul cu o tensiune con-
tinuă stabilizată U, tensiunea de ieşire a acestuia Ux depinzând numai de x, deoarece U şi L sunt
constante.
Numai în cazul în care tensiunea de alimentare este stabilizată şi valoarea curentului ce străba-
te potenţiometrul este redusă, traductorul reproduce corect caracteristicile.
Pe acest principiu sunt construite, de exemplu, sondele pentru măsurarea cantităţii de combus-
tibil din rezervoarele unor automobile.
4. Traductor analogic de nivel, cu semnal unificat
Traductorul analogic de nivel, cu semnal unificat, determină cu precizie ridicată nivelul apei
dintr-un vas (rezervor) etalonat cu capacitate mare, din cadrul unui stand destinat verificării, de
exemplu a contoarelor de apă industriale, plecând de la următoarele date inițiale:
1. Volumul vasului etalonat: VV = 7000 ℓ (dm3).
2. Diametrul vasului în partea superioară, unde se va citi nivelul: DV = 1000 mm.
3. Înălţimea maximă la care urcă coloana de apă din vas: Hapă = 750 mm.
4. Precizia de măsurare a nivelului apei din vasul etalonat: ε < 0,1%.
5. Densitatea specifică a apei: apă = 103 kg/m3.
6. Precizia de citire a nivelului mercurului, ∆Hg: 1 mm;

3
 7. Posibilitatea alimentării cu tensiune alternativă (220V sau 24V, 50Hz), sau cu tensiune con-
tinuă auxiliară de 24V.
8. Traductorul să furnizeze la ieșire un semnal unificat, în gama: Ie = (4…20) mA.
4.1. Alegerea metodei de măsurare
Ca metodă de măsurare se impune metoda rezistivă, deoarece permite o citire continuă a nive-
lului deci foarte precisă şi în acelaşi timp nu este influenţată de mediul înconjurător. Elementul sen-
sibil ES al traductorului TN va fi un rezistor Rx (bobinat pe un suport izolant) introdus într-un tub
din material dielectric TB în care se află mercur, figura 3.
S-a ales soluţia cu mercur deoarece mercurul este electroconductiv şi are o densitate şi o tensi-
une superficială foarte mari. Datorită tensiunii superficiale mari, mercurul nu „udă” pereții tubului
și spirele rezistorului. Acest lucru este un avantaj în favoarea preciziei indiferent de soluţia aleasă
pentru citirea nivelului.
Alegerea mercurului s-a datorat și faptului că vasul cu apă fiind foarte mare citirea directă a
nivelului apei ar fi dus la o soluţie cu gabarit mare din punct de vedere constructiv sau la o metodă
bazată pe radiații (unde radio, ultrasunete, luminoase). Metoda cu radiații nu este convenabilă deoa-
rece nu poate fi controlată agitaţia apei, iar traductorul ar fi afectat de fenomenul de „spumare”.
Variația nivelului apei din vasul etalonat determină modificarea nivelului mercurului cu ajuto-
rul unui amplificator hidraulic AH, alcătuit din camera de separare a mediilor, în care este introdus
pistonul, și valva de aer.

D3 (S3)
DV TB Db

ES
Vas cu apă (Rx)
etalonat TN
Hapă

U
Valvă
S1 PS
D2


D2

F1
HHg

AH

S2 F2
Mercur
Aer
D1

Figura 3. Principiul și metoda de măsurare a nivelului

AH: amplificador hidraulic; PS: piston de separare; ES: element sensibil (rezistor din nicheli-
nă bobinată pe o baghetă izolantă); TB: tub izolant; TN: traductor de nivel.
DV: diametrul vasului circular în care se doreşte măsurarea nivelului; D 1: diametrul pistonului
de separare pe partea pe care acţionează presiunea statică a apei; D 2: diametrul pistonului de
separare pe partea pe care acţionează presiunea statică a mercurului; D 3: diametrul tubului izo-
lant în care se va introduce bagheta de textolit bobinată cu conductorul de nichelină; D b: dia-
metrul baghetei de textolit; S1: suprafaţa secţiunii corespunzătoare diametrului D 1; S2: suprafa-
ţa secţiunii corespunzătoare diametrului D2; S3: suprafaţa secţiunii corespunzătoare diametru-
lui D3; U: tensiunea continuă aplicată elementului sensibil.
Funcționarea traductorului se bazează pe diferența de greutate dintre apă și mercur.

4
 
Greutatea coloanei de apă din vas împinge cu o forţă F1 pe suprafaţa S1 a pistonului de sepa-

rare a mediilor PS. În acelaşi timp greutatea coloanei de mercur exercită o forţă F2 asupra suprafe-

ţei S2 a pistonului PS. În momentul în care apa urcă în vas, forţa F1 crește, ceea ce duce la deplasa-
rea pistonului pe o distanţă proporţională cu creşterea coloanei de apă. Această deplasare va deter-
mina creşterea nivelului de mercur din tubul elementului sensibil (în care se efectuează măsurarea).
Coloana de mercur va șunta porțiunea din rezistor imersată în mercur, ca urmare a deplasării
pistonului PS. Informația despre nivelul apei din vasul
etalonat va fi sub forma unei căderi de tensiune electrică Ie
pe spirele neimersate ale rezistorului și proporțională cu
Element
nivelul mercurului. Pentru aceasta se va utiliza o sursă U = 10Vcc rezistiv IA
precisă de tensiune continuă U, încorporată în adaptorul
Rx
traductorului. Astfel adaptorul va fi un convertor tensiu-
ne (rezistență)–curent semnal unificat. Intensitatea cu-
rentului electric Ie va fi măsurată cu un miliampermetru Figura 4. Principiul de măsurare a
IA, figura 4. curentului electric
Ținând cont de aspectele menționate, traductorul
de nivel este:
▪ de tip parametric (necesită o sursă suplimentară de energie);
▪ măsoară o mărime neelectrică (nivelul);
▪ traductor analogic, pentru că semnalul de ieșire este intensitatea curentului electric, care este o
funcție continuă liniară, deci caracteristica statică este liniară;
▪ traductor direct, deoarece realizează o singură transformare: tensiunea culeasă pe elementul
sensibil este convertită în curent electric.
4.2. Schema electrică a traductorului de nivel cu semnal unificat
4.2.1. Descrierea schemei electrice
Așa cum se cunoaște, în cadrul unui traductor adaptorul convertește semnalul generat de ele-
mentul sensibil într-un semnal electric de ieşire, de regulă unificat. Semnalele de ieşire fiind unifi-
cate, rezultă că etajele de ieşire ale adaptoarelor sunt similare pentru acelaşi tip de semnal unificat.
Diferenţieri constructive apar pe partea de intrare în traductoare, care recepţionează mărimile diver-
sificate (ca natură fizică şi domeniu de variaţie) furnizate de elementele sensibile.
Structura generală a unui adaptor electronic pentru un element sensibil de tip rezistiv este pre-
zentată în figura 5.

+Ucc +Ucc
ΔRx Ux Ud +UAO (Ie = 2...10mA)
SM BC A BL CT/C
Ie = 4...20mA
+Ucc +Uref
Ur BR
SST (BRL)
Figura 5. Structura unui adaptor pentru un element rezistiv

Blocurile din figură au următoarele semnificaţii:

▪ SM – schemă de măsurare, care poate fi un convertor rezistenţă–tensiune sau o punte de tip
Wheatstone în curent continuu (în regim dezechilibat).
▪ BC – bloc de comparaţie, care calculează diferenţa Ud = Ux – Ur.
▪ A – amplificator de tensiune continuă, care poate fi de tipul cuplare directă sau cu modulare–
demodulare, în funcţie de valoarea tensiunii Ux, de condiţiile de adaptare a impedanţelor şi de nece-
sitatea separării galvanice.

5
 ▪ CT/C – convertor tensiune–curent, care asigură semnalul unificat de curent la ieşire (Ie =
(2.. ..10) mA sau (4…20) mA.
▪ BR – bloc de reacţie negativă, care se utilizează atunci când este necesară eliminarea influ-
enţei perturbaţiilor. Bucla de reacţie negativă trebuie să includă cât mai multe din blocurile compo-
nente ale adaptorului. Acest bloc furnizează tensiunea Ur, proporţională cu semnalul unificat Ie. El
este realizat (de cele mai multe ori) dintr-un divizor rezistiv de tensiune sau de curent. În unele ca-
zuri blocului de reacţie i se ataşează şi un circuit de liniarizare (BRL).
▪ BL – bloc de liniarizare, care este introdus atunci când este necesar să se compenseze nelini-
arităţile generate de elementul sensibil sau schema de măsurare. Se realizează cu diode zener, tran-
zistoare etc., care introduc în mod intenţionat neliniarităţi de sens opus celor furnizate de elementele
sensibile sau de schemele de măsurare.
În afara elementelor din schema bloc se prevăd şi surse de alimentare necesare schemei în
ansamblu, cât mai ales schemei de măsurare SM. Pentru aceasta din urmă, tensiunea de referinţă
Uref trebuie să fie foarte bine stabilizată deoarece tensiunea–diferenţă Ud este influenţată de variaţia
tensiunii Uref.
Pentru traductorul de nivel cu mercur se utilizează adaptorul electronic a cărei schemă bloc,
respectiv electrică sunt date în figura 6 respectiv 7. Acesta este format din adaptorul propriu-zis,
sursa stabilizată de tensiune „SST” şi sursa „U” pentru coloana de mercur.
Adaptorul are conectat la intrare elementul sensibil rezistiv (bagheta cu firul de nichelină), a
cărei rezistenţă Rx este variabilă după o funcţie liniară în raport cu nivelul mercurului din tubul de
PEXAL. „Cursorul” rezistenţei variabile Rx îl reprezintă chiar nivelul mercurului.
Schema de măsură SM din figura 5 este convertorul rezistenţă–tensiune din figura 7, alcătuit
din:
▪ variaţia rezistenţei Rx a firului de nichelină, aflat în contact cu nivelul mercurului din tub:
- rezistenţa minimă a conductorului de nichelină, cu vasul plin: Rx.min = 11,89 Ω,
- rezistenţa maximă a conductorului de nichelină, cu vasul gol: Rx.max = 59,48 Ω;
▪ generatorul de curent format din tranzistorul T2 şi rezistenţa R7, care asigură un curent cons-
tant prin rezistenţa Rx;
▪ sursa de tensiune constantă (referinţă), formată din dioda stabilizatoare (zener) Dz şi circui-
tul cu tranzistorul T3 şi rezistenţa R8, care are rolul unui generator de curent constant prin dioda Dz.
Blocul de comparaţie BC şi amplificatorul de tensiune continuă A din structura din figura 5
sunt realizate cu ajutorul amplificatorului operaţional diferenţial de instrumentaţie CI.1 (1/2LM358)
din figura 7.
Nu este necesară prezenţa blocului de liniarizare BL din figura 5.
Convertorul tensiune–curent CT/C din figura 5 îi corespunde circuitul alcătuit din tranzistorul
T3 şi rezistenţele R3 şi R6 din figura 7.

Rx
+Ucc
+Ucc
ΔRx SM Ux
T2+R7
BC+A +UAO CT/C Ie = 4...20mA
DZ+T3+R8 (Uref) Ud
Uref CI1+ R4+R5 T1+R3+R6
+U +Ucc Ur
BRL
„SST” R1+R2+R3

Figura 6. Schema bloc a adaptorului pentru elementul sensibil rezistiv al

traductorului de nivel cu mercur

Blocul de reacţie negativă BR(L) din figura 5 este constituit din divizorul rezistiv R2-R3 din fi-
gura 7. Rezistenţa R1 introduce o liniarizare, figura 7.
6
 SURSĂ DE TENSIUNE
24Vcc
STABILIZATĂ „SST” (15V)

24Vcc 1PM05 LM7815

+22V 3 +15V; 0,15A
TR CI.2
~ D1 D2 1
Sig. RL 1kΩ
Cf 2
220Vca K 0,05A 17Vca PR Co 0,1μF
1000μF 63V
~ 35V DL
D3 D4
5VA
Ucc +

2x2N5457 +13V R9-100Ω

Ie = (4…20)mA
D D
T2 T3 1/2LM358
G G BC337/40 Rsh
3 8
R T1
S S 1 6 C IA
Ud CI.1 8,2Ω
ELEMENT R7 270Ω R8 270Ω B
10kΩ
SENSIBIL 2 E
Ix 4 R2
R4-4,94kΩ I1
R 1 x
x Uref R1-10kΩ UAO 10kΩ
R5
Ux DZ Ur R3 Uo
1-x 5V 60Ω
0 DZ5V1 IZ 3,9Ω

ADAPTOR

SURSA U TRADUCTOR DE NIVEL

(10V)

Figura 7. Schema electrică a traductorului analogic de nivel cu semnal unificat

4.3. Funcționarea traductorului de nivel

Eementul sensibil rezistiv Rx a fost înlocuit cu un potențiometru cu rezistența de 60 Ω, cores-
punzătoare valorii maxime a rezistenței elementului sensibil (Rx.max = 59,48 Ω).
Schema de măsură a traductorului este alcătuită din: tranzistoarele T 2 și T3, dioda zener DZ și
rezistoarele R7 și R8. Tranzistorele T1 și T2 formează, împreună cu rezistențele R7 respectiv R8, câte
o sursă de curent constant necesare schemei de măsură. Cele două tranzistoare sunt cu efect de
câmp, cu grilă joncțiune și de tip n, care necesită o tensiune grilă–sursă UGS negativă, obținută prin
conectarea grilei (G) la sursă (S). Generatorul T3-R8 asigură un curent constant IZ prin dioda zener
DZ, iar generatorul T2-R7 determină curentul Ix. Cele două tranzistoare acţionează ca nişte comuta-
toare analogice de curent, de tip închis–deschis (saturat–blocat). Aceste tipuri de generatoare asigu-
ră precizia ridicată a schemei de măsurare.
Circuitul T3-R8-Dz, care reprezintă un stabilizator parametric, stabilește potențialul de referință
Uref pe intrarea inversoare a unuia din cele două amplificatoare operaționale conținute de circuitul
integrat de instrumentație CI.1. La intrarea neinversoare a amplificatorului se aduce tensiunea Ux
culeasă pe elementul sensibil Rx, proporțională cu nivelul apei din vasul etalonat. Tensiunea dife-
rențială Ud la intrarea amplificatorului va fi deci:
(6) Ud = Ux – Uref.
Tensiunea de ieșire UAO a amplificatorului operațional comandă, prin intermediul rezistenței
R6, baza tranzistorului T1.
7
 Etajul final realizat cu tranzistorul T 1 și rezistențele R6, R3 este cu sarcină în colector, în co-
nexiune cu emitor comun, caracterizat prin rezistență de intrare mică, rezistență de ieșire mare și
amplificare mare în curent și în tensiune. Aceste caracteristici permit înserierea în circuitul de co-
lector a instrumentului de măsură IA. Tranzistorul este de putere medie disipată, deoarece este stră-
bătut de un curent maxim de 20 mA (semnal unificat). Etajul este un convertor tensiune–curent.
Reacția negativă a adaptorului, formată din rezistențele R1, R2 și R3, este una globală și conec-
tează emitorul tranzistorului T1 la intrarea inversoare (de măsură) a amplificatorului CI.1.
Instrumentul de măsură utilizat este un microampermetru cu capul de scală la 100 μA, fapt ce
a impus etalonarea acestuia pentru a se asigura o valoare de 20 mA la capătul scalei de măsură, prin
conectarea unui șunt cu rezistența de 8,2 Ω în paralel cu bobina instrumentului de 1700 Ω.
Prin manevrarea butonului potențiometrului RX (cu care s-a simulat funcționarea elementului
rezistiv cu mercur), indicațiile instrumentului de măsură IA se situează aproximativ în gama impusă
Ie = (4…20) mA.
Sursa de tensiune stabilizată „SST” este alcătuită din: întrerupătorul de rețea K, transformato-
rul monofazat TR (P = 5 VA, Usec = 17 V), puntea redresoare (50 V, 1 A), condensatorul de filtrare
Cf, regulatorul de tensiune CI.2 (Ustab = +15 V) și indicatorul luminos de prezență a tensiunii stabi-
lizate DL (dioda electroluminiscentă – LED verde).

8
 5. Sistem digital de monitorizare a nivelului unui lichid
Funcțiile acestui sistem sunt:
▪ furnizarea în formă digitală a informaţiilor despre nivelul (cantitatea) unui lichid, aflat într-
un rezervor (bazin);
▪ posibilitatea fixării cantităţii de lichid la valoarea dorită (de referinţă);
▪ semnalizarea optică și acustică a scăderii nivelului (cantităţii) lichidului sub valoarea de refe-
rinţă (prag);
▪ posibilitatea reglării automate a nivelului (cantităţii) lichidului în bazin, în funcţie de valoa-
rea prescrisă (de referință).
5.1. Schema de principiu a sistemului digital de monitorizare a nivelului
În figura 8 se prezintă schema bloc de principiu a sistemului de monitorizare a nivelului
unui lichid, iar în figura 9 este dată schema electrică.

+5V +5V R10 +5V

C3 10 kΩ
U3
BLOC 10 nF HD44780
SEMNALIZĂRI VDD VSS
STARE NIVEL AFIȘOR DIGITAL HITACHI
R5 RB0÷RB5 2 linii  16 caractere
RC3 (cu driver HD44780)
D1 220 Ω
RD1 U5a
BUZZER
PIC16F877A
MICROCONTROLER
C1 20 kHz UP DOWN
OSC1
22 pF
Q1 RD2, RD3 S2 S3
C2 R2, R3
OSC2 10 kΩ BLOCUL REFERINŢEI
22 pF +5V
+12V R4
2,7 kΩ
RA0 MCLR +12V

J2
J4
SONDĂ RC3
D2 LA ELECTROVENTIL
1N4001 RELEU
BAZIN T1 +5V +12V
R6 BC547 BAT stab. nestab.
(REZERVOR) 12V
2,7kΩ
ELEMENT DE SURSE DE
TENSIUNE 220V
EXECUȚIE 50Hz
U4: 78L05

Figura 8. Schema de principiu a sistemului de monitorizare a nivelului unui lichid

Sistemul de monitorizare este alcătuit în principal din:

- microcontroler;
- afișor digital;
- traductorul (sonda) de nivel;
- blocul de stabilire a referinţei;
- blocul semnalizărilor;
- elementul de execuție;

9
 - surse de tensiune.

+VR 12V +V 5V

216 LCD_DISPLAY
J0
0
Bat 12V
C3 J14
R10
0 ON/OFF U1 10 nF +V +V 10 kΩ
0 1
TR DR1 J1
1 3 2
IN OUT +V
S1 C4 R4 3
220V GND 10 μF 2,7kΩ 4
CR C5 U5a 0
50Hz 5
1 mF 10 nF LM7805 2 0
1 MCLR RB7 40 6
0
+V 2 RB6 39 7
DR2 3 38 8
RA0 RB5
2 x 1N4001 0 R1 4 37 9
RB4
2,7kΩ 5 RA1 RB3 36 10
6 RB2 35
J2 7 RA2 RB1 34
8 RB0 33
Sonda +V 9 RA3 VDD 32 +V
0
10 VSS 31
C1-22 pF Q1 11 RA4 RD7 30
0
0 12 RD6 28
13 RA5 RD5 28
0 C2-22 pF 14 RD4 27
15 RE0 RC7 26
20 kHz 16 RC6 25 UP
17 RE1 24 +V DOWN
RC5 S2
18 RE2 23 S3 +V
RC4
19 VDD RD3 22
20 VSS RD2 21
J3 D1 OSC1 R2
R5 PIC16F877
OSC2 10 kΩ R3
Buzzer LED 220 Ω RC0 10 kΩ
0 0
0 RC1 0
R6
RC2
2,7 kΩ
RC3
+VR D2 – 1N4001 T1 RD0
BC547 RD1

J4 0
Rel
Relay
DIP12-2A72-201

Figura 9. Schema electrică a sistemului digital de supraveghere a nivelului unui lichid

Funcţionare:
Sistemul măsoară și supraveghează nivelul din rezervor (bazin), care are o capacitate maximă
de 70 litri.
La punerea sub tensiune a montajului, prin intermediul întrerupătorului S1, microcontrolerul
se iniţializează şi primeşte pe portul RA0 (intrare analogică) tensiunea de pe reostatul sondei.
După iniţializarea afişorului, pe ecranul acestuia va apare valoarea curentă a nivelului (capa-
cităţii) lichidului, când plutitorul sondei este în contact cu lichidul.
Valoarea iniţială a nivelului afişată corespunde unei capacităţi de 40 litri.
Referinţa sistemului se poate fixa cu întrerupătorul S2, în sensul creşterii (incrementării) valo-
rii faţă de cea iniţială, sau cu întrerupătorul S3, în sensul descreşterii (decrementării) valorii.
Dacă valoarea măsurată a capacităţii este mai mică decât nivelul referinţei, se comandă (ali-
mentează) bobina releului. Se închide un contact al acestuia, care va acţiona asupra unui electroven-
til cu scopul de a introduce lichid în rezervor până la valoarea de referinţă. Această situaţie este
semnalizată optic (dioda LED) şi acustic (buzer). La atingerea nivelului referinţei (de prag), se în-
trerupe alimentarea bobinei releului.
Nivelul iluminării fondului afişorului („back –light”) se poate stabili din semireglabilul R10.

10
 5.2. Microcontrolerul
5.2.1. Noțiuni despre microcontrolere
Microcontrolerul este un dispozitiv electronic care conține în aceeaşi capsulă un (micro)proce-
sor şi perifericele (memorie, linii intrare-ieşire, contoare (timer-i) şi altele, figura 10.

Intrare
(Linie receptor)
Ieşire Registru
(Transmițător) Registru A/D Intrare
intrare-ieşire Date analogică
Linie de referinţă Convertor A/D

Unitate serială
Registru Date
intrare
locaţie memorie 0

Date
Registru
locaţie memorie 1 Date
ieşire
locaţie memorie 2
Unitate I/O

registrul 1
Date
registrul 2

locaţie memorie 14 registrul 3

Adrese
locaţie memorie 15 „R/W”
CPU
Linii de
Memorie
contor

Numărător Semnal Numărător

(contor) liber (contor) liber

Unitate de contorizare
Unitatea „watchdog”
(„timer”)

Figura 10. Schema–bloc a unui microcontroler

Unitatea de memorie
Memoria are funcția de stocare a datelor și conține locaţii de memorie desemnate (locație me-
morie 0, …, locație memorie 15). Pentru o anumită intrare se obţin conţinuturile unei anumite loca-
ţii de memorie adresate. Memoria constă din toate locaţiile de memorie, şi adresarea constă în selec-
tarea uneia din ele. Deci trebuie selectată locaţia de memorie la un capăt şi la celălalt capăt trebuie
aşteptate conţinuturile acelei locaţii. În afara de citirea dintr-o locaţie de memorie, memoria trebuie
de asemenea să permită scrierea în ea. Aceasta se face prin asigurarea unei linii adiţionale numită
linie de control (comandă), notată R/W (citeşte /scrie). Linia de control este folosită astfel: dacă
R/W = 1, se realizează citirea şi dacă R/W = 0 atunci se efectuează scrierea în locaţia de memorie.
Unitatea centrală de prelucrare
Unitatea de centrală prelucrare (CPU: Control Processing Unit) are în plus trei locaţii de me-
morie (registrul 1… 3), pentru un bloc specific care are posibilitatea de a efectua operațiile de în-
mulţire, împărţire și extragere şi de a muta conţinuturile dintr-o locaţie de memorie în alta. Registre-
le execută diverse operaţii matematice sau a alte operaţii cu date oriunde s-ar afla datele.
11
 Acum există două entităţi independente (memoria şi CPU) care sunt interconectate. Dacă, de
exemplu se doreşte adăugarea conţinuturilor a două locaţii de memorie şi întoarcerea rezultatului în
memorie, atunci este nevoie de o conexiune între memorie şi CPU, prin care datele circulă de la un
bloc la altul.
Magistralele
Magistrala (bus) reprezintă o cale fizică sub forma unui grup de 8, 16, sau mai multe fire. Sunt
două tipuri de magistralei: de adrese şi de date. Prima constă din atâtea linii cât este cantitatea de
memorie ce se doreşte să se adreseze, iar cealaltă este atât de lată cât sunt datele, în cazul nostru 8
biţi sau linia de conectare. Prima se utilizează la transmiterea adreselor de la CPU la memorie, iar
cea de a doua la conectarea tuturor blocurilor din interiorul microcontrolerului. Dispozitivul este co-
nectat cu exteriorul prin adăugarea unui bloc ce conţine câteva locaţii de memorie. Blocul are un ca-
păt conectat la magistrala de date, iar celălat are conexiune cu liniile de ieşire la microcontroler (ter-
minale sau pini).
Unitatea intrare–ieşire (I/O)
Locaţiile de memorie menţionate anterior sunt denumite porturi, care pot fi de intrare, ieşire
sau cu două căi (pentru comunicarea cu exteriorul). Tipul de port se alege în funcţie de necesităţi,
starea lui fiind sesizată la pinii microcontrolerului atunci când se înscriu sau se citesc date în/din el.
Unitatea serială
Pentru transmiterea la distanţă a datelor se utilizează (din motive economice) o unitate serială,
care conţine trei linii: una pentru trimiterea datelor, alta pentru recepţie şi cea de treia folosită ca li-
nie de referinţă, atât pentru partea de intrare cât şi pentru partea de ieşire.
Schimbul de datelor se efectuează pe baza unui protocol (set de reguli). De exemplu, să consi-
deră că nivelul logic 1 este înscris („setat”) pe linia de transmisie până ce începe transferul de date.
Odată cu începerea transferului, se trece linia de transmisie pe nivel logic 0 pentru o perioadă de
timp T, astfel că partea receptoare sesizeză posibilitatea primirii datelor şi va activa mecanismul ei
de recepţie. Revenind la partea de transmisie, acum se consideră situaţia înscrierii de nivele logice 0
şi 1 pe linia de transmisie, în ordine de la cel mai puţin semnificativ bit la cel mai semnificativ bit.
Fiecare bit va rămâne pe linie câte o perioadă T, iar la sfârşit, sau după al optulea bit, se înscrie ni-
velul 1 care marchează sfârşitul transmisiei unei date. Protocolul descris mai sus este denumit NRZ
(Non-Return to Zero).
Deoarece există linii separate de recepţie şi transmitere, este posibil să se recepţioneze şi să se
transmită date în acelaşi timp. Blocul ce permite acest mod de comunicare este numit blocul de co-
municare serială. Spre deosebire de transmisia paralelă, datele sunt deplasate bit cu bit sau într-o
serie de biţi.
După recepţia datelor acestea se citesc din locaţia de transmisie şi se înmagazinează în memo-
rie în sens opus transmiterii unde procesul este invers. Datele circulă din memorie prin magistrală
către locaţia de trimitere şi de acolo către unitatea de recepţie conform protocolului.
Unitatea „watchdog”
Unitatea „watchdog” (de urmărire) repornește microcontrolerul în situaţia opririi accidentale a
execuţiei unui program sau în cazul unei funcţionări incorecte. Acest bloc este un alt numărător
(contor) liber, unde programul are nevoie să înscrie un nivel 0 ori de câte ori se execută corect. În
caz că programul se blochează neprovocat, nu se va mai înscrie 0, iar contorul se va reseta singur
până la obţinerea valorii sale maxime. Aceasta va duce la rularea programului din nou şi corect de
această dată, pe toată durata funcţionării.
Convertorul analog–digital
Convertorul analog–digital transformă o informaţie cu caracter analogic, care nu este recunos-
cută de microcontroler, în număr binar. În plus, informaţia convertită este urmărită pe tot parcursul
la un bloc CPU astfel încât acest bloc să o poată prelucra.
Programul
Programarea microcontrolerului se poate realiza în limbajele Assembler, C sau Basic, în func-
ţie de cerinţele aplicaţiei privind viteza de execuţie, mărimea memoriei şi timpul disponibil pentru
asamblarea programului.

12
 Exemplu:
START
REGISTER1=MEMORY LOCATION_A
REGISTER2=MEMORY LOCATION_B
PORTA=REGISTER1 + REGISTER2
END
Programul adaugă conţinuturile a două locaţii de memorie „A”, „B” şi vede totalul lor la por-
tul A. Prima linie a programului este pentru mutarea conţinuturilor locaţiei de memorie „A” întrunul
din registrele unităţii CPU.
Deoarece sunt necesare şi celelalte date (din locaţia „B”) se vor muta şi acestea în celălalt re-
gistru al unităţii centrale de prelucrare. Următoarea instrucţiune comandă unitatea centrală de pro-
cesare să adauge conţinuturile celor două registre şi să trimită un rezultat obţinut la portul A, astfel
încât suma acestei adăugiri să fie vizibilă în exterior.
Execuţia programului se efectuează atunci când microcontrolerul este alimentat de la o sursă
de tensiune şi comandat de la un generator (oscilator) exterior de tact (clock: ceas).
După ce microcontrolerul este pus sub tensiune, acesta execută mai întâi un autotest, apoi de-
tectează începutul programului, după care îl execută.
5.2.2. Microcontrolerul PIC 16F877A
Microcontrolerul PIC 16F877A aparţine unei clase de microcontrolere de 8 biţi de tip RISC
(Reduced Instruction Set Computer – calculator cu set redus de instrucţiuni).
Microcontrolerele RISC sunt construite pe baza arhitecturii Harvard, în care magistrala de da-
te şi magistrala de adrese sunt separate. În acest mod, poate circula un mare volum de date prin uni-
tatea centrală de prelucrare iar viteza de lucru este mai mare. Prin separarea unui program de me-
moria de date este posibil ca instrucţiunile (în număr de 35) să nu necesite cuvinte de 8 biţi. Circui-
tele din seria PIC16F folosesc 14 biţi pentru instrucţiuni, ceea ce permite ca toate instrucţiunile să
fie executate uzual într-un ciclu.
Semnificațiile (funcțiile) pinilor (terminalelor) la capsula microcontrolerului sunt date în figu-
ra 11.
Caracteristicile microcontrolerului PIC 16F877A
▪ Arhitectură: RISC CPU.
▪ Număr instrucțiuni: 35. MCLR/VPP/THV 1 40 RB7/PGD
2 39 RB6/PGC
▪ Frecvența de operare: max. 20 MHz. RA0/AN0 3 38 RB5
▪ Durata ciclului de instrucțiuni: 200 ns. 4 RB4
PIC16F877A

37
RA1/AN1 5 36 RB3/PGM
▪ Memorie FLASH programabilă: până la 6 35 RB2
8Kx14 cuvinte. RA2/AN2/VREF– 7 34 RB1
8 33 RB0/INT
▪ Memorie RAM: până la 368x8 biţi. RA3/AN3/VREF+ 9 32 VDD
▪ Memorie EEPROM: până la 256x8 biţi. 10 31 VSS
RA4/T0CKI 11 30 RD7/PSP7
▪ Număr de întreruperi: 15. 12 28 RD6/PSP6
▪ Moduri de testare directe şi indirecte. RA5/AN4/SS 13 28 RD5/PSP5
14 27 RD4/PSP4
▪ Power-on Reset (POR). RE0/RD/AN5 15 26 RC7/RX/DT
▪ Power-up Timer (PWRT) şi Oscilator Start- 16 25 RC6/TX/CK
RE1/WR/AN6 17 24 RC5/SDO
up. RE2/CS/AN7 18 23 RC4/SDI/SDA
▪ Timer (OSD). VDD 19 22 RD3/PSP3
VSS 20 21 RD2/PSP2
▪ Watchdog Timer (WDT), atunci când se fo- OSC1/CLKIN
loseşte oscilator RC. Figura 11. Semnificațiile terminalelor
OSC2/CLKOUT
RC0/T1OSI/TICKI
▪ Porturi de intrare/ieșire: 5 (A, B, C, D, E). RC1/T1OSI/CCP2
▪ Cod de protecţie programabil. Putere RC2/CCP1
RC3/SCK/SCL
scăzută în modul SLEEP. RD0/PSP0
▪ Opţiune de selectare a oscilatorului. RD1/PSP1
▪ Proiectare statică.

13
 ▪ Putere scăzută; tehnologie CMOS FLASH/EEPROM de mare viteză.
▪ Intrare serială de programare (ICSP) prin doi pini.
▪ Permite scrierea sau citirea datelor din memorie.
▪ Plaja tensiunii de alimentare pentru funcţionare (2V...5,5V).
▪ Nivel maxim de curent (25 mA).
▪ Consum în regimul scăzut al puterii: < 0,6 mA la 3V, 4 MHz; 1 µA la 3V, 32 kHz și în stand-
by.
▪ Două module PWM de captură: captură pe 16 biţi la o rezoluţie de 12,5 ns; captură pe 16 biţi
la o rezoluţie de 200 ns.
▪ PWM: max rezoluţie de 10 biţi.
▪ Convertor analog-digital pe 10 biţi.
▪ Synchronous Serial Port (SSP) cu SPI în modul (Master) şi I2C în modul (Master/Slave).
▪ Universal Synchronous Asinchronous Receiver Transmitter (USART) cu 9 biţi de adrese de
detecţie.
▪ Parallel Slave Port (PSP) pe 8 biţi cu RD, WR şi CS.
▪ Circuit de detecţie pentru Brown-out Reset (BOR).
▪ Resetări și întârzieri: POR, BOR, (PWRT, OST).
▪ Număr pini: 40.
Valori limită absolute:
- tensiune de alimentare: VDD = –0,3...+7,5 V;
- curent maxim absorbit: IDD = 250 mA;
- putere maximă totală disipată: Ptot = 1 W;
- curent maxim de ieșire absorbit/debitat de orice pin intrare/ieșire: Ipin = 20 mA;
- curent absorbit/debitat de porturi: Ip = 200 mA;
- temperatura de funcționare: Top = –55...+125 °C;
- temperatura de stocare: Tstg = –65...+150 °C.
Funcțiile pinilor microcontrolerului PIC 16F877A sunt descrise în tabelul 1.
Tabelul 1. Funcțiile pinilor microcontrolerului
Denumirea pinilor Nr. Tip Tip buffer Descriere funcţie
pin I/O/P
OSC1/CLOKIN 13 I ST1/CMOS Intrare pentru oscilator extern
OSC2/CLOKOUT 14 O – Ieşire pentru oscilator de cristal, rezonator sau oscilator
RC
I/P ST (RESET) sau mod de programare prin aplicarea
MCLR/VPP 1 tensiunii de scriere (13V)
Pentru modul RESET, pinul se conectează la masă
PORT A bidirecţional I/O
RA0/AN0 2 I/O2 TTL AN0 convertor analog–numeric
RA1/AN1 3 I/O TTL AN1 convertor analog–numeric sau selectarea modului
SLAVE al portului serial
RA2/AN2/VREF- 4 I/O TTL AN2 convertor analog–numeric negativ
RA3/AN3/VREF+ 5 I/O TTL AN3 convertor analog–numeric negativ
RA4/T0CKI 6 I/O ST
RA5/SS/AN4 7 I/O TTL AN4 convertor analog-numeric, intrare ceas
PORT B bidirecţional I/O, pentru programare
RB0/INT 33 I/O TTL/ST(1) Pin pentru întrerupere externă
RB1 34 I/O TTL
RB2 34 I/O TTL
RB3/PGM 36 I/O TTL Pin de programare prin punere la masă
RB4 37 I/O TTL Întrerupere la schimbarea stării
RB5 38 I/O TTL Întrerupere la schimbarea stării
RB6/PGC 39 I/O TTL/ST(2) Întrerupere la schimbarea stării. Pin de programare
serială. Intrare ceas sincronizare
RB7/PGD 40 I/O TTL/ST(2) Pin de programare serial, intrare date
PORT C bidirecţional I/O

14
 RC0/T1OSO/T1CKI 15 I/O ST Ieşire oscilator sau intrare ceas (Timer 1)
RC1/T1OSI/CCP2 16 I/O ST Intrare oscilator sau intrare captură2/ieşire
captură2/ieşire PMW2
RC2/CCP1 17 I/O ST Intrare captură1/ieşire comparator 1/ieşire PMW1
Ceas de sincronizare pentru I/O SPI şi moduri I2C.
RC3/SCK/SCL 18 I/O ST Transmitere de date
Intrare DATA SPI sau I/O DATA în modul I2C
RC4/SDI/SDA 23 I/O ST SPI; DATA OUT
Transmiţător USART clock
RC5/SDO 24 I/O ST Receptor USART data
RC6/TX/CK 25 I/O ST
RC7/RX/DT 26 I/O ST
PORT D bidirecţional I/O sau PSP în interfaţă cu
magistrala unui microprocesor
RD0/PSP0 19 I/O ST/TTL Port SLAVE paralel
RD1/PSP1 20 I/O ST/TTL Port SLAVE paralel
RD2/PSP2 21 I/O ST/TTL Port SLAVE paralel
RD3/PSP3 22 I/O ST/TTL Port SLAVE paralel
RD4/PSP4 27 I/O ST/TTL Port SLAVE paralel
RD5/PSP5 28 I/O ST/TTL Port SLAVE paralel
RD6/PSP6 29 I/O ST/TTL Port SLAVE paralel
RD7/PSP7 30 I/O ST/TTL Port SLAVE paralel
PORT E bidirecţional I/O
RE0/RD/AN5 8 I/O ST/TTL Control citire pentru PSP. Intrare analogică AN5.
Control scriere pentru PSP. Intrare analogică AN6.
RE1/WR/AN6 9 I/O ST/TTL Control chip select pentru PSP. Intrare analogică AN7.
RE2/CS/AN7 10 I/O ST/TTL
VDD 11, 32 P – Potenţial pozitiv (+2V…5,5V)
VSS 12, 31 P3 – Potenţial negativ (GND)

Implementarea microcontrolerului
Microcontrolerul necesită un număr mic de componente electronice externe.
▪ Circuitul principal îl reprezintă oscilatorul extern, format din cristalul de cuarț Q1 și conden-
satoarele ceramice de calitate, C1 și C2, figurile 8 și 9. Oscilatorul se conectează la pinii OSC1 res-
pectiv OSC2. Frecvența de funcționare este de 20 kHz, iar valoarea condensatoarelor poate fi de
(22...27) pF.
▪ Pinul MCLR /VPP este conectat pe modul „programare”, prin intermediul rezistorului R4.
▪ Asignarea porturilor microcontrolerului:
- portul A: RA0 – canal analogic pentru sonda de nivel;
- portul B: RB0...RB5, pentru intrările de date ale afișorului digital (2 linii  16 caractere);
- portul C: RC3, pentru comanda diodei LED de semnalizare a stării nivelului şi pentru comanda
releului electromagnetic al electroventilului (elementul de execuţie);
- portul D: RD1, pentru comanda semnalizării acustice (buzer), RD2, pentru incrementarea va-
lorii nivelului şi RD3, pentru decrementarea valorii nivelului.
▪ Conectarea butoanelor din blocul referinţei la magistrala de comunicație necesită utilizarea a
două rezistoare (R2, R3) de câte 10 kΩ fiecare, figurile 8 și 9. Un capăt al rezistoarelor se leagă la
masă (GND).
5.3. Afișorul digital
Afișorul digital (LCD: Liquid Cristal Display), denumit și „afișor inteligent”, este realizat pe
bază de cristale lichide, care au multiple avantaje: consum redus de putere, durată de viață aprecia-
bilă, materiale relativ ieftine, greutate mică, posibilitatea reprezentării unor informații cu volum
mare pe o suprafață mică, programare facilă etc.
Afişorul conţine un set de caractere ASCII plus simboluri japoneze, greceşti şi matematice,
este uşor de folosit, şi are posibilitatea verificării datelor afişate folosind cei 880 pixeli ai afişoru-
lui. Driver-ul Hitachi „HD44780”, conținut de afișor, este destinat modulelor de afişare cu simbo-

15
luri alfa-numerice formate din matrice de puncte (dot matrix). Aspectul tipic al unui afişor de tip
dot
matrix cu două rânduri (linii) şi 16 caractere pe rând este cel din figura 12.
Pot exista diferenţe de amplasare a
conectorului cu 14 pini, figura 13, acesta
poate fi amplasat şi în stânga sau dreapta
jos, pe direcţia normală de vizare, sau pe
două rânduri de 8 pini pe laterala N-S a
afişorului.
Modulele cu backlight (lumină de
fundal) au doi conectori suplimentari (15
– A, 16 – K) care pot apărea în continua-
rea celor 14 sau separat pe marginea N-S Figura 12. Afişor Hitachi 216
a modulului, aceştia fiind utilizaţi pentru
alimentarea diodelor LED sau a foliei electroluminiscente. Modificarea iluminării fondului afişoru-
lui se obţine cu ajutorul semire-glabilului R10 cu valoarea de 10 kΩ, figura 9.

HD44780 sau echivalent

1 14 15 16

Pin Simbol Funcția1VSS0V

(masa)2VDD+5V3VOAjustare contrast
VLC4RS0 = instrucțiune; 1 = data5R/W0 =
scrie; 1 = citește6EAfișare permisă
(enable)7D0Data 08D1Data 19D2Data
210D3Data 311D4Data 412D5Data
513D6Data 614D7Data 715A+5V
backlight16K0V backlight

Figura 13. Afişor Hitachi 216 şi specificațiile pinilor

5.4. Traductorul de nivel

Traductorul (sonda) de nivel este alcătuit dintr-un plutitor din material plastic (uneori din tablă
de alamă subţire), susţinut de o pârghie metalică şi un reostat, figura 81. Pârghia plutitorului repre-
zintă de fapt cursorul reostatului. Suportul sondei este fixat pe bazin (rezervor). Deplasarea plutito-
rului odată cu scăderea/creşterea nivelului, va produce o variaţie a rezistenţei reostatului între 20 Ω
(poziţia limită de sus) şi 400 Ω (poziţia limită infrioară), convertită în tensiune variabilă.
5.5. Blocul referinţei
Sunt prevăzute două butoane de comandă, figura 8, care au următoarele funcții:

16
 ▪ UP („Înainte”) – S2:
- permite alegerea unei valori inițiale sau de referință a nivelului (cantitătţii), valoarea minimă
fiind 0 litri, iar cea maximă de 70 litri;
- se acționează și atunci când se dorește alegerea unei trepte superioare celei deja predefinite
(creștere nivel).
▪ DOWN („Înapoi”) – S3:
- permite alegerea unei valori inițiale (de referință) a nivelului (între 0 şi 70 litri);
- se acționează și atunci când se dorește alegerea unei trepte inferioare celei deja predefinite
(descreștere nivel).
5.6. Blocul semnalizărilor
Blocul semnalizărilor poate fi prevăzut cu:
▪ indicator luminos, realizat cu dioda electroluminiscentă (LED) D1, care este conectată prin
rezistorul R5 la portul C (RC3) către masă (GND);
▪ indicator acustic (buzer cu oscilator intern), care se poate lega între portul C (RC3) și masă
(GND) – nu este prevăzut.
Cei doi indicatori vor acționa simultan (dioda va ilumina continuu), dacă nivelul lichidului se
află sub valoarea de referinţă.
5.7. Elementul de execuție
Elementul de execuție este un releu electromagnetic, care se utilizează atunci când este nece-
sară menținerea constantă a nivelului lichidului în bazin, fixat din blocul referinţei. În acest mod,
aplicația poate avea și funcția de sistem de reglare automată a nivelului.
Releul electromagnetic miniatură K1, figura 8, dispune de două contacte, care în situația rele-
ului declanșat (bobină nealimentată), sunt în starea normal deschisă. Dacă releul este anclanșat (bo-
bină sub tensiune), atunci contactul comută pe poziția închis și poate alimenta bobina unui electro-
ventil (ventil electromagnetic). Electroventilul anclanșat asigură deschiderea căii de admisie a lichi-
dului în bazin.
Bobina releului este alimentată cu tensiune când tranzistorul T1 (BC 547) este saturat. Satura-
rea are loc când în baza tranzistorului ajunge semnalul cu nivel logic 1 (+5 V) de la linia RC3 a mi-
crocontrolerului.
Circuitul releului este alimentat de la o tensiune nestabilizată de +12 V, pentru a nu încărca
suplimentar sursa de tensiune stabilizată de +5 V. Se poate utiliza un releu miniatură a cărei bobină
se alimentează tot la + 5 V.
În locul releului electromagnetic se pot utilza, în funcție de cerințele aplicației, contactoare
statice cu dispozitive semiconductoare de putere (tranzistoare, tiristoare etc.), care asigură, în primul
rând, o fiabilitate sporită (neavând piese în mișcare) și puteri electrice de lucru mari.
5.8. Sursa de tensiune
Unul din avantajele ale aplicației o reprezintă simplitatea sursei de tensiune, deoarece se poate
folosi o proiectare liniară. Blocul surselor se poate alimenta de la rețeaua monofazată de curent al-
ternativ, atunci când se utilizează un transformator electric, sau chiar de la un acumulator electric cu
tensiunea minimă de +12 V, cum este pe automobile (figura 9). A doua variantă oferă posibilitatea
utilizării sistemului digital de monitorizare a nivelului unui lichid și în locații situate la distanțe mari
de rețeaua electrică de curent alternativ.
Blocul surse este alcătuit din: transformator coborâtor de tensiune cu priză mediană în secun-
dar TR, redresor bialternanță cu priză mediană (punct de nul), format din diodele D 2 și D3, întreru-
pătorul de alimentare S1, stabilizatorul (regulatorul) de tensiune pozitivă IC4 (+5 V), condensatoa-
rele electrolitice de filtrare CR (1000 F/25 V) și C4 (10 F/10 V) și condensatoarele nepolarizate de
decuplare C3 şi C5 ( (10 nF /50 V).

17