Sunteți pe pagina 1din 2

Blidaru Silviu Grafica master I

Muzeul de artă ca tehnologie specifică de vizualizare;

Atât muzeul de artă, cât și galeriile, reprezintă un spațiu destinat consumului


de artă. Am ales să vorbesc despre rolul muzeului de artă și a spațiului
expozițional, deoarece am absolvit Grafica, mai precis grafică de șevalet. De fapt
am făcut o facultate axată 70% axată pe practică, în vederea creării de produse
artistice care să fie în conformitate cu timpul în care mă regăsesc. Artă pe care am
creat-o, a ajuns în față publicului, consumată, criticată, apreciatas sau degustată.

Mă mândresc cu 2 donații pentru două muzee din țară, Muzeul de istorie


Dâmbovița și Muzeul de artă Palatul culturii. De ce? Pentru că arta trebuie să fie pe
simeze, creată special pentru oameni și pentru a fi contemplată și vizibilă. O vorbă
celebra spune: „ O lucrare neexpusă, nu există”.

Muzeul de artă, încă din sec XVII a fost un loc de arhivă, un spațiu enciclopedic,
destinat exclusiv oamenilor, care își propune să înfățișeze scară valorică a trecerii
timpului în istoria artei. Arhivarea operelor se poate face crescător, pentru că
privitorul să înțeleagă evoluția logică a artei. Atunci când are loc înțelegerea
trecutului, se poate vorbi de fabricarea prezentului, deoarece artiștii sunt copii
timpului lor. Spațiul în care se regăsește arta, fie că vorbim de galerie de artă aflată
în posesia UAP, galerie de artă privată, muzeu de artă sau spații
neconventionle(cafenele, holuri, restaunrante etc), arta capătă sarcina de aparat de
dresaj sau caracter disciplinar. Are funcția de aparat disciplinar deoarece ilustrează
anumite tendințe estetice, anumite gusturi, idei sau maniere tehnice de abordare a
spațiului plastic. Practic, gustul, simțul estetic a consumatorului se șlefuiește, se
finisează cu cât consumă mai multă artă de calitate, își formează gusturi estetice
Blidaru Silviu Grafica master I

fine, dar la fel de ușor poate cădea în extremă cealaltă dacă consumă artă de josa
speță.

Istoricul Germain René Michel Bazin, compară muzeul de artă cu un templu


sacru, deoarece el găsește o multitudine de caracteristici comune, atât din punct de
vedere fizic-arhitectural, caracterizat prin masivitate, monumentalitate, aflat în
perimetrul urban în care populația are acces gratis sau contra-cost pe o sumă
modică. Din punct de vedere spiritual, în muzeu ca și în templu, propune
privitorului devenit agentul practicii ritualice, un anumit tip de comportament și un
anumit tip de atenție( C. Nae p165). În spațiul muzeal cât și în templu, omul se
simte diferit, timpul parcă încremenește, dându-i ocazia meditației, conntemplarii,
consumului de artă și de ce nu, visării.

Arta evoluează atâta timp cât există cei doi poli: creatori și consumatori. Spațiul
compozițional reprezintă locul sacru, magic, în care creatorul își așează armonios,
coerent expoziția după anuminte principii stabilite. Deci, spațiul reprezintă un
aspect extrem de important în actul de creație, deoarece el pune sau nu în valoare
arta. Consumul de artă se realizează prielnic atunci când arta se află în acord cu
spațiul. Tradiționalul muzeu își pierde din prestigiu, arta devine tot mai des expusă
în spații neconvenționale sau în galeri private în care atmofera este prielnică
contemplării. Muzeul, încă își păstrează caracterul de arhivare, ilustrare a istoririei
artei, loc de consum dar și de instruire.