Bibire Alexandru

Transformari de stare de agregare

1.Lichefierea gazelor
• Lichidele criogenice oferă cea mai simplă metodă de răcire.
• O baie de lichid refrigerent la presiune atmosferică reprezintă un termostat a cărui
temperatură rămâne constantă dacă presiunea atmosferică rămâne constantă.
• Domeniul de utilizare a unui refrigerent lichid este cuprins între temperatura lui de fierbere
şi cea a punctului triplu.

Lichefierea unui gaz se realizează prin răcirea lui până la temperatura de

condensare şi apoi prin extragerea căldurii latente de vaporizare.

1.1.Izotermele Andrews
A constatat că pentru temperaturi ale gazului mai mari decât temperatura crtitică t°C =
30,92°C, acesta se comportă ca un gaz ideal, respectând legea Boyle-Mariotte: pV = νRT,
păstrându-si starea gazoasă pe tot parcursul procesului de comprimare.
Dacă temperatura gazului este mai mică decât temperatura crtitică t°C =30,90°C, se constată o
comportare diferită de cea a unui gaz ideal (fig. 2):
 porțiunea AB – comprimare izotermă, comportare de gaz ideal;
 în punctul B apar primele picături de lichid în incinta ce conține gazul;
 porțiunea BC- presiunea rămâne aproximativ constantă desi volumul se micsorează
deoarece are loc procesul de lichefiere izotermă doar prin comprimarea gazului; scade
cantitatea de gaz si creste cantitatea de lichid;
 în punctul C întreaga cantitate de gaz s-a transformat în lichid;
 porțiunea CD- presiunea creste lent la scăderea volumului deoarece are loc
comprimarea lichidului format (iar lichidele sunt foarte puțin compresibile);

Se observă că familia izotermelor Andrews experimentale poate fi divizată în patru regiuni,

ținând cont de izoterma pentru temperatura critică (T°C) si curba ce delimitează zona
palierelor de presiune (cea punctată). Aceste zone sunt:

1
 zona I - temperaturi mai mari decât temperature
critică, T > T°C; substanța este mereu în stare
gazoasă;
 zona II - temperaturi mai mici decât temperatura
critică, T < T°C si presiuni scăzute; substanța este în
stare gazoasă, numită vapori deoarece are potențialul
ca, printr-o transformare izotermă, să treacă în stare
lichidă;
 zona III - amestec lichid– vapori în echilibru
dinamic; vaporii din această stare se află la dintanța
imtermoleculară minimă pentru stare gazoasă si se
numesc vapori saturați/saturanți deoarece saturează
incinta;
 zona IV - lichid;

Din graficele tranformarilor izoterme se trag

următoarele concluzii: se obține fenomenul de
lichefiere numai dacă temperatura este mai mică
decât otemperatură critică T°C, specifică substanței,
respectiv o presiune critică p°C. Cu cât temperatura
gazului este mai mică, cu atât presiunea de lichefiere
este mai mică si este mai comod de lichefiat gazul.

2
1.2.Caldura latenta. Caldura latenta specifica
Lichefierea gazelor este un fenomen care se datoreaza interactiunilor dintre molecule, deci nu
poate fi utilizat modelul de gaz ideal pentru explicarea acestuia. Energia interna trebuie
calculate ca pentru un system termodinamic oarecare:

U(v,T,V)=Ec,int(v,T)+Ep,int(v,V)
In cursul unei transformari izoterme, termenul Ec,int(v,T) ramane constant. Energia potentiala
se modifica datorita distantei dintre molecule. Astfel, la o comprimare izoterma a unui gaz
real, distanta dintre molecule scade si, in consecinta, energia interna scade datorita miscarii
potentiale Ep,int(v,V).
Din primul principiu a termodinamicii aplicat comprimarii pe palierul BC, rezulta:

Q=ΔU+L
In care atat ΔU, cat si L sunt negative; rezulta astfel ca sistemul cedeaza energie termica
mediului inconjurator prin caldura. Deoarece acest transfer de energie termica nu poate fi
sesizat prin modificarea temperaturii sistemului, caldura respective se numeste caldura
latenta de lichefiere.
Caldura latenta este o caracteristica a intregului system termodinamic. Pentru caracterizarea
substantei din acelasi punct de vedere, se defineste caldura latenta specifica.
Caldura latenta specifica este definite prin relatia:

λ=Q/m
in care Q este caldura latenta, iar m este masa sistemului care sufera transformarea. Ecuatia
unitatii de masura este:

˂λ˃=˂Q˃/˂m˃=J/kg

2.Vaporizarea si condensarea
Fenomenul prin care un corp trece dintr-o stare lichida in stare gazoasa se numeste vaporizare.
Fenomenul prin care un corp trece dintr-o stare gazoasa in stare lichida se numeste
condensare.
In functie de mediul inconurator:
 vaporizare in vid;
 vaporizare in atmosfera gazoasa;
In functie de temperature corpului:
 fierbere;

3
  evaporare;

In functie de volumul disponibil pentru vapori:

 vaporizare in volum limitat;
 vaporizare in volum nelimitat;

2.1.Vaporizare in vid, in volum limitat

Vaporizarea in vid, in volum nelimitat, se face instantaneu pana cand vaporii din incinta devin
saturanti.
Presiunea vaporilor saturanti depinde de natura substantei si de temperatura.
Presiunea vaporilor saturanti nu depinde de prezenta altor gaze in incinta respectiva.
Echilibrul care se realizeaza intre un lichid si vaporii sai saturanti este un echilibru
dinamic(debite egale in ambele sensuri).

2.2.Vaporizare in aer (evaporare)

Exista o singura deosebire esentiala intre vaporizarea in atmosfera gazoasa si vaporizarea in
vid: evaporarea in atmosfera gazoasa se produce lent. Se constata ca debitul de lichid cet trece
din stare lichida in stare de vapori este invers proportional cu presiunea atmosferica.
Aceste rezultate se pot scrie sub forma:

Qev͂ S*ps-pv/H

In care:
Qev este viteza de evaporare;
S este aria suprafetei libere a lichidului;
Ps este presiunea vaporilor saturanti ai lichidului respective la temperatura la care se produce
evaporarea;
Pv este presiunea vaporilor lichidului respectiv in vecinatatea suprafetei libere a lichidului;
H este presiunea atmosferica;

2.3.Fierberea
Fierberea se produce atunci cand presiunea vaporilor saturanti este egala cu presiunea de la
suprafata lichidului.

4
Temperatura de fierbere a unui lichid depinde de:
 natura lichidului;
 presiunea exterioara (daca presiunea atmosferica creste, vaporii saturanti din bule
trebuie sa aiba presiuni mai mari pentru ca bulele sa nu fie “strivite”, deci lichidul
trebuie sa se afle la temperature mai mari);

2.4.Condensarea
Condensarea este procesul prin care vaporii de apă din aer sunt transformați în apă în stare
lichidă. Condensarea este importantă pentru circutul apei deoarece formează norii. Aceștia pot
produce precipitații, care reprezintă principalul mod de întoarcere a apei pe Pământ.
Condensarea este opusul evaporării.Condensarea este de asemenea cauza formării cetei, a
aburirii ochelarilor atunci când ieși dintr-o camera răcoroasă afară, unde este cald și umed, a
apei care se scurge pe partea exterioară a unui pahar, precum și a apei care se formează pe
interiorul geamurilor casei dvs într-o zi rece. Chiar și în zilele cu cer senin, apă este prezența
sub formă vaporilor și particulelor, dar care sunt prea mici pentru a fi văzute. Moleculele de
apă se combină cu micile particule de praf, sare și fum din atmosfera și formează picături mici
care se combină unele cu altele, alcătuind norii. Pe măsură ce aceste mici picături se combină
și își măresc dimensiunile, norii se pot dezvoltă și pot apărea precipitații. Norii se formează în
atmosfera deoarece aerul care conține vapori de apă se ridică și se răcește.

5
3.Topirea si solidificarea
Generalizand rezultatele a numeroase experimente s-au enuntat legile topirii si solidificarii:
 O substanta cristalina sub pesiune constanta se topeste la o anumita temperatura,
numita TEMPERATURA DE TOPIRE.
 O substanta lichida sub presiune constanta se solidifica la o anumita temperatura,
numita TEMPERATURA DE SOLIDIFICARE.
 În timpul topirii sau solidificarii temperatura ramane constanta, daca presiunea nu
variaza.
 Temperatura de topire si temperatura de solidificare ale aceleiasi substante sunt egale
pentru aceiasi presiune.
Topirea metalelor si a aliajeloreste este folosita, in tehnica, la executarea pieselor metalice
prin turnare.
Obtinerea pieselor metalice prin turnare cuprinde urmatoarele procese tehnologice:
- realizarea unei forme refractare care sa contina o cavitate avand geometria piesei ce trebuie
obtinuta (formare);
- topirea si obtinerea compozitiei chimice a aliajului din care se toarna piesa (topire sau
elaborare);
- umplerea formei cu aliaj lichid (turnare);
- solidificarea, racirea si extragerea piesei din forma (dezbatere);
- ajustarea si finisarea geometriei, a rugozitatii si a structurii piesei turnate (curatire);

4.Sublimarea si desublimarea
Unele substante (sulf, iod, naftalina) pot trece din stare solida in stare gazoasa (sublimare)
sau invers (desublimare).
Si pe parcursul acestor transformari, sistemul schimba energie cu mediul inconjurator. Si, in
acest caz se foloseste denumirea caldura latenta. Fiind o transformare care reuneste
schimbarile de a nivel microscopic specifice topirii si vaporizarii, caldura latenta de sublimare
este egala cu suma caldurilor latente de topire si vaporizare:

Qsublimare=Qtopire+Qvaporizare=> λsublimare+λvaporizare
In general, sublimarea se produce asemanator evaporarii, cu deosebirea ca moleculele
parasesc un corp aflat in stare solida. Si in cazul sublimarii, se poate analiza procesul din
punctul de vedere al presiunii vaporilor substantei comparativ cu presiunea vaporilor
saturanti.

6
Viteza de sublimare are o dependenta asemanatoare cu cea de evaporare. Dependenta
presiunii vaporilor saturanti de temperatura este acelasi ca in situatia in care vaporii saturanti
se invecineaza cu starea lichida.

5.Diagrame de echilibru
Dependentele presiunii vaporilor saturanti de temperatura pot sa fie interpretate si ca
dependente ale temperaturilor de transformare de presiunea exercitata asupra corpului.
Interpretand in acest fel functiile analizate, se constata ca fiecare dintre cele trei grafice
imparte planul in regiuni ale caror puncte corespund anumitor stari de agregare.