Carpații - relieful petrografic

Relieful petrografic reprezintă totalitatea formelor de relief a căror geneză, evoluţie şi

aspect exterior sunt condiţionate predominant de natura rocilor pe care acestea se dezvoltă.
Studiul reliefului Carpaților presupune realizarea unor operaţii complexe şi complementare
care cuprind: cercetarea reliefului la teren, construirea unor hărţi speciale ale elementelor de relief,
construirea unei hărţi integratoare (harta geomorfologică generală) şi explicarea clară a
caracteristicilor reliefului. De un mare folos sunt datele geologice, hărţile topografice şi
aerofotogramele.

Imag. 1.- harta petrografică a României

 Având în vedere principalele tipuri de relief din Carpați şi raportându-ne la unităţile de
relief, observăm următoarea clasificare:

– Carpaţii Orientali cuprind: în est şi sud munţi dezvoltaţi pe fliş (cu predominarea reliefului
structural şi petrografic), în centru şisturi cristaline, iar în partea de vest munţi vulcanici; au
depresiuni intramontane mari.

– Carpaţii Meridionali sunt „munţi-bloc” formaţi din şisturi cristaline, conservând un relief de
modelare ciclică (platforme de eroziune) şi un relief glaciar prezent pe înălţimile mari.

– Carpaţii Occidentali sunt formaţi, de asemenea, predominant din şisturi cristaline şi, asociate,
areale cu relief carstic, relief vulcanic şi relief dezvoltat pe fliş.

– Depresiunea Transilvaniei are un relief deluros dar diferenţiat: în nord pe o structură

predominant monoclinală sau slab cutată, în centru pe o structură cu „domuri”, iar în est pe o
structură cutată (asemănătoare Subcarpaţilor).

Relieful Carpatilor Meridionali

Au fost identificate si descrise urmatoarele caracteristici de eroziune: la peste 2000 m
(paltforma Borascu), la 1200 - 1600 m (platforma Rau-Ses), si la 1000 m (paltforma Gornovita);

Din punct de vedere al reliefuuil glaciar este foarte bine exprimat la altitudini mari (circuri,
vai, morene). În Carpații românești s-au identificat peste 500 de circuri glaciare, cele mai
numeroase fiind în Meridionali, respectiv în Munții Făgăraș și în Munții Retezat. Urmează apoi
circurile din Parâng, Godeanu, Țarcu, Cândrel-Șureanu apoi în Iezer-Păpușa și Leaota. Relieful
reprezentat de circuri reprezintă o valoare științifică deosebită având însă și o valoare peisagistică
remarcabilă, demonstrând caracterul alpin al masivelor carpatice înalte. În post glaciar, după
topirea ghețarilor de circ, în unele asemenea forme de eroziune s-au format lacurile glaciare
precum: Lacul Bucura (cel mai intins-10 ha), Zănoaga (cel mai adânc- 29m), Lacul Neagu, Roșiile,
Slaveiul, Gâlcescu, Avrig, Capra, Podragu, Lacul Bâlea, Iezer, Buhăiescu, Lala.
În Meridionali, sisturile cristaline care predomină dau reliefului un caracter masiv și puțin
fragmentat și conservă foarte bine platformele de eroziune;

Tot în această grupă montană, pe alte roci (calcare, indeosebi) exista fenomene carstice și forme
structural.

La sfarsitul Pliocenului, Carpatii Meridionali s-au ridicat cu 1000 m (judecand dupa pozitia
platformei inferioare Gornovita), acesta ridicare contribuind la dezvoltarea unor caracteristici
“alpine” ale reliefului. Culoarele marginale, vaile transversale mari (Oltul si Jiul) si depresiunile
au favorizat instalarea unor circulatii active.

Refieful granitic pe granite dar şi pe alte roci care se comportă asemănător faţă de agenţii
modelatori, cum sunt: granulitele, dioritele, sienitele şi unele şisturi cristaline. Granitul rămâne
însă roca specifică pe care se modelează formele tipice ale acestui relief. Fiind o rocă eruptivă de
adâncime, holocristalină, granitul este dur dacă nu prezintă fisuri, şi compact.

În România este parţial întâlnit în Munţii Apuseni, în zonele granitice din Carpaţii
Meridionali şi Orientali, în care predomină distrugerea rocilor ca rezultat al gelivaţiei, şi un alt gen
specific zonei hercinice a Dobrogei, care reprezintă un relief peneplenizat. Acesta se înscrie prin
forme piramidale, creste zimţate, coloane uriaşe, blocuri ascuţite.

Ambele roci au masa alcătuită din elemente sau particule cimentate. Gresiile sunt formate
din granule de nisip, care prezintă o compoziţie granulometrică relativ omogenă; se distribuie în
strate cu grosimi şi durităţi variabile. Conglomeratele formează un ansamblu cimentat alcătuit din
particule de dimensiuni diferite, în special din pietrişuri sau galeţi, iar alteori din blocuri.

Gresiile cu elemente sau ciment de natură calcaroasă, permit apariţia unor forme
pseudocarstice (lapiezuri slab dezvoltate, doline, chei, grote). Gresiile cu elemente sau ciment de
natură calcaroasă, permit apariţia unor forme pseudocarstice (lapiezuri slab dezvoltate, doline,
chei, grote). Gresiile argiloase şi marnoase pot da alunecări de teren, organisme torenţiale. Gresiile
silicioase, cum sunt cele de Kliwa din Carpaţii Orientali, determină văi cu aspect de chei. Dacă
gresia este dură, dar permeabilă, pe ea se dezvoltă un relief masiv ce se apropie ca înfăţişare de cel
granitic, evoluând pe calea dezagregării fizice. La baza versanţilor are loc o acumulare de depozite
nisipo-argiloase, alcătuind o trenă sau un tăpşan. În alte condiţii se depun grohotişuri.

Conglomeratele alcătuite din elemente cristaline, puternic cimentate, fiind rezistente la

eroziune, creează un relief impunător, cu versanţi abrupţi, profiluri ascuţite. În condiţiile climatului
umed are loc o dezagregare intensă a acestei roci.

Conglomeratele alcătuite din elemente cristaline, puternic cimentate, fiind rezistente la

eroziune, creează un relief impunător, cu versanţi abrupţi, profiluri ascuţite. În condiţiile climatului
umed are loc o dezagregare intensă a acestei roci.

Conglomeratele cu ciment calcaros sau elemente calcaroase pot forma un pseudocarst

reprezentat prin lapiezuri, doline, chei. Dacă conglomeratele sunt puţin argiloase, datorită şiroirii
apar badlands-uri. Când un bloc de rocă mai dură protejează masa de materiale mai friabile de
dedesubt, se individualizează coloane, stâlpi denumite şi piramide de pământ sau coafate.
 Imag. 2. Transfăgărășanul Imag. 3. Munții Bucegi iarna

Relieful Carpaților Occidentali

În Carpații Occidentali se disting trei grupe majore de munți: Munții Apuseni la nord de
Mureș, Munții Poiana Ruscă, situați central, la sud de Mureș, Munții Banatului, în colțul sud-vestic
al României și la sud de Timiș. respectiv 18 sub-grupe montane în total.
În Munții Apuseni se pot distinge Munții Bihorului alcătuiți din șisturi cristaline și calcare,
respectiv Munții Metaliferi și Munții Vlădeasa din roci eruptive. Relieful carstic este bine
reprezentat în Munții Apuseni unde peșteri așa cum ar fi Urșilor, Scărișoara și Vântului reprezintă
monumente ale naturii.

Grupul de mijloc al Carpaților Occidentali, Munții Poiana Ruscă, având altitudinea maximă
în Munții Poiana Ruscăi, Vârful Padeș cu 1374 m, sunt alcătuiți din șisturi cristaline. În cadrul
grupului sudic al Munților Banatului se pot diferenția Munții Semenic, Munții Almăjului, Munții
Locvei și Munții Dognecei alcătuiți din șisturi cristaline, respectiv Munții Aninei alcătuiți din
calcare.
 Imag. 4. Carpații Occidentali - imagine de la contactul cu Dunărea

Relieful Carpaților Orientali

Carpații Orientali sunt cuprinși între următoarele limite: Nord: granița cu Ucraina, Est:
Podișul Moldovei și Subcarpații Moldovei, Vest: Dealurile de Vest și Câmpia de Vest și Sud:
Subcarpații de Curbură și Valea Prahovei.
Caracteristici generale:

Între aceste limite, au o serie de caracteristici ale reliefului care îi diferențiază de celelalte
ramuri carpatice, altitudinile au valori mijlocii; înălțimile maxime depășesc 2000 m (în Munții
Rodnei și Munții Călimani) sau se apropie de această altitudine (în Munții Ciucaș, Munții
Maramureșului și Ceahlău). Culmile paralele sunt orientate pe direcția NV-SE (în nord și centru)
sau „curbate” (în sud)
Sunt formați din trei fâșii paralele care reflectă alcătuirea geologică a substratului:
a) în vest există un aliniament de munți vulcanici
b) în centru, munți alcătuiți din roci dure(predominant șisturi cristaline)
c) în est și sud, munți alcătuiți din roci sedimentare cutate (denumite „flis” = formațiune geologică
specifică, alcătuită din strate sedimentare cutate) sunt fragmentați de depresiuni numeroase (unele
foarte întinse, cum ar fi depresiunile Brașovului și Maramureșului), văi și trecători au forme variate
de relief, cum ar fi: relief vulcanic (cu cratere, conuri și platouri), îndeosebi în munții Călimani,
Gurghiului și Harghitei, relief glaciar (în Munții Rodnei), un relief specific datorat rocilor
(îndeosebi în masivele Ceahlău și Ciucaș) relief carstic cu peșteri și chei în Carpații de Curbură.

Imag. 5. Structura petrografică a Orientalilor

 Bibliografie

Academia Republicii Populare Române - Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică,

Bucureşti, 1962-1964
Ghinea, Dan - Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
Geografia României, III, Carpaţii Româneşti şi Depresiunea Transilvaniei (sub redacţia D.
Oancea, Valeria Velcea, N. Caloianu, Ş. Dragomirescu, Gh. Dragu, Elena Mihai, Gh. Niculescu,
V. Sencu, I. Velcea), Editura Academiei, Bucureşti, 1987