Psihicul si caracteristicile acestuia

Vom constata ca natura psihicului este una contradictorie constand din mai multe aspecte
bipolare opuse unele altora. Aceasta natura contradictorie a psihicului a dat nastere multor
controverse in legatura cu modul sau de organizare, de structurare si de functionare care a dus la
puncte de vedere diferite.

1. Psihicul este obiectiv si subiectiv

Obiectivitatea psihicului este data de faptul ca psihicul unei persoane este independent de
psihicul altei persoane, el este o realitate distincta care s-a format si a evoluat independent
avand premise si influente diferite.

Psihicul este subiectiv din punct de vedere al cunoasterii, fiecare persoana ia cunostinta
de mediul in care se afla intr-o maniera subiectiva, personala, influentata de insusirile si
particularitatile sale proprii.

Exemplu: Sa ne imaginam doua persoane aflate in vacanta, vizitand un castel medieval. Cele
doua persoane se afla in aceeasi situatie, in acelasi mediu. Ele pot fi amandoua atente la ceea ce
vad si la ceea ce le explica ghidul, sau una poate sa se gandeasca la problemele cu care se
confrunta la serviciu dupa terminarea vacantei. In ambele cazuri in mintea celor doua persoane
au loc procese de prelucrare a unor informatii: fie legat de vizita la muzeu, fie legat de
problemele de serviciu. Cele doua persoane prelucreaza informatiile independent una de cealalta.
Ceea ce se petrece in mintea uneia nu are nici o legatura cu ceea ce se petrece in mintea
celeilalte. La aceasta se refera aspectul obiectiv al psihicului.

Referitor la aceeasi situatie una dintre persoanele aflate in vacanta la castelul medieval
poate avea cunostinte de istorie si poate fi o persoana interesata de istoria locului, iar cealata
persoana poate fi indiferenta la istoria locului, dar poate fi interesata de stilul arhitectonic al
cladirii si de detaliile decorative. Astfel, aflate in aceeasi situatie si primind aceleasi informatii,
cele doua persoane vor percepe in mod diferit castelul si isi vor face impresii diferite, personale,
filtrate prin interesele si cunostintele fiecareia. La aceasta se refera aspectul subiectiv al
psihicului.

2. Psihicul este material si ideal

Am discutat in ora anterioara ca psihicul apare din materie si evolueaza odata cu ea. Exista o
relatie de identitate intre psihic si creier, psihicul fiind aspectul formal al proceselor creierului.
Activitatea psihica se bazeaza pe procese fiziologice care se produc in creier. Anumite leziuni ale
creierului produc tulburari ale proceselor psihice. Influenta substantelor halucinogene sau a
alcoolului asupra sistemului nervos se manifesta in tulburari ale imaginilor perceptive sau ale
motricitatii. Aceste fapte demonstreaza ca suportul material al psihicului este activitatea nervoasa
din creier.
 Psihicul este ideal deoarece poseda un continut de idei si imagini dobandite prin cunoastere
individuala si sociala, colectiva.

Exemplu: Orice imagine sau idee, orice concept exista in psihicul nostru in urma unei experiente
proprii. Cuvatul koranay nu are nici o semnificatie pentru voi daca nu l-ati auzit inainte, va
ramane indiferent sau va atrage prin sonoritate. Daca va spun ca el inseamna familie in limba
pashto vorbita in Afganistan, veti lega cuvantul de o semnificatie, va capata sens pentru voi.
Pentru un afgan insa cuvantul koranay actualizeaza sentimente de afectiune, respect, amintiri
legate de familie, reguli ce trebuie respectate in familie, traditii. Atunci cand va spun semnificatia
cuvantului veti activa la randul vostru trairi si imagini legate de familie, ele vor semnificativ
diferite pentru ca familia europeana este foarte diferita de familia traditionala afgana. Cultura
musulmana influenteaza intr-un mod diferit experientele personale legate de familie fata de
cultura occidentala.

3. Psihicul este atat un proces cat si un produs

Procesul reprezinta desfasurarea in timp, seriala, a fenomenului psihic, la succesiunea

transformarilor produse la nivelul subiectului. Produsul este rezultatul obtinut in urma
interactiunii dintre subiect si obiect. Procesul si produsul interactioneaza in sensul ca produsul
conditioneaza si fasoneaza dinamica viitoare a procesului, iar un nou proces poate modifica
structura produselor realizate anterior.

Exemplu: Pe masura ce invatam noi informatii ele restructureaza, reorganizeaza cunostintele

pe care le-am acumulat anterior. Mai exact, invatam in copilarie ca exista animale salbatice si
animale domestice. Rinocerul este un animal salbatic, iar calul este un animal domestic, cele
doua animale fac parte din categorii diferite, foarte largi. Mai tarziu, la scoala, la biologie,
invatam clasificari mai precise, stiintifice, care includ calul si rinocerul in acelasi ordin
- imparicopitate, prin urmare in aceeasi categorie. Vom pastra informatiile despre cele doua
animale, dar le vom restructura pentru a se potrivi cu informatiile nou invatate.

Exemplu: Pentru a ilustra mai bine calitatea de proces si cea de produs a psihicului si relatiile
dintre ele, vom folosi exemplul rezolvarii unei probleme. N.Maier a realizat un experiment
semnificativ in acest sens: intr-o incapere, atarna de plafon o franghie, de un perete era fixata o
alta, se cerea subiectilor sa lege cele doua franghii. Franghiile erau in asa fel asezate, incat o
persoana nu putea ajunge la franghia verticala tinand in mana franghia fixata de perete si invers.
Solutia era sa imprime o oscilatie pendulara franghiei verticale, ca sa poata fi prinsa in timp ce se
tine cealalta franghie. Pentru aceasta, trebuia sa se atarne de ea un obiect greu. In camera erau
puse doua asemenea obiecte: un electromotor si un intrerupator mare. In prealabil, subiectii erau
pusi sa faca o experienta, intr-un laborator alaturat. Unii au folosit electromotorul in aceasta
experienta, altii au folosit intrerupatorul. Introdusi in camera cu franghiile s-a observat ca cei
care au lucrat cu electromotorul au ales ca greutate intrerupatorul, evitat insa de cei care il
folosisera in experienta anterioara. Persoanele care nu participasera la experienta anterioara au
ales electromotorul sau intrerupatorul la intamplare, fara preferinte. S-a dovedit ca functia
anterioara face ca un obiect sa para mai putin disponibil pentru alta.
 Psihicul ca proces se manifesta in rezolvarea problemei: observarea franghiilor ce trebuie
legate, observarea faptului ca nu se poate ajunge la cele doua franghii in acelasi timp, aparitia
ideii de a imprima o oscilatie franghiei verticale, aparitia ideii de a utiliza un obiect greu pentru
aceasta, alegerea unui obiect din cele doua disponibile. Toate acestea sunt etape ale unui proces
psihic: rezolvarea problemei.

Produsul este solutia problemei pe baza interactiunii persoanei cu obiectele aflate in

camera, cu alte cuvinte produsul psihic obtinut este ideea care duce la rezolvarea problemei.
Observam insa in experimentul lui Maier cum produsul unui proces anterior influenteaza
desfasurarea procesului curent in sensul ca obiectul utilizat anterior cu functia sa de baza este
mai putin disponibil pentru a fi folosit cu o alta functie, aceea de greutate. Iar procesul curent
modifica perceptia noastra asupra electromotorului si intrerupatorului acordand acestora o noua
functie la care nu ne gandisem anterior.

Concluzia este ca atunci cand evaluam elementele unei probleme facem apel la rutine
mentale sau seturi cognitive, produse ale proceselor anterior activate. Conceptul de set cognitiv
se refera la o modalitate obisnuita de abordare sau percepere a problemei. Acest set cognitiv
impiedica utilizarea flexibila a elementelor problemei date. In acest sens este necesara o
experienta cat mai variata in utilizarea unor obiecte concrete sau abstracte pentru a putea rezolva
creativ o problema.

Exercitiu: Va propun spre rezolvare o problema similara celei cu funiile. Uniti punctele de mai
jos cu numai patru linii drepte, fara sa ridicati creionul de pe hartie:

. . .

. . .

. . .

4. Psihicul exista in stare latenta (interiorizata), dar si in stare manifesta

(exteriorizata)

Dificultatea cunoasterii psihicului uman vine din faptul ca nu intotdeauna starea latenta
coincide cu starea manifesta, de multe ori starea afisata fiind contradictorie cu cea reala.

Exemplu: De ziua voastra primiti un cadou foarte nepotrivit, care nu va face placere si nici nu va
este util, nu coincide deloc cu interesele voastre. Din politete fata de persoana care va face
cadoul si pentru ca ati fost invatati de mici ca nu trebuie sa criticati cadourile primite, veti afisa,
in loc de nemultumirea pe care o simtiti, o alta stare, aceea de bucurie, de surpriza si de
multumire fata de cadoul primit.

5. Psihicul prezinta manifestari normale, dar si manifestari patologice

In privinta acestei probleme dificultatea consta in a stabili ce este normal si ce este

patologic in manifestarile psihicului uman. Pe fondul unui psihic normal putem observa uneori
manifestari ciudate, atipice, iar pe fondul unui psihic bolnav exista suficiente momente de
normalitate. Criteriile de diferentiere a starilor normale de cele patologice sunt greu de stabilit,
de aceea se propune renuntarea la o delimitare fixa, acceptandu-se mai degraba idee unui
continuum ce merge de la anormalitatea extrema la normalitatea ideala sau de la patologia
extrema la sanatatea perfecta. Persoanele bine adaptate sunt mai aproape pe aceasta axa de polul
normalitatii ideale. Astfel de persoane isi cunosc potentialul si il manifesta in mod creativ.

Normalitatea a fost definita pe baza criteriului statistic, care este un criteriu obiectiv,
independent de toate sistemele de valori si stabilit in maniera practica. Este studiat un esantion
semnificativ din populatie din punctul de vedere al unei caracteristici psihice, de exemplu
inteligenta, se face o medie a tuturor rezultatelor obtinute, care devine etalonul de normalitate,
deviatiile intr-o directie sau alta fata de tendinta centrala sunt considerate anormale, in cazul
nostru, abaterile extreme de la medie sunt persoane cu deficit intelectual sever sau idioti si
persoane cu un inalt nivel de inteligenta sau genii.

Alt criteriu pe baza caruia este definita normalitatea este teoria normei
sociale: persoanele au rolul lor si anumite asteptari referitoare la maniera in care ceilalti isi
exercita rolul. Teoria normei sociale tine cont de normele culturale. Este considerat anormal tot
ceea ce se departeaza de ceea ce este cunoscut ca un comportament moral. Normalitatea si
anormalitatea se stabileste in functie de contextul cultural al persoanei.

Exemplu: Pentru a ilustra importanta contextului cultural in aprecierea normalitatii unui

comportament vom observa diferentele care exista in alegere partenerului de viata in societatea
moderna si in societatea traditionala. In societatea moderna consideram ca este anormal ca
parintii sau familia extinsa a tanarului sa aleaga pentru acesta un partener de viata, normalitatea
constand in alegerea liber consimtita a celor doi parteneri. In societatea de tip traditional este
anormal ca tinerii sa-si aleaga singuri partenerul, normal fiind ca familia sa alega pentru tineri cu
cine ar trebui acestia sa se casatoreasca. (tibetani Situ Jiarong). Alte traditii bizare si anormale la
http://www.timpultau.ro/liber/Traditii-bizare-din-culturi-si-timpuri-diferite

Schimbarea valorilor culturale ale societatii determina schimbari in maniera de

categorizare a unor manifestari.

Exemplu: Multa vreme homosexualitatea a fost considerata o boala psihica, o tulburare a

comportamentului sexual. In Manualul de Diagnostic si Statistica a tulburarilor mentale in
vigoare (DSM-IV) homosexualitatea nu mai apare in capitolul Tulburarile sexuale si de
identitate sexuala. Aceasta este rezultatul acceptarii sociale a acestei minoritati si cresterea
tolerantei fata de acest segment din populatie, deasemenea este efectul implicarii organizatiilor
pentru drepturile minoritatilor sexuale.

6. Psihicul este detreminat dar si determinant

Psihicul este cauzat, influentat, determinat de factori si de conditii naturale si sociale, de

experienta personala a fiecarui individ. Psihicul uman este rezultatul capacitatilor proprii speciei
sale, al caracteristicilor individuale, determinate genetic, dar si al socializarii, al educatiei, al
influentei mediului asupra dezvoltarii individului. Psihicul uman, in masura in care poate invata
si intre in contact cu ele, beneficiaza de toate achizitiile anterior acumulate de societate. In lipsa
contactului cu parintii si cu societatea, capacitatile innascute proprii speciei sunt inutile
dezvoltarii psihicului uman, acesta ramanand la un nivel de dezvoltare inferior, de tip animal.
Acest fapt este demonstrat de studiul de caz asupra copiilor salbatici.

In ceea ce priveste aspectul determinant al psihicului, acesta se refera la toate influentele

pe care la poate avea psihicul uman asupra exteriorului sau.

Clasificarea proceselor psihice

Criteriile dupa care se diferentiaza procesele psihice sunt:

 Continutul informational

 Structurile functionale si operatorii

 Modul in care se organizeaza si se regleaza

In functie de aceste trei aspecte exista urmatoarele procese psihice: senzatii, perceptii,
reprezentari, gandire, memorie, imaginatie, motivatie, emotie si vointa. La acestea se adauga
atentia si limbajul, care nu sunt procese psihice pentru ca nu furnizeaza informatii specifice, dar
faciliteaza si insotesc desfasurarea anumitor procese psihice.

Procese psihice Cognitive Senzoriale: senzatii,

perceptii, reprezentari;

Intelectuale: gandire, memorie, imaginatie;

Reglatorii: motivatie, emotie, vointa.

Procesul psihic este definit prin trei parametri:

 Un continut informational: forma, marime, tridimensionalitate pentru perceptie, gustul

pentru senzatiile gustative, leziunile unor organe interne pentru senzatiile de durere.

 Functii si structuri operationale (functia de cunoastere, de reglare, de directionare a

activitatii).

 Modalitati subiective si comportamente caracteristice: imaginea pentru perceptie, ideea

pentru gandire, trairea subiectiva pentru afectivitate, efortul psihic pentru vointa.
 Procesele psihice nu sunt izolate, ele intra in interactiune, functionand simultan si alcatuind
un sistem.

Un sistem este un ansamblu de elemente aflate in interactiune ordonata, non-intamplatoare,

din care rezulta proprietati ale ansamblului diferite de proprietatile elementelor componente.