Rezumat
Este anul 1939. Germania nazistă. Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea
nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai
ocupată. Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor
să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui Liesel
a fost dus departe sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar - Kommunist -,
iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul
călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi
prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui
Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în
zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima
ei carte furată. Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de
cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei
adoptiv, care cânta la acordeon. În curând, va fura cărţi de la incendierile
de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de
oriunde le mai putea găsi. Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea
cuvintelor de a crea lumi. Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu
intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a dăruit una dintre cele mai
durabile poveşti ale timpurilor noastre.
Hoţul de cărţi” este o carte scrisă de Markus Zusak, în care este prezentată
realitatea din timpul Germaniei naziste. Naratorul, care este totodată martor
al întâmplărilor, cum se va descoperi pe parcursul acţiunii, este tocmai
„moartea”, cea care nu iartă pe nimeni, ci doar îi ocoleşte pentru o perioadă
mai scurtă sau mai lungă de timp.
Singura care scapă din învelişurile morţii până la o vârstă înaintată este Liesel
Meminger, o fată care reuşeşte prin intermediul cărţilor să intre într-o lume nouă,
cu concepţii şi idei diferite. Destinul acestei fetiţe se va schimba, deoarece ea
găseşte, după ce îl va înmormânta pe fratele ei (care va muri pe timpul călătoriei cu
trenul) „Manualul Groparului”, o carte care o va iniţia pe aceasta. Totodată, cartea
pare a fi tocmai predestinată epocii în care a fost descoperită de Liesel,
reprezentând o analogie cu sistemul care parcă sapă groapa unei naţiuni, dezastrul
unei lumi întregi, având în vedere că acţiunea este plasată în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial.
Inocenţa, pe care o reprezintă Liesel şi alţi copii, se dizolvă în aer prin tirania care
marchează acea epocă şi perioadă. Spre exemplu Liesel este împinsă de
circumstanţe să fure cărţi, copiii sunt îndoctrinaţi încă de mici, bucurându-se chiar
şi când intră în război cu o ţară adversă, conform concepeţiei naziste. Aceştia, în
loc să se bucure de puritatea vârstei, de inocenţă, de jocurile specifice copilăriei
trebuie să se maturizeze mult mai repede pentru a ajunge la standardele impuse de
societate. Războiul răpeşte nu numai oameni, ci şi urma de speranţă care le-a
rămas acestora având în vedere faptul că trebuiau să se despartă de familii, de soţii,
de copii, de prieteni, de tot ceea ce înseamnă viaţă. Analogiile cu evenimentele
istorice din timpul Germaniei naziste sunt văzute prin intermediul unor ochi de
copil, ochii lui Liesel. „Noaptea de cristal”, eveniment rămas în istorie prin faptul
că în timpul acestei nopţi au fost sparte vitrinele magazinelor evreilor, precum şi
cărţile scrise de autori evrei incendiate, reprezintă pentru Liesel, un asasinat prin
care se declanşează impulsul hoţului. Indiferent de durerile pe care le simte,
aceasta reuşeşte să facă rost de încă o carte.
Recomand această carte deoarece prin intermediul ei pot fi observate din alt unghi
evenimentele din timpul Germaniei naziste, aceasta fiind accesibilă la orice vârstă
având în vedere modul în care au fost abordate temele existenţiale.