Sunteți pe pagina 1din 13

Ciocodan Magdalena Clasa a XI-a F

Distrugerea stratului de ozon și consecinţele lui

În toposfera (până la atitudinea de 10 km) sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete cu


lungimea de undă λ<242 nm, emanate de Soare, oxigenul molecular este scindat în atomi:

O2 O+O (1)
Atomii de oxigen (foarte reactivi), în prezența unui martor (M) care preia excesul de
energie, reacţionează cu molecule de oxigen și formează ozon:
O2 + O+ M →O3+ M (2)
La rândul sau și ozonul este descompus de către radiaţiile ultraviolete cu lungimea de
unda λ< 320 nm:

O3 O2 + O (3)
Oxigenul atomic rezultat poate reacţiona cu ozonul spre a forma oxigen molecular:
O+ O3 → O2+ O2 (4)
Aceste radiaţii prezintă importanta doar in toposfera si conduc la mici concentraţii de
ozon (40 – 80 µg/cm3 aer).
In stratosfera, de la înălţimea de 10-15 km si pana la 35 km, concentraţia de ozon este
destul de mare si anume cantitatea maxima de ozon in acest strat este de 450 unităţi Dobson.
O unitate Dobson (DU) reprezintă cantitatea de ozon care se afla intr-un strat de ozon pur de
grosime 0,01 mm, in condiţii normale. Acest strat de ozon este foarte important pentru viata de
pe Pământ, deoarece prin reacţia (3) ozonul absoarbe cea mai mare parte a radiaţiilor UV emise
de Soare, care in caz contrar ar afecta viata organismelor de pe Pământ.
Formarea si grosimea stratului de ozon se poate înţelege astfel: la înălţimi mai mari de
35 km, oxigen molecular este puţin. In consecinţa, se formează puţin oxigen atomic prin reacţia
(1) si deci si puţin ozon prin reacţia (2). De la înălţimea de 35 km si pana la 10-15 km, reacţiile
(1) si (2) devin predominante, ceea ce contribuie la formarea unui strat cu concentraţia de ozon
foarte mare. La înălţimi mai mici de 10-15 km doar puţine radiaţii ultraviolete, cu λ<240 nm
au rămas neabsorbite, astfel ca prin reacţia (1) se formează mai puţin oxigen atomic, deci si
ozon mai puţin. Masuratorile au anuntat ca distrugerea stratului de ozon este mult mai
pronuntata la Polul Sud decat la Polul Nord. Oamenii de stiinta au oferit urmatoarea explicatie:
iarna, in stratosfera, temperatura este mult mai scazuta la Polul Sud si dureaza un timp mai
indelungat, deoarece vartejurile de aici, create in lunile de iarna, sunrt mai stabile si mai
puternice decat cele de la Polul Nord.
Vara, curentii de aer din stratosfera deplaseaza sper poli cea mai mare parte din ozonul
format in zonele ecuatoriale (nepoluate, in general) astfel ca partial concentratia de ozon la poli
se reface, dar ramane scazuta in medie, la nivel global. La distrugerea stratului de ozon
contribuie si topirea toposferei (din cauza efectului de sera), care induce racirea stratosferei o
mare perioada de timp.
Ciocodan Magdalena Clasa a XI-a F

Pentru a se evita accelerarea disrtugerii stratului de ozon care protejeaza viata pe


Pamant, inca in anul 1987 s-a semnat la Montreal de catre mai ulti sefi de state puternic
industrializate, un protocol prin care se angajau sa reduca si mai tarziu sa opreasca in tarile lor
productia de clorofluorocarburi (freoni). Ulterior, cu ocazia altor Conferinte internationale s-a
propus si reducerea emanatiilor de oxizi de azot precum poluarii in general.
Ciocodan Magdalena Clasa a XI-a F

Folosirea alcoolilor drept combustibili

Pe străzile oraşului Sao Paulo, unul dintre cele mai aglomerate din lume, circulă zilnic
8 milioane de automobile. Poluarea nu pare să fie o problemă la fel de gravă ca în alte
metropole...poate şi pentru că la Sao Paulo maşinile folosesc drept combustibil etanolul. În
Brazilia, etanolul a început să fie folosit pe scară largă drept combustibil din 1975, pe vremea
dictaturii militare. Scopul era limitarea importurilor de petrol, care consumau jumătate din
veniturile obţinute din exporturi. Aşa că guvernul a investit în programul Pro-Alcool - un
program de promovare a alcoolului etilic obţinut din trestia de zahăr...adică
etanolul.Producătorii de etanol au primit subvenţii importante, producţia a crescut. Industria
auto a trebuit să se adapteze noului combustibil, care , în plus, era mai ieftin decât benzina. Aşa
se face că în scurt timp aproape toate maşinile din Brazilia funcţionau cu etanol.

Criza etanolului din anii 90


La sfârşitul anilor 90 Brazilia s-a confruntat cu o criză severă a etanolului. Preţul
zahărului a urcat brusc pe pieţele internaţionale, ceea ce i-a determinat pe producătorii
brazilieni să se reorienteze către producţia de zahăr în detrimentul celei de etanol. Etanolul se
produce prin fermentarea sucului de trestie de zahăr şi apoi prin distilarea alcoolului obţinut.
Aşa că producătorii îşi reglează producţia în funcţie de variaţia preţului zahărului sau etanolului
pe piaţă. Criza de etanol din anii 90 a pus sub semnul întrebării orientarea aproape exclusivă a
pieţei brazilene spre consumul de etanol şi a afectat credibilitatea industriei etanolului.
Consumatorii au constatat dintr-o dată că degeaba aveau
maşini care mergeau cu un combustibil ieftin, dacă acesta nu
era de găsit.Drept urmare, industria auto a revenit la maşinile
pe benzină.
Însă nu pe benzină pură, spune Fabio Feldmann, fost membru
în Congresul Braziliei şi în prezent unul dintre cei mai
cunoscuţi ecologişti din Brazilia:
"În Brazilia nu există benzină pură. Când faci plinul la o Fabrica de etanol Moema
benzinărie, cumperi de fapt un amestec de 77% benzină şi
23% etanol" , explică Fabio Feldmann. Pe vremea când era deputat, Fabio Feldmann a fost
unul dintre iniţiatorii legii care a impus benzinăriilor să vândă atât etanol cât şi benzină aditivată
cu etanol.
De ce se adaugă etanol în benzină?
Dincolo de raţiunile economice, etanolul fiind mai ieftin cu mai bine de o treime decât
benzina, există şi o motivaţie ecologică pentru combinarea celor două tipuri de combustibili.
Inginerul chimist Carlos Rossell lucrează în cadrul Proiectului Etanol de la Universitatea
Campinas din Sao Paulo, unul dintre centrele de cercetare cele mai avansate în domeniul
biocombustibililor. "Benzina are în compoziţie carbon şi hidrogen. Etanolul are în plus şi
oxigen."
Ciocodan Magdalena Clasa a XI-a F

"Pentru a arde, benzina foloseşte oxigen pe care îl ia din aer. Dacă e aditivată cu etanol,
foloseşte oxigenul din compoziţia etanolului şi consumă mai puţin oxigen din aer."
"În plus, emisiile rezultate din arderea etanolului sunt mai curate."
"Compuşii de carbon, vinovaţi de efectul de seră care duce la încălzirea globală sunt în cantitate
mai mică", spune profesorul Rossell.
Etanolul e mai ieftin
Un tur pe la mai multe benzinării din oraş m-a lămurit repede: peste tot există trei tipuri
de pompe. La unele se vinde etanol, la altele benzină aditivată cu etanol şi la celelalte un
amestec din cei doi combustibili.
Preţurile afişate arată că etanolul e mult mai ieftin, costă puţin
mai mult de jumătate faţă de un litru de benzină. Majoritatea
maşinilor sunt echipate cu motoare care acceptă atât etanolul,
cât şi benzina sau amestecul între cele două tipuri de
combustibil.
Dezavantaje
Dacă în privinţa performanţelor motorului care funcţionează
cu etanol părerile sunt împărţite, în ceea ce priveşte
consumul, toată lumea pare de acord:
"Cu etanolul parcurgi o distanţă mai mică decât cu benzina", spune un şofer.
"Etanolul e mai ieftin, dar consumul e mai mare", atrage atenţia un altul.
"La maşina mea, un litru de etanol mi-ajunge pentru 9 km, în timp ce unul de benzină pentru
14. Aşa că totul depinde de preţul etanolului - e doar o chestiune de matematică", explică o
doamnă.
Părerea interlocutoarei mele e împărtăşită şi de directorul tehnic de la General Motors:
" Etanolul are un consum mai mare cu 33% decât benzina, în principal datorită puterii calorice
mai mari, care îmbunătăţeşte însă performanţa motorului."
"E adevărat, consumul de etanol e mai mare cu o treime decât cel de benzină, dar etanolul e
mai ieftin."
"Ca să te decizi ce să pui in rezervor te orientezi dupa preţ."
"Dacă e o diferenţă de preţ mai mare de 30%, atunci e mai rentabil să foloseşti etanol, dacă
diferenţa e mai mică, mai bine pui benzină."
Ciocodan Magdalena Clasa a XI-a F

Utilizarea si efectele nocive ale fenolului


Utilizarile fenolului
In 1865 fenolul a fost utilizat pentru prima data ca antiseptic la dezinfectia ranilor, dar
din cauza caracterului iritant a fost inlocuit in chirurgie de alte antiseptice. Fenolul are un efect
caustic asupra membranei celulei nervoase. Din cauza efectului bactericid se folosea ca
dezinfectant, fiind folosit si la cultivarea plantelor producatoare de droguri ca erbicid.
Fenolul mai este folosit la producerea rasinilor artificiale precum bachelita care este un
policondensat al fenolului si formaldehidei.
In timpul celui de al doilea razboi mondial, prinzionerii erau omorati in lagarele germane
cu injectii intracardiace cu fenol. In tehnica microscopica se foloseste de asemenea formolul
sau la conservarea organelor in anatomia patolgica. La constructiile de lemn se foloseste
adezivul format din fenol-rezorcina-formaldehida.
Creozotul – un amestec de fenoli si crezoli – este folosit ca dezinfectant, la
injectarea lemnului pentru a-l feri de putrezire. Conservarea carnii afumate se datoreste
creozotului care se gaseste in fumul rezultat prin arderea lemnului.
Fenolii sunt compusi cu abilitati anti-inflamatorii, anti-oxidante si anti-coagulante, si
potrivit cercetatorilor spanioli, reprezinta cheia pentru reducerea riscului atacurilor de inima.
Cantitati mari de fenoli se gasesc in uleiurile virgine si extravirgine de masline.
Se pare ca in spatele efectelor miraculoase ale uleiurile de masline se afla o concentratie
ridicata a moleculelor de oxid nitric, al caror rol este sa dilate vasele de sange, si un nivel
redus de tensiune rezultat in urma oxidarii.
'Consumul alimentelor bogate in fenoli imbunatateste sanatatea cardiovasculara si
protejeaza inima,' a concluzionat cercetatorul Francisco Perez Jimenez.
Fenolii sunt utilizati pentru producerea substantelor plastice policarbonate (ex. sticle, cd-uri,
casti), produse pentru igiena personala si a casei si a cosmeticilor. De asemenea fenolii sunt
utilizati si pentru fabricarea hartiei, a lichidelor antigel si a lacurilor.

Alte utilizari:
 Fenolul – la fabricarea materialelor plastice (relon, bachelita), in industria medicamentelor, a
antidaunatorilor, in industria colorantilor si a parfumurilor .

Crezolii sunt utilizati pentru obtinerea materialelor plastice de tipul bachelitelor si


inindustriaexplozivilor. Au actiune bactericida mai puternica decat fenolul, de aceea se
folosesc ca antiseptici, mai ales sub forma de emulsie, cu o solutie de sapun in apa.

 Naftolii se utilizeaza ca intermediari in industria colorantilor.

 Hidrochinona este utilizata in tehnica fotografica si in industria colorantilor.

 Pirogarol este folosit in dozarea oxigenului din amestecurile de gaze si ca revelator fotografic.
Ciocodan Magdalena Clasa a XI-a F

Coloranți sintetici

Clasificare coloranti sintetici:


Colorantii sinteici sunt clasificati in :
 azoici ( –N=N– ): (rosu congo, galben de metil, sunset yellow; tartrazina)
 grupa triarilmetanului: (albastru briliant, verde briliant)
 xantenici: (eritrozina)
 quinoleinici: (galben de quinolina)
 grupa indigoului :(indigotina, indigoul)

Colorantii azoici

Azocoloranții sunt acei coloranți care conțin în molecula lor cel puțin una sau mai multe
grupe azo (-N=N-) legate de atomi de carbon hibridizati sp2, atomi care fac parte ambii sau cel
puțin unul, din sisteme aromatice sau heteroatomice.
Azocoloranții reprezintă cea mai numeroasă clasă de coloranți organici, le revine peste
50% din producția mondială de coloranți organici, deși până în prezent nu s–a găsit nici un
azoderivat în natură.
Azocoloranții acoperă întreg spectrul de culori din vizibil și satisfac necesitățiile de
colorare practic al oricărui substrat, având reprezentanți în toate clasele aplicatorii.
Azocoloranti se obțin prin azocuplare care implică de fapt două procese: diazotarea și
azocuplarea.
1. Diazotarea:

2.Azocuplarea:
Ciocodan Magdalena Clasa a XI-a F

Roşu Congo face parte din clasa coloranţilor azoici, fiind obţinut prin diazotarea
benzidinei şi cuplarea acesteia cu acidul naftionic. Se mai numeste si Rosu direct.

Este un indicator acido bazic, având utilizări şi în domeniul medicinii, pentru colorarea
citoplasmei celulare şi a eritrocitelor, iar combinat cu metoda luminii polarizate este folosit
pentru colorarea fibrelor amiloidice Este un colorant insolubil în apă , uşor solubil în etanol.
Folosit iniţial pentru bumbac, abandonat în prezent datorită toxicităţii sale.

Ponceau 4R(E124) este un colorant azoic de culoare roşie, hidrosolubil. Se obtine prin
diazotarea acidului 1-naftilamino -4-sulfonic si cuplarea acestuia cu acidul G.

Doza zilnică admisa: Pâna la max. 4 mg/kg corp. Efecte secundare: Deoarece este un colorant
azoic, cauzeaza probleme la persoanele intolerante la salicilaţi, fiind un eliberator de histamină,
intensifică simptomele astmului. Este utilizat la : deserturi, jeleuri, salam, specialităţi marine,
prăjituri asortate, plăcintă cu brânză, supe instant.
Ciocodan Magdalena Clasa a XI-a F

Sunset yellow(E110) este colorant artificial azoic,de culoare portocaliu. Se obține


prin diazotarea acidului sulfanilic si cuplarea acestuia cu acidul 2-hidroxi-1-naftalin-6-sulfonat.
Este un colorant solubil in apa. Testele efectuate pe animale au evidenţiat apariţia tumorilor
renale.

HO

NaO 3S N N

SO 3Na
Este redus de bacteriile intestinale la aminofenoli aromatici sulfonaţi şi acizi
amino-sulfonici; se elimină prin fecale şi urină. Doza zilnică admisă este de 0-5 mg/kg
corp.Prezintă risc de reacţii alergice, congestie nazală, bronhoconstricţie, tumori renale, reacţii
anafilactice, senzaţii de vomă, dureri abdominale, pierderea gustului, hiperactivitate. Este
folosit în cereale, snacks-uri, îngheţată, dulciuri, marţipan, gemuri,, ciocolată, brânză, pâine,
supe instant, băuturi, peşte conservat.

Tartrazina (E 102) este colorant azoic, pulbere de culoare galben oranj, solubilă în
apă. Se obtine prin diazotarea acidului sulfanilic si cuplarea acestuia cu acidul 1-(4’-
sulfofenil)-5-pirazolon-3-carboxilic.

Doza zilnică admisă este de 0-7,5 mg/kg corp.


Prezintă risc de reacţii alergice şi astmatice, migrene, tulburări vizuale, hiperactivitate; suspect
de producerea de tumori tiroidiene, modificări cromozomiale.
Este folosit în mod frecvent în sucuri, dulciuri, fructe, gumă de mestecat, marţipan, jeleuri,
gemuri, marmeladă, muştar, iaurt, murături, cereale pentru micul dejun, supe instant, snacks-
uri, peşte conservat.
Ciocodan Magdalena Clasa a XI-a F

Aspirina (acidul acetilsalicilic)


"Astazi, oamenii obisnuiti duc o viata mult mai usoara, sigura si confortabila decat cei mai
bogati oameni din trecut. Cei pasa unei persoane obisnuite daca nu e mai bogat decat altii,
cand lumea este un loc atat de bogat si are strazi, trenuri, hoteluri, telegraf, siguranta fizica si
Aspirina de oferit." - Jose Ortega y Gasset, Filosof Spaniol

Anul 1897 este considerat anul nasterii Aspirinei. In 1897 un chimist german, Felix
Hoffmann, care lucra pentru cunoscuta companie Friedrich Bayer et Co., descopera acidul
acetilsalicilic, Aspirina, care a devenit cel mai cunoscut medicament. Istoria aspirinei incepe
insa cu peste 3500 de ani in urma. Cu 1500 de ani i.e.n. egiptenii foloseau infuzia de frunze
uscate de mirt pentru durerile reumatice. 1000 de ani mai tarziu Hippocrates prescria un suc
extras din scoarta de salcie pentru febra si dureri.

Proprietatile aspirinei
Aspirina are multe efecte deja binecunoscute, dar inca se mai descopera noi proprietati.
 Analgezic (inlatura durerea) - este folosita in cazul durerilor moderate, cefalee,
nevralgii, dureri musculare, dureri articulare, dureri postoperatorii.
 Antipiretic (antitermic)
 Antiinflamator - indicata in reumatismul articular acut sau alte afectiuni articulare
inflamatorii acute
 Antiagregant plachetar - Aspirina previne agregarea plachetelor sanguine (care au rol
in oprirea sangerarilor). Din acest motiv este folosita in prevenirea trombozelor
(coagularea sangelui in artere sau vene) avand un rol important in prevenirea infarctului
miocardic.
 In ultimii ani, Aspirinei i-au fost atribuite noi efecte: prevenirea cancerului de pancreas,
scaderea riscului de recidiva a cancerului de colon sau rectal, prevenirea anumitor tipuri
de cataracta, prevenirea migrenelor severe.
Contraindicatii
Aspirina nu trebuie administrata la pacientii cu afectiuni gastro-intestinale
(gastrita, ulcer gastro-duodenal, hemoragii digestive), afectiuni grave hepatice sau renale,
hipersensibilitate la Aspirina, hemofilie. Nu se administreaza cu 5-7 zile inainte de interventii
chirurgicale si la copiii mai mici de un an.
Se administreaza cu prudenta la persoanele care anterior au suferit gastro-intestinale, bolnavii
cu insuficienta renala, astm bronsic, in cursul sarcinii si la copiii mici.
Reactii adverse
Administrarea Aspirinei, pe langa efectele benefice, poate determina: dureri
abdominale, hemoragii digestive, ulcer gastric, epistaxis (hemoragie nazala), hemoragii ale
gingiilor, reactii alergice. De aceea administrarea Aspirinei se recomanda a fi facuta dupa mese,
eventual asociat cu un medicament antiacid sau utilizarea unui preparat tamponat.
Ciocodan Magdalena Clasa a XI-a F

Efectele consumului de alcool asupra organismului uman

Efectele consumului de alcool asupra organismului uman – Avantaje


Consumul moderat de alcool poate oferi câteva beneficii pentru sănătate, după cum
arată câteva studii realizate în ultimii ani. Potrivit acestora, consumul de alcool în cantităţi
moderate ar putea reduce riscul de apariţie a bolilor cardiace, a accidentului vascular cerebral
şi a diabetului. De asemenea, un pahar cu vin roşu sau cu bere poate creşte libidoul, deci
îmbunătăţeşte performanţele sexuale. Apoi, există dovezi care arată că alcoolul ar putea ajuta
la scăderea în greutate. Potrivit unui studiu al oamenilor de ştiinţă de la Universitatea Harvard,
persoanele care consumă zilnic un pahar sau două cu vin sau altă băutură alcoolică au o greutate
normală în comparaţie cu cele care nu consumă, iar explicaţia constă în faptul că cei care nu
consumă alcool optează pentru alte băuturi nocive, cum ar fi băuturile carbogazoase cu zahăr,
despre care se ştie cu siguranţă că ar contribui la depunerea kilogramelor. De asemenea,
alcoolul consumat echilibrat poate duce la o mai mare putere de concentrare, ca urmare a
fluidizării sângelui, dar şi la creşterea nivelului de colesterol „bun“ (colesterol HDL), scăderea
celui „rău“ şi reducerea tensiunii arteriale.

Efectele consumului de alcool pentru organismul uman – dezavantaje


Consumul de alcool în exces înseamnă mai mult de şapte pahare de alcool pe
săptămână. Pe lângă faptul că alcoolul ne scapă de inhibiţii şi determină un comportament pe
care de multe ori ajungem să îl regretăm, acesta poate avea şi efecte negative mult mai grave
asupra sănătăţii. În primul rând, ficatul are cel mai mult de suferit pentru că nu îşi mai poate
îndeplini funcţia de eliminare a toxinelor şi astfel apare afecţiunea numită steatoză hepatică sau
ficat gras. De altfel, ficatul gras este o problemă care apare la peste 90% dintre consumatorii
înrăiţi de alcool. În cazul alcoolicilor, această afecţiune se transformă în ciroză, o boală
ireversibilă care necesită transplant de ficat. De asemenea, creierul poate fi deteriorat ca urmare
a consumului excesiv de alcool, existând pericolul demenţei. Există, în acelaşi timp, o legătură
strânsă între depresie şi alcoolul consumat excesiv. Multe persoane beau alcool pentru a scăpa
de anxietate şi de emoţiile negative, însă efectul ţine doar câteva ore, ulterior acestea revenind
cu un şi mai mare impact. Astfel se ajunge într-un cerc vicios şi doar renunţarea completă la
alcool poate aduce îmbunătăţiri pe plan emoţional. Alcoolul în exces poate duce şi la apariţia
obezităţii, din cauza numărului mare de calorii. Multe persoane cred că alcoolul nu are calorii,
însă acest lucru nu este adevărat. O singură doză de bere cu 5% alcool are peste 200 de calorii.
Alte probleme care pot apărea pe fondul consumului excesiv de alcool sunt: pancreatita,
hipertensiunea arterială, malformaţiile cerebrale, accidentul vascular cerebral, decesul subit
(mai ales dacă suferiţi de o afecţiune cardiovasculară), cardiomiopatie (o slăbire a muşchiului
inimii), diabet zaharat de tip 2 şi chiar anumite forme de cancer, cum ar fi cel mamar, de laringe,
de esofag etc. De asemenea, consumul excesiv de alcool creşte riscul de suicid şi accidente
rutiere.
Ciocodan Magdalena Clasa a XI-a F

GLUCOZĂ

Glucoza este compusul organic, aparținând clasei zaharidelor, care are formula
chimică C6H12O6.

Obținere Naturală
1. Glucoza este unul dintre produșii de fotosinteză a plantelor și a unor procariote. Se găsește îndeosebi
în sucul fructelor dulci ale plantelor.
2. La animale și ciuperci, glucoza este rezultatul descompunerii glicogenului, proces
numit glicogenoliză. La plante, se descompune amidonul.
3. La animale, glucoza este sintetizată în ficat și rinichi din intermediari care nu sunt carbohidrați,
precum piruvat și glicerol, proces numit gluconeogeneză.

Obținere Industrială
La scară industrială, glucoza se obține prin hidroliza amidonului în mediu acid.
O altă metodă este hidroliza enzimatică a amidonului. Multe culturi pot fi folosite ca sursă pentru
amidon: porumbul, orezul, grâul, cartofii sunt utilizați la scară largă în toată lumea.

Glucoza este un combustibil esențial în biologie. Carbohidrații reprezintă sursa principală de


energie pentru corpul uman, producând 4 kilocalorii (17 kilojouli) pe gram. Descompunerea carbohidraților
(amidonul, de exemplu) produce mono și dizaharide, iar o mare parte dintre produși este glucoză.
Prin glicoliză și prin reacțiile ciclului acidului citric, glucoza este oxidată pentru a forma dioxid de carbon
și apă, rezultând și energie, în principal sub formă de ATP.

Există mai multe forme de comercializare și folosire a glucozei, dintre care cele mai importante
sunt:

 sirop de glucoză - conține glucoză în concentrație de 32,40%;


 glucoza tehnică - cu o concentrație de 75%;
 glucoza cristalizată (tablete) - concentrație de 99%
Ciocodan Magdalena Clasa a XI-a F

CLOROFORM

Cloroformul sau „triclormetanul” este o hidrocarbură clorurată cu formula


chimică CHCl3.
Triclormetanul este un lichid incolor, inflamabil cu un miros dulceag. Are o
densitate mai mare decât apa, fiind solubil numai în solvenți organici. Vaporii de cloroform
determină prin inhalare pierderea cunoștinței și reducerea sensibilității la durere. Din cauza
efectului toxic asupra inimii, ficatului și altor organe interne, în prezent nu mai este folosit
ca narcotic. Se presupune că ar avea și un efect cancerigen. Cloroformul în
prezența oxigenului la lumină se descompune formându-se fosgen, clor și acid hipocloros
(HClO). Cloroformul existent în comerț este un amestec cu 0,5–1,0 % etanol ca stabilizator.
Cloroformul este folosit mai ales ca diluant și la producerea
Fluorchlorkohlenwasserstoffen (FCKW) care este răspunzător de formarea golurilor
de ozon din straturile superioare ale atmosferei. Cloroformul deuterizat, (CDCl3), fiind numit
cloroform-deuteriu este utilizat în spectroscopia nucleară (NMR).

NAFTALINA

Naftalina (greacă naphtha - petrol, țiței) este o substanță solidă, cristalină, albă cu miros
caracteristic pătrunzător, cu formula chimică C10H8 care sublimează la temperatura camerei. Ea
este o hidrocarbură aromatică cu două nuclee ciclice, fiind o substanță dăunătoare sănătății și
mediului înconjurător.

Utilizare
În trecut naftalina era un produs de combatere a moliilor, azi din cauza gustului neplăcut
este înlocuit de alte substanțe. Azi se cunoaște faptul că naftalina aproape că nu are nici un
efect insecticid. La începutul secolului XX era folosit ca gaz de iluminat, dezavantajul era că
înfunda conductele. Cu toate că este toxic a fost folosită în trecut în medicină ca dezinfectant
intestinal.
Naftalina este utilizată în special la sinteza unor diluanți, coloranți sau adezivi în
industria de mase plastice ca PVC, la elaborarea insecticidelor din grupa carbamaților, ca și la
fabricarea săpunurilor.
În cadrul condițiilor de preparare și utilizare poate provoca intoxicații acute sau cronice,
de ordin accidental sau profesional. Pătrunde în organism pe cale respiratorie, cutanată și rar
pe cale digestivă. După absorbție, în organism se metabolizează pe cale oxidativă, prin
hidroxilare, fără deschidere de ciclu.
Ciocodan Magdalena Clasa a XI-a F