Sunteți pe pagina 1din 3

NEVOIA DE RATIONALIZARE A SERVICIILOR MEDICALE

In orice sistem in care exista un tert platitor pentru asistenta sanitara, aceasta va fi
rationalizata, adica nu toata lumea va primi serviciile medicale solicitate la momentul dorit.
Ca atare, acest fenomen, rationalizarea, apare atat in sistemele finantate prin impozite
generale, cat si in sistemele finantate prin asigurari de sanatate publice sau private ( Saltman
RB, Von Otter C.).

Fenomenul rationalizarii serviciilor medicale apare si in cadrul sistemelor bazate pe


asigurari de boala, publice sau private. In acest caz, acesta are mai frecvent o abordare
explicita, existand de obicei contracte detaliate intre casa de asigurari si furnizorii de servicii
medicale in care se specifica ce servicii sunt acoperite de polita de asigurare, incluzand si
criteriile dupa care respectivele servicii vor fi produse ( calitate, timp de asteptare, costuri
suplimentare pentru pacienti etc.). In ceea ce priveste aceasta nevoie de rationalizare, exista
patru grupuri principale care pot lua decizii in sfera politicii si a serviciilor sanitare:
politicienii, administratorii sanitari, profesionistii medicali si publicul.

Sunt descrise sase mecanisme principale care sunt, sau care ar putea fi folosite ca
instrumente ale politicilor sanitare: platile, utilizarea asistentei medicale primare ca „portar”,
listele de asteptare, regulile explicite si informarea pacientilor. Decizia de rationalizare a
serviciilor medicale intr-un sistem sanitar in care exista un tert platitor, se ia in functie de o
serie de criterii dintre care se evidentiaza cu precadere principiul „salvarii”, echitatea si
eficienta. Principiul „salvarii” afirma ca sistemul sanitar trebuie sa incerce sa ii ajute pe cei
aflati la nevoie, acordand prioritate celor aflati in circumstante ce le ameninta viata( Harrison
S., 1997). O caracteristica a acestui principiu este ca pune accent cel putin la fel de mult pe
actul de a ajuta in sine, adica pe proces, ca si pe rezultatul acestui ajutor. Acest fapt face ca
acest principiu sa fie greu de utilizat ca si criteriu de rationalizare. Desi nu este nimic evident
gresit in utilizarea acestui principiu, este dificil de a-l operationaliza astfel ca nu se pot
dezvolta din el instrumente care sa arate cand ar trebui incetate eforturile pentru mentinerea
unui pacient in viata, spre exemplu. Astfel, costul oportunitatilor asociat cu utilizarea acestui
principiu poate fi extrem de ridicat. Deoarece deciziile de rationalizare trebuie sa opteze
pentru anumite tratamente in defavoarea altora, trebuie gasite unitati de masura pentru
eficienta respectivelor tratamente. O tehnica care coreleaza eficienta tratamentului cu costurile
asociate este QALY( Quality Adjusted Life Years, adica ani de viata ajustati din punct de
vedere al calitatii). Este o metoda destul de laborioasa care incearca sa sumarizeze beneficiile
interventiilor medicale din punct de vedere al anilor de viata salvati ca si al calitatii vietii
salvate. In timp ce eficienta se refera la obtinerea celor mai ridicate rezultate medicale cu un
anumit nivel al cheltuielilor, echitatea are in vedere mai ales distributia acestor rezultate.
Echitatea implica tratament egal al persoanelor cu nevoi egale (echitate orizontala) si in mod
corespunzator tratament diferentiat pentru persoane cu nevoi diferite (echitate verticala).
Accesul la ingrijiri de sanatate trebuie să fie astfel construit încât sistemul să răspundă la
nevoile oamenilor mai curând decât să asigure doar simplul acces în funcţie de localizarea
geografică, apartenenţa culturală sau abilitatea de a plăti. Asigurarea accesului echitabil la
informaţii privind serviciile medicale şi la modalităţile prin care le pot efectiv obţine va
conduce în final la îmbunătăţirea stării de sănătate a cetăţenilor. Rationalizarea este vitala si ar
trebui sa fie bazata pe nevoi, pe optimizarea serviciilor, reducerea pierderilor si utilizarea
nejustificata a serviciilor. Prin optimizarea alocarii pe baza de servicii realizate, nevoi/cerinte
si rezultate obtinute( mai ales pe linia performantei si calitatii) vom obtine o abordare
rationala a gandirii de sistem, bazata pe un rationament al valorii realizate pentru banii alocati.
Astfel printr-o strategie bazata pe nevoi corelata cu identificarea si reducerea pierderilor, vom
observa o imbunatatire a performantei si a calitatii serviciilor de sanatate furnizate, ducand la
asigurarea starii de bine a pacientilor.

Asadar, prin toate cele afirmate mai sus ajungem la concluzia ca, in conditiile in care
resursele sunt limitate iar nevoile sunt nelimitate se impune rationalizarea serviciilor medicale
astfel incat volumul fondurilor destinate ocrotirii sanatatii si implicit posibilitatii de acordare
a ingrijirilor medicale sa fie unul optim, concentrat pe grupuri tinta si care sa limiteze pe cat
posibil pierderile.

Bibliografie:

https://www.scribd.com/document/320353638/Motiva%C8%9Bi-de-Ce-Pia%C8%9Ba-
Serviciilor-Medicale-Nu-Este-o-Pia%C8%9B%C4%83-Liber%C4%83

http://old.ms.ro/index.php?pag=62&id=8556&pg=1

http://old.presidency.ro/static/rapoarte/Raport_CPAEPDSPR.pdf

S-ar putea să vă placă și