Vrei să pleci? În regulă. Mă bucur pentru că tu știi ce trebuie să faci. Dacă mă simt bine?

Nu, nu mă
simt bine.

Am impresia că nu mai sunt de aici. Nu înțeleg ce mi s-a întâmplat dintr-o dată. Și acum 3 minute
eram în extaz. Tu realizezi ce putere au cuvintele? Cum tu acum 3 minute erai bine mersi și doar
pentru că ai obținut o informație, deci nimic concret, palpabil sau fizic ți s-au tăiat picioarele. Ce vrei
să-ți spun? Nu pot nici să gândesc. Spune-mi tu cum să mă simt.

Tu chiar o să zbori acolo? Să fii atât de departe? Hai să recapitulăm. Noi doi existăm aici, împreună,
pe o nenorocită de planetă. Tu vrei să pleci de aici. Nu de lângă mine, ci de pe Pământ. Ca să ce? Să
poți fi aproape de stelele alea, car eapropo sunt despărțite de ani lumină. Ani. Eu sunt aici, sunt lângă
tine, în carne și oase. Și pe mine cui mă lași? Am fost aici, de fiecare dată când și cum am putut. N-am
știut cum să te țin de mână când te-a durut ceva, dar am făcut-o. N-am știut niciodată ce fel de cărți
îți plac, dar ți-am luat una din fiecare librărie pe care am vizitat-o.

Nu. Îmi pare rău, dar nu. Poți să alegi să nu. Poți să mă alegi pe mine. Asta îți dorești? De acum
înainte? Să nu mai simți niciun fel de contact uman? Nicio atingere? Tu vrei să uiți cum e să iubești?
Pentru ce, pentru o lună? Pentru spațiul de care ai atât de mare nevoie? O să fie atât de mult că nu o
să știi cu ce să-l umpli. Nici măcar singurătatea ta nu o să fie deajuns.