Sunteți pe pagina 1din 41

Drept Civil

Curs 2-15.10.2018
Clasificarea drepturilor patrimoniale (capitol important, pica la examen yay)
I. Dihotomia drepturi reale-drepturi de creanta (principalele drepturi patrimoniale);/
II. Categorii atipice de drepturi patrimoniale (obligatiile reale, drepturile potestative patrimoniale);/
III. Putem avea un drept de proprietate asupra altui drept de proprietate sau asupra unui drept de
creanta? Dap.

I. Dihotomia drepturi reale-drepturi de creanta (principalele drepturi patrimoniale)


Drepturile reale sunt acele drepturi patrimoniale care permit titularului lor sa exercite atributele acestui
drept, in putere proprie si interes propriu, fara ca pentru exercitiul acestui drept sa fie nevoie de concursul sau de
actiunea/inactiunea unui tert.
Drepturile de creanta sunt acele drepturi patrimoniale, care permit titularului lor, denumit creditor sau subiect
activ, sa ceara altei persoane, denumita debitor sau subiect pasiv, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.
 Drepturile reale si drepturile de creanta sunt niste abstractiuni juridice.

Avem doua asemanari notabile intre cele doua drepturi patrimoniale:


1. Ambele sunt drepturi patrimoniale, adica ambele au un continut pecuniar;
2. Ambele au titularul/subiectul activ determinat;

In materia deosebirilor:
1. Subiectele raporturilor juridice
 In ceea ce priveste drepturile reale, subiectul pasiv este nedeterminat, in aceasta categorie intrand notiunea
clasica de “tert”, anume toti cei care, prin comportamentul lor, nu trebuie sa stanjeneasca exercitarea
dreptului real de catre titular.
 In ceea ce priveste drepturile de creanta, subiectul pasiv este determinat. De indeplinirea dreptului de
creanta, depinde conduita pe care o are subiectul pasiv.

2. Opozabilitatea
Intre cine se stabilesc relatiile dintre aceste drepturi?
 In ceea ce priveste drepturile de creanta, relatia se stabilestse intre persoane. De asta se si numesc “ius ad
personam”;
 In ceea ce priveste drepturile reale, esential este raportul dintre persoana si bun, adica obiectul
material/derivat al dreptului respectiv.
 Toate drepturile reale au un atribut important, care se numeste “ius posidendi”, care reprezinta
posesia ca stare de drept, care reprezinta atributul bazal al dreptului de proprietate prin definitie si al
drepturilor reale prin extensie, adica reprezinta prerogativa prin care o persoana poate
apropria/stapani un bun.
Drepturile reale apar ca o relatie intre oameni si bunuri.

3. Obiectul
 La drepturile reale, obiectul il reprezinta bunurile, mobile sau imobile, dupa caz.
 La drepturile de creanta, obiectul este o conduita, adica o prestatie (a da, a face sau a nu face).

Elementul esential al notiunii de contract este acordul de vointa.


 Daca respectivul contract este sinalagmatic (obligatii reciproce si interdependente), asta inseamna ca o
obligatie a unei parti isi are cauza in obligatia celeilalte parti. “Ma oblig pentru ca si tu te obligi”-acesta
este mecanismul interdependentei.
 Astfel, vanzatorul poate sa-i ceara cumparatorului transferul dreptului asupra bunului pe baza unui
mecanism contractual. In situatia asta, vanzatorul are un drept de creanta.
 Vanzarea este un contract translativ de proprietate de indata ce acordul de vointa s-a produs.
 Obligatia de “a da” este de esenta acordului de vointa, iar efectul translativ este imediat-urmator,
instantaneu.
 In situatia asta, vanzatorul poate sa-i ceara cumparatorului predarea bunului si pe baza unui drept real. El
poate sa introduca impotriva cumparatorului actiunea in revendicare (intentata de proprietarul neposesor
impotriva posesorului neproprietar.)

Asadar, obiectul dreptului de creanta este reprezentat de o conduita pe care o are debitorul, dar uneori aceasta
conduita poate sa aiba ca obiect derivat inclusiv drepturi reale.

Din punctul de vedere al obligatiei corelative:


De opozabilitate trebuie sa se bucure ambele drepturi.
 Opozabilitatea drepturilor reale este erga omnes;
 Opozabilitatea drepturilor de creanta este inter partes.
 Baza ambelor drepturi este aceeasi-ambele drepturi trebuie sa fie facute opozabile, astfel incat tertii sa nu
ajunga sa stanjeneasca exercitiul acestor drepturi.
 In cazul ambelor categorii de drepturi, tertilor le revin anumite obligatii.
Obligatia corelativa unui drept real este o obligatie generala si nedeterminata de non-facere, care reprezinta
obligatia care cade in sarcina tertilor, de abstentiune, adica de a se abtine de la orice act sau fapt, omisiv sau
comisiv, dupa caz, prin care ar putea stanjeni exercitarea dreptului real respectiv.
Motivul pentru care se prefera a stapani ca proprietar este acela ca avem o libertate mai mare, suntem obligati
intr-o masura mai mica fata de altii, depindem, lato sensu, mai putin fata de altii.

La drepturile de creanta, opozabilitatea este mult mai restransa, intre subiectul activ si subiectul pasiv. Si
acolo, tertilor le incuba o obligatie.
 La drepturile reale, avem o obligatie generala de abstentiune.
 La drepturile de creanta, avem o obligatie specifica.

Continutul Juridic al drepturilor reale si de creanta-discutam la seminar


Singura diferenta care exista, din acest punct de vedere, intre drepturile reale si drepturile de creanta, este cea
care vizeaza prerogativa urmaririi-urmarirea, din punct de vedere procesual.
Fiecare drept are doua fatete-o fateta materiala si o fateta procesuala.

Numarul si durata drepturilor patrimoniale


Numarul:
Drepturile reale sunt limitate ca numar-sediul materiei-art. 551 NCC.
 In ceea ce priveste fiducia, legiuitorul nu s-a hotarat care este natura juridica a drepturilor pe care
fiduciarul le are asupra ceea ce primeste de la constituitor in ceea ce priveste masa patrimoniala de
afectatiune.
 Cu alte cuvinte: fiduciarul este proprietar sau nu? Exercita el un drept real sau nu? Acestei intrebari nu i s-a
dat inca un raspuns.
Durata:
Durata drepturilor reale principale este direct proportionala cu timpul in care obiectul lor derivat exista
(adica bunul).
 In materia dezmembramintelor, ele sunt limitate in timp.

 Uzufructul este temporar sau viager.


 Superficia poate sa dureze pe o perioada de pana la 33 de ani ori mai mult (99 de ani).
 Servitutea, ca dezmembramant, nu ca limita, va dura atat timp cat exista situatia care a generat-o (un
fond este dominant, altul este aservit).
 In ceea ce priveste drepturile de garantie (ipoteca, gajul) ele dureaza atat timp cat exista dreptul de
creanta (ele sunt drepturi accesorii
II. Categorii atipice de drepturi patrimoniale (obligatiile reale, Drepturile reale asupra bunurilor
incorporale, drepturile potestative patrimoniale)
Reprezinta acele drepturi patrimoniale care se afla la intersectia dintre drepturile reale si cele de creanta, adica
acelea care imprumuta trasaturi/caractere din ambele categorii de drepturi.

1. Obligatiile reale
Obligatii propter rem si scriptae in rem;
Pe vechiul cod civil nu aveau o reglementare, dar aveau suficient de multe aplicatii practice, motiv pentru care
ele au si suscitat atentia doctrinei.
In NCC, sediul materiei este art. 1282;

De la drepturile reale, aceste obligatii reale imprumuta opozabilitatea usor extinsa, care insa nu este la fel de
extinsa cum este cea a drepturilor reale.
Aceste doua tipuri de obligatii vor putea fi facute opozabile oricarui subiect de drept care va avea la un
moment dat calitatea de succesor cu titlu particular.
In afara de aceasta trasatura, obligatiile reale se comporta ca drepturile de creanta. Opozabilitatea este doar
intre parti-subiectul activ si subiectul pasiv.

Obligatia propter rem reprezinta acel tip de obligatie care este atat de strans legata de un bun, incat ea se
transmite odata cu bunul, oricarui dobanditor care va avea calitatea de succesor cu titlu particular al uneia
dintre parti.
 Obligatiile propter rem exista din cauza bunului. Cu alte cuvinte, elementul esential care reclama existenta
obligatiilor propter rem este bunul privit ca obiect derivat al raportului obligational si nu creditorul.

La obligatiile scriptae in rem, definitia e quasiidentica, adica reprezinta acele obligatii atat de strans legate de
bun, incat se transmit odata cu acesta, succesorilor cu titlu particular, doar ca aceasta transmisiune se face
pentru a se asigura executarea creantei creditorului.

Scurta comparatie intre cele doua tipuri de obligatii reale:


Ca izvor:
 Obligatiile propter rem au doua surse din care izvorasc-fie legea, fie conventia partilor.
 Obligatiile scriptae in rem, singurul izvor este doar conventia partilor. Ele sunt reglementate de lege, dar
rolul fundamental este acordul de vointa al partilor.

Ca obiect al obligatiei corelative:


 La obligatiile propter rem exista una singura-doar obligatia de a face; de asta, obligatiilor propter rem li se
mai spunea si “obligatii reale de a face”;
 La obligatiile scripate in rem, obiectul derivat poate sa fie orice fel de obligatie- a da, a face sau a nu face.

Utilitatea lor practica:


 Obligatiile propter rem rezulta din situatia juridica a bunurilor;
 Obligatiile scriptae in rem au ca obiectiv principal asigurarea exercitarii creantei creditorului;

In rest, cele doua tipuri de obligatii sunt identice. De aceea, in practica, este dificil de spus ca o obligatie este
scriptae in rem ori propter rem.

Exemple practice:
Pentru obligatiile propter rem, conventionale, luam bunuri imobile. Vezi art. 759 NCC-Obligatiile in sarcina
proprietarului fondului aservit.
 Daca proprietarul fondului aservit vinde catre un tert fondul sau, tertul va ramane obligat fata de creditorul sau
in ceea ce priveste dreptul de trecere al acestuia.
 Obligatia trebuie sa fie obligatoriu inscrisa in Cartea Funciara pentru a fi opozabila erga omnes.
 Cu toate acestea, opozabilitatea se poate face si prin viu grai, dar DOAR intre parti. Astfel, daca
cumparatorul vinde altui tert fondul aservit, acesta va trebui sa-l notifice pe tertul respectiv despre
aceasta situatie. Aceasta este o obligatie propter rem conventionala.

Exista si obligatii propter rem legale, la art. 560-Obligatia de granituire.


 Este tot o sarcina propter rem, doar ca ea nu mai are un izvor conventional, ci un izvor legal.
Pentru asigurarea bunei vecinitati, daca nu e gard intre cele doua proprietati, lucrul acesta trebuie sa fie
realizat de comun acord, pentru ca daca nu se face acest lucru, se va practica mutarea gardului.

Mai exista obligatii propter rem si de natura administrativa.Cea mai cunoscuta dintre ele este obligatia
proprietarilor de terenuri agricole sa le cultive si sa nu le lasa parloaga.

La obligatiile scriptae in rem, izvorul lor nu este decat conventional. Formal, legea nu consacra decat o
singura aplicatie pentru aplicatiile scriptae in rem, anume cele in cazul inchirierii/locatiunii de bunuri imobile.
 Vezi art. 1811-Opozabilitatea contractului de locatiune fata de dobanditor.
 Dobanditorul, in cazul acesta, este tertul. Din dobanditor devii debitor, adica vei ocupa in acelasi contract
pozitia locatorului, iar creditorul devine chiriasul locatar.
 Modul in care opozabilitatea se realizeaza, in cazul celor doua tipuri de obligatii, este identic-inscrierea in
cartea funciara a contractului de locatiune pentru scriptae in rem respectiv obligatia de a intretine
drumul de servitute, echivaleaza cu opozabilitatea fata de dobanditori/terti.

La seminar-aprofundare diferente intre aceste doua tipuri de obligatii.

2. Drepturile reale asupra bunurilor incorporale;


Titlurile de valoare si titlurile de credit.
In inscrisul care constata titlul de valoare sau, dupa caz, titlul de credit, se incorporeaza atat de bine dreptul
respectiv, care, pentru titlurile de valoare este un drept de proprietate, in timp ce pentru titlurile de credit este un
drept de creanta, incat hartia in care se incorporeaza inscrisul si dreptul asupra inscrisului devin unul si acelasi
lucru.

Titlurile de valoare au ca exemple particulare conosamentele si warrantele.


 Au denumiri specifice, dar in esenta sunt unul si acelasi lucru.
Conosamentul reprezinta un titlu de valoare care atesta dreptul de proprietate asupra unui bun care se afla la
bordul unei nave. Dreptul de proprietate asupra elefantului (exemplul cu elefantul imbarcat pe o nava) si asupra
inscrisului devin unul si acelasi lucru.
In cazul warrantului, idem, doar ca vorbim despre un depozit, un siloz. (exemplul cu recolta). Si in acest caz se
realizeaza incorporarea- dreptul de proprietate se incorporeaza in inscrisul care-l constata.
 In ambele cazuri este posibil sa avem un drept de proprietate asupra altui drept de proprietate.
 In clipa in care am transmis warrantul sau conosamentul pentru un tert, tertul dobandeste practic dreptul de
proprietate cu totul.

La titlurile de credit, obiectul care se incorporeaza este un drept de creanta.


 Exemple titluri de credit: Cecul, cambia si biletul la ordin;
In esenta, mecanismul este acelasi.
 La cec, eu dau ordin bancii mele, ca in momentul in care un tert se afla in posesia cecului, banca trebuie sa-l
plateasca pe tert.
 Diferenta este ca la titlurile de credit se incorporeaza un drept de creanta.
 Daca am in proprietate un titlu de credit, am in proprietate un drept de creanta. Transmiterea inscrisului
doveditor asupra unui titlu de credit echivaleaza cu transmiterea dreptului de creanta.

Din aceasta a doua categoria mai fac parte si drepturile de proprietate intelectuala (D.P.I.).
 Ele pot avea o latura patrimoniala si o latura nepatrimoniala. Dreptul de autor are si o latura
nepatrimoniala, a.c. autorul cere tertilor sa-i recunoasca paternitatea asupra creatiei respective.

3. Drepturile potestative
Teoria drepturilor potestative a fost dezvoltata de profesorul Nicolae Titulescu in perioada interbelica.
Drepturile potestative sunt acelea prin care un subiect, numit potentiores, poate, prin manifestarea sa
unilaterala de vointa, sa modifice o situatie juridica preexistenta.
 Exemplu de drept potestativ-dreptul de optiune succesorala:
 Un succesibil poate sa accepte sau sa repudieze succesiunea.
 In functie de manifestarea sa de vointa, situatia juridica se poate schimba-daca el accepta, este posibil ca
el sa inlature de la mostenirea defunctului pe alti mostenitori.

In ceea ce priveste drepturile potestative, trebuie facuta urmatoarea precizare:


 obiectul lor este foarte atipic-este o situatie juridica, care, daca este patrimoniala, dreptul este potestativ
patrimonial si daca este nepatrimoniala, dreptul este potestativ nepatrimonial.

Drepturile reale pot fi clasificate si in principale si accesorii.


Drepturile reale principale:
1. Proprietatea (publica sau privata);
2. Dezmembramintele proprietarii private (uzul, uzufructul, abitatia, superficia si servitutea);
3. Modurile de exercitare pentru drepturile de proprietate publica-administrrarea, concesiunea si folosinta cu
titlu gratuit.

Inchirierea este un drept de creanta, nu un drept real!

Drepturile reale accesorii:


1. Ipoteca;
2. Gajul.
Drepturile reale principale au o existenta autonoma si acorda titularului lor atribute depline.
Drepturile reale accesorii traiesc pe langa drepturi de creanta, carora le asigura executarea, in cazul in care
debitorul nu face acest lucru.

Saptamana viitoare-teoria proprietatii si vom studia dreptul de proprietate privata

Drept Civil Curs 3-22.10.2018


Limita dreptului de proprietate-clauza de inalienabilitate
I. Caracterele si atributele dreptului de proprietate
II. Limitele dreptului de proprietate
 Reglementare: art. 555

In acceptiunea sa de drept de proprietate private, proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda,
folosi si dispune de bun in mod absolut, exclusiv si perpetuu, in limitele stabilite de lege.
Atributele dreptului de proprietate
1. Ius posidendi: corespunde posesiei ca stare de drept;
2. Ius putendi si ius fruendi, care impreuna alcatuiesc folosinta, inteleasa si ca atribut prin care titularul culege
fructele bunului respectiv;
3. Ius disponendi/ius abutendi=dispozitia, care se subdivide in doua categorii:
 Dispozitie materiala;
 Dispozitie juridical;

Dpdv al reglementarii, art. 555 se intoarce la modelul roman al definitiei dreptului de proprietate, pentru ca
aminteste de atributul posesiei ca stare de drept.
Pe vechiul cod civil, dreptul de proprietate era definit doar prin atributele sale-dispozitia si folosinta;
In noua codificare, se mentioneaza expres despre existenta lui ius posidendi, in ipostaza sa de stare de drept, nu
stare de fapt.

Caracterele dreptului de proprietate


1. Caracterul ABSOLUT-are 3 fatete:
a. Dreptul de proprietate are o sfera de atribute care-i permit titularului sau sa exercite dreptul in putere
proprie si interes propriu.
 A nu se confunda cu opozabilitatea erga omnes!
 El este opozabil erga omnes tocmai pentru ca titularul sau sa exercite atributele in putere proprie si
interes propriu;

b. Dreptul de proprietate este un drept absolut, fiindca ofera titularului sau plenitudinea atributelor dreptului
de proprietate: posesia, folosinta si dispozitia;

c. Dreptul de proprietate nu cunoaste diferente calitative sau cantitative de la un subiect de drept la altul, in
ceea ce priveste exercitarea sa, NU in ceea ce priveste obiectul sau material;

2. Caracterul EXCLUSIV-2 trasaturi:


a. Monopolul titularului dreptului asupra exercitiului dreptului de proprietate;
 Numai titularul dreptului poate exercita prerogativele conferite de drept;

b. Tertii sunt, ca regula, indepartati de la exercitiul acestui drept;


 Prin terti intelegand in situatia aceasta inclusiv statul: art. 44 alin. 2 din C: Statul are obligatia de a
garanta si ocroti exercitiul dreptului de proprietate privata;
 Exceptie: statul se poate implica activ si prin exproprierea pentru cauza de utilitate publica, putand sa
faca sa dispara dreptul de proprietate privata, aducand in domeniul public bunul care era detinut initial in
proprietate privata.

3. Caracterul PERPETUU: 2 trasaturi:


a. Dreptul de proprietate va exista in timp, atat cat va exista si bunul-obiect material al dreptului;
b. Dreptul de proprietate este un drept imprescriptibil extinctiv-nu se stinge prin neuz;
 Actiunea in revendicare, mobiliara sau imobiliara, prin care se apara dreptul de proprietate, este si ea,
tot ca regula, imprescriptibila extinctiv;
 Exceptia 1: cazuri de actiuni in revendicare prescriptibile extinctiv: Avulsiunea = a.c. vine apa si rupe o
bucata de teren si o alipeste altui fond riveran. Termenul este de un an.
 Exceptia 2: proceduri de executare silita-bunul vandut la licitatie publica poate fi revendicat in
termen de 3 ani;

Cu toate ca are toate aceste caractere, dreptul de proprietate este totusi prescriptibil achizitiv;
 Dreptul de proprietate poate fi dobandit prin uzucapiune:
 fie ca vorbim de presriptia lunga-30 de ani;
 fie ca vorbim de prescriptia scurta, de la 10 la 20 de ani;
 fie ca vorbim de prescriptiile noi-tabulare;
 Uzucapiunea are o functie economica, ea ajuta la utilizarea reala a bunului respectiv, conefrindu-I
posesorului protectie juridica, care in final, se poate transforma in chiar dobandirea dreptului de
proprietate de catre posesor.

A nu se confunda CARACTERELE cu ATRIBUTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE!

Atributele dreptului de proprietate


1. Posesia sau ius posidendi (ca stare de drept)
Reprezinta aptitudinea unui subiect de drept de a apropria sau de a stapani un bun.
 Posesia se dezvolta mai putin pregnant decat celelalte doua atribute ale dreptului de proprietate;
 ea se manifesta, de regula, intr-un singur moment, atunci cand se aproprieaza/se dobandeste. Atunci se
manifesta cel mai pregnant; in rest, ea este o stare latenta.
 Posesia ca stare de drept nu trebuie redusa doar la stapanirea materiala asupra bunului;
 ea este inainte de toate o notiune juridica, deci este, in principiu, o notiune abstracta.
 Desi ea se manifesta cel mai putin pregnant decat celalte atribute, ea sta la baza exercitarii oricarui drept real
principal.
 Nu numai proprietate are posesie, ca stare de drept, ci si dezmembramintele acesteia.

2. Folosinta
 Se imparte in doua subcategorii:
a. Ius putendi;
b. Ius fruendi;
Acesta este atributul cel mai pregnant, cel mai vizibil, in ceea ce priveste manifestarea sa;
 El se manifesta astfel incat tertii sa-l vada, prin incheierea de acte juridice si savarsirea de fapte materiale;
 Exemplu pentru ius putendi: incheierea unui contract de locatiune/inchiriere;
 Exemplu pentru ius fruendi:
 acte de conservare (se preintampina iesirea unei valori din patrimoniul unei persoane)-reparatii asupra
bunului, in cazul in care acesta este in pericol sa se degradeze;
 acte de administrare-varuirea peretilor-are legatura cu folosinta asupra imobilelor, fiindca sporim valoarea
economica a bunuluui;

3. Dispozitia
Se imparte in doua subcategorii: materiala si juridica;
a. Dispozitie materiala: posibilitatea titularului dreptului de a altera sau modifica structura materiala a bunului,
obiect al dreptului.
 La modul absolut, aceasta permite titularului sa distruga bunul in materialitatea sa.
 Exemple: cultivarea unui teren agricol, efectuarea de lucrari asupra terenului-putem muta bucati de
teren dintr-o parte intr-alta pentru a-l face fertil;

b. Dispozitia juridica: se manifesta prin incheierea de acte juridice, cu privire la bunul respectiv.
 Cum ar fi cele cu caracter translativ: vanzare, intretinere, schimb, renta viagera, dare in plata, etc.;
 Constituirea de garantii reale asupra bunului respectiv- fie ipoteca (mobiliara sau imobiliara), fie gajul (in
materia bunurilor imobile.
Acesta este cel mai important atribut al dreptului de proprietate (dispozitia). Este atat de important incat are doua
consecinte:
1. Dispozitia este evaluata, ex lege, la 80% din valoarea bunului (in Codul Fiscal); evident, restul de 20% reprezinta
dezmembramintele asupra bunului care au fost sau nu constituite, dupa caz.
2. Dispozitia, ca atribut al dreptului de proprietate, este singurul atribut care pastreaza posibilitatea reintregirii
dreptului. (daca se constituie un dezmembramant al dreptului de proprietate, inseamna ca dreptul de proprietate se
scindeaza, pe cele 3 elemente-posesie, folosinta si dispozitie, intre doua persoane-nudul proprietar si titularului
de dezmembramant.
 Fiecare va exercita posesia, folosinta si dispozitia corespunzatoare dreptului sau, adica corespunzatoare
nudei proprietati, respectiv dezmembramantului
 In clipa in care dezmembramantul a incetat, uzufructul se intoarce la nudul proprietare, fiindca nuda
proprietate (dispozitia) este singurul atribut care pastreaza posibilitatea intregirii (este ca un magnet
juridic).
 Dispozitia intotdeauna va atrage dezmembramintele, a.c. acestea inceteaza.

II. Limitele dreptului de proprietate (in ceea ce priveste exercitiul sau)


Motivul pentru care este limitat dreptul de proprietate:
 pentru a se asigura ordinea in raporturile sociale, in special in raporturile privind vecinatatea;

1. Limitele materiale/fizice ale exercitarii dreptului de proprietate;


Limitele dreptului de proprietate in NCC:
 art. 559-intinderea dreptului de proprietate;
 art. 560-obligatia de granituire;
 art. 561-dreptul de ingradire;

2. Limitele juridice ale dreptului de proprietate;


Art. 602: Interesul public şi interesul privat
(1) Legea poate limita exercitarea dreptului de proprietate fie în interes public, fie în interes privat.
(2) Limitele legale în interes privat pot fi modificate ori desfiinţate temporar prin acordul părţilor. Pentru
opozabilitate faţă de terţi este necesară îndeplinirea formalităţilor de publicitate prevăzute de lege.

Art. 603; Regulile privind protecţia mediului şi buna vecinătate:


“Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi,
precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.”

Art. 604-610: subiect de examen, discutat pe larg la seminar;

1. Prima limita legala: Art. 611: Picătura streşinii:


“Proprietarul este obligat să îşi facă streaşină casei sale astfel încât apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe
fondul proprietarului vecin”.
Reprezinta obligatia proprietarului care a construit pe terenul sau sa impiedice curgerea apelor rezultate din
precipitatii, astfel incat acestea sa nu ajunga pe terenul vecinului, prin doua modalitati practice:
 Fie sa-si construiasca strasina, cu care sa aiba grija sa nu intre pe terenul vecinului;
 Fie sa conduca apele pe terenul sau ori spre strada;
Atributul afectat de scurgerea apelor este dispozitia materiala. Astfel, legiuitorul a reglementat si in NCC aceasta
limita legala a picaturii stresinii.

2. A doua limita legala: art. 612 si art 613: Distanţa minimă în construcţii si Distanţa minimă pentru
arbori:
Distanţa minimă în construcţii
Orice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanţe
minime de 60 de cm faţă de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism,
astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanţa minimă se poate
face prin acordul părţilor exprimat printr-un înscris autentic.
 Reprezinta asa-numita limita legala care vizeaza distanta minima intre constructii:
 Se stabilesc limite minime de la care se pot face constructii;
Normele de la 612 sunt supletive. De la ele se poate deroga inclusiv prin conventia partilor, lucru pe care art.
612, alin.1 teza II il spune expres. (intrebare potentiala de examen).
Pentru ca alin. 2 sa fie pus in aplicare, trebuie sa se obtina o hotarare judecatoreasca.

Distanţa minimă pentru arbori


(1) În lipsa unor dispoziţii cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiţi
la o distanţă de cel puţin 2 metri de linia de hotar, cu excepţia acelora mai mici de 2 metri, a plantaţiilor şi a
gardurilor vii.
(2) În caz de nerespectare a distanţei, proprietarul vecin este îndreptăţit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea, la
înălţimea cuvenită, a arborilor, plantaţiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea
sunt ridicate.
(3) Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparţinând proprietarului vecin are
dreptul de a le tăia, precum şi dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său

3. A treia limita legala: art. 614 si 615: “Fereastra sau deschiderea în zidul comun” si “Distanţa
minimă pentru fereastra de vedere”
Art. 614-Fereastra sau deschiderea în zidul comun
Nu este permis să se facă fereastră sau deschidere în zidul comun decât cu acordul proprietarilor.

Art. 615-Distanţa minimă pentru fereastra de vedere


(1) Este obligatorie păstrarea unei distanţe de cel puţin 2 metri între fondul, îngrădit sau neîngrădit, aparţinând
proprietarului vecin şi fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond.
(2) Fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări neparalele cu linia de hotar spre fondul învecinat sunt
interzise la o distanţă mai mică de un metru.
(3) Distanţa se calculează de la punctul cel mai apropiat de linia de hotar, existent pe faţa zidului în care s-a deschis
vederea sau, după caz, pe linia exterioară a balconului, până la linia de hotar. Distanţa, şi în cazul lucrărilor
neparalele, se măsoară tot perpendicular, de la punctul cel mai apropiat al lucrării de linia de hotar şi până la
această linie.

4. A patra limita: art. 616: Fereastra de lumină


Dispoziţiile art. 615 nu exclud dreptul proprietarului de a-şi deschide, fără limită de distanţă, ferestre de lumină dacă
sunt astfel construite încât să împiedice vederea spre fondul învecinat.

5. A cincea limita: art. 617 Dreptul de trecere: dreptul de trecere


Dreptul de trecere
(1) Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul
vecinului său pentru exploatarea fondului propriu.
(2) Trecerea trebuie să se facă în condiţii de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate
asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică,
trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puţine prejudicii.
(3) Dreptul de trecere este imprescriptibil. El se stinge în momentul în care fondul dominant dobândeşte un alt acces
la calea publică.

 Dreptul legal de trecere este diferit de servitutea de trecere, deoarece:


 Dreptul legal de trecere este o limita a dreptului de proprietate.
 Servitutea de trecere este un dezmembramant al dreptului de proprietate.
Acest lucru este problematic deoarece, in practica, dreptul legal de trecere se comporta exact ca un
dezmembramant. Astfel, apare confuzia intre cele doua.

 In afara de aceasta diferenta juridica, exista si o diferenta materiala: numai dreptul legal de trecere presupune
situatia obiectiva de loc infundat. Servitutea dezmembramant NU presupune aceasta situatie obiectiva de loc
infundat.
 Locul infundat presupune, de regula, dar nu se rezuma numai la terenuri, situatia unui teren, care fiind
inconjurat de alte terenuri, nu permite iesirea suficienta a proprietarului acestuia la drumul public.

Jurisprudenta si doctrina au extins notiunea de loc infundat si la acele ipoteze in care calea de acces, desi
exista, este impracticabila, periculoasa ori prezinta inconveniente grave pentru a putea fi utilizata.
Pe de alta parte, tot doctrina si jurisprudenta au spus: daca cu cheltueili rezonabile, calea de acces poate fi
utilizata, atunci ipoteza de loc infundat nu mai exista.
 In plus, pentru a exista caracterul de loc infundat (aici mai ales doctrina s-a pronuntat), infundarea nu trebuie
sa fie, ca regula, rezultatul propriei fapte a titularului terenului care reclama dreptul legal de trecere.

Denumirile celor doua terenuri sunt identice; fond dominant si fond aservit, astfel incat diferentierea celor doua
drepturi este cu atat mai dificila.

Art. 618: Exercitarea dreptului de trecere în situaţii speciale


(1) Dacă lipsa accesului provine din vânzare, schimb, partaj sau dintr-un alt act juridic, trecerea nu va putea fi
cerută decât celor care au dobândit partea de teren pe care se făcea anterior trecerea.
 daca in acest caz, caracterul de loc infundat rezulta ca urmare a incheierii unui act juridic, dreptul legal de trecere,
care are in acest caz o natura gratuita (nu oneroasa) se va putea exercita numai pe terenul pe care a anterior
aceasta trecere se facea. Cerem aceasta trecere persoanei cu care am incheiat contractul respectiv.
 Doar lor putem sa le cerem trecerea gratis.
 Daca vrem ca trecerea sa fie oneroasa, sa platim pentru a putea trece, putem cere cererea oricui, mai putin
celorlalti vecini. Vezi alin. 2 al aceluasi articol mai jos.

(2) Când lipsa accesului este imputabilă proprietarului care pretinde trecerea, aceasta poate fi stabilită numai cu
consimţământul proprietarului fondului care are acces la calea publică şi cu plata dublului despăgubirii.

 Situatia premisa de la art. 618 alin. 1 este culpa proprieatrului fondului dominant. Isi blocheaza singur accesul
catre trecere. Legiuitorul spune ca in acest caz, pentru a putea trece prin curtea vecinului, trebuie sa plateasca
dublul despagubirii.

Izvoarele dreptului de trecere


Izvorul principal este indubitabil legea, fiindca acolo este prevazuta de art. 617 si urmatoarele.
Ori de cate ori identificam situatia de “loc infundat”, avem dreptul legal de trecere.
 Mai ramane doar ca partile sa-i reglementeze intinderea (adica pe unde se realizeaza) si modul de exercitare
(daca trecem cu pasul, cu cisterna, cu calul, cu bascula, cu camila, etc.)
Art. 619: Întinderea şi modul de stabilire a dreptului de trecere
Întinderea şi modul de exercitare a dreptului de trecere sunt determinate prin înţelegerea părţilor, prin hotărâre
judecătorească sau printr-o folosinţă continuă pe timp de 10 ani.

Prin conventie, prin hotarare judecatoreasca sau prin uzucapiune, i se pot stabili dreptului de trecere numai
intinderea sau/si modul de exercitare. Insa el exista de la legiuitor a.c. partile identifica un singur aspect-situatia
obiectiva de loc infundat;
 In rest, aceasta limita a dreptului de proprietate se comporta exact ca servitutea dezmembramant.

Drept Civil Curs 4-29.10.2018


1. Clauza de inalienabilitate

Autonomia de vointa a partilor, conform art 1169, permite partilor sa incheie orice fel de conventii, atat timp
cat ele nu sunt contrare legii, ordinii publice, bunelor moravuri.
 In economiile capitaliste, bunurile trebuie sa fie in circuitul civil.
 In art 627-629, exclusiv conventional, clauza de inalienabilitate este permisa, prin exceptie; Ea are utilitate
practica.
 Prin ea, dispunatorul (creditorul) nu se multumeste doar sa scoata bunul in afara circuitului civil;
 El va fi asigurat ca i se respecta un interes legitim pentru care el instituie clauza de inalienabilitate;
 Odata instituit, chiar daca interesul este legitim, in momentul in care legimititatea sa dispare, debitorul
clauzei (adica persoana care e tinuta sa respecta clauza) poate cere autorizarea instantei de juecata pentru a
inlatura efectele clauzei si pentru a reveni la regula clasica-bunurile se afla in circuitul civil.

Pe VCC, clauza de inalienabilitatea era combatuta de obligatia de a nu face.


 Aceasta obligiatie de a nu face corespunde unui drept de creanta.
 Clauza de inalienabilitate se doreste a fi o indisponibilizare a bunului, cu caracter propter rem.
 Asadar, clauza de inalienabilitate NU este obligatie propter rem, dar prin efectul sau, dreptul asupra
bunului, fiind scos din circuitul juridic civil, va fi scos pentru orice tert dobanditor care are cunostinta de
existenta clauzei.
 De regula, obligatia de a nu face, corespunzatoare unui drept de creanta, este inclusa in contracte cu titlu
oneros.
 Tot ca regula, clauza de inalienabilitate apare in contracte cu titlu gratuit.

Creditorul are la dispozitie anumite actiuni, fie in cazul clauzei, fie in cazul obligatiei de a nu face.

In cazul clauzei de inalienabilitate, creditorul poate sa opteze intre doua actiuni;


 pe de o parte, el poate sa ceara rezolutiunea contractului in care a fost inserata clauza de inalienabilitate, alaturi
de daune-interese, pentru ca nerespectarea clauzei de inalienabilitate atrage raspunderea contractuala a
debitorului clauzei; este firesc sa i se permita creditorului sa ceara rezolutiunea contractului;
 pe de alta parte, creditorul clauzei de inalienabilitate poate sa ceara anulabilitatea (nulitatea relativa) a
contractului incheiat de catre debitorul clauzei cu tertul dobanditor, prin nesocotirea clauzei de inalienabilitate;

Creditorul obligatiei de a nu face nu are aceleasi posibiltati pe care le are creditorulclauzei de inalienabilitate.
 Acesta are doar o actiune contractuala, concretizata in solicitarea rezolutiunii, in cazul incalcarii obligatiei de
“a nu face”.

Conditiile de valabilitate ale clauzie de inalienabilitate:


Art. 627 alin. 1 (1) Prin convenţie sau testament se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă numai pentru o
durată de cel mult 49 de ani şi dacă există un interes serios şi legitim. Termenul începe să curgă de la data dobândirii
bunului.
 Interesul:
 trebuie sa fie exprimat cu intentia de a produce juridic; (serios)
 trebuie sa nu fie contrar legii, ordinii publice si bunelor moravuri; (legitim)

 Durata
 maxim 49 de ani, in cazul clauzei de inalienabilitate;

1. Ce se intampla daca interesul serios si legitim reclama ca respectiva cauza sa fie pe o perioada mai mare? Fie
mentionata expres-exemplu de 60 de ani, fie nementionata;
 O sanctiune posibila in acest caz este fie nulitatea absoluta partiala, fie reductiunea;
 Dar, neexistand un text de lege expres care sa stipuleze reductiunea, sanctiunea in acest caz va fi nulitatea
absoluta partiala;

Exceptiile de la aceasta durata: (de 49 de ani, in cazul clauzei de inalienabilitate)


A. Prima exceptie este fiducia;
 se poate constitui pe o perioada maxima de 33 de ani;
 are inclusa o clauza de inalienabilitate;
 in acest caz, fiduciarul nu va fi tentat sa instraineze intreaga masa patrimoniala de afectatiune;
B. A doua exceptie este substitutiunea fideicomisara;
 Este conventia prin care o persoana desemneaza o alta persoana sa-i administreze bunurile, iar la decesul
acestei din urma persoane, bunurile sa fie transmise unei terte persoane;
 in acest caz, interdictia de a instraina patrimoniul defunctului dureaza atat timp cat traieste el.

Art. 627 alin.(4) Clauza de inalienabilitate este subînţeleasă în convenţiile din care se naşte obligaţia de a
transmite în viitor proprietatea către o persoană determinată sau determinabilă.
 Legiuitorul a spus ca aceasta clauza este subinteleasa in acest alineat, din care se naste obligatia de a transmite
in viitor proprietatea, pentru a se aduce mai multa certitudine raporturilor juridice si pentru a restrange si
mai mult legatura de drept dintre partile contractante atunci cand contractul are ca obiect transferul
proprietatii.
 Aceasta clauza de inalienabilitate subinteleasa s-ar putea aplica si antecontractelor?
 Art. 627 alin.4 nu are in vedere si antecontractele, pentru ca antecontractele nu genereaza obligatia de a
transmite proprietatea, ci genereaza obligatia de a face, nu de a da.
 In legea 60/2011, s-a adoptat art. 60 indice 1., prin care clauza de inalienbailitate se aplica inclusiv
antecontractelor.
Vezi si art. 1688 si 1689.

Art. 627 alin.3 : nulitatea clauzei de inalienabilitate nu determina nulitatea conventiei, decat daca clauza a
fost determinanta;
Art. 627 alin 5: desi se stipuleaza clauza de inalienabilitate, ea nu poate sa opreasca transmiterea pe cale
succesorala a bunului, pentru ca aceasta din urma se produce de drept.

Opozabilitatea clauzei de inalienabilitate


Pentru a produce efecte fata de terti, clauza de inalienbailitate trebuie facuta opozabila. Se face o diferentiere intre
bunurile mobile si imobile.
1. Daca bunul este imobil:
 Opozabilitatea clauzei de inalienabilitate depinde de ce fel de imobil este vorba, dpdv al publicitatii
imobiliare.
 In Romania, imobilele se impart in 3 categorii:
1) Imobile inscrise in cartea funciara si situate in U.A.T.-uri, care si-au finalizat lucrarile de cadastru;
2) Bunurile imobile inscrise in carti funciare, dar situate in acele U.A.T.-uri care nu si-au finalizat
cadastrul.-inscrierea in cartea funciara are aici doar efect de opozabilitate;
3) Imobilele neinscrise in nicio carte funciara; Vezi art. 902, alin. 2, punctul 8;

2. Publicitatea clauzei de inalienabilitate in cazul bunurilor mobile;


 In cazul acesta, sunt aplicate regulile privind posesia de buna-credinta, art. 937 NCC si urmatoarele;
 posesia, ca stare de fapt, produce efecte juridice prin ea insasi, fara sa fie nevoie de uzucapiune.
 Aceste efecte juridice ale posesiei, in materie imobiliara, pot fi asemuite cu treptele unei scari.
 Prima treapta: art 919;
 A doua treapta este art. 935;
 A treia treapta este posibilitatea de a deveni proprietar. (daca sunt posesor si sunt prezumat ca am
titlu, sunt prezumat relativ ca sunt si proprietar).
Formcaa de publicitate cea mai simpla de realizat va fi posesia de buna credinta.
 Insa, e posibil ca dobanditorul bunului afectat de clauza de inalienabilitate sa nesocoteasca clauza al
carei debitor este si sa instraineze bunul unui tert.
 Daca tertul e de rea credinta, inseamna ca stie ca bunul este afectat de clauza de inalienabilitate, aceasta
din urma ii va fi opozabila, deci creditorul clauzei poate face ce vrea-rezolutiunea sau anulabilitatea;

 Problema apare a.c. tertul e de buna credinta; apar astfel 2 posibile scenarii:
1. daca e de buna credinta si se poate apara cu art. 937 alin.1, asta inseamna ca el devine automat
proprietar, nu-l mai intereseaza clauza; fata de el, clauza nu va mai produce efecte juridice;
2. daca e de buna credinta dar nu se poate apara cu art 937 alin 1 (nu-l reduce pe 937 DOAR la buna
credinta, fiindca mai are si niste elemente extra), inseamna ca in acest caz se pot intampla alte 2 scenarii:
A. Creditorul clauzei de inalienabilitate cere rezolutiunea contractului prin care s-a introdus clauza; daca tertul
dobanditor nu se poate apara cu 937, se produce rezolutiunea de drept.
B. Creditorul clauzei de inalienabilitate cere anularea actului incheiat cu tertul; daca tertul e de buna credinta
dar nu se poate apara cu 937, teoretic, solutia este ca tertul poate fi obligat la restituire;
Vezi 628 alin (4) În cazul în care clauza de inalienabilitate a fost prevăzută într-un contract cu titlu gratuit, ea este
opozabilă şi creditorilor anteriori ai dobânditorului.
 Per a contrario: daca respectiva clauza este opozabila in cazul contractelor cu titlu gratuit creditorilor anteriori,
inseamna ca ea va fi opozabila si creditorilor posteriori clauzei.
 Creditorilor anteriori nu le va fi opozabila, daca contractul ar fi cu titlu oneros.
 Ne uitam la patrimoniul dobanditorului in ambele cazuri, si la dobanditorul cu titlu oneros, si la dobanditorul cu
titlu gratuit.
 “Anterior” poate insemna numai nasterea creantei.

Art 629 Sancţiunile pentru nerespectarea clauzei de inalienabilitate (se poate cere orice tip de rezolutiune)
(1) Înstrăinătorul poate să ceară rezoluţiunea contractului în cazul încălcării clauzei de inalienabilitate de către
dobânditor.
(2) Atât înstrăinătorul, cât şi terţul, dacă inalienabilitatea s-a stipulat în favoarea acestuia, pot să ceară anularea
actului de înstrăinare subsecvent încheiat cu nerespectarea clauzei.
(3) Nu pot fi supuse urmăririi bunurile pentru care s-a stipulat inalienabilitatea, cât timp clauza produce efecte, dacă
prin lege nu se prevede altfel.

Cesiunea de creanta-1570-exemplu de clauza de inalienabilitate.

Cum circula imobilele in Romania?


 Imobilele se afla in circuitul juridic civil.
 Cand analizam notiunea de imobile, avem in vedere doua componente:
 prima categorie de imobile-pamantul;
 a doua categorie de imobile-constructiile (care sunt, de fapt, un amalgam de bunuri mobile).

Art 44 alin. 2:
Moduri de dobandire ale imobilelor de catre cetateni straini si apatrizi;
1. Legea organica+conditiile aderarii Romaniei la UE;
2. Celelalte tratate la care Romania este parte + reciprocitate;
3. Mostenire legala;
 Trebuie sa identificam sfera subiectilor carora li se adreseaza cele 3 moduri de dobandire;
 Pentru primul mod de dobandire, vor putea dobandi numai cetatenii din UE si din Spatiul Economic
European;
 Tratatele internationale la care Romania e parte si reciprocitate-nimeni nu poate dobandi prin aceasta
metoda, nu s-a incheiat niciun tratat din acest punct de vedere;
 Mostenirea legala-nu cunoastem vreo limitare; toti strainii/apatrizii pot dobandi, cu o singura conditie-
trebuie sa fie ruda de sange cu defunctul; nu se va putea dobandi dr de proprietate asupra terenurilor prin
mostenire testamentara sau prin legat, decat daca legatarul este cetatean fie roman sau fie in Spatiul Economic
European

Drept Civil Curs 5-5.11.2018


1. Exproprierea pentru cauza de utilitate publica
2. Dreptul de proprietate publica

1. Exproprierea pentru cauza de utilitate publica


Exproprierea pentru cauza de utilitate publica reprezinta acea opreatiune juridica complexa, in a carei
structura intra, in egala masura, acte si fapte juridice, de drept public si de drept privat, operatiune ce are ca efect
trecerea fortata a unui bun imobil in proprietate publica, in vederea efectuarii unor lucrari de utilitate publica, cu
plata unei juste si prealabile despagubiri.
Sediul materiei:
 Constitutia Romaniei: art. 44 alin. 3 si 4;
 NCC art. 62 alin.3;
 Legea 33/1994;
 Legea 255/2010;
oprierii, conform art. 2 din legea 33/1994, obiectul exproprieri il reprezinta:
 bunurile imobile, care apartin persoanelor fizice sau juridice de drept privat;
 bunuri imobile care se afla in domeniul privat al U.A.T.-urilor.
 Bunurile imobile prin obiectul lor; (nuda proprietate, care, daca exista anterior exproprierii, asadar
daca exista un dezmembramant al dreptului de proprietate, regula este ca acesta va inceta, deci
proprietatea privata va trece cu totul in domeniul public; exceptie-dezmembramantul numit servitute)
 Bunurile imobile prin destinatie, adica acele bunuri mobile, care devin imobile printr-o anumita
afectatiunea a proprietarului; ele, formal, nu constituie obiectul exproprierii, deoarece, conform
dispozitiilor legale, expropriatorul poate sa retraga aceste bunuri, sa le dezlipeasca de bunul imobil
expropriat, anterior exproprierii. Totusi, prin exceptie, si imobilele prin destinatie pot constitui obiect
al exproprierii. Pentru a nu se imobgati fara justa cauza, expropriatorul trebuie sa-l despagubeasca pe
expropriat cu privire la aceste bunuri.

Exproprierea priveste:
 Raporturile pe verticala, intre stat si/sau U.A.T.-uri;
 Raporturile pe orizontala, intre persoanele fizice/juridice de drept privat; teoretic, aici, exproprierea
nu se aplica;

Nu intra in notiunea de expropriere bunurile care apartin domeniului privat al statului sau al UAT-urilor; ele se trec in
domeniul public prin HG sau prin hotarare a CL/CJ al capitalei.

Principiile exproprierii-2 reguli:


1. Realizarea exproprierii cu o dreapta si prealabila despagubire;
egea 33/1994:
 caracterul drept al despagubirii se refera la faptul ca aceasta cuprinde valoarea reala a imobilului plus
prejudiciul cauzat expropriatului, prin masura exproprierii;
 caracterul prealabil al despagubirii se refera la o garantie constitutionala. (vezi art. 44 din C.Ro.-
nationalizarea care nu este discriminatorie este cat se poate de legala, folosind metoda a contrario pe
baza acestui articol neconstitutional).
 Expropriatul are o lichiditate in patrimoniul sau si nu o simpla creanta cu valoare incerta.

 Exproprierea este o procedura care combina cele trei puteri ale statului:
1. Puterea legislativa este implicata in procedura exproprierii prin stabilirea cadrului general al acesteia;
atunci cand, prin lege organica sau ordinara, se stabilesc categoriile de lucrari pentru care se dispune
exproprierea.)
2. Puterea executiva este autoritatea in jurul careia aceasta procedura se desfasoara; ea declanseaza
procedura exproprierii.
3. Puterea judecatoreasca, prin instantele judecatoresti, valideaza procedura exproprierii, stabilind daca
sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru realizarea acesteia.

2. Existenta unei cauze de utilitate publica;


 Cauza de utilitate publica se stabileste, de regula, de lege (Legea 33/1994) sau prin lege (Legea 255/2010).
 Art. 5 din Legea 33/1994: se insira mai multe categorii de lucrari. Aceste lucrari au, de lege lata,
caracter de utilitate publica. In cazul lor, pentru a se demara procedura de expropriere, nu mai trebuie sa
se prevada caracterul de utilitate publica al acestor lucrari, fiindca ele deja sunt reglementate ca fiind de
utilitate publica prin lege.
 Alteori, legea trebuie sa reglementeze expres categoriile de lucrari pentru care se face exproprierea.
In aceasta categorie, intra lucrarile de la art. 6 din legea 33/1994 Pentru aceste lucrari, trebuie adoptata o
lege speciala (de regula, ordinara, nu organica), pentru a se putea stabili natura de utilitate publica a
respectivelor lucrari.
In ceea ce priveste Legea 255/2010, ea a aparut dintr-un singur motiv, anume dorinta legiuitorului de a accelera
procedura de expropriere, pentru anumite categorii de lucrari de interes national sau local. Pe baza acestui act
normativ, s-a facut autostrada A3 si niste partii de ski. Este necesar ca procedura de expropriere sa se faca intr-un timp
cat mai rapid, timp reclamat de urgenta efectuarii masurilor de expropriere, pentru a se putea realiza lucrarile.
Procedura exproprierii este lunga. Prin aceasta lege, s-a incercat “arderea” unor etape specifice procedurii clasice a
exproprierii.
 Aplicarea regimului juridic de la expropriere, in anumite cazuri:
 Exista 3 ipoteze:
1. Daca procedura exproprierii nu s-a declansat, iar partile se inteleg numai in ceea ce priveste modalitatea de
transfer a dreptului de proprietate,intrebarea este: se vor aplica dispozitiile de la expropriere? Prin definitie,
exproprierea nu a inceput; partile inteleg sa se transfere dr de propr, dar nu se inteleg cu privire la
despagubire;
 Atunci legea 33/1994 in art. 4 alin. 1 prevede ca instanta judecatoreasca se va pronunta doar asupra
despagubirii, limitand practic efectele procedurii exproprierii numai in ceea ce priveste justa si prealabila
despagubire.

2. A doua ipoteza pleaca de la premisa ca procedura exproprierii a inceput, iar pe parcursul sau partile se
inteleg, si in ceea ce priveste transferul, si in ceea ce priveste despagubirea. Legea 33/1994, in art. 18 si 24,
spune ca, in acest caz, partile pot sa incheie un contract de tranzactie, fie judiciar, fie extrajudiciar.
(tranzactia= acel contract prin care partile preintampina nasterea unui litigiu, fie pun capat unui litigiu deja
existent.)
3. A treia ipoteza este cea in care s-a demarat procedura exproprierii, iar partile nu se inteleg nici in ceea ce
priveste transferul, nici in ceea ce priveste despagubirea, caz in care se va astepta pronuntarea unei hotarari
juedcatoresti de catre instanta competenta.
 Art. 44 din Legea 33/1994 ne vorbeste despre o hotarare definitiva si irevocabila. Conform NCP,
hotararea trebuie sa fie doar definitiva.

Legea 255/2010:
 Problema: in dorinta legiuitorului de a face exproprierea cat mai rapida, art. 9 alin. 4 din acest act normativ,
prevede ca transferul dreptului de proprietate are loc dupa emiterea actului administrativ de expropriere
si numai dupa ce expropriatorul a consemnat despagubirea pe numele expropriatului.
 Despagubirea apare ca fiind prealabila si justa, dar ce se intampla in caz de litigiu? Art 9 alin. 4 a
facut obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate (vezi decizia CCR 7/2011), rezultatul
neconstituionalitatii a fost negativ; acest art 9 alin 4 este constitutional.
 Dispozitia din acelasi act normativ, in caz de divergenta intre expropriat si expropriator(art. 22 alin.),
spune ca hotararea judecatoreasca prin care se ataca procedura exproprierii nu impiedica transferul
dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator.
 Din nou, exceptie de neconstituionalitate->legiuitorul a admis solutia pronuntata de curte (380/2015),
prin care CCR a spus ca art. 22 alin. 3 este neconstitutional.
 Vazand acest lucru in practica, autoritatea executiva, Ministerul Transporturilor, mergand pe
dispozitiile art. 9 alin. 4, a consemnat de la bun inceput, pe numele expropriatilor, despagubiri
extrem de mari, pentru ca expropriatii sa nu zica nimic.

Etapele procedurii exproprierii


I. Declararea utilitatii publica
Exproprierea se face, ca regula, de catre stat, prin intermediul Guvernului, care desemneaza organul ce va
reprezenta statul in procedura de expropriere.
 Utilitatea publica va fi declarata de:
 Guvern, pentru lucrarile de interes national;
 Consiliul General al Municipiului Bucuresti, pentru lucrarile de interes local;
Este posibil ca expropriatorul sa nu fie acelasi cu cel care initiaza exproprierea-depinde de tipul lucrarii.

Pentru a se declara insa utilitatea publica, trebuie indeplinite 3 conditii:


1. Efectuarea unei cercetari prealabile de catre o Comisie de Specialitate. (un fel de studiu de fezabilitate).
2. Sa se respecte interesul national/local.
3. Lucrarile sa fie inscrise, fie in planurile urbanistice, fie in registrele de publicitate imobiliara;

II. Etapa administrativa


 Dupa ce se declara utilitatea publica, vor urma masuri premergatoare exproprierii.
 Se imparte in 3 etape:

1. Etapa administrativa pura, care presupune:


 intocmirea propunerilor de expropriere (cum o sa arate locul expropriat, macheta, etc; );
 depunerea la Consiliul Local al comunei/orasului/municipiului in raza caruia urmeaza sa se faca exproprierea,
concomitent cu notificarea expropriatilor

2. Etapa administrativ-jurisdictionala, care presupune formularea unei intampinari impotriva propunerii de


expropriere, care se face intr-un termen de 45 de zile de la publicarea propunerii de expropriere.
 Aceasta intampinare se face in 30 de zile. Daca se solutioneaza afirmativ intampinarea, se incheie etapa
administrativa;
Daca nu se solutioneaza administrativ, propunerea de intampinare a exproprierii ajunge in fata unei Comisii, stabilita
prin HG sau prin hotararea CJ, comisie care poate sa propuna doua solutii:
a. Daca partile se inteleg in fata Comisiei, se incheie acel contract de tranzactie judiciara sau extrajudiciara
mai sus mentionat.
b. Daca partile nu se inteleg in fata Comisiei si aici exista alte doua posibilitati:
 Prima: daca Comisia admite intampinarea, se pot face noi propuneri de expropriere;
 A doua: daca respectiva comisie respinge intampinarea, atunci se poate trece la a treia etapa, care se
numeste etapa de contencios administrativ;

3. Etapa de contencios administrativ:


 Instanta de contencios administrativ nu are voie sa se pronunte decat asupra problemelor de fond si forma din
etapa administrativa;
 Instanta competenta: Curtea de Apel in circumscriptia careia se afla bunul expropriat;
 Hotararea Curtii de Apel poate fi atacata cu recurs la ICCJ.

III. Etapa judiciara/jurisdictionala


Reglementeaza sesizarea instantei competente, care este fie Tribunalul Judetean, fie Tribunalul Bucuresti,
dupa caz, in legatura cu procedura exproprierii;
 Temei: art 21. alin 2 din legea 33/1994;
 In cadrul acestei etape, se va verifica daca procedura exproprierii a indeplinit toate criteriile prevazute de
lege.
 Rolul instantei in aceasta procedura este de a se pronunta asupra cuantumului despagubirilor.
 Judecatorul va face o expertiza privind valoarea de despagubire. Legea prevede ca trebuie sa fie formata o
comisie din 3 experti.
 Expertiza trebuie sa iasa, ca timp, cat mai aproape de momentul pronuntatii hotararii judecatoresti;
 daca trece o perioada de timp mai mare, exista riscul ca valoarea sa se schimbe.
 In ceea ce priveste limitele judecatorului de a aprecia valoarea despagubirii, legea ii spune expres
judecatorului ca nu poate sa acorde ca despagubire, mai putin decat ofera expropriatorul si nici mai mult
decat cere expropriatul
Efectele exproprierii:
I. Efectele directe/imediate ale exproprierii-Acestea se produc sigur, cu certitudine.
1. Primul efect imediat il reprezinta nasterea raporturilor juridice obligationale intre expropriat si expropriator,
la 3 momente diferite pe parcursul procedurii exproprierii.
b) In etapa administrativa, atunci cand partile consimt printr-un contract de tranzactie judiciara sau
extrajudiciara asupra celor doua elemente esentiale ale exproprierii: transferul dreptului si cuantumul
despagubirilor;
c) Interventia acordului inainte de pronuntarea hotararii judecatoresti (in cea de a treia etapa judiciara ),
caz in care instanta va pronunta, dpdv procedural, o hotarare prin care va lua act de intelegerea partilor.
d) Dupa ce se pronunta hotararea juecatoreasca de expropriere, adica dupa ce se epuizeaza toate cele 3
etape ale procedurii exproprierii, iar hotararea judecatoreasca de expropriere ramane definitiva si
irevocabila, in cel mult 30 de zile de la acest moment, expropriatorul trebuie sa-i plateasca
expropriatului despagubirea.

2. Art 29, la momentul ramanerii definitive a hotararii de expropriere, inceteaza toate contractele de locatiune
cu privire la bunul imobil expropriat.
 Se va dispune si evacuarea chiriasilor;

3. In ceea ce priveste dezmembramintele, ele, ca regula, inceteaza; exceptie-servitutile se pot pastra si dupa
expropriere, daca ele sunt compatibile cu uzul si utilitatea publica a fondului expropriat;

4. In ceea ce priveste punerea in posesie a expropriatorului, legea, in art. 31 alin. 1, stabileste ca expropriatorul
poate fi pus in posesie, in cel mult 30 de zile de la constatarea indeplinirii obligatiei de plata a despagubirii.
 Exceptie: art. 31 alin. 2 si art. 32 din aceeasi lege, cand punerea in posesie a expropriatorului se poate face
si anterior indeplinirii obligatiei de catre acesta de plata a despagubirii.

II. Efectele indirecte/mediate ale exproprierii;


 Acestea se produc sau nu, dupa caz, ele avand natura juridica a unor drepturi potestative.
Sunt 3:
1. Dreptul la retrocedare; art. 35 din 33/1999
 El presupune ca, odata facuta exproprierea, imobilul expropriat nu a fost utilizat timp de un an, potrivit
scopului de utilitate publica pentru care a fost expropriat si nici nu s-a facut o noua declaratie de utilitate
publica.
 In acest caz, fiind un drept potestativ, evident ca el apartine expropriatului, care poate sa faca cerere
de retrocedare la Trbiunalul competent;
 Termenul de prescriptie: 3 ani

2. Dreptul prioritar la inchiriere; art. 34 din 33/1999


 Se naste a.c. expropriatorul isi manifesta intentia de a inchiria bunul respectiv, caz in care expropriatul are
un drept prioritar la inchirierea acestui bun, daca este notificat de expropriator.

3. Dreptul prioritar la redobandirea imobilului; art. 37 din 33/1999


 Premisa acestui drept este tot neutilizarea bunului expropriat de catre expropriator, dar de data aceasta,
spre deosebire de dreptul de retrocedare, in cazul acestui drept expropiatorul trebuie sa doreasca sa vanda
bunul respectiv
 Daca expropriatorul doreste sa vanda bunul respectiv, el trebuie sa-l dezafecteze din domeniul
public, sa-l treaca in domeniul privat, abia dupa va putea sa vanda bunul; daca nu va face asta,
vanzarea e lovita de nulitate absoluta! (atentie)
 Expropriatul poate sa se substituie, in contractul incheiat de expropriator cu tertul dobanditor, in
locul tertului cumparator, platindu-i acestuia pretul cumpararii.

II. Dreptul de proprietate publica


Sediul materiei:
 art. 858 din NCC;
 Proprietatea publică este dreptul de proprietate ce aparţine statului sau unei unităţi administrativ-
teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz ori de interes
public, cu condiţia să fie dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.
 legea 213/1998 a proprietatii publice;

Conform teoriei dreptului civil, in notiunea de “domenialitate”, bunurile care sunt de uz sau utilitate publica, fie prin
natura lor, fie prin declaratia expresa a legii.
Dreptul administrativ, a.c. defineste notiunea de “domenialitate” sau de “obiect al proprietatii publice”, pe langa
bunurile din art. 858 NCC, mai include si bunurile proprietate privata, care sunt de uz sau de interes public.
(exemplu-colectiile de arta, care au un regim juridic mixt, si de dr public, si de dr privat.)

Art. 554 alin. 2: regimul dreptului de proprietate privata, se va aplica, in lipsa de stipulatie expresa contrara si
proprietatii publice:
(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispoziţiile aplicabile dreptului de proprietate privată se aplică şi dreptului de
proprietate publică, însă numai în măsura în care sunt compatibile cu acesta din urmă.

Caractere Juridice:
Art. 861 din NCC:
(1) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.
(2) Proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz şi nu poate fi dobândită de terţi prin uzucapiune sau,
după caz, prin posesia de bună-credinţă asupra bunurilor mobile.
(3) În condiţiile legii, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în folosinţă şi pot fi concesionate ori
închiriate.
Moduri de exercitare a dreptului de proprietate publica sunt ca natura juridica drepturi reale derivate din dreptul de
proprietate publica.
Administrarea, concesiunea si folosinta gratuita sunt drepturi reale.
Inchirierea nu este un drept real, ci este un drept de creanta.

1. Dreptul de administrare:
 Apartine regiilor autonome si autoritatilor administratiei publice centrale sau locale;
 In baza lui, titularul poate folosi si dispune de bunul dat in administrare;

2. Dreptul de concesiune
 Apartine oricarei persoane fizice sau juridice, romane sau straine, de drept public sau de drept privat.
 In baza lui, concesionarul poate folosi bunul, dar, ca regula, nu poate sa dispuna de el decat in cazurile
limitativ prevazute de lege.

3. Dreptul de folosinta gratuita


 El este la fel ca administrarea, cu o singura diferenta:
 Beneficiarul sau este o institutie de utilitate publica
Dreptul de proprietate publica poate sa fie susceptibil de orice fel de limite legale, atat timp cat acestea sunt
compatibile cu uzul sau cu utilitatea publica a bunului respectiv.

Saptamana viitoare: modalitatile dreptului de proprietate privata.

Drept Civil Curs 6-12.11.2018


Modalitatile dreptului de proprietate-partea I
Ele se pot clasifica sintetic in felul urmator:
1. Dupa modul de exercitare al atributelor, sunt doua mari categorii:
 Exercitarea in comun a atributelor proprietatii impreuna de catre toti coproprietarii. Din acest punct de
vedere, coproprietatea se subdivide in doua categorii:
a. Proprietatea pe cote parti (coproprietatea) se subdivide si ea in alte doua subcategorii:
 cea obisnuita (care nu este atat de riguros reglementata);
 cea fortata (specifica cladirilor cu mai multe apartamente; blocuri care au in coproprietate
scara, casa liftului, terasele, etc.)

b. Devlamasia (apanajul regimurilor matriomoniale care-l privesc pe soti)

2. A doua modalitate a proprietatii priveste exercitarea tot in comun a atributelor proprietatii, dar spre
deosebire de prima, nu impreuna, ci separat de catre coproprietari.
a. Proprietatea conditionala, care se subdivide:
 proprietatea rezolubila;
 proprietatea anulabila

b. Proprietatea periodica;

Dreptul de proprietate se poate exercita cand are un singur titular, de catre acesta, in putere proprie si in interes
propriu.
 Daca proprietatea are un singur titular, proprietarul, in mod absolut, exclusiv si perpetuu, va exercita
atributele dreptului sau.

Ce se intampla cu proprietatea atunci cand in loc de 1 proprietar exista mai multi proprietari?

Conditia, ca modalitate a actului juridic, afecteaza dreptul subiectiv civil dobandit printr-un act juridic.
 Modalitatile actului juridic afecteaza actul juridic in principal si drepturile transmise prin act in
subsidiar;
 Modalitatile proprietatii afecteaza chiar dreptul de proprietate.
Proprietatea Conditionala
Def: Dreptul de proprietate asupra bunului:
 fie este inclus intr-un act juridic lovit de nulitate relativa/absoluta;
 fie este inserat intr-un act afectat de o conditie suspensiva/rezolutorie.

Are 2 manifestari:
1. Proprietatea rezolubila;
2. Proprietatea anulabila;
 In ambele ipoteze, dreptul de proprietate se gaseste in patrimoniul a doi titulari diferiti.

In general, in cadrul proprietatii conditionale, un subiect de drept are o certitudine in patrimoniul sau, certitudine
care se poate transforma intr-o virtualitate de drept, in timp ce celalalt subiect de drept are o virtualitate de drept ce se
poate transforma in certitudine.

Proprietatea conditionala nu trebuie confundata de la bun inceput cu proprietatea aparenta sau eventuala.
In cadrul proprietatii aparente/eventuale, nici macar virtualitatea de drept nu exista.
Proprietatea aparenta poate conduce, in conditiile prevazute de lege, chiar la dobandirea dreptului de
proprietate.
 In cadrul proprietatii conditionale exista o virtualitate de drept;
 In cadrul proprietatii simple, avem situatia clasica in care dreptul exista;

Modalitatile dreptului de proprietate sunt susceptibile de interconexiuni. Pot exista cazuri de proprietate pe
cote comune, rezolubila sau anulabila, dupa caz. Asadar, au fost prezente doua modalitati ale dreptului de proprietate.

Are 2 forme de manifestare:


1. Proprietatea rezolubila tipica, care coincide cu conditia ca modalitate a actului juridic civil, astfel incat, daca
actul este translativ de proprietate, vor exista concomitent doi proprietari, si anume:
a. unul sub conditie suspensiva.
b. unul sub conditie rezolutorie.

2. Proprietate rezolubila atipica-3 aplicatii ale proprietatii rezolubile atipice:


a. Instrainarea unui bun aflat in coproprietate numai de catre unul dintre coproprietari;

b. Accesiunea imobiliara artificiala, atunci cand se construieste pe terenul altuia.


 Proprietarul constructiei va fi constructorul, dar sub conditie rezolutorie.
 Proprietarul terenului va fi proprietarul constructiei, dar sub conditie substensiva

c. Cazul actului lovit de rezolutiune, ca sanctiune.


 Efectele rezolutiunii sunt identice cu efectele nulitatii. (deci se va aplica inclusiv restitutio in integrum).

Exemplu din materia proprietatii rezolubile atipice:


1. Cazul in care un coproprietar, fara acordul celuilalt coproprietar, vinde unui tert intreg dreptul de
proprietate asupra bunului. Acest lucru e posibil, inca se intalneste in practica, ca urmare a efectuarii gresite
a formalitatilor de publicitate in ceea ce priveste coproprietatea (se spune despre bun ca are un singur
proprietar). Dar coproprietarul instrainator poate fi si de rea credinta.
 Solutia NU este automat desfintarea actului incheiat de coproprietarul instrainator cu tertul. Se asteapta
rezultatul partajului. De regula, rezultatul acestuia, este transformarea coproprietatii in proprietate simpla.

Efectele proprietatii rezolubile sunt identice cu cele ale conditiei, ca modalitate a actului juridic:
1. Pana la indeplinirea conditiei, fiecare coproprietar (fiecare proprietar sub conditie) poate sa faca acte
asupra bunului, in principiu de administrare si conservare, in special cele de conservare, care isi vor
produce efectele si dupa indeplinirea conditiei.
2. Se vor desfinta insa, de principiu, actele de dispozitie facute de catre partea care isi va pierde
calitatea de proprietar cu conditie.
3. Actele de dispozitie facute de proprietarul sub conditie care va deveni proprietar pur si simplu, se
vor pastra.

Proprietatea anulabila:
Apare atunci cand actul juridic este afectat de nulitate relativa/absoluta, deoarece invocarea nulitatii/anulabilitatii
joaca rolul unei conditii.
Nu este la fel ca proprietatea rezolubila. Regimul nulitatii este, in principiu, guvernat de lege.
 Pana la proprietatea rezolubila, regimul acesteia era guvernat de vointa partilor.
 Daca actul lovit de nulitate/anulabilitate este translativ de proprietate:
 transmitatorul va avea calitatea de proprietar, sub conditie suspensiva;
 dobanditorul va avea calitatea de proprietar sub conditie rezolutorie.

Actul lovit de nulitate/anulabilitate, pana la constatarea nulitatii/anulabilitatii, se bucura de prezumtia de


validitate.

Daca actiunea in nulitate/anulabilitate va fi introdusa cu succes, conditia se va indeplini, sub rezerva solicitarii
restituirii:
 instrainatorul va redeveni proprietar pur si simplu;
 dobanditorul isi va pierde calitatea de proprietarl;

Si in cazul nulitatii, constatarea acesteia este diferita de problema restituirii din cauza de nulitate.
 Cele doua efecte nu se produc automat decat daca ele se cer de catre partea respectiva.
 Pot sa cer constatarea nulitatii fara si restituirea.

Cum inceteaza proprietatea anulabila?


 Pentru ca vorbim de nulitate, proprietatea poate sa inceteze prin confirmarea nulitatii.
 Ea mai poate inceta prin:
 expirarea termenului de prescriptie, pentru actiunea in anulabilitate (3 ani=regula; alte
termene=exceptia);
 respingerea actiunii in anulare sau anulabilitate;
 admiterea actiunii in anulare sau anulabilitate

Regimul confirmarii in materia de proprietate:


A ii vinde lui B un bun printr-un contract afectat de o cauza de nulitate relativa. A ii vinde lui B bunul, dar nu-i
transmite si bunul in proprietate. Asta ii permite lui A sa vanda si sa-i transmita bunul lui C, care este un dobanditor de
buna-credinta.
Ce se intampla in ipoteza in care A face fata de B un act de confirmare a nulitatii? Ca efect, acest lucru va valida
vanzarea dintre A si B. Pentru unul si acelasi bun, s-au emis doua titluri de proprietate diferite. Intai, prima vanzare,
apoi a doua vanzare. Indirect, actul de confirmare al lui A va conduce la aparitia unui conflict intre cei doi dobanditori
(B si C).
Art. 937-bun mobil; publicitatea imobiliara-bun imobil;
 daca A face actul de confirmare doar fata de B, inseamna ca aceasta confirmare este inopozabila lui C.
Fiind inopozabila lui C. In cazul asta, C poate sa ceara constatarea nulitatii relative a primei vanzari si astfel
sa-si salveze titlul de dobandire (daca nu se poate apara cu 937).
 Daca A ar fi facut actul de confirmare si opozabil fata de C, conflictul dintre C si B se putea rezolva prin alte
modalitati juridice.

Proprietatea Comuna
Sediul materiei-art. 613 NCC.
Se diferentiaza ca modalitate a dreptului de proprietate de asa numita indiviziune, care este o modalitate a
patrimoniului.
Are 2 forme:
1. Proprietatea comuna obisnuita/coproprietatea;
2. Proprietatea comuna fortata;

Trasaturile proprietatii comune


1. Dreptul de proprietate este divizat si NU bunul care este obiect material/derivat al proprietatii.
 Rezulta consecinte foarte importante:
a. Un coproprietar nu poate fara acordul celorlalti sa instraineze intregul drept asupra bunului.
b. Niciun coproprietar nu poate stapani o portiune determina din bun;
c. Orice coproprietar poate sa faca acte de dispozitie asupra cotei sale parti din bunul respectiv

2. Ea se diferentiaza de indiviziune, care este o modalitate a patrimoniului.


 ea va privi bunuri individual determinate si nu universalitati
 exceptie: masa bunurilor comune ale sotilor. Aici coproprietatea poate sa priveasca o masa patrimoniala.

3. Legatura dintre coproprietate si coposesiune.


a. In vorbirea colocviala-nicio diferenta;
b. Dpdv tehnic/juridc, diferentele sunt majore.
 Notiunea de coposesiune are doua acceptiuni specifice de fiecare data unei stari diferite.
1) Coposesiunea care corespunde posesiei ca stare de fapt. Aceasta este premisa pentru ca unul
dintre coposesori care nu este si proprietar sa dobandeasca in proprietate intreg dreptul asupra
bunului.
2) Coposesiunea care corespunde posesiei ca stare de drept.
Art. 918 alin.1 lit. C:
(1) Nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un detentor precar, precum
c) fiecare coproprietar, în proporţie cu cotele-părţi ce revin celorlalţi coproprietari

Fiecare coproprietar este titularul dreptului de proprietate asupra unei cote parti, dar el este detentor precar in
ceea ce priveste cotele parti ale celorlalti coproprietari.

Caracterele proprietatii comune obisnuite pe cote parti/coproprietattii


1. Pluralitatea de titulari.
 Intre acestia exista numai o deosebire cantitativa (doar daca nu sunt cotele egale), nu calitativa.
 Dupa izvorul sau, proprietatea comuna obisnuita poate sa rezulte:
 Din vanzare;
 Din succesiune (cel mai adesea)
 Prin uzucapiune

2. Dreptul este impartit si nu bunul obiect al dreptului (consecinta capitala)


Ion si Gheorghe sunt mostenitorii lui Vasile. Fiecare are o cota de ½. Obiectul mostenirii este o bucata de teren. Intre
ei, teoretic, ar trebui sa existe ca stare o indiviziune succesorala (proprietate comuna pe cote parti).
Repercusiunile acestei stari asupra bunului: Ion nu detine jumatatea din stanga sau jumatatea din dreapta. Nu se stie
precis care jumatate este a cui. Asadar, bunul in materialitatea sa NU este fractionat, ci numai dreptul intelectual
asupra bunului.
 Se poate stabili prin partaj ce jumatate are fiecare, dar deja am vorbi despre proprietate exclusiva.
3. Aceasta stare este cat se poate de temporara
Ea va exista, de regula, pana cand se va face partajul/imparteala intre coproprietari.
 Partajul este operatiunea prin care coproprietatea in cote parti se transforma in proprietate exclusiva pentru
fiecare dintre coproprietari.
 Dobandirea tuturor cotelor parti de catre unul dintre coproprietari (prin vanzare, de exemplu; Ion
cumpara de la Gheorghe jumatatea acestuia din urma, caz in care Ion devine unicul proprietar al intregului).
 Se poate intampla ca si prin uzuacpiune ca proprietatea comuna pe cote parti sa inceteze.
Art. 918 alin.1 lit. c

PRINCIPIILE proprietatii comune pe cote parti


Proprietatea comuna pe cote-parti se exercita respectand urmatoarele 4 mari principii:
1. Principiul unanimitatii
 In principiu, actele materiale si juridice asupra bunului aflat in coproprietate se exercita cu acordul
tuturor coproprietarilor.
 Regula deriva din faptul ca bunul nu este divizat; el isi pastreaza materialitatea.
 Posesia, folosinta si mai ales dispozitia se vor exercita cu acordul tuturor coproprietarilor.

2. Principiul majoritatii
 Se aplica ori de cate ori legea si, in subsidiar, partile renunta la unanimitate, fiindca aceasta ar deveni
extrem de constrangatoare/ar fi imposibil de aplicat in practica.

3. Principiul proportionalitatii
 El are in vedere impartirea fructelor bunului aflat in coproprietate.
 Art. 637 NCC-fructele se vor cuveni coproprietarilor proportional cu cota parte din bun pe care fiecare o
detine.

4. Fiecare dintre coproprietari poate dispune liber, fara sa se aplice nici unanimitate, nici majoritate si nici
proportionalitate de cota sa ideala din dreptul asupra bunului

Exercitarea atributelor dreptului de proprietate in cazul proprietatii comune pe cote parti.


1. Posesia (ca stare de drept)
In ceea ce priveste actele juridice, avem clasica divizare in acte de conservare, administrare si dispozitie.
a. Actele de conservare
 In ceea ce priveste atributul posesiei, oricare dintre coproprietari poate sa le infaptuiasca de unul singur,
fiindca aceste acte profita tuturor proprietarilor.
 Totusi, exista o limitare, ori de cate ori actele de conservare presupun primirea unor sume de bani de catre
coproprietari, nu trebuie respectata regula majoritatii sau a unanimitatii, dar se prezuma in acest caz, ca
acela dintre coproprietari care primeste sumele de bani, are din partea celorlalti un mandat tacit sau daca
nu se dovedeste acest mandat tacit, se poate merge pe gestiunea de afaceri intre coproprietari.

b. Actele de administrare si dispozitie


 Aici trebuie respectata regula unanimitatii

In ceea ce priveste exercitarea actiunilor posesorii, NCC: art. 642 alin.2.


Actiunile posesorii sunt actiunile prin care se apara posesia, fie ca stare de fapt, fie ca stare de drept. Sunt mai
avantajoase decat actiunea in revendicare.
 Costurile unei actiuni posesorii sunt mult mai reduse, presupun doar constatarea unei stari materiale
de fapt, si anume a posesiei.
 Ele nu pun in discutie existenta dreptului de proprietate.
 Dar, indirect, prin actiunea posesorie, se apara chiar dreptul de proprietate, fiindca situatia de fapt se
suprapune perfect cu situatia de drept (adica posesorul este si proprietar).
 Se poate intampla si ca cele doua stari sa nu se suprapuna.
 Posesorul va incerca sa devina proprietar prin uzucapiune, de exemplu.

Asadar, si in materia coproprietatii, actiunile posesorii sunt considerate ca fiind acte de conservare, de aceea pot
fi introduse de catre oricare dintre coproprietari impotriva tertului, fara a avea acordul celuilalt coproprietar.
Art. 642 alin.1 :
(1) Actele juridice făcute cu nerespectarea regulilor prevăzute la art. 641 sunt inopozabile coproprietarului care nu a
consimţit, expres ori tacit, la încheierea actului.
(2) Coproprietarului vătămat i se recunoaşte dreptul ca, înainte de partaj, să exercite acţiunile posesorii împotriva terţului
care ar fi intrat în posesia bunului comun în urma încheierii actului

2. Folosinta
A. Ius putendi (folosinta efectiva).
Trebuie sa impartim intre actele materiale si actele juridice:

In ceea ce priveste actele materiale asupra bunului, regula este in art 636 alin.1 din NCC:
(1) Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun în măsura în care nu schimbă destinaţia şi nu aduce atingere
drepturilor celorlalţi coproprietari.
 Se face trimitere la principiul unanimitatii; folosinta bunului trebuie stabilita de catre toti proprietarii de
comun acord.
 art 639: Modul de folosire a bunului comun se stabileşte prin acordul coproprietarilor, iar în caz de neînţelegere,
prin hotărâre judecătorească
 Partajul de folosinta nu partajeaza proprietatea cu toate atributele sale; bunul va ramane nedivizat.
 Ceea ce se va diviza prin acest partaj este chiar folosinta asupra bunului;
 Prin partajul de folosinta se poate ajunge la proprietatea periodica (efect indirect al partajului de
folosinta).

In cazul actelor materiale, trebuie sa vedem daca partajul de folosinta a fost sau nu facut;
Daca nu exista partaj de folosinta iar coproprietarii nu se inteleg, modul de folosire nu se poate stabili decat
pe cale judecatoreasca si cu acordul tuturor coproprietarilor.

Actele juridice care privesc folosinta:


Se aplica, tot ca regula, unanimitatea.
Exceptii:
 art. 641 alin. 1 NCC: actele de administrare care nu au cum sa fie incheiate decat cu acordul majoritatii
coproprietarilor.

 In art. 641 alin.3 NCC: se poate suplini pe cale juecatoreasca absenta consimtamantului celuilalt coproprietar.

 Art. 642 alin.2 NCC: regula sui-generis, fiindca poate fi calificata ori ca majoritate, ori ca unanimitate.

B. Ius fruendi
Art. 637-Regula proportionalitatii:
 fructele bunului comun se cuvin coproprietarilor proportional cu cotele lor parti pe care acestia le au din drept.
 Intra aici si fructele produse de bun cat si bunul propriu-zis.

Art. 638:
(1) Coproprietarul care a suportat singur cheltuielile producerii sau culegerii fructelor are dreptul la restituirea acestor
cheltuieli de către coproprietari, în proporţie cu cotele lor părţi.
In ceea ce priveste fructele naturale sau industriale inca exista, ele se pot cere de catre ceilalti coproprietari pe calea
actiunii in revendicare.
Daca ele nu mai exista, dara fara sa piara in mod fortuit, ele se transforma intr-un simplu drept de creanta si de aceea
sunt prescriptibile.
Fructele civile care mereu sunt sume de bani, sunt tot timpul supuse prescriptiei extinctive.
Dispozitia
Regimul de revendicare in materia coproprietatii:
Art. 643.

Ce se intampla daca unul dintre coproprietari vinde intreg dreptul asupra bunului si nu doar cota sa parte ideala din
drept.
Solutia ar fi ca aceste acte sunt inopozabile celorlalti coproprietari.

Drept Civil Curs 7 - 19.11.2018


Coproprietatea fortata
Devalmasia
Partajul
Missing, vezi carte Stoica.
Drept Civil Curs 8: 26.11.2018
Dezmembramintele dreptului de proprietate
Dezmembramintele sunt, conform art. 551, limitate prin lege. Acestea sunt 5:
1. Uzufructul-cu variantele sale (uzul si abitatia);
2. Uzul
3. Abitatia;
4. Servitutea
5. Superficia

Dreptul de administrare, dreptul de concesiune si dreptul de folosinta gratuita NU sunt considerate


dezmembraminte.

In ceea ce priveste nasterea dezmembramintelor, aceasta se intampla prin segregatia atributelor dreptului de
proprietate intre urmatorii titulari:
1. Titularul (beneficiarul) dezmembramantului-uzufructuar, uzuar, superficiar, etc;
2. Proprietarul care devine un nud proprietar-teoretic, el va exercita o proprietate goala de continut.

In cazul proprietatii, atributele sunt: posesie, folosinta si dispozitie;


In cazul dezmembramintelor, fiecare atribut in parte se va imparti intre 2 titulari:
 nudul proprietar;
 beneficiarul dezmembramantului;
1. Posesia
La nudul proprietar ramane aproprierea plus stapanirea specifica nudei proprietati;
La beneficiarul dezmembramintelor va ramane doar stapanirea corespunzatoare dezmembramintelor.

2. Folosinta:
Nudul proprietar nu va avea folosinta (regula).
Intregul atribut al folosintei se va transfera catre beneficiarul dezmembramantului.

3. Dispozitia
Impartire intre nudul proprietar si beneficiarul dezmembramantului-pe doua componente:
Dispozitie materiala
Dispozitie juridica
Asadar, si nudul proprietar, si beneficiarul dezmembramantului vor exercita dispozitia materiala si dispozitia
juridica, pentru fiecare parte corespunzator nudei proprietati, respectiv dezmembramantului;

Teoretic, beneficiarul dezmembramintelor exercita mai multe atribute ale dreptului de proprietate decat nudul
proprietar. Cu toate acestea:
 De la posesie nu exercita apropriereal
 De la dispozitie nu exercita dispozitia juridica specifica nudei proprietati.
Asadar, ca valoare, nudul proprietar va exercita atribute in valoare de 80% din dreptul de proprietate, in timp ce
prin lege, toate dezmembramintele sunt limitate la 20%.

Nuda proprietate nu este un dezmembramant al dreptului de proprietate, decat intr-un sens foarte generic. Nuda
proprietate este ceea ce mai ramane din dreptul de proprietate, esenta acestuia, dupa ce dezmembrarea s-a produs.
 Cu toate acestea, ea este elementul care asigura, la momentul incetarii dezmembramantului, reintregirea
dreptului de proprietate.
 Acest lucru, de regula, se produce automat, prin efectul legii, fara sa fie nevoie de o declaratie expresa a partii.

1. Uzufructul
Este acel dezmembramant al dreptului de proprietate, temporar sau cel mult viager, care confera titularului sau,
denumit uzufructuar, dreptul de a stapani bunul altuia precum si dreptul de a folosi bunul, alaturi de dispozitia
materiala si juridica asupra bunului, cu obligatia uzufructuarului de a pastra substanta bunului, desi atat uzufructul,
cat si emolumentul sau pot sa fie cedate.
 Cea mai importanta obligatia a uzufructuarului-sa salveze substanta bunului.
 Prin folosinta care-i este acordata uzufructuarului, el va incerca sa foloseasca bunul la maxim, intensiv,
riscand astfel sa piarda din substanta bunului.

Caracterele uzufructului
1. Este un drept real principal, dezmembramant al dreptului de proprietate;
2. Este un drept temporar, cel mult viager;
 Pt. pers juridice-cel mult viager;
 Pt. pers fizice-cel mult 30 de ani
Daca uzufructul este dobandit prin uzucapiune si nu se specifica durata, se presupune ca:
 e viager pentru p.j.;
 e constituit pe o perioada de 30 de ani pentru p.f.;

3. Este un drept cesibil in ceea ce priveste dreptul de uzufruct, nu emolumentul acestuia.


 Prin lege, se prevede ca uzufructul este cesibil ex lege, chiar fara acordul nudului proprietar.
 Cu alte cuvinte, potrivit NCC, pentru ca uzufructul sa fie incesibil, trebuie sa exista o clauza expresa in acest sens.
 Uzufructul ramane un drept constituit intuitu persona.
NCC, in art. 714 alin. 4:
După cesiune, dreptul de uzufruct continuă, după caz, până la împlinirea termenului iniţial sau până la decesul
uzufructuarului iniţial.

NCC, art. 714 alin. 3


După notificarea cesiunii, cesionarul este dator faţă de nudul proprietar pentru toate obligaţiile născute după notificarea
cesiunii. În acest caz, uzufructuarului i se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile legale din materia fideiusiunii

Obiectul uzufructului
 Se poate constitui pe orice fel de bunuri, mobile sau imobile, cu exceptia celor consumptibile.
 Asadar, obiectul uzufructului poate fi alcatuit din:
 bunuri corporale/incorporale;
 mase patrimoniale;

Uzufructul constituit pentru bunuri consumptibile: quasiuzufruct.


 Reglementare: art. 712 NCC
Dacă uzufructul cuprinde, printre altele, şi bunuri consumptibile, cum ar fi bani, grâne, băuturi, uzufructuarul are
dreptul de a dispune de ele, însă cu obligaţia de a restitui bunuri de aceeaşi cantitate, calitate şi valoare sau, la
alegerea proprietarului, contravaloarea lor la data stingerii uzufructului.
 In acest caz, va fi vorba asadar despre un contract translativ de proprietate, nu despre constituirea unui
dezmembramant propriu-zis.
 Uzufructuarul, la finalul quasiusufructului, ii vor reveni doua obligatii:
 De a da;
 De a face;
Cum se constituie uzufructul?
 De regula, se constituie prin conventie, care inseamna act unilateral/bilateral sau prin testament.
 Daca e constituit prin conventie, uzufructul se poate constitui in doua feluri:
1) Modul per translationem, a.c. nudul proprietar instraineaza uzufructul si pastreaza pentru el nuda
proprietate;
2) Modul per deductionem, a.c. se intampla fix invers, anume proprietarul devine uzufructuar, pastreaza
uzufructul asupra bunului si instraineaza catre un tert nuda proprietate;

Este posibil ca uzufructul sa fie dobandit si prin uzucapiune ori prin posesia de buna-credinta (in materia bunurilor
mobile). [mai mult un caz teoretic, nu practic]/
 Conteaza foarte mult configuratia elementului animus pe care posesorul il are. Daca posesorul s-a comportant fata
de bun nu ca proprietar, ci ca simplu uzufructuar, va dobandi doar uzufructul, nu proprietatea.

Continutul dreptului de uzufruct: Drepturile si obligatiile uzufructuarului


1. Drepturile uzufructuarului asupra bunului dat in uzufruct
 Pot avea ca sursa 2 elemente:
a. Dezmembrarea dreptului de proprietate asupra bunului (aici sunt cele mai multe drepturi pe care le are
uzufructuarul);
 Drepturile rezultate ca urmare dezmembrarii proprietatii au doua laturi:
 Latura procesuala-uzufructuarul poate sa exercite urmatoarele actiuni pentru protectia dreptului sau:
 El poate sa exercite actiunile posesorii, fiindca el exercita posesia ca stare de drept
 El poate sa exercite o actiune confesorie de uzufruct, pentru ca are folosinta dreptului de proprietate.
Aceasta actiune, in principiu, joaca pentru uzufruct, rolul pe care actiunea in revendicare il joaca
pentru dreptul de proprietate.
 In afara de aceste 2 actiuni care rezulta din dezmembrarea dreptului de proprietate, uzufructuarul mai are,
in anumite cazuri, si o a treia actiune. (vedem la seminar)

 Latura materiala-aici sunt cele mai multe drepturi pe care uzufructuarul le are.
 Art. 701 NCC-dreptul uzufructuarului de a folosi bunul dat in uzufruct-esenta acestui drept;
atributul “uzus”. Uzufructuarul poate folosi bunul direct sau indirect (prin intermediul altor
persoane). Tot ce trebuie sa faca uzufructuarul pentru a folosi bunul, este obligatia de a salva
substanta bunului. Legat de acest prim-drept al uzufructuarului, ii revine si obligatia de a nu
schimba destinatia bunului.
Primul drept: Uzufructuarul beneficiaza de accesoriile bunului dat in uzufruct. Daca asupra fondului dat in uzufruct,
se constituie o servitute de trecere, atunci de acea servitute va beneficia si uzufructuarul.

Al doilea drept: Cesiunea emolumentului uzufructului.-uzufructarul are dreptul de a inchiria sau arenda dreptul
obtinut prin uzufruct-art. 715 alin.1.
 La cesiunea emolumentului, uzufructuarul ramane obligat fata de nudul proprietar. La Cesiunea
dreptului de uzufruct, pur si simplu dreptul este cedat unui tert, iar dupa notificarea cesiunii,
uzufructuarul cedent, initial, ramane doar un garant fata de nudul proprietar pentru executarea
obligatiilor uzufructuarului cesionar.

In legatura cu cesiunea emolumentului-2 texte de legi: art. 715 alin. 2 si alin 3;


(2) Locaţiunile de imobile încheiate de uzufructuar, înscrise în cartea funciară, sunt opozabile proprietarului sau
moştenitorilor acestuia, după stingerea uzufructului prin decesul sau, după caz, încetarea existenţei juridice a
uzufructuarului, până la împlinirea termenului lor, dar nu mai mult de 3 ani de la încetarea uzufructului.
 Se refera la cazul decesului sau incetarea uzufructuarului.
 La nivelul acestui text, sunt doua interese antagoniste:
 Interesul nudului proprietar, care vrea sa-si vada dreptul asupra bunului cat mai repede reintregit. Atunci
cand moare uzufructuarul, nuda proprietate se reinregeste automat.
 Dar ce se intampla cu cesiunea emolumentului, adica daca contractele de locatiune si de arenda incheiate
de uzufructuar, vor fi opozabile nudului proprietar. Apare asadar un conflict intre nudul proprietar si
locatar sau arendas, dupa caz.
 Teoretic, din momentul mortii sau incetarii uzufructuarului, pentru viitor, o sa opereze reintregirea dreptului
de proprietate. Asadar, din acest moment, nudul proprietar va fi proprietar deplin.
 Dar devenind proprietar deplin, are el obligatia sa respecte aceste locatiuni sau contracte de arenda
incheiate anterior?
 Raspunsul este da, dar doar pentru maximum 3 ani de la incetarea uzufructului.

(3) Reînnoirile de închirieri de imobile sau de arendări făcute de uzufructuar şi înscrise în cartea funciară înainte de
expirarea contractelor iniţiale sunt opozabile proprietarului şi moştenitorilor săi pe o perioadă de cel mult 6 luni ori,
după caz, de un an, dacă la data stingerii uzufructului nu au fost puse în executare. În niciun caz, locaţiunile nu pot dura
mai mult de 3 ani de la data stingerii uzufructului.
 (4) În cazul în care uzufructul s-a stins prin expirarea termenului, locaţiunile încetează, în toate cazurile, odată
cu stingerea uzufructului.
 Asadar, si art. 715 alin. 3 se refera ca art 715 alin. 2 se refera tot la deces sau la incetare. Doar ca aici avem in
vedere situatia reinnoirii contractelor de inchiriere sau de arenda.
 Daca a intervenit decesul uzufructuarului sau incetarea personalitatii sale juridice, inaintea expirarii locatiunii
sau ulterior, in acest caz, opozabilitatea acestor contracte de locatiune prelungite, va depinde, dupa cum ele
erau sau nu puse in executare la momentul decesului uzufructuarului.
 Cand decesul uzufructuarului intervine inainte de expirarea contractului de locatiune sau de arenda, reinnoirea se
va face pentru 6 luni pt locatiune sau 1 an pentru arenda.
 Daca decesul uzufructuarului se produce dupa expirarea termenului locatiunii, adica dupa ce reinnoirea isi
produce efectele juridice, ne intoarcem la ipoteza din art. 715 alin. 2, adica maximum 3 ani (opozabilitatea va fi in
acest caz de maximum 3 ani) sau pe cat s-a facut reinnoirea, daca reinnoirea este mai mica decat 3 ani.
 Este important momentul expirarii locatiunii, dar nu acesta este momentul de cand se calculeaza termenele.
Termenele se calculeaza de cand a incetat sau a decedat uzufructuarul.

Al treilea drept al uzufructuarului este drpetul de a culege fructele:


Art. 710 Fructele naturale şi industriale
Fructele naturale şi industriale percepute după constituirea uzufructului aparţin uzufructuarului, iar cele percepute după
stingerea uzufructului revin nudului proprietar, fără a putea pretinde unul altuia despăgubiri pentru cheltuielile ocazionate de
producerea lor.

Al patrulea drept este dreptul de a ceda uzufructul, reglementat de art. 714 NCC

b. Simple raporturi contractuale (adica drepturi de creanta si nu drepturi reale)


Daca uzufructul este constituit prin contract, uzufructuarul va avea impotriva nudului proprietar actiunea ex contractu,
prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani.
Prin aceasta actiune, uzufructuarul poate sa ceara nudului proprietar sa-I predea bunurile obtinute din uzufruct si multe
altele.

Obligatiile uzufructuarului
Avem aceeasi structura ca la drepturi:
a. Obligatii care rezulta din dezmembrarea proprietatii;
Prima obligatie este aceea a nu aduce atingere substantei bunului. Uzufructuarul nu poate sa faca acte de dispozitie
asupra intregului bun. Nu poate sa vanda dreptul de proprietate asupra bunului, nu poate sa-l ipotecheze; aceste acte tin de
dispozitia juridica pe care o pastreaza nudul proprietar;

A doua obligatie: aceea de a se ingriji fata de bun ca un bonus pater familias.

A treia obligatie: aceea de a respecta si continua modul de folosire al bunului;

A patra obligatie:
 Uzufructuarului ii sunt opozabile obligatiile propter rem si scriptae rem? DEPINDE.
 Depinde, in primul rand, daca aceste obligatii reale tin de nuda proprietate sau de uzufruct.
 Teoretic, daca aceste obligatii tin de uzufruct, si uzufructuarul va trebui sa le respecte, daca-i sunt facute
opozabile.
 Obligatiile reale, propter rem sau scriptae in rem ii vor fi opozabile si uzufructuarului dupa ce ii vor fi
transmise? Nu, decat daca prin contractul de constituire al uzufructului, nudul proprietar si uzufructuarul vor
stabili acest lucru

b. Obligatii care rezulta din simple raporturi contractuale obligationale


Sunt avute in vedere cele 3 momente ale uzufructului:
1. La nasterea uzufructului
 Daca uzufructul este constituit prin conventie, uzufructuarul are obligatia (care nu se prea respecta in
practica) de a inventaria bunurile mobile si de a constata starea bunurilor imobile.
 Uzufructuarul este obligat sa dea cautiune sau garantie pentru exercitarea drepturilor si obligatiilor sale.

2. In timpul uzufructului, cel de-al doilea moment in care ne apar obligatii de natura contractuala pe care le are
uzufructuarul:
1. Obligatia de intretinere a bunului care-i revine uzufructuarului;
2. Obligatia de conservare a bunului;
3. Obligatia de a plati sarcinile bunului dat in uzufruct;
Vezi art. 732 si art. 743. (coming soon la seminar).

3. La incetarea uzufructului
1. Uzufructuarul are obligatia de restituire a bunului
2. Obligatia de a plati despagubiri

Vezi art. 716 Lucrările şi îmbunătăţirile


 Avem 3 ipoteze la acest articol in functie de lucrarile pe care uzufructuarul le va face asupra bunului;
a. Doua tipuri de lucrari pe care le vom studia la accesiune:
 Lucrari de adaugare, care pot fi facute:
 fara consimtamantul nudului proprietar: uzufructuarul, ca regula, nu are dreptul sa fie despagubit, decat
pentru lucrarile adaugate necesare. (adica pentru alea pe care nudul proprietar le-ar fi facut oricum, fiindca
altfel s-ar produce o imobgatire fara justa cauza).

 cu consimtamantul nudului proprietar: dau dreptul uzufructuarului de a fi despagubit doar daca ele sporesc
valoarea bunului. Aici nu ne referim la lucrarile adaugate necesare, fiindca acolo este oricum despagubit.

In ambele ipoteze, este obligatoriu ca valoarea bunului sa creasca/sporeasca.


 Lucrari autonome (au o existenta de sine statatoare)
Art. 716 alin. 4
În cazul lucrărilor autonome făcute de uzufructuar asupra unui bun imobil, vor fi aplicabile, în mod
corespunzător, în lipsă de stipulaţie sau dispoziţie legală contrară, dispoziţiile din materia accesiunii imobiliare
artificiale.
In acest caz, uzufructuarul constructor este de rea-credinta, fiindca dezmembramantul sau, spre deosebire de superficie,
nu-I permite sa si construiasca. El poate doar sa folosesasca

2 si 3. Uzul si Abitatia
Sunt varietati ale dreptului de uzufruct, caracterizate prin faptul ca sunt incesibile, iar utilitatea lor este restransa
la nevoile titularului dezmembramantului si cel mult la nevoile familiei sale.

Ca obiect, uzul si abitatia pot avea bunuri mobile sau imobile, insa de regula, abitatia are ca obiect un bun imobil
prin natura sa.
 De aceea, ori de cate ori se pune problema calificarii juridice intre uzufruct si abitatie, este o problema de
interpretare, pentru ca de regula uzufructul care are ca obiect un bun imobil se aseamana f mult cu dreptul de
abitatie.
 In cazul dezmembramantului e important sa se stie care e scopul constituirii sale-daca este cesibil (uzufructul)
sau inceisibil (abitatia).

In rest, uzul si abitatia se exercita exact ca uzufructul, se constituie la fel si se sting la fel.

Art. 974 Dreptul special de moştenire al soţului supravieţuitor


Când nu vine în concurs cu descendenţii defunctului, soţul supravieţuitor moşteneşte, pe lângă cota stabilită potrivit art.
972, mobilierul şi obiectele de uz casnic care au fost afectate folosinţei comune a soţilor.

4. Servitutea
Este un drept real, dezmembramant al dreptului de proprietate. Asadar, este un drept real principal. Are un
caracter perpetuu sau mai bine zis dureaza cat timp dainuie situatia juridica ce a reclamat constituirea, anume uzul
si utilitatea unui alt imobil.

Exista 2 criterii principale de clasificare:


1. Dupa modul de exercitare, avem:
 Servituti continue, care nu presupun o activitate continua a titularului lor, ci doar posibilitatea teoretica a
savarsirii de asemenea activitati continuie.
 Servitutile necontinue vor fi cele care presupun o activitate continua din partea omului (cazul servitutii de
trecere)

2. Dupa manifestarea lor exterioara:


 Servitutile aparente: se recunsoc dupa un semn vizibil (un drum de trecere, o poteca, o usa, o fereastra, o
fantana, un apeduct, etc; )
 Servitutile neaparente: nu se recunosc dupa un semn exterior (servitutea de trecere care se exercita pe un
drum nemarcat.

Caractere juridice
1. Este un dezmembramant al dreptului de proprietate, si nu o simpla limita a acestuia, desi denumirile sunt identice;
fond dominant si fond aservit.

2. Este un drept real imobiliar.

3. Presupune existenta a cel putin 2 fonduri, care teoretic ar trebui sa fie vecine, dar vecinatatea nu este o conditie
esentiala. Dar proprietarii celor doua fonduri trebuie sa fie in mod obligatoriu diferiti.

4. Este un drept accesoriu, nu in sens de dezmembramant drept real principal, ci in raport cu fondul aservit. El este un
drept real principal, dar este accesoriu in raport cu fondul aservit, deoarece indiferent de ce se intampla cu fondul
aservit, si servitutea va urma aceeasi soarta. (ipotecare, vanzare).

5. Continutul juridic
Se stabileste prin contract intre nudul proprietar si titularu servitutii. Pe unde si cum se efectueaza servitutea?

6. Este un drept indivizibil, in sensul ca indiferent de locul prin care se exercita:


 el va profita in integralitate fondului dominant;
 el va apasa in integralitate asupra fondului aservit;

Se aplica regulile din materia cartii funciare din materie imobiliara. Teoretic, dezmembramantul trebuie sa fie intabulat,
adica inscris in cartea funciara.

Pe vechiul cod, prin uzucapiune, se puteau dobandi doar servitutile continue si aparente.
NCC renunta la aceasta regula: prin uzucapiunea tabulara (adica aia de 5 ani) se pot dobandi orice fel de servituti
(continue, necontinue, aparente, neaparante), iar prin uzucapiunea extratabulara se pot dobandi doar servitutile pozitive,
adica acele servituti care sunt veritabile dezmembraminte.
Stingerea servitutilor si exercitarea-altadata

5. Dreptul de superficie
Este un drept real principal, dezmembramant al dreptului de proprietate, care permite titularului sau sa aiba o
lucrare, constructie sau plantatie in proprietate pe terenul altei persoane, teren pe care supericiarul are un simplu
drept de folosinta.
 Este singurul dezmembramant hibrid, compus:
 Dintr-un drept de proprietate deplina asupra unei lucrari, constructii sau plantatii-asta nu este
dezmembrant;
 Dezmembrat este dreptul de proprietate asupra terenului-oricat ne-am stradui, constructia, lucrarea sau
plantatia nu leviteaza.
Superficiarul are nevoie sa exercite si folosinta si dispozitia materiala si juridica asupra terenului.

Superficia are doua forme:


1. Superficia deplina
Presupune de la bun inceput ca:
 superficiarul este proprietar pe lucrare, constructie sau plantatie
 si are doar un drept de folosinta asupra terenului.

2. Superficia incipienta:
 Presupune ca superficiarul nu a edificat nimic (nici lucrare, nici constructie nici plantatie), insa pentru a face
aceste lucrari, el deja primeste de la nudul proprietar asupra terenului dreptul de folosinta.
Caractere juridice
1. Este un drept real imobiliar dezmembramant.

2. Are un continut juridic variabil, deoarece depinde de forma deplina sau incipienta. In ambele cazuri insa, dupa ce
superficiarul construieste, edifica sau planteaza, ne vom afla teoretic, in lipsa de stipulatie contrara, in fata unei
modalitati a dreptului de proprietate si anume proprietatea rezolubila atipica. Teoretic, in acest caz, superficiarul va
fi proprietar sub conditie rezolutorie pe conditia lucrarii pe care o realizeaza.

3. Este un dezmembramant temporar (poate sa dureze maximum 99 de ani).

4. In ceea ce priveste dobandirea superficiei, sunt posibile 2 modalitati principale:


 Prin act juridic unilateral sau bilateral/sinalagmatic (conventie) (doar aici trebuie respectata forma autentica).
 Prin testament (poate fi si sub semnatura privata, nu trebuie sa fie naparat autentic).

In ceea ce priveste constituirea prin fapte juridice, superficia se poate dobandi prin:
1. Uzucapiune, raportat la elementul animus pe care posesorul il exercita. Animus de superficiar, nu animus de
proprietar deplin;
2. Mostenire legala (se poate transmite superficia de la un defunct la altul)
3. Dobandire in timpul casatoriei, daca doi soti construiesc pe un teren ce apartine exclusiv unuia dintre ei. In acest
caz, ex lege, sotul constructor care nu e si proprietar va primi cadou un drept de superficie.
4. Superficia se mai constituie si a.c. cetatenii straini nu au capacitate sa dobandeasca dreptul de proprietate
asupra terenurilor.
Tema pt cursul viitor-terminarea superficia

Drept Civil Curs 9: 3.12.2018


1. Posesia ca stare de fapt
Este o institutie complexa, care poate produce efecte prin ea insasi, de sine statatoare, sau prin conjunctie cu alte
institutii juridice (posesie + uzucapiune= love).
Uzucapiunea-saptamanile viitoare, la modurile de dobandire.

Posesia, ca stare de fapt, reprezinta puterea de fapt, pe care o persoana, denumita posesor, o exercita asupra unui bun
individual determinat si care se afla in circuitul civil, putere ce reuneste 2 elemente:
1. Elementul material (corpus);
2. Elementul intentional (animus);
care apare ca manifestarea exterioara a unui drept real.

Sunt 2 considerente pentru care aparam posesia ca stare de fapt:


1. Aparand posesia, prin intermediul ei se apara chiar dreptul de proprietate, atunci cand starea de fapt se suprapune
perfect peste starea de drept:
 Posesorul este si titularul dreptului real; nu trebuie sa fie neaparat proprietarul bunului posedar, fiindca posesia
priveste sau poate privi atat dreptul de proprietate complet, cat si dezmembramintele acestuia, practic, tot ce are in
componenta dreptul respectiv ca prerogative juridice, deci ca stare de drept.
 Vizeaza tot ce este susceptibil de posesie; prin posesie se pot dobandi:
 Proprietatea;
 Dezmembramintele proprietatii;
2. Motivatie economica: se protejeaza utilizarea dpdv economic a unui bun de catre o persoana care nu este si titularul
dreptului asupra bunului. Descurajam un comportament violent din partea adevaratului proprietar. Daca adevaratul
proprietar doreste sa-si faca recunsocut dreptul, are la dispozitie o actiune in revendicare.

Trasaturile posesiei ca stare de fapt


1. In ceea ce priveste obiectul ei, posesia are in principiu bunuri corporale, din cauza exercitarii elementului corpus.
 Nu exista stapanire materiala, in ceea ce priveste bunurile incorporale, in sens de corpus, motiv pentru care
ele nu vor constitui obiect al posesiei.
Ex.: Dreptul de gaj/amanetul-creditorul gajist este un detentor precar. El nu este un posesor. El nu are animus de
posesor. Legea ii interzice sa se comporte altfel decat ca un simplu detentor precar.
In ceea ce priveste drepturile de creanta clasice, ele nu pot constitui obiect al posesie, decat daca aceste
drepturi de creanta se incorporeaza intr-un inscris (cecul, cambia, biletul la ordin-toate reprezinta drepturi de
creanta care se materializeaza in inscrisul lor constatator). Posedand inscrisul constatator, existand elementul
corpus, si aceste drepturi de creanta pot fi susceptibile de posesie.

2. Doar bunurile din circuitul civil sunt obiect al posesiei. Tot ce este extracomercium, nu poate fi posedat.
 Ex. dreptul de proprietate publica si modalitatile sale de exercitare. Indiferent ca vorbim de bunuri mobile sau
imobile, posesia asupra lor nu produce niciun efect; nici chiar daca e de cea mai limpede si pura buna-credinta.

3. Doar bunurile individual determinate, ca regula, sunt obiect al posesiei. Universalitatile de drept si de fapt sunt
bunuri incorporale; asadar, ele, ca intreg, nu pot constitui obiect al posesiei. Bunurile de gen pot fi posedate dupa sunt
individualizate, deci dupa ce nu mai sunt bunuri de gen.

4. Posesia, ca stare de fapt, reprezinta o putere de fapt, ce se exercita de catre una sau mai multe persoane asupra
unui bun. Atunci cand posesorul este si proprietar, situatia de fapt se suprapune perfect peste situatia de
drept(aici nu e nicio neconcordanta). Pe noi ne intereseaza situatia cand posesorul in fapt nu este si titularul in drept

5. Puterea de fapt care este posesia, insumeaza toate atributele dreptului de proprietate. Aceasta este distinctia
esentiala intre posesia ca stare de fapt si posesia ca stare de drept.

 Posesia ca stare de drept, ius posidendi, presupune doar posibilitatea aproprierii si stapanirii unui bun.
 Dintre cele 3 atribuite, ius posidendi se manifesta cel mai latent, aproape ca nu se vede.
 La posesia ca stare de fapt, se concentreaza toate atributele dreptului de proprietate pe care posesorul inca nu le
are.
Consecinta: daca plecam de la aceasta premisaposesia ca stare de fapt inglobeaza toate atributele dreptului posedat, pe
care posesorul inca nu le are, acest lucru va explica si elementul corpus al posesiei, fiindca acesta se va mula dupa
elementul animus al posesiei. Va putea posesorul sa vanda, de exemplu? Da, dar va putea sa vanda doar posesia ca
stare de fapt. Va putea sa inchirieze? Da, dar doar in calitate de posesor.

Elementul animus si corpus


1. Animus
Fie posesorul crede ca este titularul dreptului, dar evident, in realitate, nu este;
Fie posesorul stie ca nu este adevaratul titular al dreptului.
 In ambele configurari ale elementului animus, posesorul se comporta ca si cand ar fi titularul dreptului.

Si la teoria aparentei, discutam tot despre posesie ca stare de fapt.


 Doar ca, in timp ce la posesie, posesorul se comporta ca si cand ar fi titularul dreptului;
 La teoria aparentei, ne intereseaza ca tertii il vad pe posesor ca pe adevaratul titular al dreptului.

La posesie, ca stare de fapt, efectele achizitive ale posesiei ca stare de fapt, se produc, ca regula, in timp.
 Este nevoie sa treaca timp.
 Aici se vede legatura dintre posesie si uzucapiune.
 Aici exista o singura exceptie-dobandirea bunurilor mobile prin posesia de buna-credinta.
 Dar DOAR la bunurile mobile; la bunuri imobile si pentru bunurile mobile pt care nu se aplica art. 937,
trebuie sa asteptam sa treaca termenul de 10 ani.

Indiferent in ce plan aplicam teoria aparentei (bun imobil/mobil), efectele achizitive pentru posesor se produc,
intotdeauna, instantaenu. Asta e diferenta intre teoria aparentei si poseesia ca stare de fapt.

In ceea ce priveste tot elementul Animus, el este elementul care diferentiaza posesia de detentie.
 La detentie, detentorul stie, la un moment dat, ca va trebui sa restituie;
 In ceea ce priveste elementul corpus, nu sunt diferente mari intre detentie si posesie.

2. Corpus
Reprezinta totalitatea faptelor materiale si a actelor juridice prin care se exercita posesia ca stare de fapt. Ca si
elementul animus, si elementul corpus va acoperi toate atributele dreptului posedat, pe care inca posesorul inca nu le are.

In ceea ce priveste elementul Animus, doctrina n-a fost foarte eficienta in a distinge intre anumite stari:
 Ne referim la coposesiune.
 Coposesiunea apare, in principiu, atunci cand asupra aceluiasi bun se exercita mai multe posesii, in sensul ca
fiecare coposesor este in acelasi timp si posesor, si detentor precar.
 Intalnim aceasta situatie la dezmembraminte si evident in materia coproprietatii, a.c. legiuitorul spune ca
fiecare coproprietar este si proprietar, deci si posesor in ceea ce priveste cota sa parte, dar detentor precare
in ceea ce priveste cotele-parti ale celorlalti proprietari.

Dovada posesiei
Prezumtii instituite de legiuitor, plecandu-se de la existenta elementului corpus.
I. Art. 919
Prezumţia de posesie şi prezumţia de proprietate
(1) Până la proba contrară, acela care stăpâneşte bunul este prezumat posesor.

II. Art. 935


Prezumţia de titlu de proprietate
Oricine se află la un moment dat în posesia unui bun mobil este prezumat că are un titlu de dobândire a dreptului de
proprietate asupra bunului.

III. Art. 919


Prezumţia de posesie şi prezumţia de proprietate
(3) Până la proba contrară, posesorul este considerat proprietar, cu excepţia imobilelor înscrise în cartea funciară.

In ceea ce priveste dobandirea, posesorul trebuie sa reuneasca atat animus, cat si corpus. Pentru a face aceasta,
posesorul nu trebuie sa reuneasca in acelasi timp ambele elemente. Se poate si in timp.
 Intai exista “corpus”
 Apoi apare “animus”, a.c. detentorul precar face impotriva persoanei de la care are bunul, actele de rezistenta.
Elementul animus se poate exercita diferit/separat, in cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu, precum si
la persoanele juridice.
 In acest caz, animus se va exercita prin intermediul reprezentantului sau legal. (la persoane fara capacitate de
exercitiu.) deci si persoanele fara capacitate de exercitiu pot sa fie posesori.

In ceea ce priveste pierderea posesiei ca stare de fapt, sunt posibile 3 ipoteze:


1. Pierderea simultana a ambelor elemente ale posesiei (vezi art. 921, lit. b-f)
2. Pierderea doar a elementului corpus (art. 921, lit. g). Posesia nu se mai poate dovedi, fiindca nu mai exista baza
sistemului de prezumtii.
3. Pierderea doar a elementului animus (art. 921, lit. a). Cazul constituitului posesor. Este vorba despre cazul in care
posesorul vinde bunul, dar continua sa exercite detentia asupra lui in calitate de locatar. Posidendi se modifica
in detinendi.

Posesia produce niste efecte juridice:


1. Prezumtia de proprietate;
2. Actiueile posesorii
3. Dobandirea prin uzucapiune
4. Dobandirea fructelor
5. etc

Toate aceste efecte se pot produce doar daca posesia este utila, adica nu este viciata.

Viciile posesiei ca stare de fapt


Reglementare: art. 922 NCC
Ele afecteaza posibilitatea ca posesia sa produca efecte juridice. In clipa in care posesia este viciata, ea nu va mai
produce efecte juridice, cel putin temporar.
Sunt 3:
1. Discontinuitatea
2. Violenta
3. Clandestinitatea

Fiecare viciu are si un contraviciu, in cazul in care posesia redevine utila.

Echivocul este mai mult decat un viciu al posesiei; este chiar lipsa posesiei.
1. Discontinuitatea
Vizeaza elementul corpus al posesiei si apare ori de cate ori acest element se exercita cu intermitente anormale, in
raport cu natura bunurilor posedate.
 Aprecierea ramane la judecator.
 Distinctie foarte importanta: discontinuitatea NU se confunda cu intreruperea termenului de prescriptie. Sunt doua
chestiuni complet diferite. Discontinuitatea priveste doar efectele posesiei, pe cand intreruperea prescriptiei
priveste curgerea termenului de prescriptie.
 Toate viciile posesiei reprezinta cazuri de suspendare a termenului de prescriptiei

Trasaturi
1. Este un viciu temporar; posesia poate redeveni utila, de indata ce elementul corpus nu se va mai exercita discontinu;
2. Este un viciu absolut;
3. Poate privi atat bunuri mobile, cat si imobile;

2. Violenta
Apare atunci cand posesia fie se dobandeste, fie se apara prin acte de violenta care nu au fost provocate de alte
persoane.
 Potrivit NCC, s-a rezolvat o mare dilema a vechiului cod si anume cel care-si apara posesia in mod violent,
daca in acest caz isi viciaza sau nu posesia.
 Depinde, dupa cum posesorul a fost provocat sau nu. Daca a fost provocat, posesia se poate apara prin violenta.

Trebuie sa facem distinctie intre violenta ca viciu al posesiei si violenta ca viciu de consimtamant.
 Violenta ca viciu al posesiei va viza doar exercitarea posesiei, deci ne raportam la modul in care posesorul isi
exercita posesia
 Violenta ca viciu de consimtamant va afea in vedere titlul posesorului in sensul de act de dobandire.

Trasaturi:
1. Viciu temporar; posesia redevine utila a.c. violenta inceteaza;
2. Este un viciu relativ; poate fi invocat doar de persoana aparata de lege;
3. Priveste atat bunuri mobile, cat si bunuri imobile.

3. Clandestinitatea
Reprezinta situatia in care posesia se exercita pe ascuns, fara a putea fi cunoscuta/fara sa existe posibilitatea ca posesia
sa fie cunoscuta de orice persoana interesata.

Trasaturi:
1. Viciu temporar;
2. Viciu relativ;
3. Poate privi atat mobile, cat si imobile; (la imobile e mai greu de dovedit).\

Echivocul
 NU este un viciu al posesiei.
 El reprezinta absenta posesiei, fiindca nu se stie daca exista sau nu in acest caz elementul animus, care este
elementul esential in materia posesiei.
 Exemple: coposesiunea, situatia mostenirii, echivocul titlului posesorului.

Sanctiunea viciilor posesiei


1. Principala sanctiune-posesia nu isi va produce efectele juridice (cele simple-prezumtia de proprietate, actiunile
posesorii, etc)
2. Se produce suspendarea termenului de prescriptie achizitiva, daca a inceput sa curga.
3. Se suspenda orice fel de termen care masoara in materia posesiei rata posesiei utile.
4. Nu se dobandesc fructele de catre posesorul de buna credinta.

Intervertirea detentiei in posesie


Regula generala in materie-nu se poate.
 Detentorul precar nu poate si nu trebuie sa i se permita sa-si schimbe aniums, din detinendi si sa-l
transforme in posidendi. Prin intermediul posesiei va accesa efectele acesteia.

Totusi, legea recunaoste in art. 920, 3 cazuri in care se poate face intervertirea.
 In 2 cazuri, posesorul e de buna credinta,
 in al 3-lea, posesorul e de rea credinta.
Art. 920 Intervertirea precarităţii în posesie
I. Intervertirea detenţiei precare în posesie nu se poate face decât în următoarele cazuri:
a) dacă detentorul precar încheie cu bună-credinţă un act translativ de proprietate cu titlu particular cu altă
persoană decât cu proprietarul bunului;

II. c) dacă detentorul precar înstrăinează bunul, printr-un act translativ de proprietate cu titlu particular, cu condiţia ca
dobânditorul să fie de bună-credinţă.

III. b) dacă detentorul precar săvârşeşte împotriva posesorului acte de rezistenţă neechivoce în privinţa intenţiei sale de
a începe să se comporte ca un proprietar; în acest caz, intervertirea nu se va produce însă mai înainte de împlinirea
termenului prevăzut pentru restituirea bunului;
Aici nu mai conteaza deloc buna credinta. In celelate doua ipoteze, buna-credinta era o conditie si mereu ca sa se
interverteasca, era necesar ajutorul unui tert care le oferea un just titlu. La ipoteza asta, detentorul zice ca e proprietar.

Buna credinta
1. Primul inteles al bunei credinte este cel care rezulta din art. 14 NCC
Art. 14: Buna-credinţă
(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile civile cu
bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri.
(2) Buna-credinţă se prezumă până la proba contrară.

2. Al doilea inteles al bunei credinte este dat de art. 920 alin. 2: continutul notiunii de buna-credinta STRICT in
materia intervertirii;
Art. 920 alin. 2
În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dobânditorul este de bună-credinţă dacă înscrie dreptul în folosul său
întemeindu-se pe cuprinsul cărţii funciare. În celelalte cazuri, este de bună-credinţă dobânditorul care nu cunoştea şi nici
nu trebuia, după împrejurări, să cunoască lipsa calităţii de proprietara celui de la care a dobândit bunul
 Acesta se aplica pentru toate bunurile mobile, precum si pentru toate bunurile imobile care nu sunt inscrise in
Cartea Funciara.
 Dobanditorul nu cunostea (criteriul subiectiv) lipsa calitatii de proprietar a celui de la care a dobandit bunul.
 Nu trebuia sa cunaoscsa (criteriul obiectiv) lipsa calitatii de proprietar a celui de la care a dobandit bunul.
Din punctul de vedere al dreptului intertemporal, pe sistemul vechiului cod civil mai exista un caz de intervertire,
neretinut de NCC.
 Art. 1858 alin. 4 din CC de la 1864.
 Dpdv al dreptului intertemporal inca se mai poate aplica
 Obiect:transmisiunea succesorala universala sau cu titlu universal.
 Mortul era detentor asupra bunului;
 Succesorul sau universal sau cu titlu universal, adica cel care continua personalitatea juridica, daca era de
buna-credinta, adica nu stia ca taica-su fusese doar detentor, ca urmare a transmisiunii succesorale is a bunei
sale credinte, el intervertea. La transmisiunea universala si cu titlu universal-nu poti constitui mai mult decat
ai.

3. Buna credinta in materia culegerii fructelor: art 948 alin. 3 si 4. Ca la intervertire, legiuitorul ne asaza ordonat
dupa cum e vorba de fructe produse de bunuri imobile care sunt inscrise in cartea funciara si fructe produse de bunuri
imobile care nu sunt inscrise in cartea funciara sau fructe produse de bunuri mobile
(3) În cazul fructelor produse de imobile înscrise în cartea funciară, bună-credinţă se apreciază în raport cu
condiţiile cerute terţilor dobânditori pentru a respinge acţiunea în rectificare.
(4) În celelalte cazuri, posesorul este de bună-credinţă atunci când are convingerea că este proprietarul bunului în
temeiul unui act translativ de proprietate ale cărui cauze de ineficacitate nu le cunoaşte şi nici nu ar trebui, după
împrejurări, să le cunoască. Bună-credinţă încetează din momentul în care cauzele de ineficacitate îi sunt cunoscute.

Posesorul e de buna-credinta cand are convingerea ca este proprietarul bunului in baza unui act translativ de
proprietate ale carei cauze de ineficacitate, nici nu le cunoaste (criteriul subiectiv) si nici nu ar trebui sa le cunoasca
(criteriul obiectiv).

Actiunile posesorii
Si posesia ca stare de fapt poate fi aparata in instanta prin intermediul actiunilor posesorii.

Trasaturi ale acestor actiuni:


1. Sunt actiuni reale, pentru ca desi nu pun in discutie fondul dreptului, ele pun in discutie numai posesia ca stare de
fapt, asupra unui bun corporal.
2. Fiind actiuni posesorii, ele nu au autoritate de lucru judecat asupra actiunilor petitorii, cele care pun in discutie
chiar fondul dreptului.
 victorie a posesorului neproprietar intr-o actiune proprietar fata de adevaratul proprietar ar fi numai efemera,
trecatoare; dupa ce pierde pe actiunea posesorie, adevaratul proprietar se intoarce pe actiunea in revendicare. Dar
actiunea in revendicare nu e f usor de introdus.
3. Partile-cine figureaza in actiuenea posesorie? Actiunea posesorie nu paote fi introdusa in materia coproprietatii
impotriva celorlalti coproprietari.
 Reclamant: posesorul. Prin exceptie, alaturi de posesor, poate sa figureze si detentorul precar. Legea il
legitimeaza din punct de vede procesual pe detentor, cu calitatea de reclamant in actiunea posesorie.
 De ce legea acorda si detentorului precar calitatea procesuala activa in actiunae posesorie? Pentru ca
detine elementul corpus. Intre corpus al detentorului si corpus al posesorului, nu exista mare diferenta. Asta este
baza actiunii posesorii.

 Paratul:
 proprietarul bunului; nu se poate insa introduce impotriva persoanei fata de care exista obligatia de
restituire a bunului. In special in cazul detentorului precar, detentia poate fi constituia in temei contractual.
In acest caz, doctrina anterioara NCC s-a intrebat: detentorul precar poate introduce actiune posesorie
impotriva proprietarului? Raspunsul este, evident, nu! De ce? Fiindca este o problema de procedura. Nu se
poate printr-o actiune posesorie sa obligi o parte contractuala sa-si execute obligatiile din contract. In acest
caz, B va avea la dispozitie o actiuen ex-contractu. Daca detentia precara nu e constituita pe baza
contractuala, atunci actiunea posesorie se poate introduce impotriva adevaratului proprietar.

 Tertii care tulbura posesia;


1. Tulburari ale posesiei de fapt, care sunt acte materiale prin care se incalca posesia (exemplu-trecerea printr-un
teren fara sa existe un drum constituit)

2. Tulburari ale posesiei de drept, ele reprezentand actiuni judiciare sau extrajudiciare, prin care tertul ridica o
pretentie chiar impotriva posesorului

1. Actiunea posesorie generala/ in complangere


2. Actiunea posesorie speciala/ in reintegrare

Dpdv procedural, aceste doua actiuni impart o conditie: sa nu fi trecut mai mult de 1 an de la tulburare sau
deposedare, fiindca daca a trecut 1 an de cand s-a pierdut corpus, s-a pierdut si posesia. Pentru posesoria speciala e
singura conditie.

Pentru posesoria speciala, mai trebuie indeplinite 2 conditii:


1. Posesia exercitata de posesor trebuie sa fi fost exercitata timp de 1 an. Aceasta conditie este referitoare la
termenul care masoara durata posesiei utile. In aceset caz, cu un an inaintea introducerii actiunii posesorii, posesia
trebuie sa fi fost pura si neviciata, adica utila.

2. Posesia trebuie sa fi fost in mod obligatoriu utila

A nu se confunda:
 Posesia utila;
 Posesia de buna-credinta
Sunt doua elemente complet distincte.
Posesia utila se refera la posesia neviciata;
Posesia de buna credinta se refera la: next time, la seminar.

Efectele posesiei
Indiferent de buna sau de reaua credinta a posesorului, posesia va produce urmatoarele efecte:
1. Prezumtia de proprietate;
2. Protectia prin actiunile posesorii;

Numai pentru posesorii de buna credinta, se vor produce urmatoarele efecte:


3. Dobandirea fructelor;
4. Uzucapiunea scurta;
5. Dobandirea bunurilor mobile prin prin posesia de buna credinta;
6. Ocupatiunea (mod de dobandire specific bunurilor mobile pentru cei care sunt de buna-credinta).

Prezumtia de proprietate.
 Forta acestei prezumtii este diferita, dupa cum bunul este mobil sau imobil. La bun mobil, prezumtia e relativa.
In materia imobiliara, depinde de posibilul scenariu in care posesia poate fi invocata in materia actiunii in
revendicare. 3 scenarii posibile in materia actiunii in revendicare:
1. Titlu contra titlu
2. Titlu contra posesie
3. Posesie contra posesie (aici ne intereseaza forta prezumtiei in materie imobiliara).
Daca se pune problema in actiuena in revendicare in confruntari de posesii, adica nici reclamantul si nici paratul nu au
titlu de proprietate, in functie de cine invoca prezumtia de proprietate mai caracterizata, acela va castiga.

Dobandirea fructelor prin posesia de buna-credinta.


 Posesorul trebuie sa dovedeasca doua elemente:
 Buna credinta;
 Justul titlu;

Regula este ca de abia dupa ce posesorul dovedeste justul titlu ca negotium, nu ca instrumentium, el va beneficia de
prezumtia de buna-credinta.