ANALIZA GESTIONĂRII CREANŢELOR

ŞI DATORIILOR AFERENTE EXPLOATĂRII

Pornind de la necesitatea realizării şi menţinerii echilibrului financiar se impune o cat
mai bună gestiune a creanţelor si datoriilor de exploatare şi mai mult de atat asigurarea unei
corelaţii intre durata medie de incasare a creanţelor şi durata medie de achitare a datoriilor.
3.4.1 ANALIZA GESTIUNII CREANŢELOR
Ratele de gestiune a creanţelor curente exprimă durata medie in zile de incasare a
contravalorii creanţelor curente. Practic indică decalajul mediu in zile intre data facturării şi
data incasării contravalorii.
Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii creanţelor este de 4 rotaţii,
care corespunde unei durate medii de incasare a creanţelor de 90 de zile. Valoarea optimă ar fi
de maxim 30 de zile.
In dinamică, este de preferat ca durata in zile să se reducă, respectiv să crească numărul
de rotaţii. Este de preferat ca durata medie de plată a datoriilor curente să fie mai mare decat
durata medie de incasare a creanţelor curente.
Avand in vedere că din categoria creanţelor cele mai importante sunt „creanţele clienţi”
se poate particulariza analiza la gestiunea clienţilor.
Clienţii reprezintă creanţe ale intreprinderii, rezultate din livrarea de bunuri şi/sau
prestarea de servicii şi care au o anumită scadenţă de incasare.
33
In lupta cu concurenţa, intreprinderile trebuie să găsească parghii care să stimuleze
vanzările prin atragerea de noi clienţi şi menţinerea celor existenţi. Una din parghii o constituie
creditul comercial.
Este adevărat că in economia romanească plăţile cu intarziere se datorează nu
convenţiilor incheiate ci incapacităţii de plată a beneficiarilor, de aceea se impune cu mai multă
acuitate organizarea gestiunii clienţilor care să permită managementului stabilirea de strategii
privind6:
· politici privind dimensiunea creditului client. In cazul unor condiţii restrictive de plată
unii clienţi pot să-şi caute alţi furnizori reducandu-se astfel volumul vanzărilor. Cand
condiţiile de plată sunt relaxante din punct de vedere al termenelor, ele vor fi
stimulative pentru clienţi dar vor necesita din partea intreprinderii o investire de capital
pentru constituirea soldului credite-clienţi.
· eficienţa creditului client. Vanzările mari de bunuri implică practica creditelor bancare.
Insă oportunitatea acestor credite trebuie să rezide din calcule de eficienţă. Astfel,
creditul client, din această perspectivă, implică două componente:
- creşterea vanzărilor şi implicit a profitului prin relaxarea termenelor
de plată;
- creşterea costului creditului client.
Acestora li se ataşează şi un anumit nivel al riscului de insolvabilitate.
Rata de gestiune a clienţilor ne arată in cate zile işi incasează intreprinderea
contravaloarea livrărilor de la clienţi, putandu-se aprecia prin numărul de rotaţii al creditului
client şi prin durata de incasare in zile a clientului.
In situaţia in care durata in zile a unei rotaţii depăşeşte 30 de zile inseamnă că
intreprinderea se confruntă cu probleme in ceea ce priveşte incasarea facturilor. Fără a depăşi
30 de zile consider că intreprinderea se află intr-o situaţie favorabilă. Totuşi acest nivel
considerat optim al creditului comercial diferă in funcţie de ţară, sub 40 de zile in SUA, 75 de
zile in Japonia şi 90 de zile in UE dar şi in funcţie de domeniul de activitate (in SUA pe
sectoare de activitate, 55 de zile in industria textilă, 30 de zile in comerţ şi 70 de zile in
industria de utilaje).
Mărimea acestui indicator poate fi influenţată de o serie de factori:
· poziţia pe piaţă a intreprinderii furnizoare datorită faptului că o intreprindere in
expansiune va acorda un interval de timp de plată mai mare comparativ cu concurenţii;
· relaţii stabile cu clienţii, acordandu-se un termen mai lung pentru:
- clienţii tradiţionali;
- marile intreprinderi;
- intreprinderile străine care permit intreprinderii să-şi dezvolte
exportul;
- intreprinderile care prezintă garanţii serioase;
· specificul activităţii, deoarece pentru produse perisabile creditul este mai mic decat
pentru echipamentele industriale;
· politica de credit practicată pe piaţă (dacă cresc ratele dobanzii pe piaţă, durata
creditelor acordate va scădea pe cand, dacă scade rata dobanzii efectul se va regăsi in
creşterea duratei creditului client);
· conjunctura economică (creştere, stagnare, declin);
Politica de credit a intreprinderii trebuie să urmărească creşterea vanzărilor in condiţiile
in care aceste vanzări contribuie la creşterea profitului.
6 Gh. Băileşteanu – Diagnostic, risc şi eficienţă în afaceri, Ed. Mirton, Timişoara, 2005, pg.195.
34
In analiza creditului client trebuie reţinute următoarele:
1. o viteză de rotaţie mică (durata in zile mare) inseamnă că clienţii utilizează o
perioadă mai mare de timp resursele financiare ale firmei;
2. dacă durata in zile a unei rotaţii depăşeşte 30 de zile există semnale că
intreprinderea se confruntă cu greutăţi in incasarea facturilor;
3. dacă viteza de rotaţie a creditului client (durata in zile) este mai mare decat cea
a creditului furnizor atunci la nivelul intreprinderii se creează un deficit de
resurse financiare;
4. dacă tendinţa vitezei de rotaţie este de creştere se impune analiza clienţilor rău
platnici;
5. dacă are loc o creştere a creditului client, fără a exista o creştere a vanzărilor
acesta poate fi semnul inrăutăţirii situaţiei intreprinderii care este nevoită să-şi
modifice politica de credit pentru a-şi păstra clientela. De asemenea poate să
insemne şi faptul că beneficiarii au dificultăţi de plată;
6. dacă are loc o diminuare a creditului client inseamnă că are loc o imbunătăţire a
gestiunii clienţilor fie ca urmare a schimbării politicii de credit, fie chiar prin
mobilizarea creditului, prin transferul acestora unui organism financiar
specializat.
Tabel 13
Ratele de gestiune ale creanţelor
Fig. 3.7 Durata de incasare a clienţilor
Analizand creanţele societăţii analizate observăm ca intreprinderea deţine doar creanţe
clienţi, aflandu-se in dificultate in ceea ce priveşte decalajul mediu in zile intre data facturării şi
data incasării contravalorii. Astfel faţă de valoarea optimă a duratei medii de incasare a
clienţilor de 30 de zile, in ultimul an creditul client acordat este de 79,34 de zile, in creştere cu
36
193,6% faţă de anul precedent. In anul 2003 are loc o scădere a vitezei de rotaţie pană la
valoarea de 40,98 zile pe rotaţie in 2004 ceea ce corespunde unei eficientizări a gestionării
clienţilor. Situaţia de ansamblu a intreprinderii in ceea ce priveşte creditul client nu este
neapărat una rea intrucat in UE creditul comercial este de 90 de zile, iar creşterea creditului
client este echivalată şi cu o creştere a vanzărilor.
Insă acest indicator trebuie neapărat corelat cu creditul furnizor pentru a stabili corect
situaţia in care se află intreprinderea.
3.4.2 ANALIZA GESTIUNII DATORIILOR
Rata de gestiune a datoriilor curente exprimă durata medie in zile de plată a
contravalorii datoriilor pe termen scurt. Practic exprimă decalajul mediu intre data facturării şi
data plăţii contravalorii.
Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii datoriilor curente este de 4
rotaţii, care corespunde unei durate medii de plată maxim de 90 de zile, iar valoarea optimă a
perioadei de decontare este de maxim 30 de zile.
In dinamică este de preferat ca numărul de rotaţii să scadă, adică să crească durata in
zile. Este de preferat ca durata medie de plată a datoriilor să fie mai mare decat durata medie de
incasare a creanţelor.
Avand in vedere că din categoria datoriilor cel mai important este „creditul furnizor” se
poate particulariza analiza la gestiunea furnizorilor.
Creditul furnizor constituie o parte importantă a indatoririlor pe termen scurt, ele
finanţand un procentaj mai mare sau mai mic al stocurilor, in funcţie de sectorul de activitate.
Spre deosebire de creditul client, creditul furnizor contribuie la creşterea solidarităţii
financiare a intreprinderii. Măsura in care se poate beneficia de acest credit depinde in foarte
mare măsură de dependenţa intreprinderii faţă de piaţa de aprovizionare.
Cand:
- dependenţa faţă de piaţa de aprovizionare este mai puternică, creditul
furnizor are termene restranse;
- dependenţa faţă de piaţa de aprovizionare este slabă, termenele creditului
furnizor sunt relaxante.
Rata de gestiune a furnizorilor (viteza de rotaţie a furnizorilor) ne arată in cate zile
firma işi achită obligaţiile faţă de furnizori.
Rata de gestiune a furnizorilor exprimă creditul furnizor primit de firmă, adică durata
medie in zile de plată a contravalorii bunurilor achiziţionate de la furnizori.
Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii datoriilor faţă de furnizori,
avand in vedere că duratele de achitare a furnizorilor trebuie să fie comparabile cu cele de
incasare a clienţilor, este de cel puţin 8 rotaţii, care corespunde unei durate medii de plată a
facturilor de 45 de zile. Valoarea optimă este de maxim 30 de zile.
Factorii de influenţă menţionaţi la creditul clienţi sunt valabili şi pentru creditul
furnizori, in această situaţie schimbandu-se doar poziţia partenerilor.
Pentru analiza creditului furnizor trebuie să reţinem insă următoarele:
1. o viteză de rotaţie mică (durata in zile mare) inseamnă că intreprinderea
foloseşte resursele furnizorului, şi cu toate că reflectă o situaţie favorabilă
pentru intreprindere poate conduce la inrăutăţirea relaţiilor comerciale;
2. dacă durata in zile a unei rotaţii depăşeşte 30 de zile şi nu este efectul
unei inţelegeri prealabile atunci intreprinderea trebuie să-şi analizeze condiţiile
de plată şi cauzele lipsei de lichiditate;
3. dacă tendinţa vitezei de rotaţie este de creştere există semnale că firma
se confruntă cu dificultăţi de plată;
4. in situaţia in care cumpărătorul se găseşte in poziţie dominantă faţă de
furnizor el poate negocia credite furnizor avantajoase.
37
Tabel 14
Ratele de gestiune ale datoriilor
Nr.
Fig. 3.8 Durata de achitare a furnizorilor şi a datoriilor
pe termen scurt
In ceea ce priveşte datoriile curente totale, durata medie de plată a datoriilor este mai
mare decat durata medie de incasare a creanţelor, decalaj ce a avut efect pozitiv asupra
trezoreriei in sensul relaxării termenelor medii de plată. Durata de plată a datoriilor curente ale
intreprinderii este de 105,18 zile in ultimul an in creştere cu 114% faţă de anul 2004. O astfel
de viteză de rotaţie a datoriilor este favorabilă doar in situaţia in care managementul este cel
care hotărăşte acest lucru şi nu incapacitatea de plată a intreprinderii.
Din totalul datoriilor pe termen scurt, datoriile comerciale reprezintă o mică parte,
situaţia in ceea ce priveşte gestiunea acestora fiind diferită de cea a primelor. Faţă de anul
precedent viteza de rotaţie a datoriilor comerciale a crescut cu 127,5% ceea ce inseamnă o
prelungire a duratei medii de achitare a lor. Acest fapt a generat efecte pozitive asupra
trezoreriei in sensul că firma a beneficiat de o durată mai ridicată a creditului comercial acordat
de furnizori.