Sunteți pe pagina 1din 7

Dupa sistemul medical, astazi a venit randul sistemului de educatie

romanesc pentru a fi analizat din perspectiva comunicarii


institutionale in mediul online.
In occident, toate institutiile incluse in reteaua sistemului de
invatamant au recunoscut de mult oportunitatile oferite de noile
media, atat pentru a-si prezenta activitatea, cat si pentru a
interactiona cu grupurile tinta sau alte institutii din domeniu. Acestea
si-au dezvoltat o prezenta in online foarte puternica, exemplul cel mai
elocvent fiind Departamentul pentru Educatie din Statele Unite ale
Americii si institutiile sale subordonate. Dupa o simpla cautare
gasesti departamentul pe Facebook, Twitter, YouTube, LinkedIn, iar
pe site–ul foarte bine organizat exista o lista intreaga cu toate
conturile institutiilor afiliate pe social media. Daca nu vrem sa
mergem tocmai peste ocean, putem sa ne uitam la website-
ul Departamentului pentru Educatie din UK, care poate fi urmarit
inclusiv pe Pinterest si Flickr. Daca venim si mai aprope de casa,
putem lua exemplul Poloniei, a carui Minister al Educatiei Nationale s-
a adaptat deja noilor tehnologii.
Sistemul de invatamant din Romania cuprinde institutiile specializate
implicate in procesul de educatie, cercetare si cultura pe cele doua
niveluri, preuniversitar si superior, precum si institutiile specializate in
instruire nonformala, cum ar fi centrele de pregatire profesionala,
cluburile, taberele scolare etc.

Daca analizam institutia principala, respectiv Ministerul Educatiei


Nationale si doar cateva din cele subordonate sau afiliate, precum
Inspectoratele Scolare Judetene si Casele Corpului Didactic, putem
observa cu usurinta faptul ca nu exceleaza la capitolul comunicare
online. Website-ul MEN este neschimbat de ani de zile si dificil de
navigat, iar pe retelele sociale gasim doar contul personal
al Ministrului Remus Pricopie. In ceea ce priveste Inspectoratele
Scolare Judetene, Iasi si Bihor sunt pe retelele sociale, doar cel din
Iasi avand efectiv activitate. Casele Corpului Didactic sunt ceva mai
prezente pe
Facebook, Iasi, Sibiu, Timis, Ilfov, Olt, Valcea, Bihor, Covasna, insa
acest lucru nu inseamna automat ca sunt si active. Pe Twitter am fost
surprinsa sa gasesc CCD Hunedoara, dar cu 2 followeri si 15 tweeturi,
activitatea acesteia este aproape inexistenta.
Asadar, ar trebui aceste institutii sa utilizeze social media? Raspunsul
este simplu, iar motivele evidente: pentru a comunica mai repede si
mai eficient declaratiile liderilor, pentru a informa despre deciziile,
acitivitatile si reusitele institutiei, pentru a implica persoanele direct
afectate sau interesate de activitatea institutiei in diverse proiecte
sau initiative, pentru a obtine feedback si sprijin de la acestea etc.

Analizand dincolo de aceste institutii, la nivel de unitate de


invatamant, lucrurile se complica dintr-un simplu motiv, si anume,
numarul mare al acestora. Sunt mii de unitati din zona preuniversitara
si sute din cea superioara. Cu toate astea, am realizat foarte repede
faptul ca scolile si facultatile au fost mult mai deschise la ceea ce
reprezinta social media. De fapt, majoritatea scolilor generale,
liceelor, universitatilor, facultatilor, departamentelor sau chiar
anumite specializari au conturi pe Facebook si mai putine pe Twitter,
Youtube sau LinkedIn. In comparatie cu Statele Unite, deoarece cu
acestea am inceput, diferenta este considerabila, deoarece
acolo 100% din unitatile de invatamant sunt prezente pe social media.
O idee despre scopurile in care universitatile din SUA utilizeaza social
media inca din 2008 puteti gasi pe Mashable, impreuna cu
un infografic elocvent.
Ar avea scolile si universitatile romanesti motive intemeiate sa aiba
conturi pe retelele sociale? Bineinteles! In primul rand, pentru
realizarea unei comunicari mai facile cu toti cei care au legaturi
directe cu institutia in mod constant: elevi/studenti, parinti,
profesori. In al doilea rand, pentru atragerea unui numar cat mai mare
de noi elevi/ studenti. In al treilea rand, pentru a determina fostii
absolventi sa se implice in promovarea sau chiar sustinerea institutiei
prin donatiii sau in cadrul unor proiecte. In al patrulea rand, conturile
de pe retelele sociale sunt monitorizate de media, care pot prelua si
promova diverse statistici sau evenimente organizate de institutia
respectiva.

In ceea ce priveste comunicarea mai facila cu diferite categorii de


persoane implicate direct in procesul de invatamant, social media
poate imbunatati interactiune dintre:
– institutie si elevi/studenti, prin informatii despre evenimente sau
materiale online transmise de profesori, dar si feedback din partea
tinerilor;

– institutie si parinti, cei din urma avand posibilitatea de a monitoriza


online activitatea copiilor;

– elevi/studenti,care pot avea discutii online pe diverse subiecte


analizate la cursuri;

– profesorii de la aceeasi institutie sau cu cei de la alte institutii, cu


care pot impartasi idei pe diverse subiecte sau proiecte.

Mai mult decat atat, profesorii au inceput sa foloseasca social media


inclusiv in procesul de predare. Potrivit unui studiu din 2012 efectuat
in SUA de Pearson Learning Solutions si Babson Survey Research
Group, aproape o treime dintre profesori au declarat ca si-au instruit
elevii sa vizioneze clipuri video pe YouTube ca parte din temele
pentru acasa. Facebook ramane totusi cea mai cunoscuta si utilizata
platforma in educatie, cu precadere in invatatmentul superior, pentru
grupuri de discutie, dezbateri si teme. Twitter este utilizat in general
pentru a face anunturi, fiind similar cu un panou de informare, iar
LinkedIn pentru a construi contacte profesionale pentru referinte si
obtinerea de informatii de la profesionisti.
Un alt infografic foarte util despre cum pot fi integrate social media in
procesul de invatare, atat in scoli, cat si universitati gasiti aici.
Aceasta este o analiza de suprafata a ceea ce poate insemna
comunicarea online si mai ales pe retelele sociale pentru sistemul de
educatie din Romania. Exemple de bune practici exista peste tot in
jurul nostru, avem nevoie doar de initiativa si o minte deschisa la nou.
Potentialul este infinit, asa cum am mai spus si in alte cazuri, atat
pentru cele mai mici unitati de invatamant, pana la Ministerul
Educatiei. Informatia reprezinta cheia, dar, la fel de important, este si
modul in care ea este transmisa.

Ma bucur totusi ca interesul pentru modul in care social media pot fi


utilizate in educatie se extinde. Am citit astazi intr-un articol foarte
interesant de Alexandru Negrea despre o initiativa educationala in
social media pentru profesori si invatatori, denumit Teachers on
Pinterest, ca modalitatea de a impartasi idei si practici.
Asadar, asa cum zicea si Alexandru, este inutil sa te impotrivesti
tendintelor in materie de comunicare.Dupa sistemul medical, astazi a
venit randul sistemului de educatie romanesc pentru a fi analizat din
perspectiva comunicarii institutionale in mediul online.
In occident, toate institutiile incluse in reteaua sistemului de
invatamant au recunoscut de mult oportunitatile oferite de noile
media, atat pentru a-si prezenta activitatea, cat si pentru a
interactiona cu grupurile tinta sau alte institutii din domeniu. Acestea
si-au dezvoltat o prezenta in online foarte puternica, exemplul cel mai
elocvent fiind Departamentul pentru Educatie din Statele Unite ale
Americii si institutiile sale subordonate. Dupa o simpla cautare
gasesti departamentul pe Facebook, Twitter, YouTube, LinkedIn, iar
pe site–ul foarte bine organizat exista o lista intreaga cu toate
conturile institutiilor afiliate pe social media. Daca nu vrem sa
mergem tocmai peste ocean, putem sa ne uitam la website-
ul Departamentului pentru Educatie din UK, care poate fi urmarit
inclusiv pe Pinterest si Flickr. Daca venim si mai aprope de casa,
putem lua exemplul Poloniei, a carui Minister al Educatiei Nationale s-
a adaptat deja noilor tehnologii.
Sistemul de invatamant din Romania cuprinde institutiile specializate
implicate in procesul de educatie, cercetare si cultura pe cele doua
niveluri, preuniversitar si superior, precum si institutiile specializate in
instruire nonformala, cum ar fi centrele de pregatire profesionala,
cluburile, taberele scolare etc.

Daca analizam institutia principala, respectiv Ministerul Educatiei


Nationale si doar cateva din cele subordonate sau afiliate, precum
Inspectoratele Scolare Judetene si Casele Corpului Didactic, putem
observa cu usurinta faptul ca nu exceleaza la capitolul comunicare
online. Website-ul MEN este neschimbat de ani de zile si dificil de
navigat, iar pe retelele sociale gasim doar contul personal
al Ministrului Remus Pricopie. In ceea ce priveste Inspectoratele
Scolare Judetene, Iasi si Bihor sunt pe retelele sociale, doar cel din
Iasi avand efectiv activitate. Casele Corpului Didactic sunt ceva mai
prezente pe
Facebook, Iasi, Sibiu, Timis, Ilfov, Olt, Valcea, Bihor, Covasna, insa
acest lucru nu inseamna automat ca sunt si active. Pe Twitter am fost
surprinsa sa gasesc CCD Hunedoara, dar cu 2 followeri si 15 tweeturi,
activitatea acesteia este aproape inexistenta.
Asadar, ar trebui aceste institutii sa utilizeze social media? Raspunsul
este simplu, iar motivele evidente: pentru a comunica mai repede si
mai eficient declaratiile liderilor, pentru a informa despre deciziile,
acitivitatile si reusitele institutiei, pentru a implica persoanele direct
afectate sau interesate de activitatea institutiei in diverse proiecte
sau initiative, pentru a obtine feedback si sprijin de la acestea etc.

Analizand dincolo de aceste institutii, la nivel de unitate de


invatamant, lucrurile se complica dintr-un simplu motiv, si anume,
numarul mare al acestora. Sunt mii de unitati din zona preuniversitara
si sute din cea superioara. Cu toate astea, am realizat foarte repede
faptul ca scolile si facultatile au fost mult mai deschise la ceea ce
reprezinta social media. De fapt, majoritatea scolilor generale,
liceelor, universitatilor, facultatilor, departamentelor sau chiar
anumite specializari au conturi pe Facebook si mai putine pe Twitter,
Youtube sau LinkedIn. In comparatie cu Statele Unite, deoarece cu
acestea am inceput, diferenta este considerabila, deoarece
acolo 100% din unitatile de invatamant sunt prezente pe social media.
O idee despre scopurile in care universitatile din SUA utilizeaza social
media inca din 2008 puteti gasi pe Mashable, impreuna cu
un infografic elocvent.
Ar avea scolile si universitatile romanesti motive intemeiate sa aiba
conturi pe retelele sociale? Bineinteles! In primul rand, pentru
realizarea unei comunicari mai facile cu toti cei care au legaturi
directe cu institutia in mod constant: elevi/studenti, parinti,
profesori. In al doilea rand, pentru atragerea unui numar cat mai mare
de noi elevi/ studenti. In al treilea rand, pentru a determina fostii
absolventi sa se implice in promovarea sau chiar sustinerea institutiei
prin donatiii sau in cadrul unor proiecte. In al patrulea rand, conturile
de pe retelele sociale sunt monitorizate de media, care pot prelua si
promova diverse statistici sau evenimente organizate de institutia
respectiva.

In ceea ce priveste comunicarea mai facila cu diferite categorii de


persoane implicate direct in procesul de invatamant, social media
poate imbunatati interactiune dintre:
– institutie si elevi/studenti, prin informatii despre evenimente sau
materiale online transmise de profesori, dar si feedback din partea
tinerilor;

– institutie si parinti, cei din urma avand posibilitatea de a monitoriza


online activitatea copiilor;

– elevi/studenti,care pot avea discutii online pe diverse subiecte


analizate la cursuri;

– profesorii de la aceeasi institutie sau cu cei de la alte institutii, cu


care pot impartasi idei pe diverse subiecte sau proiecte.

Mai mult decat atat, profesorii au inceput sa foloseasca social media


inclusiv in procesul de predare. Potrivit unui studiu din 2012 efectuat
in SUA de Pearson Learning Solutions si Babson Survey Research
Group, aproape o treime dintre profesori au declarat ca si-au instruit
elevii sa vizioneze clipuri video pe YouTube ca parte din temele
pentru acasa. Facebook ramane totusi cea mai cunoscuta si utilizata
platforma in educatie, cu precadere in invatatmentul superior, pentru
grupuri de discutie, dezbateri si teme. Twitter este utilizat in general
pentru a face anunturi, fiind similar cu un panou de informare, iar
LinkedIn pentru a construi contacte profesionale pentru referinte si
obtinerea de informatii de la profesionisti.
Un alt infografic foarte util despre cum pot fi integrate social media in
procesul de invatare, atat in scoli, cat si universitati gasiti aici.
Aceasta este o analiza de suprafata a ceea ce poate insemna
comunicarea online si mai ales pe retelele sociale pentru sistemul de
educatie din Romania. Exemple de bune practici exista peste tot in
jurul nostru, avem nevoie doar de initiativa si o minte deschisa la nou.
Potentialul este infinit, asa cum am mai spus si in alte cazuri, atat
pentru cele mai mici unitati de invatamant, pana la Ministerul
Educatiei. Informatia reprezinta cheia, dar, la fel de important, este si
modul in care ea este transmisa.

Ma bucur totusi ca interesul pentru modul in care social media pot fi


utilizate in educatie se extinde. Am citit astazi intr-un articol foarte
interesant de Alexandru Negrea despre o initiativa educationala in
social media pentru profesori si invatatori, denumit Teachers on
Pinterest, ca modalitatea de a impartasi idei si practici.
Asadar, asa cum zicea si Alexandru, este inutil sa te impotrivesti
tendintelor in materie de comunicare.