Sunteți pe pagina 1din 4

Povestioară pentru copiii care nu vor să meargă la culcare

A fost odată un băiețel pe nume Soare. Era un băiețel deosebit. Trăia sus
pe cer și era foarte luminos încât lumina tot orașul. Copiii îl iubeau nespus de
mult pe Soare încât atunci când acesta își făcea apariția de după nori, ei începeau
să sară de bucurie și să strige: ,,Soarele! A ieșit soarele!” Soarelui îi plăcea și lui
să se joace cu copiii pe plajă. Trimitea spre copii raze calde, iar ei încercau să le
prindă.
Soarele avea un prieten pe nume Cocoșel. Cocoșelul îl trezea dimineața,
îl spăla seara și îi citea povești. Ziua, băiețelul era foarte ocupat, se întrecea cu
norişorii la fugă, făcea din ei trenulețe fericite și se dădea în scrânciob.
Un singur lucru mergea prost. Soarelui nu îi prea plăcea să meargă seara
la culcare. În momentul în care Cocoșelul îi spunea că e timpul pentru somn,
băiețelul căuta motive pentru a nu se culca. Trebuia urgent să se uite la un film
animat, să își aranjeze jucăriile, să mănânce, să își spele dinții etc.
Într-o zi, stând în pat, Soarele i-a spus Cocoșelului:
-Eu nu voi dormi.
- Bine, a spus Cocoșul. Dacă nu vrei să dormi, poți doar să stai culcat pentru a te
odihni.
- Nu vreau să stau culcat.
- Ce vei face în cazul acesta? – a întrebat Cocoșul.
- Mă voi juca!
- Dar vei obosi foarte tare.
- N-am să obosesc! – s-a încăpățânat băiețelul.
- Bine, poți să te joci.
În doi timpi și trei mișcări, Soarele a sărit din pat. A început să alerge, să
sară, să se joace și să se bucure de faptul că nu mai trebuie să doarmă. Și câte
lucruri a reușit să facă: a construit un turn din jucării, și-a aranjat mașinuțele și a
organizat o cursă, a citit o carte și a desenat o imagine frumoasă despre Cocoș și
a început să împartă raze copiilor, doar că acestea nu erau prinse de nici un
copilaș. Chiar și norii au dispărut undeva. Soarele s-a întristat. Nu îi mai era
atât de interesant să se joace. A hotărât într-un final să se plimbe cu trenulețul
din nori, însă acesta nu voia să pornească. A încercat să facă un turn din cuburi,
însă ele cădeau. Toate aceste lucruri l-au întristat foarte mult. S-a tot jucat până
când nici nu a observat că a adormit.

Dimineața, copiii s-au trezit. Timpul afară însă era rece și posomorât,
pentru că Soarele nu putea fi văzut nicăieri. Cocoșul s-a trezit și a rupt-o la fugă
să îl trezească pe Soare, care de fapt nu prea avea chef să se scoale din pat
pentru că nu avea chef de nimic. Cu greu a deschis ochii și a văzut că în jur e
întuneric.
- Ce s-a întâmplat? – a întrebat Soarele.
- Ai obosit foarte tare, motiv pentru care lumina și căldura ta a dispărut și a
devenit rece.
Soarele s-a trezit speriat și a luat-o la fugă spre câmpie. Toți copiii erau la
casele lor întristați. Soarele își dorea să îi înveselească, însă nu avea deloc puteri,
iar razele lui nu vroiau să lumineze.
Păsărelele s-au ascuns de frig, iar Soarele zadarnic încerca să le
încălzească. Panicat, Soarele nu mai știa ce să facă. Totul în jur era gri și trist,
așa că la un moment acesta a început să plângă. Cocoșul a încercat să îl
liniștească, însă nu i-a prea reușit.

-Am să îi salvez numaidecât, - a decis Soarele.

Cum a venit seara, băiețelul s-a spălat, și-a curățat dinții și a fugit repede
la culcare. Îi era plăcut să stea pe o pernuță moale și să asculte povestea pe care
i-o spunea Cocoșelul. Ascultând povestea, a adormit la un moment dat.
Dimineața, băiețelul s-a trezit și s-a uitat în jur. Totul era luminos și cald. A sărit
din pat și a fugit pe câmp acolo unde păsărelele cântau, iar copiii strigau:
„Soare! Soare!” Soarele a zâmbit și le-a transmis raze calde de soare. De
atunci, Soarele mereu se culcă seara la timp, pentru că este foarte important să te
trezești dimineața odihnit și cu bună dispoziție.