Sunteți pe pagina 1din 5

CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN TRATAREA PACIENŢILOR CU


GASTRITĂ

Activitatea asistentei medicale implică atât competențe intelectuale și cât și organizatorice


substanțiale. Printre sarcinile critice efectuate de asistente medicale sunt:
(1) monitorizarea și evaluarea continuă a pacienților lor și, după cum este necesar, inițierea intervențiilor
pentru a evita complicații sau de a reduce riscul;
(2) coordonarea îngrijirilor date de către alți furnizori;
(3) educarea pacienților și a membrilor familiei pentru gestionare afecțiunii, în scopul reducerii riscului
de complicații.

1. Rolul asistentului medical în asigurarea confortului pacientului


Scopul spitalizării bolnavului este vindecarea. De aceea este necesară crearea condițiilor pentru
creșterea forței de apărare și regenerare a organismului.
Funcțiile organismului sunt controlate și dirijate de scoarța cerebrală. Pacientul este scos din
mediul său și cu ocazia internării pot apărea efecte negative asupra sistemului nervos legate de spitalizare,
de preocuparea pentru boală și investigații.
Protejarea bolnavului se va face prin:
- ambient: - cu saloane luminoase și bine aerisite;
- spații urate;
- mobilier adecvat.
- control de securitate și liniște;
- asigură odihna pacienților;
- săli de lectură, bibliotecă.
Asigurarea confortului presupune asigurarea igienei, prin:
- schimbarea lenjeriei de pat;
- toaleta pacientului;
- schimbarea poziției pacientului și mobilizarea sa;
Asistenta medicală supraveghează bolnavul în permanență asigurând confortul lui în spital. Ea va
urmări:
- comportamentul bolnavului;
- funcțiile vitale și vegetative;
- apariția de stări patologice.
Comportamentul bolnavului este diferit în funcție de starea psihică, de boală și de mediul
spitalicesc. Unii bolnavi pot fi deprimați, neliniștiți față de boală și de statutul de spital.
Pacienții vor fi încurajați și li se va răspunde cu amabilitate. Asistenta va urmări:
- expresia feței bolnavilor,
- atitudinea lui în pat,
- culoarea tegumentelor,
- mișcările pe care le execută.

Rolul asistentului medical alimentația pacienților


Presupune: cunoașterea regimului pacientului, orarul meselor, repartizarea pe mese, posibilităţile de
mobilizare, capacitatea pacientului de a-şi folosi membrele superioare;
Rolul asistentului medical în investigațiile imagistice
10.1 Participarea asistentului medical la efectuarea examenelor radiologice
Aspecte generale
Examelele radiologice sunt investigaţii imagistice realizate cu ajutorul radiaţiilor X, vibraţii
electromagnetice cu lungime de undă foarte scurtă, care au capacitatea de a penetra ţesuturile şi de a
produce imagini sau umbre (în funcţie de densitate) ce pot fi înregistrate pe film fotografic.
Scop/indicaţii
- obţinerea unor informaţii despre organe, aparate care sunt vizibile cu sau fără substanţe de contrast;
- stabilirea diagnosticului şi supravegherea evoluţiei unor boli;
- monitorizarea tratamentului; - evaluarea durerii sau disconfortului;
- identificarea unor anomalii.
Tipuri de examene
- radioscopia;
- radiografia;
- xeroradiografia;
- tomografia computerizată.
Responsabilităţi ale asistentul medical din clinică
- participă la pregătirea specifică a pacientului pentru examen în funcţie de organul sau aparatul
examinat;
- pregăteşte materialele care vor însoţi pacientul la serviciul de radiologie;
- însoţeşte pacientul la serviciul de radiologie, stabileşte modul de transport;
- supraveghează pacientul după examen;
- se preocupă de obţinerea rezultatelor pentru a fi prezentate medicului.
Observaţii
- examenele radiologice se execută la serviciile de radiologie de către personal specializat şi special
instruit;
- asistenţii medicali din secţie şi cei din serviciile de radiologie trebuie să identifice reacţiile de
sensibilitate faţă de substanţele de contrast:
- reacţii din partea aparatului cardiovascular: paloare, diaforeză, tahicardie sau bradicardie, palpitaţii,
aritmie, edem pulmonar acut, şoc, insuficienţă caridacă congestivă, stop cardiac;
- reacţii din partea aparatului respirator: strănut, tuse, rinoree, wheezing, criză de astm bronşic,
laringospasm, edem laringian, cianoză, apnee şi stop respirator;
- manifestări cutanate: eritem, senzaţii de căldură, urticarie, prurit, dureri la locul injectării, edem
angineurotic;
- manifestări gastrointestinale: greaţă, vomă, gust metalic, crampe abdominale, diaree, ileus paralitic;
- manifestări neurologice: anxietate, cefalee, ameţeli, vertij, agitaţie, dezorientare, stupoare, comă,
convulsii;
- manifestări urinare: dureri în flancuri, hematurie, oligurie, albuminurie, insuficienţă renală acută;
- asistenţii medicali trebuie să acţioneze prompt la recomandarea şi sub supravegherea medicului sau
conform unui protocol semnat de medic.
c) Pregătirea pacientului şi participarea la examinarea radiologică a tubului digestiv
Scop/indicaţii
- stabilirea diagnosticului în gastrite cronice, ulcer, gastroduodenal, tumori ale tubului digestive
- evidenţierea varicelor esofagiene, hernie hiatali şi a refluxului gastro-esofagian
Medicul radiolog execută examenul.
Asistentul medical:
- pregăteşte pacientul conform recomandărilor medicului clinician;
- pregăteşte materialele şi însoţeşte pacientul la serviciul de radiologie;
- îngrijeşte pacientul după examen. Segmentele tubului digestiv nu sunt vizibile radiologic fără substanţă
de contrast.
Participarea la explorarea radiologică gastro-intestinală (tranzitul baritat)
Pregătirea pacientului
- pacientul este anunţat cu două zile înainte de procedură;
- se explică pacientului în ce constă examenul;
- este atenţionat ca înainte cu cel puţin 8 ore şi în dimineaţa examenului să nu mănânce, să nu fumeze
(creşte secreţia gastrică);
- este informat că înaintea examenului, 1-2 zile trebuie să consume un regim neflatulent şi uşor de
digerat, format din: supă, ouă, pâine prăjită, unt, făinoase, produse lactate;
- seara, în ajunul examenului, se face pacientului o clismă evacuatoare;
- în dimineaţa examenului este condus la serviciul de radiologie având asupra lui substanţa de contrast
(BaSO4); - este atenţionat ca în timpul examenului să urmeze indicaţiile medicului;
- este informat că suspensia baritată are gust de cretă. Îngrijirea pacientului după examenul radiologic
- pacientul este informat că scaunul are culoare albă 1-2 zile după examen;
- pacientul este informat că este posibil să apară constipaţie, caz în care se administrează o lingură ulei
de parafină, sau un laxativ;
- dacă medicul recomandă, pacientul revine la serviciul de radiologie după 2, 8 sau 24 ore;
- pacientul poate să mănânce după 2 ore.

10.3 Participarea asistentului medical la examenul cu ultrasunete (echografice)


Ultrasonografia este examinarea neinvazivă pentru vizualizarea structurilor din ţesuturile moi ale
corpului, prin înregistrarea reflectării undelor sonore îndreptate către ţesuturi.
Scop/indicaţii:
- vizualizarea în timp real a organelor abdominale (aorta abdominală, ficat, vezică şi canalele biliare,
pancreasul, rinichi, ureterele, vezica urinară);
- evaluarea motilităţii unor organe, a formei, dimensiunilor, poziţiei;
- evaluarea unor structuri slab vizualizate radiologic sau inaccesibile;
- stabilirea diagnosticului de sarcină, urmărirea ritmului de creştere a sarcinii, sarcini multiple,
malformaţii fetale.
Materiale necesare:
- gel pentru realizarea contactului cu tegumentul;
- prosop textil sau de hartie pentru îndepărtarea gelului.
Pregătirea pacientului:
- se prezintă pacientului avantajele şi dezavantajele.
Avantaje:
- nu prezinta risc de radiaţii;
- pregătirea este minimă;
- nu necesită substanţe de contrast;
- nu influentează fătul, se poate repeta fără risc;
- nu necesită spitalizare, se poate efectua ambulatoriu.
Dezavantaje:
- nu pot fi examinate structurile pline cu aer (plămân, intestin);
- la pacienţii obezi undele ultrasonore sunt atenuate.
- se explică tehnica procedurii, modul de colaborare;
- se culeg informaţii despre eventualele alergii la latex;
- se iau măsuri pentru îndepartarea gazelor dacă se înterpune în faţă fluxului undelor;
- se inspectează zona pentru a nu exista leziuni (gelul se aplică pe pielea integră)
- se iau măsuri pentru asigurarea imobilităţii copiilor;
- unele examene necesită post alimentar şi întreruperea fumatului;
- examenele radioscopice cu bariu se fac înaintea ecografiei. Participarea asistentului medical la
procedură
- se verifică dacă pacientul a respectat recomandările;
- se aşează în poziţie adecvată examenului;
- se asigură contactul permanent între transductor şi tegument.

Capitolul 11 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXAMENE ENDOSCOPICE


Examenele endoscopice reprezintă vizualizarea şi examinarea directă a organelor sau cavităţilor cu
ajutorul endoscoapelor – aparate cu fibre optice şi un sistem de lentile ataşate unui tub flexibil sau rigid.
Endoscopiile sunt de competenţa medicului.
Scop/indicaţii
- examinarea cavităţilor şi organelor pentru stabilirea diagnosticului;
- efectuarea unor manevre/intervenţii chirurgicale;
- recoltarea unor fragmente de tesut in vederea biopsiei;
Tipuri de examene:
- esofagogastroduodenoscopia;
Asistentul medical:
- pregăteşte materialele pentru examen;
- participă la pregătirea pacientului;
- însoţeşte pacientul la laboratorul de endoscopie;
- asigură poziţia pacientului în timpul examenului;
- supraveghează starea pacientului şi informează medicul cu privire la modificările observate;
- preia produsele recoltate (dacă este cazul) le etichetează şi le înaintează laboratorului;
- îngrjieşte şi supraveghează pacientul după examen.
Observaţii
În funcţie de organizarea serviciului unele sarcini sunt îndeplinite de asistentul din secţia cu paturi, altele
de cel care lucrează la laboratorul de endoscopie.
11.2 Participarea asistentului medical la efectuarea esofagogastroduodenoscopiei
Esofagogastroduodenoscopia este examinarea endoscopica a porţiunii superioare a tubului digestiv
(esofag, stomac, duoden).
Poate fi examinată numai o porţiune (esofagoscopie, gastroscopie, duodenoscopie) sau toate cele 3
segmente. Scop/indicaţii:
- stabilirea diagnosticului în tumori benigne sau maligne, hernia heatală, esofagita, gastrită, duodenită,
varice esofagiene;
- diagnosticarea infecţiei cu helicobacter pylori;
- biopsia formaţiunilor suspecte;
- evaluarea duăa digestia de substanţe corozive;
- identificarea surseri de sângerare;
- intervenţia chirurgicală cu ajutorul laserului.
Materiale necesare
- fibroscop lung flexibil prevăzut cu 3 canale (un canal pentru vizualizare, unul pentru insuflare de aer,
şi aspirare de lichid, şi al treilea pentru introducerea diverselor anexe sau instrumente);
- anexele fibroscopului;
- recipiente pentru recoltări;
- flacoane cu soluţie conservantă daca se face biopsie;
- medicamente pentru anestezie şi pentru combaterea accidentelor conform recomadării medicului:
xilocaina spray, stomacaina spray, novocaina 1%, xilina pentru badijonare locală;
- material de protecţie: maşti, ochelari, şorturi impermeabile;
- comprese sterile;
- manuşi sterile;
- tăviţă renală.
Pregătirea pacientului
- începe din momentul anunţării necesitătii examenului;
- se încurajează pacientul, se lămuresc unele temeri;
- se explică modul de derulare a procedurii şi de cooperare;
- dacă se recoltează pentru biopsie este necesar un bilanţ al hemostazei;
- medicul trebuie să se asigure că pacientul nu ia anticoagulante sau antiagregante;
- se obţine consimţământul;
- pacientul este anunţat că în seara dinainte şi în dimineaţa examenului să nu mănânce;
- dacă funcţia evacuatorie a stomacaului este încetinită, în seara premergătoare examenului se face o
spălătura gastrică;
- se administrează medicaţie preprocedurală la pacientul axios (seara şi dimineaţa) conform indicaţiei
medicului. Participarea asistentului medical la procedură
- examinarea se face în laboratorul de endoscopie;
- pacientul este aşezat pe masă în decubit lateral stâng;
- se servesc medicului materiale necesare pentru anestezie;
- se introduc fibroscopul încet până în stomac;
- pentru vizualizare cavităţilor digestive se insuflă aer;
- se explorează fiecare segment;
- la sfârşitul procedurii se aspiră excesul de aer şi secreţiile gastrointestinale;
- produsele recoltate se pregătesc pentru laborator.
Îngrijirea pacientului după procedură
- pacientul rămâne sub supraveghere la laboratorul de endoscpie 30 minute;
- nu mănâncă, nu bea 2 ore până la restabilirea reflexului de deglutiţie;
- este posibil să acuze uşoară disfagie şi disfonie;
- este informat că manisfestările dispar, se recomandă gargară şi inhalaţii cu mentol;
- senzaţia de balonare este normală după esofagogastroduodenoscopie. Daca nu dispare, pacientul nu
elimină mucusul şi aerul, acuză dureri se anunţă medicul care poate să recomande aspiraţie cu sonda
gastrică;
- se supraveghează scaunul;
- se măsoară temperatura;
- se observă respiraţia;
- dacă apar sângerare, febră sau dureri abdominale se anunţă medicul
http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/PARTICIPAREA-ASISTENTEI-MEDICA68.php