Sistemul complementului ajută sau completează capacitatea anticorpilor și a celulelor fagocitare de a elimina agenții patogeni din organism. Acesta este parte a sistemul imun înnăscut, care nu este adaptabil și care nu se schimbă pe parcursul vieții. Sistemul complement reprezintă un complex de proteine plasmatice mici, sintetizate de ficat, și care circulă ca precursori inactivi. La un stimul declanșator potrivit, începe clivarea precursorilor de către proteaze specifice, fiind inițiată o cascadă de amplificare a răspunsului (produsul unei reacții catalizează reacția următoare). Rezultatul final al acestei cascade de activare este amplificarea masivă a răspunsului initial și activarea complexului de atac membranar (MAC). Peste 25 de proteine si fragmente de proteine alcătuiesc sistemul complement, inclusiv proteine serice și receptori ai membranei celulare. Aceste proteine reprezintă aproximativ 5% din fracțiunea globulinică al serului. Functii complementului Opsonizarea microbilor, proces care eficientizează fagocitoza antigenilor de către celule speciale; Chemotaxia - atragerea macrofagelor și neutrofilelor; Liza microbilor - este realizată lezarea membranei celulare de către MAC; Stimularea eliberării mediatorilor pre-formați (histamină, interleukine) și nou sintetizați (leucotriene, tromboxani) ai inflamației; Agregarea agentilor, pe suprafața cărora sunt prezente antigene. O modalitate de evaluare a complementului este metoda hemolizei 50%. Reactia se bazeaza pe capacitatea complementului de a induceliza hematiilor de oaie pe care s-au format complexe imune prin anticorpiidin serul hemolitic antihematii de oaie. Materiale necesare: Tampon veronal Hematii de oaie Hemolizina(ser hemolitic antihematii de oaie) Serul uman care trebuie testat Apa amoniacala Tehnica reactiei:intr-o serie de 6 eprubete pentru fiecare ser examinat se repartizeaza ingredientele principale(serul uman diluat 1/40 in cantitati diferite+aceeasi cantitate de hemolizina) Eprubetele se incubeaza 30min.la 37 grade Celsius si apoi se centrifugheaza 3 min.la 3000turatii/min. Citirea reactiei se face cu un fotometru sau prin determinarea directa a procentului de hemoliza in comparatie cu o scara etalon de hemoliza. Prin compararea fiecarei eprubete din reactie cu scara etalon se poate stabili direct procentul de hemoliza.Odata stabilit se calculeaza hemoliza 50% dupa formulalui von Krogh. Variatiile complementului seric pot aduceprecizari importante in unele imbolnaviri: Scade in:LES,GNA,AHAI,ciroza hepatica. Creste in:infectii,tumori maligne,cancerul hepatic primitiv etc. Dozarea C3-prin imunodifuzie radiala Mancini(metode moderne imunoturbidimetrie) Scaderea C3 este asociata cu: Deficit ereditar, deficitul factorului inhibitor al activatorului C3b, LES activ, hepatita cu virus B, crioglobulinemia mixta esentiala, sindromul Sjogren, boala serului, sindromul de intestin scurt, glomerulonefrita membranoproliferativa, glomerulonefrita poststreptococica, endocardita bacteriana subacuta, embolia ateromatoasa, febra mediteraneana familiala, vasculita urticariana, hipogamaglobulinemia X linkata, sindrom hemolitic-uremic Cresterea C3 este asociata cu: Numeroase stari inflamatorii
Valori biologice de referinta(mg/dL)
< 3 luni 60-150 4-6 luni 70-180 > 6 luni 90-180 Lizozimul (muramidază) este o enzima bacteriolitică Are capacitatea de a distruge peretele celular al bacteriilor Gram-pozitive (în special), prin hidrolizarea legăturii glicozidice β-1,4 dintre acidul N- acetilmuramic (NAM) și N-acetilglucozamină (NAG) (carbohidrați prezenți în peretele bacterian). Se găsește în cantitate mare în secreții, cum ar fi: lacrimi,salivă și mucus, în citoplasma neutrofilelor polimorfonucleare (PMN), dar cea mai mare cantitate de lizozim se întâlnește în albușul de ou. Efectul lizozimului asupra peretelui bacterian se poate evidentia pe culturi de Micrococcus lysodeikticus in medii Lichide-se incubeaza cultura bacteriana in mediul lichid cu lizozim.Dupa un scurt interval de timp (< o ora)are loc clarifierea mediului spre deosebire de cultura martor care ramane tulbure datorita dezvoltarii culturii. Solide-cultura de micrococ este inglobata in geloza topita si turnata in placi Petri.Dupa solidificare se fac mai multe godeuri in mediu dupa care se introduc probe biologice in care urmarim prezenta lizozimului. Dupa incubare 24 ore prezenta lizozimului se traduce prin aparitia unor zone clare de liza a culturii bacteriene in jurul godeurilor respective. (martori godeuri cu lizozim in concentratii diferite).