TEMA 8

ROMANIA SI CONCERTUL EUROPEAN; DE LA

,,CRIZA ORIENTALA" LA MARILE ALIANTE ALE
SECOLULUl XX
A. ROMANIA DEVINE STAT INDEPENDENT
1. O noua etapa a ,,Chestiunii Orientale”
In anul 1875 a început o noua etapa a ”Problemei
Orientale"ca urmare a tulburarilor din Balcani: doua miscari
insurectionale in Bosnia-Herţegovina si Bulgaria, reprimate
de turci fapt ce a provocat in Rusia dorinta de a interveni in
calitate de protectoare a crestinilor din Balcani.
Imperiul otoman s-a mai confruntat in 1876 cu rascoala
antiotomana in Bulgaria, razboiul sarbo-muntenegreano-
otoman şi revolutia junilor turci.
Afirmarea nationalitatilor in Balcani a facut
impracticabila orice reforma venita de la Constantinopol.
 In Rusia, nationalismul panslav a castigat si a impus razboiul ca
solutie a crizei. În anii 1875-1877 au avut contacte intre Curtile de la
Viena si Sankt-Petersburg întrucît neutralitatea Vienei era indispensabila
Rusiei in conditiile in care aceasta se hotaraste sa abandoneze politica de
non-interventie.
Decizia Romaniei de a folosi acest prilej pentru a dobandi
independenta a fost grabita de noua constitutie otomana din 1876 care
califica Romania drept o “province privilegiata”.
Actiuni diplomatice
Principalul obiectiv al romanilor dupa realizarea unirii l-a constituit
obtinerea independentei. Printul Carol si conservatorii au elaborat o
strategie pentru a castiga sprijin international in vederea obtinerii
independentei. Astfel au fost incheiate tratate comerciale fara
aprobarea prealabila a guvernului otoman.
Tratatul comercial dintre Austria si Romania din 1875 a avut
indeosebi avantaje politice şi a contribuit la apropierea de Austro-
Ungaria fapt care a culminat cu aderarea Romaniei la Tripla Alianta, in
1883.
 Carol I, in 1873 a ridicat deschis problema independentei in fata
guvernului şi întreaga clasa politica din Romania dorea realizarea acestui
obiectiv, dar existau pareri diferite asupra cailor si metodelor prin care
Romania isi putea schimba statutul politico-juridic:
• liberalii - I.C. Bratianu, M. Kogalniceanu, V. Boerescu erau de
părere că doar alianta cu Rusia ar fi permis Romaniei o actiune deschisa
impotriva Imperiului Otoman (Rusia era interesata in destramarea
Imperiului Otoman si controlul stramtorilor).
• conservatorii – vedeau însă in Rusia un pericol (,,pericolul slav") şi
apreciau că obtinerea independentei depindea de relatiile diplomatice cu
Germania si Austro-Ungaria care ne-ar fi putut ajuta în acest sens.
Romania a ales în perspectiva războiului ruso-turc tactica
expectativei si a neutralitatii pentru a evita transformarea teritoriului sau
in teren de operatiuni.
Cercurile politice de la Bucureşti au depus o activitate
diplomatică intensa:
în ianuarie 1876 - nota diplomatica a lui Lascar Catargiu -
sustinea neutralitatea Romaniei;
 In iunie 1876 – a fost adresat un memoriu al guvemului roman catre
Poarta si Puterile Garante prin care se solicita:
•recunoasterea individualitatii statului roman si a numelui de Romania;
•recunoasterea pasapoartelor romanesti.
Rusia se pregatea de razboi in conditiile in care Imperiul Otoman
refuza orice mediere a Marilor Puteri in criza din Balcani. In vara anului
1876 la Reichstadt a avut loc intalnirea dintre Imparatul Austro-
Ungariei Frantz Iosif si tarul Alexandru al II-lea în cadrul căreia s-a
realizat un compromis intre cele doua puteri :
Austro-Ungaria primea Bosnia si Hertegovina si se declara neutra in
cazul unui conflict ruso-otoman. Documentul a fost parafat prin
Conventia secreta de la Budapesta din ianuarie 1877.
Guvernul prezidat de I.C. Bratianu a purtat în octombrie 1876
tratative directe cu Rusia la Livadia (Crimeea) pentru a reglementa
problema trecerii trupelor ruse pe teritoriul romanesc . Aceste tratative au
fost finalizate la 4 aprilie 1877 în Conventia de la Bucuresti, care
reglementa tranzitul trupelor ruse prin Romania.
 Prevederi :
•Rusia se obliga sa respecte si sa mentina integritaiea teritoriala a
Romaniei si ,,drepturile politice" ale statului roman;
•se obliga sa suporte cheltuielile ce rezultau prin trecerea trupelor ruse prin
tara noastra
•traseul trupelor ruse era fixat in detaliu pentru a se evita ocuparea
capitalei.
Romania îşi lua masuri de organizare militara a apararii:
- a fost declarată mobilizarea armatei ce însuma 100.000 oameni între
care forta operativa 58.000;
- unitatile militare au fost dispuse in sudul tarii pentru aparare.
La 12 aprilie 1877 Rusia declara razboi Portii.
Ca răspuns armata otomana a bombardat localitatile de pe malul stang
al Dunarii iar artileria romana a ripostat prin bombardarea Vidinului la 26
aprilie.
La 27 aprilie, Poarta a declarat suspendarea legaturilor diplomatice
cu Romania şi in fapt s-a creat o stare de razboi intre Romania si Poarta.
La 9 mai 1877, M.Kogalniceanu, ministrul român de externe a
adoptat o rezolutie care confirma ,,independenta absoluta a tarii“.
 2. Participarea Romaniei la razboiul din Peninsula Balcanica
În iunie 1877 - armata rusa a ajuns la la Dunare si a inaintat pe trei
directii :
•Tarnovo - Sipka - Stara Zagora, peste Balcani;
•Nicopole;
•Biala - Rusciuc.
Inaintarea trupelor ruseşti a fost oprită oprita la Plevna care constituia
cheia operatiunilor din Balcani. Aceasta era formata dintr-un complex de
fortificatii, 14 redute deţinînd o pozitie strategica importanta.
Primele asalturi ale rusilor au fost respinse cu mari pierderi, fapt
care l-a determinat pe Marele Duce Nicolae, comandantul frontului rus
din Balcani să-i ceară lui Carol I sprijinul printr-o telegramă din 19 iulie
1877.
Nu s-a incheiat o convenţie militara de colaborare, ci doar o
intelegere verbala şi cu toate acestea la 30 august 1877 - armatele
romano-ruse sub comanda principelui Carol au declansat un atac general
asupra Plevnei.La sfîrşitul unei zile sîngeroae, cu mari pierderi a fost
cucerita reduta Grivita I. Au murit aproximativ 1000 de ostasi romani
 A urmat un nou atac prin incercuirea Plevnei, iar fortele romane
pentru a intari blocada au cucerit reduta Rahova la 9 noiembrie 1877.
La 28 noiembrie 1877, Osman Pasa a fost nevoit sa se predea dupa
aproape trei luni de asediu.
Dupa capitularea Plevnei rusii au inaintat in directia Sofia-
Adrianopol, iar armata romana a continuat inaintarea in directia Vidin-
Belogradcik. Otomanii au fost infranti pe toate fronturile iar conflictul a
luat sfarsit. Contributia armatei romane a fost esentiala la obtinerea
victoriei şi în februarie 1878 s-a încheiat armistitiul ruso-otoman urmat
de tratatul de la San Stefano.
Reprezentantul Romaniei, Heraclie Arion nu a fost acceptat la
discuţii şi Romaniei nu i se recunoaste contributia la victorie.
Grav era faptul că România era obligata sa accepte schimbul
teritorial propus de Rusia:
• Romania ceda Rusiei sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail).
• Teritoriul Dobrogei, al Deltei si al Insulei Serpilor revine
Romaniei; In felul acesta, Rusia nu a respectat conventia din aprilie
1877, prin care garanta integritatea teritoriala a Romaniei.!
 Tratatul recunostea independenta Romanei si a Serbiei, autonomia
Bosniei si Hertegovinei, organizarea Marelui Principat al Bulgariei.
Anglia era ingrijorata de consolidarea pozitiilor Rusiei in Balcani iar
Austro-Ungaria era nemulţumită întrucît nu primea nu primea Bosnia si
Hertegovina.
In această situaţie, la initiativa Germaniei sunt reluate negocierile in
cadrul Congresului de pace de la Berlin (iunie - iulie 1878).
Congresul de la Berlin din 1 iunie -1 iulie 1878 a revizuit tratatul de
la San Stefano pentru a micsora influenta Rusiei in Europa de S.E.
Tratatul final - 1 iulie 1878 - stabilea :
• recunoasterea independentei Serbiei si Muntenegrului;
• Bosnia si Hertegovina intrau in ,,administrarea" Austro-Ungariei;
• principatul Bulgariei era redus teritorial pana la Muntii Balcani;
• la sud de acesta este organizata Rumelia Orientală (zona tampon);
• Anglia primea insula Cipru.
 Acest tratat recunostea independenta Romaniei, dar punea doua
conditii:
- eliminarea restrictiilor religioase in exercitarea drepturilor politice
si civile cuprinse in articolul 7 al Constitutiei din 1866;
- acceptarea retrocedarii sudului Basarabiei catre Rusia, in
compensatie, Romania urma sa primeasca Delta Dunarii, Insula Serpilor
si Dobrogea.
Pentru Romania importanta acestui tratat consta in recunoasterea
independentei care pe plan intern - a creat conditiile intaririi regimului
politic si accelerarii modernizarii iar pe plan extern, Romania a devinit
o tara suverana, cu drepturi depline in relatiile internationale.
Politicienii si intelectualii romani puteau acum pot sa-si indrepte
atentia asupra desavarsirii natiunii.
 B. ROMANIA DE LA OBTINEREA INDEPENDENTEI LA
MARILE ALIANTE ALE SECOLULUI XX
1. Pozitia Romaniei ca stat independent in relatiile
internationale. Sisteme de alianta
Evenimentele din timpul razboiului de independenta si de la
Congresul de la Berlin au atras atentia Romaniei asupra necesitatii
incheierii unor aliante cu marile puteri pentru a-si promova interesele de
politica externa.
Aderarea Romaniei la Tripla Alianta a luat forma unui tratat
bilateral cu Austro-Ungaria incheiat la 18 octombrie 1883. Regele Carol
I si I.C. Bratianu au insistat ca acordul sa fie tinut secret, cunoscand ca
politicienii si opinia publica erau in majoritate profrancezi.
Romanii au urmarit si evolutia aliantei franco-ruse dupa 1891 si
apropierea dintre Marea Britanie si Franta, semnalata de Antanta
Cordiala din 1904.
In primavara anului 1914, apropierea dintre Romania si Antanta era
un fapt real.
 In conditiile izbucnirii Primului Razboi Mondial, in 1914,
Consiliul de Coroana hotaraste starea de neutralitate cu expectativa
armata.
preocupate de intrarea Romaniei in razboi;
de problema intregirii nationale.
In perioada neutralitatii - opinia publica
- principalele partide Pozitia fata de razboi (1914-1916):>

intrarea in razboi alaturi de Regele Carol I şi conservatorii

Puterile Centrale filogermani (P.P.Carp)
expectativa armata pentru guvemul liberal
pregatirea razboiului si
realizarea unitatii nationale
intrarea in razboi alaturi de majoritatea opiniei publice şi
Antanta opozitia nationalista
neutralitatea definitiva miscarea socialista
 I.I.C. Bratianu a purtat tratative cu Antanta cu scopul de a gasi cea
mai buna solutie pentru Romania.
In 1914 s-a iscălit o intelegere formala cu Italia;
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, o conventie cu Rusia prin care, in schimbul
,,neutralitatii binevoitoare" se recunostea dreptul Romaniei asupra
Transilvaniei, Banatului, Bucovinei.
La 4 august 1916 au fost semnate la Bucuresti conventiile politice
si militare intre Romania si Franta, Marea Britanie, Rusia si Italia.
Pe plan politic:
- Romania se obliga sa declare razboi si sa atace Austro-Ungaria;
- Antanta garanta integritatea teritoriala a Romaniei;
-Antanta recunoaste Romaniei dreptul de a anexa teritoriile romanesti
din Austro-Ungaria;
-Romania urma sa aiba aceleasi drepturi ca si aliatii sai, la Conferinta
de pace;
Pe plan militar:
- Romania se obliga sa atace Austro-Ungaria la 14 august 1916;
- Rusia isi asuma obligatia de a ataca pe frontul austriac şi de a trimite in
Dobrogea trupe pentru a sprijini armata romana;
Aliatii se obligau sa declanseze o ofensiva la Salonicşi sa furnizeze
Romaniei munitie si armament.
La 14 august 1916 - Consiliul de Coroana aproba oficial tratatele
si declara razboi Austro - Ungariei.
La Conferinta de pace de la Paris (1919-1920):
Obiectivul principal urmarit de I.C. Bratianu a fost obtinerea
recunoasterii internationale a noilor granite ale tarii.
Tratatul cu Bulgaria iscălit la Neuilly la 27 noiembrie 1919 a
lasat intacta frontiera din Dobrogea intre Romania si Bulgaria, stabilita
prin tratatul de la Bucuresti din 1913.
Tratatul cu Austria si cel al minoritatilor a fost semnat la 9
decembrie 1919 la Saint-Germain.
Tratatul cu Ungaria a fost semnat la Trianon la 4 iunie 1920
recunostea unirea Transilvaniei cu Romania.
 Tratatul de la Paris iscălit la 28 octombrie 1920 recunoastea actul
unirii Basarabiei cu Romania.
Obiectivul principal al politicii externe a Romaniei in perioada
interbelica l-a constituit mentinerea frontierelor trasate la sfarsitul
Primului Razboi Mondial.
In 1919 Romania a aderat la Societatea Natiunilor, unica organizatie
la nivel mondial in acel moment, care milita pentru mentinerea securitatii
internationale
In 1921 s-a creat prima alianta regionala in Europa, in spiritul
Societatii Natiunilor: Mica Intelegere sau Mica Antanta (Romania,
Cehoslovacia, Regatul Sarbo-Croato-Sloven).
În urma negocierilor diplomatiei de la Bucuresti cu Italia, Romania
obtinea sprijinul Romei pentru ratificarea Tratatului de la Paris (28
octombrie 1920) prin care era recunoscuta apartenenta Basarabiei la
Romania, intarirea sistemului de garantii.
In 1921 Romania a semnat Conventia internationala privind statutul
definitiv al Dunarii.
 Guvernele Romaniei au urmarit pastrarea sistemului de la Versailles.
In acest sens au sustinut securitatea colectiva, au sprijinit eforturile de a
transforma Liga Natiunilor in aparator al pacii si stabilitatii in Europa.
In 1924 a fost iscălit Protocolul de la Geneva - care preciza
legatura dintre securitate si dezarmare.
Guvernele Romaniei au promovat aliante regionale (cum a fost Mica
Intelegere si Intelegerea Balcanica).
Mica Intelegere s-a format ca o reactie la nevoia Romaniei,
Cehoslovaciei si Iugoslaviei de a-si asigura propria securitate, pe masura
ce au inceput sa se indoiasca de eficienta garantiilor cuprinse in tratatele
de la Trianon si Neuilly.
Romania a jucat un rol activ in realizarea Intelegerii Balcanice care
a prezentat extinderea in Europa de SE a principiilor securitatii regionale,
intruchipate de Mica Intelegere.Tratatul prin care s-
a creat alianta, semnat de reprezentantii Romaniei, Iugoslaviei,
Greciei sj Turciei la 9 februarie 1934 s-a declarat a fi defensiv.
 Romanii au urmarit si incheierea unui sistem de aliante europene:
La 10 iunie 1926 semnarea unei aliante cu Franta în cadul căreia
romanii au propus garantarea status-quo-ului teritorial si promisiunea din
partea fiecarei parti de a veni in ajutorul celeilalte in cazul unui atac
neprovocat. Deşi tratatul nu angaja Franta sa vina in ajutorul Romanei
conducatorii Romaniei il considerau un tratat cu o valoare politica
deosebita.
Toate eforturile depuse de guvernele Romaniei care s-au succedat
intre anii 1920-1930 pentru asigurarea inviolabilitatii noilor
frontiere ale statului, nu au putut atenua diferentele dintre Romania
si cele doua state revizioniste Ungaria si Uniunea Sovietica si s-au
soldat cu esec. In 1926 s-a semnat Tratatul de alianta cu Polonia prin
care se acordau garantii generale impotriva oricarui tip de agresiune.
La 16 septembrie 1926 s-a incheiat dupa indelungi negocieri,
Tratatul de amicitie si colaborare cordiala cu Italia care trebuia
prelungit din sase in sase luni pana in 1934. Părţile semnatare aveau
obligatia sa-si acorde sprijin dar nu a cuprins clauze cu caracter militar,
fiind considerat inferior celui cu Franta.
 Romania, intre cele doua razboaie mondiale a fost semnatara a
numeroase tratate multilaterale, luand astfel parte la deciziile concertului
european.
In 1928 Romania a aderat la Pactul Briand-Kellogg , de
reglementare a relatiilor internationale pact prin care era interzis razboiului
ca instrument al politicii internationale.
La 9 februarie 1929, la Moscova, Romania si ceilalti vecini ai
U.R.S.S. semnau Protocolul de la Moscova care propunea:
• eliminarea razboiului in relatiile dintre părţile semnatare;
• nu se mentiona explicit inviolabilitatea granitelor această problema
fiind dezbatuta si in cadrul negocierilor din 1932 de la Riga, fara sa se
obtina vreun rezultat datorita Moscovei care ridica în permanenţă
problema Basarabiei.
Convorbirile din 1934, dintre ministrii de externe ai Romaniei si
URSS, Nicolae Titulescu si Maxim Litvinov) in vederea semnarii unui
tratat prin care U.R.S.S. sa recunoasca granitele Romaniei, cu toate ca
s-au restabilit raporturile diplomatice au esuat; In 1936 - negocierea
unui tratat de asistenta mutuala romano-sovietica actiune a eşuat
întrucît Nicolae Titulescu a fost demis in 1936.
 Cel mai cunoscut diplomat roman in perioada interbelica, Nicolae
Titulescu a fost un susţinător active al al politicii de securitate colectiva.
A fost ales de doua ori, in 1930 si 1931 presedinte al Adunarii Generale
a Societatii Natiunilor.
În 1934, la initiativa lui Nicolae Titulescu s-a format o alianta
politico-militara regionala balcanica Întelegerea Balcanica (Grecia,
Iugoslavia, Romania, Turcia). Părţile semnatare isi garantau securitatea
frontierelor, şi îsi propuneau sa previna reactiile revizioniste ce ar fi putut
sa apara in spaţiul S.E. eurupean.
În septembrie 1938 prin Acordul de la Munchen Germania ocupa
regiunea sudetă din Cehoslovacia. Acest fapt a insemnat pentru Romania
in general, sfarsitul sistemului sau de aliante, iar in particular,
destramarea Micii Întelegeri.
Sistemul de aliante al Romaniei s-a dovedit ineficient in conditiile in
care tarile garante ale ,,Sistemului Versailles" nu actionau pentru
reprimarea revizionismului.
Romania nu a putut interveni in favoarea Cehoslovaciei şi acest
lucru a dus la prabusirea Micii intelegeri.
 Consecinte:
Are loc incercarea Romaniei de a se reorienta pe plan extern şi se
înregistrează o apropiere de Germania (tratatul economic dintre
Germania si Romania la 23 martie, 1939 in termenii impusi de Berlin.
Se păstrează aliantele traditionale cu Franţa si Marea Britanie care în
aprilie 1939 promit sa ajute Romania in cazul unei agresiuni. Romania a
beneficiat de atentia sporita a Frantei si Angliei, care nu dorea sa-si
piarda infuenta in SE Europei. Cele doua puteri au incheiat acorduri
economice cu Romania, urmarind o contrabalansare a tratatului dintre
Romania şi Germania.
La 23 august 1939 semnarea pactului Ribbentrop-Molotov prin care
Germania si U.R.S.S. isi imparteau sferele de influenta, lăsa Romania la
discreţia marelui vecin din răsărit
La 1 septembrie 1939 izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial
a gasit Romania intr-o totala izolare pe plan extern cu întreg sistemul de
securitate anulat.
Romania se afla intre state potential inamice (U.R.S.S., Ungaria,
Bulgaria).
 Datorita evolutiei operatiilor militare in vestul Europei Romania a
fost nevoita sa semneze cu Germania ,,Pactul Petrolului", prin care
Bucurestii livrau Berlinului mari cantitati de titei, iar acesta Bucurestilor,
arme.
In urma notelor ultimative din 26-27 iunie 1940, adresate de
Moscova guvernului roman acesta a fost nevoit sa cedeze Basarabia,
partea de nord a Bucovinei, şi tinutul Herta, adică 50.762 km, cu o
populatie de 3.776.309 locuitori, care au suferit o tragica experienta:
ocupatia sovietica, comunizarea, prigoana Kremlinului, deportari in
zone indepartate din URSS.
La 30 august 1940, Romaniei i s-a impus semnarea Dictatului de la
Viena de fapt un dictat si un act de forta in relatiile internationale, prin
care s-a cedat Ungariei partea de N.V. a Transilvaniei, reprezentand 42.
243 km2 , cu o populatie de 2.628.238 locuitori.
La 7 septembrie 1940 a fost parafat Tratatul de la Craiova prin
care Romania ceda Bulgariei sudul Dobrogei (Cadrilaterul, cu judetele
Durostor si Caliacra) - cu o suprafata de 6.921 km2 si o populatie de
circa 425. 000 locuitori.
 Consecintele cedarilor din 1940 au fost numeroase si pe termen
lung:
• lovitura morala - s-a prabusit intregul sistem politico-diplomatic
realizat in 1918;
• urmari imediate in toate domeniile de activitate: politic, economic,
social, invatamant, cultural etc.
• miscari de strada in Bucuresti si in provincie impotriva politicii de
cedare teritoriala;
• regele Carol al II-lea a abdicat, in favoarea fiului sau Mihai, la 6
septembrie 1940.
La 23 noiembrie 1940 - Romania a aderat la Pactul Tripartit -
intrand astfel in sistemul de aliante al Axei Berlin-Roma-Tokio.
Alianta romano-germana, a durat 4 ani si a reprezentat singura
alternativa pentru ,.diplomatia de razboi" a Bucurestiului de a
recastiga teritoriile pierdute in vara anului 1940.
In toata perioada colaborarii romano-germane (23 noiembrie 1940 -
23 august 1944), problema statutului Romaniei s-a aflat in centrul
atentiei diplomatiei de la Bucuresti.
 La 22 iunie 1941, Romania intra in razboi alaturi de Germania si
aliatii sai, impotriva URSS, avand drept scop recuperarea teritoriilor
pierdute.
Continuarea razboiului antisovietic dupa eliberarea provinciilor a
adus numeroase critici maresalului Ion Antonescu, mai ales odata cu
infrangerile suferite de armata romana la Cotul Donului si Stalingrad.
Dupa 1943, cand situatia pe front devenise critica pentru aliatii
Germaniei, diplomatia de la Bucuresti a inceput tratative in vederea
scoaterii Romaniei din razboiul impotriva Natiunilor Unite. Un rol major
in aceste tratative secrete l-a avut ministrul de externe Mihai Antonescu.
Continuarea razboiului in rasarit s-a dovedit a avea consecinte
dureroase pentru Romania, deoarece armata romana a pierdut circa
625.000 de militari.
 In aceste conditii, regele Mihai, sprijinit de principalele forte politice
a decis arestarea maresalului Ion Antonescu la 23 august 1944 si
alaturarea tarii la coalitia Natiunilor Unite.
Acest act a marcat o cotitura evidenta in evolutia militara pe Frontul
de Est, unde armata si-a adus o contribute insemnata la eliberarea
Transilvaniei şi la infrangerea Wehrmachtului, in luptele purtate in
Ungaria, Cehoslovacia si Austria. La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi
Mondial - Romania se afla in sfera de influenta sovietică ca urmare a
ocuparii tarii de catre Armata Rosie.
In cadrul Conferintei de pace de la Paris, dupa al Doilea Razboi
Mondial, delegatia romana condusa de ministrul de externe Gheorghe
Tatarescu nu a ridicat problema Basarabiei acesta fiind un semn de
interdictie clar al Kremlinului.
La 10 februarie 1947, Romania a semnat Tratatul de pace cu
Natiunile Unite, in urma caruia:
• nu i se recunoaste cobeligeranta alaturi de Natiunile Unite,
• avea de platit o enorma despagubire de razboi URSS