MODALITĂŢILE DREPTULUI DE PROPRIETATE

În cele mai multe cazuri, atributele dreptului de proprietate aparţin unei singure persoane,
sunt insă situaţii în care două sau mai multe persoane deţin, concomitent, cele trei atribute ale
dreptului de proprietate privată ori au vocaţia de a exercita, concomitent, aceste atribute, având
astfel modalităţile juridice ale dreptului de proprietate privată.
Modalităţile juridice ale dreptului de proprietate privată sunt diferite de drepturile reale
principale asupra bunului proprietatea altei persoane, deci cu dezmembrămintele dreptului de
proprietate privată. În cazul acestora din urmă, atributele ce intră în conţinutul juridic al dreptului
de proprietate sunt separate, fiecare titular exercitând atributul sau atributele corespunzătoare
dreptului său real principal, nefiind deci vorba de posibilitatea de exercitare în acelaşi timp, de
către toţi titularii, al aceluiaşi atribut.1
Modalităţile dreptului de proprietate sunt: proprietatea rezolubilă, proprietatea anulabilă
şi proprietatea comună (care se poate înfăţişa ca proprietate comună pe cote-părţi, fie ea
obişnuită sau forţată şi perpetuă, proprietatea devălmaşă şi proprietatea periodică).
1. Proprietatea rezolubilă
Proprietatea rezolubilă are ca principal izvor un act juridic translativ de proprietate afectat
de o condiţie rezolutorie şi durează de la data încheierii acestui act juridic pană la momentul
îndeplinirii condiţiei sau, după caz, pană la momentul la care devine sigură nerealizarea
condiţiei.2
Atunci când actul translativ de proprietate este afectat de o condiţie (rezolutorie sau
suspensivă), între momentul încheierii acestuia şi momentul la care condiţia se realizează sau
devine imposibil de îndeplinit, putem vorbi de doi proprietari: un proprietar cert - cel sub
condiţie rezolutorie şi un proprietar eventual - cel sub condiţie suspensivă.
Atunci când actul este afectat de o condiţie rezolutorie, dobânditorul va fi proprietar sub
condiţie rezolutorie, iar transmiţătorul va fi proprietar sub condiţie suspensivă. Dacă actul este
afectat de o condiţie suspensivă, dobânditorul va fi proprietar sub condiţie suspensivă, iar
transmiţătorul va fi proprietar sub condiţie rezolutorie.

1
Gabriel Boroi, op. cit., p. 91
2
Idem, p. 125
 Dreptul proprietarului sub condiţie rezolutorie are o existenţă nesigură în patrimoniul
acestuia deoarece, deoarece la îndeplinirea condiţiei, dreptul se stinge. Pentru proprietarul sub
condiţie suspensivă, inclusiv actul translativ de proprietate sub condiţie dă, de fapt, naştere unei
virtualităţi de drept situată între drepturile eventuale (care echivalează cu absenţa acestora) şi
drepturile pure şi simple.3
În perioada anterioară îndeplinirii condiţiei bunul aparţine, teoretic, la doi proprietari.
Proprietarul sub condiţie rezolutorie exercită toate atributele dreptului de proprietate, cu
precizarea că transmiterea proprietăţii sau constituirea de drepturi reale către terţi se face sub
aceeaşi condiţie rezolutorie.
Proprietarul sub condiţie suspensivă are doar o virtualitate de drept ce poate fi transmisă
terţul dobânditor (fiind tot proprietar sub condiţie suspensivă potrivit principiului nemo ad allius
transferum non potest) şi poate lua măsuri de conservare a acestei virtualităţi.
Proprietatea rezolubilă încetează la îndeplinirea condiţiei, la împlinirea termenului
prevăzut de părţi pentru îndeplinirea condiţiei sau atunci când condiţia devine imposibil de
realizat.
În perioada ulterioară îndeplinirii condiţiei proprietarul sub condiţie suspensivă devine
proprietar pur şi simplu al bunului, cu efect retroactiv şi toate actele de dispoziţie făcute de
acesta se consolidează tot retroactiv.
Actele de conservare şi de administrare încheiate de proprietarul sub condiţie rezolutorie
rămân, în principiu, valabile, iar actele de dispoziţie vor fi desfiinţate cu efect retroactiv, cu
excepţia celor cu titlu oneros dacă terţul dobânditor de bună-credinţă nu a cunoscut existenţa
condiţiei.
În ce priveşte fructele percepute, acestea rămân ale proprietarului sub condiţie rezolutorie
deoarece le-a perceput în baza unui titlu valabil şi trebuie să îi fie recunoscute cel puţin aceleaşi
drepturi ca unui posesor de bună-credinţă.4
Hotărârile judecătoreşti date împotriva proprietarului sub condiţie rezolutorie nu sunt
opozabile proprietarului sub condiţie suspensivă decât dacă a fost introdus în instanţă, iar cele

3
Uta Lucia, Modalitatile dreptului de proprietate, - Noul Cod civil. Comentarii, Ed. Universul Juridic, Bucuresti,
2011, p. 67
4
Uliescu Marilena, Dreptul de Proprietate in configurarea Noului Cod Civil, - Noul Cod civil. Comentarii, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 112
date în favoarea proprietarului sub condiţie rezolutorie în contra terţilor îi vor profita celui din
urmă.
Neîndeplinirea condiţiei rezolutorii consolidează retroactiv dreptul de proprietate al
dobânditorului, insă îndeplinirea condiţiei rezolutorii desfiinţează dreptul de proprietate al
dobânditorului5.
De exemplu donaţiile între soţi, făcute în timpul căsătoriei, sunt esenţialmente revocabile.
Soţul donator poate revoca donaţia oricând, în timpul căsătoriei, cât şi după moartea soţului
donatar, şi chiar nemotivat. Astfel, dreptul de proprietate al soţului donator asupra bunului donat
depinde de împrejurarea dacă soţul donator va revoca sau nu donaţia.
În conformitate cu dispoziţiile art 1.019 noul Cod civil, condiţia rezolutorie este aceea care
supune desfiinţarea obligaţiei la un eveniment viitor şi incert. Ea nu suspenda executarea
obligaţiei, ci numai obliga pe creditor a restitui ceea ce a primit, în cazul îndeplinirii
evenimentului cu valoare de condiţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 1.399 noul Cod civil, este afectată de condiţie obligaţia a cărei
eficacitate sau desfiinţare depinde de un eveniment viitor şi nesigur.6
Condiţia este suspensiva atunci când de îndeplinirea sa depinde eficacitatea obligaţiei şi
este rezolutorie atunci când îndeplinirea ei determina desfiinţarea obligaţiei. Până la proba
contrară, condiţia se prezumă a fi rezolutorie ori de caste ori scadenta obligaţiilor principale
preceda momentul la care condiţia s-ar putea îndeplini (art. 1.400-1.401 noul Cod civil.).
Pentru necesităţile practice ale vieţii economico-sociale contemporane, s-a propus o
reconsiderare a unor dispoziţii din Codul civil, pentru o mai echitabila aşezare a raporturilor ce
se referă la accesiune.
În noul Cod civil, este consacrat accesiunii întregul Capitol II („Accesiunea") al Titlului
II („Proprietatea privată") din Cartea a III-a („Despre bunuri"), accesiunea imobiliară artificială
fiind reglementata într-o secţiune distinctă.
Vânzarea cu pact de răscumpărare a fost calificată de cea mai mare parte a doctrinei ca
fiind o vânzare sub condiţie rezolutorie, pur potestativa, întrucât realizarea evenimentului cu
valoare de condiţie depinde exclusiv de voinţa vânzătorului. Vânzătorul poate renunţa la

5
Gabriel Boroi, op. cit., p. 125
6
Dan Lupaşcu, Drept civil – Drepturi reale, Universitatea „Petre Andrei” din Iasi , Facultatea de Drept, 2012
facultatea de răscumpărare în mod expres sau implicit, dar neechivoc, după cum poate retracta
renunţarea cât timp nu a fost acceptată. 7

7
Atanasiu Ana-Gabriela, si colectiv, Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2011,
p. 131