PEREANU STEFAN

AMG I i

VITAMINELE A
(Retinolii, Vitaminele Antixeroftalmice, Vitaminele Creşterii )

I.1. GENERALITĂŢI
Simptomele avitaminozei A sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Tot în
antichitate se cunoşteau faptul că ingestia de ficat contribuie la îmbunătăţirea
vederii.
Corelaţia intre capacitatea ochiului de a se adapta la întuneric şi activitatea
vitaminei a a fost demonstrate la începutul secolului XX. In experienţele pe
şobolani, cărora li s-a administrat o dietă sintetică formată din proteine, gloucide,
slănină şi săruri minerale, s-a observat o stopare a creşterii în greutate. După un
anumit interval de timp, acestă stagnare a creşterii a fost insoţită de inflamaţii ale
sistemului respirator şi visual. Aceste simptome dispăreau dacă la dieta sintetică se
adăugau unele produse naturale( unt, ulei, gălbenuş de ou etc.).
În urma acestor experimente s-a constatat că produsele alimentare conţin un
factor de creştere, indispensabil vieţii, numit de către Mc. Collum in 1014 “factor
liposolubil A”, pe care Drummond, în 1916, îl numeşte “vitamina A”.
Vitamina A a fost izolată de către P. Karrer în 1931, când I s-a determinat
structura chimică, iar în 1937 s-a realizat prima sinteză chimică a acestei vitamine.
Produsele alimentare de origine animală( untul, ficatul, gălbenuşul de ou,
laptele, uleiul de peşte etc) sunt mult mai bogate în vitamina A comparative cu
produsele vegetale. În 1938 P. Karrer şi Euler observa că pigmenţii vegetali din
clasa carotenilor au acelaşi efect fiziologic ca şi vitamina A.

I.2. STRUCTURA CHIMICĂ A PROVITAMINELOR ŞI

VITAMINELOR A
Dintre precursorii naturali ai vitaminelor A cei mai importanţi sunt α-, β- şi
γ- carotenii, criptoxantina, mixoxantina, afanina, leprona, echinenona etc.
Carotenii sunt compuşi naturali des întâlniţi în organismele vegetale, şi mai
puţin în cele animale. Condiţia obligatorie ca un carotenoid să poată îndeplini rol
de vitamină A este ca cel puţin una din extremităţi să prezinte un nucleu β-ionic. La
cealaltă extremitate se poate afla un nucleu α-ionic, β-ionic sau pseudoionic.
H3C CH3 H3C CH3
CH CH C CH3 CH CH C CH3
O O
CH3 CH3

α-ionona β- ionona
β-carotenul este cel mai important precursor al vitaminei A. El se găseşte
în cloroplaste împreunş cu clorofila, fie sub forma unor complecşi proteici
hidrosolubili, fie sub formă de picături lipidice.
O cantitate apreciabilă de β-caroten se găseşte în morcovi unde reprezintă
aproximativ 30% din totalul carotenoizilor, faţă de 1% pentru α-caroten şi
respective 0,1% în cazul γ-carotenului.
CH3
CH3 CH3 CH3
H3C CH3

CH3 CH3
CH3 H3C

β-caroten
 α-carotenul se deosebeşte de β-caroten prin faptul că la una din extremităţi
prezintă un ciclu α-iononic şi este compus optic active. Se găseşte în plante de
regulă alături de β-caroten, deşi în unele plante lipseşte (spanac, urzică, orez etc).
CH3
CH3 CH3 CH3
H3C CH3

CH3 CH3H3C
CH3

α-caroten
γ-carotenul însoţeşte, de asemenea, β-carotenul în plante unde es găseşte
însă în cantităţi mult mai mici.
CH3
CH3 CH3 CH3
H3C CH3

CH3 CH3H3C
CH3

γ-caroten
Vitaminele A pot exista sub mai multe forme structurale. Forma alcoolic
(vitamina A1) se numeşte retinol. În funcţie de unele acţiuni fiziologice, vitamina
A1 se mai numeşte vitamina antixeroftalmică (axeroftal), vitamina de apărare a
epiteliilor, vitamina de creştere liposolubilă.
CH3 CH3
H3C CH3
CH2 OH

CH3

vitamina A1(retinol)
Din uleiul de peşte a fost izolat 3-dehidroretinolul sau vitamina A 2.Ulterior
aceasta a fost obţinută şi pe cale sintetică.
 CH3 CH3
H3C CH3
CH2 OH

CH3

vitamina A2(3-dehidroretinol)

I.3. STARE NATURALĂ

Furajele şi produsele alimentare de origine vegetală şi animală conţin atât
vitamina A cât şi precursorii scesteia. Cea mai mare cantitate de vitamina A se
ăseşte în untura peştilor marini. Ea provine din planctonul care formează hrana
acestora. Cantităţi mari de vitamina A se mai găsesc în ficat, muşchi, gălbenuşul de
ou, unt etc.
Uleiurile vegetale, untura, margarina, seul, carnea grasă nu conţin vitamină
A.

I.4. PROPRIETĂŢILE PROVITAMINELOR ŞI VITAMINELOR A

Carotenii sunt substanţe solubile în grăsimi şi solvenţi organici şi insolubile
în apă.
Retinolul este relativ termostabil în prezenţa oxigenului, este insolubil în apă
şi uşor solubil în chloroform, benzene, acetonă, methanol, eter etilic şi lipide. Din
soluţia metanolică, retinolul cristalizează la temperaturi foarte joase cu formare de
cristale de vuloare galbenă. Retinolul şi dehidroretinolul devin mult mai stabile sub
forma soluţiilor lipidice.
I.5. SINTEZA CHIMICĂ A VITAMINEI A
Preparatele farmaceutice de vitamină A se obţin, de obicei din ficatul peştilor
marini şi mamiferelor.
 Materia primă pentru sinteza chimică a vitaminei A o constituie amestecul de
α- şi β-iononă obţinut prin extracţie din ulei de coriandru. De-a lungul timpului s-
au aplicat mai multe metode de sinteză chimică a diferitelor preparate cu activitate
vitaminică A.
O primă tehnologie utilizată în anii ’40 se bazează pe condensarea β-iononei
cu săruri ale acidului γ-bromcrotanic. A urmat apoi o tehnică bazată pe
transformarea citratului în β-iononă, iar sinteza propriu-zisăconsta într-o
succesiune de transformări de tip Grignard.
Protejarea vitaminei A faţă de acţiunea oxidantă a aerului se face realizând
transformările sub azot.
I.6. ROLUL BIOLOGIC AL VITAMINELOR A
Carenţa vitaminei A determină starea de hipovitaminoză A, iar în cazuri
acute , de avitaminoză A, caracterizată printr-o multitudine dec simptome.
Simptomul characteristic avitaminozei A îl constituie scăderea activităţii vizuale şi
diminuarea capacităţii ochiului de a se adapta la lumina crepusculară. Acest lucru
se explică prin participarea vitaminei A în procesul vederii.
La nivelul ficatului retinolul poate fi transformat pe trei căi:
 Oxidarea reversibilă în retinal
 Fosforilarea cu formare întâi de retinol-fosfat, apoi retinol-fosfat-nanoză
care intervine în biosinteza glicoproteinelor
 Transformare în glicuroconjugate excretate în bilă
În ultimul timp a fost sugerat şi un rol antineoplazic preventive al vitaminei
A, ipoteză ce se bazează pe următoarele studii şi observaţii:
 Studii epidemiologice ce fac o corelaţie între concentraţia serică de
retinol sau aportul alimntar de provitamine A şi incidenţa unor
neoplazii;
  Protecţia certă a retinoizilor de sinteză faţă de cancerul Indus la
animalele de experienţ;
 Suprimarea transformărilor maligne a celulelor în cultură în prezenţa
retinoizilor de sintezăş
 Involuţia tumorilor maligne cutanate la om în urma administrării de
vitamină A.

I.7. TULBURĂRI DE APORT VITAMINIC

a) HIPOVITAMINOZA A
Carenţa vitaminei A se manifestă la om prin: hemeralopie, xeroftalmie şi
cheratomalacie, boli ce interesează aparatul vizual.
La sugar şi copilul mic se observă perturbarea creşterii, anemia şi
limfocitoza şi uneori litiaza urinară precum şi tulburări de calcifiere.
La adolescent apare hiperkeratoza foliculară pe faţă, torace, ceafă şi pe feţele
anterolaterale ale coapselor, iar unghiile prezintă striuri.
Dacă avitaminoza A se accentuează ochiul îşi pierde luciul, iar conjuctiva se
încreţeşte dând senzaţia de corp străin în ochi. De asemenea, corneea devine
rugoasă, insensibilă la atingere.
Vitamina A joacă un rol indispensabil în dezvoltarea normală a ţesutului
osos.
Un alt efect al carenţei acestei vitamine îl constituie afectarea creşterii
ponderale şi staturale, a dezvoltării dinţilor, atrofia emailului dentar.
b) HIPERVITAMINOZA A
Hipervitaminoza A conduce la apariţia unor simptome cum ar fi infecţii ale
globului ocular, căderea părului etc.
La om, fenomenele de intoxicaţie cu vitamina A apar atunci vând se ingeră
cantităţi mari de retinol. Astfel, la eschimoşi consumul de ficat de urs alb şi a
cantităţilor mari de peşte provoacă intoxicaţii manifestate prin vărsături, cefalee,
ameţeli şi fisuri ale pielii în jurul gurii.
În timpul tratamentului cu vitamina A la copii în cazul unor afecţiuni
dermatologice sau în scopul stimulării creşterii, când dozele sunt prea mari pot
apărea intoxicaţii cronice care se manifestă prin prurit anal sau vaginal, cefalee,
fisuri hemoragice ale comisurilor bucale, xerodermie, insomnie, căderea părului,
transpiraţii nocturne. Administrarea de doze toxice la gravide duce la apariţia de
malformaţii la copii.
În general, se consideră că riscul de intoxicaţie cu vitamina A apare la
administrarea unor doze de 20-50 de ori mai mari decât necesarul zilnic.