Sunteți pe pagina 1din 12

Portofoliu

Studiul de caz

Student: Radu Bogdan Mihai


Specializarea: Calculatoare, anul III
Grupa: 4761

An universitar
2018-2019

1
Studiul de caz este una dintre tehnicile folosite de către asistentul social. Este o analiză amănunţită a unei
persoane sau a unui grup, pentru a surprinde un model al unui fenomen social. Cazul trebuie situat în context,
trebuie formulată problematica etc.

C. Robson1 consideră că studiul de caz poate fi definit drept „o strategie de cercetare focalizată pe un caz concret
care este interpretat în amănunt, adică prezentând referiri detaliate despre indivizi, grupuri, organizaţii, cu luarea
în considerare a tuturor particularităţilor sale contextuale. Acesta necesită utilizarea mai multor metode
complementare de culegere, analiză, prelucrare şi stocare a informaţiilor relevante, atât cantitative cât şi calitative.

1
C. Robson, Real World Research, U.K., Blackwell Publisher, Oxford, 2002, pp. 180-186
2
R. K. Yin2 apreciază că studiul de caz defineşte „o strategie de realizare a unei cercetări care necesită investigaţii
empirice în legătură cu un fenomen particular contemporan, într-un context de viaţă real şi utilizând multiple
surse de informaţii (interviuri, chestionare, mărturii, dovezi, documente)”.

Robert Yin (Studiul de caz, Polirom, 2005) face o prezentare a acestei tehnici sustinandu-si argumentele cu exemple si referiri la
numeroase studii din diverse domenii. Cartea cuprinde: studiul de caz ca strategie de cercetare, tipuri de studii de caz, designul
studiilor de caz, realizarea studiilor de caz, tehnici specifice de analiza a datelor obtinute prin studiul de caz etc.

Obiective şi întrebări de Modele şi Resurse pentru cercetare


cercetare perspective teoretice (timp, bani)

Proiectul de cercetare
(logica investigaţiei)

Identificarea câmpului Culegerea datelor Procesul de gestiune


empiric (management) a cercetării

cazuri ţintă variabile studiul pilot


unităţi de analiză date primare analiza datelor
date secundare redactarea raportului

Definiţie: investigaţia prin studiu de caz este situaţia de cercetare în care numărul variabilelor este mai mare decât numărul
unităţilor de analiză.
Studiul de caz poate să fie explorativ, descriptiv sau explicativ.
Etape: proiectare, culegerea datelor, analiza şi elaborarea raportului de cercetare.

Condiţii pentru realizarea unei cercetări de calitate folosind tehnica studiului de caz
Se utilizează date din documente sociale, date de arhivă, interviuri, observaţie directă, observaţie participantă etc.
 Se caută serii de date convergente
 Stabilirea faptelor certe se face prin triangulaţie (apelul la trei surse de date)
 Trebuie articulate întrebările de cercetare
 Putem construi ipoteze care fac inteligibil fenomenul prin lanţuri cauzale
 Construcţia teoriei presupune:
- trecerea în revistă a literaturii
- discuţii cu colegii/ specialişti
- experimente, reflecţie

Unitatea de analiză
- cazul (sau iniţiativa) - arată care sînt graniţele cercetării
- nu este interzisă investigarea contextului (colectivitatea umană, satul, biserica etc.)
- poate avea alte unităţi de analiză incluse – de exemplu, indivizi (pe care putem face analiză cantitativă)

Clasificări ale studiilor de caz


- un caz detaliat

2
R. K. Yin, Case Study Research: Design and Method, 2nd edition, U.S.A., California, Thousand Oaks, 1994, pp. 196-200
3
- mai multe cazuri (generalizările se fac analitic, nu statistic); studiile cu multiple cazuri permit generalizări mai
certe şi pentru situaţii similare

Se evaluează în permanenţă calitatea studiului de caz. Pentru aceasta, Yin recomandă:

Validitatea construcţiei Dacă se folosesc mai Cînd are loc culegerea


cercetării multe surse de date datelor
Dacă se stabilesc lanţuri
de date Cînd are loc culegerea
Dacă informatorii datelor
principali se uită peste
raportul de cercetare care Cînd are loc completarea
a folosit studiul de caz raportului

Validitatea internă Potriveşte modelele Analiza datelor


Construieşte explicaţii Analiza datelor
Analizează datele Analiza datelor
longitudinal
Realizează modele logice Analiza datelor

Validitate externă Foloseşte teorii rivale în Planificarea cercetării


acelaşi caz
Foloseşte logica replicării Planificarea cercetării
în studiile cu cazuri
multiple
Fidelitate Se foloseşte protocolul de Culegerea datelor
studiu de caz
Se dezvoltă o bază de date Culegerea datelor
a studiului de caz

Pregătirea culegerii datelor


- formularea întrebărilor
- ascultarea
- adaptabilitatea/ flexibilitatea
- înţelegerea problemelor studiate
- evitarea distorsiunilor (obiectivitate)
Se pot organiza seminarii de pregătire a culegerii datelor.

Culegerea datelor
Folosiţi un protocol formal pentru studiul de caz. Acesta să conţină:
- întrebările de cercetare
- procedurile şi regulile care trebuie respectate în cercetare
- idei preliminare despre raportul de cercetare final
Utilizarea protocolului (în locul improvizării) ajută la menţinerea controlului asupra desfăşurării cercetării. El se poate schimba
pe parcursul studiului.

Colectaţi date din mai multe surse:


Sursă de Avantaje Limite
date
Documentare Stabilă - poate fi accesată în mod Accesibilitatea poate fi slabă
repetat Accesul poate fi blocat în mod
Exactă - conţine nume exacte, deliberat
referinţe şi detalii ale unui Selectivitatea distorsionată – dacă
eveniment colecţia de date este incompletă
O mare acoperire – intervale mari Distorsiune în raportare – reflectă
de timp, multe evenimente, în distorsiunile autorului
multe situaţii
Date de Aceleaşi ca şi pentru documentare Aceleaşi ca şi pentru documentare
arhivă Precise şi cantitative Accesibilitate scăzută din motive
de confidenţialitate
Interviuri Ţintite – se concentrează pe tema Distorsiuni datorate întrebărilor

4
studiului de caz formulate greşit
Inspiratoare – sugerează inferenţe Distorsiuni în răspunsuri
cauzale Inexactităţi datorate memoriei
slabe
Reflexivitate – cei intervievaţi
oferă ceea ce doreşte
intervievatorul
Observaţia Realitate (realism) descriu Consumatoare de timp
directă evenimentele în timp real Selectivitate, în afara unei acoperiri
Contextuale – acoperă şi largi
contextele evenimentelor Reflexivitate –
evenimentele se
desfăşoară în mod diferit
datorită observaţiei
(efectul de observator)

Observaţie Aceleaşi ca şi la observaţia directă Aceleaşi ca şi la observaţia directă


participantă Oferă acces la motive şi comportamente Distorsiuni datorate manipulării de către
interpersonale observator a evenimentelor

Convergenţa surselor de date multiple

Documente Date de arhivă Interviuri nestructurate

FAPT

Observaţii (directe sau Aspecte fizice Interviuri focalizate


participante)

Baza de date conţine datele provenite din teren şi alte date, de obicei de tip narativ care organizează datele din teren.
Pe baza întrebărilor de cercetare şi a protocolului cercetării se pot stabili temele care organizează baza de date. Noi teme pot
apărea pe parcursul cercetării. O asemenea bază de date ajută la realizarea sintezelor ulterioare.

Practic: rezultatele textuale (protocoale, sau fragmente de protocol etc.) pot fi grupate în bibliorafturi corespunzătoare temelor.

Principiu: un lanţ de date trebuie să fie continuu de la întrebările de cercetare iniţiale până la concluziile finale.
Cum se asigură o astfel de coerenţă a argumentaţiei?
- Raportul trebuie să facă trimiteri suficiente la porţiunile relevante ale bazei de date (protocoale de interviu,
documente, observaţii)
- Baza de date odată analizată trebuie să dezvăluie datele reale şi circumstanţele în care documentele au fost
colectate
- Circumstanţele trebuie să fie consistente cu procedurile şi întrebările specifice conţinute în protocolul studiului de
caz
- Protocolul trebuie legat de întrebările iniţiale

Analiza datelor în studiul de caz


Avem două momente de analiză:
- în timpul culegerii datelor – triangulaţia, ajustări ale protocolului studiului de caz
- după finalizarea studiului de caz – inspectare, categorizare, tabulare, recombinare
5
Analiza prin urmărirea propoziţiilor teoretice:
a. Potrivirea modelelor – compararea modelelor observate cu cele prezise – când cercetarea este explicativă;
comparăm variabile independente şi dependente, într-o manieră analitică, nu statistică, astfel că analistul are o
mare discreţie
b. Construcţia explicaţiilor (pentru cercetări explicative şi exploratorii)
c. Analiza longitudinală – urmărirea schimbărilor mai multor caracteristici ale cazului sau cazurilor în timp.

D. B. Bromley3 precizează că studiul de caz poate fi utilizat în cele mai diverse domenii precum: administraţie
publică centrală şi locală, antropologie, activităţi sociale, consultanţă managerială, juridică sau financiară,
criminologieistorie, management, politică, studiul personalităţii, sociologie, asistenţă socială. Se identifică o
situaţie problematică de viaţă socioumană cotidiană, cu ajutorul celor implicaţi în ea. Descriem condiţiile,
resursele, valorile, normele, factorii, actorii, înarmându-ne cu o ipoteză (pe care o putem nuanţa) cu care
"traversăm" situaţia şi cautăm să surprindem complexitatea ei. Completăm informaţiile cu documente oficiale, cu
observaţii directe, convorbiri.
Studiind un caz, asistentul social poate desprinde cunoştinţe, abilităţi de intervenţie, poate îmbogăţi stocul de
cunoştinţe teoretice sau poate verifica “puterea” unei teorii. “Lumea studiată de ştiinţele sociale este o lume a
particularului, alcătuită din indivizi, organizaţii, oraşe, grupuri, state, provincii, naţiuni. Obiectivul ştiinţei este
de a depăşi acest nivel, de a ajunge la unul mai ridicat de generalitate. Cu toate acestea, generalizarea nu
elimină importanţa evenimentelor particulare. De fapt, scopul real al tranziţiei de la particular la general este o
mai bună înţelegere a ambelor […], cunoaşterea cazurilor individuale este facilitată de generalizări” 4.

Studiul de caz se axează pe studierea unui fenomen în contextul în care acesta se produce. „Cazul” poate fi o
situaţie concretă, puternic contextualizată, un fenomen, un proces, o activitate, un individ – manager sau
executant, un grup de persoane, o organizaţie care ne poate interesa la un moment dat din perspectivă pragmatică.
Cazul se poate referi la o persoană, un grup, o organizaţie, o decizie etc.

Tipuri de studii de caz:


• studiul de caz individual pune un accent important pe o persoană şi încearcă să se focalizeze pe
antecedentele acesteia, pe factorii de influenţă conjuncturali, percepţii, atitudini. Acesta se foloseşte
pentru a identifica posibilele cauze, factori determinanţi, procese, experienţe care pot conduce la un
rezultat urmărit de cercetător;
• setul de studii de caz individuale - mai multe studii de caz individuale, dar studiază un anumit număr de
persoane, la care se urmăreşte analizarea unui set de trăsături comune sau a unor atitudini manifestate
într-o situaţie dată;
• studiul de caz asupra unei comunităţi (societăţi) - analizează una sau mai multe comunităţi locale,
descrie şi studiază relaţiile dintre acestea, insistând asupra aspectelor principale ale vieţii comunitare.
3
D. B. Bromley, The Case-Study, Method in Psychology and Related Disciplines, U.K., Chicester, 1986, pag. 177-178
4
G.King, R. Keihane, S. Verba, Fundamentele cercetării sociale, Polirom, 2000, p. 46

6
• studiul de caz axat pe un grup social (familie, grup, organizaţie, dar şi grupuri mari (profesii); descrie şi
analizează, în mod frecvent, relaţii şi activităţi;
• studiul de caz axat pe organizaţii, firme sau instituţii poate aborda teme diverse precum punerea în
practică a unor strategii sau politici, elemente diverse de management, cultura de organizaţie, procese de
schimbare şi inovare;
• studiul de caz axat pe evenimente, roluri, relaţii analizează interacţiuni umane, conflicte de rol, stiluri
de management, tipuri de manageri etc.

Realizarea studiului de caz


Studiul de caz poate fi realizat de către o persoană sau de către mai multe, acestea lucrând de regulă în echipă. Se
recomandă ca întreaga echipă să fie implicată în primele etape de conceptualizare şi de stabilire a problemelor
care trebuie cercetate.

Planul studiului de caz conţine detalii despre modalităţile de culegere a informaţiilor care trebuie utilizate
precum şi reguli generale care trebuie urmate de către întreaga echipă.

Structura studiului de caz


- introducerea este acea parte a studiului de caz care conţine informaţii esenţiale despre planul studiului, cercetare,
etape, toate acestea prezentate într-o abordare contextualizată şi ţinând cont de elementele de perspectivă (incluzând
şi motivele pentru care se realizează cercetarea);
- metodologia : cum se asigură accesul la sursele de informaţii, definirea clară a informaţiilor necesare, evaluarea şi
asigurarea resurselor disponibile sau dezirabile, programarea activităţilor de culegere, prelucrare, analiză şi
interpretare a informaţiilor, stabilirea perioadelor de timp necesare;
- întrebările constituite de fapt într-un set coerent, completează modalităţile de obţinere a informaţiilor prin
interviuri, chestionare, mărturii, dovezi;
- concluziile.

Exigenţe
- studiul de caz trebuie să fie real, adică să reflecte o situaţie, un proces, un fenomen, un eveniment
petrecut într-o organizaţie sau în activitatea unei persoane sau foarte posibil a se fi petrecut în trecut sau a
se petrece în viitor;
- studiul de caz trebuie să fie semnificativ, adică să abordeze o situaţie cu adevărat importantă, un
proces relevant, un fenomen complex, un eveniment amplu petrecut într-o organizaţie sau în activitatea
unei persoane;
- studiul de caz trebuie să fie instructiv, adică să reprezinte un instrument util pentru potenţialii
utilizatori;

7
- studiul de caz trebuie să fie incitant, adică să stimuleze interesul celor implicaţi pentru situaţia
prezentată, analiza şi interpretarea acesteia;
- studiul de caz trebuie să fie complex, adică să includă un set de informaţii determinante care să facă
utilă folosirea sa în diverse activităţi.

"Forma rezumativă" a studiului de caz:


1. Prezentarea problemelor identificate de AS
2. Prezentarea problemelor identificate de către persoanele implicate
3. Istoria problemelor, contextul
4. Puncte tari, puncte slabe
5. Mod de funcţionare formală, informală
6. Evaluarea problemei de studiat şi definirea ei
7. Cercetarea-intervenţie
8. Evaluarea, impactul, diseminarea rezultatelor

Exemple de studii de caz

O problemă apărută într-o şcoală: unde ? cînd ? cine e implicat ? cum ? care sînt mizele? etc.). Se justifică
alegerea cazului (un caz trebuie circumstanţiat, adică trebuie precizate: aşezămîntul, mediul său, populaţia
şcolară etc.; organizarea structurală şi funcţională: natura aşezămîntului, resursele umane, numărul cadrelor etc.;
un scurt istoric, aspecte de ordin pedagogic şi psihologic; cadrul spatio-temporal (unde şi cînd s-a petrecut cazul
concret de abatere etc.?). Este necesar să se insiste asupra înlănţuirii faptelor, asupra interacţiunii lor (cum faptul
A antrenează faptul B, care provoacă faptul C etc., putîndu-se ajunge la o criză ce cuprinde colectivitatea). Ne
întrebăm ce ar fi trebuit făcut, ce se poate face pentru a evita să se ajungă la aceasta, pentru a se ajunge la ordine
consensuală. Se precizează că un aşezămînt şcolar este o organizaţie, un tot care complexifică situaţia şi implică
gîndirea sistemică. Atunci cînd apare un caz, o disfunţie, le putem considera un simptom pe care l-am putea regla
recurgînd la sancţiuni prevăzute, la reguli şi legi. Dacă se repetă, dacă se produc feneomene similare mai mult
sau mai puţin neliniştitoare, atunci avem un indicator că este necesară schimbarea sistemului. Este necesar să ne

8
întrebăm cum putem face să funcţioneze sistemul pe termen lung, cum să prevenim apariţia altor fenomene
perturbatoare etc. Documente ce pot fi analizate privind elevii dificili:

 Anchetă printre elevii şcolii, clasei unde a apărut cazul


 Scrisoare dirigintelui adresată părinţilor

 Adresa către conducerea şcolii

 Scrisoarea preşedintelui comitetului de părinţi

 Mărturii ale elevilor

 Regulamentul de ordine interioară a şcolii

 Bilanţul analizei făcute în clasă

 Document privind alte cazuri de elevi cu probleme şi rezolvarea situaţiei lor etc.

Într-o şcoală cu profil industrial, asistentul social are sarcina să urmărească viaţa şcolară. Directorul cere
realizarea unei anchete privind elevii cu probleme. După ce este efectuiată ancheta, se înaintează un raport în
care sînt consemnate răspunsurile elevilor – fapt ce permite mai buna cunoaştere a problemelor clasei de elevi.
Se poate constata că una din clase pune mai multe probleme (profesorii se plîng de comportamentul multor
elevi : numeroase absenţe nemotivate, întîrzieir frecvente, teme nefăcute, lecţii neînvăţate, lipsa atenţiei şi a
participării la lecţie, agitaţie permanentă ... Directorul reuneşte echipa pedagogică. Este trimisă o scrisoare
părinţilor. Toate răspunsurile lor şi ale profesorilor sînt consemnate de către diriginte. Se face analiza lor şi se
depistează elementul perturbator (poate fi, în princupal, un elev repetent, care a comis şi alte acte reprobabile:
furt, degradări de bunuri, violenţe etc.). Se analizează toate propunerile de soluţii. Se caută căi de prevenire şi
măsuri de combatere.

Studiul minorităţilor etnice (cazul ţiganilor)


AS se lămureşte asupra unor concepte pe care le utilizează pe parcursul studiului de caz : "etnie", "minoritate
etnică", "etnonim", "apartenenţă culturală", "prejudecăţi discriminatorii" etc. Poate apela la cunoştinţe din
antropologia fizică şi din genetica populaţiilor etc. (J.D. Bowles, Ethnicity ans Race, Londra, 1988 ; R. Breton,
Les éthnies, Paris, 1981 ; L. Cherata, Istoria ţiganilor, Bucureşti, 1994 ; El. & C. Zamfir, Ţiganii între ignorare
şi îngrijorare, Bucureşti, 1993 ş.a.).
Se informează asupra cadrului legislativ (de ex.:  Convenţia Internaţională privind eliminarea tuturor

9
formelor de discriminare rasială (1970): în care statele membre, inclusiv România, se angajează să elimine
formele de discriminare şi condamnă orice grup care se inspiră din idei rasiste, ca şi propaganda care incită la
discriminare; Documentul final de la Helsinki (1985): în care se cere respectarea drepturilor minorităţilor
naţionale;  Documentul final al reuniunii de la Viena (1989): în care se cere protejarea identităţii etnice a
minorităţilor;  Documentele reuniunii de la Copenhaga (1990): în care se cere recunoaşterea pluralismului, se
condamnă xenofobia, discriminarea;  Documentele Conferinţei la nivel înalt de la Helsinki (1992): se cere
tratarea problemelor minorităţilor pe baza principiilor OSCE, implementarea de programme menite să rezolve
problemele ţiganilor etc.
AS studiază, de asemenea, legislaţia internă.
Inventariază concluzii desprinse din cercetările asupra minorităţilor etnice (E. Zamfir (coord.), Strategii
antisărăcie şi dezvoltare comunitară, Ed. Expert, Bucureşti, 2000 ; El. Zamfir, M. Preda, Diagnoza
problemelor sociale comunitare, Studii de caz", Ed. Expert, Bucureşti, 2000; E. Zamfir, I. Bădescu, C. Zamfir
(coord.), Starea societăţii româneşti după 10 ani de tranziţie, Ed. Expert, Bucureşti, 2000 etc.:
o numărul mediu de persoane în familie : 6, 6
o tinerii căsătoriţi locuiesc, cel puţin la început, în proporţie de 70%, în familia soţului;
o căsătoria se realizează pe baza înţelegerii între familii;
o circa 2,5% din căsătorii sunt oficiate la biserică;
o un mare număr de căsătorii nu sunt legalizate ;
o un mare număr de persoane aparţinând acestei etnii nu au acte de identitate ;
o natalitatea este foarte ridicată ;
o vârsta medie la prima naştere este sub 18 ani ;
o meserii tradiţionale : spoitori, căldărari, argintari, lăutari etc.
AS poate urmări :
o tradiţiile culturale ale acestei minorităţi etnice,
o modul de viaţă într-o comunitate a ţiganilor,
o modul de obţinere a resurselor subzistenţei,
o atitudinea faţă de muncă, faţă de autorităţi,
o participarea şcolară,
o (auto)(socio)construcţia identităţii individuale şi colective etc.
Dacă vizează familia, AS va urmări:
 datele de identificare ale membrilor familiei,
 pregătirea lor şcolară,
 ocupaţii,
 numărul membrilor familiei,
 numărul copiilor,

10
 numărul celor care frecventează şcoala,
 cum se ocupă familia de educaţia copiilor,
 relaţiile cu vecinii, prietenii, rudele,
 cine administrează veniturile familiei,
 cum soluţionează problemele ce apar în familie,
 planificarea traiectoriilor membrilor familiei,
 dacă apelează la servicii de “planning familial”,
 cum ierarhizează problemele cu care se confruntă,
 cum încearcă să le rezolve etc.
Dacă vizează Şcolarizarea copiilor de ţigani se poate opri asupra acestei situaţii dintr-un sat (ca în studiul :
"Educaţia copiilor de ţigani", în A. Neculau, G.Ferréol (coord,), Minorităţi, marginali, excluşi, Polirom, Iaşi,
1996, pp.115-117).

Studiul familiilor monoparentale

Modelul ”clasic” de familie a fost influenţat, afectat de: ruptura dintre generaţii, evoluţia conduitelor sexuale,
conjugale, punerea în discuţie a eticii familiale de inspiraţie iudeo-creştină, de urbanizare, de schimbările din
legislaţie privind : avortul, contracepţia, divorţul, dreptul soţiilor, dreptul copiilor, coabitarea etc., de creşterea
numărului de femei care lucrează, de schimbările în politica socială vizând familia etc. Familia are câteva
funcţii pe care doar ambii parteneri le pot menţine în echilibru, în primul rând pe aceea de asigura înlocuirea
membrilor societăţii pentru reproducerea acesteia (dar într-un cadru reglementat al raporturilor sexuale, nu ca la
"câinii comunitari"), ca şi aceea de socializare adecvată a copiilor ce vor forma societatea de mâine.

Pe lângă creşterea violenţei în familie şi destrămarea lor din această cauză, pe lângă creşterea divorţurilor,
apariţia concubinajelor etc., se înregistrează de o bucată de vreme tot mai multe familii cu un singur părinte
(familii monoparentale).
În "societatea tradiţională", acest "tip" de familie era discreditat, sancţionat (mulţi "specialişti" actuali în
sociologia familiei consideră că este mai nimerită o astfel de familie decât una conjugală cu probleme). De fapt,
varianta şi mai adecvată ar fi familia conjugală, cu copii sănătoşi şi bine educaţi, fără probleme economice,
financiare, fără probleme de relaţionare etc.
AS care-şi dă ca scop studiul familiilor monoparentale poate urmări:
 cauze ale apariţiei familiilor monoparentale (unul din soţi părăseşte familia prin divorţ; separarea în
fapt; decesul unuia din soţi; tânăra care naşte un copil fără a fi căsătorită etc.),
 identificarea problemelor cu care se confruntă acestea (probleme financiare, materiale; de exercitare a
rolului parental: părintele are servici cât doi, ceea ce face să scadă performanţele în exercitarea altor
roluri – profesionale etc.; de relaţionare cu copiii (acordă mai puţin timp copiilor; copiii se maturizează
mai repede atunci când de mici preiau sarcini familiale, devin confidenţi, suport emoţional ai părintelui)

11
etc. ;
 construirea unor proceduri de evaluare a situaţiilor pentru intervenţie adecvată etc.
 implementarea unor module de training pentru părinţii singuri (pentru a-i ajuta să chibzuiască bugetul
familiei, să-şi schimbe fără traume modul de viaţă, să-şi formeze conduite de acces pe piaţa muncii etc.

Cazul unei organizaţii


 Identificarea obiectivelor organizaţionale
 Natura problemelor
 Fapte şi decizii cheie
Exigenţe :
Identificaţi modalităţi diferite de acţiune ca să îndeplineşti obiectivele !
Observaţi implicaţiile fiecărei acţiuni !
• La ce fel de organizaţie se referă cazul?
• Care este natura activităţii?
• Ce se întâmplă în mediul extern al organizaţiei?
• Ce probleme întâmpină managementul?
• Ce decizii trebuiesc luate şi cine va fi responsabil de luarea lor?
• Care sunt obiectivele organizaţiei şi ale fiecărui actor cheie? Sunt ele compatibile? Dacă nu, pot fi problemele
rezolvate sau va fi nevoie să se redefinească obiectivele?
• Ce răspunsuri şi constrângeri ar putea ajuta sau stingheri îndeplinirea obiectivelor?
• Ce resurse – umane, financiare etc. – vor fi necesare?
• Cine va fi responsabil de implementare?
• Care vor fi termenele limită stabilite pentru diferitele acţiuni propuse?
• Cum ar trebui să fie măsurată performanţa?

Putem utiliza tehnica "pattern-matching”: comparăm fenomenul studiat într-un caz cu fenomenul prezis (op. cit.,
p. 53 : "Studiile de caz comparative"), p. 187 : "Design-uri de inferenţă cauzală cu o singură observaţie" ş.a.). Nici
această tehnică nu este "singura" ce poate fi utilizată. Ea îşi poate afla un loc între altele în cercetarea unei teme 5.

5
G. Ferréol, Ph. Deubel, Méthodologie des sciences sociales, Paris, Armand Colin, 1993
12