Sunteți pe pagina 1din 16

Curs 12.03.2019.

Este vorba despre raportul Bisericii cu societatea în ansambul. Creștinul din prezent are
două identități are un certificat de botez (identitatea creștină) și un buletin cu CNP (o identitate
civilă). Cele două identități pot ajunge ușor în conflict.

Introducere în teologia socială și etica socială

Termenul ,,social” din lat. ,,socios”, la pl. ,,socii” înseamnă ,,asociatul”. Socialul =
asociere – ne referim la fenomene sociale care implică mai multe persoane (legate de o anumită
cauză sau de o anumită interacțiune).
Teologia socială propune o abordare din punct de vedere teologic al problemelor
sociale. Există o diferență între comunitate și societate. În prima este vorba despre o rela/ie
personală, iar în a doua relațiile impersonale.
Trebuie ținut cont că relațiile dintre oameni propun și legături cu oamenii depărtați sau
cunoscuți. De foarte multe ori deciziile luate de una sau mai multe persoane afectează alte
persoane (atât cunoscute sau apropiate cât și necunoscute sau depărtate).
Un alt aspect al sociologiei este faptul că relațiile sociale dintre oameni, sunt
intermediate de instituții. Iar o instituție presupune un colectiv de oameni din prezent, din trecut
(oameni care în orice fel au contribuit la creearea instituției), din viitor (prin ceea ce anumite
persoane fac pentru a păstra, dezvolta sau distruge instituția).
Sunt lucruri pe care unii oameni le fac pentru oameni pe care nu i-au cunoscut și nu îi
vor cunoaște. Există intermediere temporală și spațială.
Din punct de vedere moral acest lucru contează pentru că demonstrează că nimeni nu
trăiește doar pentru sine. Există o răspundere morală a faptelor față de toți oamenii cu care se
intră în orice fel de contact.
Aspectul teologic ține mai mult de afectul relației personale, deci cu persoanele
apropiate.
Teologia socială, presupune relația nu doar cu aproapele, ci și la nivel social.
 DE VĂZUT TXT. SF.MAXIM DIN AMBIGUA despre cele 5 diferențe.
1. Diferența: necreat – creat
2. În lumea creată: lumea inteligibilă – lumea sensibilă
3. În lumea sensibilă: cer – pământ
4. Pe pământ: rai – lumea locuită
5. În lumea locuită: bărbat și femeie.
Sensul acestor diferențe este că părțile să formeze o unitate, dar omul nu a realizat-o
pentru că prin cădere s-a creat un conflict între toate. Pentru a se realiza unirea lor, Fiul lui
Dumnezeu se face om.
La fiecare nivel se identifică o preocupare umană:
1. Religia studiază necreat – creat
2. Știința, filosofia, lumea inteligibilă – lumea sensibilă. Acestea două duc la cultură,
adică la observarea valorilor din spatele lucrurilor, o interpretare a realitățiilor, o oferire de
sens.
3. Politica – este știința gestionării treburilor unei cetăți într-un mod armonios
- Precum în cer așa și pe pământ
- Irod s-a tulburat pentru că a primit știrea că un eveniment ceresc care nu respectă
ordinea celestă s-a produs – se poate produce și un eveniment mundan.
În cosmos există o ordine desăvârșită pe care oamenii doreau să o transpună în viața de pe
pământ.
4. Economia – viața din rai este una în regim de îmbelșugare de bunuri, iar viața din lumea
locuită, un regim de penurie (lipsa a celor necesară traiului, sărăcie mare).
5. Sociologia studiază relația dintre oameni, iar la nivel general, antropologia.
Există 5 dimensiuni ale existenței umane în care fiecare persoană trăiește concomitent, dar nu
în aceeașă măsură.
O viziune teologică trebuie să fie largă în sensul de a privi înspre toate celelalte 4
dimensiuni. Este vorba despre o deschidere înspre pluri-disciplinaritate sau
transdisciplinaritate.
Curs 2 – 19.03.2019.

Integrarea femeii în câmpul muncii și absența prelungită a ei din casă a fragilizat


familia.
Democrația liberală oferă piețele libere, libertățile civice, bunăstarea, etc.
Se pune problema dacă nu cumva toate aceste beneficii nu sunt un ferment al auto-
distrugerii societății. Democrația ar putea conduce la individualism pentru că mai mulți cetățeni
dobândesc o bunăstare care-i face să se preocupe mai puțin de ceilalți, să diminueze interesul
pentru reciprocitate.
Capitalul social se referă la toate aspectele care se referă la întreținerea relațiilor sociale
și umane, de ex. Respectul.
Încrederea este o dimensiune deosebit de importantă în privința capitalului social pentru
că cele mai multe schimburi inter-umane nu asigură beneficiul imediat al tuturor părților. Pe
baza încrederii, una dintre părți sau mai multe trebuie să aștepte.
Neotonia – se referă la procesul lung de autononizare a ființei umane.
Încrederea se construiește pe baza interacțiunilor repetate (acest lucru îl exprimă dilema
prizonierului). Atașamentul nu este obligatoriu, este o nevoie.

Pentru Fukuyama, religia este singura care asigură norme universale. Mai degrabă, din
punct de vedere istoric evoluția a fost I-IV-III-II.
Ceea ce contează este faptul că nu a existat niciodată un domeniu exclusiv al unei
singure norme. În fiecare moment, omul trăiește toate cele 4 tipuri de norme chiar dacă în
fiecare moment o anumită parte este dominantă.
!!! I și IV mai au ceva în comun – sunt ambele valorui necondiționate, care nu pot fi
negociate – nu ne putem alege nici părinți, nici creatorul – nu se bazează pe un contract/ o
negociere/ un acord, ci un statut. Rezultă că normele nu au o cauzalitate simplă.
Curs: 02.04.2019.
Identitatea și diversitatea de gen
Perspectivă teologică

Oamenii nu sunt nici complet identici, nici total diferiți, ci există o structură comună
numită în teologie, natură. De natură este legată persoana – există o diveristate ireductibilă (nu
se pot separa și nici nu există natură fără persoană sau persoană fără natură). Nu se poate vorbi
de identitate fără diversitate. Nu suntem toți la fel, dar avem lucruri comune. Nu suntem nici
cu totul identici, nici cu totul diferiți. Dimorfism (tradiție) – Polimorfism ( sec. XX-XXI).
Natura – ceea ce este comun tuturor perosanelor.
Persoana – particularizări ale naturii (caracteristici personale).
Distincția de gen (M,F) nu poate fi pusă în categoria naturii, nici în cea a persoanei
pentru că în același timp o parte a umanității îi este coumnă fiecărei persoane, iar cealaltă parte
îi este diferită.
Există natură, persoană și gen.
Gen/ sex – asimiliare/ distincție ; aner(b)/gine(f); arsen (mascul)/thyle (femelă).
!!! În Fac. 1,27, nu se vorbește despre bărbat și femeie, ci parte bărbătească și parte
femeiască sau mascul și femelă. Bărbat – femeie se referă doar la om, mascul-femelă se referă
și la animale. Deși este creat după chipul lui Dumnezeu, este pus în rând cu mamiferele.
De ce aceasta?
Sfântul I.G.A.:Dumnezeu în preștiința Lui știe că omul va cădea – îl înzestrează de la
început cu tot ceea ce urma să aibă nevoie după cădere.
Diferența:
F. M.
Genetică XX XY
Hormoni Estrogen Androgen (testosteron)

Gonade Ovare Testicule


Glande Caract. Sexuale primare IBIDEM

Fizic Caract. Sexuale secundare IBIDEM

Creier C/T neuronale IBIDEM


Psihologic Distincții comportamentale IBIDEM
Social Roluri diferite IBIDEM
1. Genetică – diferența de cromozomi, de văzut despre Eva mitocondrială.
2. Hormonală – există cam aceleași categorii de hormoni, dar în cantități diferite.
3. Gonadală – materialul seminal se formează în peroada intr-uterină. De exemplu în
organismul fetiței din pântecele mamei se formează toate ovulele care se maturizează pe rând,
câte unul pe lună.
4. Glande: organe.
5. Fizice – trăsături/caracteristici sexuale secundare – F – sânii, bazinul mai larg etc; B –
pilozitate, musculatură mai dezvoltată.
6. Catacteristici neuronale: emisferele nu sunt identice.
7. Psihologice: distincții comportamentale.
!!! De vizionat pe youtube filmulețul despre diferența bărbat-femeie.
8. Roluri sociale diferite – mamă/tată – a vorbi despre femeie sau bărbat implică a vorbi
despre o serie de dimensiuni.
Dimensiunile biologice le numim sex iar dimensiunile Psihologice + sociale le numim
gen = cultura.
Sexul ține de natură, genul de cultură. Genul distruge rolul pe care îl joacă o anumită
persoană. Rol – o anumită așteptare a societății din partea mea, el reglementează
comportamentele umane, ne și constrânge/limitează libertatea/ frustrează, se învață.
Creat – Necreat
Omul le unește și le aduce la Dumnezeu. În loc să le
Sensibil – Inteligibil unească ele devin antagonice. Vine Hristos și face ce
Cer – pământ nu a făcut Adam = Om fără relație conjugală. Nu
trebuie să ne uităm la Adam/Eva, ci la Hristos/Fec.
Rai – lumea locuită Maria. O eshatos Adam = Chipul slavei Tatălui;
Bărbat – femeie Hristos are de le Adam condiția căderii. De la Adam
după cădere a luat firea iar la Adam înainte de cădere a
luat modul nașterii.

O nouă origine pentru om – apă și duh; originea veche: Gal. 3,28. = universalitatea
mântuirii;
Iisus Hristos: iudeu – nu elin, liber – nu rob; bărbat – nu femeie; B+F = aceleași virtuți;
În virtute/sfințenie nici o diferență. ,,Pe lângă bărbat și femeie mai este un gen (famen)”. Famen
– ereditar, mutilare, voluntar (fecioria).
Sexul ține de natură, genul de cultură.Prin educația unei diversități/biologice, i se
atribuie o diversitate de gen.
Diversitatea de gen apare prin culturalizarea și socializarea diversității sexuale. Genul
distinge rolul unei persoane. Genul implică apariția unor sabloane comportamentale. Rolurile
se invață și rolul rolurilor este de a asigura ordinea și performanța sociale. Dar rolurile se
constrâng pentru că pot conduce la impostură adică la încercarea / asumarea unui rol nepotrivit.
Diferența dintre sex și gen este evidentă pentru că rolul bărbatului și al femii sunt
diferite în diferite culturi. De exemplu din punct de vedere biologic al sexului, femeia este și o
persoană din Europa și una din lumea musulmană, dar valorile lor sunt foarte diferite.
Dacă în Fac. 1, se vorbește despre parte bărbătească și parte femeiască, probabil se
referă la partea biologică.
Gal. 3,28 – traducerea corectă este: voi UNUL sunteți. Traducerea riguroasă este: în
Hristos nu contează dacă este parte bărbătească sau parte femeiască. Nu spune că diferența nu
mai există, că se anulează. Dar aceasta nu înseamnă că în Biserică poate să facă fiecare ce vrea.
Mântuitorul spune că biologic vorbind, nu avem doar alb și negru, dar teoria
curcubeului care vrea să spună că există diversitate este trasă de păr pentru că deși există
nuanțe, ele nu sunt egale, ci nuanțele sunt doar abateri de la cele două caractere care există :
bărbat și femeie.
Majoritatea oamenilor au trăsături ferme de bărbați și de femeie, dar există o serie de
oameni care se abat de la caracteristicile ferme. Cu cât diferența de trăsături este mai mare, cu
atât numărul este mai mic. Cu cât abaterea crește, numărul scade.

A III-a categorie de fameni: biologic ei sunt B și F, dar comportamental nu sunt în


totalitate nici B, nici F = ei sunt asemănați cu îngerii; Mântuitorul: în Împărăția Cerurile nici
nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri.
Fecioria de bună voie, monahismul este în general concretizarea ei. Mântuitorul prin
felul venirii în lume și prin faptul că nu S-a căsătorit pune între paranteze căsătoria.
Preocuparea Mântuitorului și a Bisericii este de a-i ridica pe oameni de la natură oricât
de bună ara fi ea (căsătoria) la har (fecioria).
Nivelul pe care-l permite căsătoria este cel al firii muritoare, dar creștinismul propun
firea regenerată – căsătoria privește valoarea soteriologică și eficientă prin legătura cu celelalte
taine.
A trăi după fire = a trăi în existența obișnuită a polarității B-F. Mântuitorul și
creștinismul propun existența deasupra firii adică deasupra firescului B-F. Dar posibilitatea de
a trăi deasupra firii nu anulează firea. Dacă am spune că anulează firea, atunci am deveni aliați
ai celor care se poziționează împotriva firii pentru că ambele contestă firea.
CURS 09-04-2019.

Trebuie făcută diferența dintre identitatea biologică și cea psiho-socială. Nivelul


biologic reprezintă suportul pentru nivelul psiho-social. De exemplu caracteristicile sexuale
feminine și masculine slujesc îndeplinirii rolurilor sociale de femeie și bărbat.
Euforie <> Disforie = Euforie – a te simți bine
Disforie – a te simți rău
Disforie de gen = identitatea biologică și cea de gen există un hiatus: trup / conștiința
de sine.
Problema patologiilor de gen poate conduce la problema unei diferențe dintre
diversitatea de sex și diversitatea de gen. Adică există două sexe (din punct de vedere biologic),
dar pot exista mai multe genuri (pentru că unii oameni nu se simt nici bărbați, nici femei). Se
pune problema dacă trebuie modificat datul biologic pentru a corespunde diversității de gen (a
conștiinței fiecărei persoane) ceea ce ar însemna acceptarea teoriei curcubeului (a diversității).
Există patologii, dar ele nu trebuie să fie folosite ca argumente. Orientarea sexuală se
referă la a da curs acestei orientări. Biserica Catolică tine să accepte existența orientării sexuale
(adică a unei înclinații înspre un sex sau altul), dar cere să nu se comporte conform orientării
lor. Și monahii au orientarea sexuală, dar aleg să nu-i dea curs.
Deci, viziunea tradițională este contestată datorită existenței unor patologii, a disforiei
de gen. Patologia gender, consideră că nu există doar genuri. Genurile sunt invenția societății
și nu corespund realității.
Simone de Beauvoir: ,,femeie nu te naști, ci devii”
Mișcarea feministă a născut ideologia de gen care promovează și identitatea de gen (pe
care o suține feminismul) dar, promovează în principal ideea că nu există două genuri. Câștigul,
spun ei, apare Dacă există două genuri, este foarte ușor ca unul să-l domine pe celălalt
(masculin pe feminin) – relațiile de gen produc inegalitatea. Comportamentul sexual nu trebuie
predefinit.
Impunerea constrângerii celor două genuri este o invenție prin care să fie supusă,
explorată, controlată – problema devine una politică.
Trebuie definită familia heterosexuală și monogamă pentru a înlătura inegalitatea și
exploatarea. În aceasta constră caracterul neo-marxist al mișcărilor care suțin ideologia de gen.
Se spune conform actor teorii că omul se naște de la Dumnezeu, bărbat sau femeie/
masculin sau feminin – se vorbește de identitate și destin de origine. Dar omul își dorește o
identitate și un destin de merite pentru că nu se împlinește cu starea în care s-a născut.
Identitatea de origine se referă la sex, etnie, starea de sănătate, etc.
Masculin și feminin este o chestiune de origine – se pune întrebarea de ce ar trebui să
rămână așa? Societatea contemporană nu mai are nevoie de rolurile de bărbat și femeie.
Este adevărat totuși, că originea joacă un rol din ce în ce mai puțin important în viața
noastră spre deosebire de ....
Nici creștinii nu mai țin la toate aspectele legate de natură, de orgigine. Societatea nu
mai așteaptă îndeplinirea promisiunilor de la Dumnezeu (realizarea pe cale duhovnicească), ci
prin eforturile umane.
Teoria feministă și cea gender se potrivește cu tendința umană de a estompa ceea ce
ține de origine.

CURS: 16.04.2019.
Identitatea și etnia de neam

Precum identitatea de gen și identitatea sex, și în cazul acestora este vorba despre o
identitate de origine.
Ce este etnicitatea?
Etnos = popor, neam
În Scriptură – neamuri se referă la – păgâni (alți decât iudeii); generații (din neam în
neam). Etnos însă se referă la altceva decât la generație. Se referă la etnie. Există mai mulți
termeni utilizați cu referire la identitatea acestora. Ei pot însemna același lucru, dar au și
specificul lor. De ex: român (de naționalitate), de etnie maghiară.
Etnie, neam, națiune, popor, patrie, etc.
Etnicitatea are câteva caracteristici:
1. Cultură etnică, tradiție, cutume, religii;
2. Limba maternă.
Totuși în cadrul unei etnii nu sunt toate persoanele identice, ci există diferențe
regionale.
Identitatea mea nu mă singularizează, ci este un joc între ceea ce este comun și ceea ce
este specific. Definirea unei identități se face în raport cu alte grupui. Deci nu doar prin ceea
ce se deosebește, ci și prin ceea ce este comun mai multor grupe.
De exemplu, identitatea unei persoane se definește:
- Nicolae, Popescu, Sibiu, Transilvania, România, Europa, albi, oameni, animale, ființe
terestre, ființe create.
Aspectele comune
Aspectele particulare
Fiecare persoană este unică, dar și aparține unui întreg complex de elemente comune.
Nu pot înțelege cine sunt eu, dacă mă uit doar la mine.
Etnicitatea este o categorie intermediară între individ și comunitatea umană. O persoană
are două tipuri de aprtenență:
1. Dobândită prin origine.
2. Dobândită prin alegere. Ambele ne definesc, nu doar cele prin origine.

Toate acestea sunt comunități umane la care, persoana alege să se afilieze. Diferența
foarte importantă este că cele de origine nu se pot modifica. În principiu relațiile de origine
sunt necondiționate, nu pot fi anulate – apartenența la o familie nu poate fi schimbată – nici
apartenența la un neam.
Căsătoria generează două tipuri de înrudire, de unire a oamenilor: rudenia prin origine
și rudenia prin încuscrire. Două familii se unesc, se nasc copii, care se înrudesc cu alte familii
– se creează o înrudire locală, apoi una regională, etc.
Neamul este categoria creată prin căsătorie. Etnia = relația între oameni, creată principal
pe relații de origine, dar și pe relații de alianță. Prin cele din urmă, într-o etnie pot interveni
elemente străine rasei.Etnia are unitate biologică, lingvistică și culturală.
Avantaje și dezavantaje ale celor două tipuri de identități:
Apartenența și identitatea de origine Apartenența și identitatea de alegere
- Fixă - Mobilă
- Ereditară - Autodeterminarea
- Merite
- Libertatea

O serie întreagă de argumente pledează pentru superioritatea apartenenței și a identității


de alegere, dar trebuie ținut cont de faptul că nu toate alegerile noastre sunt bune sau nu facem
față/ nu atingem performanța dorită – grupurile la care aparținem prin alegere ne pot
marginaliza pentru că sunt grupuri la aprtenența cărora este esențială performanța.
Relația de familie normală este necondiționată, (pilda fiului risipitor) – el nu a fost
dezmoștenit, relația rămâne indiferent de starea în care se află o persoană – relația de familie
este esențială în redresarea celui pierdut.
Căsătoria este o relație care are ceva de ambele tipuri: până la momentul căsătoriei,
relația este una condiționată (nu există obligativitate), dar apoi devine o relație necondiționată.
Relațiile de alegere ne plac atunci când sunt legate de succesul nostru. Relațiile de
origine/de familie există și atunci când ne confruntăm cu eșecul nostru.
Aprecierea celei de-a doua categorii este necesară , chiar dacă cea din prima este
maximă. Este maximă, dar este constantă și naturală.
Sunt două logici care nu se exclud unele pe altele și nu se anulează. Problema este că
astăzi există un dezechilibru între ele, relațiile de origine fiind considerate constrângătoare și
sursă a violenței, a excluderii, a discriminării.
Relațiile de alegere sunt condiționate, dar nu sunt universale. Relațiile de origine ne pot
face egoiști și auto-suficienți. Unii radicali pledează pentru deființarea relației de origine pentru
că ele creează adversitate (ex: reacția la imigrare, salarizare diferită, acceptare în diferite
grupuri, prejudecăți).
Discriminarea totală nu poate fi complet suspendată: relațiile de origine creează
discriminare pe bază de statut, iar cele de alegere pe bază de merit.
Cu cât avem o comunitate cu oameni mai mulți, cu atât valoarea individuală este mai
greu de recunoscut și de apreciat – meritele fiecăruia sunt mai puțin importante.
Relațiile de origine acordă un prestigiu pe baza recunoașterii unui grup la un nivel
superior, iar când așteptările nu sunt atinse, comunitatea de regulă oferă sprijin.
Desființarea identității etnice (deci de origine) ne introduce în mase de oameni mult
prea mari în care nu ne putem recunoaște. Recunoașterea la nivel mare nu se realizează direct.
Pe baza recunoașterii din cadrul familiei apare recunoașterea la nivelul comunității locale.
Cea de la nivelul comunității locale o mijlocește pe cea regională. Este absolut necesară
existența comunităților intermediare chiar dacă între ele pot apărea conflicte.
Avem nevoie să se maturizez într-o familie ca urmare a unui comportament privilegiat
pentru a putea intra în comunitățile mai mari.
CURS 14.05.2019
Procreația, analiză la scară socială

Problema procreației are două extreme :


1. Evitarea copilul – copilul nedorit
2. Copilul dorit cu orice preț
Între relația intimă și procreație este o foarte strânsă legătură – scopul relației intime
este procreația, procreația este rodul relației intime.
Între cele două realități apare o disociere în două sensuri – relațiile intime fără procreație
(prin tehnici contraceptive) și procreația fără relații intime (in vitro)
În trecut familiile nu își permiteau să evite copiii din pricina faptului că mortalitatea
infantilă era foarte mare – exista riscul ca o familie să rămână fără copii. Un moment de
inflexiune este atunci când mortalitatea începe să scadă ca urmare a dezvoltării medicinei și a
grijii pentru igienă. Exista problema întreținerii (lăsarea moșternirii).
Reducerea voluntară a numărului de copii apare în Franța – în care nu s-a permis
migrația în masă. S-au observat două fenomene: scăderea numărului de nașteri și scăderea
suprafeței de pământ lăsată moștenire.
După ce problema mortalității s-a rezolvat, apar alte motive pentru scăderea natalității:
comoditate, nivel de trai ridicat (fiecare copil are nevoie de investiții mai mari).
Acest fenomen s-a observat și la românii din Transilvania: mentalitatea lor se schimbă
începând cu ieșirea din iobăgie. Până atunci aveau mulți copii, dar după sschimbarea statutului
social și dobândirea averilor în două generații începe scăderea natalității.
CURS 04-06-2019
Influența mediilor de comunicare

Mijlocul de comunicare este foarte important. Orice mijloc de comunicare limitează


comunicarea, pentru că nu poate antrena, nu poate face prezentă totalitatea
canalelor/potențelor.
Apare o sărăcie a comunicării:
1. Pentru că nu poate face prezentă o persoană în totalitate.
2. Dezvoltă în persoana care folosește un anumit mediu în special doar canalele specifice
mediului.
3. Mintea și creierul se adaptează mijlocului de comunicare care predomină.
Mijloacele pe care le folosim nu sunt neutr d.p.d.v. moral pentru că ele sunt extensii ale
trupului nostru. Nimeni nu ar folosi o tehnologie dacă nu ar avea avantaje: Comunicare foarte
eficientă, Accesul la informație.
Informația virtuală este reală, are realitatea ei, dar are un suport material diferite de cel
natural. Materialitatea ei nu este realitatea concretă a informației, ci este suportul fizic al unui
monitor, al unui ecran, etc.
De ex: o icoană este o realitate virtuală. Ea prezintă un sfânt, dar sfântul propriu-zis nu
este acela.

CURS BANII

Ce sunt banii?
Banii sunt un mijloc de echivalare a bunurilor. Economia există pentru că abundența nu este
specifică tuturor resurselor. Economia există pentru că există penurie.
Costul/Prețul = la ce se renunță pentru a se acoperi o lipsă.
Metalele prețioase (aur/argint), au devenit monede de schimb pentră cu sunt valoroase,dorite
de toată lumea, în cantități mai mici, dar totuși suficiente + nederegrabile. Dacă ar fi
degradabile, nu ar putea fi tezaurizate = nu ar avea valoare.
Odată cu apariția statelor, banii (sau celelalte obiecte de schimb), aparțin statului care
îi emite și are dreptul de a-i reține.
Aur, argint – Moneta = o bucată din acest metal = valoarea o dă greutatea. Moneta are
valoare în sine.
Bancnota = Banc – notă = notă de bancă. Nu are valoare în sine, ci valoarea ei o dă cifra
inscripționată pe bucata de hârtie/plastic și de semnături.
Bancnota, apare ca o măsură de siguranță. Aurul/argintul dacă se pierd produc o
pierdere efectivă a valorii. Pe cânt pierderea unei bancnote, (a unei note de bancă), nu produce
o pierdere efectivă de valoare.
Bancnota – o scrisoare garantată de deținătorul de metale (banca). Bancnota reprezintă
o valoare, este un simbol al valorii care efectiv rămâne în trezorerie. Ceea ce s-ar întâmpla în
absența bancnotelor este mutarea metalului prețios de la un om la altul, ceea ce ar putea duce
cu siguranță la pierderea lui.
Câți bani trebuie să existe? Prea mulți bani = Inflație = există mai mulți bani decât
valoarea bunurilor; prea puțini bani = Stagflație = nu există mijlocul de cumpărare a bunurilor
– există marfă, dar nu poate fi cumpărată, stagnează, rămâne în stoc (prețurile cresc).
Trebuie ca valoarea bunurilor să fie echivalentă cu valoarea bunurilor de pe piață.
BNR – emite bani fie pentru că există un bun, fie pentru că există aur, fie pentru că cineva va
munci ca să producă un bun = fiecare bancnotă = echivalentul unui împrumut.
Creșterea salariilor nu este un lucru bun atunci când nu există acoperire. Surplusul va
trebui decontat într-un final de cineva. Fie de cei care primesc mai mulți bani, fie de cei care
în viitor vor munci pentru a acoperi diferența dintre masa monetară și valoarea bunurilor
inflației.
Dacă eu primesc mai mulți bani decât acopăr cu munca mea, altcineva este sau va fi
obligat în viitor să lucreze suplimentar pentru a acoperi diferența. Nu trebuie sa ne bucurăm de
o creștere neacoperită.
Pentru a rezolva inflația: 1. Se retrag bani de pe piață; 2. Se lucrează mai mult pentru a
se produce mai mult, până la echilibrarea raportului dintre masa monetară și valoarea banilor.
Cine este ctitorul în astfel de cazuri: Cel care dă banii sau cel care lucrează pentru ei?
Economia la negru practic înseamnă a lua bani de la altcineva sau a pune pe altcineva
să muncească în locul celui ce practică economia la negru.
Acest aspect intră sub incidența poruncii: ,,să nu furi”.

S-ar putea să vă placă și