Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Este vorba despre raportul Bisericii cu societatea în ansambul. Creștinul din prezent are
două identități are un certificat de botez (identitatea creștină) și un buletin cu CNP (o identitate
civilă). Cele două identități pot ajunge ușor în conflict.
Termenul ,,social” din lat. ,,socios”, la pl. ,,socii” înseamnă ,,asociatul”. Socialul =
asociere – ne referim la fenomene sociale care implică mai multe persoane (legate de o anumită
cauză sau de o anumită interacțiune).
Teologia socială propune o abordare din punct de vedere teologic al problemelor
sociale. Există o diferență între comunitate și societate. În prima este vorba despre o rela/ie
personală, iar în a doua relațiile impersonale.
Trebuie ținut cont că relațiile dintre oameni propun și legături cu oamenii depărtați sau
cunoscuți. De foarte multe ori deciziile luate de una sau mai multe persoane afectează alte
persoane (atât cunoscute sau apropiate cât și necunoscute sau depărtate).
Un alt aspect al sociologiei este faptul că relațiile sociale dintre oameni, sunt
intermediate de instituții. Iar o instituție presupune un colectiv de oameni din prezent, din trecut
(oameni care în orice fel au contribuit la creearea instituției), din viitor (prin ceea ce anumite
persoane fac pentru a păstra, dezvolta sau distruge instituția).
Sunt lucruri pe care unii oameni le fac pentru oameni pe care nu i-au cunoscut și nu îi
vor cunoaște. Există intermediere temporală și spațială.
Din punct de vedere moral acest lucru contează pentru că demonstrează că nimeni nu
trăiește doar pentru sine. Există o răspundere morală a faptelor față de toți oamenii cu care se
intră în orice fel de contact.
Aspectul teologic ține mai mult de afectul relației personale, deci cu persoanele
apropiate.
Teologia socială, presupune relația nu doar cu aproapele, ci și la nivel social.
DE VĂZUT TXT. SF.MAXIM DIN AMBIGUA despre cele 5 diferențe.
1. Diferența: necreat – creat
2. În lumea creată: lumea inteligibilă – lumea sensibilă
3. În lumea sensibilă: cer – pământ
4. Pe pământ: rai – lumea locuită
5. În lumea locuită: bărbat și femeie.
Sensul acestor diferențe este că părțile să formeze o unitate, dar omul nu a realizat-o
pentru că prin cădere s-a creat un conflict între toate. Pentru a se realiza unirea lor, Fiul lui
Dumnezeu se face om.
La fiecare nivel se identifică o preocupare umană:
1. Religia studiază necreat – creat
2. Știința, filosofia, lumea inteligibilă – lumea sensibilă. Acestea două duc la cultură,
adică la observarea valorilor din spatele lucrurilor, o interpretare a realitățiilor, o oferire de
sens.
3. Politica – este știința gestionării treburilor unei cetăți într-un mod armonios
- Precum în cer așa și pe pământ
- Irod s-a tulburat pentru că a primit știrea că un eveniment ceresc care nu respectă
ordinea celestă s-a produs – se poate produce și un eveniment mundan.
În cosmos există o ordine desăvârșită pe care oamenii doreau să o transpună în viața de pe
pământ.
4. Economia – viața din rai este una în regim de îmbelșugare de bunuri, iar viața din lumea
locuită, un regim de penurie (lipsa a celor necesară traiului, sărăcie mare).
5. Sociologia studiază relația dintre oameni, iar la nivel general, antropologia.
Există 5 dimensiuni ale existenței umane în care fiecare persoană trăiește concomitent, dar nu
în aceeașă măsură.
O viziune teologică trebuie să fie largă în sensul de a privi înspre toate celelalte 4
dimensiuni. Este vorba despre o deschidere înspre pluri-disciplinaritate sau
transdisciplinaritate.
Curs 2 – 19.03.2019.
Pentru Fukuyama, religia este singura care asigură norme universale. Mai degrabă, din
punct de vedere istoric evoluția a fost I-IV-III-II.
Ceea ce contează este faptul că nu a existat niciodată un domeniu exclusiv al unei
singure norme. În fiecare moment, omul trăiește toate cele 4 tipuri de norme chiar dacă în
fiecare moment o anumită parte este dominantă.
!!! I și IV mai au ceva în comun – sunt ambele valorui necondiționate, care nu pot fi
negociate – nu ne putem alege nici părinți, nici creatorul – nu se bazează pe un contract/ o
negociere/ un acord, ci un statut. Rezultă că normele nu au o cauzalitate simplă.
Curs: 02.04.2019.
Identitatea și diversitatea de gen
Perspectivă teologică
Oamenii nu sunt nici complet identici, nici total diferiți, ci există o structură comună
numită în teologie, natură. De natură este legată persoana – există o diveristate ireductibilă (nu
se pot separa și nici nu există natură fără persoană sau persoană fără natură). Nu se poate vorbi
de identitate fără diversitate. Nu suntem toți la fel, dar avem lucruri comune. Nu suntem nici
cu totul identici, nici cu totul diferiți. Dimorfism (tradiție) – Polimorfism ( sec. XX-XXI).
Natura – ceea ce este comun tuturor perosanelor.
Persoana – particularizări ale naturii (caracteristici personale).
Distincția de gen (M,F) nu poate fi pusă în categoria naturii, nici în cea a persoanei
pentru că în același timp o parte a umanității îi este coumnă fiecărei persoane, iar cealaltă parte
îi este diferită.
Există natură, persoană și gen.
Gen/ sex – asimiliare/ distincție ; aner(b)/gine(f); arsen (mascul)/thyle (femelă).
!!! În Fac. 1,27, nu se vorbește despre bărbat și femeie, ci parte bărbătească și parte
femeiască sau mascul și femelă. Bărbat – femeie se referă doar la om, mascul-femelă se referă
și la animale. Deși este creat după chipul lui Dumnezeu, este pus în rând cu mamiferele.
De ce aceasta?
Sfântul I.G.A.:Dumnezeu în preștiința Lui știe că omul va cădea – îl înzestrează de la
început cu tot ceea ce urma să aibă nevoie după cădere.
Diferența:
F. M.
Genetică XX XY
Hormoni Estrogen Androgen (testosteron)
O nouă origine pentru om – apă și duh; originea veche: Gal. 3,28. = universalitatea
mântuirii;
Iisus Hristos: iudeu – nu elin, liber – nu rob; bărbat – nu femeie; B+F = aceleași virtuți;
În virtute/sfințenie nici o diferență. ,,Pe lângă bărbat și femeie mai este un gen (famen)”. Famen
– ereditar, mutilare, voluntar (fecioria).
Sexul ține de natură, genul de cultură.Prin educația unei diversități/biologice, i se
atribuie o diversitate de gen.
Diversitatea de gen apare prin culturalizarea și socializarea diversității sexuale. Genul
distinge rolul unei persoane. Genul implică apariția unor sabloane comportamentale. Rolurile
se invață și rolul rolurilor este de a asigura ordinea și performanța sociale. Dar rolurile se
constrâng pentru că pot conduce la impostură adică la încercarea / asumarea unui rol nepotrivit.
Diferența dintre sex și gen este evidentă pentru că rolul bărbatului și al femii sunt
diferite în diferite culturi. De exemplu din punct de vedere biologic al sexului, femeia este și o
persoană din Europa și una din lumea musulmană, dar valorile lor sunt foarte diferite.
Dacă în Fac. 1, se vorbește despre parte bărbătească și parte femeiască, probabil se
referă la partea biologică.
Gal. 3,28 – traducerea corectă este: voi UNUL sunteți. Traducerea riguroasă este: în
Hristos nu contează dacă este parte bărbătească sau parte femeiască. Nu spune că diferența nu
mai există, că se anulează. Dar aceasta nu înseamnă că în Biserică poate să facă fiecare ce vrea.
Mântuitorul spune că biologic vorbind, nu avem doar alb și negru, dar teoria
curcubeului care vrea să spună că există diversitate este trasă de păr pentru că deși există
nuanțe, ele nu sunt egale, ci nuanțele sunt doar abateri de la cele două caractere care există :
bărbat și femeie.
Majoritatea oamenilor au trăsături ferme de bărbați și de femeie, dar există o serie de
oameni care se abat de la caracteristicile ferme. Cu cât diferența de trăsături este mai mare, cu
atât numărul este mai mic. Cu cât abaterea crește, numărul scade.
CURS: 16.04.2019.
Identitatea și etnia de neam
Precum identitatea de gen și identitatea sex, și în cazul acestora este vorba despre o
identitate de origine.
Ce este etnicitatea?
Etnos = popor, neam
În Scriptură – neamuri se referă la – păgâni (alți decât iudeii); generații (din neam în
neam). Etnos însă se referă la altceva decât la generație. Se referă la etnie. Există mai mulți
termeni utilizați cu referire la identitatea acestora. Ei pot însemna același lucru, dar au și
specificul lor. De ex: român (de naționalitate), de etnie maghiară.
Etnie, neam, națiune, popor, patrie, etc.
Etnicitatea are câteva caracteristici:
1. Cultură etnică, tradiție, cutume, religii;
2. Limba maternă.
Totuși în cadrul unei etnii nu sunt toate persoanele identice, ci există diferențe
regionale.
Identitatea mea nu mă singularizează, ci este un joc între ceea ce este comun și ceea ce
este specific. Definirea unei identități se face în raport cu alte grupui. Deci nu doar prin ceea
ce se deosebește, ci și prin ceea ce este comun mai multor grupe.
De exemplu, identitatea unei persoane se definește:
- Nicolae, Popescu, Sibiu, Transilvania, România, Europa, albi, oameni, animale, ființe
terestre, ființe create.
Aspectele comune
Aspectele particulare
Fiecare persoană este unică, dar și aparține unui întreg complex de elemente comune.
Nu pot înțelege cine sunt eu, dacă mă uit doar la mine.
Etnicitatea este o categorie intermediară între individ și comunitatea umană. O persoană
are două tipuri de aprtenență:
1. Dobândită prin origine.
2. Dobândită prin alegere. Ambele ne definesc, nu doar cele prin origine.
Toate acestea sunt comunități umane la care, persoana alege să se afilieze. Diferența
foarte importantă este că cele de origine nu se pot modifica. În principiu relațiile de origine
sunt necondiționate, nu pot fi anulate – apartenența la o familie nu poate fi schimbată – nici
apartenența la un neam.
Căsătoria generează două tipuri de înrudire, de unire a oamenilor: rudenia prin origine
și rudenia prin încuscrire. Două familii se unesc, se nasc copii, care se înrudesc cu alte familii
– se creează o înrudire locală, apoi una regională, etc.
Neamul este categoria creată prin căsătorie. Etnia = relația între oameni, creată principal
pe relații de origine, dar și pe relații de alianță. Prin cele din urmă, într-o etnie pot interveni
elemente străine rasei.Etnia are unitate biologică, lingvistică și culturală.
Avantaje și dezavantaje ale celor două tipuri de identități:
Apartenența și identitatea de origine Apartenența și identitatea de alegere
- Fixă - Mobilă
- Ereditară - Autodeterminarea
- Merite
- Libertatea
CURS BANII
Ce sunt banii?
Banii sunt un mijloc de echivalare a bunurilor. Economia există pentru că abundența nu este
specifică tuturor resurselor. Economia există pentru că există penurie.
Costul/Prețul = la ce se renunță pentru a se acoperi o lipsă.
Metalele prețioase (aur/argint), au devenit monede de schimb pentră cu sunt valoroase,dorite
de toată lumea, în cantități mai mici, dar totuși suficiente + nederegrabile. Dacă ar fi
degradabile, nu ar putea fi tezaurizate = nu ar avea valoare.
Odată cu apariția statelor, banii (sau celelalte obiecte de schimb), aparțin statului care
îi emite și are dreptul de a-i reține.
Aur, argint – Moneta = o bucată din acest metal = valoarea o dă greutatea. Moneta are
valoare în sine.
Bancnota = Banc – notă = notă de bancă. Nu are valoare în sine, ci valoarea ei o dă cifra
inscripționată pe bucata de hârtie/plastic și de semnături.
Bancnota, apare ca o măsură de siguranță. Aurul/argintul dacă se pierd produc o
pierdere efectivă a valorii. Pe cânt pierderea unei bancnote, (a unei note de bancă), nu produce
o pierdere efectivă de valoare.
Bancnota – o scrisoare garantată de deținătorul de metale (banca). Bancnota reprezintă
o valoare, este un simbol al valorii care efectiv rămâne în trezorerie. Ceea ce s-ar întâmpla în
absența bancnotelor este mutarea metalului prețios de la un om la altul, ceea ce ar putea duce
cu siguranță la pierderea lui.
Câți bani trebuie să existe? Prea mulți bani = Inflație = există mai mulți bani decât
valoarea bunurilor; prea puțini bani = Stagflație = nu există mijlocul de cumpărare a bunurilor
– există marfă, dar nu poate fi cumpărată, stagnează, rămâne în stoc (prețurile cresc).
Trebuie ca valoarea bunurilor să fie echivalentă cu valoarea bunurilor de pe piață.
BNR – emite bani fie pentru că există un bun, fie pentru că există aur, fie pentru că cineva va
munci ca să producă un bun = fiecare bancnotă = echivalentul unui împrumut.
Creșterea salariilor nu este un lucru bun atunci când nu există acoperire. Surplusul va
trebui decontat într-un final de cineva. Fie de cei care primesc mai mulți bani, fie de cei care
în viitor vor munci pentru a acoperi diferența dintre masa monetară și valoarea bunurilor
inflației.
Dacă eu primesc mai mulți bani decât acopăr cu munca mea, altcineva este sau va fi
obligat în viitor să lucreze suplimentar pentru a acoperi diferența. Nu trebuie sa ne bucurăm de
o creștere neacoperită.
Pentru a rezolva inflația: 1. Se retrag bani de pe piață; 2. Se lucrează mai mult pentru a
se produce mai mult, până la echilibrarea raportului dintre masa monetară și valoarea banilor.
Cine este ctitorul în astfel de cazuri: Cel care dă banii sau cel care lucrează pentru ei?
Economia la negru practic înseamnă a lua bani de la altcineva sau a pune pe altcineva
să muncească în locul celui ce practică economia la negru.
Acest aspect intră sub incidența poruncii: ,,să nu furi”.