Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ro
7-9 minute
Oamenii greşesc, crede Heraclit, când îşi închipuie cã poate exista ceva
nesupus schimbãrii. Ne autoamãgim dacã susţinem cã ar scãpa ceva legii
schimbãrii. Totul este în scurgere, doar cã existã unele mişcãri care ne
scapã percepţiei. Heraclit intuieşte acum douã mii de ani ceea ce ştiinţa
confirmã acum:structura corpuscularã a materiei care este în eternã
mişcare, imperceptibilã direct. “Nu ne putem scufunda de douã ori în
acelaşi râu”, pentru cã se schimbã atât râul, cât şi noi înşine. Lucrurile nu
sunt, ele devin, pentru cã îndatã ce ele sunt ceva, li se opune altceva.
“Soarele nu numai cã este în fiecare zi nou, dar este mereu nou”.
Un discipol al sãu, Cratylos, învãţãtorul lui Platon la Atena între 415 şi 410
a.Hr., susţine şi el cã trebuie sã ne abţinem de la orice afirmaţie din cauza
acestei curgeri care împiedicã acceptarea a ceva ce existã într-adevãr. Cel
care îl apreciazã cel mai mult pe filosoful grec este poate Georg Friedrich
Hegel, care ne spune:“Aici ne aflãm pe pãmânt ferm;nu existã nicio tezã a
lui Heraclit pe care sã n-o fi încorporat în ‘Logica’ mea”.
Bibliografie: