Sunteți pe pagina 1din 85

UNIVERSITATEA „PETROL - GAZE” DIN PLOIEŞTI

FACULTATEA DE INGINERIA PETROLULUI ŞI GAZELOR


SPECIALIZAREA: INGINERIA DE PETROL ŞI GAZE

PROIECT DE DIPLOMĂ

TEMA PROIECTULUI:
STUDIUL POSIBILITĂȚILOR DE OPTIMIZARE A REGIMULUI TEHNOLOGIC
DE FUNCȚIONARE LA UN GRUP DE SONDE DE PE STRUCTURA X GRUP DE
ZĂCĂMINTE BĂICOI

CONDUCĂTOR:
Conf. dr. ing.CONSTANTIN NICOLESCU

ABSOLVENT:
BARAKAT MOHAMED

-PLOIEŞTI, 2017-
Cuprins
INTRODUCERE .......................................................................................................................................... 5
CAPITOLUL I.............................................................................................................................................. 7
GEOLOGIA STRUCTURII ............................................................................................................................ 7
1.1. DATE GENERALE ............................................................................................................................ 7
1.2. MODELUL GELOGIC ....................................................................................................................... 7
1.3. MODELUL FIZIC ........................................................................................................................... 12
CAPITOLUL II .......................................................................................................................................... 16
POMPAJUL CU PRĂJINI........................................................................................................................... 16
2.1 Aspecte Generale ................................................................................................................... 16
2.2 Instalația de pompare cu prăjini ............................................................................................ 17
2.3 Unitatea de pompare (U.P.) ................................................................................................... 17
2.4 Capete de pompare ............................................................................................................... 24
2.5 Prăjini de pompare................................................................................................................. 26
2.6 Țevi de extracție..................................................................................................................... 29
2.7 Pompe de extracție ................................................................................................................ 31
CAPITOLUL III ......................................................................................................................................... 35
ANALIZA FUNCȚIONĂRII SONDELOR ÎN.................................................................................................. 35
POMPAJ CONTINUU ............................................................................................................................... 35
3.1 Cursa Reală a Pistonului ......................................................................................................... 42
3.2 Sarcinile din Prăjina Lustruită ................................................................................................ 45
3.3 Randamentul Volumetric ............................................................................................................ 47
3.4 Analiza Regimului de Funcționare pentru Sonda X1 .................................................................... 48
3.5 Centralizarea Datelor de Analiză.................................................................................................. 52
CAPITOLUL IV ......................................................................................................................................... 54
REPROIECTAREA REGIMULUI DE FUNCȚIONARE AL SONDELOR ÎN POMPAJ DE ADÂNCIME ................ 54
4.1 Generalități ............................................................................................................................ 54
4.2 Metodologia de calcul pentru reproiectarea regimului de funcționare al sondelor în pompaj de
adâncime............................................................................................................................................ 54
4.3 Calculul de reproiectare pentru Sonda X1 ................................................................................... 64
CAPITOLUL V .......................................................................................................................................... 76
POMPAJUL INTERMITENT ...................................................................................................................... 76
5.1 Generalități .................................................................................................................................. 76
5.2 Proiectarea regimului de funționare în pompaj periodic ............................................................ 78
Capitolul VI ............................................................................................................................................. 85
CONCLUZII .............................................................................................................................................. 85
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................... 86
INTRODUCERE

Exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi fluide și extracţia prin sonde a ţiţeiului şi gazelor


cantonate în aceste zăcăminte constituie unul din domeniile cele mai importante şi
reprezentative ale industriei de petrol, fapt care a fost determinat pe de-o parte, de creșterea
cererii la nivel mondial și pe de altă parte, de o cât mai ridicată eficienţă economică a
exploatării.

Creşterea continuă a necesarului de ţiţei şi gaze naturale pe plan mondial stimulează


preponderent dezvoltarea ramurei extractive de petrol și gaze, prin două aspecte majore.
Primul aspect se referă la intensificarea lucrărilor geologice şi geofizice pentru descoperirea
de noi rezerve de hidrocarburi, iar cel de-al doilea - la dezvoltarea şi aplicarea pe o scară cât
mai largă a noi metode de exploatare care să conducă la obţinerea unui factor final de
recuperare cât mai mare. Întrucât costul lucrărilor de foraj este astăzi din ce în ce mai ridicat
ca urmare a creşterii adâncimii sondelor, iar rezultatele favorabile în unele regiuni limitate,
atenţia specialiştilor s-a concentrat tot mai mult în direcţia elaborării unor metode noi şi a
perfecţionării celor existente privind intensitatea afluxului de fluide din strat în sondă şi
aducerea acestora la suprafaţă.

Referitor la acest ultim aspect o atenţie deosebită s-a acordat şi se acordă metodelor artificiale
de extracţie a ţiţeiului cum sunt erupţia artificială şi pompajul de adâncime, metode care se
aplică atunci când energia fluidelor produse de strat nu permite ascensiunea acestora la
suprafaţă.

Pe masură ce se exploatează un zăcămant de hidrocarburi, presiunea fluidelor existente în


acesta scade în mod treptat. Datorită acestui fapt, sondele care funcționează în erupție naturală
ajung la un moment dat în faza finala a erupției. Fluidele care, la inceput, se deplasau cu
viteză relativ mare prin sonda si ajungeau la suprafața cu o energie înca destul de mare,
manifestă treptat o diminuare a potențialului lor energetic în așa măsură încat sonda nu mai
produce cu continuitate lichid.

5
Pentru a asigura o continuitate a procesului de extracție a fluidelor din sonda, înca inainte ca
sonda să înceteze a produce prin erupție naturală, se iau măsuri de completare a energiei
necesare de ridicare. Ţiţeiul este adus la suprafaţă prin trei metode: erupţie naturală sau
dirijată, erupţie artificială (gaz-lift) şi extragerea prin pompare.

Proiectul de faţă are ca obiect analiza tehnologică a funcţionării unui grup de sonde de pe
structura Băicoi şi proiectarea regimului tehnologic de funcţionare a acestora în diferite
sisteme de exploatare.

6
CAPITOLUL I

GEOLOGIA STRUCTURII

1.1. DATE GENERALE

Înainte de anul 1864, au fost semnalate acumulări de țiței la Băicoi și Țintea, prin
săparea unor puțuri de mână pe flancul ridicat al structurilor și ulterior prin intermediul
forajelor de cercetare geologică și exploatare.
În urma cartării geologice și a observațiilor directe asupra aparițiilor active de țiței ce
șiroiau pe pantele aflorimentelor și în pereții albiilor râurilor prezente in aceasta zonă, au fost
obținute primele informații geologice. Acolo unde erau prezente aflorimente s-au săpat gropi
și puțuri de mână de unde era exploatat țițeiul. Inițial sondele au fost săpate în sistem
canadian, cu adânciri succesive, iar după anul 1937 forajul s-a intensificat, o dată cu apariția
sistemului de foraj rotativ, cu ajutorul căruia s-au atins adâncimi mai mari de 2000 de metri.
Pe toată structura s-au săpat în total 1527 de sonde, care au fost investigate, în general, cu
diagrafii electrice standard și diagrafii geofizice complexe înregistrate într-un număr redus de
sonde. Exploatarea s-a efectuat de către numeroase societăți și firme, astfel, este greu în
prezent de precizat în anumite cazuri, cantitatea reală de țiței extrasă din sonde și respectiv de
pe structură, extinderea inițială a suprafețelor productive, distribuția inițială a fluidelor,
presiunea inițială de zăcământ, proprietățile inițiale ale fluidelor, etc.

1.2. MODELUL GELOGIC

CADRUL GELOLOGIC REGIONA

Structura Țintea – Băicoi – Florești – Călinești este situată în Depresiunea


Precarpatică, în subzona mio-pliocenă cu structuri diapire majore și face parte din
aliniamentul structural Moreni – Gura Ocniței – Filipești – Florești - Țintea – Măgurele –
Păcureți – Surani – Cărbunești, care este dezvoltat pe o direcție SV – NE. Din punct de vedere

7
georgafic, structura face parte din zona colinară subcarpatică, cu dealuri de 300-400 metri,
fiind situată la cca. 20 km nord de Ploiești și 15 km de Câmpina.

Amplasarea georgafică a structurii Țintea – Băicoi – Florești – Călinești

GEOLOGIA STRUCTURII

A. Stratigrafia

Sondele forate până în prezent în cadrul cestei structuri au dovedit prezența depozitelor
paleogene, reprezentate prin Eocen și Oligocen; Neogene, reprezentate prin Miocen
(Acvitanian, Burdigalian, Helvețian, Tortonian, Sarmațian), Pliocen (Meoțian, Ponțian,
Dacian, Romanian) și Cuaternare.
Fundamentul aliniamentului structural este alcătuit din depozite eocene și oligocene,
care apar la adâncimi mare în zona de nord – la Câmpina, Runcu, Buștenari, la adâncimi mici
în zona de vest, iar la Vârfuri și Ursei apar la suprafață.
Eocenul este reprezentat printr-un faces marno-grezos cu intercalații de gresii
silicioase dure, iar Oligocenul apare în facies de Kliwa, întâlnit în sonda 7000 Băicoi, prezent
în partea nordică a zonei neogene, se scufundă treptat spre sud, astfel că nici o sondă de mare
adâncime nu îl mai întâlnește la sud de linia structurală Răzad – Moreni – Călinești– Florești –
Băicoi - Țintea.
Peste aceste depozite urmează cele miocene, în serie normală, în care se remarcă
prezența:

8
 Acvitanianului, reprezentat prin depozite lagunare și marine, mare parte din depozitele
de sare din depresiuni fiind de aceeași vârstă. Sarea ajunge până la suprafață sub forma unei
lame groase (Țintea, Băicoi, Florești);
 Burdigalianului, constituit din depozite conglomeratice de 700-800 metri grosime;
 Helvețianului, prezent pe flancurile structurii și constituit dintr-o serie marnos-nisipos-
grezoasă de până la 2000 m, cu cele două orizonturi caracteristice – cel inferior, predominant
nisipos-grezos cu intercalații de marne roșii, denumit orizontul roșu și cel superior,
predominant marnos, cu intercalații subțiri de gipsuri, nisipuri și gresii, supranumit orizontul
cenușiu;
Seria pliocenă este alcătuită din rumătoarele depozite:
 Meoțianul, depus transgresiv și discordant peste depozitele micocene, în grosime
variabilă de la Est spre Vest, de la cca. 750 m la Berca, la cca. 350 m la Băicoi, cca. 150 m la
Răzvad, reducându-se înspre Vest sau chiar lisind total pe zonele ridicate. Este format dintr-o
succesiune de nisipuri separate prin marne, marne nisipoase și gresii calcaroase care formează
trei complexe nisipose – Meoțian II (M II), Meoțian Intermediar (M Int) și Meoțian I (M I),
numeroate de jos în sus, distincte și corelanile pe toată zona structurală;
 Ponțianul în grosime totală de 600-1000 m este format în general din marne, marne fin
nisipoase.
 Dacianul este reprezenta de roci psamitice, în general necosolidate, cu un complex
nisipos în bază apoi nisipuri în alternanță cu marne nisipoase sau cărbunoase și chiar cărbuni,
într-o accentuată variație de facies, cu grosimi ce variază între 400-800 m;
 Romanianul (Levantinul) în grosime ce variază de la 500 la 1500 m, este alcătuti din
alternanțe de nisipuri și gresii grosiere ce trec în partea superioară la pietrișuri și conglmerate
cu intercalații de marne nisipoase, argile și marne cărbunoase;
 Cuaternarul este constituit din depozite alivionare, lessoide și de terasă.

B. Tectonica

Geologic, zona se situeaza în Sud – Estul Depresiunii Precarpatice, în zona de molasă


a Carpaților Orientali, pe aliniamentul cutelor diapire, caracterizate printr-un diapirism de la
atenuat până la revărsat.

9
Această zonă a fost supusă în timpul evoluției tectonice a bazinelor sedimentare,
acțiunii forțelor epirogenice, orogenice și diapire, care în final au dat naștere unor structuri
geologice majore, cu falii longitudinale și transversale, directe sau inverse, pe traseul cărora s-
a infiltrat sarea, care la rândul său a creat alte falii în drumul său spre suprafață, complicând și
mai mult tectonica și făcând ca la nivele diferite (Meoțian și Dacian), tectonica sa fie diferită.
Pe traseul faliilor longitudinale – de origine profundă, cu direcție aproximativă Vest – Est, s-a
infiltrat sarea formând diapire și s-au produs procese de încălecare, ca urmare a acțiunii
forțelor tectonice orizontale.
Pe structura Țintea – Băicoi – Florești – Călinești, sarea s-a infiltrat pe traseul faliei
longitudinale – Falia Sării și a format un diapircare s-a revărsat la suprafață. De-a lungul
acestei falii s-a produs și un proces de încălecare.

C. Obiective de interes petolifer

Obiectivele de interes pe întregul aliniament structural s-au dovedit a fi Dacianul și


Meoțianul și numai local, în zona Băicoi Sare (Liliești), Sarmațianul. Depozitele acestor
obiective cantonează zăcăminte de țiței cu gaze dizolvate, iar în unele zone precum Țintea Sud
(Dacian superior), Băicoi Sare-Liliești (Meoțian și Sarmațian – blocurile J), s-a dovedit și
existența gazelov asociate sub forma capetelor primare de gaze.

GEOLOGIA ZĂCĂMINTELOR

A. Stratigrafia și litologia

Meoțianul, are o grosime totală de 300-400 m și este dormat dintr-o succesiune de nisipuri și
gresii calcaroase, separate între ele prin marne și marne nisipoase, care au fost grupate în 3
complexe distincte: M II, M Int și M I, care sunt crelabile și productive pe toată structura.
Complexul inferior, M II este format din 7 pachete nisipoase notate de jos în sus cu 7, 6, 5, 4,
3, 2, 1; ultimele pachete 6-7 având numai dezvoltări locale și nu sunt saturate cu hidrocarburi.
Pachetul 5, se așează discordant peste Miocen, sau peste stratele 6-7, are o grosime totală de
15-20 m și este format din nisipuri și gresii calcaroase cu bobul mediu și fin, separate prin
marno-argiloase dezvoltate lenticular. Acest pachet prezintă variații mari de facies, marnele
luând frecvent locul nisipurilor.

10
Pachetul 3, ce are o grosime de 10-12m, este despărțit de pachetul 4 printr-o separație
mărnoasă de 4-5 m și este format din 2-3 strate nisipoase subțiri separate prin marne fin
nisipoase cu dezvoltare lenticulară.
Pachetele de nisipuri 2 și 1, separate de pachetul 3 printr-o marnă de câțiva metri grosime, nu
se disting ca grupuri separate, atunci când intercalația marnoasă subțire dintre acestea dispare.
Împreună au grosimi de cca. 30 m, iar la partea supreioară se află un strat de gresii dure de
cca. 20 m grosime.
Capacul complexului M II este format de o serie marnoasă de cca. 30 m grosime peste care se
așează complexul intermediar.
Dacianul are o grosime totală ce variază între cca. 200 m la Nord și 1600 m spre Sud, în
funcție de secțiunea sub care este interceptat: sub sare (în partea de Vest – la Băicoi Sud,
blocul G), sau sub falia majoră care se substituie sării. Este constituit, în general, din nisipuri
și gresii cu bobul mediu și fin, slab consolidate, cu intercalații de marne nisipoase, fin
micafere, argile slab nisipoase și strate de lignit, variabile ca număr și grosime.
În baza dacianului se dezvoltă un complex nisipos corelabil pe întreaga structură, cunoscut
sub denumirea de Dräder (Dr), divizat pe baza unor intercalații marnoase continue în 3
pachete notate de jos în sus – Dr 3, Dr 2, Dr 1. Litologic, Dräderul este constitut din nisipuri
silicioase cu granulații de la fin la mediu, neconsolidate, care frecvent curg în sonde, fenomen
ce creează dificultăți în procesul de exploatare. Grosimea medie totală este de cca. 80 m.

B. Tectonica zăcămintelor

Sturctura Țintea – Băicoi – Florești – Călinești are forma unui anticlinal faliat longitudinal, se
dezvoltă pe o direcție aproximativă SV-NE-V-E și este caracterizată printr-un diapirism
exagerat al sării, care a format un diapir ce s-a revărsat la suprafață.
Sarea a străpuns sedimentele sau s-a infiltrat pe falia majoră deja existentă, împărțind
structura în două flancuri, flancul nordic și flancul sudic, primul încălecând depozitele celui
de-al doilea, care este scufundat. În drumul său spre suprafață sarea a generat o serie de falii
cu tendințe radiale, care împreună cu faliile deja existente, au compartimentat structura în mai
multe blocuri tectonice, care în unele cazuri nu permit comunicarea hidrodinamică.
În sectorul Țintea, la Dacian, flancul nordic încalecă cca. 550 m pete Dacianul flancului sudic
scufundat. Încălecarea se produce în special de la nivelul Ponțianului inferior în sus, în timp
ce la Meoțian acest proces este atenuat. Spre Vest, până la Băicoi, sarea aflorează pe o zonă

11
mare separând cele două flancuri. În continuare, masivul de sare se întâlnește sub depozitele
pliocene. Între cele două flancuri, de-a lungul liniei de dislocație majoră cu încălecare – Falia
Sării – se mai întâlnesc sporadic lentile subțiri de sare.

C. Distribuția inițială a fluidelor

1.3. MODELUL FIZIC

PRESIUNEA INIȚIALĂ ȘI TEMPERATURA DE ZĂCĂMÂNT

Pe baza gradienților de presiune și geotermici rezultați din măsurătorile efectuate


pentru obiectivele de pe întregul aliniament structural Țintea – Băicoi – Florești – Călinești au
fost determinate, față de adâncimea medie estimată pentru fiecare obiectiv, valorile medii ale
acestor parametri.

Valori medii de temperatură și presiune inițială


Zona Obiectiv Adâncimea medie, Presiunea inițială, Temperatura de fund,
m at °C
Țintea Nord Dacian 200-700 40-60 19-25
Meoțian 2100-3000 275-300 60-75
Țintea Sud Dacian 500-1800 59-182 20-48
Meoțian 2500-3300 330-350 79-83
Țintea-Seninu Dacian 1300-1800 100-210 30-53
Băicoi Sare Dacian 500-1200 74-144 24-37
Sarmațian 2000-2200 270-328 58-65
Băicoi Nord Dacian 200-800 35-100 17-30
Meoțian 900-2100 175-200 46-50
Băicoi Sud Dacian 200-900 58-88 22-28
Meoțian 2000-2100 265-325 65-78
Florești-Călinești Meoțian 2000-2800 220-260 80

FLUIDELE
Proprietățile fizice ale fluidelor au fost determinate pe baza analizelor de fluide (țiței,
gaze, apă) în condiții standard și în condiții de zăcământ pe baza analizelor PVT.

12
A. Caracteristici în condiții de zăcământ

Proprietățile fizice ale fluidelor în condiții de zăcământ au fost determinate pe baza


analizelor PVT efectuate în sondele 12 AR - Țintea Nord, 113 MPC – Liliețti, 214 MP -
Țintea Seninu și la sondele 59 PM, 329 PM, 10 CP, 26 Col. Vâscozitatea țițeiului la presiunea
de saturație variază între 1-15 cP la Meoțian și Sarmațian, respectiv 1-100 cP la Dacian.
În tabelul 2 sunt prezentate caracteristicile fizice ale fluidelor în condiții de zăcământ.
B. Caracteristicile în condiții standard

Țiței – la Sarmațian și Meoțian țișeiul este de tip C, parafinos, cu densitate de 845


la Sarmațian și cuprinsă între 820-840 la Meoțian. Vâscozitatea în condiții
standard variază între 3-37 cP la Meoțian și este de 10 cP la Sarmațian. Punctul de congelare
al țițeiului variază între +3 și +30°C. La Dacian țițeiul este de tip A, neparafinos, cu densitatea
cuprinsă între 835-900 , cu o vâscozitate cuprinsă între 2-190 cP și un punct de
congelare de +18°C.
Gaze – se caracterizează printr-un conținut mare de fracții cuprins între 80-800
⁄ , și un conținut în metan în procente volumetrice relativ mic (20-90).
Apa de zăcământ – este de tip cloruă de calciu cu o salinitate cuprinsă între 2500-3000
kg sare/vag la Sarmațian, de 2600 kg sare/vag la Meoțian și între 150-1200 kg sare/ vag la
Dacian.

ROCA MAGAZIN

A. Caracterul sedimentologic și petrografic

Formațiunile ce prezintă interes din punct de vedere al acumulărilor de hidrocarburi,


sunt Sarmațian.
La Sarmațian roca magazin este formată din nisipuri și gresii bine consolidate, iar
pentru Meoțian aceasta este constituită din nisipuri și gresii calcaroase, de la mediu la bine
consolidate și cu capacitate de acumulare și curgere foarte bună.

13
Porozitatea

Valorile de porozitate pentru obiectivele analizate au valori cuprinse între 23-27 % la


Sarmațian, 25-28 % la Meoțian și este de 34 % la Dacia
.
B. Permeabilitatea absolută

Aceasta s-a obținut prin prelucrarea valorilor obținute prin analiza directă pe carote,
astel că la Sarmațian este de 150-200 mD, la Meoțian 292-370 mD și la Dacian 100-2000 mD.

SISTEM ROCĂ – FLUIDE

Valorile de saturație în apă interstițială luate în considerare în calculul resurselor


geologice inițiale, nu s-au modificat față de valorile luate în calculul resurselor confirmate,
întrucât nu există informații noi care să stea la baza modificării acestora.
Saturația medie în apă interstițială este de 29 % la Sarmațian, 27-29 % la Meoțian și 20
% la Dacian.

Specificație U.M. Țintea SUD


Dacian Meoțian

Înclinare strat grade 40-75 30-60


Adâncimea m 500-1800 2500-3300
Elevația medie m 330
Presiunea inițială at 58-182 330-350
Temperatura °C 20-48 79-83
ȚIȚEI
Presiunea de saturație at 60-110 220
Rația inițială de soluție ⁄ 30-40 180

Factor de volum - 1,04 1,423


Vâscozitate cP 2-13 20-38
Vâscozitate (Psat) cP 1-4 2-15
Densitatea ⁄ 835 820

Masa Moleculară - 144-195 216-234


Tip țiței - A Neparafinos C parafinos

14
GAZE
Factor de volum - 0,0066-0,0102
Densitatea relativă - 1,58-1,96 0,72-0,96
Conținut ⁄ >900 250-600

Conținut ⁄ >1000 325-738

Conținut metan % vol 80-90


APA DE ZĂCĂMÂNT
Tip apă - Clorocalcic
Salinitate ⁄ 550 2000

ROCA MAGAZIN
Porozitate % 34 27,6
Permeabilitate absolută mD 338 292
SISTEMUL ROCĂ-FLUIDE
Saturație în apă interstițială % 20 27
Grosimea efectivă a stratului m 150-170 25-40

Aceste valori sunt corelabile cu cele de porozitate și permeabilitate estimate.


. Principalele caracteristici geologo – fizice

15
CAPITOLUL II

POMPAJUL CU PRĂJINI

2.1 Aspecte Generale

Pompajul de adâncime se aplică în faza finală de exploatare a unui zăcământ, atunci când
exploatarea prin gaz lift nu mai este rentabilă, din perspectiva consumului excesiv de gaze, la
randamente de producție scăzute. Ca pondere în România, acesta se aplică la peste 85 % din
sonde, în Rusia la circa 80 % iar în SUA la aproximativ 70 % din sondele în producție.
În general, sistemele de pompaj de adâncime se clasifică după modul în care se transmite, de
la suprafață la pompă, energia necesară funcționării acesteia, astfel:
 pompajul de adâncime cu prajini
 pompajul de adâncime fără prăjini.
Pompajul de adâncime cu prăjini este și el de două feluri:
a. pompajul clasic (canadian), în care pistonul pompei, plasat la adâncime, execută o
mișcare pe verticală, o mișcare dute-vino transmisă de la suprafață prin intermediul unei
garnituri de prăjini (tije) de pompare; prăjinile care transmit mișcarea de la suprafață la
pistonul pompei pot fi, de regulă, cu secțiune plină sau tubulară, acționate de unități de
pompare mecanice (cu balansier) sau pneumatice.
b. pompajul cu prăjini rotativ sau elicoidal. Pompa este formată dintr-un stator și un
rotor. Rotorul pompei primește mișcarea de rotație de la suprafață, de la un cap de antrenare,
prin intermediul prăjinilor ca și la pompajul clasic.
Pompajul fără prăjini include:
a. pompajul hidraulic cu piston
b. pompajul hidraulic cu pompe cu jet
c. pompajul cu pompe centrifugale.
În majoritatea țărilor cu industrie petrolieră dezvoltată și fază înaintată de exploatare a
țițeiului, pompajul cu prăjini deține o pondere însemntată atât ca număr de sonde, cât și ca
debit extras. Acest lucru se datorează avantajelor pe care le prezintă pompajul cu prăjini în
ceea ce privește simplitatea constructivă și ușurința deservirii utilajelor implicate.

16
2.2 Instalația de pompare cu prăjini

Instalația de pompare este alcătuită din echipamentul de suprafață și echipamentul de fund.


Echipamentul de suprafață cuprinde
o unitate de pompare
o cap de pompare
o conductă de amestec.
Echipamentul de fund se compune din:
o pompă de adancime
o separator de fund pentru gaze și nisip
o țevile de extracție
o ancoră pentru țevile de extracție
o prăjini de pompare
o curățitoare de parafină.

2.3 Unitatea de pompare (U.P.)

Unitatea de pompare este utilajul de suprafață cel mai mare și cel mai important. Este alcatuit
din următoarele componente:
 balansier
 capră de susținere
 reductor
 biele
 manivele
 ramă sau sanie
 electromotor.

17
Fig. 2.1 Echipament de suprafață

1- cap de pompare

2- picior (capră)

3- balansier

4- manivelă

5- contragreutăți de echilibrare
6- bielă

7- reductor de turație

8- sistem de transmisie prin cu

18
O unitate de pompare individuală se caracterizează printr-o serie de parametri de funcționare,
dintre care cei mai importanți sunt:
 sarcina maximă la capul balansierului
 lungimea maximă a cursei prăjinii lustruite
 numărul maxim de curse duble pe minut
 cuplul maxim la reductor.
Sarcina maximă la balansier este definită ca fiind sarcina maximă la prăjina lustruită pe care o
poate suporta unitatea de pompare în elementele sale: balansier, picior, lagăr, bile, etc.
Sarcina maximă la capul balansierului determină limita capacității unității de pompare care
este în funcție de adâncimea de fixare și diametrul pompei de extracție.
Unitățile de pompare se construiesc pentru o gamă finită de lungimi de curse (4-8 lungimi de
curse). Lungimea cursei la prăjina lustruită se obține prin schimbarea poziției articulației
sferice la manivele. Se schimbă poziția butonului manivelei. Lungimea maximă a cursei
prăjinii lustruite are o influență deosebită asupra modului de construcție și a greutății unității
de pompare.
Numărul de curse duble ale prăjinii lustruite în unitatea de timp caracterizează regimul de
pompare și, împreună cu lungimea cursei prăjinii lustruite, definește productivitatea instalației
de pompare pentru diferite diametre ale pompelor exptracție. Numărul de curse duble pe
minut ale prăjinii lustruite este de circa 4-16, acesta fiind limitat de adâncime și de creșterea
ruperilor în garnitura de prăjini de pompare, deoarece frecvența acestor ruperi este direct
proporțională cu numărul de curse duble în unitatea de timp. Prin modificarea diametrului
roții de transmisie a motorului se reglează raportul total de reducere motor – manivelă,
respectiv numărul de curse duble pe minut al balansierului.
Cuplul maxim la reductor determină mărimea de construcție a acestuia, fiind influențat de
sarcina de la capătul balansierului, de lungimea cursei prăjinii lustruite, precum și de gradul
de echilibrare al unității de pompare.
Unitățile de pompare se clasifică după mai multe criterii:
a. după poziția reductorului pe rama de bază, în două variante:
 varianta S (stabil), cu reductorul montat pe un postament cu înălțime mică sau direct
pe rama de bază (sanie)
 varianta T (transportabil), cu reductorul montat pe un postament metalic înalt.
Se menționează că unitățile de pompare cu o sarcină la capul balansierului până la 5,2 tf sunt
construite numai în varianta T, iar cele de 5,2-19,3 tf sunt construite pentru ambele variante.

19
b. după modul de echilibrare, în trei variante:
 cu contrabalansare rotativă, având contragreutățile montate pe manivele (tip M),
aplicabilă la unitățile de pompare de 5,2-19,3 tf.
 cu contrabalansare oscilantă, având contragreutățile montate pe capătul din spate al
balansierului (tip B), folosită în cazul unităților de 0,9; 1,5; 3 tf.
 cu contrabalansare combinată, având contragreutățile montate atât pe manivelă, cât și
pe capătul din spate al balansierului (tip C), aplicată la unitățile de pompare de 5 tf.
c. după sarcina maximă la prăjina lustruită, avem unități de pompare de 0,9; 1,5; 3; 5;
5,2; 6,4; 7; 9; 10; 12; 15; 19,3 tf.
Notarea convențională a unei unități se face astfel: UP 15T-5000-10000M, cu umrătaorele
semnificații:
UP – unitate de pompare
15 – sarcina maximă la prăjina lusturită, tf
T – reductor montat pe un postament metalic înalt
5000 – cursa maximă a prăjini lustruite, mm
10000 – cuplul maxim la reductor, kgf×m
M – echilibrare pe manivelă.
În figura 2.1 este prezentată o unitate de pompare individuală cu balansier.
Sistematizarea datelor caracteristice ale unităților de pompare de tip Vulcan este dată în
tabelul 2.1.

20
Figura 2.2 Unitate de pompare individuală cu balansier

1.ramă; 2.capră; 3.balansier; 4.lagăr central; 5.balansier egalizator; 6.lagăr sferic; 7.capul balansierului;
8.biele; 9.manivele; 10.articulație sferică; 11.greutăți de echilibrare pe balansier; 12.greutăți de
echilibrare pe manivele; 13.bolț; 14.puntea cu cablu; 15.reductor de turație; 16.sistem de frânare;
17.postamentul motorului; 18.grilaj de protecție; 19.apărătoare; 20.platformă pe capră; 21.motor
electric; 22.fundație; 23.postament metalic pentru supraînălțare; 24.platforma reductorului; 25.curle
trapezoidale; 26.dispozitiv de rabatere laterală; 27.scară.

21
Tipul unității de pompare

UP 5,2T – 2700 – 3500M

UP 6,4T – 3500 – 3500M

UP 7T – 2000 – 3500 M

UP 9T – 2500 – 5500 M

UP 9T – 2500 – 5500 M
UP 0,9T – 1500 – 250B

UP 7T – 2000 – 2000M
UP 1,5T – 900 – 250 B

UP 3T – 1200 – 1000B

UP 5T – 1500 – 1000C

UP 5T – 1500 – 1000C

UP 5T – 1500 – 2000C
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Sarcina maximă Pmsax kgf 900 1500 3000 3000 5000 5000 5200 6400 7000 7000 9000 9000
Lungimea cursei S mm 590 350 400 400 500 500 1210 1680 900 900 900 900
703 418 500 500 700 700 1625 2105 1200 1200 1200 1200
817 487 600 600 900 900 2025 2805 1500 1500 1500 1500
931 556 700 700 1200 1200 2700 3500 2000 2000 2000 2000
1045 625 800 800 1500 1500 2500 2500
1158 693 900 900
1272 762 1000 1000
1386 831 1100 1100
1500 900 1200 1200

Cuplul maxim la Cmax kfgm 250 250 500 1000 1000 2000 3500 5500 2000 3500 3500 5500
reductor
Nr. min. și max. de n cd/min 4…15 5…15 6…20 5.6…20 5.7…20 5.7…20 6…15 6…15 6.3…15 6.3…15 6…15 6…15
curse duble/min
Raportul de - - 1:37,24 1:37,24 1:36,64 1:35,94 1:35,94 1:36,1 1:36,34 1:36,1 1:36,1 1:36,34 1:36,34 1:36,1
transmitere al
reductorului
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Lungimea brațului a mm 1200 1200 1500 1500 2200 2200 2500 2500
22
anterior
Lungimea brațului b mm 1200 1200 1500 1500 2200 2200 2500 2500
posterior
Lungimea bielei l mm 1300 780 1440 1440 1800 1800 3000 1700 2400 2400 3000 3000
Distanța dintre p mm 1849 1849 2311 2311 3189 3189 3842 3842
centre
Lungimea r mm 147,0 147,0 196,6 196,6 250 250 450 303,1 445 445 450 450
manivelei 182,5 182,5 243,5 243,5 345 345 590 402,0 595 595 595 595
218,0 218,0 290,9 290,9 445 445 740 498,9 735 735 740 740
253,5 253,5 338,2 338,2 585 585 970 593,3 965 965 975 975
289,0 289,0 385,6 385,6 715 715 1195 1195
324,5 324,5 432,9 432,9
360,0 360,0 480,3 480,3
395,5 395,5 527,6 527,6
431,0 431,0 575,0 575,0
Numărul și greutatea - kgf 1x1160 1x1160 1x1600 1x1600 4x700 4x700 4x885 4x885
contragreutăților de
+ +
echilibrare
4x225 4x225
Greutatea - kgf 1890 1881 3350 3950 6000 6850 9580 12550 8800 9600 12410 12410
aproximativă

Tabel 2.1. Caracteristicile principale ale unităților de pompare convenționale – VULCAN

23
2.4 Capete de pompare

Capetele de pompare (figura 2.2) se montează pe flanșa coloanei de exploatare și servesc la


susținerea țevilor de extracție, etanșarea spațiului inelar țevi – coloană, etanșarea prăjinii
lustruite, captarea șișeiului și gazelor din sondă și dirijarea lor la parcul de separatoare prin
conducta de amestec și uneori menținerea unei contrapresiuni în țevi. Ele permit, de
asemenea, omorârea sau închiderea sondei, precum și efectuarea unor operații speciale
(tratamente, introducerea inhibitorilor, etc).

Ca și capetele de erupție, ele trebuie să fie de o construcție robustă, să fie rezistente la


presiune și coroziune și să asigure o manipulare ușoară. Capetele de pompare sunt de două
feluri:

 tipul I, cu țevile de extracție suspendate în pene, pentru presiuni de lucru între 25 și 64


bar, folosite la sondele fără caracter semieruptiv. Au înălțimea ajustabilă, cu legătura dintre
brațe ajustabilă.
 tipul II, cu țevile de extracție înșurubate, pentru presiuni de 25 și 64 bar.
Capul de pompare cel mai des întâlnit în șantiere (figura 2.3) are o flanșă dublă excentrică cu
două ieșiri laterale pe post de tubinghead; peste această flanșă se montează o flanșă simplă de
6 in. Flanșa simplă excentrică este prevăzută cu un ștuț cu filet pe toată lungimea la care se
leagă sus reducția T, prin care fluidele produse de sondă merg la parcul de separatoare iar jos
se leagă țevile de extracție.

Figura 2.3. Cap de pompare

24
Figura 2.4. Capul de pompare și echipamentul de fund

25
2.5 Prăjini de pompare

Garnitura de prăjini (tiji) de pompare este alcătuită din prăjinile de pompare propriu-zise,
baioneta Donțov, curățătoarele de parafină (scapere) și prăjina lustruită. Prăjinile de pompare
au rolul de a transmite mișcarea rectilinie alternative de la capul de balansier al unității de
pompare la pistonul pompei de extracție.
Adâncimea sondelor în pompaj cu prăjini este limitată la 2500 – 2800 m din cauza rezistenței
prăjinilor de pompaj.
Prăjinilie sunt bare rotunde din oțel laminat, de calitate, terminate cu filet (cep) la ambele
capete (figura 2.4).

Figura 2.5. Prăjină de pomapre: a.corpul prăjinii; b.mufă.

Sub filetul cepului, prăjinile au o porținune pătrată pe care se așează cheia atunci când se
înșurubează, iar sub pătrat au o umflătură, numită ramfors, pe care se sprijină prăjina când
este prinsă în elevator. Prăjinile se îmbină între ele prin intermediul mufelor.
În mod curent, lungimea prăjinilor de pompare este de 7625 mm sau 9150 mm (25 – 30 ft),
măsurată între fața umărului de contact al cepului cu mufa și fața exterioară a mufei
înșurubate la celălalt capăt. Pentru potrivirea poziției pistonlui în cilindrul pompei se execută
și bucăți scurte de: 405, 610, 915, 1220, 1830, 2440, 3050 și 3660 mm (tiji de întregire).
Dacă se folosesc prăjini de diametre diferite, ele se racordează cu reducții, ce pot fi normale
sau reduse.
În tabelul 2.2 sunt prezentate dimensiunile și caracteristicile principale ale prăjinilor de
pompare și ale mufelor de prăjini.
Filetul prăjinilor și mufelor este conic, cu 10 pași pe inch și unghiul la vârf de 60o.

26
Prăjini Mufe
Dimensiunea nominală Masa prăjinii (inclusiv mufe)
dp d2 l1 ap dm l2
[in] [mm] [mm] [cm2] [mm] [mm] [kg/m]
3/4 19 19,0 27 36,5 2,82 41,3 101,6 2,42
7/8 22 22,2 30 41,3 3,78 46,0 101,6 3,22
1 25 25,4 35 47,6 4,91 55,6 101,6 4,16

Tabelul 2.2. Caracteristicile dimensionale ale prăjinilor de pompare și ale mufelor

În România prăjinile de pompare se execută din trei tipuri de oțeluri, ceea ce satisface cele
mai diferite condiții de exploatare la sondele în pompaj. Acestea sunt fabricate în concordanță
cu API Spec. 11B. Caracteristicile principale ale acestor oțeluri sunt prezentate în tabelul 2.3.

Rezistența la Rezistența la Rezistența


Tipul prăjinii de Grad Tratamentul
rupere curgere admisibilă
pompare API Termic
[daN/cm2] [daN/cm2] [N/m2]
C-70
C 5800 4500 2025×105 normalizat
(35M16)
K-65
K 6500 5300 2385×105 normalizat
(20MoNi35)
D-84 normalizat și
D 8900 7440 3380×105
(41 MoCr11) revenit

Tabel 2.3. Caracteristicile principale ale oțelurilor pentru prajinile de pompare

La sondele în pompaj depunerea de parafină este mai accentuată în comparație cu cele


eruptive, datorită vitezei reduse a țițeiului în țevile de extracție. Curățirea mecanică a parafinei
din țevile de extracție se face cu ajutorul curățitoarelor de parafină (scrapere), montate la
intervale regulate de unu doi pași de prăjini de-a lungul zonei de depunere a parafinei (circa
800-1000 m). Un model de scraper este arătat în figura 2.5.

27
Figura 2.6. Curațitor elicoidal de parafină

La sondele cu adâncimi mari unde se utilizează pompe de tip P, pentru a nu pierde


țițeiul din țevile de extracție în timpul operației de deparafinare sau de rezolvare a unei ruperi
de prăjini de pompare, se folosește baioneta Donțov.

Figura 2.7. Baioneta Donțov.


a.dispozitivul baionetă cuplat; b.teaca baionetei; c.tija agățătoare cu aripioare

28
Prăjina lustruită este prăjina de sus care trece prin cutia de etanșare de la gura sondei și care
face legătura între garnitura de prăjini de pompare și dispozitivul de acționare a acestuia.
Prăjina lustruită trebuie să fie făcută dintr-un material superior celui folosit la construcția
prăjinilor obișnuite, din cauza următoarelor motive. Ea este solicitată nu numai la sarcinile
maxime care provoacă tensiuni, dar și la eforturi de flexiune repetate, din cauza mișcării
capului balansier; la fel, este expusă mai mult acțiunii mediului coroziv, datorită faptului că
vine, în mod alternativ în contact cu aerul și cu lichidul coroziv pompat.

2.6 Țevi de extracție

La sondele în pompaj, țevile de extracție sunt supuse la sarcini mai mari decât la sondele
eruptive, deoarece, pe lângă greutatea proprie și a echipamentului de fund intervine și
greutatea masei de lichid din interiorul țevilor, iar în cazurile accidentale de rupere a prăjinilor
– și greutatea acestora mărita cu forțele de inerție, care au valori ridicate dacă ruperea se
produce către sfârșitul cursei ascendente a pistonului. Pe de altă parte, datorită variației
periodice a eforturilor din țevi, ca urmare a transferului greutății lichidului alternative asupra
pistonului și țevilor de extracșie, în cursul unui ciclu de pompare, materialul din care sunt
construite țevile de extracție sunt supuse fenomenelor de oboseală. Uuzure țevilor de extracție
este este accentuată și de frecările existente în punctele de contact ale țevilor cu coloana de
exploatare sau cu garnitura de prăjini de pompare și de frecările dintre acestea și cuțitele de
deparafinare prevăzute în componența garniturii de prăjini. O altă cauză care contribuie la în
mod substanțial la creșterea uzurii, respectiv la micșorarea rezistenței materialului, este
mediul coroziv și abraziv în care lucrează.
Datorită cauzelor enumerate anterior, la sondele în pompaj de adâncime se folosesc de regulă
țevi de extracție cu capete îngroșate la exterior EUE (External Upset Ends), caracteristicile de
bază ale cărora sunt date în tabelul 2.5. Oțelurile folosite pentru țevile de extracție sunt de
calitate superioară, de tip H-40, J-55, C-75, N-80, P-105. Rezistențele admisibile ale acestor
oțeluri sunt enumerate în tabelul 2.4.

Marca oțel c a

- [daN/cm2] [daN/cm2]

29
Masa unitară a Dimaetrul interior
Diametrul exterior al îmbinării
țevii [kg/m] de trecere

Inclusiv îmbinare

[bar]
[kN]

bar [kgf/cm2]
bar [kgf/cm2]

API
Calitatea oțelului

Omega
Hydrill Cs

Hydrill CS

Omega
Extreme Line
J-55

N-80
C-75
H-40

API, EL, Omega


P-105

Diametrul șablonului [mm]

Extreme Line
Presiunea critică exterioară

Presiunea de probă standard


Forța de smulgere la limita de tracțiune

Presiunea interioară la limita de curgere


6,99 6,61 50,67 49,40 48,29 77,80 76,20 64,32 68,58 J-55 211 541 505 441
8,85 - 47,42 - 45,04 77,80 76,20 65,22 - C-75 703 985 807 728
8,85 - 47,42 - 45,04 77,80 76,20 65,22 - N-80 703 1052 856 764

30
7380
5620
5270
3870
2810

8,85 - 47,42 - 45,04 77,80 76,20 65,22 - P-105 703 1381 1159 915
9,67 9,18 62,00 60,32 59,62 93,17 88,90 77,42 81,79 J-55 211 510 478 613
9,67 9,18 62,00 60,32 59,62 93,17 88,90 77,42 81,79 C-75 636 696 589 780
12,95 12,58 57,48 - 55,00 93,17 92,08 78,68 - C-75 703 989 808 1081
9,67 9,18 62,00 60,32 59,62 93,17 88,90 77,42 81,79 N-80 682 743 626 819
12,95 12,58 57,48 - 55,00 93,17 95,08 78,68 - N-80 703 1054 858 1135
3354
2554
2395
1759
1277

9,67 9,18 62,00 60,32 59,62 93,17 88,90 77,42 81,79 P-105 703 974 846 980
12,95 12,58 57,38 - 55,00 93,17 95,08 78,68 - P-105 703 1384 1160 1359
13,84 13,12 76,00 74,17 72,82 114,3 107,95 93,99 98,17 J-55 211 419 461 789
13,84 13,12 76,00 74,17 72,82 114,3 107,95 93,99 98,17 C-75 611 669 568 1119
19,24 19,27 68,85 - 66,68 114,3 107,95 94,71 - C-75 703 998 808 1412
Tabel.2.4. Caracteristicile principale ale oțelurilor pentru țevile de extracție

13,84 13,13 76,00 74,17 72,82 114,3 107,95 93,99 98,17 N-80 654 714 603 1174
19,24 19,27 69,85 - 66,68 114,3 107,95 94,71 - N-80 703 1054 858 1669
19,24 18,65 69,85 - 66,68 114,3 107,95 94,71 - P-105 703 1384 1160 1998
12,93

12,93

12,56
13,80
13,80
19,24
13,80
19,24
19,24
6,89
8,83
8,83
8,83
9,58
9,58

9,58

9,58
API

12,56

12,56

12,56
13,11
13,11
18,63
13,11
18,63
18,63
6,59
8,56
8,56
8,56
9,17
9,17

9,17

9,17
Cu capete netede
Țevi de extracție

4,83
6,45
6,45
6,45
5,51
5,51
7,82
5,51
7,82
5,51
7,82
6,54
5,45
9,52
6,45
9,52
9,52
Grosiema peretelui [mm]

60,32

73,02
2 3/8

2 7/8

88,9

Diametrul exterior [mm/in]

Tabelul 2.5. Țevi de extracție îngroșate cu îmbinări API și cu îmbinări speciale

2.7 Pompe de extracție

După cum se știe, prăjinile de pompare transmit mișcarea alternativă verticală de la capul de
balansier, la pistonul pompei.
Pompa constituie partea fixă, fiind legată prin înșurubare (pompa TB) de tubing, sau printr-un
dispozitiv mecanic toplock (pompa P), fiind fixată la capătul de jos al țevilor de extracție. În
figura 2.7 se pot vedea pompe de extracție după API STD NAX.

In pompajul cu prăjini, pompele au rolul de a extrage prin intermediul supapelor fluidele din sondă.
În funcție de modul de introducere acestea se clasifică în 2 t ipuri :

- tip P care sunt introduse cu prăjinile

- tip TB , introduse cu țevile.

Cilindrul 1 este prevăzut la partea inferioară cu un scaun cu bilă 2, care îndeplinește rolul de supapă
de aspirație, numita și fixă și cu un piston cilindric 3.

Pistonul cilindric este de asemenea prevăzut cu un scaun cu bilă 4, reprezentand supapa de refulare.
Intreg ansamblul cilindru – piston este fixat etans la garnitura de tevi de extractie 6, scufundat in lichid
7

31
32
Fig. 2.8 Pompa de adâncimSimbolizarea pompelor de fund:

Fig.2.9 Simbolizarea pompelor de fund conform API

33
Pompele de extracție dupa standardul românesc, conform STAS 2986-66 se clasifică în:

 tip TB, cu piston metalic și cu cilindru din mai multe cămăși; corpul pompei se
introduce în sondă cu țevile de extracție, iar pistonul cu prăjinile de pompare;
 tip TI, cu piston cu garnituri de etanșare și cu cilindru dintr-o bucată; corpul pompei se
introduce cu țevile de extracție iar pistonul cu prăjinile de pompare;
 tip P, cu piston metalic mobil și cu cilindru din mai multe cămăsi; pompa completă se
introduce cu prăjinile de pompare.
Caracteristicile tehnice ale acestor pompe sunt prezentate în tabelul 2.6.

Tipul Dimensiunea Diametrul maxim al Numărul de cămăși Lungime piston


pompei pompei pompei [mm] de 1 ft [mm]
2 3/8 x 1 1/16
48,5
P 2 3/8 x 1 ¼ 9, 12, 15, 18, 20 1220
2 7/8 x 1 ½ 59,7
2 3/8 x 1 ¼
78
2 7/8 x 1 ¾ 5, 7, 9, 11, 13, 15,
TB 1220
2 7/8 x 1 ¼ 93 18
3 1/2 x 2 ¾ 115
2 3/4 x 1 ¼ 48,5
PCML 9, 12, 15, 18, 20 1220
2 7/8 x 1 ¾ 59,7

Tabel 2.6. Pompe de extracție conform STAS 2986-66 (caracteristici tehnice)

Simbolizarea pompelor se face conform cu schema din figura 2.8. De exemplu, o pompă de
adâncime, cu diametrul interior de 1 ¼ in, introdusă cu prăjini, cu un cilindru cu cămăși de 7
picioare (ft), lungimea extensiunilor de 4 picioare (ft), piston de 2 picioare (ft), și dispozitivul
de fixare jos cu cupe, pentru țevi de extracție de 2 3/8 in va fi simbolizată astfel:

2 3/8 x 1 1/4 RLBC 7 – 2 – 4


sau
20 – 125 RLBC 7 – 2 – 4.
Figura 2.8. Simbolizarea pompelor de extracție

34
CAPITOLUL III

ANALIZA FUNCȚIONĂRII SONDELOR ÎN

POMPAJ CONTINUU

Au fost preluate date de șantier, prezentând date de producție a unor sonde de pe


structura Băicoi . Au fost selectate 20 sonde. Datele au fost centralizate în tabelul 3.1.

35
Sonda Coloana Oglidna Interval U. P. Pompa Putere H Q i Q Q Cursa Frecventa L tronsoane tevi L tronsoane prajini
NR. ciment perforat piston motor fixare lichid Teor gaze 2 2 3 3/4' 7/8’ 1’
pompa 3/8 7/8 1/2
- Dc - Hp - - - L Ql i Qnet Qg S n
3 3 3
- in m M - in kW m m /zi % m /zi m /zi m cd/min m
X1 5 1/2 1536 1469- U.P 20- 22 1388 0.9 30 0.5 - 2 6.3 1398 1066 331 -
1427 7T 125-
2000- RHAC-
2000 10-4-
M 2-0
X2 12 1/4 2695 2601- U.P 20- 55 2519 3.6 70 0.9 - 1.5 6.6 1420 1099 1295 632 591
2599 9T 125-
2500- RHAC-
5500 10-3-
M 0-0
X3 5 1/2 509.6 509-450 U.P 20- 13 474 8.3 85 1 - 1.2 6.5 1455 1021 474
3T 125-
1200- RHAC-
1000 12-4-
M 0-0

36
X4 5¾ 2588 2568- U.P 20- 37 2474 22.3 80 3.7 - 3.5 6.6 1235 1239 1257 586 630
2513 12 T 150-
5000- RHAC-
7500 20-4-
M 0-0
X5 8 3/4 2700 2680- U.P 20- 45 2599 17 88 1.7 0.12 4.4 6.9 2589 1249 678 571
2611 15 T 150-
5000- RHAC-
10000 20-4-
M 0-0
X6 14 3/4 2591 2546- U.P 25- 45 2377 24 70 6 03 4.5 6.8 1527 814 792 762
2494 12 T 150- 1
5000- RHAC-
7500 20-
M 4-0-0
X7 6 5/8 751 722-632 U.P 25- 7.5 618 3 60 1 0.12 0.9 5.6 256. 602.7 524
5T 125- 5 6
1500- RHAC-
1000 8-3
M -0-0

37
X8 5 3/4 565 560-452 U.P 25- 7.5 352 0.8 40 0.4 - 0.8 6.5 352 352
3T 125-
1200- RHAC-
1000 8-3-0-
M 0
X9 5 3/4 1078 1042- U.P 25- 7.5 977 3 85 0.4 - 1.2 7.2 2180 662 314
1010 7T 125-
2000- RHAC-
2000 10-4-
M 0-0
X10 9 5/8 1362 1357- U.P 25- 37 1263 22.3 5 12.6 - 3.2 7.6 1263 708.6 251 303
1304 15 T 125-
5000- RHAC-
10000 10-4-
M 0-0
X11 5 3/4 1107 1104- U.P 25- 13 779 1.1 30 0.6 - 0.5 5.6 777 543 230
823 5T 125-
1500- RHAC-
1000 12-4-
M 0-0

38
X12 6 5/8 2609 2606- U.P 20- 37 2469 10 85 1.2 - 2.5 8.2 1501 986 1303 647 578
2582 12 T 150-
5000- RHAC-
10000 18-4-
M 0-0
X13 7 1575 1571- U.P 25- 22 1530 2 40 1 0.1 2 6.8 1530 1029 501
1566 9T 150-
4000- RHAC-
6000 12-4-
M 0-0
X14 5 3/4 1430 1396- U.P 25- 22 1242 5.2 10 3.4 0.3 2 7.4 1242 830 411
1385 7T 125-
2000- RHAC-
3500 14-4-
M 0-0
X15 5 3/4 1739 1733- U.P 20- 15 1705 4 25 2.5 - 2 6 1705 1705
1724 9T 125-
4000- RHAC-
7500 12-4-
M 0-0

39
X16 7 539 522-445 U.P 25- 11 428 3 60 1 - 1.5 5.7 428 428
5T 125-
1500- RHAC-
1000 14-4-
M 0-0
X17 7 748 748-726 U.P 25- 7.5 685 5.4 80 0.9 - 2 6 37.1 647 671
9T 125-
4000- THBC-
7500 10-3-
M 0-0
X18 5 1/2 420 424-419 U.P 20- 7 418 0.8 20 0.5 - 1 6.5 55.8 358 418
5T 125-
1500- RHAC-
1000 8-3-0-
M 0
X19 6 5/8 552 552-536 U.P 20- 7.5 496 8.4 40 1.4 - 1.2 7 496 436
3T 125-
1200- RHAC-
1000 10-3-
M 0-0

40
X20 5 3/4 1802 1512- U.P 20- 30 1610 2.2 50 0.9 - 2 6.5 1010 1181 428.9
1635 9T 125-
4000- RHAC-
6000 12-4-
M 0-0

41
3.1 Cursa Reală a Pistonului

Determinarea cursei reale a pistonului pompei este necesară la calculul debitului instalaţiei şi
a randamentului volumetric. Cursa reala a pistonului diferă de cursa de suprafaţă a prăjinii
lustruite.
Deplasarea pistonului în pompă este comandată de balansier prin intermediul garniturii
de prăjini de pompare. Dacă se consideră garnitura de prăjini ca un sistem elastic, legea de
mişcare a pistonului pompei va fi diferită de legea de mişcare a prăjinii lustruite la suprafaţă.
La cursa descendentă prăjinile coboară prin lichid sub acţiunea greutăţii proprii,
supapa fixă a pompei fiind închisă, iar supapa mobilă a pistonului deschisă.
La începutul cursei ascendente a prăjinii lustruite, greutatea coloanei de lichid din
ţevile de extracţie care acţiona asupra supapei fixe şi deci a garniturii de ţevi de extracţie, este
preluată de supapa mobilă şi va acţiona asupra pistonului şi implicit asupra garniturii de
prăjini de pompare.
Datorită acestui fapt, la începutul cursei ascendente se produce următorul fenomen: în
timp ce prăjina lustruită îşi efectuează cursa la suprafaţă, pistonul rămâne nemişcat în pompă
până în momentul în care se termină deformaţia elastică a prăjinilor de pompare şi ţevilor de
extracţie.
Rezultă că la cursa ascendentă pistonul preia treptat de pe ţevi greutatea coloanei de
lichid corespunzătoare secţiunii brute a acestuia. Ca urmare, prăjinile se alungesc cu o valoare
t, concomitent cu scurtarea ţevilor cu o valoare t. Între timp prăjina lustruită efectuează o
deplasare egală cu (p + t).
În tot acest interval de timp pistonul stă fix în pompă, pompa şi pistonul deplasându-se
simultan pe distanţa ţ. Abia din acest moment pistonul se deplasează în pompă.
La viteze mari de pompare apar deformaţii suplimentare datorită forţelor de inerţie şi
fenomenelor vibratorii. În timpul unui ciclu de pompare forţele de inerţie din prăjini au valori
şi sensuri diferite.
De aceea, nici deformaţia elestică a prăjinilor în timpul cursei ascendente nu va fi
egală cu deformaţia elestică în timpul cursei descendente.La sfârşitul cursei decsendente,
capul de balansier s-a oprit, datorită forţelor de inerţie sub propria greutate tind să-şi continue
cursa în jos mărind deplasarea pistonului în pompă. La sfârşitul cursei ascendente, forţele de
inerţie sunt îndreptate în sus, prin urmare produc o micşorare a deformaţiei elestice a

42
prăjinilor.După ce capul de balansier s-a oprit, prăjinile tind să-şi continue cursa în sus,
mărind deplasarea pistonului în pompă.
Suma valorilor absolute ale acestor două deformaţii reprezintă creşterea cursei reale a
pistonului datorită forţelor de inerţie.

În cazul unei garnituri unice se utilizează următoarea relaţie:

 2.27 2
S r  S 1  10  L  n     , [m]
 10 

În cazul garniturilor de prăjini combinate este valabilă următoarea relaţie:

 2.65 2
S r  S 1  10  L  n     , [m]
 10 

Se poate folosi și relația următoare, pentru ambele tipuri de garnituri:

 b 3  n  n l pi 
S r  S 1    l pi  q pi      , [m]
 2 gE  i 1  i 1 a pi 


unde w este viteza unghiulară a manivelei și se calculează cu relația :

 n
 , [rad/s]
30

Alungirea totală se calculează cu relația:

Pl  n l pi n
l 
    ti , [m]
E  i 1 a i 1 a ti

 pi 

Greutatea coloanei de lichid ce acționează pe secțiunea brută a pistonului:

P1 = amFpL, [da/N]

unde am este greutatea specifica a coloanei de lichid, și se calcuează cu relația:

am = am∙g, [daN/m3]

am = t(1-i) +a· i, [Kg/m3]

43
Alungirea totală este dată de alungirea țevilor si alungirea prăjinilor însumate:

=p+t, [m]

S-au folosit următoarele notații:

Sr – cursa reală a pistonului, [m]

S – cursa pistonului la suprafaţă, [m]

 - alungirea elastică totală, [m]

p – alungirea elastică a garniturii de prăjini, [m]

t – alungirea elastică a garniturii ţevilor de extracţie, [m]

 - viteza unghiulară a manivelei, [rad/s]

n – numărul de curse duble pe minut ale prăjinii lustruite, [cd/min]

E – modulul de elasticitate longitudinal, [daN/cm2]

Pl – sarcina creată de coloana de lichid asupra pistonului, [daN]

lpi – lungimea tronsonului de prăjini „i”, [m]

qpi – masa unitară a tronsonului de prăjini “i”, [kg/m]

api – aria secţiunii metalice a tronsonului de prăjini „i”, [cm2]

lti – lungimea tronsonului de ţevi de extracţie „i”, [m]

ati – aria secţiunii metalice a tronsonului de ţevi de extracţie „i”, [cm2]

L – lungimea garniturii de prăjini de pompare, [m]

am – greutatea specifică a lichidului extras, [daN/m3]

am – densitatea lichidului extras, [Kg/m3]

t – densitatea ţiţeiului extras, [Kg/m3]

a – densitatea apei de zăcământ, [Kg/m3]

44
i – procentul de impurităţi, [%]

g – acceleraţia gravitaţională, [m/s2

3.2 Sarcinile din Prăjina Lustruită

Cnoaşterea cât mai exactă a sarcinilor care acţionează în prăjina lustruită reprezintă o
importanţă deosebită, întrucât în funcţie de valoarea acestora se alege instalaţia de pompare şi
se estimează contragreutăţile de echilibrare. Sarcinile care acţionează asupra prăjinii lustruite
şi asupra unităţii de pompare în timpul unui ciclu de pompare se împart în patru categorii:
- statice
- dinamice
- de frecare
- accidentale
Sarcinile statice Ps, sunt constatate la cursa ascendentă, respectiv descendentă şi sunt date de:
- greutatea proprie a garniturii de prăjini scufundată în lichid
- greutatea coloanei de lichid care acţionează pe secţiunea brută a pistonului
- forţa de flotabilitate datorită submergenţei dinamice
Deoarece forţa de flotabilitate are o valoare mică, în calculele practice ea se neglijează.
Sarcinile dinamice Pd, care apar datorită variaţiei ca mărime şi ca sens a vitezei maselor în
mişcare sunt date de forţele de inerţie a garniturii de prăjini de pompare şi a coloanei de
lichid, şi forţele datorită vibraţiilor din garnitura de prăjini. Fenomenele vibratorii apar ca
urmare a preluării şi înlaturării relativ bruşte a greutăţii coloanei de lichid de pe piston. Aceste
forţe sunt mici şi greu de determinat şi de aceea se neglijează.
Forţele de frecare Pf, provin din frecarea prăjinilor în ţevile de extracţie, din frecarea
pistonului în cilindrul pompei, din frecarea prăjinilor în lichid şi din frecarea lichidului în
ţevile de extracţie. Sarcinile accidentale provenite din şocuri sunt rezultatul acţiunilor
mecanice din sistemul de pompare.
În calculul sarcinilor din prăjina lustruită la sondele analizate s-a ţinut seama atât de sarcinile
statice cât şi de cele dinamice. Acest sistem de calcul oferă o precizie mai mare, valorile
calculate astfel apropiindu-se de cele obţinute cu ajutorul dinamografelor.
Formulele pentru calculul sarcinilor maxime şi minime din prăjina lustruită furnizate de
literatura de specialitate sunt:

45
Pmax = Pl + (b+masc)·Pp, [daN]

Pmin = (b - mdesc)·Pp, [daN]

Factorul de flotabilitate are formula de calcul:

 am
b  1
 OL

Factorii dinamici la cursa ascendentă masc și la cea descendentă mdesc, se calculează astfel:

S  n2  r 
masc  1  
1790  l 

S  n2  r 
mdesc  1  
1790  l 

Astfel, sarcina din prăjina lustruită este:

n
Pp=  l pi  qpi, [daN]
i 1

Notaţii folosite:

Pmax – sarcina maximă din prăjina lustruită, [daN]

Pmin – sarcina minimă din prăjina lustruită, [daN]

b – factor de flotabilitate (de plutire)

Pp – greutatea garniturii de prăjini de pompare, [daN]

γOL – greutatea specifică a oţelului, [daN/m3]

masc – factor dinamic la cursa acsendentă

mdesc – factor dinamic la cursa descendentă

r – raza manivelei unitătii de pompare, [m]

l – lungimea bielei unităţii de pompare, [m]

46
3.3 Randamentul Volumetric

Randamentul volumetric este raportul dintre debitul real produs de pompă şi debitul teoretic
calculat în raport cu lungimea cursei reale a pistonului.
Randamentul volumetric este influenţat de mai mulţi factori care depind sau nu de pompă,
cum ar fi:
- separarea gazelor din lichidul care intră în pompă,
- proprietăţile fizice ale lichidului pompat,
- submergenţa pompei,
- starea mecanică şi etanşeitatea pompei,
- condiţiile de pompare.
Prezenţa gazelor în lichid influenţează foarte mult randamentul volumetric al pompei. Gazele
libere care pătrund în pompă odată co ţiţeiul, sau gazele care ies din soluţie în interiorul
pompei la aspiraţia fluiduluimicşorează randamentul volumetric de fund al pompei, pe de o
parte pentru că ocupă loc în cilindrul pompei şi pe de altă parte pentru că întârzie deschiderea
supapelor.
Debitul teoretic este afectat de un coeficient numit randament total.Din produsul debitului
teoreticcu randamentul total se obţine valoarea debitului total real produs de sondă.
Jocul dintre piston şi cămaşa pompei dă naştere unor pierderi de lichid, ca urmare a scurgerii
unei cantităţi din lichidul aflat deasupra pistonului, de aceea s-a introdus în calculul debitului
teoretic coeficientul de randanment  = 0,90,95 pentru acoperirea acestor pierderi.
Alungirea şi deci în ultimă instanţă cursa reală a pistonului provoacă o micşorare a
volumului aferent acumulării lichidului, introducându-se noţiunea de randament de cursă c
al cărui efect se face simţit cu atât mai mult cu cât alungirile elestice ale garniturii de ţevi de
extracţie şi al prăjinilor de pompare sunt mai mici.
Important este şi efectul gazelor ce ies din soluţie în interiorul pompei. Acestea
provoacă o micşorare a cantităţii de lichid care pătrunde în pompă putând chiar să o blocheze
temporar. Efectul este temporar deoarece blocându-se pompa, în spaţiul inelar din sondă
creşte nivelul lichidului, creşte presiunea sub piston, iar pompa reîncepe să aspire şi să
refuleze lichid, instalaţia funcţionând însă sub capacitatea ei. Pentru acest motiv s-a introdus
noţiunea de randament de umplere u ale cărei valori pot varia în limite foarte largi funcţie
de prezenţa în cantitate mai mare sau mai mică a gazelor şi de prezenţa sau absenţa unui
separator bine dimensionat.

47
Randamentul volumetric se calculează cu următoarea relaţie:

Qextr
v   100 , [%]
Qinst

unde:
Qinst = 1440FpSn, [m3/zi]
 = usc

u – randamentul volumetric al pompei

Qextr – debitul de lichid extras, [m3/zi]

Qteor – debitul teoretic, [m3/zi]

u – randament de umplere, u = 0,90,95

s – randament ce ţine seama de scurgerile de lichid între piston şi pompă,

s= 0.90,95

c – randament de cursă,

c = Sr /S, [%].

3.4 Analiza Regimului de Funcționare pentru Sonda X1

Pentru calculul cursei reale a pistonului, se determină pe rând:

- greutatea specifică a amestecului, am:

( ) ( ) ⁄

- greutatea coloanei de lichid care acţionează pe secţiunea brută a pistonului, Pl:

48
- alungirea totală, :

( )

( ) ( )

( )

- cursa reală a pistonului Sr, va fi:

( ) ( )
* + * +

- sarcina din prăjina lustruită, Pp:

( ) ( )

- factorul de flotabilitate, b:

- viteza unghiulară a manivelei, w:

49
- cursa reală a pistonului Sr:

* ( )+

* ( )+

Se alege max( ). Deci Sr = 1,768 m.

Factorii dinamici la cursa ascendentă şi descendentă:

( ) ( )

( ) ( )

Sarcina maximă şi minimă din prăjina lustruită:

( ) ( )

( ) ( )

Calculul randamentului volumetric:

- debitul teoretic, Q teor :

unde:

-  s - randamentul de pierderi de lichid(între piston şi cămăşi, mufe)

50
 s = 0,9

-  u - randamentul volumetric de umplere

u  1

- randamentul volumetric  v , va fi:

Observație:

- Sonda are un randament mai mic de 50 %, în conluzie se va supune unei operații


de reproiectare.

51
3.5 Centralizarea Datelor de Analiză
Același procedeu s-a aplicat și sondelor 2 – 20. Datele obținute au fost centralizate în tabelul

Sonda/ H fixare Impuritati Lungimea Lungimea Debit Densitatea Greutatea Alungirea Cursa Greutatea Factorul de Sarcina Debitul Randamentul
Nr. bielei manivelei extras coloanei totala reala a garniturii flotabilitate maxima teoretic
de lichid pistonului de prăjini la de
de prajini lichid
pompare
m % m3/zi Kg/m3 daN m m daN daN m3/zi %
X1 1388 30 2400 965 0.9 860 9885.65 0.27 1.76 3645.54 0.88 4434.9 11.46 7.84
X2 2519 70 3000 740 3.6 860 19427.81 0.91 0.69 7579.1 0.87 8908 4.70 76.53
X3 474 85 1440 575 8.3 860 3760.65 0.039 1.46 1147.08 0.86 1432.4 9.94 83.46
X4 2474 80 3770 1095 22.3 860 28002 1.28 2.46 7549.66 0.87 10206 24.05 92.71
X5 2599 88 3770 1363 17 860 29858 1.34 3.42 7581.1 0.86 10782 34.48 49.30
X6 23771 70 3770 1245 24 860 26398 0.96 3.84 7690.4 0.87 10546 38.49 62.34
X7 618 60 1440 432 3 860 4675.13 0.081 0.82 3144.12 0.87 3285.9 4.77 62.79
X8 352 40 1440 385 0.8 860 2558.97 0.018 0.88 851.84 0.88 1023.1 5.08 15.73
X9 977 85 2400 595 3 860 7751.38 0.184 0.86 2613.12 0.86 3161.5 7.62 39.34
X10 1263 5 3770 1007 22.3 860 8529.42 0.19 3.08 3782 0.88 4710.9 24.02 92.81
X11 779 30 1440 243 1.1 860 5548.21 0.08 0.41 2054.66 0.88 2390.5 2.41 45.52
X12 2469 85 3770 790 10 860 28207.74 1.32 1.44 7641.08 0.86 10335 16.99 58.824

52
X13 1530 40 3300 690 2 860 16016.81 0.475 1.58 4103.4 0.88 5472.1 15.89 12.58
X14 1242 10 2400 965 5.2 860 8479.24 0.20 1.84 3332.02 0.88 4092.6 13.97 37.21
X15 1705 25 3300 690 4 860 12017.59 0.33 1.72 5490.1 0.88 6324.1 10.63 37.60
X16 428 60 1800 715 3 860 3237.79 0.022 1.47 1378.16 0.87 1583.3 8.67 34.56
X17 685 80 3300 690 5.4 860 5384.15 0.059 1.94 2160.62 0.87 2525.5 12.03 44.87
X18 418 20 1440 480 0.8 860 2915.41 0.02 0.98 1345.96 0.88 1525.8 6.56 12.18
X19 496 40 1440 575 8.4 860 3605.82 0.02 1.17 1403.92 0.88 1661.6 8.47 99.16
X20 1610 50 3300 690 2.2 860 11941.9 0.34 1.71 4236.18 0.87 5156.8 11.42 19.25

Tabelul. Centralizarea datelor obținute în urma analizei datelor de producție

Concluzie

- Sondele care au un randament mai mic de 50 %, se vor supune operației de reproiectare al sondelor cu ajutorul pompajului de
adâncime pentru cresterea randamentului.

53
CAPITOLUL IV

REPROIECTAREA REGIMULUI DE FUNCȚIONARE AL


SONDELOR ÎN POMPAJ DE ADÂNCIME

4.1 Generalități

În urma efectuării analizei datelor de producție la sondele propuse, s-a calculat


randamentul acestor sonde. În capitolul dat se va urmări un proces de reproiectare pentru
sondele ce au prezentat randamente mai mici de 70 %. Cu acest scop, se va dimensiona,
pentru fiecare sondă în parte, o garnitură de prăjini de pompare diferită de cea existentă și
se vor calcula parametrii de lucru reproiectați.
Ca rezultat al operației de reproiectare, se așteaptă ca debitul sodnelor supuse
acestei operații să crească în comparație cu debitele actuale.

4.2 Metodologia de calcul pentru reproiectarea regimului de funcționare


al sondelor în pompaj de adâncime

Calculul frecvenţelor periculoase şi nepericuloase

Când pistonul preia greutatea coloanei de lichid şi astfel la toată cursa în sus,
garnitura de prăjini este întinsă tocmai ca un resort solicitat la întindere.
La începutul cursei descendente, toată greutatea lichidului este preluată de ţevi,
garnitura eliberându-se de forţa ce o solicită la întindere. Ca atare, în garnitura de prăjini de
pompare, se stabileşte un regim de unde staţionare cu lungimea de undă de λ = 4L.
Fenomenele vibratorii explică unele anomalii ale dinamogramelor şi unele ruperi
ale prăjinilor de pompare. Valoarea maximă a fenomenului vibrator este la piston.

54
Când pistonul ajunge la cota cea mai de jos, sub influenţa oscilaţiilor libere ale
acestuia şi coloana de lichid preia în masa sa aceste oscilaţii. Trebuie specificat că datorită
frecărilor dintre ţevi şi prăjini, aceste oscilaţii se amorsează in timp.
Dacă oscilaţiilor libere provocate de resort, li se adaugă oscilaţiile forţate
provocate de mişcarea capului balansier, îndeplinindu-se condiţia ca cele două oscilaţii să
fie egale, sau multiplii una faţă de cealaltă şi în concordanţă de fază, se produc fenomene
de sincronism, oscilaţiile întărindu-se reciproc şi ducând în final la ruperea garniturii de
prăjini de pompare. De aceea este necesar să stabilim un număr de curse la prăjina
lustruită, astfel încât aceste fenomene de sincronism să nu se producă.
Acest număr de curse recomandat poate fi stabilit fie folosind o diagramă, fie
folosind calculul analitic de mai jos:

76500
ni  ,
cd
Ni  L min

cd
n I  ni  ni 1 ,
min

unde:
nI - frecvenţe periculoase
ni - frecvenţe nepericuloase
N - raportul frecvenţelor oscilaţiilor libere şi a celor forţate (N = 1..6)
L - adâncimea de fixare a pompei

În urma calculelor, se alege frecvența imediat superioară frecvenței minime date de


instalația sondei actuale.

Alegerea pompei și a unității de pompare

Din motive economice se urmărește o reproiectare a regimului de funcționare, cu


păstrarea unității de pompare existente la sondă și cu pompa actuală. Se redimensionează
doar garnitura de prăjini și de țevi de extracție.

Pompele folosite sunt de tip P 2 3/8 x 1 1/4.

55
Cursa de suprafață a pistonului și numărul de curse

Calculul analitic al cursei reale a pistonului se face în funcție de aria pistonului pompei, Ap,
și de randamentul instalației α, care depinde de adâncimea de fixare a pompei:
- pentru H > 2500 m, α = 0,5..0,6
- pentru H < 2500 m, α = 0,6..0,8.
Condiția este ca Sn să fie ma mic de 33.

unde:
- Apist – aria pistonului pompei
- Ql – debitul de lichid al sondei

Știind valoarea frecvenței determinate la punctual 4.2.1, se determină cursa de


spruafață:

În funcție de Sc se alege, din fișa unității de pompare, cursa standardizată S, imediat


superioară valorii Sc.

Dimensionarea garniturii de prăjini de pompare

Dintre toate elementele utilajului de pompare, prăjinile sunt cele mai solicitate. De
aceea, prăjinile reprezintă elementul care limitează adâncimea de pompaj.
Din punct de vedere calitativ, eforturile din prăjinile de pompare, pot fi analizate şi
stabilite.
Din punct de vedere calitativ însă, din cauza condiţiilor de lucru, este foarte greu să
se calculeze aceste eforturi.
Diametrul prăjinilor este determinat de adâncimea sondei, de diametrul ţevilor de
extracţie în care lucrează. Adâncimea şi felul întocmirii garniturii care poate fi:
- garnitură cu secţiune uniformă
- garnitură combinată.

56
Mediul în care se vor lucra prăjinile,determină materialul din care sunt
confecţionate. La calculul garniturii de prăjini de pompare, se ţine seama de următoarele:
- greutatea proprie a prăjinilor trebuie să fie minimă, pentru sarcina
admisibilă la prăjina lustruită;
- alungirea garniturii trebuie să fie minimă pentru a avea o pierdere de
cursă cât mai mică;
- secţiunea prăjinilor şi materialul lor, trebuie alese astfel încât să
reziste solicitărilor produse în timpul funcţionării, chiar şi la
eventualele schimbări ale condiţiilor de lucru (inundare,creşterea
debitului, etc).
Se folosesc mai multe metode de dimensionare a garniturii de prăjini de pompare.
În mod curent, calculul prăjinilor se face static sau pe baza rezistenţei la oboseală a
ţiţeiului.
Alegerea diametrului şi lungimea tronsoanelor se face prin metoda statică în două
ipoteze:
- garnituri de greutate minimă
- garnituri de egală rezistenţă.

Stabilirea lungimii tronsoanelor prin metoda eforturilor unitare maxim admisibile

Principiul acestei metode constă în determinarea punctului (plecând de jos în sus) în


care efortul unitar maxim din prăjină este egal cu efortul unitar admisibil. Deasupra acestui
punct, se ia o prăjină de diametru standardizat, imediat superior, determinându-se un alt

punct în aceleaşi condiţii. Se repetă până când l pi  L . Dacă l pi  L , atunci se

corectează lungimea tronsoanelor până când l pi  L.


Prin această metodă de dimensionare se realizează economie de material şi se
reduce sarcina în prăjina lustruită, însă datorită deformaţiilor elastice ale garniturii, se
micşorează cursa reală a pistonului pompei.

p l  L   am  F p , [N]

 am
b  1
o

57
S  n2 r
masc  (1  )
1790 l

 ad  ( f p1  p1 )
l p1  , [m]
q p1 (b  masc )

 ad  ( f p 2  f p1 )
l2  , [m]
q p 2 (b  masc )

 ad  ( f p 3  f p 2 )
l p3  , [m]
q p 3 (b  masc )

Dacă l pi  L , atunci se face corecţia tronsoanelor:

 L 
l p1  1    l p1 , [m]
 L 

 L 
l p 2  1    l p2 , [m]
 L 

 L 
l p 3  1    l p 3 , [m]
 L 

unde: L  l pi L

Eforturile unitare maxime şi minime din garnitura de prăjini


pl N
 min  , [ ]
1
f p1 cm 2

pl  l p1  q p1  (b  masc ) N
 max  , [ ]
1
f p1 cm 2

pl  l p 2  q p 2  (b  masc ) N
 min  , [ ]
2
f p2 cm 2

58
 2 
pl    l pi  q pi   (b  masc )
 max   1  , [
N
]
2
f2 cm 2

 3 
pl    l pi  q pi   (b  masc )
 min   1  , [
N
]
3
f3 cm 2

 3 
pl    l pi  q pi   (b  masc )
 max   1  , [
N
]
3
f3 cm 2

Dacă l pi  L , atunci în formulele date, l pi  l pi unde:

 ad - efortul unitar admisibil al materialului din care sunt confecţionate


prăjinile de pompare.

Dimensionarea coloanei de ţevi de extracţie

În alegerea ţevilor de extracţie în afara calcului de rezistenţă, se ţine cont,


dimensionând de la suprafaţă spre talpa sondei, de adâncimea de depunere a parafinei (de
la această adâncime şi până la suprafaţă se menţine un diametru constant) şi de
posibilitatea de prindere a prăjinilor de pompare, în eventualitatea că acestea s-au rupt la
puţ.
Astfel pentru a permite deparafinarea mecanică a ţevilor de extracţie, se impune un
diametru constant pe o adâncime de circa 1000 m, pentru a avea diametrul constant cu
scopul de a permite efectuarea operatiei de deparafinare. Se verifică dacă schimbarea
diametrului la prăjini se face în același punct cu schimbarea diametrului la țevi. Dacă se
constată acest lucru, se mărește lungimea tronsonului de țevi cu cel puțin 10 m.

Eforturile unitare maxime şi minime din ţevi

3 3
p p   l pi q pi sau p p   l pi q pi , [N]
i 1 i 1

59

Fti  d ti2 , [cm2]
4

pl  ( Ft1  f p1 )  am  lam  ( Ft1  f p 2 )  am  l p 2  ( Ft1  f p3 )  am  l p3 , [N]

pl  ( Ft1  f p1 )  am  lam


  ( Ft1  f p 2 )  am  l p 2  ( Ft1  f p3 )  am  l p3 , [N]

pl  ( Ft 2  Ft1 )  am  lt 2 , [N]

pl  p p N
 min1  , [ ]
f t1 cm 2

pl  p p  l t1 qt1 N
 max 1  , [ ]
f t1 cm 2

pl  pl  p p  l t1 qt1 N


 min 2  , [ ]
ft2 cm 2

2
pl  pl  p p   lti qti
N
 max 2  i 1
, [ ]
ft2 cm 2

Calculul analitic al cursei reale a pistonului

 2 l pi 
S ' r  S  1  ( l pi  q pi )( )  
, [m]
 2 gE q pi 

pl l pi l
 (   ti ) , [m]
E a pi ati

pentru garnitură combinată:

 2,65 
S r  S  1  10 ( L  n)   , [m]
 10 

pentru garnitură unică:

 2,25 
S r  1  10 ( L  n)  
 10 
60
, [m]

pl  am  g  Fp  L , [N]

am  (1  i) am  i  a , [ ]
kg
m3

unde:
- S - cursa prăjinii lustruite
- Sr - cursa reală a pistonului
- λ - alungirea elastică totală
- n - numărul de curse duble/minut ale prăjinii lustruite
- E - modulul de elasticitate longitudinal
- pl - sarcina creată de coloana de lichid asupra lichidului
- lpi - lungimea tronsoanelor de prăjini
- fpi - secţiunea prăjinilor
- qpi - greutatea unitară a prăjinilor
- lti - lungimea ţevilor de extracţie
- fti - secţiunea ţevilor de extracţie
- Fp - secţiunea pistonului
- L - lungimea garniturii de prăjini de pompare
- ρam - densitatea lichidului extras
- ρt - densitatea ţiţeiului extras
- ρa - densitatea apei de zăcământ
- i - procentul de impurităţi
- g - acceleraţia gravitaţională

Randamentul instalației reproiectate

Randamentul volumic sau de umplere, joacă un rol important în aprecierea


funcţionării corecte sau defectuoase a pompei de adâncime.

Qext
   100
Qteor

61
unde:

( )

Qteor  1440  Fp  max( Sr , Sr , )  n s u ,


3
[m ]
zi

 u  1;  s  0,9 .

- Qext - debitul de lichid extras


- Qteor - debitul teoretic
- ην - randamentul volumic
- ηs - randamentul de scurgeri
- ηc - randamentul de cursă

Sarcinile din prăjina lustruită

În cursul unui ciclu de pompare, asupra prăjinii lustruite acţionează greutatea


proprie a garniturii de pompare afectată de factorul de plutire, greutatea coloanei de lichid
care este ridicată de pistonul pompei, forţele de frecare provenite din frecarea prăjinilor în
ţevile de extracţie, de frecarea pistonului în cilindrul pompei şi de rezistenţa hidraulică
datorată mişcării lichidului în ţevile de extracţie. Aceste forţe, constante la ambele curse,
sunt forţe (sarcini) statice.
În cursul aceluiaşi ciclu de pompare, masa de mişcare, reprezentată şi garnitura de
prăjini de pompare şi lichidul din se mişcă cu acceleraţii diferite, apărând ca urmare forţe
de inerţie numite sarcini dinamice.
În calculul sarcinilor din prăjina lustruită, la sondele analizate, am ţinut cont atât de
sarcinile dinamice cât si cele statice.
Acest sistem de calcul oferă o precizie mai mare, valorile calculate în acest sistem
apropiindu-se de cele obţinute cu ajutorul dinamografelor.

pmax  pl  (b  m,asc ) p [N]

pmin  p p (b  mdesc ) , [N]

62
 am
b 1
0

S  n2 r
masc  (1  )
1790 l

S  n2 r
mdesc  (1  )
1790 l

p p   l pi  q pi , [N]

i i kg
 am  (1  ) t   a , [ ]
100 100 m3

unde:
- pmax - sarcina maximă din prăjina lustruită
- pmin - sarcina minima din prăjina lustruită
- b - factor de plutire
- ρo - densitatea oţelului
- masc - factor dinamic la forţa ascendentă
- mdesc - factor dinamic la forţa descendentă
- r - lungimea manivelei unităţii de pompare
- l - lungimea bielei unităţii de pompare
- pp - greutatea garniturii de prăjini de pompare.

Calculul cuplului maxim la reductor

Pentru a calcula cuplul maxim la reductor, s-au propus diferite relaţii de calcul. Am
folosit formula recomandată de normele A.P.I. Dat fiind erorile ce se comit cu această
metodă aproximativă, se recomandă ca, reductorul ales, cuplul maxim să fie mai mare
decât cel calculat anterior cu (15…20)%.

S
C max  0,4  Pmax , [Nm]
2

63
C min ales  (1,15...1,25)  C max , [Nm]

unde:
Cmax - cuplul maxim la reductor
Pmax - sarcina maximă la prăjina lustruită
S - cursa prăjinii lustruite
Cmin ales - cuplul minim al reductorului ales

Puterea nominală a motorului electric

[kW]

Echilibrarea unității de pompare

Se calculează greutatea totală a contragreutăților, Gm:

, [N]

Apoi se determină distanța de la centrul de rotație la centrul de gretuate R1:

, [N]

unde:

- Gm – greutatea toatlă a contragreutăților


- r – lungimea manivelei

4.3 Calculul de reproiectare pentru Sonda X1

Sonda este echipată cu o unitate de pompare de tip Vulcan UP-7T-2000-2000M, iar


pompa din echipare este de tip P 23/8×11/4.
 Sarcina maximă la prăjina lustruită: 7 000 daN
 Cuplul maxim la reductor: 2 000 daN×m
 Lungimea cursei, S: 900, 1200, 1500, 2000, mm

64
 Numărul minim și maxim de curse duble pe minut, n: 6,3..15 cd/min
 Raportul de transmitere al reductorului: 1:36.1
 Lungimea bratului anterior, a: 2 200 mm
 Lungimea bratului posterior, b: 2 200 mm
 Lungimea bielei, l: 2 400 mm
 Raza manivelei, r: 445, 595, 735, 965. mm
 Numărul și greutatea contragreutăților: 4×700 daN
 Greutatea aproximativă: 9 600 daN

Calculul frecvențelor periculoase

76500
nI  , [cd/min]
NL

76500
n1   55.115 [cd/min]
1 1388

76500
n2   27.558 [cd/min]
2  1388

76500
n3   18.372 [cd/min]
3  1388

76500
n4   13.779 [cd/min]
4  1388

76500
n5   11.023 [cd/min]
5 1388

76500
n6   9.186 [cd/min]
6 1388

65
Calculul frecvențelor nepericuloase

n I  n i  n i 1

n I  55.115  27.558  38.972 [cd/min]

n II  27.558  18.372  22.501


[cd/min]

n III  18.372  13.779  15.91 [cd/min]

n IV  13.779  11.023  12.324 [cd/min]

n V  11.023 9.186  10.063 [cd/min]

Se alege n = 10.063 cd/min.

Determinarea produsului „Sn”

Condiția este ca Sn<33

Pompă P 23/8×11/4

Se alege din fișa unității de pompare cursa standardizată: S = 900 mm =0.9m.


Dimensionarea garniturii de prăjini de pompare

Oțelul ales este 35M16 și are σa = 2025  105 N/m2

( ) ( )

66
( ) ( )

Greutatea coloanei de lichid care acţionează pe secţiunea brută a pistonului:

Factorul de flotabilitate, b:

Calculul propriu-zis al lungimii tronsoanelor de prăjini de pompare:

( ) ( )

( ) ( )
( ) ( )

( ) ( )
( ) ( )

Se verifică dacă l pi < L:

Se redistribuie Δlp la fiecare tronson de prăjini:

67
( ) ( )

( ) ( )

( ) ( )

Se aleg trei tronsoane de prăjini de pompare cu următoarele caracteristici:

 diametrul dp1 = 3/4 in, secţiunea ap1 = 2,85·10-4 m2, qp1 = 2,42 kgf/m = 24,2 N/m
 diametrul dp2 = 7/8 in, secţiunea ap2 = 3,87·10-4 m2, qp2 = 3,22 kgf/m = 32,2 N/m
 diametrul dp3 = 1 in, secțiunea ap3 = 5,067·10-4 m2, qp3 = 4,16 kgf/m = 41,6 N/m.

Eforturile unitare maxime şi minime din garnitura de prăjini de pompare

Variația eforturilor în garnitura de prăjini de pompare:

( ) ( )

( ) ( )

( ) ( )

68
( ) ( )

( ) ( )

Graficul de variație al eforturilor în garnitura de prăjini de pompare este prezentat

în figura 4.1.

Efortul unitar, daN/cm2


0 200 400 600 800 1000
0

100
Lungime tronsoane prăjini, [m

200

300

400

500

600

700

800

900

1000

69
Figura 4.1. Variația eforturilor în garnitura de prăjini de pompare

Eforturile unitare maxime şi minime din ţevile de extracţie

Se proeictează o garnitură de țevi de extracție din două tronsoane:

lt2 = 700 m, de1 = 3 1/2 in = 0,0889 m, di1 = 0,076 m, qt1 = 138 N/m

lt1 = L - lt2 = 1388 – 700 = 688m, de2 = 2 7/8 in = 0,073 m, di1 = 0,062 m, qt1 = 95,8 N/m

( )

( )

( )

( )

( )

70
( ) ( )

( ) ( )

Se alege oțel pentru țevi P-105 cu : σa = 3 354 × 105 N/m2

Graficul de variație al eforturilor în garnitura de țevi de extracție este prezentat în

figura 4.2.

Efortul unitar, daN/cm2

0 500 1000 1500 2000


0

200
Lungime tronsoane țevi, [m]

400

600

800

1000

1200

1400

1600

Figura 4.2. Variația eforturilor în garnitura de țevi de extracție

71
Cursa reală a pistonului

- Alungirea prăjinilor

( )

- Alungirea țevilor

( )

- Alungirea totală

( )
* +

( )
* +

Sarcinile din prăjina lustruită

( ) ( )

( ) ( )

Sarcina maximă din prăjina lustruită este Pmax = 3.891 × 104 N, care este mai mică
de Pinst = 7 × 104 N, deci instalația de pompare este bine aleasă.

72
Verificarea capacităţii de producţie a instalaţiei proiectate

- debitul teoretic, Q teor :

unde:

 s = 0,9

u  1

- randamentul instalației  , va fi:


inst

Calculul cuplului maxim la reductor

- lungimea brațului anterior a = 2000 mm

- lungimea brațului posterior b = 2200 mm.

( ) ( )

( )

( )

Cuplul maxim admisibil al unității de pompare aste Cmax = 2000 kgf×m, mai mare ca Cmax
calculat, deci instalația este bine aleasă.

73
Puterea nominală a motorului electric

Echilibrarea unității de pompare

Se calculează greutatea totală a contragreutăților, Gm:

Se determină distanța de la centrul de rotație la centrul de gretuate R1:

Același algoritm a fost folosit și pentru reproiectarea a sondelor cu radanmentul mai mic de
50%, iar datele rezultate au fost centralizate în tabelul

74
S X8 X9 X13 X15 X16 X18 X20

Lf [m] 352 977 1530 1705 428 418 1610


Pompa 25-125- 25-125- 25-150- 20-125- 25-125- 20-125- 20-125-
RHAC-8-3- RHAC- RHAC-12- RHAC-12- RHAC-14- RHAC- RHAC-12-
0-0 10-4-0-0 4-0-0 4-0-0 4-0-0 8-3-0-0 4-0-0

U.P U.P 3T U.P U.P U.P 9 T U.P 5 T U.P 5T U.P 9T


1200-1000 7T 2000- 9T 4000- 4000- 1500-1000 1500- 4000-6000
M 2000 M 6000 M 7500 M M 1000 M M
Sc 0.163 1.696 1.773 3.947 0.743 0.194 2.051
Sstas 400 2000 2000 4000 900 500 2660
lp1 1847 1962 2326 2104 1530 1904 2258
lp2 504.75 543.69 650.50 589.69 418.95 520.59 632.96
lp3 450.80 485.58 580.97 526.67 374.17 464.95 565.31
l`p1 231.99 640 1000 1114 281.90 275.40 1052
l`p2 63.39 177 279.73 312.19 77.17 75.32 294.808
l`p3 56.61 158 249.73 278.82 68.92 67.27 263.299
lt1 352 277 830 1005 428 418 910
lt2 0 700 700 700 0 0 700
Sr 0.418 2.082 2.056 4.15 0.943 0.522 2.744
Qreal 0.8 3 2 4 3 0.8 2.2
Qt 2.639 4.735 2.982 5.40 4.89 2.77 3.783
ηv 30.316 63.36 67.06 73.97 61.327 28.81 58.15
Pmax 13230 34320 45090 55180 19310 15220 48770
Cmax 75.75 708.68 499.6 1672 310.40 100.11 818.98

Concluzie : Se observa ca valoriile obținute în urma reproiectării sunt mult superioare valorilor
inregistrate în urma anlizei.Pentru evitarea consumului de energie la sondele X1 si X8 cu debite de
lichid foarte mici se recomanda trecerea în pompaj intermitent.

S X1 X8 X9 X13 X15 X16 X18 X20


ηvA 7.84 15.73 39.34 12.58 37.60 34.56 12.18 19.50
ηvR 61.88 30.31 63.36 67.06 73.97 61.32 28.81 58.15

75
CAPITOLUL V

POMPAJUL INTERMITENT

5.1 Generalități

Extracţia petrolului din sondele cu aflux scăzut se efectuează de obicei prin pompaj
de adâncime cu prăjini. Funcţionarea sistemului strat-pompă este exprimat de raportul între
debitul de lichid produs de strat şi debitul de lichid pompat de pompă.
Debitul de lichid produs de strat :
Qs  IP  pc  p f  (1)
unde :
Qs - este debitul produs de strat;
IP - indice de productivitate;
pc - presiunea de zăcământ pe conturul de alimentare a sondei;
pf - presiunea dinamică a sondei.
Debitul de lichid pompat de pompă :
Q p  1440 Ap  S  n  v (2)

unde :
Qp - este debitul de lichid pompat;
Ap - suprafaţa pistonului;
S - cursa pistonului;
n - numărul de curse duble pe minut;
ηv - randamentul volumetric.
Această egalitate trebuie să existe când nivelul dinamic este constant. Deci condiţia de
funcţionare continuă a sistemului strat-pompă este :
Qs  Q p
(3)
Dacă asupra cauzelor ce determină scăderea afluxului de fluid în sondă nu poate
interveni operatorul, atunci extracţia petrolului din sondă se face cu un debit mic cel puţin pe
o perioadă de timp.
În mod normal asupra blocajelor de orice natură ar trebui să se intervină în timp util,
pentru ca sonda să funcţioneze cu aflux scăzut o perioadă scurtă de timp. Afluxul scăzut
datorat presiunii de zăcământ scăzute este mai greu de readus la normal necesitând timp
îndelungat pentru refacerea presiunii de zăcământ prin injecţia de fluide în strat, timp în care

76
sonda funcţionează cu aflux scăzut. Debitul pompei de adâncime poate fi modificat prin
modificarea valorilor celor trei elemente din relaţia (2):
- diametrul pistoanelor (11/6in÷21/4in);
- numărul de curse duble pe minut, determinat de:
- numărul de rotaţii al motorului de antrenare;
- diametrul şaibei motorului;
- raportul de transmitere al reductorului de turaţie al unităţii de pompare;
- cursa pistonului.
La unităţile de pompare din România, cursa la suprafaţă este modificată prin variaţia
lungimii manivelei reductorului cu ajutorul găurilor existente pe coarbă.
Prin urmare, atunci când asupra cauzelor care provoacă un aflux scăzut nu se poate
interveni, pentru a mări debitul stratului, Qs, suntem forţaţi să acţionăm asupra micşorării
debitului pompei, Qp, astfel încât să existe relaţia (3). Sunt cazuri, când, deşi micşorând aceste
elemente la minimum posibil, conform cu dimensiunile, respectiv cu capacităţile utilajului de
fund şi suprafaţă utilizată, nu se poate micşora Qp astfel încât să existe relaţia (3). În aceste
cazuri avem:
Qs< Qp (4)
Pentru funcţionarea corespunzătoare a utilajului de fund şi de suprafaţă al instalaţiei de
pompare cât şi pentru un consum de energie mic este necesară reducerea duratei de
funcţionare a pompei astfel încât volumul de lichid ieşit din strat Vs să fie egal cu volumul
pompat de pompa de fund în timp mai scurt,
Vs=Vp (5)
Acest lucru se obţine astfel:
- se lasă instalaţia de pompare în repaus, timp în care stratul debitează,
rezultatul fiind creşterea nivelului în coloana sondei;
- se porneşte instalaţia de pompare, timp în care pompa pompează lichidul
acumulat în coloană în perioada de repaus a sondei, cât şi lichidul debitat de
strat în acelaşi timp cu funcţionarea pompei;
- în momentul în care nivelul lichidului din coloana sondei a ajuns la sorbul
pompei, se opreşte instalaţia;
- urmează un nou timp de repaus şi o nouă pornire, respectiv oprirea pompei.
Aceste elemente repetabile în timp după un anumit ciclu dau „diferenţa specifică”
necesară definiţiei de pompaj periodic. Deci un pompaj periodic este un pompaj în care
funcţionarea pompei este discontinuă şi urmează un anumit ciclu repetabil în timp.

77
Problema fundamentală a pompajului periodic programat este alegerea perioadelor
ciclurilor, respectiv a timpului de pauză (acumulare), precum şi a timpului de funcţionare a
pompei.
Optimizarea pompajului periodic impune mai întâi alegerea criteriului după care avem
să optimizăm acest pompaj. Drept criteriu pot fi luate :
- debitul de lichid maxim extras;
- energia minimă consumată;
- cheltuieli de exploatare minime;
- beneficiu maxim.
Rezultatele optimizării pompajului periodic când criteriul este debitul maxim extras
duc la concluzia că pompajul periodic optim este pompajul continuu. Pompa trebuie să
funcţioneze continuu în condiţiile umplerii incomplete a cilindrului pompei cu lichid iar
dinamograma înregistrată va releva „lipsa nivel”.

5.2 Proiectarea regimului de funționare în pompaj periodic

Calculul nivelului de lichid din sondă în momentul pornirii, la sfârşitul perioadei


de acumulare.

La oprirea pompei, nivelul în coloana sondei se regăseşte la sorbul pompei care la


rându-i este situat la nivelul perforaturilor coloanei. Admiţând curgerea plan radial simetrică a
unui lichid incompresibil, debitul ducând la creşterea nivelului h în timpul t avea că:
  IPt ac
  

hac  H c 1  e A 

 
unde:
Hc –înălţimea nivelului static
tac – timpul de acumulare
γ - greutatea specifică a lichidului
IP - indicele de productivitate
A –aria spaţiului în care se realizează acumularea lichidului în sondă

A  ( D 2  d e2 )
4
unde:
D – diametrul interior al coloanei
de – diametrul exterior al ţevilor de extracţie

78
Se menţionează că timpul de acumulare se va lua intervalele de (0,1;0,5;1;2;3;)h.

Calculul perioadei ciclului:

În această perioadă funcţionează simultan atât pompa cât şi stratul. Perioada ciclului
va fi determinată de timpul de acumulare tac şi de înălţimea de acumulare.

 
 
A  hac 
T  t ac  ln 1  ,h
  IP  H  r  Q
 c
  IP 

unde:
T – perioada ciclu
Qr – debitul teoretic de lichid pe care-l poate evacua
pompa
Timpul de funcţionare al pompei va avea expresia:
tf=T-tac ,h

Calculul timpului total de funcţionare:

În 24 ore numărul de cicluri va fi:


24
n
T
Timpul total de funcţionare în 24 ore va fi:
24 ,h
Ttf  n  t f  t f
T

Calculul debitului sondei:


tf
Q  Qr
T ,m3/zi

Calculul energiei consumate

79
Pentru a putea efectua calculul ecuaţiei care să arate avantajele metodei aplicate
trebuie calculată energia electrică consumată prin mărirea perioadei de funcţionare a pompei,
aceasta se compară cu cea iniţială.
Energia electrică consumată se calculează astfel:
W  Pn  Ttf
, kWh
unde:
Pn  0,12 10 3  Q  H 1.13 , kW
Pn
este puterea nominală a motorului;
Q - debitul de lichid extras în funcţie de timpul de acumulare;
H - adâncimea de fixare a pompei.

Sonda X1
 adancimea sondei pana la baza perforaturilor H=1427 m
 presiunea de zacamant Pc=25 bar
 diametru coloanei de exploatare D=(5+1/2) in
 diametrul tevilor de extractie d=(2+7/8) in
 procentul de impuritati lichide cu care produce sonda i=30%

 indicele de productivitate al sondei IP=0.0023 m3


ora  bar

 densitatea titeiului ρt=835 kg3


m

 densitatea apei ρa=1050 kg3


m

 timpi de acumulare tac=0,5;1;2;3;4;


 diametru sectiuni transversale a pistonului dp=(1+1/4) in
 randamentul volumetric al pompei de suprafata α=0.65
Unitate de pompare UP-7T-2000-2000C
La aceasta unitate de pompare avem:
 lungimea cursei S=(900,1200,1500,2000,2500)mm
 numarul de curse duble pe minute n=6....15 cd/min
Trebuie să se stabilească debitul produs de sonda astfel incat sa se gaseasca un optim
intre debitul extras din sonda si energia consumata pentru un numar de cicluri de pompare:
 numarul de curse duble pe minut la capatul balansierului n=7.8 cd/min
 lungimea cursei prajini lustruite la suprafata S=2 m

80
 Se calculează înălţimea la care se ridică nivelul de lichid în sondă în
perioada de acumulare :
  1IP
taci 
 
haci  H c  1  e Asi 
 
 

Hc - înălţimea nivelului static din sondă

 1 - greutatea specifică a lichidului(apă si ţiţei)

Asi - aria secţiunii transversale a spaţiului inelar în care se acumulează lichidul în


perioada de acumulare

 1  i   az  1  i    t  0.30  10500  1  0.30  835  8879.9216


N
m3

pc 25  105
Hc    281.534m
1 8879.9216

 
Di 2  d e 2  0.139 - 0.073 2  0.011 m
2 2
A si 
4 4

Înălţimea la care se ridică nivelul de lichid în sondă în perioada de acumulare.

 
5
8821.08170.002310
720
hac1  281.534 1  e 0.0113600   2.5691m
 
 

 Se stabileşte durata perioadei de funcţionare a instalaţiei de pompare :


 
 
Asi  haci 
t fli   ln 1 
 l  IP  q 
 Hc 
l

  l  IP 

Debitul instalaţiei de pompare :


q l  A p  S l  nl  

unde :

- Ap aria secţiunii transversale a pistonului pompei

d p  0.032 m diametrul pistonului pompei

  d p2
Ap   0.0008m 2
4

81
- S1 lungimea cursei prăjinii lustruite la suprafaţă

S1  2m

- n1 numărul de curse duble pe minut la capătul balansierului

cd
n1  7.8
min

-  randamentul volumetric de suprafaţă al pompei

 =0.65 .. 0.8 pentru pompele fixate sub 2500m


 = 0.5 .. 0.6 pentru pompele fixate peste 2500m
  0.65..0.8  0.65
Debitul instalaţiei de pompare :

m3
ql  Ap  S l  nl    1.44
ora
Timpul de funcţionare :

 
 
Asi  h aci 
t fli   ln 1 
 l  IP  ql 
 H c 
  l  IP 

 
 
 
 ln1    0.0207ore
0.0359 1.2243
t fl1 
0.0023  0.72 
8879  234.72  
360010 5
 8879 
0.0023 
 3600105 

 Se calculează durata totală a unui ciclu :


ore
t li  t aci  t fli  0.5  0.0207  0.5207
ciclu

 Se calculează timpul total de funcţionare al instalaţiei de pompare :


t tfli  t fli  ncli

unde :

n cl numărul de cicluri pe zi

82
24ore 24 cicluri
ncl1    46.0921
t l1 0.5270 zi

ore
t tfl 1  t fl1  ncl1  0.0207 46.0921 0.954
zi

 Se calculează debitul de fluid produs de sondă într-o zi :


m3
Ql  q1  ttfl1  1.44  0.954  1.3737
zi

 Se calculează energia consumată în timpul procesului de pompare :


Wli  Pnl1  ttfl1

Pn - puterea nominală a motorului

Pnl1  0.1205 103  L1.13  Ql1 L=H

Pnl1  0.1205103 14271.13 1.3737  0.6073

Wl1  Pnl1  ttfl1  0.6217 0.954  0.5793kW  h

tac tf , T, nc , Ttf , Qlichid W,


hac ,m
,ore ore ora/ciclu ciclu/zi ore/zi , m3/zi kw∙ora
0,5 2,5692 0,0207 0,5207 46,092 0,954 1,3737 0,5793
1 5,115 0,0412 1,0412 23,0503 0,9497 1,3675 0,5741
2 10,1377 0,0816 2,0816 11,5295 0,9411 1,3552 0,5639
3 15,0698 0,1213 3,1213 7,6891 0,9326 1,343 0,5537
4 24,6685 0,1602 4,1602 5,7689 0,916 1,33 0,5438

83
Sonda X8
 adancimea sondei pana la baza perforaturilor H=560 m
 presiunea de zacamant Pc=30 bar
 diametru coloanei de exploatare D=(5+3/4) in
 diametrul tevilor de extractie d=(2+3/8) in
 procentul de impuritati lichide cu care produce sonda i=40%
m3
 indicele de productivitate al sondei IP=0.0047 ora  bar
kg

3
densitatea titeiului ρt=835 m
kg

3
densitatea apei ρa=1050 m
 timpi de acumulare tac=0,5;1;2;3;4;
 diametru sectiuni transversale a pistonului dp=(1+3/4) in
 randamentul volumetric al pompei de suprafata α=0.65
Unitate de pompare UP-3T-1200-1000 M
La aceasta unitate de pompare avem:
 lungimea cursei S=(400,500,600,700,800,900,1000,1100,1200)mm
 numarul de curse duble pe minute n=6....20 cd/min
 numarul de curse duble pe minut la capatul balansierului n=6.6 cd/min
 lungimea cursei prajini lustruite la suprafata S=1.2 m

tac tf , T, nc , Ttf , Qlichid W,


hac ,m
,ore ore ora/ciclu ciclu/zi ore/zi , m3/zi kw∙ora
0,5 4,196 0,0966 0,5966 40,2262 3,8869 2,7986 1,671
1 8,3285 0,1915 1,1915 20,1425 3,8575 2,774 1,645
2 16,4064 0,3762 2,3762 10,1002 3,7996 2,7354 1,596
3 24,2412 0,5543 3,5543 6,7523 3,743 2,7357 1,549
4 31,8403 0,7262 4,7262 5,0781 3,6876 2,695 1,504

84
Capitolul VI

CONCLUZII
Prezenta lucrare are ca obiectiv analiza functionarii unui grup de sonde exploatate prin pompaj cu
prajini, pe structura Băicoi.

In proiect este analizata functionarea a 20 sonde, de pe structura, alese in asa fel încât
debitele sa varieze in limite cât mai largi (intre 0,6 si 5 m3/zi).

Analiza modului de functionare a fost facută prin determinarea parametrilor : cursa reala a
pistonului ; sarcinile in prajina lustruita la cursa ascendenta si respectiv descendenta ; randamentul
de functionare al instalatiei.

Rezultatele analizei, prezentate in tabelul 3.5 conduc la concluziile urmatoare :

Toate sondele, indiferent de debitul produs, sunt echipate cu pompe tip P 23/8 11/4 in . In
unele cazuri instalatia de pompare este supradimensionata, debitele extrase fiind mici in comparatie
cu capacitatea instalatiei.

In cazul sondelor X1,X8, X9,X13, X15,X16, X18, și X20 a rezultat în urma analizei ca randamentul de
functionare a instalatiilor este mic sau foarte mic (intre 7 si 57%), considerindu-se necesar sa se
reproiecteze regimul tehnologic in vederea optimizarii.

Pentru sondele la care s-au gasit randamente de circa 70-90%, am considerat ca instalatiile
functioneaza normal, regimul este bine ales si nu mai este necesara reproiectarea.

Reproiectarea a fost facuta deci pentru sondele X1,X8, X9,X13, X15,X16, X18, și X20 la care
s-a constatat ca este posibila optimizarea regimului.

Calculele de reproiectare au fost facute in ipoteza pastrarii unitatiilor de pompare existente la


sonde, chiar daca, la nevoie, acestea ar putea fi inlocuite cu unele de capacitate mai mica.

Sondele cu debit de lichid mic au fost supuse unei operații de reproiectare în pompaj intermitent, iar
din calculele rezultate au fost alese variantele optime de funcționare pentru economie de energie si
material.

85
BIBLIOGRAFIE

1. Beca, C., D. Prodan: Geologia zăcămintelor de hidrocarburi, Editura Didactică şi


Pedagogică, Bucureşti, 1983

2. Creţu, I: Hidraulică generală şi subterană, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,


1983

3. Popescu, C., Coloja, M: Extracţia ţiţeiului si gazelor asociate, Editura Tehnică,


Bucureşti, 1993, volumele I și II

4. Ioachim, Gr., Popa, C: Exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi, Editura


Tehnică, Bucureşti, 1977

5. Petre, N, Chiţu-Militaru P: Extracţia ţiţeiului prin pompaj cu prăjini, Editura Tehnică,


Bucureşti, 1986

6. Soare A., Bratu, C: Cercetarea hidrodinamică a zăcămintelor de hidrocarburi, Editura


Tehnică, Bucureşti, 1987

7. Alexandru, I., Popescu A., Boric V: Extracţia ţiţeiului prin pompaj de adâncime,
Editura Ziua, Bucureşti, 2005

8. Coloja, M: Suport teoretic la cursul „Extracția Petrolului”

9. Documente prezentând date de șantier, obținute de la OMV-Petrom, Ploiești

86