Sunteți pe pagina 1din 85

UNIVERSITATEA „PETROL - GAZE” DIN PLOIEŞTI FACULTATEA DE INGINERIA PETROLULUI ŞI GAZELOR SPECIALIZAREA: INGINERIA DE PETROL ŞI GAZE

PROIECT DE DIPLOMĂ

TEMA PROIECTULUI:

STUDIUL POSIBILITĂȚILOR DE OPTIMIZARE A REGIMULUI TEHNOLOGIC DE FUNCȚIONARE LA UN GRUP DE SONDE DE PE STRUCTURA X GRUP DE ZĂCĂMINTE BĂICOI

CONDUCĂTOR:

Conf. dr. ing.CONSTANTIN NICOLESCU

-PLOIEŞTI, 2017-

ABSOLVENT:

BARAKAT MOHAMED

Cuprins

 

INTRODUCERE

5

CAPITOLUL I

7

GEOLOGIA STRUCTURII

7

1.1. DATE GENERALE

7

1.2. MODELUL GELOGIC

7

1.3. MODELUL FIZIC

12

 

CAPITOLUL II

16

POMPAJUL CU PRĂJINI

16

2.1 Aspecte Generale

16

2.2 Instalația de pompare cu prăjini

17

2.3 Unitatea de pompare (U.P.)

17

2.4 Capete de pompare

24

2.5 Prăjini de pompare

26

2.6 Țevi de extracție

29

2.7 Pompe de extracție

31

 

CAPITOLUL III

35

ANALIZA FUNCȚIONĂRII SONDELOR ÎN

35

POMPAJ CONTINUU

35

3.1

Cursa Reală a Pistonului

42

3.2

Sarcinile din Prăjina Lustruită

45

3.3

Randamentul Volumetric

47

3.4

Analiza Regimului de Funcționare pentru Sonda X1

48

3.5

Centralizarea Datelor de Analiză

52

CAPITOLUL IV

54

REPROIECTAREA REGIMULUI DE FUNCȚIONARE AL SONDELOR ÎN POMPAJ DE ADÂNCIME

54

4.1

Generalități

54

4.2

Metodologia de calcul pentru reproiectarea regimului de funcționare al sondelor în pompaj de

adâncime

54

4.3 Calculul de reproiectare pentru Sonda X1

64

CAPITOLUL V

76

POMPAJUL INTERMITENT

76

5.2 Proiectarea regimului de funționare în pompaj periodic

78

Capitolul VI

85

CONCLUZII

85

BIBLIOGRAFIE

86

INTRODUCERE

Exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi fluide și extracţia prin sonde a ţiţeiului şi gazelor cantonate în aceste zăcăminte constituie unul din domeniile cele mai importante şi reprezentative ale industriei de petrol, fapt care a fost determinat pe de-o parte, de creșterea cererii la nivel mondial și pe de altă parte, de o cât mai ridicată eficienţă economică a exploatării.

Creşterea continuă a necesarului de ţiţei şi gaze naturale pe plan mondial stimulează preponderent dezvoltarea ramurei extractive de petrol și gaze, prin două aspecte majore. Primul aspect se referă la intensificarea lucrărilor geologice şi geofizice pentru descoperirea de noi rezerve de hidrocarburi, iar cel de-al doilea - la dezvoltarea şi aplicarea pe o scară cât mai largă a noi metode de exploatare care să conducă la obţinerea unui factor final de recuperare cât mai mare. Întrucât costul lucrărilor de foraj este astăzi din ce în ce mai ridicat ca urmare a creşterii adâncimii sondelor, iar rezultatele favorabile în unele regiuni limitate, atenţia specialiştilor s-a concentrat tot mai mult în direcţia elaborării unor metode noi şi a perfecţionării celor existente privind intensitatea afluxului de fluide din strat în sondă şi aducerea acestora la suprafaţă.

Referitor la acest ultim aspect o atenţie deosebită s-a acordat şi se acordă metodelor artificiale de extracţie a ţiţeiului cum sunt erupţia artificială şi pompajul de adâncime, metode care se aplică atunci când energia fluidelor produse de strat nu permite ascensiunea acestora la suprafaţă.

Pe masură ce se exploatează un zăcămant de hidrocarburi, presiunea fluidelor existente în acesta scade în mod treptat. Datorită acestui fapt, sondele care funcționează în erupție naturală ajung la un moment dat în faza finala a erupției. Fluidele care, la inceput, se deplasau cu viteză relativ mare prin sonda si ajungeau la suprafața cu o energie înca destul de mare, manifestă treptat o diminuare a potențialului lor energetic în așa măsură încat sonda nu mai produce cu continuitate lichid.

5

Pentru a asigura o continuitate a procesului de extracție a fluidelor din sonda, înca inainte ca sonda să înceteze a produce prin erupție naturală, se iau măsuri de completare a energiei necesare de ridicare. Ţiţeiul este adus la suprafaţă prin trei metode: erupţie naturală sau dirijată, erupţie artificială (gaz-lift) şi extragerea prin pompare.

Proiectul de faţă are ca obiect analiza tehnologică a funcţionării unui grup de sonde de pe structura Băicoi şi proiectarea regimului tehnologic de funcţionare a acestora în diferite sisteme de exploatare.

6

CAPITOLUL I

GEOLOGIA STRUCTURII

1.1. DATE GENERALE

Înainte de anul 1864, au fost semnalate acumulări de țiței la Băicoi și Țintea, prin săparea unor puțuri de mână pe flancul ridicat al structurilor și ulterior prin intermediul forajelor de cercetare geologică și exploatare. În urma cartării geologice și a observațiilor directe asupra aparițiilor active de țiței ce șiroiau pe pantele aflorimentelor și în pereții albiilor râurilor prezente in aceasta zonă, au fost obținute primele informații geologice. Acolo unde erau prezente aflorimente s-au săpat gropi și puțuri de mână de unde era exploatat țițeiul. Inițial sondele au fost săpate în sistem canadian, cu adânciri succesive, iar după anul 1937 forajul s-a intensificat, o dată cu apariția sistemului de foraj rotativ, cu ajutorul căruia s-au atins adâncimi mai mari de 2000 de metri. Pe toată structura s-au săpat în total 1527 de sonde, care au fost investigate, în general, cu diagrafii electrice standard și diagrafii geofizice complexe înregistrate într-un număr redus de sonde. Exploatarea s-a efectuat de către numeroase societăți și firme, astfel, este greu în prezent de precizat în anumite cazuri, cantitatea reală de țiței extrasă din sonde și respectiv de pe structură, extinderea inițială a suprafețelor productive, distribuția inițială a fluidelor, presiunea inițială de zăcământ, proprietățile inițiale ale fluidelor, etc.

1.2. MODELUL GELOGIC

CADRUL GELOLOGIC REGIONA

Structura Țintea – Băicoi – Florești – Călinești este situată în Depresiunea Precarpatică, în subzona mio-pliocenă cu structuri diapire majore și face parte din aliniamentul structural Moreni – Gura Ocniței – Filipești – Florești - Țintea – Măgurele – Păcureți – Surani – Cărbunești, care este dezvoltat pe o direcție SV – NE. Din punct de vedere

7

georgafic, structura face parte din zona colinară subcarpatică, cu dealuri de 300-400 metri, fiind situată la cca. 20 km nord de Ploiești și 15 km de Câmpina.

la cca. 20 km nord de Ploiești și 15 km de Câmpina. Amplasarea georgafică a structurii

Amplasarea georgafică a structurii Țintea – Băicoi – Florești – Călinești

GEOLOGIA STRUCTURII

A. Stratigrafia

Sondele forate până în prezent în cadrul cestei structuri au dovedit prezența depozitelor paleogene, reprezentate prin Eocen și Oligocen; Neogene, reprezentate prin Miocen (Acvitanian, Burdigalian, Helvețian, Tortonian, Sarmațian), Pliocen (Meoțian, Ponțian, Dacian, Romanian) și Cuaternare. Fundamentul aliniamentului structural este alcătuit din depozite eocene și oligocene, care apar la adâncimi mare în zona de nord – la Câmpina, Runcu, Buștenari, la adâncimi mici în zona de vest, iar la Vârfuri și Ursei apar la suprafață. Eocenul este reprezentat printr-un faces marno-grezos cu intercalații de gresii silicioase dure, iar Oligocenul apare în facies de Kliwa, întâlnit în sonda 7000 Băicoi, prezent în partea nordică a zonei neogene, se scufundă treptat spre sud, astfel că nici o sondă de mare adâncime nu îl mai întâlnește la sud de linia structurală Răzad – Moreni – Călinești– Florești – Băicoi - Țintea. Peste aceste depozite urmează cele miocene, în serie normală, în care se remarcă prezența:

8

Acvitanianului, reprezentat prin depozite lagunare și marine, mare parte din depozitele

de sare din depresiuni fiind de aceeași vârstă. Sarea ajunge până la suprafață sub forma unei lame groase (Țintea, Băicoi, Florești);

Burdigalianului, constituit din depozite conglomeratice de 700-800 metri grosime;

Helvețianului, prezent pe flancurile structurii și constituit dintr-o serie marnos-nisipos-

grezoasă de până la 2000 m, cu cele două orizonturi caracteristice – cel inferior, predominant nisipos-grezos cu intercalații de marne roșii, denumit orizontul roșu și cel superior, predominant marnos, cu intercalații subțiri de gipsuri, nisipuri și gresii, supranumit orizontul cenușiu; Seria pliocenă este alcătuită din rumătoarele depozite:

Meoțianul, depus transgresiv și discordant peste depozitele micocene, în grosime

variabilă de la Est spre Vest, de la cca. 750 m la Berca, la cca. 350 m la Băicoi, cca. 150 m la

Răzvad, reducându-se înspre Vest sau chiar lisind total pe zonele ridicate. Este format dintr-o succesiune de nisipuri separate prin marne, marne nisipoase și gresii calcaroase care formează trei complexe nisipose – Meoțian II (M II), Meoțian Intermediar (M Int) și Meoțian I (M I), numeroate de jos în sus, distincte și corelanile pe toată zona structurală;

Ponțianul în grosime totală de 600-1000 m este format în general din marne, marne fin nisipoase.

Dacianul este reprezenta de roci psamitice, în general necosolidate, cu un complex

nisipos în bază apoi nisipuri în alternanță cu marne nisipoase sau cărbunoase și chiar cărbuni,

într-o accentuată variație de facies, cu grosimi ce variază între 400-800 m;

Romanianul (Levantinul) în grosime ce variază de la 500 la 1500 m, este alcătuti din

alternanțe de nisipuri și gresii grosiere ce trec în partea superioară la pietrișuri și conglmerate

cu intercalații de marne nisipoase, argile și marne cărbunoase;

Cuaternarul este constituit din depozite alivionare, lessoide și de terasă.

B. Tectonica

Geologic, zona se situeaza în Sud – Estul Depresiunii Precarpatice, în zona de molasă a Carpaților Orientali, pe aliniamentul cutelor diapire, caracterizate printr-un diapirism de la atenuat până la revărsat.

9

Această zonă a fost supusă în timpul evoluției tectonice a bazinelor sedimentare, acțiunii forțelor epirogenice, orogenice și diapire, care în final au dat naștere unor structuri geologice majore, cu falii longitudinale și transversale, directe sau inverse, pe traseul cărora s- a infiltrat sarea, care la rândul său a creat alte falii în drumul său spre suprafață, complicând și mai mult tectonica și făcând ca la nivele diferite (Meoțian și Dacian), tectonica sa fie diferită. Pe traseul faliilor longitudinale de origine profundă, cu direcție aproximativă Vest – Est, s-a infiltrat sarea formând diapire și s-au produs procese de încălecare, ca urmare a acțiunii forțelor tectonice orizontale. Pe structura Țintea – Băicoi – Florești – Călinești, sarea s-a infiltrat pe traseul faliei longitudinale – Falia Sării și a format un diapircare s-a revărsat la suprafață. De-a lungul acestei falii s-a produs și un proces de încălecare.

C. Obiective de interes petolifer

Obiectivele de interes pe întregul aliniament structural s-au dovedit a fi Dacianul și Meoțianul și numai local, în zona Băicoi Sare (Liliești), Sarmațianul. Depozitele acestor obiective cantonează zăcăminte de țiței cu gaze dizolvate, iar în unele zone precum Țintea Sud (Dacian superior), Băicoi Sare-Liliești (Meoțian și Sarmațian – blocurile J), s-a dovedit și existența gazelov asociate sub forma capetelor primare de gaze.

GEOLOGIA ZĂCĂMINTELOR

A. Stratigrafia și litologia

Meoțianul, are o grosime totală de 300-400 m și este dormat dintr-o succesiune de nisipuri și gresii calcaroase, separate între ele prin marne și marne nisipoase, care au fost grupate în 3 complexe distincte: M II, M Int și M I, care sunt crelabile și productive pe toată structura. Complexul inferior, M II este format din 7 pachete nisipoase notate de jos în sus cu 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1; ultimele pachete 6-7 având numai dezvoltări locale și nu sunt saturate cu hidrocarburi. Pachetul 5, se așează discordant peste Miocen, sau peste stratele 6-7, are o grosime totală de 15-20 m și este format din nisipuri și gresii calcaroase cu bobul mediu și fin, separate prin marno-argiloase dezvoltate lenticular. Acest pachet prezintă variații mari de facies, marnele luând frecvent locul nisipurilor.

10

Pachetul 3, ce are o grosime de 10-12m, este despărțit de pachetul 4 printr-o separație mărnoasă de 4-5 m și este format din 2-3 strate nisipoase subțiri separate prin marne fin nisipoase cu dezvoltare lenticulară. Pachetele de nisipuri 2 și 1, separate de pachetul 3 printr-o marnă de câțiva metri grosime, nu se disting ca grupuri separate, atunci când intercalația marnoasă subțire dintre acestea dispare. Împreună au grosimi de cca. 30 m, iar la partea supreioară se află un strat de gresii dure de cca. 20 m grosime. Capacul complexului M II este format de o serie marnoasă de cca. 30 m grosime peste care se așează complexul intermediar. Dacianul are o grosime totală ce variază între cca. 200 m la Nord și 1600 m spre Sud, în funcție de secțiunea sub care este interceptat: sub sare (în partea de Vest – la Băicoi Sud, blocul G), sau sub falia majoră care se substituie sării. Este constituit, în general, din nisipuri și gresii cu bobul mediu și fin, slab consolidate, cu intercalații de marne nisipoase, fin micafere, argile slab nisipoase și strate de lignit, variabile ca număr și grosime. În baza dacianului se dezvoltă un complex nisipos corelabil pe întreaga structură, cunoscut sub denumirea de Dräder (Dr), divizat pe baza unor intercalații marnoase continue în 3 pachete notate de jos în sus – Dr 3, Dr 2, Dr 1. Litologic, Dräderul este constitut din nisipuri silicioase cu granulații de la fin la mediu, neconsolidate, care frecvent curg în sonde, fenomen ce creează dificultăți în procesul de exploatare. Grosimea medie totală este de cca. 80 m.

B. Tectonica zăcămintelor

Sturctura Țintea – Băicoi – Florești – Călinești are forma unui anticlinal faliat longitudinal, se dezvoltă pe o direcție aproximativă SV-NE-V-E și este caracterizată printr-un diapirism exagerat al sării, care a format un diapir ce s-a revărsat la suprafață. Sarea a străpuns sedimentele sau s-a infiltrat pe falia majoră deja existentă, împărțind structura în două flancuri, flancul nordic și flancul sudic, primul încălecând depozitele celui de-al doilea, care este scufundat. În drumul său spre suprafață sarea a generat o serie de falii cu tendințe radiale, care împreună cu faliile deja existente, au compartimentat structura în mai multe blocuri tectonice, care în unele cazuri nu permit comunicarea hidrodinamică. În sectorul Țintea, la Dacian, flancul nordic încalecă cca. 550 m pete Dacianul flancului sudic scufundat. Încălecarea se produce în special de la nivelul Ponțianului inferior în sus, în timp ce la Meoțian acest proces este atenuat. Spre Vest, până la Băicoi, sarea aflorează pe o zonă

11

mare separând cele două flancuri. În continuare, masivul de sare se întâlnește sub depozitele pliocene. Între cele două flancuri, de-a lungul liniei de dislocație majoră cu încălecare – Falia Sării – se mai întâlnesc sporadic lentile subțiri de sare.

C. Distribuția inițială a fluidelor

1.3. MODELUL FIZIC

PRESIUNEA INIȚIALĂ ȘI TEMPERATURA DE ZĂCĂMÂNT

Pe baza gradienților de presiune și geotermici rezultați din măsurătorile efectuate pentru obiectivele de pe întregul aliniament structural Țintea – Băicoi – Florești – Călinești au fost determinate, față de adâncimea medie estimată pentru fiecare obiectiv, valorile medii ale acestor parametri.

Valori medii de temperatură și presiune inițială

Zona

Obiectiv

Adâncimea medie,

Presiunea inițială,

Temperatura de fund, °C

m

at

Țintea Nord

Dacian

200-700

40-60

19-25

Meoțian

2100-3000

275-300

60-75

Țintea Sud

Dacian

500-1800

59-182

20-48

Meoțian

2500-3300

330-350

79-83

Țintea-Seninu

Dacian

1300-1800

100-210

30-53

Băicoi Sare

Dacian

500-1200

74-144

24-37

Sarmațian

2000-2200

270-328

58-65

Băicoi Nord

Dacian

200-800

35-100

17-30

Meoțian

900-2100

175-200

46-50

Băicoi Sud

Dacian

200-900

58-88

22-28

Meoțian

2000-2100

265-325

65-78

Florești-Călinești

Meoțian

2000-2800

220-260

80

FLUIDELE Proprietățile fizice ale fluidelor au fost determinate pe baza analizelor de fluide (țiței, gaze, apă) în condiții standard și în condiții de zăcământ pe baza analizelor PVT.

12

A. Caracteristici în condiții de zăcământ

Proprietățile fizice ale fluidelor în condiții de zăcământ au fost determinate pe baza analizelor PVT efectuate în sondele 12 AR - Țintea Nord, 113 MPC – Liliețti, 214 MP - Țintea Seninu și la sondele 59 PM, 329 PM, 10 CP, 26 Col. Vâscozitatea țițeiului la presiunea de saturație variază între 1-15 cP la Meoțian și Sarmațian, respectiv 1-100 cP la Dacian. În tabelul 2 sunt prezentate caracteristicile fizice ale fluidelor în condiții de zăcământ.

B. Caracteristicile în condiții standard

Țiței – la Sarmațian și Meoțian țișeiul este de tip C, parafinos, cu densitate de 845 la Sarmațian și cuprinsă între 820-840 la Meoțian. Vâscozitatea în condiții standard variază între 3-37 cP la Meoțian și este de 10 cP la Sarmațian. Punctul de congelare al țițeiului variază între +3 și +30°C. La Dacian țițeiul este de tip A, neparafinos, cu densitatea cuprinsă între 835-900 , cu o vâscozitate cuprinsă între 2-190 cP și un punct de congelare de +18°C. Gaze – se caracterizează printr-un conținut mare de fracții cuprins între 80-800

, și un conținut în metan în procente volumetrice relativ mic (20-90). Apa de zăcământ – este de tip cloruă de calciu cu o salinitate cuprinsă între 2500-3000 kg sare/vag la Sarmațian, de 2600 kg sare/vag la Meoțian și între 150-1200 kg sare/ vag la Dacian.

ROCA MAGAZIN

A. Caracterul sedimentologic și petrografic

Formațiunile ce prezintă interes din punct de vedere al acumulărilor de hidrocarburi, sunt Sarmațian. La Sarmațian roca magazin este formată din nisipuri și gresii bine consolidate, iar pentru Meoțian aceasta este constituită din nisipuri și gresii calcaroase, de la mediu la bine consolidate și cu capacitate de acumulare și curgere foarte bună.

13

Porozitatea

Valorile de porozitate pentru obiectivele analizate au valori cuprinse între 23-27 % la Sarmațian, 25-28 % la Meoțian și este de 34 % la Dacia

.

B. Permeabilitatea absolută

Aceasta s-a obținut prin prelucrarea valorilor obținute prin analiza directă pe carote, astel că la Sarmațian este de 150-200 mD, la Meoțian 292-370 mD și la Dacian 100-2000 mD.

SISTEM ROCĂ – FLUIDE

Valorile de saturație în apă interstițială luate în considerare în calculul resurselor geologice inițiale, nu s-au modificat față de valorile luate în calculul resurselor confirmate, întrucât nu există informații noi care să stea la baza modificării acestora. Saturația medie în apă interstițială este de 29 % la Sarmațian, 27-29 % la Meoțian și 20 % la Dacian.

Specificație

U.M.

Țintea SUD

Dacian

Meoțian

Înclinare strat

grade

40-75

30-60

Adâncimea

m

500-1800

2500-3300

Elevația medie

m

330

Presiunea inițială

at

58-182

330-350

Temperatura

°C

20-48

79-83

ȚIȚEI

Presiunea de saturație

at

60-110

220

Rația inițială de soluție

30-40

180

Factor de volum

-

1,04

1,423

Vâscozitate

cP

2-13

20-38

Vâscozitate (Psat)

cP

1-4

2-15

Densitatea

835

820

Masa Moleculară

-

144-195

216-234

Tip țiței

-

A Neparafinos

C parafinos

14

GAZE

Factor de volum

-

0,0066-0,0102

Densitatea relativă

-

1,58-1,96

0,72-0,96

Conținut

>900

 

250-600

Conținut

>1000

 

325-738

Conținut metan

% vol

80-90

APA DE ZĂCĂMÂNT

Tip apă

-

Clorocalcic

Salinitate

550

2000

ROCA MAGAZIN

Porozitate

%

34

27,6

Permeabilitate absolută

mD

338

292

SISTEMUL ROCĂ-FLUIDE

Saturație în apă interstițială

%

20

27

Grosimea efectivă a stratului

m

150-170

25-40

Aceste valori sunt corelabile cu cele de porozitate și permeabilitate estimate.

. Principalele caracteristici geologo fizice

15

CAPITOLUL II

POMPAJUL CU PRĂJINI

2.1Aspecte Generale

Pompajul de adâncime se aplică în faza finală de exploatare a unui zăcământ, atunci când exploatarea prin gaz lift nu mai este rentabilă, din perspectiva consumului excesiv de gaze, la randamente de producție scăzute. Ca pondere în România, acesta se aplică la peste 85 % din sonde, în Rusia la circa 80 % iar în SUA la aproximativ 70 % din sondele în producție. În general, sistemele de pompaj de adâncime se clasifică după modul în care se transmite, de la suprafață la pompă, energia necesară funcționării acesteia, astfel:

pompajul de adâncime cu prajini

pompajul de adâncime fără prăjini.

Pompajul de adâncime cu prăjini este și el de două feluri:

a. pompajul clasic (canadian), în care pistonul pompei, plasat la adâncime, execută o

mișcare pe verticală, o mișcare dute-vino transmisă de la suprafață prin intermediul unei

garnituri de prăjini (tije) de pompare; prăjinile care transmit mișcarea de la suprafață la pistonul pompei pot fi, de regulă, cu secțiune plină sau tubulară, acționate de unități de pompare mecanice (cu balansier) sau pneumatice.

b. pompajul cu prăjini rotativ sau elicoidal. Pompa este formată dintr-un stator și un

rotor. Rotorul pompei primește mișcarea de rotație de la suprafață, de la un cap de antrenare, prin intermediul prăjinilor ca și la pompajul clasic. Pompajul fără prăjini include:

a. pompajul hidraulic cu piston

b. pompajul hidraulic cu pompe cu jet

c. pompajul cu pompe centrifugale.

În majoritatea țărilor cu industrie petrolieră dezvoltată și fază înaintată de exploatare a țițeiului, pompajul cu prăjini deține o pondere însemntată atât ca număr de sonde, cât și ca debit extras. Acest lucru se datorează avantajelor pe care le prezintă pompajul cu prăjini în ceea ce privește simplitatea constructivă și ușurința deservirii utilajelor implicate.

16

2.2

Instalația de pompare cu prăjini

Instalația de pompare este alcătuită din echipamentul de suprafață și echipamentul de fund. Echipamentul de suprafață cuprinde

o

unitate de pompare

o

cap de pompare

o

conductă de amestec.

Echipamentul de fund se compune din:

o

pompă de adancime

o

separator de fund pentru gaze și nisip

o

țevile de extracție

o

ancoră pentru țevile de extracție

o

prăjini de pompare

o

curățitoare de parafină.

2.3 Unitatea de pompare (U.P.)

Unitatea de pompare este utilajul de suprafață cel mai mare și cel mai important. Este alcatuit din următoarele componente:

balansier

capră de susținere

reductor

biele

manivele

ramă sau sanie

electromotor.

17

Fig. 2.1 Echipament de suprafa ță 1- cap de pompare 2- picior (capră) 3- balansier

Fig. 2.1 Echipament de suprafață

1- cap de pompare

2- picior (capră)

3- balansier

4- manivelă

5- contragreutăți de echilibrare 6- bielă

7- reductor de turație

8- sistem de transmisie prin cu

18

O unitate de pompare individuală se caracterizează printr-o serie de parametri de funcționare, dintre care cei mai importanți sunt:

sarcina maximă la capul balansierului

lungimea maximă a cursei prăjinii lustruite

numărul maxim de curse duble pe minut

cuplul maxim la reductor.

Sarcina maximă la balansier este definită ca fiind sarcina maximă la prăjina lustruită pe care o poate suporta unitatea de pompare în elementele sale: balansier, picior, lagăr, bile, etc.

Sarcina maximă la capul balansierului determină limita capacității unității de pompare care este în funcție de adâncimea de fixare și diametrul pompei de extracție. Unitățile de pompare se construiesc pentru o gamă finită de lungimi de curse (4-8 lungimi de curse). Lungimea cursei la prăjina lustruită se obține prin schimbarea poziției articulației

sferice la manivele. Se schimbă poziția butonului manivelei. Lungimea maximă a cursei prăjinii lustruite are o influență deosebită asupra modului de construcție și a greutății unității de pompare. Numărul de curse duble ale prăjinii lustruite în unitatea de timp caracterizează regimul de pompare și, împreună cu lungimea cursei prăjinii lustruite, definește productivitatea instalației de pompare pentru diferite diametre ale pompelor exptracție. Numărul de curse duble pe minut ale prăjinii lustruite este de circa 4-16, acesta fiind limitat de adâncime și de creșterea ruperilor în garnitura de prăjini de pompare, deoarece frecvența acestor ruperi este direct proporțională cu numărul de curse duble în unitatea de timp. Prin modificarea diametrului roții de transmisie a motorului se reglează raportul total de reducere motor – manivelă, respectiv numărul de curse duble pe minut al balansierului. Cuplul maxim la reductor determină mărimea de construcție a acestuia, fiind influențat de sarcina de la capătul balansierului, de lungimea cursei prăjinii lustruite, precum și de gradul de echilibrare al unității de pompare. Unitățile de pompare se clasifică după mai multe criterii:

a. după poziția reductorului pe rama de bază, în două variante:

varianta S (stabil), cu reductorul montat pe un postament cu înălțime mică sau direct

pe rama de bază (sanie)

varianta T (transportabil), cu reductorul montat pe un postament metalic înalt.

Se menționează că unitățile de pompare cu o sarcină la capul balansierului până la 5,2 tf sunt construite numai în varianta T, iar cele de 5,2-19,3 tf sunt construite pentru ambele variante.

19

b. după modul de echilibrare, în trei variante:

cu contrabalansare rotativă, având contragreutățile montate pe manivele (tip M),

aplicabilă la unitățile de pompare de 5,2-19,3 tf.

cu contrabalansare oscilantă, având contragreutățile montate pe capătul din spate al

balansierului (tip B), folosită în cazul unităților de 0,9; 1,5; 3 tf.

cu contrabalansare combinată, având contragreutățile montate atât pe manivelă, cât și

pe capătul din spate al balansierului (tip C), aplicată la unitățile de pompare de 5 tf.

c. după sarcina maximă la prăjina lustruită, avem unități de pompare de 0,9; 1,5; 3; 5;

5,2; 6,4; 7; 9; 10; 12; 15; 19,3 tf. Notarea convențională a unei unități se face astfel: UP 15T-5000-10000M, cu umrătaorele semnificații:

UP unitate de pompare 15 – sarcina maximă la prăjina lusturită, tf T – reductor montat pe un postament metalic înalt 5000 – cursa maximă a prăjini lustruite, mm 10000 cuplul maxim la reductor, kgf×m M – echilibrare pe manivelă. În figura 2.1 este prezentată o unitate de pompare individuală cu balansier. Sistematizarea datelor caracteristice ale unităților de pompare de tip Vulcan este dată în tabelul 2.1.

20

Figura 2.2 Unitate de pompare individuală cu balansier 1.ramă; 2.capră; 3.balansier; 4.lagăr central; 5.balansier

Figura 2.2 Unitate de pompare individuală cu balansier

1.ramă; 2.capră; 3.balansier; 4.lagăr central; 5.balansier egalizator; 6.lagăr sferic; 7.capul balansierului; 8.biele; 9.manivele; 10.articulație sferică; 11.greutăți de echilibrare pe balansier; 12.greutăți de echilibrare pe manivele; 13.bolț; 14.puntea cu cablu; 15.reductor de turație; 16.sistem de frânare; 17.postamentul motorului; 18.grilaj de protecție; 19.apărătoare; 20.platformă pe capră; 21.motor electric; 22.fundație; 23.postament metalic pentru supraînălțare; 24.platforma reductorului; 25.curle trapezoidale; 26.dispozitiv de rabatere laterală; 27.scară.

21

Tipul unității de pompare

UP 0,9T 1500 250B

UP 1,5T 900 250 B

UP 3T 1200 1000B

UP 5T 1500 1000C

UP 5T 1500 1000C

UP 5T 1500 2000C

UP 5,2T 2700 3500M

UP 6,4T 3500 3500M

UP 7T 2000 2000M

UP 7T 2000 3500 M

UP 9T 2500 5500 M

UP 9T 2500 5500 M

1

 

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

Sarcina maximă

P

msax

kgf

900

1500

3000

3000

5000

5000

5200

6400

7000

7000

9000

9000

Lungimea cursei

 

S

mm

590

350

400

400

500

500

1210

1680

900

900

900

900

 

703

418

500

500

700

700

1625

2105

1200

1200

1200

1200

817

487

600

600

900

900

2025

2805

1500

1500

1500

1500

931

556

700

700

1200

1200

2700

3500

2000

2000

2000

2000

1045

625

800

800

1500

1500

2500

2500

1158

693

900

900

1272

762

1000

1000

1386

831

1100

1100

1500

900

1200

1200

Cuplul maxim la reductor

C

max

kfgm

250

250

500

1000

1000

2000

3500

5500

2000

3500

3500

5500

Nr. min. și max. de curse duble/min

 

n

cd/min

4…15

5…15

6…20

5.6…20

5.7…20

5.7…20

6…15

6…15

6.3…15

6.3…15

6…15

6…15

Raportul de

 

-

-

1:37,24

1:37,24

1:36,64

1:35,94

1:35,94

1:36,1

1:36,34

1:36,1

1:36,1

1:36,34

1:36,34

1:36,1

transmitere al

 

reductorului

1

 

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

Lungimea brațului

 

a

mm

   

1200

1200

1500

1500

   

2200

2200

2500

2500

 

22

anterior

                           

Lungimea brațului

b

mm

   

1200

1200

1500

1500

   

2200

2200

2500

2500

posterior

Lungimea bielei

l

mm

1300

780

1440

1440

1800

1800

3000

1700

2400

2400

3000

3000

Distanța dintre

p

mm

   

1849

1849

2311

2311

   

3189

3189

3842

3842

centre

Lungimea

r

mm

147,0

147,0

196,6

196,6

250

250

450

303,1

445

445

450

450

manivelei

182,5

182,5

243,5

243,5

345

345

590

402,0

595

595

595

595

218,0

218,0

290,9

290,9

445

445

740

498,9

735

735

740

740

253,5

253,5

338,2

338,2

585

585

970

593,3

965

965

975

975

289,0

289,0

385,6

385,6

715

715

1195

1195

324,5

324,5

432,9

432,9

360,0

360,0

480,3

480,3

395,5

395,5

527,6

527,6

431,0

431,0

575,0

575,0

Numărul și greutatea contragreutăților de echilibrare

-

kgf

   

1x1160

1x1160

1x1600

1x1600

   

4x700

4x700

4x885

4x885

+

+

4x225

4x225

Greutatea

-

kgf

1890

1881

3350

3950

6000

6850

9580

12550

8800

9600

12410

12410

aproximativă

Tabel 2.1. Caracteristicile principale ale unităților de pompare convenționale – VULCAN

23

2.4Capete de pompare

Capetele de pompare (figura 2.2) se montează pe flanșa coloanei de exploatare și servesc la susținerea țevilor de extracție, etanșarea spațiului inelar țevi – coloană, etanșarea prăjinii lustruite, captarea șișeiului și gazelor din sondă și dirijarea lor la parcul de separatoare prin conducta de amestec și uneori menținerea unei contrapresiuni în țevi. Ele permit, de asemenea, omorârea sau închiderea sondei, precum și efectuarea unor operații speciale (tratamente, introducerea inhibitorilor, etc).

Ca și capetele de erupție, ele trebuie să fie de o construcție robustă, să fie rezistente la presiune și coroziune și să asigure o manipulare ușoară. Capetele de pompare sunt de două feluri:

tipul I, cu țevile de extracție suspendate în pene, pentru presiuni de lucru între 25 și 64

bar, folosite la sondele fără caracter semieruptiv. Au înălțimea ajustabilă, cu legătura dintre

brațe ajustabilă.

tipul II, cu țevile de extracție înșurubate, pentru presiuni de 25 și 64 bar.

Capul de pompare cel mai des întâlnit în șantiere (figura 2.3) are o flanșă dublă excentrică cu două ieșiri laterale pe post de tubinghead; peste această flanșă se montează o flanșă simplă de 6 in. Flanșa simplă excentrică este prevăzută cu un ștuț cu filet pe toată lungimea la care se leagă sus reducția T, prin care fluidele produse de sondă merg la parcul de separatoare iar jos se leagă țevile de extracție.

produse de sondă merg la parcul de separatoare iar jos se leagă țevile de extracție. Figura

Figura 2.3. Cap de pompare

24

Figura 2.4. Capul de pompare și echipamentul de fund 25

Figura 2.4. Capul de pompare și echipamentul de fund

25

2.5Prăjini de pompare

Garnitura de prăjini (tiji) de pompare este alcătuită din prăjinile de pompare propriu-zise, baioneta Donțov, curățătoarele de parafină (scapere) și prăjina lustruită. Prăjinile de pompare au rolul de a transmite mișcarea rectilinie alternative de la capul de balansier al unității de pompare la pistonul pompei de extracție. Adâncimea sondelor în pompaj cu prăjini este limitată la 2500 – 2800 m din cauza rezistenței prăjinilor de pompaj. Prăjinilie sunt bare rotunde din oțel laminat, de calitate, terminate cu filet (cep) la ambele capete (figura 2.4).

terminate cu filet (cep) la ambele capete (figura 2.4). Figura 2.5. Prăjină de pomapre: a.corpul prăjinii;

Figura 2.5. Prăjină de pomapre: a.corpul prăjinii; b.mufă.

Sub filetul cepului, prăjinile au o porținune pătrată pe care se așează cheia atunci când se înșurubează, iar sub pătrat au o umflătură, numită ramfors, pe care se sprijină prăjina când este prinsă în elevator. Prăjinile se îmbină între ele prin intermediul mufelor. În mod curent, lungimea prăjinilor de pompare este de 7625 mm sau 9150 mm (25 – 30 ft), măsurată între fața umărului de contact al cepului cu mufa și fața exterioară a mufei înșurubate la celălalt capăt. Pentru potrivirea poziției pistonlui în cilindrul pompei se execută și bucăți scurte de: 405, 610, 915, 1220, 1830, 2440, 3050 și 3660 mm (tiji de întregire). Dacă se folosesc prăjini de diametre diferite, ele se racordează cu reducții, ce pot fi normale sau reduse. În tabelul 2.2 sunt prezentate dimensiunile și caracteristicile principale ale prăjinilor de pompare și ale mufelor de prăjini. Filetul prăjinilor și mufelor este conic, cu 10 pași pe inch și unghiul la vârf de 60 o .

26

Dimensiunea nominală

Prăjini

Mufe

Masa prăjinii (inclusiv mufe)

 

d

p

d 2

l 1

a p

d m

l 2

[in]

[mm]

[mm]

[cm 2 ]

[mm]

[mm]

[kg/m]

3/4

19

19,0

27

36,5

2,82

41,3

101,6

2,42

7/8

22

22,2

30

41,3

3,78

46,0

101,6

3,22

1

25

25,4

35

47,6

4,91

55,6

101,6

4,16

Tabelul 2.2. Caracteristicile dimensionale ale prăjinilor de pompare și ale mufelor

În România prăjinile de pompare se execută din trei tipuri de oțeluri, ceea ce satisface cele mai diferite condiții de exploatare la sondele în pompaj. Acestea sunt fabricate în concordanță cu API Spec. 11B. Caracteristicile principale ale acestor oțeluri sunt prezentate în tabelul 2.3.

Tipul prăjinii de pompare

Grad

API

Rezistența la rupere [daN/cm 2 ]

Rezistența la curgere [daN/cm 2 ]

Rezistența admisibilă [N/m 2 ]

Tratamentul

Termic

C-70

(35M16)

K-65

(20MoNi35)

D-84

(41 MoCr11)

C

K

D

5800

6500

8900

4500

5300

7440

2025×10

2385×10

3380×10

5

5

5

normalizat

normalizat

normalizat și

revenit

Tabel 2.3. Caracteristicile principale ale oțelurilor pentru prajinile de pompare

La sondele în pompaj depunerea de parafină este mai accentuată în comparație cu cele eruptive, datorită vitezei reduse a țițeiului în țevile de extracție. Curățirea mecanică a parafinei din țevile de extracție se face cu ajutorul curățitoarelor de parafină (scrapere), montate la intervale regulate de unu doi pași de prăjini de-a lungul zonei de depunere a parafinei (circa 800-1000 m). Un model de scraper este arătat în figura 2.5.

27

Figura 2.6. Curațitor elicoidal de parafină La sondele cu adâncimi mari unde se utilizează pompe

Figura 2.6. Curațitor elicoidal de parafină

La sondele cu adâncimi mari unde se utilizează pompe de tip P, pentru a nu pierde țițeiul din țevile de extracție în timpul operației de deparafinare sau de rezolvare a unei ruperi de prăjini de pompare, se folosește baioneta Donțov.

de prăjini de pompare, se folosește baioneta Donțov. Figura 2.7. Baioneta Donțov. a.dispozitivul baionetă

Figura 2.7. Baioneta Donțov. a.dispozitivul baionetă cuplat; b.teaca baionetei; c.tija agățătoare cu aripioare

28

Prăjina lustruită este prăjina de sus care trece prin cutia de etanșare de la gura sondei și care face legătura între garnitura de prăjini de pompare și dispozitivul de acționare a acestuia. Prăjina lustruită trebuie să fie făcută dintr-un material superior celui folosit la construcția prăjinilor obișnuite, din cauza următoarelor motive. Ea este solicitată nu numai la sarcinile maxime care provoacă tensiuni, dar și la eforturi de flexiune repetate, din cauza mișcării capului balansier; la fel, este expusă mai mult acțiunii mediului coroziv, datorită faptului că vine, în mod alternativ în contact cu aerul și cu lichidul coroziv pompat.

2.6Țevi de extracție

La sondele în pompaj, țevile de extracție sunt supuse la sarcini mai mari decât la sondele eruptive, deoarece, pe lângă greutatea proprie și a echipamentului de fund intervine și greutatea masei de lichid din interiorul țevilor, iar în cazurile accidentale de rupere a prăjinilor – și greutatea acestora mărita cu forțele de inerție, care au valori ridicate dacă ruperea se produce către sfârșitul cursei ascendente a pistonului. Pe de altă parte, datorită variației periodice a eforturilor din țevi, ca urmare a transferului greutății lichidului alternative asupra pistonului și țevilor de extracșie, în cursul unui ciclu de pompare, materialul din care sunt construite țevile de extracție sunt supuse fenomenelor de oboseală. Uuzure țevilor de extracție este este accentuată și de frecările existente în punctele de contact ale țevilor cu coloana de exploatare sau cu garnitura de prăjini de pompare și de frecările dintre acestea și cuțitele de deparafinare prevăzute în componența garniturii de prăjini. O altă cauză care contribuie la în mod substanțial la creșterea uzurii, respectiv la micșorarea rezistenței materialului, este mediul coroziv și abraziv în care lucrează. Datorită cauzelor enumerate anterior, la sondele în pompaj de adâncime se folosesc de regulă țevi de extracție cu capete îngroșate la exterior EUE (External Upset Ends), caracteristicile de bază ale cărora sunt date în tabelul 2.5. Oțelurile folosite pentru țevile de extracție sunt de calitate superioară, de tip H-40, J-55, C-75, N-80, P-105. Rezistențele admisibile ale acestor oțeluri sunt enumerate în tabelul 2.4.

Marca oțel

c

a

-

[daN/cm 2 ]

[daN/cm 2 ]

29

1412
1174

1669

980
1359

789
1119

1998

819
1135

780
1081

728
764

915

613

441

858
1160

846
1160

856
1159

808
626

589

505
807

858

808

461
568

478

603

974
1384

743
1054

1054
1384

985
1052

1381

998
714

510
696

419

989

669

541

703
654

211
636

703
682

703

703
703

703
703

703
703

703

611

211

211

P-105

P-105

P-105

P-105

N-80

N-80

N-80

N-80

N-80

C-75

C-75

C-75

C-75

C-75

J-55

J-55

J-55

81,79

- 81,79

- 81,79

- 81,79

98,17

- 98,17

- 98,17

68,58

Diametrul exterior al îmbinării

-
-

-
-

77,42

77,42

65,22

77,42

77,42

65,22

64,32

65,22

93,99

93,99

93,99

78,68

78,68

78,68

94,71

94,71

94,71

107,95

107,95

107,95

107,95

107,95

107,95

76,20

88,90

88,90

76,20

76,20

76,20

88,90

88,90

95,08

92,08

95,08

77,80

77,80

77,80

77,80

93,17

93,17

93,17

93,17

93,17

93,17

93,17

114,3

114,3

114,3

114,3

114,3

114,3

45,04

45,04

45,04

55,00

55,00

55,00

59,62

59,62

59,62

72,82

72,82

72,82

48,29

66,68

66,68

66,68

59,62

Dimaetrul interior

49,40

- 60,32

- 60,32

60,32

- 60,32

74,17

- 74,17

- 74,17

-
-

-

-

de trecere

62,00

62,00

62,00

76,00

62,00

76,00

76,00

47,42

47,42

47,42

50,67

57,48

57,38

57,48

68,85

69,85

69,85

Inclusiv îmbinare

Masa unitară a

13,12

13,12

19,27

19,27

12,58

12,58

12,58

18,65

13,13

9,18

9,18

9,18

- 9,18

6,61

țevii [kg/m]

-

-

19,24

13,84

19,24

13,84

13,84

19,24

12,95

12,95

12,95

6,99

9,67

9,67

9,67

9,67

8,85

8,85

8,85

H-40

2810

1277

J-55

3870

1759

C-75

5270

2395

N-80

5620

2554

P-105

7380

3354

Tabel.2.4. Caracteristicile principale ale oțelurilor pentru țevile de extracție

Forța de smulgere la limita de tracțiune

[kN]

Presiunea critică exterioară

bar [kgf/cm 2 ]

Presiunea interioară la limita de curgere

bar [kgf/cm 2 ]

Presiunea de probă standard

[bar]

Calitatea oțelului

Hydrill Cs

Omega

Extreme Line

API

Diametrul șablonului [mm]

Hydrill CS

API, EL, Omega

Omega

Extreme Line

30

19,24

19,24

19,24

13,80

13,80

13,80

12,56

12,93

12,93

6,89

9,58

9,58

9,58

9,58

8,83

8,83

8,83

12,56

12,56

12,56

18,63

18,63

18,63

13,11

13,11

13,11

8,56

8,56

8,56

6,59

9,17

9,17

9,17

9,17

Țevi de extracție

6,54

9,52

7,82

7,82

7,82

9,52

9,52

6,45

5,45

6,45

6,45

6,45

4,83

5,51

5,51

5,51

5,51

60,32

73,02

7/8

3/8

88,9

3 ½

2

2

API

Cu capete netede

Grosiema peretelui [mm]

Diametrul exterior [mm/in]

Tabelul 2.5. Țevi de extracție îngroșate cu îmbinări API și cu îmbinări speciale

2.7Pompe de extracție

După cum se știe, prăjinile de pompare transmit mișcarea alternativă verticală de la capul de balansier, la pistonul pompei. Pompa constituie partea fixă, fiind legată prin înșurubare (pompa TB) de tubing, sau printr-un dispozitiv mecanic toplock (pompa P), fiind fixată la capătul de jos al țevilor de extracție. În figura 2.7 se pot vedea pompe de extracție după API STD NAX.

In pompajul cu prăjini, pompele au rolul de a extrage prin intermediul supapelor fluidele din sondă. În funcție de modul de introducere acestea se clasifică în 2 tipuri :

- tip P care sunt introduse cu prăjinile

- tip TB , introduse cu țevile.

Cilindrul 1 este prevăzut la partea inferioacu un scaun cu bilă 2, care îndeplinește rolul de supapă de aspirație, numita și fixă și cu un piston cilindric 3.

Pistonul cilindric este de asemenea prevăzut cu un scaun cu bilă 4, reprezentand supapa de refulare. Intreg ansamblul cilindru piston este fixat etans la garnitura de tevi de extractie 6, scufundat in lichid

7

31

32

32

Fig. 2.8 Pompa de adâncimSimbolizarea pompelor de fund:

Fig. 2.8 Pompa de adânci m Simbolizarea pompelor de fund: Fig.2.9 Simbolizarea pompelor de fund conform

Fig.2.9 Simbolizarea pompelor de fund conform API

33

Pompele de extracție dupa standardul românesc, conform STAS 2986-66 se clasifică în:

tip TB, cu piston metalic și cu cilindru din mai multe cămăși; corpul pompei se

introduce în sondă cu țevile de extracție, iar pistonul cu prăjinile de pompare;

tip TI, cu piston cu garnituri de etanșare și cu cilindru dintr-o bucată; corpul pompei se introduce cu țevile de extracție iar pistonul cu prăjinile de pompare;

tip P, cu piston metalic mobil și cu cilindru din mai multe cămăsi; pompa completă se introduce cu prăjinile de pompare. Caracteristicile tehnice ale acestor pompe sunt prezentate în tabelul 2.6.

Tipul

Dimensiunea

Diametrul maxim al pompei [mm]

Numărul de cămăși de 1 ft

Lungime piston

pompei

pompei

[mm]

 

2 3/8 x 1 1/16

 
 

48,5

P

2

3/8 x 1 ¼

 

9, 12, 15, 18, 20

1220

2

7/8 x 1 ½

59,7

 

2

3/8 x 1

¼

 

78

TB

2

7/8 x 1 ¾

 

5, 7, 9, 11, 13, 15,

1220

2

7/8 x 1 ¼

93

18

3

1/2 x 2 ¾

115

 

2 3/4 x 1 ¼

48,5

PCML

2

7/8 x 1 ¾

59,7

9, 12, 15, 18, 20

1220

Tabel 2.6. Pompe de extracție conform STAS 2986-66 (caracteristici tehnice)

Simbolizarea pompelor se face conform cu schema din figura 2.8. De exemplu, o pompă de adâncime, cu diametrul interior de 1 ¼ in, introdusă cu prăjini, cu un cilindru cu cămăși de 7 picioare (ft), lungimea extensiunilor de 4 picioare (ft), piston de 2 picioare (ft), și dispozitivul de fixare jos cu cupe, pentru țevi de extracție de 2 3/8 in va fi simbolizată astfel:

2 3/8 x 1 1/4 RLBC 7 2 4 sau 20 125 RLBC 7 2 4.

Figura 2.8. Simbolizarea pompelor de extracție

34

CAPITOLUL III

ANALIZA FUNCȚIONĂRII SONDELOR ÎN

POMPAJ CONTINUU

Au fost preluate date de șantier, prezentând date de producție a unor sonde de pe structura Băicoi . Au fost selectate 20 sonde. Datele au fost centralizate în tabelul 3.1.

35

Sonda

Coloana

Oglidna

Interval

U. P.

Pompa

Putere

H

 

Q

i

Q

Q

Cursa

Frecventa

L tronsoane tevi

L tronsoane prajini

NR.

ciment

perforat

piston

motor

fixare

lichid

Teor

gaze

2

2

3

3/4'

7/8’

1’

pompa

3/8

7/8

1/2

-

 

D

c

-

H

p

 

-

-

-

L

 

Q

l

i

Q

net

Q

g

S

n

           

-

 

in

m

M

 

-

in

kW

m

m

3 /zi

%

m

3 /zi

m

3 /zi

m

cd/min

 

m

X1

5

1/2

1536

1469-

U.P

20-

22

1388

0.9

30

0.5

-

2

6.3

 

1398

 

1066

331

-

 

1427

7

T

125-

2000-

RHAC-

2000

10-4-

M

2-0

X2

12 1/4

2695

2601-

U.P

20-

55

2519

3.6

70

0.9

-

1.5

6.6

1420

1099

 

1295

632

591

2599

9

T

125-

2500-

RHAC-

5500

10-3-

M

0-0

X3

5

1/2

509.6

509-450

U.P

20-

13

474

8.3

85

 

1

-

1.2

6.5

1455

1021

 

474

   
 

3

T

125-

 

1200-

RHAC-

1000

12-4-

M

0-0

36

X4

5 ¾

2588

2568-

U.P

20-

37

2474

22.3

80

3.7

-

3.5

6.6

1235

1239

1257

586

630

2513

12

T

150-

5000-

RHAC-

7500

20-4-

M

0-0

X5

8 3/4

2700

2680-

U.P

20-

45

2599

17

88

1.7

0.12

4.4

6.9

 

2589

1249

678

571

2611

15

T

150-

5000-

RHAC-

10000

20-4-

M

0-0

X6

14 3/4

2591

2546-

U.P

25-

45

2377

24

70

6

03

4.5

6.8

 

1527

814

792

762

2494

12

T

150-

1

5000-

RHAC-

7500

20-

M

4-0-0

X7

6 5/8

751

722-632

U.P

25-

7.5

618

3

60

1

0.12

0.9

5.6

 

256.

602.7

524

 

5 T

125-

5

6

1500-

RHAC-

1000

8-3

M

-0-0

37

X8

5

3/4

565

560-452

U.P

25-

7.5

352

0.8

40

0.4

- 0.8

6.5

352

352

   
 

3

T

125-

1200-

RHAC-

1000

8-3-0-

M

0

X9

5

3/4

1078

1042-

U.P

25-

7.5

977

3

85

0.4

- 1.2

7.2

2180

662

314

 
 

1010

7

T

125-

2000-

RHAC-

2000

10-4-

M

0-0

X10

9

5/8

1362

1357-

U.P

25-

37

1263

22.3

5

12.6

- 3.2

7.6

1263

708.6

251

303

 

1304

15 T

125-

5000-

RHAC-

10000

10-4-

M

0-0

X11

5

3/4

1107

1104-

U.P

25-