Sunteți pe pagina 1din 37

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………….....5
CAPITOLUL I – ANALIZA SITUAȚIEI PLANTAȚIILOR DE AFIN DIN
ROMÂNIA............................................................................................................................6
1.1 Starea actuală a pomiculturii din România..........................................................................6
1.2 Cultura afinului....................................................................................................................9
1.2.1 Importanța
culturii........................................................................................................10
1.2.2 Particularitățile biologice ............................................................................................11
1.2.3 Perioadele de creștere și rodire....................................................................................13
1.2.4 Cerințele față de factorii de mediu..............................................................................13
1.2.5 Tehnologia de cultură..................................................................................................14
CAPITOLUL II – CONDIȚIILE NATURALE, ECONOMICE ȘI SOCIALE ÎN
CARE SE DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA..............................................................20
2.1 Descrierea societății în care se desfășoară activitatea........................................................20
2.2 Descrierea condițiilor naturale în care se afla amplasată
cultura........................................21
2.2.1 Repere
istorice...............................................................................................................21
2.2.2
Clima.............................................................................................................................21
2.2.3 Hidrografia...................................................................................................................22
2.2.4
Solul..............................................................................................................................22
2.2.5 Vegetația și fauna.........................................................................................................22
2.2.6 Condiții social-economice
organizatorice.....................................................................23
CAPITOLUL III – PROBLEME PRIVIND OPTIMIZAREA CULTURII DE
AFIN ȘI A TEHNOLOGIILOR DE PRODUCȚIE..................................................27

3
3.1 Analiza economică a activității..........................................................................................27
3.2 Analiza teoretică a negocierii producției...........................................................................30
3.3 Analiza suprafeței exploatației..........................................................................................32
3.4 Analiza producției medii și totale.....................................................................................34
3.5 Analiza veniturilor ............................................................................................................35
3.6 Analiza rentabilității pentru cultura de afin.......................................................................36
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI..............................................................................38
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................39

4
INTRODUCERE

Pomicultura pe teritoriul ţării noastre a fost practicată din timpuri foarte îndepărtate.
Astfel, populaţiile din bazinul Carpatic au selecţionat şi ameliorat din flora spontană
numeroase biotipuri locale la toate speciile de pomi.
Migraţiile populaţiilor nomade (tătarii,secXIII-XIV), apoi dependenţa de imperiul
Otoman (sec.XV – XIX), au avut repercusiuni asupra întregii vieţi sociale şi desigur, a
pomiculturii, care devenise o sursă de trai a populaţiei şi de acoperire a birurilor.
Începând din sec.al XV lea s-au păstrat documente scrise – hrisoave domneşti,
tranzacţii între diverşi comercianţi prin care se atribuiau unor mănăstiri sau persoane, alături
de moşii sau clădiri şi livezi.
În sec. al XVII lea este atestată intervenţia statului în protejarea şi dezvoltarea
pomiculturii prin pravila lui Vasile Lupu: “ cei care vor intra în vie sau pomet, să mănânce
numai poame, să nu fie certaţi, iar de se va arăta lucru, cum că au mers să fure, să-i bată şi să
le ia hainele, iar cei care vor tăia pomii să fie certaţi ca nişte tâlhari”.
Arealul plantaţiilor pomicole din trecut, de pe teritoriul actual al ţării noastre se
poate aprecia după actuala repartiţie. Şi atunci, ca şi în zilele noastre, pomii se cultivau mai
mult în zona dealurilor – leagănul speciilor pomicole sălbatice .
Din a II a jumătate a secolului trecut a început organizarea pomiculturii, în această
perioadă s-au importat sâmburi şi seminţe de pomi, material săditor pomicol, mai ales din
Franţa,Germania şi Belgia.
Odată cu extinderea plantaţiilor pomicole se poate aprecia că au fost redate
pomiculturii dealurilor ţării noastre şi a judeţului Iaşi, prin amenajarea terenurilor în pantă
sub formă de terase şi plantarea pomilor pe direcţia generatoarei curbelor de nivel.

5
CAPITOLUL I – ANALIZA SITUAȚIEI PLANTAȚIILOR DE AFIN
DIN ROMÂNIA

1.1 Starea actuală a pomiculturii din România

În contextul nevoii de dezvoltare durabilă a sectorului pomicol, este necesar să


pornim de la realitățile actuale ale domeniului, radiografiind elementele definitorii ale acestui
segment de activitate.
Arealele pomicole în România ocupă o suprafață de 100 957 km2, din care peste
84,7% se află în spațiul rural. Populația de aproximativ 9 407 milioane locuitori din cadrul
acestor areale cunoaște un declin demografic, fiind în continuă scădere și în curs de
îmbătrânire.
În perioada 1990-2013 suprafața ocupată cu plantații pomicole a scăzut cu
aproximativ 50% (de la 313,4 mii de hectare în 1990 la 158,6 mii de hectare în anul 2013).

Figura 1.1.1 - Suprafețele ocupate de speciile pomicole (2013)

6
Sursa : Date administrative MADR
Se menține tendința de diminuare a suprafețelor ocupate cu plantații pomicole, în
ultimii cinci ani ritmul defrişărilor fiind mai accelerat decât cel al înfiin țărilor (în perioada
2008-2012 au fost defrișate 5 722 de hectare și înființate doar 3 007 hectare).
Majoritatea plantaţiilor pomicole sunt îmbătrânite, cu vârste mai mari de 25 de ani, cu
potenţial productiv redus, în declin sau abandonate (fig. 1.1.1). Doar pe 7% din totalul
suprafaței sunt plantații tinere.

Figura 1.1.2 - Suprafețele ocupate de plantațiile pomicole pe grupe de vârstă (2013)

Sursa : Date administrative MADR

Cele pe rod ocupă 67 110 hectare și reprezintă 42% din totalul suprafaței (fig. 1.1.2).
în funcție de sistemul de cultură, se constată un procent foarte mare (68%) de ținut de
plantațiile clasice, 30% plantații intensive și numai 2% plantații superintensive.

7
În ceea ce privește suprafața exploatațiilor pomicole ecologice, aceasta a crescut, de
la 211 hectare în 2006 la 6 083 hectare în 2012. Dintre acestea, aproximativ 86% sunt în
conversie și doar 14% certificate.
Figura 1.1.3 - Situația suprafețelor ocupate de plantațiile pomicole în funcție de
potențialul productiv (2013)

Sursa : Date administrative MADR

Fărâmițarea excesivă a terenurilor, cu precădere în zona colinară (favorabilă culturilor


pomicole) reprezintă un factor determinant în declinul sectorului pomicol.
La nivelul anului 2010, suprafața medie a unei exploatații agricole pomicole era de
0,38 hectare, cu mult sub suprafața minimă necesară unei exploatații pomicole viabile (0,3 -
5,0 ha).
Conform datelor din Recensământul general Agricol (RgA), cele mai mari dimensiuni
medii în România le au plantațiile de piersic și nectarin (0,64 ha) și cele mai mici, planta țiile
de păr (0,16 ha).

8
1.2 Cultura afinului

Afinul (nume științific Vaccinium myrtillus L., denumire populară: afin, afin de
munte, afin negru, afene, asine, coacăz, merișor de munte, pomușoară) este un arbust din
familia Ericaceae. Poate fi întâlnit în Europa, nordul Asiei, Groenlanda, vestul Canadei și
vestul Statelor Unite.1
Figura 1.2.1 - AFIN

Sursa : www.biofair.ro
Este un subarbust (arbust mic), stufos, rămuros, cu tulpina de culoare verde, lungă de
circa 30–60 cm, cu ramuri anguloase.
Frunzele sunt scurt-pețiolate, mici, ovale, denticulate (crestate pe margine), verzi pe
ambele fețe.
Florile sunt verzui roșietice, albe sau rozé cu petalele unite sub formă de clopo țel,
dispuse câte 1-2 la axila (subțioara) frunzelor. Înflorește în lunile mai-iunie.

1 US Department of Agriculture - Natural Resources Conservation Service: The Plants Database

9
Fructul este numit afină și reprezintă o bacă de culoare albastru-închisă sau albastru-
brumărie, de formă rotundă, cu diametrul de 0,5 - 0,6 cm, zemoasă, cu suc violaceu, cu gust
plăcut dulce acrișor.2

1.2.1 Importanța culturii

Cultura afinului prezintă interes din ce în ce mai mare, datorită valorii alimentare și
farmaceutice a fructelor și plantei.
Afinele contțin (la 100 g):
 zahăr (7-15%)
 substanțe tanoide (0,3-0,5%)
 substanțe proteice (0,8-1,1%)
 substanțe pectice (0,35-0,49%)
 acizi organici: citric (0,9%), malic, tartric, benzoic
 antociani
 elemente minerale,
 vitamina C 18,1 mg%, vitamina A 0,15 mg%, vitamina PP 0,2 mg%, vitamina
B1 0,02 mg%, vitamina B2 0,02 mg%
Afinul se cultivă în special pentru fructele mici, rotunde, albastru închis, cu gust
dulce-acrișor și foarte bogate în minerale și vitamine.
Fructele sunt consumate în stare proaspată sau pot fi folosite în industria alimentară la
prepararea gemurilor, dulcețurilor, sucurilor și a siropurilor.
Datorită substanțelor cu efect antiinflamator, antioxidant și antiseptic pe care le
conțin, afinele sunt utilizate în industria farmaceutică și intră în compoziția medicamentelor,
tincturilor și a suplimentelor alimentare.
Fructele uscate se folosesc pentru prepararea ceaiurilor folosite în boli digestive.
Lăstarii și frunzele se folosesc în medicină pentru extragerea hidrochinonei,
vaccininei, arbutozei, ericolinei, folosite în afecțiunile pancreasului, bilei, afec țiuni gastrice
sau stări anemice.
1.2.2 Particularitățile biologice

2 Milea Preda, Dicționar dendrofloricol, Editura Științifică și Enciclopedică , Bucure ști, 1989

10
Afinul de cultură este un arbust ce creşte sub formă de tufă cu înălţimi şi forme
variabile, de la 0,60 la 2,50 m, în funcţie de soi.
 Rădăcina
Sistemul radicular este format din rădăcini fine cu, capacitate redusă de patrundere în
sol , fiind răspândite pâna la adâncimea de 40 cm , iar pe orizontală nu depăşeşte raza de 1 m.
În general sistemul radicular este lipsit de perişori absorbanţi, din care cauză
capacitatea de absorbţie este mai mica.

 Tulpinile afinului
În funcţie de soi, sunt mai puţin ramificate şi au lemnul tare în cazul celor în vârstă
mai mare de 2 ani şi fragil în cazul ramurilor anuale.
Culoarea creşterilor anuale este diferită, de la verde pal şi verde strălucitor , la roşu-
maroniu, fiind caracteristică de soi.

 Mugurii afinului
Mugurii vegetativi pot fi:
 Activi - situaţi pe ramuri anuale, sunt mici iar la formarea lor deplină, devin triunghiulari
acuminaţi.
 Dorminzi - se află pe ramuri mai în vârstă sunt foarte mici şi greu de observat cu ochiul liber.
Mugurii floriferi se formează pe lăstarii anuali, de regulă în treimea superioară a
acestora, sunt mai dezvoltaţi şi de formă rotund ovală.
Lăstarii care cresc din mugurii vegetativi activi au poziţie laterală lungimea 5-20 cm.,
mai lungi pe porţiunea apicală şi mai scurţi pe porţiunea bazală. Pe aceştia se formează
muguri de rod spre vârf şi muguri vegetativi spre bază.

 Frunzele afinului
- Sunt aşezate în spiral, alungite de formă eliptică
- Au lungimea de 5-7 cm şi laţimea de 2,5-3,5 cm cu marginea întreagă
- Pe partea superioară sunt de culoare verde strălucitor iar pe cea inferioară de culoare mai
deschisă

 Florile afinului

11
Afinul infloreşte târziu în cursul lunii mai după ce apar frunzele.
Florile sunt verzui roşietice, albe sau roze cu petalele unite sub forma de clopotel,
dispuse cate 1-2 la axila frunzelor.

Fructele afinului
- Fructul afinului este o bacă , de formă sferică turtită sau sferică şi are culoarea albastru
deschis strălucitor până la albastru închis acoperit cu pruină.
- Afinele cultivate sunt mai mari de 2-4 ori decât cele crescute spontan.
- Pulpa afinelor cultivate are culoare deschisă cu sucul incolor,(spre deosebire de cele
spontane care au sucul intens colorat ) şi are numeroase seminţe (15-60).
- Gustul variază de la dulce acidulat la dulce cu aromă specifică.
- Coacerea fructelor se face eșalonat, cele obţinute la primele recoltări fiind mai mari şi
mai bogate în seminţe, care însă nu influenţează gustul acestora.
Figura 1.2.2 - Fructe de afin

Sursa : https://ro.wikipedia.org

1.2.3 Perioadele de creștere și rodire

Afinul de cultură este un arbust ce crește sub formă de tufă înaltă, de 1-3 m, formată
din mai multe tulpini de grosimi aproximativ egale. Sistemul radicular este format din

12
rădăcini fine cu capacitate eredusă de patrundere în sol , fiind răspândite până la adâncimea
de 40cm, iar pe orizontală nu depăsășește raza de 1 m.
Fiecare tulpină rodește bine până la vârsta de 5 ani. El înflore ște târziu în cursul lunii
mai după ce apar frunzele.
Florile sunt grupate câte 6-20 (mai frecvent 7-8 ) în raceme. Ele se deschid e șalonat,
începând de la baza inflorescenței spre vârf. Înfloritul durează 20-25 de zile. Fructele ajung
la maturitate eșalonat după 48-55 de zile de la sfârșitul înfloritului.(iulie).
Afinul începe să fructifice încă din anul plantării dar pâna la vârsta de 4-5 ani
producțiile sunt mici(sub 1 kg /tufa).
La plantele de peste 10 ani producția poate ajunge la 3-5 kg /tufa.
Afinele cultivate sunt mai mari de 2-4 ori decât cele crescute spontan. Pulpa afinelor
are culoare deschisă cu sucul incolor, (spre deosebire de cele spontane care au sucul intens
colorat ) și cuprinde numeroase semințe (15-60). Gustul variază de la dulce acidulat la dulce
cu aromă specifică.
Coacerea fructelor se face eșalonat, cele obținute la primele recoltări fiind mai mari și
mai bogate în semințe, care insa nu influenteaza gustul acestora.

1.2.4 Cerințele față de factorii de mediu


Afinul este o specie de clima racoroasa si umeda care desi suporta semiumbra, deci se
dezvolta si submasiv, da cele mai bune rezultate cind primeste lumina solara directa.
Fata de temperatura are pretentii moderate, reusind in zonele in care media anuala
este uprinsa inte 7,8 grade Celsius si 8,5 grade Celsius (15-17 grade Celsius in perioada de
vegetatie), iar in perioada de repaus suportă temperaturi până la -30 grade Celsius.
În iernile lipsite de zăpadă însă, daune pot fi provocate și la temperaturi de 10-15
grade Celsius.
Rezistența la ger este diferită și în funcție de sol.
Cerințele față de lumină sunt cele mai mari în perioada înfloririi și legării fructelor
după care nevoile scad treptat.
Sunt indicate totuși terenurile cu expoziție însorită.

13
Pretențiile față de apă sunt ridicate, în sensul că este necesară asigurarea constantă a
acestui factor, mai alesîin perioada de vegetație. Această necesitate se datorează sistemului
radicular care se dezvoltă în stratul superficial, unde intensitatea evaporării este mai mare.
Zonele în care iernile sunt bogate în zapadă sunt foarte favorabile culturii afinului,
atât în ce priveste protecția contra gerurilor cât și aprovizionarea cu apă la pornirea în
vegetație.
Solurile preferate de afin sunt acide (ph=4,8-5,5), structurate, fertile, bine
aprovizionate cu apă și cu aerație bună. Cele mai favorabile sunt solurile brune acide, cu
textură mijlocie, drenaj acvatic bun, fără fenomene de gleizare pâna la adâncimea de 50 cm.
De importanță hotarâtoare este reacția solului, însusire care limitează cultura afinului.
Nu sunt recomandate solurile nisipoase, slab aprovizionate cu substan ță organică, solurile
situate pe substrat alcalin, precum și solurile argiloase, lipsite de structură și cu drenaj
defectuos.
De asemenea, conținutul în humus trebuie să fie de minimum 3,5-4 %, deoarece masa
principală a rădăcinilor se dezvoltă în stratul de la suprafața solului, care este bogat în
substanță organică și numai o mică parte explorează straturile profunde.

1.2.5 Tehnologia de cultură


 Obținerea materialului săditor
Afinul poate fi înmulțit prin butășire, marcotaj , drajoni, despărțirea tufei, altoire ,
prin semințe și mai nou metoda în vitro - meristeme. Principala cale de ob ținere a
materialului săditor este însă butășirea, putându-se utiliza butași lignificați și butași
semilignificați.
Butașii lignificați se confecționează din tulpini anuale cu grosimea de 6-8 mm și
lungimea de 30-70 cm, cu lemnul copt, recoltate imediat după căderea frunzelor.
Tulpinile se stratifică în nisip sau rumeguș umed, la 1-5 grade Celsius si umiditate 80-
85%.Substratul se dezinfectează în prealabil cu sulf și se umectează în timpul stratificării
după nevoie. Se recomandă îndepartarea mugurilor floriferi, deoarece prezența lor împiedică
înrădăcinarea. Primăvara ,după 10 martie, tuplinile se scot de la stratificat, se fasonează la
lungimea de 8-12 cm, având grijă ca taietura superioară să se execute deasupra unui mugur,

14
iar cea bazală sub un mugur, înlaturându-se zona din vârf a tulpinii , por țiunile sub țiri,
precum și cele bazale care au diametrul mai mare de 7 mm. Plantarea butașilor în câmp se
execută de la jumatatea lunii martie, prima decadă a lunii aprilie. Distan țele de plantare a
butașilor sunt 10 cm între rânduri și 5 cm între plante pe rând. Pozi ția butașilor trebuie să fie
verticală , iar adâncimea de plantare în substrat va fi de 3-4 cm. După planatre se fac udări de
câte ori este nevoie, la fel și plivitul buruienilor.
Fertilizarea butașilor se face numai cu soluții nutritive și numai după înrădăcinare, la
aproximativ60-70 de zile de3 la plantare. Aceasta se efecutează cu îngrășăminte minerale cu
azot, fosfor și potasiuin raport de 1:2:1, respectiv 144 gN, 288g P, 144g K, substan ță activă
dizolvate în 90 l de apa. Soluția se prepară cu 1-2 zile înainte de folosire, utilizindu-se 2 l
soluție/mp. Sunt necesare 3-4 fertilizări.

 Înființarea culturii
Înființarea unei plantații necesită respectarea condițiilor de climă și sol care trebuie să
răspundă cerințelor ecologice ale afinului.
Pregătirea terenului în vederea înființării culturii constă în defrișarea vegetației
lemnoase și scoaterea rădăcinilor, după care se execută nivelarea de suprafa ță în direcția
pantei.
După nivelare se aplică o arătură de desfundare , la 40-50 cm cu care ocazie se
încorporează 40-50 to gunoi de grajd , 120 -150 kg P2O5 la hectar . Pe solurile cu PH peste
5,5 se administrează suplimentar 2-4 to sulf praf /ha. În solurile cu permeabilitate redusă , se
execută o scarificare la 60-80 cm pentru asigurarea drenajului intern al apei.
Distanțele de plantare se stabilesc în funcție de sistemul de cultură și vigoarea solului.
Afinul se poate planta în rânduri simple, la distanțe de 3x1 m sau în benzi de 3x1x1
m.
Plantarea afinului se face toamna ,în lunile octombrie , noiembrie , iar în zonele mai
secetoase primăvara devreme, sau în martie- aprilie în zonele mai umede. La plantare trebuie
să se țină cont de unele aspecte și anume :
- datorită sistemului radicular foarte fin care se poate rupe ușor , manipularea
plantelor se face cu foarte multă grijă;

15
- plantarea se va face cu amestecul de pamânt fixat pe rădăcini în urma udării
abundente a substratului înainte de a scoate materialul de la stratificat.
- folosirea în mod obligatoriu a turbei acide la plantare.
Plantarea se face în gropi de 40x40x40 cm, în care se administreză 15-20 kg turbă
acidă și numai pe solurile sărace se adaugă 5-7 kg gunoi de grajd/groapă. Plantele se introduc
în groapă cu 4-5 cm mai adânc decât în câmpul de fortificare, având grijă să se repartizeze
uniform rădăcinile și să se acopere cu amestecul de pamânt menționat anterior. După
plantare, plantele se udă cu 10-15 l apă la plantă și se mușuroiesc cu sol afinat.
Figura 1.2.5 - Plantarea butașilor de afin

 Lucrări agrotehnice
Afinul de cultură se conduce sub forma de tufă, deoarece corespunde particularităților
de creștere și astfel necesită interveții minime pentru formarea și conducerea ei. Se poate
adopta și gardul fructifer, fără sistem de susținere , prin înlăturarea tulpinilor care au tendința
de a se dezvolta spre intervalul dintre rânduri. În acest caz , distanțele dintre plante pe rând
vor fi mai mari și anume de 1,2-1,5 m.
Datorită sistemului radicular care este repartizat spre suprafața solului, afinul este
unul dintre cei mai sensibili arbuști în ce privește îmburuienarea și înțelenirea solului. De
aceea în plantațiile și în cele cu desimi mari, este obligatoriu ca terenul să fie menținut ca
ogor negru. Aceasta se poate realiza prin lucrări superficiale la adâncimea de 5-10 cm pe rând

16
și de 10 -15 cm pe intervale. In plantațiile pe rod , ogorul negru se menține pâna la intrarea în
pârga a fructelor, deoarece perioada de recoltare fiind lungă, accesul culegătorilor este greoi
și fructele se murdăresc.
O altă modalitate de întreținere a solului curat de buruieni este mulcirea. Ca mulci se
folosesc resturi vegetale, frunze de paie, fin dar si cele mai bune rezultate este folosirea
rumegușului de rășinoase și a turbei acide. Mulciul se aplică vara, dupa prima lucrare a
solului sau dupa coacerea fructelor, în strat gros de 6-8 cm, pe o banda lată de 0,6 -1,2 m pe
rândul dintre plante. Sunt necesare 3 to de rumeguș la hectar. Ca mulci se poate folosi cu
succes și turba acidă, aplicarea se face în același mod ca la rumeguș, cu mențiunea că turba
trebuie să fie măcinată. Cantitatea folosită la hectar este de 6-10 to /ha.
Înierbarea intervalelor este un sistem de intreținere foarte indicat în plantațiile de afin
din zonele bogate în precipitații de 700 mm anual. În aceste zone se recomandă amestecul de
graminee (Lolium perene ,Dactylis glomerata ,Phelum pratense ,Festuca pratense ) în
propoțtie de 30-40 % . În fiecare an se fac 4-5 cosiri când plantele ajung la înălțimea de 15-
20 cm. Iarba rezultată se lasă ca mulci.
Fertilizarea plantațiilor se face cu gunoi de grajd și îngrășăminte minerale. Gunoiul de
grajd este cel mai valoros îngrășământ pentru afin. Dozele moderate de gunoi de grajd , 20-
25 to /ha , aplicate la intervale mai mici de timp , influentează favorabil ph-ul solului , este
necesară compostarea gunoiului de grajd cu sulf sau turbaă acidă.
Referitor la îngrășămintele minerale, afinul are pretenții reduse față de fosfor și
potasiu și foarte mari față de azot.Cantitățile uzuale sunt de 40-50 kg P2O5 ;40-60 kg K2O ;
80 120 kg N substanță activă la hectar. Ca îngrășăminte minerale se pot utiliza superfosfatul,
sarea potasică , sulfatul de amoniu și azotatul de amoniu.
Îngrășămintele organice împreuna cu cele minerale greu solubile se administrează
toamna duăa căderea frunzelor , odată la 2-3 ani și se încorporează odată cu lucrarile de bază
ale solului. Aplicarea gunoiului de grajd singur sau compostat cu sulf sau turbă se face pe
toată suprafața sau numai pe rândul de plante. Încorporaraea pe rând se face cu cazmaua la
adâncimea de 10-15 cm, mai superficial în jurul tufelor și mai adânc spre periferia acestora
având grijă să nu se vătame rădăcinile. Pe intervale, încorporarea îngrășămintelor se face
mecanizat cu plugul la adâncimea de 15-18 cm.

17
Îngrășămintele cu azot se administrează anual, fracționat în două reprize , prima doză
va fi dată primavara înainte de pornirea vegetației și a doua după înflorit. Se preferă
administrarea manuală a îngrășămintelor cu azot.

 Tăierile de formare și rodire


 Tăierile de formare.
În primul an după plantare, cele 2-4 ramuri cu care a venit planta din câmpul de
fortificare se scurtează la 3-4 muguri . În anul al II-lea , în vederea ramificarii lor , toate
creșterile viguroase , cu poziție verticală și bine plasate în tufă , se scurtează , îndepărtându-
se jumătate pâna la 1/3 din lungimea lor. Ramurile mai slabe și cu poziție laterală se
îndepartează. Eventualele tulpini care apar din zona bazală și completează favorabil scheletul
se pastrează, scurtându-se în vederea ramificării.
În următorii 2-3 ani se aplică numai la jumătate din creșterile viguroase , pentru
dispunerea etajată a producției de fructe și luminarea coroanelor.
 Tăierile de fructificare
Pentru a menține un bun echilibru între creștere și fructificare , tulpinile mai batrâne
de 5-6 ani se vor tăia de la bază având în vedere și marea capacitate de regenerare a afinului.
Totodată se vor îndeparta și ramurile bolnave, rupte, precum și cele rău plasate care
îndesesc coroana sau cele atirninde, exterioare, care impiedică mecanizarea lucrărilor.
Concomitent cu eliminarea acestor categorii de ramuri se vor reține , pe cât posibil , în numar
echivalent noi tulpini viguroase emise din zona coletului.
În partea superioară a tufelor acolo unde situația se impune se execută rărirea și
scurtarea ramurilor de semischelet , în lemn de 2-4 ani , mai ales deasupra unor creșteri
anuale viguroase care apar deseori în partea mijlocie a tufelor din plantațiile bine întretinute.
Dacă tăierile de fructificare sunt completate cu regenerarea parțiala a ramurolor de
schelet , productiile se mențin la nivel constant iar fructele sunt de calitate. Se aplică și unele
tăieri de corecție, concomitent cu tăierile de fructificare si au ca scop o mai bună repartizare a
luminii în interiorul tufelor.

18
 Tăierile de regenerare
Se efectuează în perioada de declin productiv (îmbătrânire), când procesul de uscare
este evident , iar producțiile devin neeconomice. Acestea constă în îndepartarea tuturor
tulpinilor prin tierea lor în zona mugurilor dorminzi de la baza. Tăierile de regenerare trebuie
susținute cu fertilizari organice .
În primul an după regenerare se obțin multe creșteri viguroase, de 0,6-1,2 m. Dintre
acestea se rețin 10-16 dipuse radial în tufă , o parte din ele se scurtează la 1/3 iar cealaltă
parte ia 1/2 din lungimea lor. În anul al III-lea plantele rodesc normal.

 Recoltarea
Coacerea fructelor are loc eșalonat, pe o perioadă de 4-5 săptămâni, în func ție de
condițiile climatice ale anului agricol. Recoltarea se realizează manual, în reprize medii de
câte 2-3 zile, până la recoltarea n totalitate a fructelor care pot ajunge la maturitate, respectiv
acestea capătă culoarea specifică, iar pielița devine elastică la apăsare. Se va apela la
angajarea de zilieri pentru aceasta perioadă (luna august), intrucât perioada e de scurtă
durată, iar calitatea fructelor care vor fi valorificate pe pia ță depinede foarte mult de o
perioadă optimă de recoltare.
Fructele vor fi culese în caserole de plastic de 0,2-0,5 kg, iar pentru acestea se vor
utiliza lăzi de carton. Afinele se caracterizează printr-o capacitate bună la pastrare, depă șind
din acest punct de vedere fructele altor arbuști fructiferi, aceasta capacitate fiind strâns legată
de faptul că bacele sănătoase rămân întregi după desprinderea lor de ciorchine și nu pierd
ușor sucul în timpul manipulărilor sau a transportului.

19
CAPITOLUL II – CONDIȚIILE NATURALE, ECONOMICE ȘI
SOCIALE ÎN CARE SE DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA

2.1 Descrierea societății în care se desfășoară activitatea


Întreprinderea Individuala Badea Marius Cristian s-a înfiintat în baza OUG nr.
44/2008, cu modificările și completările ulterioare, are sediul professional în comuna
Dascălu, Strada Independenței, nr. 89, Județul Ilfov .
Întreprinderea s-a înființat în luna mai anul 2015 și este înregistrată în Registrul
Comerțului cu F51/305/19.05.2015, cu Cod Unic de Înregistrare 34529830, iar până în
prezent nu a desfășurat activități generatoare de venituri.
Obiectivele Întreprinderii:
 valorificarea produselor către un public de larg consum, dar și cofetarilor, patiserilor,
restaurantelor, fabricilor de produse cosmetice, de sucuri și siropuri
 reducerea timpului aferent unei lucrări
 încheierea de parteneriate cu potențiali clienți din afara țării noastre cu unită ți de
profilalimentar.
 creșterea numărului de clienți de la an la an prin extinderea valorificării produselor pentru
clienți din afara județului
 creșterea profitului procentual cu fiecare an

Tabel 2.1.1 - Dotarea exploatației

Nr.crt. Denumire echipament tehnologic Bucăți

1 Tractor 1

2 Disc 1

3 Distribuitor îngrăşăminte 1

4 Plug 1

20
2.2 Descrierea condițiilor naturale în care se afla amplasată cultura
2.2.1 Repere istorice
Dascălu (în trecut, Dascălu-Creața sau Pitar-Moșu) este o comună în județul Ilfov,
Muntenia, România, formată din satele Creața, Dascălu (reședința), Gagu și Runcu.
Comuna se află în nord-estul județului, pe malurile Mostiștei, apă ce izvoră ște de pe
teritoriul comunei. Este străbătută de șoseaua județeană DJ200, care o leagă spre nord de
Grădiștea și spre sud de Ștefăneștii de Jos, Voluntari și București. La Gagu, din această șosea
se ramifică șoseaua județeană DJ402, care duce către est la Petrăchioaia și mai departe în
județul Ialomița la Sinești.
Patru obiective din comuna Dascălu sunt incluse în lista monumentelor istorice din
județul Ilfov ca monumente de interes local.
Unul este un sit arheologic, aflat la vest de satul Dascălu, pe malurile unui afluent al
Mostiștei și cuprinde o așezare din Epoca Bronzului și una din Evul Mediu timpuriu (secolele
al IX-lea–al XI-lea). Alte două monumente sunt clasificate ca monumente de arhitectură —
biserica „Adormirea Maicii Domnului” din fostul sat Vărăști (astăzi parte a satului Dascălu),
datând din 1817 și biserica de lemn „Sfântul Dumitru” din satul Gagu (datând din 1800–
1801). Monumentul eroilor din Primul Război Mondial din satul Dascălu este al patrulea
monument, clasificat ca monument de for public.

2.2.2 Clima
Clima este temperat continentală cu nuanţă excesivă, cu veri călduroase şi secetoase
şi ierni friguroase, dominate de prezenţa frecventă a maselor de aer rece continental din Est,
sau arctic din Nord şi de vânturi puternice care viscolesc zăpada.
Valorile medii multianuale ale temperaturii aerului înregistrează o uşoară creştere de
la N (10.5 grade C) la S (11 grade C).
Temperatura maximă absolută (40 grade C) a fost înregistrată la Snagov (20 august
1945), iar temperatura minimă absolută (-35 grade C), tot la Snagov (25 ianuarie 1942).
Amplitudinea rezultată din cumularea valorilor extreme (75 grade C), precum şi aceea a
mediilor lunare ale temperaturii aerului (25 grade C) reflectă caracterul continentalismului
accentuat al climatului judeţului Ilfov.

21
Cantitatea medie multianuală a precipitaţiilor oscilează în jurul valorii de 500 mm (la
Brăneşti şi Vidra). Regimul eolian se caracterizează prin predominarea vânturilor dinspre NE
(21.6 %) şi E (19.7 %) care bat cu viteze medii anuale de 2-2.5 m/s, cu maxime pe timpul
iernii ce pot depăşii 125 km/oră.

2.2.3 Hidrografia
Reteaua hidrografica a comunei Dascălu este formată din Valea Mostisâștei și Pârâul
Runcu.
Valea Mostiștei are izvorul la nordul localității Dimiceni și apare sub forma unei
valcele de la altitudinea de 90 de m cu maluri foarte putin pronun țate, având directia VE cu o
lățime de 100 m cu o viteză mică de curgere datorită talvegului redus, formează meandre și
are aspect mlaștinos.
În zonă, rețeaua superficialaă a apei este bine evidențiată, iar pierderile de apă de la
suprafață se fac cel mai mult prin evapotranspirație decât prin scurgere în reeaua
hidrografică.
Pârâul Runcu situat în partea centrală străbătând satul Dascălu (afluent de dreapta al
Mostiștei).
Apele fluviale sunt dirijate prin șanturi . Nu există canalizare .

2.2.4 Solul
Solurile comunei Dascălu se încadrează în zona cernoziomului levigat și brun ro șcat
de pădure, formate de loess care are grosime de 10 m cu textura fină și lutuală.
Cernoziomul este puternic levigat, datorită stratului acvifer situat la mica adâncime 3
- 5 m. Conținutul în humus este mijlociu.
În partea de sud a comunei se află un sol brun – roșcat de pădure, foarte slab erodat
cu textura luto- argiloasă.

2.2.5 Vegetația și fauna


Vegetația de pe raza comunei este reprezentată prin păduri, prin vegetația din lunca
Vaii Mostiștei, a cravurilor și buruienilor din culturile agricole.

22
Pădurile se află în parte de nord (Tiganca) și de sud a comunei (padurile Vulpeanca,
Dascalu, Golasei), în care întâlnim asociații de Quercus pedunculiflora, cuercus cerris,
Qoercus frainetta și Quercus puberceus, la care se adaugă Ulmus Loevis.
Subarboretul din păduri este reprezentat prin specii de cornus sanguineea, rosa
canina, prunus spinosa și specii ierboase ca: Festuca valesiaco, Stipa Capitata, Artemisia
Austriaco, Trypholium repens.
În cravuri apare o vegetație cu funcus bufonicus, Heliocari polustris, Gratiola
officinalis etc.
În luncă se dezvoltă Solix alba, Potamageton natans, Cynodon dactilon, Phrogmites
comunis, Mentho pulegium, Trifolium frogiferum.
În culturile agricole vegetația este reprezentată prin Cynodom dactylon, Setraria
glaco, Centaurea cyanus, Delphinum consolida.
Fauna este reprezentată prin mamifere de pădure ca: mistret, lup, vulpe, capriori,
viezurele; prin pasari de interes vânătoresc ca: fazani, sitari si altele. Alte pasari: gaita,
ciocarlia, privighetoarea, ciocanitoarea. In vegetatia ierboasa de camp se afla iepurele,
dihorul, nevastuica, prepelița și numeroase rozatoare.

2.2.6 Condiții social-economice organizatorice


 Agricultura
Principala activitate care se derulează pe teritoriul administrativ teritorial al comunei
Dascălu și legată direct de resursele din acest teritoriu este agricultura.
În prezent cea mai mare parte a comunei este ocupată de teren arabil cu un procent de
90%, urmată de padure cu un procent de 5 %, apoi de luciu de apă cu un procent de 3% și vii
cu 1%.
Suprafața totala a teritoriului comunei este de 3648 ha. Defalcată pe suprafe țe ea se
prezintă astfel:

23
Tabel 2.2.6.1 - Suprafața administrativ teritorială a comunei.
SUPRAFAȚA
CATEGORIA
(ha)

TIP DE SUPRAFAȚĂ

Teren arabil 3108


Pădure 173.5
Pășune 28
Livezi 1
Vii 32
Luciu de apă 90.4
Suprafața totală 3648

 Infrastructura de transport
Principalele căi de acces în comună sunt:
 Drum județean - DJ 200
 Drumuri comunale – DC184
Orașe importante apropiate:
 București 14 km – cale de acces DJ 200,
 Otopeni 20 km – cale de acces – centura,
 Voluntari 10 km – cale de acces DJ 200,
 Buftea 10 km – cale de acces DJ 200,
Distanța din centrul comunei până la:
 DN1 - 25 km;
 A2 – 30 km
 Gara Moara Vlăsiei -4 km km;
 Cale ferată industrială Moara Vlăsiei- 4 km;
 Aeroport Otopeni 20 km;
 Port Giurgiu 100 km,

 Infrastructura de utilități
 Alimentare cu energie electrică

24
Pe raza comunei Dascălu există o vasta rețea de linii electrice aeriene de înalta
tensiune, tensiune medie și joasa tensiune atat pentru consumatorii casnici sau obiectivele
social culturale din comuna cât și iluminatul stradal.
Alimentarea cu energie electrică a comunei Dasclău este realizată într-un procent de
100%.
 Alimentare cu app
În prezent în comuna Dascălu nu există un sistem centralizat de alimentare cu apă.
Locuitorii comunei utilizează fântâni de tip rural.
 Canalizare
Comuna Dascălu nu deține un sistem de canalizare a apelor uzate de la locuinte si
obiectivele social culturale.
Apele uzate de la locuințe și obiectivele social culturale se evacueaza in bazine
vidanjabile sau latrine uscate.
 Alimentarea cu gaze
Prepararea hranei se realizează cu sobe de gaze, lemne sau cu combustibil lichid,
precum și cu sobe tip aragaz cu butelii de gaz lichefiat.
Pe teritoriul administartiv al comunei nu există un sistem centralizat de alimentare cu
gaze naturale a comunei.
 Alimentarea cu caldură
Energia termică este asigurată cu sobe cu lemne sau carbune sau cu combustibil
lichid.
Se semnaleaza lipsa centralelor termice performante ca sursa de caldura necesara atat
a locuințelor cât și a obiectivelor social culturale si administrative datorita lipsei sistemului
de alimentare cu gaze al comunei.

 Telefonie și cablu TV
Serviciul de telefonie fixă este asigurat de Romtelecom într-un procent de 75%. Zona
se află în aria de acoperire a rețelelor de telefonie mobilă. Acestea asigură un procent de
40% din necesarul comunei. 70% din gospodariile comunei sunt racordate la reteaua Ca Tv.
Internetul ocupă o suprafață de 3% din teritoriul comunei.
 Drum asfaltat

25
Drumurile comunale sunt asfaltate într-un procent de 15%.

 Economie
Activități specifice zonei:
 cultivarea pământului,
 creșterea animalelor.
Potențialul economic al comunei Dascălu este predominant agricol, datorită
fertilității solului o parte din locuitorii comunei ocupandu-se de cultivarea pamantului si
cresterea animalelor, existand cateva ferme particulare atat de creastere a bovinelor cat si a
culturilor de cereale.
Culturile de bază sunt: grau, porumb, floarea soarelui, rapita, plante de nutret cat si
vita de vie si legume.
Oportunitățile de investiții ale comunei Dascălu sunt în domeniul agricol prin
înfiintarea de ascociații agricole, iar în zootehnie prin infiintarea de ferme zootehnice de
crestere a bovinelor, ovinelor, caprinelor, etc

 Comerț și servicii
Structura pe ramura a agentilor economici privati este determinata de activitatile
comerciale. În regiune există posibilitatea ca activitatile acestea să se indrepte mai mult spre
productie si servicii.
Activitățile terțiare sunt reprezentate prin cele elementare, dar necesare pentru via ța
socială a unei comunități.
Celelalte tipuri de servicii (administrație, posta, cultura) sunt corespunzator deservite
de capacitățile existente.

CAPITOLUL III – PROBLEME PRIVIND OPTIMIZAREA CULTURII


DE AFIN ȘI A TEHNOLOGIILOR DE PRODUCȚIE
26
3.1 Analiza economică a activității
În condițiile unei creșteri exponențiale a pieței românești în tot ce înseamnă o
alimentație sănătoasă și a reglementărilor tot mai exigente în domeniu, întreaga activitate a
Întreprinderii Individuale Badea Marius Cristian este subordonată misiunii de producere a
afinelor de o calitate impusă de standardele europene în domeniu.
Afinele conțin flavonoide, antocianine și glucochinină, care ajută la prevenirea sau
tratarea afecțiunilor vasculare sau problemelor sanguine precum venele inflamate (varicele),
tromboza venoasă, angina, fragilitatea capilarelor etc. Substanțele din afine protejează
organismul împotriva infecțiilor și au, în acelasi timp, și o acțiune anti-inflamatoare, luptând
cu succes în special împotriva infectiilor tracului urinar – precum cistita. Sucul de afine
contine substante – "antibiotic" numite proantocianidine care anihilează colibacilii,
principalele bacterii care cauzează infecțiile urinare. Proantocianidinele nu permit bacteriilor
menționate mai sus să modifice structura celulelor aflate pe mucoasa tracului urinar, ci le
elimină din organism.
Durata de viață a unei plantații de afin bine întreținute este de 40-45 de ani, sistemul
de irigații trebuie modernizat la 10 ani, iar la 2-3 ani solul trebuie ameliorat.
Observații:
1. la început sau final de sezon prețul de vânzare poate fi mai mare;
2. dacă în timp numărul producătorilor crește, asocierea acestora ar putea
duce la vânzarea cu prețuri mai bune și cheltuieli cu depozitarea și distribuția mai
mici.

Tabel 3.1.1 - Schemă de fertilizare pănă la intrarea plantaţiei pe rod

27
Momentul aplicării Produsul Dozaj Număr de Notă
aplicări
De la dezmugurit Fertiplant 30- 300 kg/ha 8 Produsele pot
până la intrarea in 10-10 35 kg/săptămână fi înlocuite cu
pârga a primelor produse cu
fructe din compoziţie
inflorescenţă se chimică
aplică săptămânal similară

Se aplică Sulfat de 140 kg/ha 8


săptămânal din amoniu 13 kg/săptămână
prima săptămână a
lunii mai până in a
doua săptămână a
lunii august

Se aplică Solinure 150 kg/ha 10


săptămânal din 15kg/săptămână
prima săptămână a
lunii mai până in a
doua săptămână a
lunii august

Se aplică foliar din a Agrocean 2l/ha 4


treia săptămâna a 2ml soluție/l apă
lunii mai până la 20
iunie

Înainte ca plantele Phophit One 1l/ha 1


sa intre in repaus 1ml/l apă
vegetativ 20
septembrie

Tabel 3.1.2 - Schemă de fertilizare după intrarea plantaţiei pe rod

28
Momentul aplicării Produsul Dozaj Număr Notă
de
aplicări
De la dezmugurit Fertiplant 140 kg/ha 4 Produsele
până la sfârşitul 20-1020-1 35 kg/săptămână pot fi
înfloritului înlocuite
Se aplică săptămânal Trainer 8l/ha 8 cu produse
din prima săptămână 1l/300l apă cu
a lunii mai până in a compoziţie
doua săptămână a chimică
lunii august similară

Se aplică săptămânal Solinure 150 kg/ha 10


din prima săptămână 15kg/săptămână
a lunii mai până in a
doua săptămână a
lunii august

Se aplică săptămânal Sulfat de 140 kg/ha 8


din prima săptămâna amoniu 13 kg/săptămână
a lunii mai până in a
doua săptămâna a
lunii august

Se aplică foliar din a Agroxilato 2l/ha 2


patra săptămâna a Fe 2,5ml soluție/l apă
lunii mai şi a doua
aplicare în a doua
săptămâna a lunii
iunie
Înainte ca plantele sa Phophit One 1l/ha 1
intre in repaus 1ml/l apă
vegetativ 20
septembrie

Tabel 3.1.3 - Costurile privind înființarea plantației de afin ( 1 ha )

29
Pregătirea suprafeței pe care se va amenaja plantația (parcelarea 1000 euro
terenului, îmbunătățirea solului (studiu agrochimic, ameliorare cu
rumeguș și bălegar)

Sistemul de irigații prin picurare (schița, achiziții conducte, furtune, 2000 euro
robineți etc, punerea în funcțiune)

Materialul săditor (4000 plante în ghivece având vârsta de 3 ani) 4000 euro

Împrejmuire cu plasă de zinc (inclusiv manopera) 8000 euro

Plasă contra păsărilor (necesară începând cu anul primei recoltări) 300 euro

Containere (ghivece) rafie sau folie agrotextil pentru biloni 4000 euro

Manoperă plantare 800 euro

Total 19.800 euro

3.2 Analiza teoretică a negocierii producției


Prețul mediu actual la afine de cultură este de 5 euro/kg. În extrasezon pre țul va fi
mai mare, deci putem crește veniturile și implicit productivitatea.
Clientul trebuie găsit cu mult timp înainte de a începe perioada recoltării, tocmai de
accea întreprinderea incheie contracte pentru un preț minim garantat, se recolteaza în
ambalajul clientului, iar livrarea se face de pe plantație. (Recoltarea se face numai manual,
direct în ambalajele în care se vor vinde, în zile însorite, fără codițe/frunze, sortate. În câteva
ore, caserolele trebuie să ajungă într-un spațiu frigorific, 1-2 grade Celsius, apoi la
temperatura de păstrare. Se transportă cu mașini frigorifice.)
Politica de preț a întreprinderii se bazează pe practicarea unor prețuri la un nivel
mediu comparativ cu cele practicate de către concurență pentru produse similare (în ceea ce
privește calitatea fructelor). În absența unei diferențieri accentuate între produsele oferite, cei

30
mai mulți dintre cumpărători aleg marfa cu prețul cel mai scăzut. În stabilirea și modificarea
nivelului prețurilor, întreprinderea individulă va lua în calcul o serie de factori, dintre care cei
mai importanți sunt:
 costul de producție și de comercializare;
 clasa de greutate în care se încadrează;
 prețurile practicate pe piața la produsele similare;
 starea concurenței;
 conjunctura economică existentă la momentul respectiv;
 legislația in vigoare.
Prețurile medii practicate de întreprinderea individuală pentru comercializarea
produselor au fost estimate în urma unei analize a prețurilor medii practicate pe pia ță în
ultimii ani.
Având în vedere ca Întreprinderea Individuală nu dispune de spații de depozitare în
vederea conservării pe o perioadă mai mare de timp a fructelor, acestea vor fi livrate către
clienți în timpul perioadei de recoltare.
Strategia de piață este orientată spre creșterea competitivității produselor sale
proaspete, sub raportul pretț-calitate foarte bun, determinat de creșterea eficienței prin
reducerea costurilor.
Strategia de piață aleasă de Întreprinderea Individuală va fi concentrată pe
promovarea produselor, promovarea făcându-se pe principiul “fabricat in România” tinând
cont că tendința consumatorilor este aceea de reorientare către produsele românești.
O problemă majoră a pieței românești de legume și fructe este aceea că un rol
important îl au intermediarii, în fața cărora producătorii locali nu au foarte multe op țiuni. Nu
numai comercianții locali, ci și cele mai multe piețe agroalimentare afișează produse din
Polonia, Spania, Chile, Argentina, în detrimentul produselor românești. Deși România este un
producător important de legume si fructe, producția autohtona ia calea fabricilor de gemuri si
compoturi europene. Sunt mai multe aspecte care au condus la aceasta situa ție de pe pia ța
românească. În primul rand pentru că produsele din import, deși folosesc seminte hibrid, sunt
preferate de retaileri pentru ca au un aspect mai frumos si sunt estetic ambalate.
Este unul din punctele slabe ale concurentei pe care Întreprinderea Individuală
dorește să îl evite.

31
În al doilea rând, retailerii solicită o capacitate ridicată de livrare și o anumită
ritmicitate a livrării. Tehnologia folosită va permite asigurarea ritmicitatii solicitate de
comercianți, pe timp îndelungat. Aproape toți producătorii locali recunosc ca nu au amenajate
condiții ce tin de logistică și depozitare, care să le permită să negocieze cu magazinele, exact
așa cum fac intermediarii. În ceea ce privește stabilirea prețurilor, ca urmare a lipsei de
mijloace proprii de promovare a produselor, producatorii români nu au influență în stabilirea
prețurilor, acestea fiind impuse și controlate de intermediari.

3.3 Analiza suprafeței exploatației


Întreprinderea Individuală Badea Marius Cristian detine 1 ha de teren arabil în
proprietate. Terenul este cultivat cu afini si este în primul de fructificare ( anul 2 de la
plantare ) .

Tabel 3.3.1 - Suprafata de exploatatie distribuita pe moduri de folosinta

Nr Categoria Ha %
Crt.
1 Pomi si pepiniere pomicole 1 100
2 AGRICOL, din care: 1 100
Total teren 1 100

Pentru reușita unei plantații de afini, un rol deosebit îl are procurarea unui material
săditor de calitate, provenind din pepiniere autorizate.
Pentru plantarea materialului saditor certificat si de calitate superioara, 3 400 de
butasi de afin au fost achizitionati de la Pepiniera Moara, aparținând soiului Chanticleer.

Principalele caracteristici ale soiului Chanticleer de afin:


 Caracteristicile plantei
 Planta este viguroasă, cu lăstari puternici cu creștere rapidă.
 Poate ajunge la o înalțime de peste 2 m.

32
 Este un soi rezistent la boli mai ales la monilioza Monilinia vaccinii-corymbo
și/sau la putregaiul provocat de Botryosphaeria dothidea.

Figura 3.3.1 - Soiul Chanticleer de afin

Sursa: Pepiniera Moara


 Caracteristicile fructului
 Fructele sunt de marime medie, gust dulce aromat, au culoarea albastru
luminos fiind foarte atractive ca aspect.
 Are fermitate bun[ fiind destul de rezistent la manipulare.

 Maturitatea de recoltare
Este un soi foarte timpuriu care se coace în jurul datei de 20 iunie în func ție de
condițiile climatice din anul respectiv.
Este productiv, poate depăși 10 kg pe plantă an de an după atingerea maturită ții
depline.
3.4 Analiza producției medii și totale
Caracterul de productivitate la afin este determinat de mai mulţi factori: volumul
tufelor, densitatea ciorchinilor, numărul de fructe în ciorchine şi mărimea fructelor.

33
Întreprinderea Individuală Badea Marius Cristian detine 1 ha de teren cultivat cu
afini si este în primul an de fructificare ( anul 2 de la plantare ) .
Conform tabelului 3.4.1 , întreprinderea iși va amortize cheltuielile in anul IV-V de la
plantare.

Tabel 3.4.1 - Estimare producţie şi venituri din vânzări

Preț de Producție Producție Venituri totale


Nr. vânzare kg/plantă (euro/ha)
Cultura An anuală (kg)
plante euro/kg
Afine 3400 5 euro An 0 0 0 0

An I 0 0 0

An II 1 3400 17000

An III 1,5 - 2 6-7.000 30-35.000

An IV - V 2,5 - 5 8500-17.000 42500-85000

3.5 Analiza veniturilor

34
Tabel 3.5.1 - Venituri si cheltuieli aferente plantatiei de afin pentru 1
ha ( euro )
Observatii/calcule/ Valo Valori Valori Valori Valori
Denumire indicator ri An An II An III An IV An V
I
(+) Venituri din 800 1100 19000 35000 50000
exploatare
Venituri din vânzarea 800 1100 19000 35000 50000
mărfurilor
Producţia exerciţiului
Alte venituri din
exploatare
(-) Cheltuieli pentru 22.6 2800 1900 20000 25000
exploatare 00
Cheltuieli privind Material săditor 4000 0 0 0 0
mărfurile
Cheltuieli cu materiile Pregătirea, 500 500
prime ameliorarea 1000
terenului
Cheltuieli materiale Plasă gard, sistem 14.6 0 0 0 0
irigații, ghivece/folie 00
agrotextil, plasă
antipăsări
Cheltuieli cu servicii Studii agrochimice 500 300 400 400 400
sol+apă, consultanță
Cheltuieli cu personalul Plantare, construcție 1500 1500
gard, întreținere,
recoltare
Cheltuieli cu amortizările
Alte cheltuieli de Contabilitatea, 1000 1000 1000 1000 1000
exploatare asigurările
(=) REZULTATUL DIN - -1700 17100 15000 25000
EXPLOATARE 2180
0

Anul III: afinii intră pe rod și produc aproximativ 1 kg/plantă, deci 4 tone fructe/ha.
Prețul de vânzare mediu estimat 5 euro/kg.
Venituri în anul III: 19-20.000 euro, din care 12-13.000 euro cheltuieli totale. Încă
avem pierdere de 9-10.000 euro.

35
Venituri în anul IV: producția estimată: 6-7 tone/ha, deci venituri totale de 30-
35.000 euro, din care cheltuieli totale 15-20.000 euro.
După recuperarea totală a investiției inițiale, obținem profit 5-7.000 euro/ha.
Venituri în anul V și următorii: aproximativ 10 tone/ha, venituri anuale de 50.000
euro/an, cheltuieli totale 25-30.000 euro, deci profit brut 20-25.000 euro/an.

3.6 Analiza rentabilității pentru cultura de afin


Daca studiem informațiile aflate în jurul nostru ( internet, statistici, ferme existente)
vedem peste tot încântarea fermierilor și producatorilor de afin despre productia si profitul
obtinut.
Indiferent dacă fermele sunt construite de câteva sute de metrii pătrati sau hectare,
raportul investiție/venit/câștig este foarte motivant.
Titlurile și conținutul articolelor sau documentarelor realizate ne indică de la bun
început în ce categorie de tip de investiție ne aflăm. Cu siguranță având la dispozi ție o pia ță
de desfacere în creștere și atâta timp cât producția existentă încă nu face față cererii, prețul de
vânzare a producătorilor va fi însemnat cât să determine o profitabilitate bună.
Cu siguranță Afinele sunt produse agricole cu una din cele mai mari valori adăugate.
Pentru un calcul simplu calculăm pentru o suprafață de 1 hectar, pentru o fermă
fertilizată și irigată în condiții optime pentru dezvoltarea tufei de afin.
Anul 0 - Investiție estimata 20.000-25.000 eur/ hectar. Aici am luat în considerare o
fermă dotata cu sistem de irigare. Pentru suprafețe mai mici acesta poate fi înlocuit cu alte
proceduri de intretinere mai putin costisitoare. De asemenea, am luat în considerare procesul
de ajustare a terenului cu turba pentru a obține ph-ul necesar dezvoltarii optine a afinului.
Anul 1 - Trebuie efectuate lucrări asupra tufelor plus lucrari de întretinere planta ție.
Estimare costuri 5000 eur/hectar.
Anul 2 - Se poate efectua prima recoltă dacă tufele plantate în anul zero au avut vârsta
necesară. Producție estimată primul an aproximativ 1500 kg.
Prețul de vânzare mediu este de 2,5-5 eur/kg, asta dacă nu luăm în calcul vânzarea
directă din fermă, aplicabilitatea sistemelor pick and hand-it sau vânzarea de proprietar direct
în piețe sau tarabe când se poate calcula un preț dublu sau triplu de vânzare.
Anul 3 - Se poate estima o producție de 4.000 kg. Să nu uităm costurile de culegere.
Acestea însă se pot completa în familie pentru suprafețe mai mici.

36
Anul 4 - Se poate estima o producție de 8.000 kg/ hectar. Calculul s-a facut pentru
producții medii. Există ferme care produc mai puțin, altele care produc mai intensiv, în
funcție de sistemul de irigație folosit, de procesul de întertinere anual. Înainte de a calcula
profitul, puteți scădea costurile de întreținere anuale și costurile cu resursa umană în ceea ce
priveșe culesul, procesarea și ambalarea fructelor.
Anul 5 - Tufa de afin ajunge la maturitate,î aceasta perioada putem avea o producție
de 12.000- 16.000 kg/hectar.

Calculele sunt valabile și pentru suprafețe mai mari unde amortizarea amenajarilor
este mai usoară, având probabil costuri mai mici raportate la numarul de hectare.
O afacere profitabilă pentru întreținerea fără griji a unei familii se poate face si pe
suprafețe mai mici.
Institutele de cercetare dau o perioadă de viață de 50 de ani pentru tufa de afin, până
azi însă nu exista ferme care să aibă vârste mai mari de 40 de ani. Ceea ce se cunoaste insa
este istoria afinului despre care există înscrisuri înca de acum o mie de ani, proprietă țile
vindecatoare și de menținere a sănătății fiind descrise încă din cele mai vechi timpuri.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Arealele pomicole în România ocupă o suprafață de 100 957 km2, din care peste
84,7% se află în spațiul rural. Populația de aproximativ 9 407 milioane locuitori din cadrul
acestor areale cunoaște un declin demografic, fiind în continuă scădere și în curs de
îmbătrânire.

37
În perioada 1990-2013 suprafața ocupată cu plantații pomicole a scăzut cu
aproximativ 50%.
Cultura afinului prezintă interes din ce în ce mai mare, datorită valorii alimentare și
farmaceutice a fructelor și plantei. Afinul se cultivă în special pentru fructele mici, rotunde,
albastru închis, cu gust dulce-acrișor și foarte bogate în minerale și vitamine.
Întreprinderea Individuală Badea Marius Cristian detine 1 ha de teren cultivat cu
afini si este în primul an de fructificare ( anul 2 de la plantare )
Caracterul de productivitate la afin este determinat de mai mulţi factori: volumul
tufelor, densitatea ciorchinilor, numărul de fructe în ciorchine şi mărimea fructelor,iar
întreprinderea iși va amortize cheltuielile în anul IV de la plantare.
Indiferent dacă fermele sunt construite de câteva sute de metrii pătrati sau hectare,
raportul investiție/venit/câștig este foarte motivant.
Titlurile și conținutul articolelor sau documentarelor realizate ne indică de la bun
început în ce categorie de tip de investiție ne aflăm. Cu siguranță având la dispozi ție o pia ță
de desfacere în creștere și atâta timp cât producția existentă încă nu face față cererii, prețul de
vânzare a producătorilor va fi însemnat cât să determine o profitabilitate bună.
Afinele sunt produse agricole cu una din cele mai mari valori adăugate.
Ferma de afin este o investiție realizată azi, care va aduce liniște și siguranță pe toată
durata vieții.

BIBLIOGRAFIE

1. Czakó Sarolta ,Lucrarile de taiere de la A la Z, Editura Casa, 2014


2. Ion Godreanu - Pomicultură generală și specială, Editura Didactică și
pedagogică, București, 1977
3. L. Chira – Cultura arbustilor fructiferi, Editura MAST, Bucuresti, 2003

38
4. Milea Preda, Dicționar dendrofloricol, Editura Științifică și Enciclopedică , București, 1989
5. Nicolae Cepoiu, Pomicultura aplicata, Editura Stiintelor Agricole
Bucuresti
6. Theresia Gosch, Arbustii fructiferi – cultivare si ingrijire, Editura Casa,
Oradea, 2014
7. US Department of Agriculture - Natural Resources Conservation Service: The Plants
Database
8. Victor I. Spiridon, Arbusti fructiferi , Editura Alex-Alex, 2008
9. http://www.agrointel.ro
10. www.biofair.ro
11. https://ro.wikipedia.org/
12. www.madr.ro

39