Laura Butnaru

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Psihologie și Științele Educației-Filiala Focșani

Departamentul de Formare a Profesorilor
Literatura pentru copii între formal și

nonformal. Povestirea și storytelling în
învățământul preșcolar
Coordonator științific:
Lect.univ. dr. Lidia-Oana Stoican
Studentă :
Laura Butnaru
București
2019
RÉSUMÉ
L’éducation est un droit humain fondamental (tous les enfants doivent avoir le droit à une
éducation gratuite et de qualité) qui permet à chacun d’acquérir les connaissances nécessaires
pour comprendre le monde d’aujourd’hui et pour y participer activement. Elle contribue à la
préservation des valeurs, à l'apprentissage tout au long de la vie, crée la confiance, en soi même
nous rend plus indépendant et conscient de nos droits et opportunités. Elle enseigne à l'individu
comment se comporter comme citoyen responsable et informé.
Le rôle le plus important est joué par l'éducation qui développe la conscience de
l'individu afin que le plus petit soit prêt à accepter les droits et la valeur de l'individu ayant des
besoins différents, quelle que soit leur nature. Toutes ces activités sont conduites par des
enseignants de l’enseignement préprimaire et primaire, période pendant laquelle l’individu doit
former et acquérir les connaissances de base et un comportement approprié pour la société. Il est
donc essentiel que le personnel de l'éducation et de la formation soit continuellement doté des
connaissances les plus récentes et contribue au développement des jeunes générations.
Pour la formation et le développement des enfants, les langage a une importance
particulière. La langue est aussi un moyen de communication et de connaissance. À travers le
langage, l'enfant communique, sous différentes formes, avec les autres, présente ses pensées,
formule des questions, construit des réponses, manifeste ses sentiments. À travers le langage,
l'enfant acquiert des connaissances, apprend à les utiliser dans différentes situations, s'intègre
dans des groupes d'enfants
On a choisi ce thème parce que les histoires font partie de la vie humaine depuis le début.
Elles étaient d'abord utilisées pour transmettre la tradition et nous apprendre à nous comporter en
société. Récemment, les histoires ont été utilisées à des buts diverses dans la publicité, la gestion
ou la politique, et pour être utilisées de plus en plus souvent.
La conte est un moyen d'éducation esthétique, un exemple d'expression choisie qui
influence fortement le langage des enfants et l'esthétique de leur comportement. La méthode de
la narration non formelle est un moyen de créer une culture de l'organisation, un moyen d'action
et de mobiliser les émotions à travers des histoires communes. Les éducateurs de la maternelle
ont passé beaucoup de temps à découvrir des albums et à comprendre des textes en affirmant que
la meilleure de comprendre les histoires est d'apprendre à les raconter.
L'ouvrage intitulé "Littérature pour enfants entre formel et non formel. Conte et
storytelling dans l'enseignement préscolaire" contient deux chapitres. Dans le premier chapitre
j'ai abordé cette forme d'activités dans le domaine de la langue et de la communication et les
sous-chapitres incluent la connaissance des particularités de la langue à l'âge préscolaire, les
formes de narration, l'intégration des méthodes interactives dans les activités de narration et le
rôle des histoires dans la stimulation de la créativité dans les écoles maternelles. Dans ce
chapitre, nous avons également abordé la méthode de la narration non formelle utilisée dans
l'éducation préscolaire et son entrelacement avec la méthode de la narration traditionnelle.
Le deuxième chapitre comprend la conception et la conduite de recherche et
l'interprétation des données. Le document se termine par les conclusions finales, les pièces
jointes et la bibliographie.
C'est donc aujourd’hui, plus que jamais, qu’il appartient à la maternelle d’ouvrir la
charmante porte du trésor d’histoires pour enfants et de les guider vers des horizons fantastiques
aux côtés des princesses et des princes charmants dans la bataille contre les forces du mal ces
dragons.
La maternelle est une oasis éducative, c’est l’espace de conte de fées dans lequel l’enfant
vit et alimente ses réserves d’énergie physique et mentale, ainsi qu’une force d’engagement
enthousiaste dans la compréhension des scénarios de la vie.
LISTA TABELELOR DIN TEXT
Tabelul nr. 1 – Rezultatele grupei experimentale ............................................................................

Tabelul nr. 2 – Rezultatele grupei de control ...................................................................................
Tabelul nr. 3 – Tabel sintetic cu rezultatele evaluării inițiale – Eșantionul experimental ...............
Tabelul nr. 4 – Tabel sintetic cu rezultatele evaluării inițiale- Eșantionul de control ......................
Tabelul nr. 5 – Rezultatele evaluării finale la grupa experimentală .................................................
Tabelul nr. 6 – Rezultatele evaluării finale la grupa de control .......................................................
Tabelul nr. 7 – Tabel sintetic cu rezultatele testului final – Eșantionul experimental .....................
Tabelul nr. 8 – Tabel sintetic cu rezultatele testului final – Eșantionul de control ..........................
Tabelul nr. 9 – Expunerea rezultatelor în procente obținute în fiecare etapă ...................................
LISTA FIGURILOR DIN TEXT
Figura nr. 1 – Rezultatele evaluării inițiale – Eșantionul experimental ............................................
Figura nr. 2 – Rezultatele evaluării inițiale – Eșantionul de control .................................................
Figura nr. 3 – Rezultatele comparative ale celor două eșantioane în cadrul evaluării inițiale ..........
Figura nr. 4 – Rezultatele obținute în cadrul grupei experimentale ..................................................
Figura nr. 5 – rezultatele obținute în cadrul grupei de control ..........................................................
Figura nr. 6 – Rezultatele evaluării finale – Eșantionul experimental ..............................................
Figura nr. 7 – Rezultatele evaluării finale – Eșantionul de control ...................................................
Figura nr. 8 – Rezultate comparative la evaluarea inițială și finală – Ambele eșantioane ................
CUPRINS
INTRODUCERE........................................................................................................................... 6
CAPITOLUL I – EDUCAREA LIMBAJULUI PRIN INTERMEDIUL POVESTIRII CA
ACTIVITATE DE ÎNVĂȚARE ÎN GRĂDINIȚĂ
1. Educarea limbajului în învățământul preșcolar și dezvoltarea limbajului la vârsta preșcolară....8
1.1. Conceptul de text literar pentru copii. ................................................................................... 15
1.2. Literatura pentru copii specifică vârstei preșcolare............................................................... 17
2. Povestirea – formă de activitate pentru educarea limbajului
2.1. Povestirea – delimitări conceptuale........................................................................................ 20
2.2. Importanța povestirii ca activitate de învățare ....................................................................... 30
2.3. Povestirea- metodă didactică pentru stimularea limbajului ................................................... 32
2.3.1. Metode utilizate în cadrul activităților de povestire ............................................................ 34
2.4. Creativitatea și poveștile în grădiniță ..................................................................................... 41
3. Corelarea metodelor de instruire în activitățile de povestire
3.1. Eficiența metodelor interactive în cadrul povestirii .............................................................. 45
3.2. Utilitatea metodelor tradiționale în activitățile de educarea limbajului ................................. 48
3.2.1.Observația............................................................................................................................. 49
3.2.2.Demonstrația ........................................................................................................................ 49
3.2.3.Exercițiul .............................................................................................................................. 50
3.2.4.Conversația ........................................................................................................................... 50
3.2.5.Descrierea ............................................................................................................................. 51
3.3. Metode interactive folosite în povestire ................................................................................. 51
4. Storytelling în învățământul preșcolar ...................................................................................... 57
CAPITOLUL II – METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Delimitarea problemei de cercetat.......................................................................................... 62
2.2. Ipoteza cercetării .................................................................................................................... 63
2.3. Obiectivele cercetării.............................................................................................................. 64
2.4. Locul și perioada desfășurării cercetării ................................................................................. 64
2.5. Eșantioanele implicate în cercetare ........................................................................................ 64
2.5.1. Eșantioanele de subiecți ...................................................................................................... 64
2.5.1.1. Eșantionul experimental ................................................................................................... 64
2.5.1.2. Eșantionul de control ........................................................................................................ 64
2.5.2. Eșantionul de conținut ......................................................................................................... 65
2.6. Prezentarea metodelor de cercetare ........................................................................................ 65
2.7. Organizarea și desfășurarea cercetării .................................................................................... 66
2.7.1. Etapa pre-experimentală. Evaluare inițială ......................................................................... 66
2.7.2. Etapa experimentală. Proiectul tematic ,, Călătorie în lumea poveștilor ’’ ......................... 71
2.7.3 Etapa post-experimentală. Evaluare finală ........................................................................... 77
2.8. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor ................................................................... 77
2.9. Concluziile cercetării.............................................................................................................. 79
CONCLUZII ...............................................................................................................................80
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE..............................................................................................82
Laura Butnaru Introducere
INTRODUCERE
Educaţia este un drept fundamental al omului ce permite fiecăruia să dobândească

cunoştinţele necesare pentru a înţelege lumea de astăzi şi pentru a putea participa în mod activ la
aceasta. Toţi copiii trebuie să aibă dreptul la o educaţie gratuită şi de calitate. Ea contribuie la
păstrarea valorilor, stă la baza învăţării de-a lungul vieţii, creează încredere, te face mai
independent şi totodată conştient de drepturile şi posibilităţile proprii. Ea îl învaţă pe individ cum
să se comporte în calitate de cetăţean responsabil şi informat.
Cel mai important rol îl are educaţia care dezvoltă conştiinţa individului pentru ca de mic să
fie pregătit să accepte drepturile şi valoarea individului cu nevoi diferite, indiferent de ce natură
sunt acestea. Toate acestea sunt dirijate şi realizate de către cadrele didactice din învăţământul
preprimar şi primar, perioada în care individul trebuie să se formeze şi să dobândească cunoştinţe
de bază şi un comportament adecvat pentru societate. De aceea, este esenţial ca personalul din
educaţie şi formare să fie pregătit în permanenţă cu cunoştinţele actualizate şi să contribuie la
dezvoltarea tinerelor generaţii.
Pentru formarea şi dezvoltarea copilului, limbajul are o importanţă deosebită. Limbajul este
în acelaşi timp şi un mijloc de comunicare, şi un mijloc de cunoaştere. Prin limbaj copilul
comunică, prin diferite forme, cu cei din jur, îşi prezintă gândurile, formulează întrebări,
construieşte răspunsuri, îşi manifestă sentimentele. Prin limbaj copilul acumulează cunoştinţe,
învaţă să le folosească în diferite situaţii, relaţionează cu cei din jur, se integrează în grupuri de
copii.
Am ales această temă, deoarece poveştile sunt parte a vieţii umane încă de la început, prima
dată fiind folosite pentru a transmite tradiţia şi a ne învăţa cum să ne comportăm în societate.
Recent, poveştile au fost utilizate cu diferite scopuri în publicitate, management sau politică, şi
pentru a folosi povestiri mai mult şi mai des.
Activitățile de povestire constituie un mijloc de educație estetică, fiind un exemplu de
exprimare aleasă care influențează puternic vorbirea copiilor și estetica comportării lor. Metoda
nonformală storytelling este un mijloc de a construi o cultură a organizaţiei, un mijloc de acţiune
şi unul de mobilizare a emoţiilor prin povestiri comune. Educatoarele grădinițelor petrec deja
mult timp descoperind albume și învățând să înțeleagă texte susțind faptul că cea mai bună
modalitate de a învăța să înțelegi povești este să înveți să le spui.
Lucrarea intitulată ,,Literatură pentru copii între formal și nonformal. Povestirea și
storytelling în învățământul preșcolar.,, cuprinde două capitole. În primul capitol numit ,,
Educarea limbajului prin intermediul povestirii ca activitate de învățare în grădiniță’’ am abordat
6
Laura Butnaru Introducere
în mod tradițional această formă de realizare a activităților din cadrul domeniului Limbă și
Comunicare, iar subcapitolele cuprind cunoașterea particularităților limbajului la vârsta
preșcolară, formele povestirii, integrarea metodelor interactive în activitățile de povestire și rolul
povestirii în stimularea creativității la preșcolari. Tot în acest capitol am abordat metoda
nonformală storytelling folosită în învățământul preșcolar și împletirea acesteia cu metoda
tradițională povestirea.
Capitolul al doilea cuprinde proiectarea și desfășurarea cercetării și interpretarea datelor.
Lucrarea se încheie cu ajutorul unor concluzii finale, atașarea unor anexe și bibliografia.
Așadar, astăzi mai mult ca oricând, este de datoria grădiniței să deschidă ușa fermecată a
tezaurului poveștilor pentru copii și să-i conducă pe aceștia în orizonturi fantastice alături de
Feți-frumoși și Ilene Cosânzene în luptele cu forțele răului – zmei și balauri.
Grădinița este o oază educativă, este spațiul de basm în care copilul trăiește și-și încarcă
rezervele energetice fizice și psihice și-și constituie forța de angajare entuziastă în înțelegerea de
scenarii de viață.
7
Laura Butnaru Educarea limbajului prin intermediul povestirii
ca activitate de învățare în grădiniță
CAPITOLUL I
EDUCAREA LIMBAJULUI PRIN INTERMEDIUL POVESTIRII CA
ACTIVITATE DE ÎNVĂȚARE ÎN GRĂDINIȚĂ
1. EDUCAREA LIMBAJULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR ȘI

DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ
Perioada preșcolară este vârsta unor achiziții fundamentale a căror cantitate va influența în
mare măsură nivelul de adaptare și de integrare a copilului în fazele următoare ale evoluției și
dezvoltării lui.
Vârsta de aur a copilăriei este caracterizată de progrese înregistrate atât pe linia evoluției
gândirii cât și a limbajului, acestea fiind strâns legate între ele. Vârsta preșcolară este perioada
descoperirii, copilul învață că există o lume interesantă și dorește să se implice în cunoașterea ei.
Extinderea și complicarea raporturilor dintre copil și realitatea înconjurătoare, sporirea
independenței copilului se răsfrâng direct asupra limbajului.
Limbajul este un proces psihic comunicaţional, un ansamblu de semne, prin care se
realizează comunicarea interumană. Este un proces psihic complex care se realizează prin
intermediul limbii, şi presupune o legătură strânsă cu funcţiile intelectuale şi motorii. Vorbirea
este forma de bază a limbajului și începe în copilărie însușindu-se treptat pe parcursul astfel,
limbajul se îmbogăţeşte după cum spune U. Șchiopu și E. Verza (1997 ) continuu atât din punct
de vedere cantitativ, prin creşterea volumului vocabularului, cât şi calitativ.
În grădiniţă, copiii dobândesc un bagaj de cunoştinţe, iar vorbirea devine mai bogată, mai
clară, mai corectă, asigurând dezvoltarea intensă a gândirii. Astfel, întreaga experienţă instructiv-
educativă din grădiniţă atestă posibilitatea şi utilitatea cultivării limbajului oral, în strânsă
legatură cu dezvoltarea vorbirii, efectuându-se exerciţii de pronunţie şi de exprimare.Accentul
principal în aceasta privinţă este pus pe activităţile de comunicare, pe dialogul liber, pe formarea
deprinderilor de exprimare ordonată a gândurilor, de însuşirea treptată a structurii gramaticale a
limbii.
Dezvoltarea vorbirii şi învăţarea corectă a limbajului constituie o preocupare permanentă din
partea educatoarelor. Pentru a favoriza educarea conduitei verbale a preşcolarilor este necesar ca
activitatea educativă să fie făcută în aşa fel încât aceştia să fie stimulaţi să participe în mod activ
la activități, atât verbal cât şi mental.
8
Dezvoltarea limbajului și a comunicării se realizează în gradiniță de la grupa mică, apoi în

mod gradat la grupa mijlocie și mare. La grupa mare procesul învățării și asimilării se schimbă,
deorece se mărește capacitatea de asimilare a cunoștințelor pe care le însușesc.
Însușirea corectă a limbajului constituie o primă și esențială treaptă în formarea afectivă,
cognitivă și comportamentală a copilului. Limbajul este instrumentul curent de comunicare
interumană. Pentru orice om, gradul de stăpânire și de folosire a limbii este o trăsătură definitorie
a personalității sale.
Limbajul reprezintă modul cel mai direct şi adesea cel mai la îndemâna de exprimare a
creativităţii. Prin toate activităţile de educarea limbajului desfăşurate în grădiniţă se urmăreşte
formarea capacităţii de exprimare exactă, inteligibilă, cursivă. Copiii trebuie să fie capabili de a-
şi exprima trebuinţele, gândurile şi sentimentele, să fie capabili să comunice între ei şi cu adulţii.
Vorbirea copilului trebuie să fie corectă și expresivă, să-și exprime corect gândurile,
dorințele, intențiile, trăirile emoționale, să verbalizeze adecvat ce vrea, să comunice folosind
corect cuvinte din punct de vedere gramatical și lexical.
În cadrul perioadei preșcolare are loc perfecționarea laturii fonetice a limbajului. Datorită
particularităților aparatului fonator, precum și a analizatorului auditiv, pronunția preșcolarului
mic nu este încă perfectă, în condiții normale de educație, la sfârșitul perioadei preșcolare copilul
distinge auditiv toate fonemele limbii materne , fără să confunde unele cu altele și stăpânește
pronunția lor. Ei își însușesc până la vârsta de 4-5 ani toate sunetele limbii, reușind să pronunțe
corect toate cuvintele.
În cadrul dezvoltării psihice a ființei umane, caracteristicile individuale, particularitățile
diferitelor fenomene psihice imprima o notă specifică dezvoltării, un ritm propriu de creștere și
transformare, diferit de la un individ la altul, cu nuanțe personale.
Formarea personalității copilului este un proces complex construit ierarhic pe niveluri, cu
diferențe sesizabile de la o componentă la alta, dominate de o relativă armonie, proprie fiecărui
nivel. În perioada preșcolară ,,copilul traversează etapa cunoașterii, prin lărgirea contactului cu
mediul social și cultural din care asimilează modele de viață ce determină o integrare tot mai
activă la condiția umană” după cum spune Verza ( 2000, pg. 91 ).
Dezvoltarea psihică se realizează în stadii care însumează totalitatea schimbărilor ce se
produc în cadrul diferitelor componente psihice si al relațiilor dintre ele, aceasta dezvoltare se
caracterizează prin următoarele trăsături:
 existenta unei succesiuni constante in cadrul acestor stadii, cu toate ca vârstele medii
corespunzătoare fiecărui stadiu pot varia de la un individ la altul in funcție de diverși factori,
ereditari sau de mediu;
9
 fiecare stadiu se caracterizează printr-o structură de ansamblu în care diversele componente

psihice se afla într-o strânsă corelație, iar explicarea și înțelegerea lor sau a diverselor
manifestări comportamentale are loc prin intermediul structurii specifice stadiului respectiv;
 caracterul integrativ al fiecărui studiu constă în aceea că noua structură care apare nu se
substituie celei anterioare.
Profilul psihologic este o expresie cantitativ – calitativa care însumează componentele,
procesele și însușirile psihice, precum și a relațiile dintre acestea. Profilul psihologic arată
gradul de dezvoltare mintală și comportamentală pentru o anumită vârstă. Putem spune că
,,perioada preșcolara sau vârsta de aur a copilăriei este vârsta unor achiziții psiho-
comportamentale fundamentale a căror calitate va influența în mare măsură nivelul de adaptare și
integrare a copilului în fazele următoare ale evoluției și dezvoltării lui. Vârsta preșcolară este o
perioadă a descoperiri, copilul învață că există o lume interesantă dincolo de spațiul casei și
dorește să se implice în cunoașterea ei. Procesul devenirii ca persoană unică, independentă și
perfect funcțională își are rădăcinile în copilăria timpurie,, în viziunea Corneliei Ștefănescu
(2005, pg. 44).
Astfel încât perioada preșcolară poate fi împărțită în trei subcapitole:
 Subperioada preșcolară mică cuprinsa intre 3-4 ani se caracterizează printr-o evoluție
evidentă de la o stare de relativ echilibru la o stare de mai mare instabilitate si
expansiune, la 4 ani având loc un puseu de creștere. După 4 ani se dezvoltă mult
independența copilului. El folosește o vorbire mai bogată cu unele tendințe de a atrage
atenția asupra lui. Copilul devine mai sensibil la semnificația evenimentelor și adopta
conduite mai adecvate la convenientele sociale pe un fond de fragilitate afectivă.
 Subperioada preșcolară mijlocie intre 4-5 ani reprezintă un moment de organizare a noi
particularități în dezvoltarea psihică. Se remarca prin progrese evidente atât pe linia
dezvoltării motricitatii, cât și pe cea a funcțiilor cognitive și a însușirilor de personalitate.
Capacitatea de cunoaștere se află într-o fază de intensă dezvoltare. La 4 ani și jumătate,
copilul manifestă o insistentă curiozitate fată de diferite fenomenele În jurul vârstei de 5
ani copilul manifestă o mare receptivitate față de povestiri, îi plac episoadele cu o
diversitate de întâmplări. El însuși este capabil sa povestească într-un mod plăcut si
interesant. Prin structurarea unor caracteristici voliționale, copilul se poate antrena în
activități de mai lunga durata și se străduiește să-i fie de folos adultului, ceea ce îi
produce mari satisfacții simțindu-se de folos.
 Subperioada preșcolară mare cuprinsă între 5-6 ani se caracterizează prin faptul că pe
fondul unei bune încadrări în mediul familial, copilul începe din nou să prezinte momente
10
acute de non-concordanță față de cerințele ce se manifestă față de el. Această subperioadă

este semnificativă pentru manifestarea, în ansamblu, a unei mari adaptări și inteligențe.
Acum apare o oarecare opoziție față de adult, opoziție ce se manifestă spontan, dar
urmată de dorințe vădite de reconciliere.
Senzațiile și percepțiile evoluează foarte mult, mai ales după vârsta de 5 ani. În general,
senzațiile și percepțiile joacă un rol extrem de important pentru planul mintal și al acțiunii
desfășurării în mediul socio-cultural. Vârsta cuprinsă între 3-6/7 ani ,adică vârsta preșcolară,
reprezintă o perioadă caracterizată prin înalte ritmuri de dezvoltare, în care se pun bazele
formării viitoarei personalități.
Psihicul copilului se dezvoltă intens la vârsta preșcolarității fiind momentul în care se
produce o intensă dezvoltare psihică după spusele lui Verza și în această perioadă intervine
evoluția ulterioară a copilului. Pe de o parte grădinița implică noi cerințe, pe de altă parte, familia
solicită copilului o varietate de conduite.
Universul cunoașterii este în continuă expansiune, stimulând capacitățile și mijloacele de
comunicare ale copilului, aflat într-o intensă relaționare cu cei din jur, ceea ce duce, la evoluția
personalității sale print-un efort continuu de integrare eficientă în viața grupului din care face
parte.
Dacă până la 3 ani, dezvoltarea copilului este mai mult legată de trebuințe de ordin bio-
fiziologic ( hrana, somn, mișcare), de la 3 ani, preșcolarul mic realizează un salt calitativ în
dezvoltarea sa, pe linia achizițiilor de ordin psihologic și social, realizate din punct de vedere
pedagogic, îndeosebi prin intermediul grădiniței.
În planul dezvoltării intelectuale se manifesta o descentrare de pe obiectele concrete și o
integrare simbolică a acestora, în structuri din ce in ce mai cuprinzătoare, alături de evoluția
intereselor, a aspirațiilor și a activităților de explorare a mediului. Toate acestea sunt realizabile
pe fondul unei instabilități, care se reflectă și la nivelul structurilor afective și psihomotorii.
Intrarea copilului la grădiniță, desprinderea parțială din mediul familial va determina anumite
dificultăți de adaptare socială, care apare la nivelul unor interacțiuni cu noi stimuli, ceea ce poate
duce la sensibilizarea afectivă a micului preșcolar.
În preșcolaritatea mijlocie, copilul înregistrează progrese, atât la nivel fizic și intelectual, cât
și la nivelul structurilor afectiv-motivaționale și volitiv-caracteriale ale personalității. Se observă
și o evoluție a personalității copilului, în sensul dobândirii unei anumite conștiințe de sine, fapt
care aduce in planul comportamental o serie de aspecte precum opoziție față de adulți,
negativism, spirit de contrazicere, nevoia de autonomie. Criza de opoziție poate fi diferită, de la
11
un individ la altul, dar când intensitatea ei este puternică și prelungită trebuie combătută prin
mijloace pedagogice adecvate, atât în familie cât și în grădiniță.
Preșcolaritatea mare este perioada trecerii de la preșcolaritate, la școlaritate, când se observă
creșterea gradului de maturizare generala a personalității copilului, cu o perioadă de intense
acumulări, de evoluții cantitative și calitative, și cu o capacitate de învățare superioară celorlalte
subperioade.
Dacă la începutul vieții sale, până la însușirea vorbirii copilul i-a contact cu mediul
înconjurător mai ales prin acțiunea directă a acestuia asupra organelor de simț, la vârsta
preșcolară, când copilul începe să mânuiască limbajul, cunoașterea directă se realizează la un
nivel mai înalt fiind însoțită de explicații, sublinieri și concluzii date de către adult. Prin cuvânt îl
învățăm pe copil să se străduiască să găsească un răspuns la întrebările adresate. În acest mod se
contribuie la dezvoltarea simultană a gândirii și limbajului, la creșterea capacităților de
cunoaștere, la lărgirea sferei de cunoaștere, la dezvoltarea vocabularului, la mărirea posibilităților
de exprimare.
După spusele Corneliei Ștefănescu limbajul reprezintă principalul instrument de formare si
informare a omului iar în cazul preșcolarului reprezintă una dintre cele mai accentuate
caracteristici, pe care le deosebește la intrarea în școală în perioada aceasta dezvoltându-se toate
formele de limbaj . Limbajul comunică experiența social-umană, astfel că, odată cu însușirea
vorbirii se asimilează și esența aspectelor concrete ale mediului înconjurător.
Limbajului la vârsta preșcolară îmbogățește si fixează experiența cognitiva; organizează
activitatea (ex. când desenează, exprimă intenții, exclamații, face aprecieri).
Iar semnificative progrese sunt semnalate și în privința volumului vocabularului. Principalele
valori extensive sunt: la 3 ani vocabularul conține maxim aproximativ 1.000 cuvinte, minim 400.
La 6 ani vocabularul conține maxim aproximativ 2.500 cuvinte, minim 1.500.
Însușindu-și limba, copilul dobândește mijlocul prin care poate realiza comunicarea în forme
superioare cu cei din jur și poate să cunoască pe deplin realitatea obiectivă, dobândind capacitate
generativă, reușind să integreze un cuvânt nou și să atribuie însușiri numeroase. Lipsa de
comunicare prin limbaj determină stagnarea în dezvoltare a personalității, modifică natura
relațiilor cu realitatea înconjurătoare, determinând singurătatea copilului. Cu ajutorul limbajului
sunt formate și organizate sisteme în care sunt integrate cunoștințele, ceea ce determină
dezvoltarea interioară și formarea personalității copilului.
La preșcolarul mic predomină în general limbajul concret, treptat începe să apară limbajul
contextual, care va coexista cu limbajul concret, dar care se va diminua la preșcolarul mare, sau
12
va rămâne doar cu un caracter concret, folosind din ce in ce, mai des modele verbale auzite la
adult.
Limbajul copilului preșcolar se îmbogățește continuu, atât sub aspect cantitativ cât și calitativ
deoarece construcția propozițiilor se complică, devin coerente și bine structurate, de asemenea
ies în evidență capacități de formare logico-gramaticale a propozițiilor și frazelor, astfel la
trecerea spre școlaritate copilul deține aproximativ 2500 de cuvinte.
Particularitățile limbajului copilului depind de o serie de factori de intelect, astfel ,, limbajul
copilului preșcolar nu poate fi studiat în afara particularităților generale de vârstă, pentru că
limitele de vârstă reprezintă niveluri și structuri consolidate prin experiența ontogenetică care își
au o logică și o dialectică a lor ’’ Verza ( 2000. pg. 112 ) Dezvoltarea vorbirii copiilor se
realizează in condițiile intensificării activității de intercomunicare a unui proces de formare a
limbajului interior, de memorare verbală și activizare a vocabularului.
Limbajul se dezvoltă treptat, prezentând diferite particularități ce trebuie să constituie un
ghid in dezvoltarea gândirii copiilor. Semnificativ este faptul că în procesul cunoașterii, limbajul
devine pentru copil un instrument de comunicare și exprimare a impresiilor trăite, a gândurilor și
emoțiilor, a dorințelor și intereselor, devenind si un mijloc de dobândire a cunoștințelor iar
,,dezvoltarea vorbirii se realizează și în direcția alcătuirii contextului. Propozițiile devin mai
lungi și mai complexe” Ursula Șchiopu ( 1997, pg. 142 ).
Deșii preșcolarul poate susține o conversație limbajul acestuia se deosebește de cel al
adultului prin:
 Structura gramaticală și anume in utilizarea verbelor cel mai bine se fixează timpul
prezent care se extinde si asupra celorlalte timpuri iar structura limbajului este legată de
situații particulare. Treptat se face trecerea spre limbajul contextual, când trece la
monolog si începe să povestească ce a văzut, ce a auzit;
 Pronunție imperfectă mai ales la începutul preșcolarității unde sunt posibile omisiuni și
inversiuni de sunete .
Cercetările au arătat că de la dominanța aproape exclusivă a limbajului situativ din perioada
antrepreșcolară, copilul trece treptat la însusirea limbajului contextual, a cărui greutate specifică
crește pe măsură ce, în relațiile sale cu lumea înconjurătoare, copilul depășește tot mai mult
limitele experienței senzoriale. Menționăm că în cursul perioadei preșcolare, aceste două forme
de limbaj coexistă, dar relațiile dintre ele se schimbă: limbajul contextual dobândește un rol tot
mai important pe măsură ce copiii se dezvoltă. La copiii de vârsta preșcolară mare, caracterul
situativ al limbajului este mult diminuat atât în povestirile independente pe teme din viața lor
proprie cât și în cazul sprijinirii pe imagini ilustrate.
13
Ca formă inițială a limbajului este cea dialogată, dar cu timpul din limbajul extern dialogat se
desprinde și se constituie o formă specială de limbaj ,, pentru sine’’ și anume limbajul interior.
Limbajul interior are o însemnătate deosebită în desfășurarea gândirii, în efectuarea
operațiilor intelectuale. Cercetările psihologice au arătat că limbajul interior apare și se manifestă
deosebit de energic atunci când copilul are de rezolvat o sarcină sau întâmpină greutăți în
activitatea sa. În acest caz, limbajul interior nu numai că ,,acompaniază’’ acțiunile, ci devine o
exprimare sonoră a gândirii. Apariția limbajului interior sporește enorm posibilitățile copilului de
a-și planifica mintal activitatea, de a și-o regla permanent. Prin toate acestea limbajul interior are
o mare importanță în dezvoltarea intelectuală a copilului, el reprezentând, de fapt, mecanismul
fundamental al gândirii.
În formarea limbajului orice pedagog va avea în vedere îmbogățirea vocabularului , lărgirea
capacității de interpretare semantică și polisemantică, desăvârșirea structurii gramaticale, a limbii
vorbite și expresivitatea adecvată contextului.
Prin intermediul activităților instructiv-educative, însușirea limbii ca instrument de
cunoaștere se desfășoară ca un proces de acumulare necesar generalizării lingvistice. Activitățile
din grădiniță trebuie să favorizeze situații de comunicare și să accepte toate formele de limbaj
spontan.
Vârsta cuprinsă între 3 și 7 ani este vârsta vorbirii. Gradinița oferă prima experiență
organizată în educarea limbajului și încearcă să egalizeze șansele educative, ținând cont de
decalajele existente în mediile familiale ale copiilor. Învățământul preșcolar, prin activitățile de
educare a limbajului, acordă o atenție deosebită dezvoltării capacităților de comunicare verbală
care constituie condiții esențiale în formarea și fixarea noțiunilor și în transmiterea informațiilor.
Activitățile de educarea limbajului fac posibilă cultivarea limbajului oral, accentul punându-se
pe comunicare, pe dialogul liber, pe formarea deprinderii de exprimare coerentă, logică și
însușirea a unor structuri gramaticale. Toate acestea duc la posibilitatea unei adaptări facile la
sarcinile complexe ale școlii.
Aşadar, educarea limbajului copiilor trebuie să constituie o preocupare permanentă a
educatoarelor, prin organizarea şi planificarea experienţelor de limbaj ale fiecăruia, în funcţie de
ritmul propus de dezvoltare, prin crearea unui mediu cultural favorabil unde să-şi poată
experimenta liber propriile experienţe în care copilul vorbeşte şi se exprimă de la sine despre
lumea în care trăieşte. În toate activităţile desfăşurate în grădiniţă și activităţi comune, activităţi
la alegerea copiilor,activităţi recreative şi de relaxare, activităţi de dezvoltare şi exersare a
aptitudinilor individuale, activităţi recuperatorii, etc., copiii realizează achiziţii cognitive, îşi
formează deprinderea de a acţiona la comandă, de a stabili relaţii de cooperare cu educatoarea şi
14
cu ceilalţi copii, îşi dezvoltă capacitatea de comunica verbal şi nonverbal, îşi formează deprinderi
intelectuale şi motrice.
În concluzie, putem spune că grădinița rămâne prima treaptă a sistemului de învățământ,
căreia îi revine nobila sarcină de a organiza cu mare grijă experiențele de limbaj ale copilului,
treapta unde comunicarea și limbajul oral au o influență deosebită și unde se poate insista pe
anumite deprinderi de pregatire pentru învățământul primar.
1.1 CONCEPTUL DE TEXT LITERAR PENTRU COPII
Un text este o succesiune de caractere organizate conform unei limbi și care are drept scop
transmiterea de informații. În literatură, textul literar este o creație a imaginației autorului.
Literatura pentru copii este un gen literar care se adresează unui anumit segment de vârstă,
respectiv celor aflați la anii copilăriei sau ai adolescenței (de la 1 an până la 18 ani). Este un gen
literar care s-a născut în secolul al XIX-lea și a cunoscut o extindere abia în secolul al XX-lea.
Prima specie a acestui gen o constituie basmele, ele circulând, inițial, pe cale orală, fiind apoi
culese, și, după modelul celor populare, au fost scrise basmele culte.
Conceptul de „literatură pentru copii” este unul dintre cele mai discutate şi adeseori
contestate. Aceasta poate fi definită ca o succesiune de opere din literatura română și universală,
fiind accesibile copiilor, folosite în scop educativ având valoare educativă, dezvoltând gustul
pentru citit. După cum spune Oana Roșu Stoican ,, prin literatura pentru copii se înțelege o
secțiune a literaturii mari, naționale și universale, o categorie care se caracterizează prin faptul că
se adresează unui sector de vârstă bine delimitat, de la 1-2 ani la 10 ani” ( 2014, pg. 11 ).
Literatura pentru copii include genuri şi specii literare identice celor din literatura naţională în
general, dar prin conţinutul tematic descoperă universul propriu de cunoştinţe al copilului,
dorințele şi aspiraţiile lui legate de familie, copilărie.
Conceptual, literatura pentru copii desemnează o parte a literaturii naționale, incluzând
totalitatea creațiilor care, prin profunzimea mesajelor, gradul de accesibilitate şi nivelul realizării
artistice se dovedeşte capabilă să creeze o legătură afectivă cu cititorii lor. Caracterul aparte al
acestora reiese din specificul receptării la vârsta preşcolară şi şcolară mică.
În cadrul literaturii naționale sau universale, literatura pentru copii ocupă un loc important
datorita conexiunilor interdisciplinare pe care le stabilește oferindu-i o valoare complexă.
Literatura, de cele mai multe ori, îndeplinește scopul esențial de a cultiva sensibilitatea și
înclinația pentru frumos a copiilor. Realitatea transpusă în plan artistic devine un instrument de
cunoaștere a aspectelor cele mai importante ale lumii înconjurătoare într-un mod ușor de înțeles.
Literatura pentru copii este o componentă importantă a literaturii naţionale, incluzând
totalitatea creaţiilor care, prin profunzimea mesajului, accesibilitatea şi realizarea artistică, sunt
15
capabile să intre într-o relaţie afectivă cu cititorii lor, copiii și Florica Bodiștean ( 2007 )
consideră că literatura pentru copii poate fi descrisă ca:
 literatură instrumentală care cuprinde literatura perioadei preabecedare unde regăsim
folclorul copiilor şi literatura instructivă;
 literatură scrisă fără adresă care se potriveşte şi copiilor pe baza unei sfere comune de
preocupări şi interese, a necesităţii de a cultiva o serie de valori şi atitudini, exemplele
cele mai bune fiind basmele;
 literatură în care model este copilul / adolescentul şi numai el.
Literatura pentru copii trebuie să rămână purtătoarea unor idei înălțătoare despre om, să
stimuleze, să modeleze, să insufle valori morale astfel Ion Pascadi ( apud. Oana Roșu-Stoican,
2014, pg.15) consideră că literatura pentru copii trebuie să îndeplinească trei condiții:
 caracterul informativ( cognitiv ) prin care copii cu ajutorul operelor literare dobândesc
informații necesare despre lumea înconjurătoare;
 caracterul formativ (educativ ) preșcolarul este modelat din punct de vedere
comportamental cu ajutorul mesajului etic al operei;
 expresivitatea cu ajutorul căreia copilul își dezvoltă gustul estetic pentru valențele
artistice.
Literatura pentru copii include genuri şi specii literare identice celor din literatura naţională
în general, dar prin conţinutul tematic abordează universul de cunoştinţe al copilului, năzuinţele
şi aspiraţiile lui legate de familie, copilărie, evidenţiind curajul oamenilor dintotdeauna, printr-o
ingenioasă transpunere artistică. Literatura pentru copii este parte integrantă a literaturii
naţionale şi universale. Genurile şi speciile în literatura pentru copii, ca şi în literatura naţională,
au un conţinutul tematic ce se conturează în jurul marilor teme:
1. universul copilăriei (familie, şcoală);
2. natura şi vieţuitoarele;
3.trecutul istoric;
4. personalităţi, modele, exemple.
Genurile şi speciile literare populare se grupează în:
 Folclorul copiilor, care cuprinde:
- cântece – formulă;
- recitative – numărători;
- versul ce însoţesc dansul sau jocul;
- formule cumulative;
- păcăleli, frământări de limbaj.
16
 Genul liric, cuprinzând:

- doine;
- colinde;
- sorcova;
- strigăturile;
- cântecul de leagăn.
 Genul epic, care poate fi:
- în versuri – legenda, cântecul, bătrânesc (balada)/poezia obiceiurilor
- în proză - legenda, snoava, basmul.
 Genul dramatic din care fac parte:
- jocuri cu caracter de pantomimă.
 Genul aforistic unde se regăsesc:
- ghicitori, zicători, proverbe şi maxime.
 Genuri şi specii literare culte, grupate în:
 Liric:
- pastel, odă, imn ( T. Arghezi, C. Buzea, E. Farago, V. Alecsandri, G. Topârceanu, M.
Sorescu, V. Voiculescu ).
 Epic care poate fi în:
- versuri – fabula/legenda ( Grigore Alexandrescu, Alecu Donici, George Topârceanu, I. L.
Caragiale )
- proză, legenda, basmul, povestea, povestirea, nuvela, schiţa, romanul ( G. Alexandrescu,
La Fontaine, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, Slavici, P. Ispirescu - Din basmele românilor, C-tin
Chiriţă, Petru Luscalov) .
1.2. LITERATURA PENTRU COPII SPECIFICĂ VÂRSTEI PREȘCOLARE

Literatura pentru copii se adresează celor mai diferite vârste, exista diferențe de la cartea cu
poze (specifice învățământului preșcolar, claselor I si a II- a), la cărțile unde dominant este
textul literar (clasele a III- a si a IV- a), când gândirea este capabilă de generalizări și
abstractizări. Literatura pentru copii oferă micilor ei cititorii sau ascultători un univers propriu de
cunoaştere, în care copilului îi se evidențiază propriile dorințe şi idealuri îi îndeplinește nevoia
de investigaţie şi curiozitatea specifică vârstei iar ,, punctul de pornire în contact cu literatura
pentru copii și obiectivul final, totodată, este cultivarea pasiunii pentru lectură” (Florica
Bodiștean, 2007, pg. 12 ).
17
Prin lectură, copiii cunosc nu numai creaţiile literare dedicate lor, ci şi creaţii care prin
valoarea lor artistică şi prin mesajul lor profund interesează şi pe adulţi. Creaţiile populare, în
versuri sau proză, au reprezentat mereu un izvor nesecat de cunoaştere, literatura populară
românească oferă un bogat izvor de inspiraţie literaturii culte; datinile, obiceiurile şi aspiraţiile
oamenilor din popor fiind cunoscute prin intermediul cântecului.
Un rol deosebit în dezvoltarea sensibilităţii copiilor şi în formarea viitoarei personalităţi îl
joacă operele lirice. Aceste creaţii dezvăluie prezenţa directă a eului liric, transmiţând emoţia
artistică printr-un limbaj afectiv, ce implică o mare densitate de sugestii. Treptat, copiii vor
ajunge să identifice frumosul, devenind sensibili la expresivitatea limbajului poetic, cultivarea
acestei sensibilităţi este o sarcină permanentă a educatoarei care trebuie să-i îndrume pe copii
spre cunoaşterea şi evidenţierea ideilor poetice, spre relevarea imaginilor artistice ale textului,
reuşind astfel să identifice mesajul operei lirice. Printre creaţiile lirice studiate putem aminti
cântecul de leagăn, doina, colinda, pastelul, poeziile despre copilărie, vieţuitoare, natură, poeziile
despre patrie şi eroi.
Genul epic pune în prim plan povestirea, copilul fiind atras de desfăşurarea epică, deseori
identificându-se cu personajele basmelor citite. Prin intermediul literaturii copilul poate realiza o
dedublare a sa atunci când se recunoaşte în alt personaj, fie el pozitiv sau negativ. Spre exemplu
Bianca Bratu (1977) subliniază faptul că preșcolarul se regăsește în fiecare personaj cu care
simpatizează: copil, zână, prinţ, iepure, gândăcel, empatizând cu acesta.
Dintre speciile genului epic în versuri, sunt recomandabile copiilor fabula şi legenda, iar
dintre cele în proză – povestirea, legenda, basmul, povestea, snoava.
Operele în care predomină dialogul şi monologul sunt foarte îndrăgite de copii, genul
dramatic demonstrându-şi accesibilitatea la această vârstă. Teatrul pentru copii construieşte un
univers miniatural, personajele fiind copiii sau reprezentările alegorice, conflictul este simplu,
pentru a putea fi urmărit cu uşurinţă, iar deznodământul pune în evidenţă victoria binelui, a
adevărului, a cinstei, contribuind la dezvoltarea gustului estetic şi la educarea intelectuală şi
morală a copiilor. Dramaticul este înfățișat prin poveştile şi basmele dramatizate, copiii
asumându-şi cu plăcere jocul de rol.
 Specii literare epice accesibile preșcolarilor:
Basmul este o specie a epicii populare si culte, de obicei in proza in care personajele
imaginare, reprezentând binele si răul participa la întâmplări fantastice si se confrunta, iar in
urma acestor confruntări binele învinge răul. ( „Prâslea cel Voinic si merele de aur”, basmele
fraților Grimm).
18
Legenda, povestire populara care da o explicație imaginara unui fapt real sau explică
originea unor ființe, plante, animale, construcții, nume de locuri, întâmplări din istoria unui
popor. ( „Cea din urma noapte a lui Stefan cel Mare” de D. Bolintineanu, „Dreptatea lui Țepeș” )
Balada reprezintă un poem narativ pe teme eroice, legendare, fantastice, cu acțiune in care
realul se îmbină cu fabulosul și la care participa personaje puține, cu caractere opuse. ( ,,Miorița”
, ,,Meșterul Manole” , Toma Alimoș”)
Snoava fiind narațiune scurtă umoristică – satirică, specie a literaturii populare, prin care se
ironizează defecte omenești. ( ,,Păcală și ursul” )
Fabula este o compoziție alegorică, cel mai adesea în versuri, în care prin intermediul
animalelor, plantelor sau obiectelor personificate sunt prezentate moravuri și defecte omenești
cu scopul se a le face cunoscute și de a le îndrepta. (,,Câinele și cățelul” de Gr. Alexandrescu)
Schița specie a genului epic în proză, de mici proporții, în care e surprins un singur moment
semnificativ din viața unui personaj, sumar caracterizat. (,,Momente și schițe” de I.L. Caragiale)
Nuvela, opera epică în proză, de dimensiune medie, cu acțiune mai complexă, cuprinzând o
înlănțuire de fapte, la care participă personaje al căror caracter este scos în evidență de amănunte.
( „Popa Tanda” de I. Slavici)
 Specii ale genului liric:
Imnul fiind poezie sau cântec solemn compus pentru preamărirea unei idei, a unui eveniment,
a unui erou legendar . Imnurile religioase preamăresc divinitatea și odată cu formarea statelor
naționale, imnul devine și un cântec solemn adoptat oficial ca simbol al unității naționale a
statului. ( ,,Deșteaptă-te române” )
Pastelul, specie a poeziei lirice, în care autorul descrie un tablou din natură (priveliște,
moment al unei zile sau anotimp, aspecte din fauna și flora), prin intermediul căruia își exprimă
direct anumite sentimente. (,,Oaspeții primăverii” de Vasile Alecsandri )
Meditația este o specie a liricii filozofice în care poetul își exprimă sentimentele, cugetând
asupra rosturilor existentei umane și asupra unor experiențe intelectuale fundamentale în legătură
cu temele majore ale universului.
Cântecul o specie lirică semi-folclorică, având un caracter nostalgic care poate celebra
diferite întâmplări, teme sau persoane.
 Specii ale genului dramatic:
Comedia este specia genului dramatic, în proză sau în versuri, care evoca personaje,
întâmplări, moravuri sociale, care sunt caracterizate într-un mod ce stârnește râsul, având un
sfârșit vesel și, deseori, un rol moralizator.
19
2. POVESTIREA – FORMĂ DE ACTIVITATE PENTRU EDUCAREA LIMBAJULUI

2.1. POVESTIREA- DELIMITĂRI CONCEPTUALE
Curriculumul pentru învăţământul preşcolar prezintă o abordare sistemică, în vederea
asigurării:
• continuităţii în interiorul aceluia şi ciclu curricular;
• interdependenţei dintre disciplinele şcolare (clasele I-II) şi tipurile de activităţi de învăţare
din învăţământul preşcolar;
• deschiderii spre module de instruire opţionale.
Totodată, prezentul curriculum se remarcă prin:
• extensie - angrenează preşcolarii, prin experienţe de învăţare, în cât mai multe domenii
experienţiale (Domeniul estetic şi creativ, Domeniul om şi societate, Domeniul limbă şi
comunicare, Domeniul ştiinţe şi Domeniul psiho-motric), din perspectiva tuturor tipurilor
semnificative de rezultate de învăţare;
• echilibru - asigură abordarea fiecărui domeniu experienţial atât în relaţie cu celelalte, cât şi
cu curriculum-ul ca întreg;
• relevanţă - este adecvat atât nevoilor prezente, cât şi celor de perspectivă ale copiilor
preşcolari, contribuind la optimizarea înţelegerii de către aceştia a lumii în care trăiesc şi a
propriei persoane, la ridicarea competenţei în controlul evenimentelor şi în confruntarea cu o
largă varietate de cerinţe şi aşteptări, la echiparea lor progresivă cu concepte, cunoştinţe atitudini
şi abilităţi necesare în viaţă ;
• diferenţiere - permite dezvoltarea şi manifestarea unor caracteristici individuale, chiar la
copii preşcolari de aceeaşi vârstă (jocuri şi activităţi alese: 10 atât la nivel I cât şi la nivel II şi
activităti de dezvoltare personală: 5 la nivel I, 6 la nivel II);
• progresie şi continuitate - permite trecerea optimă de la un nivel de studiu la altul şi de la
un ciclu de învăţământ la altul sau de la o instituţie de învăţământ la alta (consistenţa concepţiei
generale, asigurarea suportului individual pentru copii etc.).
Structural, prezentul curriculum aduce în atenţia cadrelor didactice următoarele componente:
finalităţile, conţinuturile, timpul de instruire şi sugestii privind strategiile de instruire şi de
evaluare pe cele două niveluri de vârst ă (3-5 ani şi 5-6/7 ani).
Obiectivele cadru sunt formulate în termeni de generalitate şi exprimă competenţele care
trebuie dezvoltate pe durata învăţământului preşcolar pe cele cinci domenii experienţiale:
Domeniul estetic şi creativ, Domeniul om şi societate, Domeniul limbă şi comunicare, Domeniul
ştiinţe şi Domeniul psiho-motric.
20
Obiectivele de referinţă , precum şi exemplele de comportament, ca exprimări explicite

rezultatelor învăţării (conceptelor, cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor, dar şi ale
competenţelor vizate) sunt formulate pentru fiecare temă şi fiecare domeniu experienţial în parte.
În formularea acestora s-a ţinut cont de:
• posibilităţile, interesele şi nevoile copilului preşcolar, precum şi respectarea ritmului
propriu al acestuia;
• corelarea fiecărei noi experienţe de învăţare cu precedentele;
• încurajarea iniţiativei şi participarea copilului preşcolar la stabilirea obiectivelor, selecţia
conţinuturilor şi a modalităţilor de evaluare;
• încurajarea învăţării independente prin oferirea de ocazii pentru a-şi construi cunoaşterea
(atât în instituţia de învăţământ cât şi în afara acesteia), precum şi a lucrului în grupuri mici pe
centre de activitate (arii de stimulare) şi, pe cât posibil, în grupuri cu o componenţă eterogenă ;
• stimularea autoreflecţiei, autoevaluării, autoreglării comportamentului de învăţare.
Domeniile experienţiale sunt adevărate câmpuri cognitive integrate care transced graniţele
dintre discipline şi care, în contextul dat de prezentul curriculum, se întâlnesc cu domeniile
tradiţionale de dezvoltare a copilului, respectiv: domeniul psiho-motric, domeniul limbajului,
domeniul socio-emoţional, domeniul cognitiv (Vlăsceanu, 2008, pg. 10).
Noul plan de învăţământ are o structură pe două niveluri de vârstă şi, în contextul unei
învăţări centrate pe copil, încurajează eterogenitatea. Acesta prezintă o construcţie diferită, în
funcţie de tipul de program al grădiniţei (program normal şi program prelungit sau săptămânal)
şi o delimitare pe tipuri de activităţi de învăţare: jocuri, activităţi liber alese, activităţi pe domenii
experienţiale, activităţi de dezvoltare personală.
Noul curriculum scoate în evidenţă relaţia conţinut-metodă şi pune accent pe rolul
educatoarei în procesul de activizare a funcţiilor mintale constructive şi creative ale copiilor, pe
realizarea unei dialectici pedagogice – (după H.Wallon) – în care copiii şi educatoarea se află
într-o interacţiune şi acomodare reciprocă, subtilă şi continuă.
Învăţământul preşcolar actual urmăreşte abordarea integrală a copilului şi a educaţiei sale,
nediscriminarea educaţiei, implicarea familiei şi a comunităţii în educaţia copilului, dezvoltarea
politicilor educative de responsabilizare, precum şi dezvoltarea organismelor societății civile
care să promoveze alternative educaţionale specifice vârstei.
Povestirile influenţează în mod indirect estetica comportării copiilor, contribuie la lărgirea
orizontului de cunoaştere prin multitudinea de aspecte din ambianţa înconjurătoare la care face
apel. În procesul ascultării unei povestiri este antrenată în mare măsură activitatea psihică a
copilului. Povestirile copiilor permit dezvoltarea cu precădere a limbajului preşcolarilor,
21
permiţându-le astfel să se exprime cu uşurinţă , atât în relaţie cu ceilalţi copii, dar şi cu adulţii.
Aceste povestiri solicită imaginaţia creatoare, gândirea, limbajul şi realizează trecerea de la o
etapă stereotipă, la o etapă care permite găsirea de soluţii pentru aceeaşi temă. Ei sunt puşi astfel
în situaţia de a realiza o povestioară, de a exprima într-o succesiune logică fapte şi întâmplări şi
de a găsi forma de prezentare adecvată. Povestirile copiilor constituie un exerciţiu de compunere
şi trebuie privite ca un produs al creativităţii copiilor, care trebuie stimulat şi dezvoltat.
Povestirea este una dintre cele mai îndrăgite activităţi dirijate din grădiniţă care satisface
nevoia de cunoaştere şi de afectivitate a copiilor, le stimulează imaginaţia şi le creează cadrul
optim de comunicare. Ca activitate specifică învăţământului preşcolar, povestirea dezvoltă
următoarele procese psihice:
• Memoria voluntară – prin fixarea desfăşurării evenimentelor şi prin redarea lor în
succesiunea lor logică cu ajutorul educatoarei şi al mijloacelor didactice utilizate;
• Imaginaţia – prin crearea unor imagini noi în baza prelucrării reprezentărilor şi a
experienţei cognitive anterioare;
• Gândirea logică – datorită descoperirii succesiunii logice a evenimentelor din povestire;
• Limbajul – ca mijloc fundamental de comunicare. Limbajul şi gândirea se constituie ca
unitate între comunicaţional (transmitere de informaţii) şi cognitiv. Gândirea se dezvoltă având
ca suport limbajul, iar nivelul de dezvoltare al limbajului reflectă nivelul de dezvoltare al
gândirii.
• Atenţia – prin memorarea unor fragmente ale povestirii, numelor personajelor, a unor
elemente ce apar în poveşti, a succesiunii întâmplărilor, trăsături comportamentale ale
personajelor, a unor expresii.
Povestirea ca statut de activitate frontală sau pe grupuri, comună sau în cadrul activităților
alese, ocupă un rol important pentru că este un mijloc de transmiterea orală a unor texte cu
conținut practic, stiințific-realist ori fantastic, de comunicare și expresie cu scopul de a realiza
obiectivele educaționale.
În grădiniţă şi în clasele primare se utilizează două tipuri de povestiri:
 povestirile educatoarei
 povestirile copiilor
Povestirile educatoarei sunt expuneri ale unor opere literare (poveşti, povestiri) realizate
de către educatoare cu întreaga grupă, în timpul jocurilor sau activităţilor alese de către copii.
Prin conţinutul lor, aceste opere literare contribuie la lărgirea sferei de cunoştinţe ale copiilor
prin :
- urmărirea atentă a conţinutului operei respective;
22
- urmărirea şi descoperirea trăsăturilor şi comportamentelor personajelor;

- descoperirea relaţiilor dintre personaje.
Povestirile educatoarei contribuie totodată la familiarizarea copiilor cu structura limbii,
cu bogăţia şi expresivitatea ei; îşi însuşesc cuvinte şi expresii noi, plastice, construcţii ritmate şi
rimate, zicale, proverbe şi structuri gramaticale corecte.
Tematica operelor literare prezentate copiilor prin povestire se diferenţiază de la o grupă
de vârstă la altă grupă. Astfel, la grupa mică povestirile trebuie să fie scurte, să dezvolte
afectivitatea copiilor şi să dezvolte stări şi manifestări comportamentale pozitive. La grupa
mijlocie povestirile îi pot familiariza pe copii cu diferite aspecte ale vieţii, iar la grupa mare
povestirile devin mai complexe, având ca scop sesizarea diferenţelor dintre real şi ireal,
exersarea capacităţii de comunicare a copiilor.
 Structura unei activităţii de povestire a educatoarei
Aceste activităţi trebuie planificate în conformitate cu finalităţile didactice propuse de
educatoare pe parcursul unui an de învăţământ şi trebuie eşalonate în relaţie cu celelalte activităţi
de dezvoltare a limbajului. Trebuie selectate judicios conţinuturile în funcţie de obiectivele-cadru
şi de referinţă.
Etapele activităţii de povestire sunt:
1. Organizarea activităţii, care cuprinde:
- asigurarea cadrului adecvat povestirii;
- pregătirea şi expunerea materialului didactic şi a mijloacelor audio-vizuale.
2. Desfăşurarea activităţii, care se compune din mai multe secvenţe:
a. Introducere în activitate – este o parte foarte importantă pentru succesul povestirii.
Captarea atenţiei copiilor influenţează în mod hotărâtor realizarea obiectivelor propuse.
Metodele şi procedeele propuse spre utilizare trebuie să fie variate: în funcţie de vârsta copiilor,
de complexitatea conţinutului. Se pot utiliza jucării, siluete, marionete, păpuşi, un cadru din
povestire, desene, tablouri sau ilustraţii mai ales atunci, când copiii trebuie pregătiţi pentru
înţelegerea cât mai profundă a conţinutului.
b.Expunerea poveştii / povestirii de către educatoare:
- anunţarea titlului şi a autorului poveştii/povestirii;
- expunerea conţinutului trebuie să fie clară şi accesibilă copiilor, trebuie să fie expresivă pentru
a menţine treaz interesul copiilor şi pentru a asigura motivaţia învăţării.
- utilizarea materialelor didactice: marionete, păpuşi, jucării, machete, etc
Expunerea poate alterna cu dialoguri scurte adresate copiilor pentru a le sonda opiniile
sau a le întreţine atenţia, pentru a crea starea emoţională corespunzătoare conţinutului.
23
Educatoarea trebuie să se transpună în rolul personajelor despre care povesteşte pentru a

transmite permanent emoţii copiilor. Pe durata expunerii, educatoarea trebuie să arate copiilor
imagini ce sugerează diferite momente ale conţinutului, facilitând astfel asimilarea acestuia.
Expunerea trebuie să se desfăşoare într-un ritm normal, nici prea lent, nici precipitat, trebuie să
se adapteze stilului autorului, cu condiţia ca aceasta să nu îngreuneze înţelegerea conţinutului.
3. Încheierea activităţii are ca scop fixarea conţinutului povestirii/poveştii şi se realizează
prin:
- reţinerea momentelor principale (pe bază de întrebări şi imagini intuitive) fără intenţia
repovestirii conţinutului;
- integrarea noilor cunoştinţe în sistemul celor însuşite anterior prin realizarea transferului.
Pentru realizarea acestei integrări, educatoarea poate face trimiteri la poveşti cu mesaj
asemănător, cu personaje sau întâmplări asemănătoare.
De exemplu în cadrul unei activități de educarea limbajului, desfășurată chiar de mine la
grupa mare s-a realizat povestirea educatoarei, având ca subiect al activității ,, Povestea frunzei
călătoare ’’. Povestea fiind susținută de planșe reprezentative pentru întâmplările povestirii,
obiectivele activității au fost atinse.
Povestirile copiilor ilustrează modul prin care încă de la o vârstă fragedă, copiii trebuie
deprinși să-și exprime cu ușurință gândurile, dorințele, să redea în mod inteligibil și cursiv o
poveste, o întâmplare trăită sau imaginară.
Povestirile copiilor se realizează în două forme:
A. repovestire
24
B. povestiri create de copii.

Repovestirea
Atât povestirile create de educatoare, cât şi reproducerea unui text literar se pot realiza în
forme diferite:
a. Repovestirea pe baza unor tablouri / ilustraţii ce redau episoadele întâmplării din
povestire;
b. Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii;
c. Repovestire pe baza unui text citit;
d. Repovestire liberă.
Primele două forme ale repovestirii oferă copiilor puncte de sprijin în povestirea lor.
De exemplu în cadrul unei activități de repovestire, desfășurată împreună cu preșcolarii
grupei mari, ne-am folosit de o machetă pentru a atinge obiectivele stabilite la începutul
activității. Subiectul activității este ,, Povestea celor trei purceluși ’’.
a. Repovestirea pe baza unor tablouri / ilustraţii ce readuce episoadele principale ale

povestirii
Această formă de activitate conţine următoarele secvenţe:
1. Introducere în activitate – prin anunţarea titlului şi autorului povestirii.
2. Expunerea, pe scurt, a conţinutului povestirii
25
3. Repovestirea - copiii trebuie să repovestească evenimentele pe baza unor tablouri /

ilustraţii ce redau câte un episod important din conţinutul povestirii. Dacă este cazul, copiii pot fi
solicitaţi să completeze expunerea.
4. Repovestirea integrală - unul sau doi copii realizează repovestirea integrală. Cu cât se vor
folosi mai multe tablouri/ilustraţii, cu atât povestirea devine mai liberă.
b. Repovestire pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale
povestirii
Acest tip de repovestire face trecerea spre povestirea liberă. Educatoarea trebuie să realizeze
în prealabil un plan accesibil şi succint, ce delimitează secvenţele povestirii. Planul verbal poate
avea formă de întrebări, accesibile copiilor. Educatoarea expune planul verbal pe baza căruia
copiii repovestesc. La grupa mare se pot solicita detalii semnificative, unele întrebări pot solicita
explicaţii şi aprecieri ale faptelor. Povestirile scurte pot fi redate de către un singur copil, iar cele
mai lungi prin doi-trei copii.
Etapele acestei activităţi sunt:
1. Organizarea activităţii – presupune asigurarea unui cadru adecvat şi pregătirea materialului
didactic;
2. Desfăşurarea activităţii
Introducerea în activitate constă:
- prezentarea unor imagini din textul ce urmează a fi repovestit, pe care copiii trebuie să le
recunoască şi să spună titlul şi autorul lui;
- prezentarea unui personaj din povestire/poveste,
- audierea unui fragment din povestire/poveste,
- expunerea unei machete sau a unui decor, care înfăţişează locul de desfăşurare a acţiunii;
Repovestirea conţinutului - se realizează pe fragmente, pe baza unui plan verbal elaborat de
către educatoare în prealabil.
c. Repovestire pe baza unui text citit
Prin lectura expresivă a unui text dintr-o povestire/poveste, educatoarea îi ajută pe copii să
descopere frumuseţea limbii literare, le dezvoltă interesul pentru carte. Pentru copii este dificil să
asculte cu atenţie lectura unui text lung. De aceea educatoarea trebuie să selecteze un text scurt,
care să le suscite interesul, să le capteze atenţia.
După citirea textului, educatoarea accesibilizează înţelegerea lui prin prezentarea unor
materiale didactice simple şi accesibile. Întrebările trebuie formulate astfel încât răspunsul
copiilor să nu se rezume la răspuns afirmativ (“da”) sau negativ (“nu”).
26
Prin întrebări şi răspunsuri, se stabilesc momentele principale ale acţiunii, se desprind

personajele şi trăsăturile lor demonstrate prin fapte sau vorbe.
Concomitent cu prezentarea textului literar se face şi semantizarea cuvintelor şi/sau
expresiilor necunoscute de copii. După familiarizarea cu textul literar, se recomandă recitirea
integrală (dacă textul nu este prea lung) sau parţială a acestuia. Demersul didactic următor este
desprinderea / înţelegerea mesajului povestirii.
În încheierea activităţii se pot reactualiza alte texte literare cu tematică asemănătoare, cu
personaje şi mesaje asemănătoare.
d. Repovestire liberă
Repovestirea liberă presupune o bogată imaginaţie şi capacitate de comunicare din partea
copiilor. Ei repovestesc în funcţie de preferinţele lor şi de receptarea afectivă a evenimentelor.
Este necesar să se acorde atenţie succesiunii logice a evenimentelor şi exprimării clare şi corecte.
Povestirile create de copii
Povestirile create de copii sunt un important mijloc pentru exersarea cunoștințelor, cât
pentru stimularea imaginației creatoare, pentru exersarea exprimării orale corecte, pentru
formularea de propoziții.
Povestirile create de copii au valoare formativă, deoarece contribuie la dezvoltarea gândirii
logice şi creative, la dezvoltarea imaginaţiei, a exprimării fluente şi corecte.
Povestirile se pot realiza sub diferite forme:
a. Povestiri create pe baza unui şir de ilustraţii
b. Povestire cu început dat
c. Povestire pe baza unui plan dat
d. Povestire după modelul educatoarei
Cele mai frecvente forme de povestiri create de copii sunt cele cu început dat şi cele
realizate pe baza unui şir de ilustraţii.
a. Povestiri create pe baza unui şir de ilustraţii
În cazul acestor povestiri important este numărul ilustraţiilor, care trebuie să fie între 3 – 5, ,
să prezinte personajul principal al povestirii, să prezinte momente esenţiale în succesiunea lor
logică.
În construirea unei povestiri trebuie valorificate toate elementele componente ale ilustraţiei:
cadrul acţiunii, personajele, acţiunile şi gesturile lor. Povestirea trebuie să conţină evenimentele
în succesiunea lor logică.
Etapele unei astfel de activităţi sunt:
1. Organizarea activităţii – pregătirea cadrului optim şi a materialului didactic,
27
2. Desfăşurarea activităţii, având următoarele secvenţe:

Introducerea în activitate –se realizează prin discuţii libere pe tema selectată, prezentarea
unui personaj cunoscut dintr-o poveste/povestire, desen animat, teatru de păpuşi, folosirea unor
jucării sau prin înfăţişarea unui cadru din povestire/poveste, a unei machete.
Expunerea tuturor ilustraţiilor ce se vor folosi la activitate;
Dirijarea observaţiei copiilor –educatoarea dirijează atenţia copiilor cu ajutorul întrebărilor,
spre fiecare imagine, ei trebuind să reţină: cadrul desfăşurării acţiunii, personajele implicate în
acţiune, acţiunile lor importante. Prin surprinderea emoţiilor şi stărilor personajelor se realizează
participarea afectivă a copiilor, prin care se formează şi se dezvoltă unele trăsături de caracter.
Această secvenţă se realizează în felul următor:
- crearea povestirii pe fragmente, corespunzător ordinii ilustraţiilor, la care participă mai
mulţi copii;
- povestirea integrală realizată de un singur copil, povestire ce trebuie repetată de alt copil
pentru o mai eficientă fixare.
- solicitarea educatoarei adresată copiilor pentru a se găsi un titlu povestirii create.
3. Încheierea activităţii – constă în actualizarea unei povestiri cu tematică asemănătoare
povestirii create de copii şi stabilirea mesajului povestirii. Activitatea se poate încheia cu un joc
de mişcare sau un joc muzical.
b. Povestirile cu început dat
În această activitate li se solicită copiilor să realizeze, o povestire al cărei început este dat de
către educatoare. Specificul acestei activităţi constă în schimbarea rolului copiilor: din ascultători
devin creatori ai povestirii, care trebuie să continue evenimentul început de educatoare.
Realizarea acestei activităţi reclamă îndeplinirea următoarelor obiective:
- să asculte cu atenţie expunerea educatoarei;
- să sesizeze şi să reţină momentele semnificative ale naraţiunii educatoarei;
- să-şi imagineze personaje şi întâmplări adecvate începutului dat pentru continuare;
- expunerea corectă, logică şi coerentă a evenimentelor şi personajelor imaginate.
Reuşita unei astfel de ectivităţi depinde de calitatea începutului dat de educatoare şi de
deprinderile copiilor formate în activităţi anterioare. Începutul dat de educatoare trebuie:
- să trezească interesul copiilor;
- să le pună în mişcare imaginaţia;
- să sugereze subiectul pe care copiii trebuie să-l dezvolte în expunerea lor; de aceea este
bine să sugereze aspecte din viaţa copiilor, a adulţilor, a animalelor cunscute de copii, etc.
28
În încheierea activităţii, educatoarea trebuie să aprecieze povestirile, evidenţiindu-le pe cele

mai reuşite. Dacă nici o povestire nu îndeplineşte cerinţele didactice, educatoarea trebuie să
compună o povestire care să le servească copiilor ca model.
c. Povestire pe baza unui plan dat
Această activitate, ca structură se compune din: organizarea, desfăşurarea şi încheierea
activităţii. Specific pentru această activitate este planul dat copiilor de educatoare care să le
orienteze atenţia spre aspectele esenţiale ale povestirii, în succesiunea lor logică, spre acţiunile
personajelor şi spre trăsăturile lor principale. Planul poate fi dat în forma propoziţiilor
interogative sau sub formă de titluri.
d. Povestire după modelul educatoarei
Acest tip de povestire se organizează începând cu grupa mare şi pregătitoare, unde
capacităţile de comunicare ale copiilor sunt îndeajuns de dezvoltate. Aceste activităţi, ca
structură se compun din:
1. Organizarea activităţii
2. Desfăşurarea activităţii, constând din:
Introducere în activitate – anunţarea temei şi a unor obiective;
Expunerea povestirii-model de către educatoare – care trebuie să aibă un subiect simplu,
apropiat de experienţa de viaţă a copiilor şi să aibă valoare educativă.
Expunerea povestirii create de copii – de obicei, un eveniment trăit de ei.
Copiii trebuie să-şi imagineze locuri, fapte, evenimente care se pot petrece în realitate, în
viitor, ca în desene animate ori ca în vis. Educatoarea are sarcina de a încuraja imaginaţia şi
originalitatea copiilor; va urmări, de asemenea, educarea moral-civică prin mesajul povestirii
create de copii.
3. Încheierea activităţii – presupune creativitate din partea educatoarei, disponibiliate pentru
nou şi originalitate.
Dat fiind importanța instructiv-educativă și formativă a activităților de povestire, sub cele
două forme( povestirea educatoarei și povestirile copiilor) eficiența acestei activități depinde de
respectarea unor criterii:
► alegerea temei;
► alegerea unui conținut accesibil și bine structurat metodic;
► existența unui raport permanent între obiectivele propuse și modalități de realizare a
acestora;
► accesibilitatea cuvintelor și expresiilor noi, prin folosirea sinonimiei sau a materialului
intuitiv, explicativ;
29
► asigurarea unui cadru propice receptării poveștii(fond muzical, banda magnetică,

imagini);
Eficiența povestirilor nu depinde numai de conținutul celor povestite, ci și de felul cum se
captează atenția copiilor, de modul de redare , stilul literar îndrăgit, explicarea cuvintelor noi,
utilizarea unor figuri de stil care să trezească simțul estetic. Educatoarea are rolul de a organiza
diferite situații, să asigure ascultarea poveștii într-o poziție relaxantă, să se elimine din câmpul
vizual al copiilor orice ar putea să le distragă atenția și să găsească momentul cel mai potrivit din
zi.
Există mai multe modalități de a prezenta o poveste copiilor. Metoda mai veche și mai bine
cunoscută este pur și simplu aceea de a spune povestea. Alte modalități de prezentare a poveștii
sunt:
● citirea poveștii de către educatoare a unor texte literare din cărți cu paginile întoarse către
copii oferindu-le model de mânuire a cărții;
● povestirea ale altor copii, mai mari sau colegi de grupă;
● audierea unor casete , emisiuni sau cd-uri.
O altă modalitate de a prezenta copiilor o poveste este aceea de a spune povești utilizând
metode și procedee nonformale, respectând cerințele psihopedagogice:
● teatru de păpuși sau umbre;
● siluete cu magneți și tablă magnetică dispuse într-un decor adecvat;
● imagini-tablouri cu secvențele principale expuse pe un suport care sunt prezentate în
timpul povestirii sau la sfârșitul acesteia;
● storytelling, cu ajutorul unor mijloace ca tabla sau coală de flipchart, pe care educatoarea
desenează pe măsură ce se derulează povestea; un sorț pe care se derulează întreaga poveste.
Indiferent de modalitățile de expunere a povestirii educatoarea trebuie să verifice dacă
preșcolarii sunt așezați confortabil, de-a creea ambianța corespunzătoare și să aibă în vedere
locul unde se expune. Locul obișnuit pentru povești este colțul bibliotecii ori alt loc special
destinat poveștilor. Desigur se poate modifica această obișnuință, de exemplu într-o zi caldă se
poate asculta o poveste și la umbra unui copac cu grupul de copii.
2.2. IMPORTANȚA POVESTIRII CA ACTIVITATE DE ÎNVĂȚARE

Scopul grădiniței nu este de a învăța scrisul sau cititul, însă este important să le acordăm
copiilor bazele solide ale limbii române care vor fi esențiale pentru o învățare viitoare a lecturii.
30
Într-adevăr, experiențele lor diferite în ceea ce privește limba, îi vor permite să dobândească
cuvinte noi și astfel să-și îmbogățească vocabularul, să-și dezvolte curiozitatea și, prin urmare,
să-și sporească dorința de a învăța și descoperii ceea ce îi înconjoară.
Citirea cărților cu copiii este o modalitate de a susține multe abilități lingvistice. De aceea
putem începe să exploatăm cărțile la întregul lor potențial.
Introducerea copiilor în conceptul de carte și cod scris:
 Să se vorbească despre coperta cărții, autorul, titlu, ilustrații;
 Să se discute următoarele concepte: propoziții, cuvinte, sunete, litere, punctuație;
 Să se explice copiilor sensul citirii ( de la stânga la dreapta, de sus în jos);
 Să-i ajute pe copii să recunoască utilitatea scrisului în viața de zi cu zi (lista de pe
produsele alimentare, rețete, știri etc.)
Pentru a îmbogăți vocabularul copiilor:
 Explicați cuvintele noi întâlnite;
 Oferiți o definiție copiilor, găsiți sinonime;
 Faceți propoziții cu cuvinte noi în contexte care le sunt semnificative;
 Întreabă-i pe copii ce au învățat;
Pentru a dezvolta înțelegerea copiilor:
 Activați cunoștințele copiilor, făcând legături între experiența acestora și conținutul
povestirii;
Exemplu: ,, Ați fost vreodată la grădina zoologică?’’, dacă în carte este vorba
despre animalele de la gradina zoological.
 Aduceți copiii să anticipeze conținutul povestirii de pe copertă, ilustrații etc.;
Exemplu: ,, Despre ce credeți că se vorbește în povestire? ’’
 Revedeți povestea de mai multe ori și aduceți-i pe copii să participe, făcând
zgomote, repetând faze din poveste;
Exemplu: ,, Dacă nu deschideți, voi sufla în casa voastră...’’ ( Cei trei
purceluși)
 Explicați schema narativă a povestirii;
Exemplu: ,,Despre ce se povește? Care sunt personajele? ’’
 Ghidați preșcolarii să găsească soluții, să identifice emoțiile personajelor, să
găsească o continuare a povestirii etc.;
 Adresați întrebări simple copiilor ca o reamintire odată ce povestea s-a terminat.
31
Toate aceste piste de stimulare vor ajuta copiii să dezvolte o bază solidă pentru învătarea
viitoare a citirii, inclusive decodarea, precum și înțelegerea textelor care vor esențiale pentru
succesul academic în primii ani ai școlii primare.
Copilul este atras de basme, povești și povestiri cu o întindere corespunzătoare vârstei lui, cu
puține personaje și acțiuni clare. Forțarea copilului să povestească ceva care depășește
posibilitățile lui înseamnă depărtarea lui de text și închiderea în sine.
,,Gradul dezvoltării motricității, limbajului și comunicării îi conferă copilului o autonimie
specifică. Prin cunoașterea realității înconjurătoare gândirea copilului devine concretă, iar prin
folosirea vocabularului în prezentarea realităților cu care vine în contact ajunge la o gândire
simbolică. Cu sprijinul literaturii copilul ajunge și la un limbaj interior în jurul vârstei de 5 ani. ’’
(V. Molan, 2017, pg. 14)
Între 5 și 6 ani copilul este atras de personajele din textele literare și încearcă să le imite. În
prezent se observă în comportamentul unor copii influențe ale desenelor animate sau alte imagini
de la televiziuni. Copiii devin atrași de rolurile negative, inclusiv fetițele. Cam după vârsta de 5
ani, copilul poate să înțeleagă și un text liric, trăind emoțiile și sentimentele generate de acesta.
În legătură cu relațiile copiilor cu textul literar , se remarcă și ale aspecte. Cei cărora, în
familie, li s-a citit sau li s-a povestit mai mult și s-au purtat discuții cu ei despre acțiuni rămân cu
aspirațiile care se dezvoltă în basme, cum ar fi: deplasarea rapidă la distanțe mari, obținerea de
forțe supranaturale etc. Ca să nu-i depărtăm de textul literar trebuie să nu-i neglijăm și să le
oferim textele pe care le doresc.
Cercetările desfăsurate în legătură cu relațiile dintre copii și personajele literare au confirmat
faptul că preșcolarii sunt atrași de unele personaje și încearcă să le imite, astfel se produce în
mintea lor o lume a rolurilor. Uneori se atașează de unele texte literare încât pot sesiza o
eventuală parte a textului sărită intenționat.
De asemenea, pentru formarea și dezvoltarea limbajului, este important ca fiecare copil să
îndeplinească cele două roluri( de vorbitor și de auditor). Când vorbim de înțelegerea unor
mesaje simple avem în vedere nivelul limbajului fiecărui copil. Transmiterea de mesaje ține de
capacitatea fiecărui copil de a-și folosi limbajul pentru că sunt diferite categorii de copii.
2.3. POVESTIREA- METODĂ DIDACTICĂ PENTRU STIMULAREA

LIMBAJULUI
Din punct de vedere etimologic, termenul de ,,metodă ’’ este derivat din grecescul
,,methodes,, (odos- cale, drum; metha- spre, către), ceea ce înseamnă cale de urmat în vederea
atingerii unor obiective instructiv-educative prestabilite. Sensul inițial al acestui concept s-a
32
păstrat și în zilele noastre, el fiind extins și îmbogățit succesiv pe baza cercetărilor de didactică
ce au surprins caracteristci noi ale sferei și conținutului noțiunii de metodă.
În cadrul activităților din învățământul preșcolar ,, Metoda semnifică un mod de cunoaștere
și acțiuni utilizat de educator și educat, un ansamblu de principii, reguli, tehnici, procedee și
operații constituie ca instrument al cunoașterii, menit să sporească eficiența acestora.’’ ( E.
Voiculescu, 2003, pg. 68)
Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de
cunoaștere , propusă de educator , într-o cale de învățare realizată efectiv de preșcolar, în cadrul
instruirii formale și nonformale cu deschideri spre educația permanentă.
Clasificarea metodelor se realizează după mai multe criterii: scopul urmărit, evoluția lor
istorică( tradiționale și moderne), sarcina didactică prioritară( de dobândire de cunoștințe, de
formare de priceperi și deprinderi, de consolidare, de recapitulare și sistematizare, de verificare
și evaluare), după natura activității pe care o solicită( metode active-practice, intuitive, verbale
etc.).
Principalele metode pentru vârsta preșcolară sunt clasificate astfel:
 Metode de comunicare (narațiunea sub formă de povestire, explicația, definiția,
descrierea, demonstrația, modelarea, activitatea cu cartea, conversația)
 Metode de explorare a realității (observația, experimentele dirijate, lucrările
practice, exercițiul).
Metodele n-au valoare fixă, ci capătă valoare prin eficiența cu care conduc activitatea
subiectului spre un obiectiv în condiții date. Procesul de educație fiind foarte divers necesită, în
ansamblul său, metode diferite fiecare utilă în anumite situații. Pentru obiective restrânse,
punctuale și în condiții date este de obicei mai utilă o anumită metodă. Pentru obiectivele
complexe se apelează la strategii didactice, adică la ansambluri în care metode diferite își
completează reciproc efectele și constituie unh demers coerent de educare.
În cadrul procesului de învățământ metoda didactică îndeplinește mai multe funcții:
 Funcția cognitivă, prin intermediul căreia copilul are acces, sub
supravegherea profesorului, la valorile cunoașterii umane.
 Funcția formativ-educativă are în vedere realizarea în practică a valențelor
formativ-educative ale procesului de învățământ, îndeosebi este vorba despre
metodele activ-participative.
 Funcția motivațională, prin care se urmărește trezirea și dezvoltarea
curiozității în procesul de cunoaștere.
33
 Funcția instrumentală sau operațională sugerează ca metodă atingerea

obiectivelor urmărite.
 Funcția normativă, de optimizare a acțiunii prin intermediul căreia,
subordonându-se acțiunii, metoga garantează într-o anumită măsură o acțiune
eficientă, arată modul cum trebuie să se procedeze în anumite situații concrete.
Întreg procesul școlar înseamnă limbaj, comunicare, noțiuni. Pe lângă metodele care
contribuie în mod expres la dezvoltarea limbajului, toate celelalte contribuie la îmbogățirea
vocabularului, la dezvoltarea capacității de comunicare.
2.3.1 Metode utilizate în cadrul activităților de povestire
Dintre metodele frecvent utilizate în activitățile de povestire amintim:
A. Lecturile după imagini aduc o contribuție însemnată la fixarea și precizarea cunoștințelor
copiilor în activizarea vocabularului și în formarea unei exprimări orale corecte și coerente.
Lectura pe bază de imagini este o activitate de educare a limbajului specifică învăţământului
preşcolar. Această activitate are două componente de bază:
- observarea dirijată a imaginilor;
- dezvoltarea capacităţilor de receptare şi de exprimare a mesajelor.
Prima componentă a activităţii se realizează prin perceperea organizată şi dirijată de către
educatoare a imaginilor pe baza analizei, sintezei şi a generalizării datelor din imagine.
Perceperea se realizează prin metoda conversaţiei, pornind de la elementele cunoscute de copii,
de la experienţa lor cognitivă. Componenta verbală a activităţii se realizează concomitent cu
perceperea imaginilor. Copiii trebuie să analizeze imaginile, să le descrie, să le interpreteze şi să
le compare, folosind un limbaj propriu. Materialul intuitiv are un conţinut variat şi duce la
dezvoltarea gândirii copiilor.
Activitatea de lectură pe bază de imagini are următoarele sarcini:
- dezvoltarea capacităţilor intelectuale;
- dezvoltarea proceselor psihice;
- exersarea şi îmbunătăţirea deprinderilor de exprimare corectă şi fluentă;
- dezvoltarea unor trăiri afective, morale şi estetice.
Metodica lecturii pe bază de imagini este determinată de particularităţile de vârstă ale
copiilor, printre care trebuie să amintim:
- atenţie de scurtă durată;
- percepţie nesistematică, izolată a unor elemente nesemnificative, incapacitatea de a recepta
esenţialul; de aceea este nevoie de activitatea de dirijare a educatoarei;
- experienţa de viaţă redusă.
34
Materialul intuitiv trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:

- să corespundă programei, fiind accesibil şi interesant;
- să asigure realizarea obiectivelor cognitive şi afective;
- să îndeplinească cerinţe didactice: claritate, vizibilitate, accesibilitate, atractivitate;
- să aibă valoare estetică.
Din perspectiva scopului didactic:
- să asigure unele reprezentări corecte;
- să contribuie la exersarea capacităţii de comunicare orală prin prezentarea unor acţiuni,
prin prezentarea unor relaţii dintre personaje;
- să aibă dimensiuni corespunzătoare pentru a permite analiza şi compararea elementelor
componente, să permită perceperea fără dificultate a imaginii.
La lectura pe bază de imagini nu trebuie folosite multe imagini pentru a nu dispersa atenţia
copiilor. Ilustraţiile trebuie să fie studiate în prealabil de către educatoare pentru a alcătui un plan
de întrebări şi planul de idei la care vrea să se ajungă. Planul de întrebări trebuie să dirijeze
atenţia copiilor spre perceperea elementelor semnificative. Întrebările trebuie formulate în aşa
fel, încât să conducă la concluzii parţiale şi finale. Ele trebuie să creeze situaţii-problemă, să aibă
funcţii cognitive şi educativ-formative şi trebuie să fie: clare, precise, accesibile, să nu sugereze
răspunsul prin “da” sau “nu”. Răspunsurile copiilor trebuie să fie, de asemenea: clare, precise,
corecte, concise, să fie o formulare conştientă bazată pe înţelegerea aspectelor principale ale
ilustraţiei.
Exemplificare: În cadrul unei activități de educarea limbajului am avut ca temă a zilei ,,
Ursul păcălit de vulpe’’, având ca mijloc de realizare ,, lectură pe bază de imegini ’’. Activitatea
s-a desfășurat cu preșcolarii de grupă mare. Scopul activității fiind evaluarea cunoștințelor
dobândite despre cosmos și formarea unei vorbiri corecte din punct de vedere gramatical și al
conținutului.
35
Textul povestit constituie pentru copil dobândirea unor informații din întâmplări veridice sau
verosimile prezentate în povestiri, povești, basme și balade.Povestirea este o specie a genului
epic, căreia îi este caracteristică prezentarea unei întâmplări simple, exemplare, de către un
participant la fapte.
Basmele povestite celor mici presupun o desfăsurare epică amplă, cu mai multe episoade, în
versuri sau în proză în care intervin evenimente supranaturale, personaje fantastice. Caracterul
antitetic al personajelor le face ușor de distins și de reținut. Morala ,, alb-negru,, corespunde
înțelegerii preșcolarului necunoscute pe parcursul povestirii, astfel existând riscul de a memora
cuvinte al căror sens nu îl cunoaște și de a le atribui semnificații eronate. Prin povestire se
realizează îmbogățirea vocabularului copiilor cu unele expresii literare, cu expresii din folclor.
B. Repovestirea este o activitate foarte îndrăgită de copii pentru că le oferă posibilitatea de a
pătrunde în lumea imaginarului, de a fi ascultați și de a se afirma. Rezultatele copilului în
activitatea de repovestire depind în cea mai mare măsură de calitatea povestirii educatoarei și de
ajutorul acordat copilului la primele reluări. Educatoarea poate interveni în momente de impas
sau îi amintește episodul. La grupa mare, copiii pot ajunge să stăpânească foarte bine actiunea
mai multor povești, oferind explicații care constituie caracterul relativ rigid al gândirii copilului.
Prin această formă de povestire se dezvoltă gândirea logică, memoria şi capacitatea de
comunicare liberă a copiilor.
Copiii trebuie:
- să redea întâmplări reale sau imaginare în succesiunea lor;
- să desprindă trăsături ale personajelor;
- să aprecieze fapte ale acestora;
- să comunice gânduri şi sentimente legate de personaje şi întâmplări;
36
- să aleagă personajul preferat, considerat model şi să-şi motiveze alegerea. În repovestire

contribuţia proprie a copiilor este restrânsă;
Reuşita repovestirii depinde de gradul de înţelegere şi însuşire a povestirii de către copii,
adică de însuşirea conştientă şi însuşirea temeinică a povestirii. Atât reproducerea unui text
literar, cât şi povestirile create de educatoare se pot realiza în forme diferite:
a. Repovestirea pe baza unor tablouri / ilustraţii ce redau episoadele întâmplării din
povestire;
Această formă de activitate conţine următoarele secvenţe:
1. Introducere în activitate – prin anunţarea titlului şi autorului povestirii;
2. Expunerea, pe scurt, a conţinutului povestirii;
3. Repovestirea - copiii trebuie să repovestească evenimentele pe baza unor tablouri /
ilustraţii ce readu câte un episod important din conţinutul povestirii; dacă este cazul, copiii pot fi
solicitaţi să completeze expunerea.
4. Repovestirea integrală - unul sau doi copii realizează repovestirea integrală; cu cât se vor
folosi mai multe tablouri/ilustraţii, cu atât povestirea devine mai liberă.
b. Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii;
Acest tip de repovestire face trecerea spre povestirea liberă. Educatoarea trebuie să realizeze
în prealabil un plan accesibil şi succint, ce delimitează secvenţele povestirii. În funcţie de grupa
de vârstă, planul este mai simplu sau mai complex. Planul verbal poate avea forma de întrebări,
accesibile copiilor. Educatoarea expune planul verbal pe baza căruia copiii repovestesc. La grupa
mare se pot solicita detalii semnificative, unele întrebări pot solicita explicaţii şi aprecieri ale
faptelor. Povestirile scurte pot fi redate de către un singur copil, iar cele mai lungi prin doi-trei
copii.
Activitatea constă în prezentarea unor imagini din textul ce urmează a fi povestit, pe care
copiii trebuie să le recunoască și să spună titlul și autorul lui. Se prezintă un personaj din
povestire, se audiază un fragment sau mai multe fragmente pe baza unui plan verbal elaborat de
către educatoare în prealabil și se expune o machetă sau un decor, care înfățisează locul de
desfășurare a acțiunii.
c. Repovestire pe baza unui text citit;
Prin lectura expresivă a unui text dintr-o povestire, educatoarea îi ajută pe copii să descopere
frumuseţea limbii literare, le dezvoltă interesul pentru carte. Pentru copii este dificil să asculte cu
atenţie lectura unui text lung; de aceea educatoarea trebuie să selecteze un text scurt, care să le
suscite interesul, să le capteze atenţia. După citirea textului, educatoarea accesibilizează
înţelegerea lui prin prezentarea unor materiale didactice simple şi semnificative. Întrebările
37
trebuie formulate astfel încât răspunsul copiilor să nu se rezume la răspuns afirmativ (“da”) sau
negativ (“nu”). Prin întrebări şi răspunsuri, se stabilesc momentele principale ale acţiunii, se
desprind personajele şi trăsăturile lor demonstrate prin fapte sau vorbe. Concomitent cu
prezentarea textului literar se face şi semantizarea cuvintelor şi a expresiilor necunoscute de
copii. După familiarizarea cu textul literar, se recomandă recitirea integrală (dacă textul nu este
prea lung) sau parţială a acestuia. Demersul didactic următor este desprinderea / înţelegerea
mesajului povestirii.
În încheierea activităţii se pot reactualiza alte texte literare cu tematică asemănătoare, cu
personaje şi mesaje asemănătoare, măcar prin simpla reamintire a titlului şi autorului acestora.
d. Repovestire liberă.
Acest tip de repovestire presupune o mai bogată imaginaţie şi capacitate de comunicare din
partea copiilor. Ei repovestesc în funcţie de preferinţele lor şi de receptarea afectivă a
evenimentelor. Totuşi, este necesar să se acorde atenţie succesiunii logice a evenimentelor şi
exprimării clare şi corecte.
Exemplificare: în cadrul unei activități de educarea limbajului, am avut ca subiect al
activității povestea ,, Cei trei fluturasi’’, în care preșcolarii au avut de repovestit povestea cu
ajutorul doar unui tablou ce sugera titlul poveștii.
C. Jocul de rol
Jocul de rol pune participanții în situația de a fi actori și întărește prin reluare și completare,
normele de comportare civilizată în anumite împrejurări.
38
Prin jocul de rol se face socializarea participanților, sarcină foarte importantă în integrarea
socială a individului. Jocul de rol ajută la dezvoltarea aptitudinilor de a contacta alte persoane și
de a întreține cu alții relații echilibrate.
Aceste jocuri se bazează pe simularea unor funcții, relații, activități, fenomene etc., iar prin
practicarea lor, elevii devin actori ai vieții sociale pentru care se pregătesc.
Punând participanții să relationeze între ei, jocul de rol îi activizează din punct de vedere
cognitiv și afectiv, iar interacțiunile dintre participanți permit autocontrolul eficient al
conduitelor, comportamentelor și achizițiilor.
Cadrul didactic are un rol deosebit în utilizarea jocului de rol. El proiectează scenariul,
implicând în această activitate și preșcolarii, distribuie rolurile pornind de la aspirațiile,
aptitudinile și preferințele fiecărui participant, organizează activități pregatitoare, crează o
atmosferă placută de lucru pentru a-i stimula pe interpreți și a evita blocajele emoționale în
preluarea și interpretarea rolurilor, conduce modul de desfășurare al jocului de rol.
Un astfel de joc solicită din partea cadrului didactic, pe lângă aptitudini pedagogice speciale,
aptitudini regizorale și actoricești.
Sunt cunoscute și practicate doua tipuri de jocuri de rol:
 jocuri de rol cu caracter general;
 jocuri de rol cu caracter specific.
Etapele pregătirii și folosirii jocului de rol sunt urmatoarele:
a) identificarea situației interumane care se pretează la simulare. Este important ca situația
care urmează să fie simulată, să fie relevantă obiectivului, comportamentelor de însușit de către
elevi în urma interpretării rolurilor;
b) modelarea situației și proiectarea scenariului. Situația de simulat este supusă analizei sub
aspectul rolurilor și al categoriilor de interacțiuni implicate. Se elaboreaza apoi scenariul propriu-
zis, respectiv noua structură de roluri;
c) distribuirea rolurilor și familiarizarea participanților cu sarcinile de realizat.
Rolurile sunt descrise amănunțit pentru fiecare participant în parte pe o fisa. Distribuirea
poate fi la alegere sau prestabilită de cadrul didactic;
Este necesar ca participanții să fie lăsați 15-20 minute să-și interiorizeze rolul și să-și
conceapă modul propriu de interpretare.
La final se realizează o dezbatere cu toți participanții pe baza modului de interpretare și
reluarea secvențelor în care nu s-au obținut comportamente așteptate. La dezbatere participă și
observatorii. Este necesar ca interpreților să li se dea prioritate pentru a comunica ceea ce au
simțit.
39
Exemplificare: în cadrul poveștii ,, Mănușa’’ m-am gandit să îi activez pe preșcolari la un

joc de rol. Rezultatele au fost minunate, copiii fiind implicați pe parcursul întregii activități.
Prin urmare, cercetând cu atenție ,, Povestirea este una dintre activitățile de educare a
limbajului cele mai plăcute copiilor, întrucât le satisface nevoia de cunoaștere și de afectivitate,
le stimulează îmaginația și constituie cadrul optim de exersare a capacității de comunicare.’’
(Antonovici, 1999, pg. 40).
Operele literare sunt expuse în activitatea de povestire în funcție de grupa de vârstă. La
grupa mică povestirile sunt scurte , accesibile care atrag și dezvoltă sentimente și stări afective
pozitive. La grupa mijlocie se pot folosi opere care să-i învețe pe copii diverse aspecte ale vieții
și să le influențeze comportamentul. Grupa mare necesită mai multă complexitate, povestirile au
ca scop sesizarea planului real și cel fantastic, ajutând la stimulare creativității copiilor și la
dezvoltarea capacității de comunicare.
Pentru o activitate de povestire reusită trebuie să știm cum să organizăm și desfășurăm o
asemeanea activitate. Aceste activități necesită o proiectare conform finalităților procesului
instructiv-educativ din învățământul preșcolar. Educatoarea trebuie să planifice povestirile astfel
încât să fie în strânsă legătură cu celelalte activități de educare a limbajului. Conținuturile sunt
selectate în funcție de obiectivele cadru și de referință.
1.Pregătirea activității cuprinde:
 Stabilirea obiectivelor;
 Selectarea conținuturilor;
40
 Analizarea atentă a textelor literare, adaptarea acestora la particularitățile de

vârstă;
 Structurarea planului povestirii: succesiunea episoadelor, identificarea trăsăturilor
personajelor, stabilirea cuvintelor necunoscute și expesiilor literare.
2.Organizarea activității cuprinde:
 Optimizarea cadrului adecvat desfășurării activității;
 Pregătirea și expunerea materialului didactic și a mijloacelor de învățământ.
3.Desfășurarea activității se realizează în mai multe secvențe:
a. Introducerea copiilor în activitate presupune stabilirea diverselor metode și
procedee.
Exemplu: conversația liberă sau pe bază de ilustrații; folosirea unor jucării.
b. Expunerea povestirii de către educatoare se realizează în mai multe etape:
 Anunțarea titlului și autorul povestirii;
 Dirijarea povestirii trebuie să fie clară, accesibilă și expresivă pentru a
capta atenția copiilor;
Expresivitatea expunerii se realizează prin: modelarea vocii, schimbarea ritmului vorbirii,
intensitatea vocii, mimică și gesticulații și mijloace intuitive.
Expunerea poate alterna cu dialogul cu preșcolarii sau cu întrebări care să stârnească atenția
copiilor, să creeze tensiune emoțională și dinamism.
c. Încheierea activității se axează pe:
 Stabilirea conținutului povestirii prin retinerea evenimentelor
principale, a personajelor și trăsăturile acestora;
 Transpunerea noilor cunoștințe în sistemul celor însușite anterior
prin asigurarea retenției și a transferului de cunoștințe;
 Dramatizarea unor acțiuni, momente preferate de copii;
 Redarea unor secvențe prin desen;
 Schimbarea finalului povestirii.
Prin toate aceste activități de educare a limbajului care se desfășoară în grădinița de copii se
urmărește formarea capacității de exprimare exactă, inteligibilă și cursivă.
2.4. CREATIVITATEA ȘI POVEȘTILE ÎN GRĂDINIȚĂ
Termenul de creativitate provine din cuvântul latinesc ,, creare ,, care înseamnă a făuri, a
crea. Însăși originea cuvântului arată că termenul de creativitate definește un proces, un act
dinamic care se dezvoltă și care cuprinde atât originea cât și scopul.
În psihologie, conceptul de creativitate cuprinde următoarele accepțiuni:
41
 de comportament și activitate psihică creatoare;

 de structură a personalității ori stil creativ;
 creativitatea de grup, în care interacțiunile și comunicarea generează noi
idei, ducând la efecte creative.
Procesul de creație are o funcție psihică esențială și anume imaginația ca proces de sinteză a
unei reacții, fenomene pshice noi. Această funcție presupune însușiri ce definesc particularitățile
actului creator:
1. fluiditatea – posibilitatea intuirii de numeroase imagini sau idei;
2. flexibilitatea – ușurința de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei
probleme;
3. originalitatea – reprezintă expresia noutății care se observă, în unele cazuri, prin raritatea
statistică a soluției.
În prezent există diferite modalități care definesc creativitatea. În viziunea psihologilor,
creativitea înseamnă a crea ceva nou, original și adecvat realității. Studiile de psihologie a
creativităţii au demonstrat faptul ca principalul factor nu este reprezentat de inteligenţa sau
cultura generală vastă, ci de imaginaţia şi trăsăturile non-intelectuale ale personalităţii: interesul
epistemiologic, curiozitatea, pasiunea, voinţa, hotărârea, determinarea, motivaţia, înclinaţia,
încrederea etc.
Termenul de ,,creativ’’ se caracterizează prin originalitate și expresivitatea, cel care este
imaginativ, inventiv, generativ, deschizător de drumuri, inovator.
Preșcolarii au puterea să ne învețe,să ne fascineze prin farmecul și prospețimea lor, prin
sinceritatea, inocența, candoare, perspicacitatea și creativitatea. Preșcolaritatea este vârsta cea
mai apreciată și relevantă ce cuprinde cea mai importantă experiență educațională din viața unei
persoane. La vârsta preșcolarității se înregistrează ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea
individualității umane și unele din cele mai semnificative achiziții cu ecouri evidente pentru
etapele ulterioare ale dezvoltării sale.
Conceptul de creativitate la copilul preșcolar presupune anumite particularități. Sensul
curent al creativității la copii nu se realizează ca act finalizat în produse de mare originalitate, ci
se manifestă prin potențial, factori sau capacități, aptitudini predictive cu performanțele de mai
târziu, la capacitatea preșcolarului de a acționa prin el însuși, independent atât pe plan mintal cât
și pe plan practic.
Curiozitatea și receptivitatea copilului, bogăția imaginației, tendința sa spontană pentru
fabulație, dorința lui de a realiza ceva constructiv, creativ pot fi ,,alimentate,, și împlinite efectiv,
42
pot fi remarcate prin solicitări și antrenamente corespunzătoare care astfel pot oferi multiple
elemente pozitive în stimularea și cultivarea potențialului creativ propriu vârstei preșcolare.
Creativitatea verbală este surprinzătoare chiar de la vârsta preșcolară. ,, Când termenul îi
lipsește din vocabular copilul crează cuvinte și ne surprinde prin originalitatea asocierilor.
Manifestă încercări de versificare( rimă), chiar dacă utilizează cuvinte fără sens, pentru a rima.
Apoi apare povestirea expresivă, în construirea de povești, (autonom, după modelul adultului, cu
început dat etc.), teatru de păpuși, dramatizări cu text creat de copii, cu temă dată.’’ ( Voiculescu,
2003, pg. 32)
Jocul oferă copilului numeroase momente în care să-și valorifice reprezentările de care
dispune. Copilul crează și își imaginează multe lucruri. Ascultând povești, basme, povestiri el
reconstituie mintal momentele acesteia, amplifică sau diminuează structurile inițiale, multiplică
sau omite numărul de elemente specifice narațiunii.
În toate activităţile de educare a limbajului, creativitatea verbală tinde tot mai mult să devină
productivă în procesul intructiv-educativ. Însuşirea limbii (în mod conştient sau prin imitaţie)
permite copilului să comunice cu ceilalţi, să-şi exprime anumite trăiri, dorinţe, nedumeriri, să-și
dezvolte păreri, să ceară şi să transmită informaţii.
Convorbirile, povestirile, repovestirile, memorizările, jocurile didactice contribuie la
îmbinarea de imagini și de idei, la stârnirea interesului pentru nou, la lărgirea orizontului de
cunoaștere și la valorificarea tuturor disponibilităților angajate în dezvoltarea capacității de a
comunica.
Povestea este o modalitate de cunoaștere a lumii, este un mijloc de comunicare și o bună
metodă de instruire în cadrul grădiniței. Povestirile depășesc hotarele spațiului și timpului, fiind
prima ,, hrană,, spirituală a copilului care îl învață să descopere adevărurile fundamentale ale
vieții. Poveștile îmbogățesc vocabularul, ajută copiii să dobândească deprinderile de a comunica,
cultivă sentimente frumoase, stimulează imaginația și creativitatea, educă spiritul de sacrificiu,
altruism și dreptate. O poveste bine spusă poate amuza, demonstra și dezarma.
Lectura are acum rivali redutabili care atrag din ce în ce mai multt pe cei mici. Televizorul,
calculatorul, internetul au devenit repede pereche pentru fiecare generație din ultimii ani.
Rămâne, așadar, obligația părinților, dar mai ales a gradiniței de a repune cartea în drepturi.
Scriitorul I.L.Caragiale afirma acum aproape un secol: ,,O carte bună de citire, la vârsta fragedă,
este, poate una din împrejurimile cele mai hotărâtoare ale vieții unui om. Multe cariere
intelectuale nu se datoresc altei împrejurimi decât unei cărți căzute la vreme bună în mâinile unui
copil, tot așa precum umbra multor stejari seculari se datoresc căderii unei ghinde pe pământ
prielnic.’’
43
Povestirile copiilor reprezintă o modalitate de stimulare a potenţialului creativ. Ele

demonstrează capacitatea preșcolarului de a-și exprima printr-o altă perspectivă viziunea şi
atitudinea faţă de un model literar. Copilul îşi dezvălui curat și onest iniţiativa, spontaneitatea şi
fantezia inepuizabilă. Atitudinea creatoare pe care o are faţă de limbaj depinde de complexitatea
mesajului pe care îl transmite şi de posibilităţile sale intelectuale, lingvistice, afective. Mesajul
său poate fi o producţie convergentă sau una divergentă. Dacă preşcolarul foloseşte formulări
stereotipe, automatisme verbale, este vorba de o producţie convergentă. În măsura în care copilul
îşi valorifică modalităţile de exprimare sau creează fraze întinse, se poate spune că este producţie
convergentă sau una divergentă . Cu cât intervin constrângerile exterioare, regulile, modelele
impuse, intervenţiile apreciative ale adultului, cu atât creşte ponderea producţiei convergente.
Producţia divergentă este strâns legată de libertatea, spontaneitatea exprimării.
Mobilizarea copilului pentru a identifica consecinţele comportamentelor realizate de
personaje, pentru a prezenta modalităţi de prevenire a unor situaţii neplăcute, pentru a schimba
diferite momente ale acţiunii, prin diminuare sau multiplicare ajută la activarea şi dezvoltarea
potenţialul creativ.
În povestirile create de copil se poate surprinde simbioza dintre real şi imaginar. Ele au o
valoarea formativă,contribuind la dezvoltarea gândirii și a imaginației creatoare, la dezvoltarea
unei vorbiri corecte,fluente și expresive. Povestirile preșcolarilor sunt scurte, fără explicaţii
întinse, cu aparentă incoerenţă, o înlănţuire spontană de imagini și idei. Copilul se centrează pe
întâmplări cu animale sau cu oameni în care se regăsesc, în acelaşi timp, umorul, dar şi
conflictele, problemele cunoscute direct sau indirect, având ca punct de plecare experienţa
personală.
Prin activităţile de repovestire se exersează vorbirea copiilor dar se dezvoltă şi memoria
voluntară, imaginaţia, atenţia şi gândirea logică. Activitatea de repovestire se poate desfășura
încă de la grupa mică, cu condiția ca povestirile să fie scurte, simple, cu acţiuni repetitive. La
grupa mijlocie se repovestesc poveşti de mai mare întindere, ajungând la grupa mare şi
pregătitoare să se repovestească poveşti ample, cu multe personaje, cu acțiuni complexe. În
funcţie de vârstă, copiii redau mai simplu sau mai dezvoltat conţinutul unei poveşti. După
spusele Elenei Rafailă, în activitățile de repovestire ,,Copilul va fi stimulat să introducă
personaje noi, să înlănţuie şi să complice acţiunile, să se îndepărteze de subiectele ştiute,
combinându-le sau transformându-le. Încurajările verbale şi nonverbale, întrebările şi
exclamaţiile retorice ale educatoarei, ca răspuns la formulările copilului, ascultarea activă,
aprecierea formulărilor şi soluţiilor neobişnuite, inedite sunt menite să stimuleze actul creativ. ’’
( 2002, pg. 68).
44
Gradinița este unul dintre factorii decizivi în educarea copiilor pentru frumos. Intând în
,,lumea poveștilor,, copiii vor învăța să deosebească binele de rău, adevărul de minciună, faptele
bune de cele rele; vor deveni mai atenți, mai sensibili și ușor încep să-și formeze trasături
morale.
Copiii trebuie implicaţi în mod activ în povestirea şi citirea poveştilor, arătându-li-se
ilustraţiile şi discutându-le cu ei. Ei vor participa la repetiţia rimelor, cântecelelor, vor bate din
palme, vor imita personajele din povestire (ursul, lupul etc.). Educatoarea are ca sarcină de a
stimula imaginația și de a încuraja originalitatea copiilor.
În grădiniță trebuie aplicată predarea integrată a conținuturilor și luată în considerare
tendința de modernizare și perfecționare a metodologiei didactice unde presupune sporirea
caracterului activ al metodelor didactice, adică aplicarea acelor metode cu caracter formativ.
Metodele interactive determină solicitarea mecanismelor gândirii, ale inteligenței, ale imaginației
și creativității.
3. CORELAREA METODELOR DE INSTRUIRE ÎN ACTIVITĂȚILE DE

POVESTIRE
3.1 EFICIENȚA METODELE INTERACTIVE ÎN CADRUL POVESTIRII
Desfăşurarea optimă a activităţii didactice necesită utilizarea unui ansamblu de căi şi
mijloace de realizare, de utilizarea elocventă a instrumentelor procedurale precum şi de paşii
care trebuie urmăriţi pe tot parcursul procesului, până în momentul atingerii obiectivelor
propuse. Modul în care sunt înfăptuite obiectivele didactice, poate fi descris prin intermediul
conceptelor de tehnologie didactică, metodologie didactică, metodă, procedeu didactic şi mod de
organizare a activităţii de predare – învăţare.
Astăzi, când școala este direct răspunzătoare de exigențelor contemporanietății, la nivelul
învățământului preșcolar se conturează dezvoltarea unei noi abordări educaționale. Se vorbește
despre o abordare care determină organizarea și trăirea unor experiențe de învățare ținând cont
de cerințele viitorului și de necesitatea producerii unor schimbări dorite în comportamentul
copilului de astăzi.
În acest context a fost necesară și implicarea grădiniței în reorganizare prezentând structuri,
mecanisme și servicii modernizate pe care să le poată oferi la standardele necesare noilor roluri
și responsabilități care i se atribuie. Reforma sistemului de învățământ are ca scop schimbarea
mentalității și formarea unor dascăli flexibili și bine pregătiți care să facă față noilor cerințe.
Trăind într-o lume care se schimbă, educația la rândul ei este în continuă schimbare.
45
Modernizarea procesului de învățământ din grădiniță implică mai multe componente:

proiectarea didactică, tehnici și instrumente de cunoaștere și evaluare a preșcolarilor, parteneriate
educaționale, activități extrașcolare și o metodologie didactică activă. Pentru creșterea calității
procesului instructiv-educativ în învățământul preșcolar se urmărește perfectionarea metodelor
tradiționale, dar și implementarea unor metode și procedee educative. Metodele implică mult tact
pedagogic din partea educatoarelor deoarece stilul didactic trebuie să-l adopte în funcție de
personalitatea și necesitățile preșcolarilor.
Proiectarea unui demers educațional, diferit de cel tradițional oferă posibilitatea fiecărei
educatoare de a-și pune amprenta, de a-și valorifica propria experiență prin utilizarea unor
metode moderne într-o abordare interdisciplinară.
Metodologia didactică este domeniul cel mai deschis înnoirilor, metodele având o
sensibilitate deosebită pentru adaptarea la noi condiții. Reforma școlară promovează ideea de
diminuare a ponderii activității expozitive și extinderea utilizării metodelor moderne. Înnoirea
metodologiei pune accent pe promovarea metodelor și procedeelor de instruire care să
soluționeze adecvat noi soluții de învățare, pe folosirea unor metode active și apelarea la metode
pasive doar atunci când este nevoie, pe accentuarea tendinței formativ-educative a metodei
didactice, pe extinderea metodelor care conduc la formarea capacităților de autoinstruire ce
permit achiziționarea și prelucrarea independentă a informațiilor.
Metoda didactică sau metoda de învăţământ constituie o modalitate prin care elevii
cumulează o multitudine de cunoştinţe, îşi formează diverse priceperi şi deprinderi, aptitudini şi
atitudini, concepţii despre viaţă, lumea în care trăiesc, despre modul de gândire şi de acţiune al
oamenilor.
Procedeul didactic este o parte componentă a metodei, o modalitate de realizare a acesteia
prin stabilirea anumitor algoritmi care trebuie urmăriţi pe tot parcursul activităţii instructiv -
educative. Este o „simplă secvenţă a metodei, un simplu detaliu, o tehnică mai limitată de
acţiune, o componentă sau chiar o particularizare a metodei.” (Cucoş, 2006, pg. 287). El
constituie calea de desfăşurare a unei activităţi didactice, alături de mijloacele şi tehnicile
didactice.
De obicei, procedeele didactice respectă anumite reguli, fiind ordonate, ierarhizate şi
integrate într- un anumit mod. De exemplu, pentru aplicarea unei metode se aleg cele mai
adecvate procedee.
Ioan Cerghit, susține că „Nici o clasificare nu este perfectă, aşadar ea nu va fi nici definitivă
şi nici suficient de completă. Şi cu atât mai puţin rigidă.” ( 2006, pg. 102). Cea mai cunoscută
46
ierarhizare a metodelor este cea a lui Cerghit, după sursele cunoaşterii, distingând astfel patru
mari categorii:
A. Metode de comunicare şi dobândire a valorilor socioculturale (metode de comunicare) -
în care principala sursă de cunoaştere la care face apel învăţământul este experienţa de
cunoaştere a umanităţii:
a. Metode de comunicare orală (bazate pe limbajul oral, pe cuvântul rostit): - metode
expozitive (afirmative) din care fac parte: naraţiunea, descrierea, explicaţia demonstraţia
teoretică, prelegerea şcolară, conferinţa, expunerea cu oponent, prelegerea - discuţie, conferinţa -
dezbatere, informarea, etc.; - metode interactive (interogative, conversative, dialogate):
conversaţia euristică, discuţiile sau dezbaterile, discuţia - dialog, seminarul, asaltul de idei,
dezbaterea de tip Philips 6/6, metoda focus - grup, metoda acvariului, metoda mozaicului ş.a.; -
metode de instruire prin problematizare (învăţarea prin rezolvarea de situaţii - problemă).
b. Metode de comunicare scrisă (predomină limbajul scris sau cuvântul tipărit): instruirea
prin lectură sau învăţarea după textul tipărit (munca cu manualul sau cartea), analiza
(investigaţia) de text, informarea şi documentarea, etc.;
c. Metode de comunicare oral - vizuală (bazate pe limbajul audio - vizual, prin asocieri ale
imaginilor, sunetului şi cuvântului): instruire prin filme, instruirea prin televiziune, instruirea
prin tehnici video, etc.;
d. Metode de comunicare interioară (bazate pe limbajul intern): reflecţia personală şi
experimentul mintal.
B. Metode de explorare organizată a realităţii - metode obiective, intuitive:
a. Metode de explorare directă a realităţii - bazate pe contactul dintre lumea obiectelor şi
fenomenelor naturii precum: observarea sistematică independentă, experimentul, studiul de caz,
studii comparative, etc.;
b. Metode de explorare indirectă a realităţii - bazate pe explorarea substitutelor obiectelor şi
fenomenelor reale: - metode demonstrative - axate pe utilizarea tipurilor de imagini statistice şi
dinamice; - metode de modelare.
C. Metode bazate pe acţiune (metode practice): - metode de acţiune efectivă, reală sau
autentică, precum cele de exersare (tehnica exerciţiului), diferite tipuri de lucrări practice, lucrări
de atelier, activităţi creative, studiu de caz, etc.; - metode de acţiune simulativă sau fictivă
(metode de simulare) - jocurile didactice, jocurile de rol sau de simulare, etc.
D. Metode de raţionalizare a conţinuturilor şi operaţiilor de predare învăţare: - metode
algoritmice, instruirea programată, Instruirea Asistată de Calculator (IAC), etc.
47
Metodele de învățământ sunt indispensabile oricărui act educațional, având atât un rol
informativ cât și un rol formativ. Din punctul meu de vedere metodele constituie cheia spre
succesul relației binomului educațional.
3.2. UTILITATEA METODELOR TRADIȚIONALE ÎN ACTIVITĂȚILE DE

EDUCAREA LIMBAJULUI
Fiecare metodă este o parte integrată a activității de predare - învăţare - evaluare. Indiferent
de metoda la care se apelează, cadrul didactic trebuie să fie conştient de avantajele şi
dezavantajele acestei metode, astfel încât să le poată folosi în avantajul său.
Astfel, metodele tradiţionale sunt acele metode utilizate în cadrul învățământului încă din
cele mai vechi timpuri. Conform opiniei unor specialişti, utilizarea metodelor tradiţionale nu este
greşită, ci greşit este faptul că ele sunt utilizate în toate activităţile şcolare, susţinând că astfel se
pot atinge toate obiectivele propuse. Se pune accentul pe faptul că aceste metode pot fi
transferate de la o disciplină la alta fără a ţine cont de particularităţile lecţiilor sau chiar de
disciplină.
Principalele metode tradiţionale folosite în cadrul activităților de povestire sunt conversaţia,
exerciţiul, observația, demonstrația, descrierea și memorizarea. La fel ca oricare alte metode,
metodele tradiţionale prezintă o serie de caracteristici, care punctează atât aspectele pozitive cât
şi aspectele negative.
Astfel putem aminti faptul că metodele tradiţionale:
• tind spre activitatea de instruire a elevului, pe însuşirea unui volum mare de informaţii;
• vizează dezvoltarea intelectuală a elevului, fiind centrate pe conţinut, pe însuşirea
mecanică a materiei;
• situează cadrul didactic în centrul activităţii, oferindu-i întâietate în tot ceea ce face,
marcând oarecum superioritatea cadrului didactic faţă de elevi, în timp ce elevii devin doar un
obiect al actului didactic, fiind simpli participanţi;
• rolul elevului este minimalizat, deoarece acesta preia pasiv informaţiile, fără să se implice
prea mult;
• pun accentul pe dobândirea cunoştinţelor în clasă, neglijând metodele de muncă
indepedentă, prin care elevul îşi caută singur informaţiile necesare, care devin o sursă a învăţării;
• cultivă spiritul de competiţie al elevilor, cu scopul realizării unei ierarhizări;
• măsoară doar cunoştinţele elevului, acesta fiind notat pentru acea prestaţie fără a se ţine
cont de restul situaţiilor sau de alte aspecte;
48
• dezvoltă o relaţie de autoritate în cadrul binomului educaţional, prin intermediul căreia se

formează o oarecare distanţă între profesor şi elev.
Principalele metode folosite în grădiniţă sunt: observaţia, demonstraţia, exerciţiul,
conversaţia, descrierea.
3.2.1. OBSERVAȚIA
În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă, observaţia ca metoda este
folosită în mare parte în cadrul lecturilor după imagini, povestiri create, repovestiri, jocuri
didactice si jocuri-exerciţiu. Observaţia constă în urmărirea independentă, cu bună știință,
efectuată, planificată şi sistematic folosind, după caz, instrumente tehnice. Astfel putem efectua
o lectură după imagini a textului ,, Cei trei purceluși” unde preșcolarii vor observa imaginile care
descriu firul narativ, imagini sugestive pentru fiecare secvență. În această activitate, educatoarea
trebuie să aibă în vedere calitatea observaţiei prin:
- expunerea de subiecte care pot capta atenţia preşcolarului;
- întreţinerea interesului de cunoaştere;
- organizarea unor condiţii materiale propice observaţiei;
- dirijarea activităţii prin cuvânt;
- propunerea de activităţi de fixare a rezultatelor;
- acordarea timpului necesar pentru observaţie;
- valorificarea cunoştinţelor obţinute prin observaţie în explicaţii, conversaţie.
3.2.2. DEMONSTRAȚIA
Este una din metodele cele mai des utilizate în grădiniţă. Este intuitivă, folosită în activităţile
de dobândite de noi cunoştinţe şi de formare de deprinderi, consolidare si sistematizare.
Demonstraţia este însoţită de explicaţie, acestea aflându-se într-o relație de interdependență.
În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă, metoda demonstraţiei este
folosită cu succes în cazul memorizărilor, al povestirilor, al corectării unor tulburări de vorbire,
când se îmbină demonstraţia cu explicaţia şi exerciţiul, jocuri didactice, jocuri-exerciţiu.
Demonstrația poate fi utilizată în cadrul unui joc de imitare a personajelor principale din
poveștile studiate , educatoarea este cea care demonstrează cum va avea loc activitatea, imitând
un personaj ales, copii vor imita pe rând personajele cu care s-au identificat în textul studiat.
De exemplu într-o cutie se pun câteva jetoane pe care se desenează sau se lipesc imagini
reprezentând personaje din poveştile învățate. Dacă se joacă pe grupuri, atunci vor fi atâtea
personaje câţi membri ai grupului sunt sau se va utiliza tragerea la sorț. Fiecare copil, atunci
49
când îi vine rândul, trage un jeton cu un personaj. El trebuie să mimeze ori să execute câteva
mişcări ori acţiuni specifice personajului respectiv. Înainte de începerea jocului, este nevoie de
câteva discuţii în grup despre ceea ce înseamnă mimica şi pantomima. După joc, pot avea loc
alte discuţii. În orice caz, acestea trebuie centrate nu pe performanţa unui copil sau a altuia, ci pe
trăsăturile caracteristice ale personajului, aşa cum apar ele în poveste.
În cadrul unei activități pe baza poveștii ,, Alba ca Zăpada ’’, preșcolarul va avea ca sarcină
să redea corect, coerent și expresiv rolul mamei vitrege, dialogul acesteia cu oglinda magică.
3.2.3. EXERCIȚIUL
Preşcolarii îşi însuşesc totul prin exerciţii, deprinderi si priceperi psiho-motrice, de conduită,
grafice, de numărare şi de exprimare corecta si expresivă. Reuşita exerciţiului ține de calitatea
modelului oferit, care trebuie sa fie clar, accesibil; de motivaţia copilului de a repeta pentru a-și
forma deprinderea respectivă.
De exemplu în cadrul activităților de educare a limbajului, educatoare poate să le prezinte o
poveste care nu este cunoscută de aceștia dar, va omite finalul, astfel copiii vor trebui să
realizeze un exercițiu de imaginație pentru a crea propriul final al poveștii.
În cadrul povestirii ,, Puiul ’’ de I. Al. Brătescu Voinești, spre finalul poveștii se oferă
posibilitatea copiilor de a crea propriul final, ținând cont de întâmplările din poveste.
Repetarea acestei metode are ca scop dezvoltarea atât a imaginației cât și exersarea bagajului
de noi cuvinte însușite.
3.2.4. CONVERSAȚIA
Este o metodă verbală de învăţare cu ajutorul întrebărilor şi al răspunsurilor. Aceasta se
împarte în : conversaţia euristică, conversaţia de verificare – examinatoare, conversaţia-joc.
Convorbirile dintre educatoare si copii pot fi făcute cu un singur copil, cu un grup mic sau cu
întreaga grupă. Deosebite obligaţii îi revin educatoarei în antrenarea repetată în dialog a copiilor
timizi sau recalcitranţi. Metoda conversație se aplică după audierea unei povestiri, pentru a fixa
mai bine cunoștințele asimilate sau mesajul indus de text, educatorul va pune diferite întrebări cu
privire la conținutul textului, astfel copii vor răspunde la acestea fixând informațiile din poveste,
realizându-se un dialog între cadrul didactic și un copil sau un grup de copii. Este important să se
realizeze un scurt dialog suplimentar.
De exemplu, oprindu-se din povestit (citit) educatoarea spune: « Ia să vedem, lupul intră în
casă şi cum face?» - « Uuu ! », răspund copiii; « Dar iezii ce spun? » - « Mee, vai-vai! », pot
50
spune copiii. După câteva repovestiri sau recitiri, copiii se vor oferi spontan să « joace » rolul
iezilor, al caprei sau al lupului. De asemenea, ei vor extinde aceste deprinderi asupra altor texte.
3.2.5. DESCRIEREA
În cadrul activităţilor de educare a limbajului, descrierea îşi găseşte o vastă aplicabilitate în
special la grupele mici, în cadrul activităţilor de lectură după imagini, repovestire, convorbiri
tematice, jocuri didactice. Preşcolarul foloseşte descrierea incomplet dar cu ajutorul adultului,
copilul poate forma descrieri ample pentru ceea ce este interesat si obişnuit pentru copil. Dacă îi
este solicitat, copilul poate cu ajutorul descrieri sa reproducă: persoane, animale, plante, obiecte,
prezentându-le părţile principale.
În cadrul unei repovestiri, copilul poate folosi descrierea pentru a reproduce imaginea unui
personaj, accentuând trăsăturile definitorii ale acestuia, pentru a reproduce cadrul în care a fost
efectuată acțiunea, astfel el își exersează vocabularul dar și memoria.
De exemplu, citind Capra cu trei iezi, educatoarea se opreşte din când în când şi întreabă: «
Ia să vedem, cum arată lupul? Fioros, nu-i aşa? » ; « Cum arătau iezişorii când a intrat lupul în
casă? Foarte speriaţi ... »; « Cum era capra când a văzut ce s-a întâmplat? Foarte tristă, da ... »
După fiecare întrebare, educatoarea le cere copiilor să-i arate cum este când arăţi fioros, speriat,
trist etc., iar copiii se străduiesc să mimeze aceste sentimente. Procedeul contribuie la înţelegerea
mai bună a textului, a ideii şi a sentimentelor exprimate, menţine treze interesul şi motivaţia
copiilor pentru poveste ori poezie şi contribuie, de asemenea, la educarea expresivităţii lor
faciale.
3.3. METODE INTERACTIVE FOLOSITE ÎN POVESTIRE

2.3.2 METODE INTERACTIVE FOLOSITE ÎN ACTIVITĂȚILE DE POVESTIRE
În cadrul activităților de povestire prin abordarea integrată, se pot îmbina cu succes
metodele tradiționale cu cele moderne. Metodele interactive care se pot folosi sunt:
Învățarea prin cooperare – este o metodă care implică procedee de colaborare și activitate
comună în rezolvarea unor sarcini de instruire: copiii lucrează împreună, uneori în perechi, in
grupuri mici pentru a rezolva aceeași problemă, pentru a explora o temă nouă, pentru a crea idei
noi.
După cum arată J. Richardson, activitățile bazate pe învățarea prin cooperare au câteva
caracteristici generale:
- interdependența pozitivă;
- răspunderea individuală;
51
- caracterul eterogen al membrilor și grupurilor;

- conducerea în comun;
- predarea directă a deprinderilor sociale;
- rolul de observator al educatoarei, care poate interveni atunci când este necesar.
Învățarea prin cooperare, realizându-se printr-o bogată paletă de activități, oferă copiilor o
învățare activă, un plus de lejeritate și mai multă coerență procesului de predare, punând accentul
deosebit pe joc ca metodă de bază a acestui proces. Această metodă valorifică avantajele muncii
școlare și extrașcolare, asigurând condițiile necesare pentru ca efortul comun al copiilor să fie
bine organizat și susținut. Ei au posibilitatea de a explora și cunoaște domenii noi, de a acumula
cunoștințe în mod independent, dezvoltându-și competențele precum: creativitatea, spiritul de
inițiativă, capacitatea de a comunica și a lucra în echipă.
a) Mozaicul - este o metodă de învățare prin colaborare și are la bază împărțirea grupului în
mai multe grupuri de lucru coordonate de educatoare. Este o metodă complexă ce oferă potențial
uriaș pentru dezvoltarea sentimentului responsabilității.
Se poate folosi cu succes această metodă în activitățile de povestire după ilustrații, deoarece
dezvoltă abilități de comunicare argumentativă și de relaționare în cadrul grupului.
Exemplu: Se împarte grupa de copii în 3 grupe de câte 4 copii fiecare; li se cere să relateze
ce văd în imaginea pe care o vor primi. Să privească cu atenție, să discute între ei și să
stabilească împreună în grup ideea descrierii imaginii vizualizate. Fiecare grup are un conducător
(lider) care va explica celorlalți ce au stabilit că trebuie spus despre ilustrația primită. După ce
grupele de copii si-au încheiat lucrul, liderul fiecărei grupe prezintă celorlalți conținutul pregătit.
b) Tehnica ciorchinelui – este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea
conexiunilor dintre idei. Constă în utilizarea unei modalități grafice de organizare a
brainstorming-ului pentru a ilustra relații, conexiunile dintre idei, o modalitate de a construi
asociații noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor.
Tehnica realizării unui ciorchine presupune parcurgerea câtorva pași:
 se alege tema sau cuvântul nucleu, reprezentate prin imagini;
 copiii aleg imagini în legătură cu tema propusă în discuție, trăgându-se linii între
acestea și imaginea centrală.
Activitatea se oprește când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp
acordată.
52
c) Metoda R.A.I. (răspunde – aruncă – interoghează) este o metodă de fixare și

sistematizare a cunoștințelor dar și de verificare. Are la bază stimularea și dezvoltarea
capacităților copiilor de a comunica (prin întrebări și răspunsuri) ceea ce au învățat.
Urmărește realizarea feed-back-ului printr-un joc de aruncare a unei mingii ușoare: copilul
care aruncă mingea trebuie să formuleze o întrebare, din cunoștințele însușite anterior, copilului
care o prinde; cel care prinde mingea răspunde la întrebare apoi o aruncă altui coleg, punând o
nouă întrebare.
Metoda poate fi folosită la sfârșitul activității, pe parcursul ei sau la început atunci când se
reactualizează unele cunoștințe despre povești.
d) Turul galeriei – este o metodă participativă, ce poate fi folosită pentru interevaluarea
produselor unei activități de grup. Se realizează postere cu tema propusă și se afișează. Grupele
se deplasează pe la toate posterele, le citesc cu atenție, își noteaza întrebări pe o foaie ce o
atașeaza posterului. În etapa următoare fiecare grupă răspunde întrebărilor sau aduce argumente,
informații suplimentare.
Încurajează exprimarea propriilor idei și opinii dar și a părerilor cu privire la soluțiile de
rezolvare a unei probleme sau efectuarea unor sarcini de către colegii lor, membrii ai celorlalte
grupuri.
Copiii în grupuri de 3-4 îndeplinesc o sarcină care poate avea mai multe perspective de
abordare. Produsele activității pot fi exprimate într-o schema, un poster care să reprezinte un
inventar de probleme, soluții, imagini. Fiecare din membrii grupurilor, la semnalul cadrului
didactic, va examina „producțiile colegilor”.
După „turul galeriei”, fiecare grup va face o analiză comparativă a propriei munci; se pun în
discuție produsele activității, nu realizatorii lor și se incurajează productivitatea ideilor de grup și
individuale. Se poate folosi cu succes în activitățile de repovestire unde se demonstrează
întelegerea textului audiat.
e) Brainstormingul – un asaltul de idei, furtuna in creier, evaluare amânată
Este o metodă de grup care dezvoltă spiritul creativ și se formează comparații creative prin
exersarea gândirii divergente, care invită la elaborarea unor soluții personale pentru probleme
identificabile. Este o metoda care consta în enunțarea a cât mai multe idei pentru soluționarea
unei probleme, într-o atmosfera lipsită de critici. Această metodă implică trei momente:
1. Generarea ideilor prin eliminarea cenzurii acestora în prima fază în favoarea cantităților
(faza de divergență);
2. Evaluarea ideilor;
3. Selectarea celor mai importante idei (faza de convergență).
53
Utilizarea metodei într-o activitate de predare-învatare oferă posibilitatea de reactualizare a

informațiilor pe care le dețin despre o anumită temă și soluțiile pe care le identifică pentru
problema în dezbatere. Informațiile, ideile, soluțiile pe care le lansează fiecare copil pot fi
comunicate colegului cu care lucrează sau întregii grupe. Indiferent dacă sunt corecte sau nu, ele
vor fi acceptate și cuprinse în lista de informații, idei sau soluții a grupei, evaluarea acesteia,
făcându-se in faza de reflecție. Astfel, la sfarșitul activității pot compara informațiile initiale cu
cele pe care le-am obținut pe parcursul activității, își pot modifica ideile sau soluțiile de la
debutul investigației în lumina noilor date și perspective de cercetare.
Sugestii de întrebari prin care introducem asaltul de idei și în cadrul activităților de povestire
ar fi: „Ce stiți despre…?”, „Ce ați face daca ați fi in locul lui?”, „Ce l-ați sfătui pe…?”, „La ce s-
a gândit personajul, autorul, etc.?”
f) Explozia stelară – este o metodă de dezvoltare a creativității, similară cu brainstormingul.
Începe din centrul conceptului și se împrăștie în afară cu întrebări asemenea unei explozii
stelare. Obiectivele urmărite sunt: formularea de întrebări și realizarea de conexiuni între ideile
descoperite de copii în grup prin interacțiune și individual pentru rezolvarea unei probleme.
Materialul folosit este o stea mare, cinci stele mici de culoare galbenă, tablouri cu ilustratii,
siluete, tabloul „Explozia stelară”.
Descrierea metodei:
Pe cele cinci steluțe se scrie o întrebare de tipul: CE?; CINE?; UNDE?; DE CE?; CÂND?,
iar cinci copii din grupa extrag câte o întrebare. Fiecare copil din cei cinci își alege câte trei-patru
colegi, organizându-se astfel în cinci grupuri.
Grupurile cooperează în elaborarea întrebărilor. La expirarea timpului, copiii revin în
semicerc în jurul stelei mari și comunică întrebările elaborate, fie un reprezentant al grupului, fie
individual, în funcție de potențialul grupului. Copiii celorlalte grupuri răspund la întrebări sau
formulează întrebări la întrebări.
Se apreciază întrebările copiilor, efortul acestora de a elabora întrebări corecte precum și
modul de cooperare și interacțiune. În timpul utilizării acestei metode, trebuie îndeplinite unele
cerințe:
- Metoda se aplică corect dacă se respectă etapele de utilizare;
- Fiecare tip de întrebare se scrie cu altă culoare pentru a fi reținute cu ușurință;
- Întrebările copiilor se înregistrează în „Portofoliul Exploziei stelare”;
- Copiii pot confecționa, desena stele de diferite marimi in alte activități;
- Educatoarea poate crea jocuri, exerciții utilizând întrebările elaborate de copii;
54
- Se utilizează în activități precum: lecturi după imagini, convorbiri, povestiri, jocuri

didactice, activități matematice, poezii, în activități de evaluare.
g) Diagrama Venn - este o metodă folosită cu succes in activitățile matematice, dar sunt
folosite și în celelalte activități pentru a evidenția mai bine asemănările, deosebirile și elementele
comune în cazul a doua idei, concepte, fenomene studiate. Aceasta metodă este eficientă și în
cadrul activităților de povestire după lecturarea unui text literar, dupa o discuție sau dezbatere,
deoarece organizează grafic materialul, permițând o mai bună înțelegere a acestuia și se
evidențiază elementele comune dintre povești, asemănări și deosebiri între personajele unor
povești.
O diagrama Venn este formată din două cercuri mari care se suprapun parțial, pe tablă sau
pe o foaie. Educatoarea cere copiilor să construiască o asemenea diagramă și poate constitui o
bună modalitate de evaluare a nivelului de însușire și întelegere a textelor literare și de a stabili
asemănări și deosebiri între personajele poveștilor.
55
h) Pălăriile gânditoare reprezintă o tehnică interactivă de stimulare a creativității inițiată de

Edward de Bono. Participanților li se cere să interpreteze roluri în funcție de pălăria aleasă. Sunt
șase pălării gânditoare, fiecare dintre ele au câte o culoare: alb, roșu, galben, verde, albastru și
negru. Culoarea pălăriei este cea care definește rolul, iar participanții trebuie să cunoască
semnificația fiecărei culori pentru a gândi din perspectiva acesteia:
Pălăria albă – gândire obiectivă;
Pălăria roșie – gândire sentimentală;
Pălăria neagra – gândire negativă;
Pălăria galbenă – gândire optimistă;
Pălăria verde – gândire creativă;
Pălăria albastră – controlează procesul gândirii.
Metoda „Pălăriilor Gânditoare” cuprinde:
 Pălăria albastră este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă cu
controlul discuțiilor, formulează concluziile, clarifică.
 Pălăria albă este povestitorul, cel ce reda pe scurt conținutul textului, exact cum s-
a întamplat acțiunea. El este neutru.
 Pălăria roșie își exprimă emoțiile, sentimentele, supararea față de personajele
întâlnite; nu se justifică, spune ce simte.
 Pălăria neagră este criticul, prezintă aspectele negative ale întâmplărilor, exprima
doar judecați negative,identifică greșelile.
 Pălăria verde este gânditorul, care oferă soluții alternative, idei noi, dă frâu
imaginației, generează idei noi.
56
 Pălăria galbenă este creatorul, simbolul gândirii pozitive și constructive,

explorează optimist posibilitățile. Schimbă finalul.
i) Floarea lotus presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de la o temă
centrală care determină cele 8 idei secundare ce se construiesc în jurul celei principale, asemenea
petalelor florii unui nufăr. Cele 8 idei principale sunt trecute în jurul temei centrale, urmărind
inversarea. Această tehnică stimulează munca de colaborare în echipă și efortul creativ al
fiecărui membru al grupului în soluționarea sarcinii.
Printre avantajele acestei tehnici, putem preciza faptul că se antrenează toți copiii din grupă
în activitate; educatoarea are posibilitatea de a consemna un volum mare de informații privind
comportamentul și nivelul de cunostințe, iar copiii au posibilitatea de a asculta răspunsurile
colegilor.
4. STORYTELLING ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Storytellingul, denumit şi Arta povestirii este o metodă care derulează o poveste, un mesaj, o
valoare, un principiu ce se doreşte a fi transmis, pentru a fi inţeles, explorat şi apoi adaptat în
manieră personală de către fiecare ascultător în parte.
Metoda Storytelling sau Arta povestirii este o metodă ce are ca punct central povestea, un
traseu narativ în care personajul central urmează un șir de etape prestabilite. Povestea nu poate să
se realizeze fără povestitor și public. Această metodă presupune transpunerea unor întâmplări sau
evenimente în cuvinte şi are ca elemente constitutive traseul narativ, personajele, naratorul şi
57
audienţa. Povestirile sau narațiunile sunt prezente în toate culturile ca mijloace de divertisment,
educație sau insuflarea valorilor morale.
Noțiunea de storytelling vizează o practică veche de a spune povești care datează încă din
cele mai vechi timpuri, existentă la unele popoare antice. De-a lungul timpului a cunoscut o
evoluție neașteptată, fiind utilizată în mai multe domenii – în cinematografie, în compoziții
artistice precum pictură, literatură etc. Așadar, storytelling reprezintă o tehnică de a modela
viziuni, pentru a transmite anumite informații sau pentru a schimba percepții și pentru a educa.
Este o modalitate eficientă pe care am primit-o drept moștenire de la strămoșii noștri, prin
intermediul căruia putem transmite un mesaj cu rezonanță.
În cuvinte simple și pe înțelesul tuturor, storytelling reprezintă materializarea evenimentelor
din viața reală sau imaginară în cuvinte, imagini și sunete, de multe ori folosind tehnici de
improvizație.
Arta de a spune poveşti este adecvată procesului instructiv-educativ şi poate fi accesibilă la
orice vârstă şi pentru toate abilităţile. Elementele esențiale ale poveștilor includ subiectul lor,
personajele și narația. Nu este nevoie de echipament special în afară de pură imaginaţie şi
puterea de a asculta şi de a vorbi pentru a crea imagini artistice. Storytellingul utilizează acțiuni
precum vocalizare, mișcare fizică si/ sau gesturi. În mare parte metoda face apel la spontaneitate
și digresiune jucăușă.
În lumea noastră a povesti poate fi o modalitate de a reaminti copiilor că totdeauna cuvintele
lor vorbite sunt puternice, că ascultarea este importantă, şi că o comunicare clară între oameni
reprezintă o artă. Povestirea este arta în care un povestitor transmite un mesaj, adevăruri,
informaţii, cunoştinţe sau înţelepciune pentru o audienţă, de multe ori într- un mod distractiv,
folosind orice aptitudine sau recuzită pentru a capta atenţia publicului. Storytellingul este o
modalitate bună de a împărtășii și interpreta experiența personală deoarece poveștile pot
reprezenta un instrument eficient de a transfera cunoștințele într-un context social.
Fiind o metodă nonformală, Arta povestirii încurajează participanții să își exploreze
expresivitatea, să-și dezvolte capacitatea de a-și comunica gândurile și sentimentele într-un mod
articulat, de a asculta activ, de a se concentra, de a recepta și reacționa la situații noi, în același
timp reflectând asupra propriilor experiențe. Ca metodă nonformală, storytellingul poate fi
folosit pentru a introduce sau reactualiza cunoștințe din diferite domenii, principalul rol fiind
acela de a facilita discuțiile în sala de grupă, de a încuraja ascultarea activă și comunicarea.
Această metodă permite dezvoltarea imaginației, a creativității, a inovației și a responsabilității
față de propria creație. De asemenea, stimularea creativității prin storytelling contribuie la
câștigarea încrederii în sine.
58
În procesul instructiv-educativ, metoda storytelling îi poate ajuta pe preșcolari șă-și dezvolte

capacitatea de a asculta povești, de a aduce coerență unei povești nestructurate, de a lega un
context imaginar de unul real și de a proiecta soluții la diverse situații apărute. Poveștile
reprezintă instrumente eficiente educaționale deoarece cei care povestesc și cei care ascultă se
pot implica activ. In timp ce sunt implicati participanții pot să-și imagineze noi perspective, să se
implice într-un proces transformativ și empatic.
Pe baza acestei metode, povestea se construiește într-un mediu în care ascultătorii se simt în
siguranţă, pot reflecta asupra experienţelor proprii, realizând un dialog cu ei înşişi sau cu ceilalţi.
Prin urmare, cei implicaţi în procesul ascultării îşi dezvoltă abilităţi de ascultare activă şi
capacitatea de concentrare, puterea de observaţie.
Metoda storytelling implică trei elemente esenţiale: povestea, povestitorul şi publicul.
Dialogul dintre aceste trei elemente face ca storytellingul să poată fi folosit atât în scop formativ-
educaţional, cât şi terapeutic.
Storytellingul este o metodă participativă ce se derulează în trei etape:
 Pregătirea publicului pentru poveste (introducerea în temă),
 Povestea în sine(incluzând elemente legate de voce, tonalitate, obiecte utilizate)
 Ieşirea din poveste (creaţie, reflecţie, punere în scenă).
1. Pregătirea publicului pentru poveste
Pentru că Storytelling nu presupune doar o experiență de grup ci și una individuală, conform
principiului AICI și ACUM, este necesară crearea unui spațiu propice introspecției, al
deschiderii către experiența proprie, dar și un dialog deschis între participanți. Un alt obiectiv al
acestei etape este familiarizarea publicului/ participanților cu elementele povestirii.
Familiaritatea cu ideea de povestire face ca metoda să aibă aplicabilitate la un public variat din
punct de vedere al vârstei și al contextului social, cultural și economic. Aceasta se poate face
prin: jocuri de grup, interviuri, utilizand mijloace vizuale si media, metoda introspecției (jurnal),
exercitii de improvizatie etc.
Exemplu: copiii pot face un exercițiu în care să se gândească la povestea preferată, iar pe o
foaie de hârtie pot desena personajul principal din poveste. Copiii fac schimb de foi și ghicesc
povestea preferată a colegului, redând momentele principale ale poveștii.
Acest exercitiu da sansa participantilor, nu doar de a intra pe taramul povestilor insotiti de
personajele lor preferate, dar si de a initia un dialog cu ceilalti, de a gasi similitudini sau
diferente in ceea ce priveste perceptia povestilor.
2. Povestea în sine
59
Procesul efectiv de narare poate fi intitulat ca o trecere de la tehnică la entuziasm. Există

factori ce țin de arta povestirii și care ajută naratorul să comunice efectiv cu ascultătorii, să
creeze magia realității pentru ca aceștia să fie transpuși in planul poveștii. Acești factori țin de
intonație, volumul vocii, utilizarea pauzelor, a onomatopeelor și a gesturilor, elemente care ajuta
la transmiterea mesajului poveștii narate. Ele pot fi învățate și necesită exercițiu continuu.
Elementele externe auditive, vizuale, kinestezice și tactile au, de asemenea, un rol major în
transmiterea mesajului și în crearea iluziei realității. Pot fi utilizate instrumente muzicale,
înregistrări, imagini, chiar și obiecte reale ce apar pe parcursul poveștii.
Exemplu: Ascultătorii ar putea gusta din mărul primit de Alba ca Zăpada, sau chiar simți
greutatea coșului dus de Scufita Rosie bunicuței. În momentul în care calul lui Făt-Frumos
trebuie să treacă o apa, publicul poate fi și el implicat în efectuarea saltului.
Contactul cu publicul ține nu doar de faptul că povestea le este dăruită. Atenția și suspansul
trebuie întreținute, la fel și implicarea constantă a fiecărui participant în parte. Este foarte
important să urmărim gesturile, privirile celorlați. Preșcolarii pot fi implicați în procesul narării
prin întrebări precum: Ce credeți că urmează? Ce ai face tu în locul prințului? Unde credeți că
greșește mama vitregă? Există și posibilitatea oferirii anumitor secvențe publicului pentru a
putea fi dezvoltate/continuate de ei.
În cazul în care există mai mulți naratori, iar spațiul permite acest lucru, există posibilitatea
realizării unui traseu cu mai multe opriri, un fel de colină cu mai multe castele. În spații special
amenajate câte un narator povestește o poveste unui grup restrâns de persoane. După aceea,
grupurile se mută reușind astfel să treacă pe la toate castelele, ascultând atfel mai multe povești.
Ideea unui grup restrâns de ascultători va asigura un dialog mai centrat pe individ și pe nevoile
acestuia.
3. Ieșirea din poveste

O data ce ascultătorii au primit povestea, aceasta devine a lor. Ea a trecut, la fel ca ei, printr-
un proces transformativ, mesajul ajungând la fiecare participant în forma sa inițiala, dar o data
trecut prin filtrul personal, individualizându-se, capătând nuanțe proprii imaginației și
experienței receptorului.
Exemplu: Un mic exercițiu în care întrebati publicul - ce culoare avea perna pe care a stat
regele? Ce se auzea in padurea de arțari prin care a trecut zmeul? Cat de rece era apa de izvor din
care a băut calul? - va revela diversitatea și unicitatea experimentării procesului.
60
Ieșirea din poveste presupune o mișcare din planul poveștii în planul percepției publicului.
Ea poate fi făcut prin activitați ca desenul, teatrul de umbre, teatrul, chiar si dezbaterea. Pornind
de la caracteristicile personajelor și de la valorile și mesajul poveștii se pot construi scenarii noi,
în care participanții au atât rol de autor cât și de actor.
Un aspect important în cadrul acestei metode este alegerea poveștii care trebuie să aibă un
mesaj și niște valori semnificative pentru profilul ascultătorilor. Implicarea povestitorului și
atașamentul față de poveste sunt elemente esențiale ce vor asigura autenticitatea procesului.
Pentru ca nararea poveștii să aibă succes trebuie reflectat asupra episoadelor, a modului de narare
și a așteptărilor pe care le avem din partea publicului. Imaginația este cel mai bun instrument în
pregătirea decorului și a cadrului de desfășurare.
Un exemplu al utilizării metodei storytelling în învățământul preșcolar este ,, Povestea în
cerc ’’ care presupune începerea unei povești de către cadrul didactic și care se oprește după
câteva propoziții. Copilul așezat lângă cadrul didactic preia firul poveștii continuând cu alte
câteva propoziții, apoi se oprește. Următorul copil adaugă la aceasta alte câteva propoziții și așa
mai departe până când povestea ajunge să ia o formă. Povestea ar putea începe cu un titlu
preselectat sau poate porni de la un obiect, pentru a ghida improvizația. Pentru un moment inedit
se poate încerca înregistrarea momentului și vizionarea acestuia mai târziu.
Storytelligul este o metoda ce ne ajută să ne întelegem pe noi și pe cei din jurul nostru. O
poveste este ca o hartă, cu o grămadă de rute( interpretări), ca un drum pe care fiecare poate să-l
înțeleagă altfel. De asemenea, construirea unui fir narativ are ca scop schimbarea unor percepții,
de a-i determina pe participanți să acționeze și de a-i implica în poveste.
În concluzie, metoda nonformală storytelling poate fi privită și analizată din diferite puncte
de vedere. Pentru unii constituie doar o tehnică în procesul de creație a povestirii, în timp ce
pentru alții poate căpăta o semnificație profundă datorită avantajelor sale.
61
Laura Butnaru Concluzii
CAPITOLUL II
METODOLOGIA CERCETĂRII
2.1 DELIMITAREA PROBLEMEI DE CERCETAT

Activitățile din cadrul domeniului Limbă și comunicare vizează dezvoltarea limbajului sub
aspectele vocabularului, ale gramaticii, ale sintaxei, dar și ale înțelegerii semnificației mesajelor,
ale comunicării, care cuprind abilități de ascultare, de comunicare orală și scrisă, nonverbală, și
pre-achizițiilor pentru citit-scris, însoțind dezvoltarea copiilor în fiecare dintre celelalte domenii.
Copilul imaginează și creează multe lucruri: ascultând povești, basme, povestiri el
reconstituie mintal momentele narațiunii sau diminuează structurile inițiale, multiplică sau omite
numarul de elemente structuale. Povestirile și repovestirile contribuie la îmbinarea de imagini și
idei, la stârnirea interesului pentru nou, la lărgirea orizontului de cunoaștere, la valorificarea
tuturor disponibilităților angajate în dezvoltarea capacităților de a vorbi. Datorită activităților de
educare a limbajului, copiii își îmbunătățesc pronunția, își îmbogățesc vocabularul și-și dezvoltă
imaginația.
Vârsta preșcolară are o deosebită importanță în dezvoltarea limbajului și ridicarea gândirii
pe trepte mai înalte de generalizare și abstractizare. Textele literare studiate în grădiniță au o
influență puternică asupra dezvoltări armonioase a copilului. Se impune selectarea acestora pe
baza unor criterii bine stabilite deoarece preșcolarul se identifică cu personajele care iau parte la
acțiune și își imaginează situațiile în care sunt puse acestea . Acesta își poate crea propriile
șcenarii, în care ei sunt protagoniști pornind de la întâmplările relatate în cadrul activităților de
educare a limbajului. Din aceste motive textele literare trebuiesc selectate conform unor criterii
și să se evidențieze aspectele pozitive din acestea.
Receptarea literară este un proces psihic, intelectual şi cultural-spiritual complex şi include
percepţia, imaginaţia şi gândirea artistică, asociate cu limbajul şi comunicarea. Expunerea
conţinutului trebuie să fie clară şi accesibilă copiilor, trebuie să fie expresivă pentru a menţine
treaz interesul copiilor şi pentru a asigura motivaţia învăţării. Textul narativ reprezentând o
formă de dezvoltare și îmbogățire a vocabularului dar și o formă de dezvoltare a imaginație,
trebuie selectat astfel încât să satisfacă toate nevoile preșcolarilor.
Toate acestea se întâmplă, mai ales, cu ajutorul educatoarei care vine cu modalități și
mijloace de desfășurare a activităților astfel încât obiectivele să fie atinse cu succes; spre
exemplu, pentru a dezvolta copiilor un limbaj corect din punct de vedere gramatical, expresiv și
creativ, educatoarea se poate folosi de textele literare, împletind povestirea cu metode
nonformale precum, storytelling.
62
Povestirea este o metodă de învățământ ce poate fi folosită cu foarte mare succes în

învățământul preșcolar și care constă în expunerea orală, sub formă de narațiune sau descriere
prin intermediul căreia sunt înfățișate fapte, evenimente, întâmplări îndepărtate în timp și spațiu
pe care copiii nu le pot cunoaște altfel. Scopul folosirii acestei metode constă în asigurarea unui
bagaj de imagini intuitive, reprezentări care pot ajuta la anumite generalizări. Prin ascultarea
poveștilor, și mai ales prin reproducerea lor, copiii au prilejul de a cunoaște anumite expresii ale
limbii literare, îmbogățindu-și lexicul și căpătând posibilități de exprimare mai nuanțată și mai
colorată.
Activităţile de educare a limbajului, dacă sunt bine planificate şi desfăşurate, duc la
integrarea cu succes a preşcolarilor la şcoală și se realizează prin:
 memorizare care este o activitate de predare-învățare a cărei valoare formativă se
centrează pe dezvoltarea memoriei logice voluntare a copiilor;
 povestire care este una dintre cele mai îndrăgite activităţi dirijate din grădiniţă;
 lectură pe bază de imagini, este o activitate de educare a limbajului specifică
învăţământului preşcolar, având două componente de bază, observarea dirijată a imaginilor și
dezvoltarea capacităţilor de receptare şi de exprimare a mesajelor.
 convorbire care este o activitate prin care copiii preşcolari ajung în situaţia de a se
exprima în mod independent, folosind cuvinte din vocabularul lor activ.
Specific pentru munca educatoarei este preocuparea de a proiecta acele mijloace și
modalități de abordare a textelor narative prin care să asigure contactul direct al copilului cu
realitatea, dezvăluindu-i în acest fel spiritul de observație, operațiile gândirii, însușirea vorbirii
corecte, exprimarea bogată și expresivă, stimulându-i astfel independența în acțiune.
Am decis să pun în aplicare o cercetare experimentală prin intermediul căreia am
urmărit în ce măsură poate fi influențat procesul de predare a textelor narative în grădiniță prin
îmbinarea altor modalități, precum introducere unei metode nonformale, si anume storytelling cu
povestirea. Rezultatele pe care le-am obținut în urma cercetării au fost înregistrate pentru a
demonstra pontențialul unei metode nonformale împletită cu povestirea conduc spre dezvoltarea
unui limbaj expresiv, creativ și corect din punct de vedere gramatical.
2.2. IPOTEZA CERCETĂRII

În cadrul acestei cercetări, ipoteza de la care am plecat a fost următoarea: „Dacă în cadrul
activităților de educarea limbajului din grădiniță se îmbină metoda tradițională povestirea cu
metoda nonformală storytelling, atunci e posibil ca preșcolarul să-și dezvolte limbajul atât
cantitativ (volumul de cuvinte) cât și calitativ ( corectitudinea exprimării, originalitate).”
63
2.3. OBIECTIVELE CERCETĂRII

Lucrarea de față are ca scop evidențierea influenței exercitate de combinarea unei metode
tradiționale cu o metodă nonformală asupra dezvoltării unui limbaj expresiv, creativ și corect din
punct de vedere gramatical al preșcolarilor, astfel obiectivele urmărite au fost următoarele:
O1. Proiectarea și organizarea unor activități în vederea dezvoltării creativității și capacității de
exprimare orală a preșcolarului;
O2. Evidențierea influenței utilizării metodei storytelling îmbinate cu povestirea în vederea
activităților de educarea limbajului cu scopul dezvoltării expresivității și originalității limbajului;
O3. Înregistrarea progreselor preșcolarilor din eșantionul experimental privind nivelul de
dezvoltare al limbajului oral și expresivității acestuia.
2.4. LOCUL ȘI PERIOADA DESFĂȘURĂRII CERCETĂRII

În vederea urmăririi obiectivelor și a valorificării ipotezei formulate am inițiat o cercetare
pedagogică în anul 2018-2019, la Grădiniței cu Program Normal Vârteșcoiu, din comuna
Vârteșcoiu, județul Vrancea, în cadrul căreia am ales două eșantioane: grupa experimentală la
care sunt educatoare, formată din 14 copii de grupă mare privind aplicarea factorului
experimental care este condus de mine și grupa de control, o grupă mare formată tot din 14 copii,
ambele grupe aparținând aceleași grădinițe.
2.5. EȘANTIOANELE IMPLICATE ÎN CERCETARE

2.5.1. Eșantioanele de subiecți
Cercetarea s-a desfășurat pe două eșantioane de subiecți, eșantionul experimental și
eșantionul de control. Ambele eșantioane sunt de nivel II, grupa mare și sunt din aceeași unitate
de învățământ.
2.5.1.1. Eșantionul experimental
În cadrul acestui eșantion avem de-a face cu 14 copii, din care 9 sunt fete și 5 sunt băieți.
Acești copii provin din familii normale și nu prezintă alte tulburări. Majoritatea copiilor au
frațiori, iar părinții se implică activ în creșterea și educația lor.
2.5.1.2. Eșantionul de control
Numărul de copii aferent eșantionului de control este de 14, din care 6 sunt fete, iar 8 sunt
băieți. Parinții sunt implicați în cresterea preșcolarilor. Majoritatea copiilor aparțin unor familii
normale, având măcar un frățior și nu prezintă alte tulburări.
64
2.5.2. Eșantionul de conținut

În demersul cercetării, eșantionul de conținut a fost reprezentat de trei povestiri-basm
cunoscute de copii și anume: „Ridichea uriașă” – poveste populară; „Scufița Roșie” de Ch.
Perrault și „Cei trei purceluși” de Ion Creangă.
2.6. PREZENTAREA METODELOR DE CERCETARE

Drept metode de cercetare am ales: experimentul, metoda observației și metoda analizei
documentelor școlare.
1. Metoda experimentului ( metodă de intervenție, acționare) este metoda fundamentală de
investigație, având caracter intențional clar de a schimba realitatea educațională prin
introducerea unei modificări în desfășurarea procesului instructiv-educativ și constatarea
efectelor acestora.
Metoda experimentului presupune patru etape :
- etapa pre-experimentală: se elaborează demersurile inițiale ale cercetării, se stabilește
eșantionul de subiecți și stadiul inițial în care se află nivelul de dezvoltare a limbajului
preșcolarilor din punctul de vedere al expresivității și corectitudinii.
- etapa experimentală: este introdusă variabila independentă „Promovarea sistematica a
caracterului formativ al activităților, prin includerea altor modalități de abordare a textelor
narative, precum storytelling împletite cu povestirea; și variabila dependentă „Dezvoltarea unui
limbaj expresiv și corect din punct de vedere gramatical”.
- etapa post-experimentală : sunt aplicate teste de evaluare finală .
- verificarea la distanță: este verificată trăinicia achizițiilor, eficiența modalităților
implementate. Tinând cont că îmi voi continua activitatea și în următorii ani, voi mai aplica acest
experiment.
2. Metoda observației reprezintă o metodă de bază, o modalitate de studiu, care stă la baza
oricărui tip de experiment. Este cea mai veche metodă de cercetare, utilizată atât în studiile de tip
cantitativ, cât și în cele de tip calitativ.
Aceasta constă în urmărirea demersului didactic întreprins și permite surprinderea anumitor
aspecte esențiale despre subiectul vizat utile pentru cercetare. Observarea copiilor în cadrul
activităților a adus un cumul de informații, atât cantitativ cât și calitativ, utile în demersul
cercetării.
Am elaborat în prealabil un plan de observații, precizând obiectivele urmărite. Datele au fost
consemnate imediat folosind fișa de observație pentru fiecare copil. ( Anexa 1)
3. Metoda analizei documentelor școlare a permis analizarea Curriculumului pentru
învățământul preșcolar, a planificărilor anuală, calendaristică, săptămânală a ambelor grupe și a
65
cataloagelor în vederea informării cu privire la frecventarea grădiniței de către grupele

examinate.
2.7. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

În vederea desfășurării cercetării experimentale, am procedat astfel:
În organizarea cercetării mi-am propus analiza comportamentului și a situației inițiale a
copiilor în ceea ce privește dezvoltarea expresivității, creativității și corectitudinii limbajului
acestora în cadrul activităților de educarea limbajului prin folosirea textelor narative.
1. Am verificat nivelul de dezvoltare a limbajului și gradul de însușire a poveștilor predate
în anul anterior prin aplicarea unui test initial (joc didactic ,, Pe tărâm de poveste’’).
2. Am planificat și desfășurat în cadrul domeniului Limbă și Comunicare activități de
povestire integrate folosind atât metode tradiționale cât și metode moderne, interactive pentru
dezvoltarea, activizarea și nuanțarea limbajului copiilor. Pe parcursul experimentului în cadrul
proiectului tematic ,, Călătorie în lumea poveștilor’’ la grupa experimentală am aplicat metoda
nonformală storytelling în cadrul activităților de povestire și la grupa de control s-au folosit
numai metode tradiționale pentru desfășurarea activității.
3. Am aplicat o probă de evaluare finală la începutul lunii iunie pentru a evidenția procesul
dezvoltării limbajului și confirmarea ipotezei.
2.7.1. Etapa pre-experimentală. Evaluare inițială

În perioada de evaluare inițială am aplicat la ambele grupe probele inițiale în cadrul jocului
didactic ,, Pe tărâm de poveste ’’observând modul de comunicare și exprimare al copiilor și în
cadrul activităților liber alese (bibliotecă, joc de rol) unde copiii se exprimă liber și au initiativă.
Voi prezenta în continuare obiectivele vizate, itemii probei, descriptorii de performanță și
rezultatele obținute. (Anexa 2)
Obiectivele operaționale
O1: să recunoască personajele prezentate;
O2: să asocieze personajul cu imaginea din povestea corespunzătoare;
O3: să alcătuiască propoziții corecte din punct de vedere gramatical despre personajul preferat;
O4: să povestească liber și cursiv povestea preferată, redând replicile personajelor.
Itemii testului
I1: recunoaște și colorează corespunzător personajele;
I2: asociază personajul cu imaginea potrivită;
I3: alcătuiește propoziții corecte din punct de vedere grammatical despre personajul preferat;
I4: povestește liber, schimbând finalul poveștii.
66
Descriptori de performanță – Evaluare initială

Performanțele le voi nota pe o scară de la 1 la 3 astfel:
1 – Comportament atins (A)
2 – Comportament în dezvoltare (D)
3 – Comportament care necesită sprijin (S)
CALIFICATIV
ITEMUL Comportament Comportament în dezvoltare Comportament care necesită
atins (A) (D) sprijin (S)
I1: Recunoaște și Rezolvă cu Rezolvă sarcina cu ajutorul Rezolvă sarcina cu ajutorul
colorează ușurință unui indiciu primit. mai multor indicii primate.
corespunzător sarcina data.
personajele;
I2: Asociază Rezolvă cu Rezolvă sarcina cu ajutorul Rezolvă sarcina cu ajutorul
personajul cu ușurință unui indiciu primit. mai multor indicii primate.
imaginea potrivită sarcina data.
I3: Alcătuiește Rezolvă cu Rezolvă sarcina cu ajutorul Rezolvă sarcina cu ajutorul
propoziții corecte ușurință unui indiciu primit. mai multor indicii primate.
din punct de sarcina data.
vedere
grammatical
despre personajul
preferat;
I4: Povestește Rezolvă cu Rezolvă sarcina cu ajutorul Rezolvă sarcina cu ajutorul
liber, schimbând ușurință unui indiciu primit. mai multor indicii primate.
finalul poveștii. sarcina data.
Rezultatele obținute în urma testului predictive le-am centralizat în următoarele tabele și

diagrame.
Tabelul nr. 1 Rezultatele grupei experimentale
Numele și
Nr. Crt. prenumele Item 1 Item 2 Item 3 Item 4 Calificativ
copiilor final
1. A.C. A A A A A
67
2. B.A. A A A A A
3. B.R. D D D D D
4. C.C. A A A A A
5. C.D. A D D D D
6. C.M. A A A A A
7. E.A. A A A A A
8. F.A. D S S S S
9. G.A. A D D D D
10. M.I. A A A A A
11. R.F. A A A A A
12. S.A. A S S S S
13. S.D. A A A A A
14. V.A. A D D D D
Tabelul nr. 2 Rezultatele grupei de control

Numele și
copiilor final
1. A.M. A D D D D
2. B.A. A A A A A
3. B.S. S S S S S
4. B.A. A A A A A
5. C.C. A A A A A
6. F.A. D D D D D
7. I.J. A A A A A
8. L.A. A A A A A
9. P.E. D D D D D
10. R.A. S S S S S
11. S.S. A D D D D
12. T.G. A A A A A
13. U.D. D D D D D
14. V.R. A A A A A
68
În urma rezultatelor consemnate în tabele s-au înregistrat următoarele rezultate:

1. Grupa experimentală:
- Participanți – 14
- Copii care au obținut Comportament atins(A) – 8
- Copii care au obținut Comportament în dezvoltare(D) – 4
- Copii care au obținut Comportament care necesită sprijin(S) – 2
-
2. Grupa de control
- Participanții – 14
- Copii care au obținut Comportament atins(A) – 7
- Copii care au obținut Comportament în dezvoltare(D) –5
- Copii care au obținut Comportament care necesită sprijin(S) – 2
Tabelul nr. 3 – Tabel sintetic cu rezultatele evaluării inițiale – Eșantionul experimental

Calificative obținute Numărul copiilor Procentaj
Comportament atins (A) 8 57%
Comportament în dezvoltare (D) 4 29%
Comportament care necesită 2 14%
sprijin (S)
14%
Comportament atins
Comportament în dezvoltare
29% 57% comportament care necesită

sprijin
Figura nr. 1 – Rezultatele evaluării inițiale – Eșantionul experimental
69
Tabelul nr. 4 – Tabel sintetic cu rezultatele evaluării inițiale – Eșantionul de control

Comportament care necesită sprijin (S) 2 14%
14%
Comportament atins
50%
Comportament care necesită

36% sprijin
Figura nr. 2 – Rezultatele evaluării inițiale – Eșantionul de control
Compararea celor două eșantioane

60%
50%
40%
C.S.
30%
C.D.
C.A.
20%
10%
0%
Eșantionul experimental Eșantionul de control
Figura nr. 3 – Rezultatele comparative ale celor două eșantioane în cadrul evaluării inițiale
70
În urma rezultatelor colectate și înregistrate, am observat ca la ambele grupe nivelul de

dezvoltare a limbajului se situează la aproape același nivel și că ambele grupe prezintă nevoia
unor îmbunătățiri.
2.7.2. Etapa experimentală. Proiectul tematic ,, Călătorie în lumea poveștilor ’’.
Experimental s-a desfășurat în cadrul proiectului tematic ,, Călătorie în lumea poveștilor’’
derulat pe parcursul a 3 săptămâni. La grupă s-au susținut doar activități integrate, iar în cadrul
activităților de povestire au fost introduse și alte modalități de abordare a textelor narative
precum metoda nonformală storytelling. ( Anexa 3)
Studiul a fost aplicat în cadrul a două grupe de preșcolari: grupa experimentală, grupă la
care s-a folosit în cadrul activităților de educarea limbajului metoda nonformală storytelling
îmbinate cu cele tradiționale și grupa de control, grupă la care s-au folosit numai metode
tradiționale.
În cadrul acestui experiment s-a aplicat o probă la ambele grupe.
La grupa de control, în cadrul activității de povestire s-a folosit metoda LECTURĂ
DUPĂ IMAGINI, iar în cazul grupei experimentală s-a folosit metoda STORYTELLING
Pentru ambele grupe subiectul activității a fost povestea COLIBA IEPURAȘULUI
Pentru grupa experimentală s-a folosit metoda STORYTELLING. Este o metodă
nonformală care are ca punct central povestea, un traseu narativ in care personajul central
urmeaza un sir de etape prestabilite.
Procesul implica 3 etape: pregatirea publicului pentru poveste (introducerea in tema),
povestea in sine (incluzand elemente legate de voce, tonalitate, obiecte utilizate) si iesirea din
poveste (creatie, reflectie, punere in scena).Este o metoda participativa ce implica publicul in
toate cele trei etape.
În cadrul acestei metode m-am folosit de sorțul povestitor, oferind o altă modalitate de
relatare a întâmplărilor. De asemenea, copiii au avut posibilitatea de a se exprima liber si
deschis, trăind cu intensitate povestea.
La grupa de control activitatea s-a desfășurat pe baza metodei LECTURĂ DUPĂ
IMAGINI. Activitatea a avut două componente: observarea dirijată a imaginilor și dezvoltarea
capacităților de receptare și exprimare a mesajelor. Le-am prezentat imaginile în timpul derulării
povestirii, trecând apoi la convorbirea dintre noi: educatoarea și copiii. Următorul pas a fost
prezentarea sintezelor parțiale, prin expuneri narative, descriptive sau explicative, urmând apoi
concluziile realizate prin povestire.
Rezultatele obținute la această probă au fost consemnate în următoarele tabele:
După aplicarea probei la grupa experimentală copiii au obținut următoarele rezultate:
71

7%
14%
Comportament atins

sprijin
79%
Figura nr. 4 – Rezultatele obținute în cadrul grupei experimentale
În cadrul grupei de control, rezultatele au fost următoarele:

72
14%
Comportament atins
29% 57% Comportament care necesită

sprijin
Figura nr. 5 – Rezultatele obținute în cadrul grupei de control
2.7.3 Etapa post-experimentală. Evaluare finală

La sfârșitul proiectului tematic ,, Călătorie în lumea poveștilor ’’ am aplicat probe
sumative pentru confirmarea sau infirmarea ipotezei. În continuare voi reda obiectivele vizate,
descriptorii de performanță și rezultatele obținute și evidențiate în tabele.
Obiective operaționale:
O1: să recunoască poveștile, enumerând personajele din poveștile recunoscute;
O2: să găsească diminutive pentru cuvintele reprezentate prin imagini;
O3: să se folosească de imagini pentru a crea o poveste;
O4: să găsească un titlu potrivit poveștii create.
Itemii testului (Anexa 5)
I1: recunoaște poveștile din imaginile prezentate, enumerând personajele;
I2: găsește diminutivele cuvintelor date;
I3: crează o poveste după imagini;
I4: găsește un titlu potrivit poveștii.
Descriptorii de performanță – Evaluare finală
CALIFICATIV
ITEMUL Comportament Comportament în dezvoltare Comportament care necesită
atins sprijin
I1: recunoaște Rezolvă cu Rezolvă sarcina cu ajutorul Rezolvă sarcina cu ajutorul
poveștile din ușurință unui indiciu primit. mai multor indicii primate.
73
imaginile sarcina data.

prezentate,
enumerând
personajele;
I2: găsește Rezolvă cu Rezolvă sarcina cu ajutorul Rezolvă sarcina cu ajutorul
diminutivele ușurință unui indiciu primit. mai multor indicii primate.
cuvintelor date; sarcina data.
I3: crează o Rezolvă cu Rezolvă sarcina cu ajutorul Rezolvă sarcina cu ajutorul
poveste după ușurință unui indiciu primit. mai multor indicii primate.
imagini; sarcina data.
I4: găsește un titlu Rezolvă cu Rezolvă sarcina cu ajutorul Rezolvă sarcina cu ajutorul
potrivit poveștii. ușurință unui indiciu primit. mai multor indicii primate.
sarcina data.
Tabelul nr. 5 – Rezultatele evaluării finale la grupa experimentală

Numele și
copiilor final
1. A.C. A A A A A
2. B.A. A A A A A
3. B.R. A A D A A
4. C.C. A A A A A
5. C.D. A A A A A
6. C.M. A A A A A
7. E.A. A A A A A
8. F.A. D D D D D
9. G.A. A A A A A
10. M.I. A A A A A
11. R.F. A A A A A
12. S.A. A S S S S
13. S.D. A A A A A
14. V.A. A A A A A
74
Tabelul nr. 6 – Rezultatele evaluării finale la grupa de control

Numele și
copiilor final
1. A.M. A A A A A
2. B.A. A A A A A
3. B.S. D D D D D
4. B.A. A A A A A
5. C.C. A A A A A
6. F.A. D D D D D
7. I.J. A A A A A
8. L.A. A A A A A
9. P.E. D D D D D
10. R.A. S S S S S
11. S.S. A D D D D
12. T.G. A A A A A
13. U.D. A A A A A
14. V.R. A A A A A
1. Grupa experimentală:
Participanți – 14
Copii care au obținut Comportament atins(A) – 12
Copii care au obținut Comportament în dezvoltare(D) – 1
Copii care au obținut Comportament care necesită sprijin(S) – 1
2. Grupa de control:
Participanți – 14
Copii care au obținut Comportament atins(A) – 9
Copii care au obținut Comportament în dezvoltare(D) – 4
Copii care au obținut Comportament care necesită sprijin(S) – 1
75
Tabelul nr.7 – tabelul sintetic cu rezultatul testului final – Grupa experimentală

7%
7%
Comportament atins

sprijin
86%
Figura 6 – Rezultatele evaluării finale – Eșantionul experimental
Tabelul nr.8 – tabelul sintetic cu rezultatul testului final – Grupa de control

76
7%
Comportament atins
29%

64% sprijin
Figura 7 – Rezultatele evaluării finale – Eșantionul de control
2.8. ANALIZA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

Pentru a evalua progresul preșcolarilor, am analizat cu atenție fișele de observare și
rezultatele testelor aplicate. Rezultatele obținute conduc spre o diferență între nivelul dezvoltării
limbajului preșcolarilor la începutul anului și nivelul acestora în urma aplicării altor modalități
prin care copilul poate dobândi un limbaj expresiv, creativ și corect. De asemenea, diferențe în
ceea ce privește nivelul de dezvoltare a limbajului întâlnim și la nivelul comparației dintre cele
două eșantioane cuprinse în cercetare.
Spre exemplu, eșantionul care nu a fost supus experimentului presupune valori mai scăzute
față de eșantionul asupra căruia s-a realizat experimentul. La Lotul experimental se observă o
creștere semnificativă a numărului de copii care au obținut un Comportament atins, de la 8
(57%), în urma verificării nivelului de la care se pornește cercetarea, la 12 (86%), în urma
experimentului și a evaluării finale. La grupa de control s-a obținut modificări mai mici, în prima
etapă procentajul era de 50% în cazul copiilor care au obținut comportament atins, iar la final s-a
constat ca nivelul preșcolarilor care au obținut comportament atins a ajuns la un procentaj de
64%.
Având în vedere că cele două grupe au pornit de la un nivel relativ egal se poate observa
contribuția majoră a metodei nonformale storytelling.
În urma experimentului, analizând foarte bine rezultatele am ajuns la concluzia că învățarea
prin joc și cu ajutorul unor modalități de realizare a activităților de povestire din grădiniță,
77
precum metoda nonformală storytelling, copilul își poate însuși un limbaj corect din punct de
vedere gramatical, expresiv și creativ.
Tabelul nr. 9 – Expunerea rezultatelor în procente obținute în fiecare etapă

ETAPA PRE- ETAPA ETAPA POST-
EXPERIMENTALĂ EXPERIMENTALĂ EXPERIMENTALĂ
Eșantionul Eșantionul de Eșantionul Eșantionul de Eșantionul Eșantionul
experimental control experimental control experimental de control
C.A. C.A. C.A. C.A. C.A. C.A.

57% 50% 79% 57% 86% 64%
C.D. C.D. C.D. C.D. C.D. C.D.

26% 36% 14% 14% 7% 29%
C.S. C.S. C.S. C.S. C.S. C.S.

14% 14% 7% 14% 7% 7%
100%
90%
80%
70%
60%
C.S.
50%
C.D.
40%
C.A.
30%
20%
10%
0%
Evaluarea inițială- Evaluare finală- Evaluarea inițială- Evaluare finală-
grupa experimentală grupa experimentală grupa de control grupa de control
Figura 8 – Rezultate comparative la evaluarea inițială și finală – Ambele eșantioane
78
2.9. CONCLUZIILE CERCETĂRII

Datele înregistrate atât la probele inițiale cât și la probele sumative ne permit să afirmăm că
în urma desfășurării acestei cercetări experimentale se confirmă ipoteza formulată.
Analizând datele oferite de cercetare am constatat că în activitățile de povestire am abordat
limbajul copiilor într-o viziune integrată, urmărindu-se dezvoltarea atât laturii receptive cât și a
laturii expresive. Paralel am pus accentul pe dezvoltarea și îmbogățirea fondului de cuvinte(
fondul lexical, întelegerea cuvintelor noi și a expresiilor), dar și formarea deprinderilor de
exprimare corectă, coerentă și expresivă a copiilor și corectarea unor defecte de pronuncție și
încurajarea copiilor cu dificultăți în comunicare și relaționare.
După aplicarea experimentului s-a efectuat o evaluare finală pentru a vedea dacă acest
experiment are succes sau nu și s-a dovedit că a avea succes, dovadă fiind rezultatele obținute la
evaluarea finală în comparație cu cele de la evaluarea inițială; cele de la evaluarea finală au fost
mai mari decât celelalte.
Folosirea altor metode, precum cele nonformale în activitățile cu preșcolarii mi-a permis să
experimentez, să caut noi variante pentru a spori eficiența activității de povestire cu toate formele
și a tuturor activităților din grădiniță prin directa implicare a preșcolarilor.
Corectitudinea exprimării constituind obiectiv principal al educării limbajului prin
activitățile de povestire s-a dobândit. În timpul activității de povestire și nu numai copiii s-au
exprimat liber dând frâu liber imaginației, folosind în expunerea povestirilor o intonație
specifică, schimbând timbru și ritmul vocii pentru a reda o replică a unui personaj, utilizând
onomatoppee, expresii populare, dar și proverbe și zicători pentru a înviora atmosfera.
În concluzie, ipoteza conform căreia povestirea se îmbină cu metoda nonformală storytelling
se validează dovadă fiind rezultatele obținute de cele două eșantioane de subiecți în cadrul
cercetării și obiectivele acesteia care au fost atinse pe parcursul experimentului.
79
CONCLUZII
Povestirea-basm în diversele ei forme pe care le îmbracă la vârstă preșcolară, poate contribui

la formarea și întregirea profilului viitorului școlar.
Cunoscând tabloul psihologic de dezvoltare a preșcolarului, se impune cunoașterea
specificului asimilării literaturii de către copii pentru a proceda la selectarea celor mai valoroase
opere literare și tehnologia didactică adecvată în educarea morală a preșcolarilor. Preșcolarul este
sensibil prin natura vârstei lui și această sensibilitate poate fi direcționată de educator în sensul
dorit.
Preșcolarul are o mare deschidere spre lumea poveștilor, dar trebuie să echilibrăm ceea ce
oferim copiilor și felul în care expunem o operă literară. Personajul literar din povești este adesea
model al eticii umane și familiarizează copiii cu noțiuni morale precum: prietenie, dragoste,
cinste, adevăr.
Literatura pentru copii este un izvor de exemple frumoase de comportare oglindite în mici
antiteze între eroi, ne oferă consecințele ascultării și neascultării, vredniciei sau a lenei, cinstei
sau a necinstei, adevărului sau minciunii, cumpănirii sau lăcomiei, ne prezintă trăsături pozitive
ale eroilor: curaj, vitejie, înțelepciune, stăpânire de sine, prietenie; dar și trăsături negative, ca:
viclenia, zgârcenia, lăcomia, șiretenia etc.
Prin munca la clasa educatoarea urmărește realizarea obiectivelor instructiv-educative
prevăzute în programă prin selectarea unor texte epice accesibile vârstei copiilor și prin
valorificarea poveștilor în cadrul activităților de educare a limbajului sub toate formele:
povestire, repovestire, convorbire, dramatizare sau alte metode nonformale, precum storytelling.
Prin povestirea educatoarei sunt transmise copiilor informații de bază, se formează priceperi
și deprinderi etc. Prin metoda storytelling se creează posibilitatea evaluării copiilor în cadrul
activităților de povestire, copilul este pus față în față cu personajul și are posibilitatea de a
analiza modul lor de comportare și surprinde măsura mare de implicare a preșcolarului.
În activitățile de predare a unor texte epice pentru copii se urmărește dezvoltarea vorbirii și
îmbogățirea vocabularului, dezvoltarea memoriei și a gândirii. Cu ajutorul povestirii, ca formă de
realizare a activității de educarea limbajului și ca metodă am realizat apropierea copiilor de cele
mai variate aspecte de viață și domenii de activitate, în același timp, prin cuvântul viu, le-am
trezit copiilor emoții și le-am orietat atenția spre cele comunicate.
Expunerea poveștii de către educatoare marchează principalul moment al desfășurării
activității, iar eu am căutat ca expunerea pe care am făcut-o să aibă un caracter plastic-intuitiv,
adică să aibă darul de a-i face pe copii nu numai să audă ce li se spune ci și să vadă, să-și
reprezinte personajele și acțiunea despre care se vorbește.
80
Inițial, mi-am propus să demonstrez că textele narative pentru copii au un rol important în
dezvoltarea limbajului la preșcolari din punct de vedere expresiv, creativ și corect. În lucrarea de
față, am încercat să reliefez modul în care abordarea textelor epice pentru copii realizată în
diferite modalități combinate cu povestirea pot duce la eficientizarea procesului instructiv-
educativ și la dezvoltarea exprimării orale corecte.
În concluzie, se poate reține că rolul și importanța povestirilor ca activități organizate constă
în valoarea lor cognitivă, etică și estetică, prin care se exercită o puternică înrâuire asupra întregii
personalități a copiilor. În cadrul activității de povestire, se exersează vorbirea copiilor, se
formează deprinderea de a povesti independent, ceea ce contribuie la mărirea posibitităților de
exprimare corectă, coerentă și expresivă.
81
Laura Butnaru Referințe bibliografice
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
1. Antonovici, Ș., & Mitu, F. (2005). Metodica activităților de educare a limbajului în

învățământul preșcolar. București: Editura Humanitas Educational.
2. Barbu, H., Mateiaș, A., & Rafailă, E. (1995). Pedagogie preșcolară – Didactica. București:
Editura Didactică și Pedagogică.
3. Boca-Miron, E., & Chichișan, E. (2002). Documentar metodic pentru activitățile de
educare. Cluj-Napoca: Editura Eurodidact.
4. Breben, S. (2007). Metode interactive de grup- Ghid metodic. București: Editura Arves.
5. Bratu, B. (1977). Preșcolarul și literatura. București: Editura didactică și pedagogică.
6. Cerghit, I. (1997). Metode de învățământ. (Ediția a III-a). București: Editura Didactică și
Pedagogică R.A.
7. Cerghit, I., Radu, I. T., Popescu E., & Vlăsceanu L. (1999). Didactica. Manual pentru
clasele a X-a, scoli normale. București: Editura Didactică și Pedagogică R.A.
8. Cosmovici, A. (1996). Psihologie generală. Iași: Editura Polirom.
9. Cucoș, C. (2009). Psihopedagie pentru examenele de definitivare și grade didactice. (Ediția
a III-a). Iași: Editura Polirom
10. Culea, L. (2008). Activitatea integrată din grădiniță. București: Editura Didactică
Publishing House.
11. Damșa, I., Toma-Damșa, M., & Ivănuș Z. (1996). Dezoltarea vorbirii în grădinița de copii
și în clasa I. București: Editura Didactică și Pedagogică.
12. Dumitrana, M. (1999). Educarea limbajului în învățământul preșcolar. Volumul I și II.
București: Editura Compania.
13. Dumitrana, M. (2000). Copilul, familia și grădinița. București: Editura Compania.
14. Ezechil, L., & Păiși- Lăzărescu, M. (2001). Laborator preșcolar. București: Editura V & I
Integral.
15. Gherghina, D., Turean, M., Buzași, I., & Dănilă, I. (2007). Literatura pentru copii: cu
noțiuni de teorie literară. Craiova: Editura Didactica Nova.
16. Goia, V. (2008). Literatura pentru copii și tineret. (Ediția a II-a). Cluj-Napoca: Editura
Dacia.
17. Golu, P., Zlate. M., & Verza. E. (1997). Psihologia copilului. București: Editura Didactică și
Pedagogică R.A.
18. Ciolan, L. (2008). Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar. București: Editura
Polirom.
82
Laura Butnaru Referințe bibliografice
19. Ministerul Educației și Învățământului, (1987). Programa activităților instructiv-educative

în gradinița de copii. București: Editura Didactică și Pedagogica R.A.
20. Ministerul Educației și Cercetării, (2000). Programa activităților instructiv-educative în
gradinița de copii. București: Editura V & I Integral.
21. Molan, V. (2017). Didactica domeniului Limbă și Comunicare din învățământul preșcolar.
București: Editura Miniped.
22. Necula, I., & Farcaș, D. (1997). Teoria educației și noțiuni de cercetare pedagogică.
București: Editura Didactică și Pedagogică R.A.
23. Neculescu, R. (1999). Pedagogie preșcolară. București: Editura Pro Humanitate.
24. Preda, V., Borțeanu, S., & Vodiță, A. C. (2016). Metoda proiectelor la vârstele timpurii.
București: Editura Miniped.
25. Rafailă, E. (2002). Educarea creativității la vârsta preșcolară. București: Editura Aramis
26. Roco, M. (2004). Creativitate și inteligență emoțională. Iași: Editura Polirom.
27. Sălăvăstru, D. (2002). Didactica psihologiei. Iași: Editura Polirom.
28. Tomșa, G. (2005). Psihopedagogie preșcolară și școlară. București: Editat Revista
Învățământului Preșcolar.
29. Voiculescu, E. (2009). Pedagogie Preșcolară. București: Editura Aramis.
30. Vrășmaș, E. (1999). Educația copilului preșcolar. Elemente de pedagogie la vârsta
timpurie. București: Editura Pro Humanitate.
31. Varzari, E., Taiban, M., Gheorghian E., & Manasia, V. (1965). Cunoașterea mediului
înconjurător și dezvoltarea vorbirii. București: Editura Didactică și Pedagogică.
83
Laura Butnaru Anexe
ANEXA 1
Numele și prenumele:
Categoria de activitate:
Grupa:
FIȘĂ DE OBSERVAȚIE A COPIILOR LA COMUNICARE ORALĂ
Nr. Aspecte evaluate prin Ev. oct nov dec ian feb mart apr mai iun
crt observarea iniț
sistematică .
1 Particuipă la
activitățile de grup
atât ca auditor cât și
vorbitor
2 Înțelege și transmite
mesaje simple
3 Audiază cu atenție un
text literar
4 Reține ideile
principale
5 Creează povestiri
după imagini, plan
verbal sau libere
6 Formulează propoziții
logice și corecte
gramatical
7 Povestește fluent
fapte și întâmplări
8 Utilizează cuvintele
noi în contexte
adecvate
9 Dovedește
expresivitate în
intonație
10 Dovedește inițiativă și
comunicare
11 Participă la
dramatizări și jocuri
de rol
84
Laura Butnaru Anexe
ANEXA 2
PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ
Data: 15.10.2018
Grupa mare
Tema:” Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?”
Subtema: „LUMEA POVESTILOR”
Forma de realizare: activitate integrată: ADP+ALA+ADE(DLC+DOS);
Tema activităţii: “Prietenii poveștilor”
ADP : Întâlnirea de dimineaţă : “Poveștile ne învață lucruri bune despre viață!”;
ALA1: - B : „Cărticica cu povești”;
- JM : “Magia poveştilor” – puzzle;
- S : „Isteţi în lumea poveştilor”- lotto cu adunări şi scăderi, labirint;
- JR: „In bucataria Albei-ca-Zăpada” – prăjituri pentru pitici ”;
ADE: -DLC: “ Pe tărâm de poveste ”- joc didactic;
-DOS: „Sfaturi de la pitici isteti” -convorbire
ALA 2: joc cu text și cânt: “În lumea basmelor am călătorit !”
Tipul activităţii: consolidare
Scopul activităţii:
- Consolidarea cunoştinţelor copiilor cu privire la personajele şi poveştile învăţate;
- Dezvoltarea creativităţii/expresivităţii verbale, a fluenţei şi originalităţii în vorbire şi gândire
prin redarea unor conţinuturi reprezentative din cadrul acestora;
- Educarea capacităţii de a exprima verbal şi nonverbal emoţii, sentimente, idei şi opinii proprii;
Obiective operaţionale:
Biblioteca:
- să recunoască şi să identifice după formă literele şi să le denumească;
- să traseze cuvintele punctate si sa le coloreze diferit;
- să unească punctele pentru a construi imaginea dată;
- să utilizeze corect instrumentele de scris.
Joc de masa:
- să execute cu succes sarcinile jocurilor tip puzzle, cu diferite grade de dificultate, îmbinându-le
corect;
- să recunoască imaginea realizată în urma jocului puzzle;
Ştiinţă:
- să efectueze operaţii de adunare şi scădere cu 1-2 unităţi, în limitele 1-7;
- să coloreze cu culoarea corespunzatoare cifrei prezentata în legendă;
85
Laura Butnaru Anexe
- să urmărească perceptiv şi motric anumite trasee ( labirintul);

Joc de rol :
- să relaţioneze cu partenerii de joc;
- să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului pentru realizarea temei date;
- să manifeste stări afective pozitive în relaţiile cu cei din jur;
DLC:
- să recunoască poveşti şi personaje, pe baza unor imagini, jetoane, ghicitori, replici folosite sau
pe baza descrierii făcută de educatoare/copii;
- să aşeze imaginile ce ilustrează scene dintr-o poveste, în ordinea desfăşurării evenimentelor;
- să povestească episoade reprezentative din povestea indicată;
- să stabilească corectitudinea/incorectitudinea unor enunţuri referitoare la anumite situaţii,
întâmplări din poveştile învăţate;
- să caracterizeze unele personaje din poveşti, făcând diferenţa dintre personajele pozitive şi cele
negative;
Sarcina jocului :
- descoperirea răspunsului la ghicitori;
- ordonarea cronologică a momentelor principale din poveşti şi reproducerea coerentă a unui
fragment din poveste;
- recunoaşterea personajelor şi a poveştilor din care fac parte anumite fragmente prezentate de
educatoare;
- caracterizarea, compararea unor personaje, reproducerea unor secvenţe, interpretarea unor
versuri formulă din poveşti;
Regulile jocului:
 copilul atins cu bagheta va descoperi răspunsul la ghicitoare;
 va ordona cronologic imaginile şi va reproduce un fragment din poveste;
 va denumi personajul sau povestea din care face parte un fragment prezentat de
educatoare;
 va caracteriza și va interpreta rolul unor personaje.
Elemente de joc:
 surpriza, cufărul fermecat, bagheta magică, aplauzele, folosirea versurilor, ghicirea,
imitarea personajelor din poveşti, mânuirea materialelor;
 să aprecieze comportamentul personajelor din poveste şi să-l evalueze în raport cu
normele sociale cunoscute;
 respectarea regulilor jocului;
86
Laura Butnaru Anexe
DOS:
- să răspundă corect la ghicitorile expuse, alegând imaginea corespunzătoare ;
- să așeze imaginile descoperite in „piramida „Sfaturi de la piticii isteti”;
- să aprecieze comportamentul personajelor din poveste şi să-l evalueze în raport cu normele
sociale cunoscute;
- să manifeste interes în schimbarea unor comportamente ale personajelor negative din povesti,
sfătuindu-le.
ALA 2:
-să interpreteze jocul cu text și cânt, asociind muzica cu mișcările impuse de textul acestuia;
Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, jocul didactic, demonstraţia, exerciţiul,
povestirea, expunerea, piramida, dramatizarea, joc de rol, brainstorming, „Amesteca! Îngheață!
Formeaza perechi!”, „Cercuri concentrice” ;
Mijloace de învățământ:
ALA 1 Biblioteca: - fişe de lucru, creioane, carioci, culori, capsator, coli colorate;
Joc de masa: - puzzle ( scene din poveşti);
Ştiinţă:- „lotto cu adunări şi scăderi; labirint- fise de lucru ”;
Joc de rol: - şorţuleţe, cocă pentru modelaj, diferite forme pentru prăjituri, set joc de rol:
„Bucataria”;
DLC: costum pitic, cufar, cheie, imagini povesti, ghicitori, panoul „diamant”;
DOS: panoul „Piramida”, ghicitori, imagini cu personaje din povesti;
ALA: DVD, CD cu cantecul: „In lumea basmelor am calatorit!”
Forma de organizare: frontal, individual, în grupuri mici;
Durata: o zi
Material bibliografic:
 (2008). Curriculum pentru învăţământul preşcolar. Editura Didactica Publishing House.
 ( 2005). Ghid pentru proiecte tematice. Bucureşti. Editura: Humanitas Educaţional.
 Breben, S. (2007). Metode interactive de grup- Ghid metodic. București: Editura Arves.
SCENARIUL ZILEI
Întalnirea de dimineață
Activitatea debutează cu întalnirea de dimineață, între copii și educatoare prin
intermediul salutului de dimineață.
Salutul între copii se va realiza utilizând strategia de învațare prin cooperare “Cercuri
concentrice” combinată cu metoda “Amestecă! Îngheață! Formează perechi!”.
87
Laura Butnaru Anexe
Educatoarea salută copiii, apoi împarte cartonașe colorate spunând: “Dimineața a venit, /
Toți copiii au sosit, / În cercuri să ne adunăm, / Cu toții să ne salutăm! “.
Educatoarea împarte copiii în doua grupe, oferindu-le să aleagă siluete de pitici colorate
în roșu și albastru. Copiii, în funcție de culoarea cartonașului ales, formează doua cercuri
concentrice. La semnalul “Amestecă!”, copiii se rotesc, “Ingheață!”, aceștia se opresc, iar la
semnalul “Formeaza perechi!”, copiii din cercul interior se întorc cu fața către cei din cercul
exterior, formează pereche cu cel din fața sa, salutându-se și împărtăsindu-și sentimente. Se vor
repeta comenzile de mai multe ori dându-se astfel posibilitatea formării cât mai multor perechi și
salutului între câti mai mulți copii.
Noutatea zilei va fi anunțată de educatoare, prezentând musafirii, precum și motivul
prezenței acestora în sala de grupă, iar copiii îi vor saluta frumos.
Prezența copiilor se va realiza prin așezarea fotografiilor în „Calendarul cu prezenta
copiilor”existent la grupă.
Calendarul naturii se va completa de către educatoare, adresând întrebări copiilor:
„-În ce anotimp suntem?”;
„-În ce dată, zi a săptămânii suntem? Dar luna și anul?”;
„-Cum este vremea afară?”;
„-Cum ne îmbrăcăm?”.
La „evenimentul zilei” vom așeza jetonul cu chipul lui Ion Creanga, scriitorul copiilor,
deoarece a scris multe povești pentru copii.”
Împărtășirea cu ceilalți constiuie momentul în care se va lansa un joc de imaginație și
creativitate: ”Povestile ne invata lucruri bune despre viata!”. Se va porni de la ideea că fiecare
poveste ne transmite câte o povață, un sfat, de care ei, copiii, ar trebui să țină cont atunci când se
vor întâlni cu situații asemănătoare în viața de zi cu zi. Copiii se vor grupa pe măsuțe și se vor
gândi la povestea și personajul respectiv din care ei au înteles o povață.
La un moment dat cineva bate la uşă şi ne aduce un pitic însoţit de o scrisoare, o lădiţă şi
alte materiale necesare desfăşurării activităţii.. Din scrisoare aflăm că piticul Mutulică ( care nu
poate vorbi) este foarte bucuros că a gasit o comoară în Munţii celor 7 Pitici, dar este trist pentru
că nu poate deschide lădiţa deoarece cheia i-a furat-o Vrăjitoarea cea Rea şi se află pe „Tărâmul
Vrăjitoarelor”. Copiii se oferă să-l ajute pe Mutulică să ajungă pe „Tărâmul Vrăjitoarelor”.
Pentru a ajunge acolo copiii, ca şi eroii din poveşti, trebuie să treacă prin mai multe
încercări (sarcini) care vor determina ruperea vrăjii şi recuperarea cheiţei. Le voi propune
copiilor:
„Hai cu totii sa pornim,
Cheita sa o gasim.
88
Laura Butnaru Anexe
Pe Taramul Vrajitoarelor s-o cautam

Pe Mutulica sa-l ajutam.
Bagheta fermecată nu va lipsi,
În timpul călătoriei ne va însoţi!”
Pe rând vom deschide câte un plic şi vom rezolva sarcinile date (vor dezlega ghicitorile,
vor aşeza imaginile în ordinea cronologică a desfăşurării evenimentelor, vor denumi personajul
sau povestea din care face parte un fragment prezentat, vor caracteriza, vor interpreta rolul unor
personaje; vor stabili corectitudinea sau incorectitudinea unor enunţuri referitoare la anumite
situaţii, întâmplări din poveşti; vor recunoaşte obiecte din poveşti şi vor denumi personajele
cărora le aparţin). La fiecare sarcină rezolvată corect, Mutulică avansează în traversarea râului
spre Tărâmul Vrăjitoarelor.
După rezolvarea celor şase sarcini, urmează „cea mai grea încercare”- proba a şaptea. Dar
pentru a căpăta mai multă putere, să-l poată ajuta în continuare pe Mutulică, copiii trebuie să bea
puţin din apa vieţii. Grupați ca „Piticii”, copiii merg spre „Fântâna Vieţii” ( rutine: spălarea
manuțelor și servirea mesei) şi „îşi încarcă puterile”. Proba a şaptea constă în rezolvarea
sarcinilor în centrele de activitate alături de câte un personaj din poveste. Le voi prezenta
copiilor sarcinile fiecărui centru, dându-le indicaţiile necesare.
În centrul Stiinţă, copiii alături de Voiosul vor fi „Isteţii în lumea poveştilor” şi trebuie să
rezolve corect operaţii de adunare şi scădere în limitele 1- 7. Să coloreze cu culoarea
corespunzătoare cifrei prezentată în legendă. Să reconstituie siluete ale personajelor din poveşti -
din jumătăţi și să găsească drumul fiecărui personaj la obiectul lui ( labirint).
În centrul Joc de masă, copiii alături de Cenuşăreasa se vor juca cu poveştile și vor
rezolva puzzle-uri, apoi vor juca domino.
La centru Joc de rol, copiii o vor ajuta pe Albă ca Zăpada să pregătească prăjituri pentru
pitici. Fiecare copil trebuie să modeleze câte şapte prăjituri.
În centrul Biblioteca, copiii alături de Înţeleptul vor construi imaginea unor personaje
/obiecte din poveşti prin unirea punctelor şi vor trasa peste cuvinte punctate obţinând
numele/denumirea imaginii construite.
Copiii îşi aleg centrele in functie de culoarea bulinei preferate, aşezându-şi semnele în
suportul fiecărui centru, educatoarea dând startul pentru începerea sarcinilor centrelor. După ce
copiii au trecut cu bine şi de această ultimă probă, rezolvând corect toate sarcinile din centre,
vraja a fost ruptă şi Mutulică reuşeşte să ajungă pe „Tărâmul Vrăjitoarelor”, recuperând cheia.
Cufărul va fi deschis şi copiii vor descoperi comoara: o carte de poveşti, medalioane cu
personaje din poveşti şi bănuţi de aur ( din ciocolată). Piticul le va mulţumi copiilor pentru
ajutor, dăruindu-le lor comoara.
89
Laura Butnaru Anexe
Tranziția: joc cu text și cânt; „Noi suntem piticii!”

DOS : Mutulică îI roagă pe copii să ajute și pe celelalte personaje din povești,
acordându-le sfaturile lor în situațiile diferite traite de ei. Copiii dezleagă ghicitorile, alege
imaginea și o așază în „piramidă”, apoi acordă sfatul.
În încheiere( ALA2) fiecare copil va fi invitat de Mutulica să desfășoare împreună jocul
cu text și cânt : „In lumea basmelor am călătorit!”.
90
Laura Butnaru Anexe
ANEXA 3
Unitatea de învățământ: Grădinița cu Program Normal Vîrteșcoiu

Educatoare : Butnaru Laura
Data: 07 mai 2019
Grupa mare
Tema anuală de studiu: ,, CE ȘI CUM VREAU SĂ FIU?’’
Tema săptămânii: CĂLĂTORIE ÎN LUMEA POVEȘTILOR
Tema zilei: ,, PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAȘTE! ’’
Tipul de activitate: Însușire de noi cunoștințe
Forma de realizare: Activitate integrată
A.D.P. + A.L.A. I + A.D.E. (D.L.C +D.P.M) + A.L.A. II
Durata: o zi
Locul de desfășurare: sala de grupă
91
Laura Butnaru Anexe
PROGRAMUL ZILEI
A.D.P
 Întâlnirea de dimineață: „ Bun și prietenos vreau să fiu! ”
 Rutine: „ Fii bun și ajută-mă! ”
(deprinderea de a-i ajuta pe alții).
 Tranziții: „Corpul meu ” – cântec
A.L.A.
 Bibliotecă: „Aripile de aur ale cărăbușului ”- colorare
 Joc de masă: ”Cărăbuși și iepurași ” - puzzle
 Construcții: „ Casuța iepurașului ”- cuburi de plastic
A.D.E.
 D.L.C + D.P.M
Educarea limbajului: ‚, Rila Iepurilă și Cărăbușul cu aripioare de aur ’’ – lectura educatoarei
Educație fizică: ,, Mers în echilibru cu fața- brațele în lateral.’’
Joc: Stop și te ghemuiește. – joc didactic
A.L.A. II
 Joc muzical: „Dansul Prieteniei ”
92
Laura Butnaru Anexe
Proiect de activitate integrată

TEMA ANUALA: ,, CE ȘI CUM VREAU SĂ FIU?’’
TEMA SĂPTĂMÂNII: AȘ VREAU SĂ FIU...BUN ȘI PRIETENOS
TEMA ZILEI: ,, PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAȘTE ’’
FORMA DE REALIZARE: ACTIVITATE INTEGRATĂ
TIPUL ACTIVITATII: ÎNSUȘIRE DE NOI CUNOȘTINȚE
FORMA DE ORGANIZARE: PE GRUPURI, INDIVIDUAL, FRONTAL
DURATĂ: O ZI
ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE:
A.D.P
Întâlnirea de dimineață: ,, Bun și prietenos vreau să fiu! ”
Salutul-„ Bună dimineaţa, iepurașii mei!”
Calendarul naturii
Prezenţa
Noutatea zilei
Rutine: Sosirea copiilor
Micul dejun
Așezarea mobilierului pentru activități
Deprinderi igienico-sanitare
Tranzitii:
a) ,, Batem tare palmele
Scuturăm picioarele
Și în pas mare, vioi,
93
Laura Butnaru Anexe
Spre centre pornim noi’’
b) ,, Bat din palme clap,clap,clap,

Din picioare trap, trap, trap,
Ne învârtim, ne răsucim,
Și la baie noi pornim. ’’
c) ,, Copăcel ’’ – cântec
A.L.A
 Bibliotecă: „Aripile de aur ale cărăbușului ”- colorare
 Stiințe: ” Cărăbuși și iepurași ” - puzzle
 Construcții:,, Căsuța iepurașului ’’ – cuburi din plastic
A.D.E
 D.L.C + D.P.M.
Educarea limbajului: ‚, Rila Iepurilă și Cărăbușul cu aripi de aur ’’ – lectura educatoarei
Educație fizică: ,, Mers în echilibru cu fața- brațele în lateral.’’
A.L.A II
 Joc muzical:„ Dansul prieteniei ”
94
Laura Butnaru Anexe
SCENARIUL ZILEI
Ziua începe cu “Întâlnirea de dimineață”, tema “Bun și prietenos vreau să fiu! ”. Copiii vor fi așezați în semicerc pe scăunele pentru a putea stabili un
contact vizual cu toți membrii grupei.
Salutul de dimineaţă- „Bună dimineaţa, iepurașii mei!”. Educatoarea rostește următoarele versuri :
,, Dimineața a venit,
Toți copiii au sosit,
În semicerc ne adunăm
Rând pe rând ne salutăm! ’’
Voi folosi ,, tehnica comunicării rotative ’’ , pornind de la educatoare către copilul din dreapta, toți copiii se salută prin îmbrățișare.
Prezenţa copiilor se va realiza prin așezarea pozelor copiilor la panou: ,, Acum că ne-am adunat / Și frumos ne-am salutat/ Colegii i-am întâlnit/ Oare cine n-a
venit ?’’
Calendarul naturii se completează împreună cu copiii în timp ce purtăm o discuţie referitoare la anotimpul în care ne aflăm, luna, ziua, data, vremea, evenimentul
zilei.
Împărtășirea cu ceilalți. ,, Cum mă simt azi? ’’
Noutatea zilei: Copiii, împreună cu educatoarea vor descoperi în sala de grupă persoane, personaje și surprize noi.
Copiii vor avea ca musafir un ursuleț. Ursulețul vrea să impărtășească preșcolarilor o pățanie de-a sa, având multe surprize pentru ei. Copiii își manifesta
dorinţa de a vedea ce le-a pregătit Ursulețul, motiv pentru care educatoarea începe să le prezinte materialele .
Astfel ei vor fi familiarizaţi pe rând cu materialele din fiecare centru pregătit şi cu sarcinile pe care le au de îndeplinit pe întreg parcursul zilei.
Copiii se așează pe centre,intuiesc materialele. Îi anunț sarcinile de lucru și voi da explicațiile necesare înțelegerii acestora. La sunetul clopoțelului, copiii
finalizează lucrările.
o BIBLIOTECĂ: copiii vor avea la dispoziție fise de colorat. Vor avea o imagine cu un cărăbuș pe care îl vor colora cu atenție. Le voi sugera ca aripile
cărăbușului sunt de aur.
95
Laura Butnaru Anexe
o JOC DE MASĂ: Copiii vor primi o cutie in care au mai multe piese dintr-un puzzle,ei vor avea ca sarcină să rezolvare puzzle-ul și să recunoască imaginea
formață (imaginea unui iepuraș/ a unui cărăbuș).
o CONSTRUCȚII: copiii vor avea de construit o căsuță pentru iepuraș din cuburi de plastic.
1. CONSTRUCȚII
Tema:„Căsuța iepurașului”- cuburi din plastic
Obiective:
- să identifice piesele necesare pentru realizarea construcției;
- să verifice acțiunile intreprinse referitoare la așezarea pieselor:
jos, sus, deasupra, lângă;
- să descrie modelele realizate;
- să interacționeze cu colegii, manifestând spirit cooperant ;
Metode şi procedee:
- explicaţia;
- demonstraţia ;
- exerciţiul;
Material didactic:
- cuburi din platic;
- iepuraș de pluș;
-
1. BIBLIOTECĂ
Tema: „Aripile de aur ale cărăbușului”- colorare
Obiective:
96
Laura Butnaru Anexe
-să identifice materialele puse la dispoziție;

-să coloreze cu atenție fără a depăși conturul imaginii;
-să respecte poziția corectă la masa de lucru;
-să folosească corect instrumentele de lucru;
Metode și procedee:
-explicația;
-conversația;
-exercițiul;
Material didactic:
- Fise de lucru;
- Creioane colorate;
2. JOC DE MASĂ
Tema:„Cărăbuși și iepurași ”- puzzle
Obiective:
- să imbine piesele necesare realizării temei propuse;
- să verbalizeze acțiunile intreprinse folosind limbajul adecvat;
- să execute în grup tema dată;
- să manifeste spirit cooperant în activitatea de grup;
Metode și procedee:
- explicația;
- demonstrația;
- conversația;
- Exercițiul;
Material didactic:
97
Laura Butnaru Anexe
- Piesele de puzzle
A.D.E: ACTIVITATE INTEGRATĂ -D.L.C + D.P.M.

TEMA:„ PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAȘTE!”
D.L.C.:Educarea limbajului: „Rila Iepurilă și cărăbușul cu aripi de aur”- lectura educatoarei
Forma de realizare: povestire
Tipul activității: Însușire de noi cunoștințe
Obiective de referință:
- Să audieze cu atenție un text, să rețină ideile acestuia și să demonstreze că l-a înțeles;
- Să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, activității personale, relațiilor cu ceilalți și simultan să utilizeze un limbaj
oral corect din punct de vedere gramatical.
O1 – Să asculte cu atenție conținutul povestirii pentru a-l putea reda ulterior pe baza unor întrebări;
O2- Să redea în ordine cronologică șirul evenimentelor pe baza expunerii oferite;
O3- Să desprindă învățătura povestirii;
Srategia didactică
Metode și procedee: metoda storytelling, conversația, explicația, povestirea;
Mijloace de învățământ: Zâna Primăvară, scrisoarea, șorț,personaje,elemente decorative, floricele(întrebări), recompensă;
Forme de activitate: frontal
Evaluarea: observarea sistematică, aprecieri verbale;
D.P.M.: Educație fizică: ,, Mers în echilibru cu fața- brațele în lateral.’’
98
Laura Butnaru Anexe
Obiective de referință:
1.2 – Să se folosească de acțiunile motrice învățate pentru a exprima diferite sentimente și/sau comportamente, pentru a răspunde la diferiți stimuli, la diferite
ritmuri;
2.1 – Să-și formeze o ținută corporală corectă;
3.1 – Să fie apt să utilizeze deprinderile însușite în diferite contexte.
O1 : Să răspundă promt și eficient la comenzi;
O2 : Să adopte o ținută corporală corectă în timpul exercițiilor propuse;
O3 : Să-și formeze deprinderea de a ține corpul încordat pe o suprafață înaltă, ținând cont de așezarea tălpii pe suprafața indicată;
O4: Să respecte regulile jocului ,,Stop și te ghemuiește! ’’ ;
O5 : Să participe activ la parcursul activității.
Strategii didactice:
o Metode și procedee: conversația, explicația, observația, demonstrația, ,exercițiul ,joc didactic.
o Mijloace de învățământ:
o Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe.
Bibliografie:
(2009). Curriculum pentru învătământul preșcola. Editura Didactica Publishing Haus.
( 2005). Ghid pentru proiecte tematice. Bucureşti. Editura: Humanitas Educaţional.
Breben, S. (2007). Metode interactive de grup- Ghid metodic. București: Editura Arves.
99
Laura Butnaru Anexe
Strategii didactice Evaluarea

Momentele Metode și Mijloace de Forme de
activității Scenariul didactic procedee învățământ organizare
1. Moment Crearea condiţiilor necesare bunei desfăşurări a Frontal
organizatoric activităţii
 aerisirea sălii de grupă
 aranjarea scăunelelor în semicerc și
pregătirea materialului didactic.
Pentru că suntem în anotimpul primăvara, astăzi, ne va Conversația Zâna Frontal
vizita Zâna Primăvară. Ea a vorbit cu Ursuletul și Explicația Primăvară
2. Captarea atenției acesta i-a soptit că astazi o să vă spun o poveste tare Scrisoarea
frumoasă.
- Vă rog frumos să facem liniste și s-o primim
pe Zâna Primăvară.
Zâna Primăvara a adus pentru iepurași o scrisoare.
Le voi citi cu atenție scrisoare.
Conversația Frontal
Dragii mei, astăzi o să vă spun o poveste tare
frumoasă. Această poveste se numește : ,, Rilă Iepurilă
3. Anunțarea temei și cărăbușul de aur. ’’
4. Dirijarea Mai am o surpriză pentru voi….dintr-un coș

activității scot șorțul și îi întreb: Știți ce este acesta ? Povestirea
Ei vor răspunde că este un sort. Îi voi corecta și le
voi spune că acesta este o poveste. Este povestea Conversația Sorț
lui Rilă Iepurilă și Cărăbușul cu aripi de aur pe
care o să v-o povestesc cu mare drag. Explicația Frontal
Eu o să incep să încep să vă povestesc, voi Personaje
ascultaţi atent tot ce vă spun, pentru că veți Storytelling
repovesti și spune ce ați înțeles.... Elemente
,, Soarele ardea din zi în zi mai puternic. Zăpada se
decorative Observarea
100
Laura Butnaru Anexe
topise. Pârâiașele arginții cântau un cântec vesel prin sistematică

pădurice.
.........................................................................................
.........................................................................................
............................ ’’
Întreaga poveste este desfășurată pe acel sorțuleț,
elementele și personajele sunt asezate de sorțulet la
momentul potrivit.
Pe parcursul povestirii voi face câteva pauze pentru a
le explica preșcolarilor cuvintele necunoscute.
5. Obținerea Se realizează reluarea firului poveștii prin adresarea de Observarea

performanței întrebări. Voi avea cinci floricele, aceleași care sunt pe Conversația
sorț, fiecare floare ascunde o întrebare. Explicația
 Cum se numește povestea? ( Rilă Iepurilă Frontal
și Cărăbușul cu aripi de aur)
 De ce animăluț v-a placut cel mai mult? (de Floricele
Cărăbuș) Întrebări
 Cum era Rilă Iepurilă?( Era prietenos)
 Ce a vrut să-i facă Ursul lui Rilă Iepurilă? (
Ursul a vrut sa-l mănânce pe Rilă Iepurilă.)
 Ce a dovedit Cărăbușul? ( Cărăbușul a
dovedit că este un prieten adevărat.)
- Ce am învățat din această poveste?
101
Laura Butnaru Anexe
- Noi am învățat să fim buni și prietenoși, să ne jucăm

frumos împreună și să ne ajutăm la nevoie.
Se fac aprecieri asupra modului de desfășurare a

activității și li se oferă recompense.
Conversația Recompens Frontal Aprecieri verbale
6. Încheierea a
activității
102
Laura Butnaru Anexe
103

Laura Butnaru

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Laura Butnaru

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Psihologie și Științele Educației-Filiala Focșani

Literatura pentru copii între formal și

Tabelul nr. 1 – Rezultatele grupei experimentale ............................................................................

Figura nr. 1 – Rezultatele evaluării inițiale – Eșantionul experimental ............................................

Figura nr. 2 – Rezultatele evaluării inițiale – Eșantionul de control .................................................

Figura nr. 4 – Rezultatele obținute în cadrul grupei experimentale ..................................................

Figura nr. 5 – rezultatele obținute în cadrul grupei de control ..........................................................

Figura nr. 6 – Rezultatele evaluării finale – Eșantionul experimental ..............................................

Figura nr. 7 – Rezultatele evaluării finale – Eșantionul de control ...................................................

CAPITOLUL II – METODOLOGIA CERCETĂRII

Educaţia este un drept fundamental al omului ce permite fiecăruia să dobândească

1. EDUCAREA LIMBAJULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR ȘI

Dezvoltarea limbajului și a comunicării se realizează în gradiniță de la grupa mică, apoi în

 fiecare stadiu se caracterizează printr-o structură de ansamblu în care diversele componente

acute de non-concordanță față de cerințele ce se manifestă față de el. Această subperioadă

 Genul liric, cuprinzând:

1.2. LITERATURA PENTRU COPII SPECIFICĂ VÂRSTEI PREȘCOLARE

2. POVESTIREA – FORMĂ DE ACTIVITATE PENTRU EDUCAREA LIMBAJULUI

Obiectivele de referinţă , precum şi exemplele de comportament, ca exprimări explicite

- urmărirea şi descoperirea trăsăturilor şi comportamentelor personajelor;

Educatoarea trebuie să se transpună în rolul personajelor despre care povesteşte pentru a

B. povestiri create de copii.

a. Repovestirea pe baza unor tablouri / ilustraţii ce readuce episoadele principale ale

3. Repovestirea - copiii trebuie să repovestească evenimentele pe baza unor tablouri /

Prin întrebări şi răspunsuri, se stabilesc momentele principale ale acţiunii, se desprind

2. Desfăşurarea activităţii, având următoarele secvenţe:

În încheierea activităţii, educatoarea trebuie să aprecieze povestirile, evidenţiindu-le pe cele

► asigurarea unui cadru propice receptării poveștii(fond muzical, banda magnetică,

2.2. IMPORTANȚA POVESTIRII CA ACTIVITATE DE ÎNVĂȚARE

2.3. POVESTIREA- METODĂ DIDACTICĂ PENTRU STIMULAREA

 Funcția instrumentală sau operațională sugerează ca metodă atingerea

Materialul intuitiv trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:

- să aleagă personajul preferat, considerat model şi să-şi motiveze alegerea. În repovestire

Exemplificare: în cadrul poveștii ,, Mănușa’’ m-am gandit să îi activez pe preșcolari la un

 Analizarea atentă a textelor literare, adaptarea acestora la particularitățile de

 de comportament și activitate psihică creatoare;

Povestirile copiilor reprezintă o modalitate de stimulare a potenţialului creativ. Ele

3. CORELAREA METODELOR DE INSTRUIRE ÎN ACTIVITĂȚILE DE

Modernizarea procesului de învățământ din grădiniță implică mai multe componente:

3.2. UTILITATEA METODELOR TRADIȚIONALE ÎN ACTIVITĂȚILE DE

• dezvoltă o relaţie de autoritate în cadrul binomului educaţional, prin intermediul căreia se

3.3. METODE INTERACTIVE FOLOSITE ÎN POVESTIRE

- caracterul eterogen al membrilor și grupurilor;

c) Metoda R.A.I. (răspunde – aruncă – interoghează) este o metodă de fixare și

Utilizarea metodei într-o activitate de predare-învatare oferă posibilitatea de reactualizare a

- Se utilizează în activități precum: lecturi după imagini, convorbiri, povestiri, jocuri

h) Pălăriile gânditoare reprezintă o tehnică interactivă de stimulare a creativității inițiată de

 Pălăria galbenă este creatorul, simbolul gândirii pozitive și constructive,

4. STORYTELLING ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

În procesul instructiv-educativ, metoda storytelling îi poate ajuta pe preșcolari șă-și dezvolte

Procesul efectiv de narare poate fi intitulat ca o trecere de la tehnică la entuziasm. Există

3. Ieșirea din poveste

2.1 DELIMITAREA PROBLEMEI DE CERCETAT

Povestirea este o metodă de învățământ ce poate fi folosită cu foarte mare succes în

2.2. IPOTEZA CERCETĂRII

2.3. OBIECTIVELE CERCETĂRII

2.4. LOCUL ȘI PERIOADA DESFĂȘURĂRII CERCETĂRII

2.5. EȘANTIOANELE IMPLICATE ÎN CERCETARE

2.5.2. Eșantionul de conținut

2.6. PREZENTAREA METODELOR DE CERCETARE

cataloagelor în vederea informării cu privire la frecventarea grădiniței de către grupele

2.7. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII