Sunteți pe pagina 1din 623

EF HO LO GJž

sau
Molitfelnic

Transliterare, diortosire, alcătuire


după ediţiile de la 1834 şi 1896 de
Monahul Teodosie Neghiniţă
NIFON
cu mila lui Dumnezeu smeritul Arhiepiscop
şi Mitropolit al Ungrovlahii ş. c. l.

Preacuvioşilor Arhimandriţi, Preacucernicilor Protopopi şi


Cucernicilor Preoţi!

Milă, pace, sănătate şi mântuire sufletească de la Dumnezeu vă


rugăm.
Preabunul Dumnezeu scoţând din sânul nefiinţei pre toate fiinţele
cele văzute şi nevăzute, a făcut şi a aşezat în mijlocul lor fiinţa cea mai
desăvârşită, cea mai apropiată de îngeri şi întocmai după chipul şi
asemănarea Sa, această fiinţă este omul, căruia I-a dat spre mângâiere
muierea, care prin numele ei de Eva, însemnează viaţa, căci prin
legătura vieţii ce ţine şi se mişcă acest lanţ nemărginit al făpturilor
scăpate din mâna celui Atotputernic; el fu aşezat în raiul desfătării şi
spre încercare despre întreţinerea minţii sale şi supunerea sa către
Dumnezeu; i se dete o poruncă pre care pozindu-o să fie fără de
moarte, iar călcându-o să nască păcatul şi apoi prin păcat suferinţa,
moartea, şi relele apăsătoare de suflet. Două căi dar se deschiseră
înaintea omului odată cu venirea sa în lume, calea binelui şi calea
răului. Ameţit de patimă, omul apucă calea răului, Dumnezeu îi arată
greşeala, dar îndată îi arată şi nemărginita Sa milostivire, şi pe rana
păcatelor lui, şi balsamul unei vindecări slabe, pentru ca cu încetul şi
treptat să ajungă la tămăduirea cea mare şi de viaţă dătătoare, printr-o
lege pusă hotar greşealelor sale şi printr-alta îl cheamă iarăşi la viaţa
cerească. Astfel fu legea veche cu tăierea împrejur, mielului, punerea
mâinilor înainte, trecerea mării roşii, curăţeniile, ungerea cu untul de
lemn al preoţiei şi al împărăţiei, asemenea apoi fu legea cea nouă pre
care ca s-o statornicească, a coborât din cer pre Fiul Său care luă
chipul nostru, şi ca să stingă păcatul suferii şi chiar moartea pre Cruce,
învie şi se sui la ceriu, lăsând în mijlocul nostru, puterea darului
Duhului Sfânt spre vindecarea tuturor boalelor sufletelor noastre,
poruncind a spăla păcatul strămoşesc prin apa sfântului Botez, a ne
însemna cu darul Duhului Sfânt prin ungerea Mirului, a ne uni cu
Dânsul prin Sfânta Cuminecătură, a propovădui Evanghelia Sa prin
darul Preoţiei, a ne uşura de păcate prin Mărturisirea unuia către altul,
a înmulţi neamul omenesc prin Nunta cea după lege, şi în sfârşit a ne
vindeca izvorul a oricării boale trupeşti prin rugăciunea Maslului.
Aceste doctorii de vindecare, ale păcatelor noastre, ni le-a întocmit
El însuşi prin Cuvântul Său întrupat din Fecioara Maria, iar altele câte
au urmat după acestea pentru folosul sufletelor noastre, s-au întocmit
de Sfinţii săi Apostoli, şi de urmaşii acelora Sfinţii Părinţi, carii au mai
aşezat încă pe lângă acestea şi alte orânduieli precum sfinţirea cea
mare şi cea mică a apei, slujbele îngropării şi alte sfinte rugăciuni ce
se lucrează spre toată sfinţenia cu darul dumnezeiesc prin mijlocul
Arhiereului sau al Preotului, pentru care credem că oricare s-a
împărtăşit aceştii sfinţenii s-a făcut moştean vieţii cei veşnice. Deci
văzând smerenia noastră că aceste de mai sus arătate slujbe şi
rugăciuni, coprinse într-această carte numită Efhologhion sau
Molitfelnic, care însemnează carte de rugăciuni, este trebuincioasă
fiecăruia preot, şi după ştiinţele ce am luat, încredinţându-ne că cele
tipărite până acum s-au împuţinat, ne-am îndemnat a o mai îndrepta şi
a o tipări din nou într-al patrulea an al arhipăstoriei noastre. Drept
aceia vă poftim să o primiţi cu dragoste; şi vă sfătuim, ca şi cei de mai
naintea noastră fraţi preoţi, ca la lucrarea şi săvârşirea acestor slujbe,
să fiţi cu mare luare aminte, citind rugăciunile rar şi cu înţelegere fără
să vă grăbiţi, urmând întocmai Sfintelor Canoane ca să nu cădeţi în
osândă, pentru că treapta preoţiei este mare şi cu deosebită datorie,
precum zice Sfântul Maxim, că preotul se cade să fie sfânt cu sufletul şi
cu trupul, şi ca un stâlp de foc să lumineze Biserica curat, ca razele
soarelui, ca să nu-l lase pustiu Duhul Sfânt; către acestea să fie bine
credincios, drept învăţător, smerit, să nu fie beţiv şi bârfitor, să nu ţie
mânie, nici să fie iubitor de argint, ci milostiv, primitor de străini, cu
dragoste către toţi, să nu blesteme, să nu mintă, să nu glumească, să
nu râză peste măsură, să nu grăească cuvinte deşarte, ci totdeauna pre
cele de folos din Sfânta Scriptură; să nu fie iubitor de lăcomie şi de
desfătări, să nu răspundă cu mânie, ci către toţi să se poarte cu
smerenie, pre cel ce l-a ocărât pre el să-i erte din toată inima, mai
nainte de apunea soarelui, să cerceteze cz blândeţe pre cei păcătoşi şi
slabi, şi altele asemenea este dator spre a le păzi cu multă nevoinţă,
având grijă şi privighere a pururea pentru norod, ca să nu se
primejduiască vre-un suflet dintr-a lui lenevire pentru că va da seama
la înfricoşata judecată, unde din mâna sa se va cere sufletul cel perdut,
fiind că de al lui grumaz este legat. Să roage milostivul Dumnezeu
pentru apărarea, mântuirea şi fericirea ţării şi a poporului ei precum şi
pentru smerenia noastră, şi pentru toţi drepţii săi creştini, căci aşa
urmând vor lua plata ostenelilor în ziua venirii cea a doua a Domnului
nostru Iisus Hristos, a cărui milă şi daru să vă întărească pre toţi a
săvârşi toate după a Sa plăcere, Amin.

NIFON
Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungrovlahii
_______________________________BOTEZUL_____________________________ 7
RÂNDUIALA SFINŢIRII APEI
şi
RUGĂCIUNILE CE SE CITESC ÎN ZIUA I-a
LA FEMEIA LĂUZĂ
Îndată ce femeia naşte pruncul, moaşa aducând apă într-un
vas, pregătită spre sfinţire, Preotul o sfinţeşte, începând aşa:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Sfinte Dumnezeule...,


Preasfântă Treime..., şi după Tatăl nostru..., Că a Ta este
Împărăţia...

Apoi aceste Tropare, glasul al 6-lea:


M iluieşte-ne pre noi Doamne, miluieşte-ne pre noi, că
nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune
aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii, robii Tăi,
miluieşte-ne pre noi.
Mărire…
D oamne miluieşte-ne pre noi, că întru Tine am nădăjduit,
nu Te mânia pre noi foarte, nici pomenii fărădelegile
noastre, ci caută şi acum, ca un Milostiv, şi ne mântuieşte
pre noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru, şi
noi suntem poporul Tău, toţi lucrurile mâinilor Tale şi
numele Tău chemăm.
Şi acum…
U şa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată
Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim
întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti
mântuirea neamului creştinesc.
Domnului să ne rugăm
D umnezeule Cel cu nume mare, Care faci minuni fără de
număr, vino, Stăpâne, către robii Tăi cei ce Ţie se roagă, şi
prin trimiterea Sfântului Tău Duh, şi sfinţeşte apa aceasta,
(de trei ori). Şi o arată pre ea cu puterea Duhului Sfânt, ca să
fie robilor Tăi, celor ce vor gusta dintr-însa, sau o vor lua,
sau se vor stropi, întru schimbarea chinurilor, întru iertarea
păcatelor, întru depărtarea tuturor răutăţilor, spre tărie,
vindecare, şi stropirea caselor. Că s-a binecuvântat şi s-a
preamărit preacinstitul, şi de mare cuviinţă numele Tău, al
Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.
8 __________________________MOLITFELNIC____________________________
Apoi Troparul zilei, sau al Sfântului de rând, ori acestea:

Tropar glasul al 4-lea:


N aşterea Ta Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii
lumina cunoştinţei, că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de
la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să
Te cunoască pre Tine, Răsăritul Cel de sus, Doamne mărire,
Ţie.
Mărire… Şi acum… Condac glasul al 3-lea:
F ecioara astăzi pre Cel mai presus de fiinţă naşte, şi
pământul peşteră Celui neapropiat aduce; Îngerii cu păstorii
doxologesc, şi magii cu steaua călătoresc; că pentru noi s-a
născut Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci.
Domnului să ne rugăm
S tăpâne, Doamne Atotţiitorule, Cela ce vindeci toată
neputinţa şi toată durerea, însuţi vindecă şi pre roaba
aceasta (N), ce a născut astăzi, şi o ridică din patul, în care
zace; pentru că, după cuvântul Profetului David, întru
fărădelegi suntem zămisliţi, şi întinaţi toţi înaintea Ta.
Păzeşte-o pre ea, şi pre pruncul ce l-a născut. Acoperă-o pre
ea sub acoperământul aripilor Tale, din ziua de astăzi până
la sfârşitul ei cel din urmă. Cu rugăciunile Preacuratei
Născătoare de Dumnezeu, şi ale tuturor Sfinţilor Tăi; că
binecuvântat eşti vecii vecilor, Amin.
Domnului să ne rugăm
S tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce Te-ai născut
din Preacurata, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea
şi pururea Fecioara Maria şi ca un prunc în iesle Te-ai pus, şi
ca un nou născut Te-ai arătat; Însuţi şi pre roaba Ta aceasta,
ce a născut astăzi pre acest prunc, miluieşte-o, şi-i iartă ei
păcatele cele de voie şi cele fără de voie, şi o păzeşte pre ea
de toată tirania diavolului, şi pre pruncul, ce s-a născut
dintr-însa, fereşte-l de toată fermecătura, de toată răutatea,
de tot viforul protivnicului, de duhurile viclene, cele din zi şi
cele din noapte. Păzeşte-o pre aceasta sub mâna Ta cea
puternică, şi-i dă ei în curând sculare şi de întinăciune o
curăţeşte, şi-i vindecă durerile, dăruindu-i sănătate, bună
virtute sufletului şi trupului, şi o acoperă cu Îngeri luminaţi
şi strălucitori şi o apără de toată asuprirea duhurilor celor
_______________________________BOTEZUL_____________________________ 9
nevăzute. Aşa Doamne, de neputinţă şi de slăbiciune, de
râvnire şi de pizmă şi de deochi apără-o pre ea şi pre
pruncul aceasta după mare mila Ta; curăţeşte-o de
întinăciunea trupească, şi o scapă de tot felul de dureri ale
pântecelui, ce vin asupra ei şi o scoală prin grabnica Ta milă
spre îndreptarea smeritului ei trup; iar pre pruncul, care s-a
născut dintr-însa, învredniceşte-l să se închine acestei
biserici pământeşti care o ai pregătit, ca să se preamărească
numele Tău Cel Sfânt. Că Ţie se cuvine toată mărirea,
cinstea şi închinăciunea, împreună şi Tatălui şi Duhului Tău
cel Sfânt, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Domnului să ne rugăm
D oamne Dumnezeul nostru, Carele ai binevoit a Te pogorî
din cer şi a Te naşte din Sfânta de Dumnezeu Născătoarea şi
pururea Fecioara Maria, pentru mântuirea noastră a
păcătoşilor; Tu Cela ce ştii neputinţa firii omeneşti, iartă pre
roaba Ta aceasta (N), care a născut astăzi, după mulţimea
îndurărilor Tale; că Tu ai zis Doamne: Creşteţi şi vă înmulţiţi,
umpleţi pământul, şi-l stăpâniţi pre dânsul. Pentru aceasta şi
noi robii Tăi ne rugăm, şi îndrăznind la iubirea de oameni
cea îndurătoare, cu frică chemăm numele cel Sfânt al
Împărăţiei Tale; caută din cer şi vezi neputinţa noastră a
osândiţilor, şi iartă pre roaba Ta aceasta (N), şi toată casa, în
care s-a născut pruncul aceasta; iartă şi pre cei ce s-au atins
de dânsa, şi pre toţi, care se află aici, ca un Dumnezeu bun
şi de oameni Iubitor; că singur ai putere a ierta păcatele; cu
rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale
tuturor Sfinţilor Tăi, Amin.
Apoi rugăciunea moaşei care ridică pruncul

Domnului să ne rugăm
D oamne Iisuse Hristoase, care Te-ai născut din Tatăl mai
înainte de veci fără mamă, şi în zilele cele de apoi trimis ai
fost de la Tatăl, născându-Te pre pământ din Maica, cea
neispitită de nuntă; Cela ce ai primit daruri de la filozofi, şi
cântare de mărire de la păstori, cântări de la Îngeri, înfăşare
cu scutece de la moaşă, şi punerea în ieslea dobitoacelor;
viind cu luminarea Ta, binecuvintează pre roaba Ta aceasta
(N), care a apucat pruncul, şi o curăţeşte pre ea, ceea ce vine
la Biserica Ta, spre curăţire. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, şi
10__________________________MOLITFELNIC____________________________
Ţie mărire înălţăm împreună şi Părintelui Tău celui fără de
început, şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului
Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune pentru celelalte femei, ce stau întru ajutor

Domnului să ne rugăm
D oamne Dumnezeul nostru, Carele despre vietăţile cele
din vasul cel ca o masă de pânză, lui Petru Apostolul şi
căpitenia ai zis: cele ce Dumnezeu a curăţit, tu nu le spurca.
Şi toate cele spurcate şi necurate, ca şi curate să se aibă ai
poruncit; Însuţi binecuvintează şi sfinţeşte pre aceste roabe
ale Tale, care au ajutat naşterii roabei Tale (N), şi le
învredniceşte pre dânsele a intra neîntinate în Sfântă
Biserica Ta, şi a lua dumnezeieştile şi curatele şi de viaţă
făcătoarele Taine şi a se învrednici de cereasca Ta
împărăţie. Şi Ţie mărire să înălţăm Tatălui, şi Fiului şi
Sfântului Duh, acum şi pururea şi vecii vecilor, Amin.
După aceea Preotul face obişnuitul apolis, zicând:

M ărire Ţie Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră mărire Ţie.


Mărire…, Şi acum…, Doamne miluieşte (de trei ori); Doamne
binecuvintează.

C ela ce în peşteră S-a născut şi în iesle S-a culcat pentru a


noastră mântuire, Hristos Adevăratul Dumnezeul nostru,
pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor
Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pre noi, ca un
bun şi de oameni iubitor.
Şi stropeşte Preotul casa în chipul crucii, însemnând şi pre
prunc, la frunte pentru minte, la gură pentru cuvânt şi suflare, iar
la inimă pentru putere, întru care avem noi vieţuirea, zicând:
Mâinile Domnului te-au făcut şi te-au zidit. Aceasta se face, ca să
se păzească pruncul până va primi şi Sfântul Botez.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
11
RUGĂCIUNEA LA ÎNSEMNAREA PRUNCULUI
când i se şi pune numele a opta zi, după, naşterea lui
Se cade a şti, că a opta zi după naştere, se aduce de moaşă
pruncul la Biserică, şi stă înaintea uşilor Bisericii, iar Preotul face
început zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte
Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, şi după Tatăl nostru…, Că a
Ta este Împărăţia...
Apoi Troparul zilei sau al Sfântului al căruia este hramul şi
Preotul însemnează fruntea, gura, şi pieptul pruncului,
binecuvântându-l cu mâna, apoi zice rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm
D oamne Dumnezeul nostru, Ţie ne rugăm şi pre Tine Te
chemăm; să se însemneze lumina feţei Tale peste robul Tău
aceasta (aici îi pune numele) şi să se însemneze crucea
Unuia-Născut Fiului Tău, în inima şi în cugetele lui, ca să
fugă de deşertăciunea lumii şi de toată vicleana amăgire a
vrăjmaşului, şi să urmeze poruncilor Tale; şi dă, Doamne, ca
numele Tău cel Sfânt, să rămână netăgăduit într-însul când
se va uni în timpul cuvenit cu Biserica Ta, cea Sfântă,
făcându-se desăvârşit prin înfricoşatele Taine ale Hristosului
Tău; ca după poruncile Tale vieţuind şi păzind pecetea
nestricată, să câştige fericirea celor aleşi întru Împărăţia Ta;
cu harul şi cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău,
cu care binecuvântat eşti, cu Preasfântul şi bunul, şi de-
viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,
Amin.
Apoi luând Preotul pruncul în mâini, stă înaintea uşilor Bisericii
sau înaintea icoanei Maicii Domnului şi face chipul Crucii, zicând:

Troparul, glasul I-iu


B ucură-te cea plină de har, Născătoare de Dumnezeu,
Fecioară, că din Tine a răsărit Soarele dreptăţii Hristos,
Dumnezeul nostru, luminând pre cei din întuneric.
Veseleşte-te şi tu bătrânule drepte, cela ce ai primit în braţe
pre Mântuitorul sufletelor noastre, Cela ce ne-a dăruit nouă
şi învierea.
Condac, glasul I-iu
C ela ce ai sfinţit pântecele Fecioarei cu naşterea Ta, şi ai
binecuvântat mâinile lui Simeon, precum se cădea,
12__________________________MOLITFELNIC____________________________
întâmpinând şi acum mântuieşte-ne pre noi, Hristoase
Dumnezeule, împacă lumea în războaie, şi întăreşte pre
poporul nostru, pre care L-ai iubit, Unule Iubitorule de
oameni.
Apoi se face ştiutul apolis.
Cade-se a şti, că, de se va întâmpla, ca pruncul născut să fie
slab, aşa că nu suge, ci trage de moarte, nu trebuie a aştepta, cum
zic unii a şasea sau a opta zi, spre a-l boteza, ci în ora în care s-a
născut, spălându-l, îndată să-l şi boteze, spre a nu muri
neluminat; căci dacă femeile îngreuiate de cinci luni, de se va
întâmpla din vreo lovitură să-l piardă, cad după legi şi canoane
sub osânda de ucidere, cu cât mai vârtos trebuie a se păzi de
crimă, ca cel născut să nu moară nebotezat.

RUGĂCIUNEA CÂND FEMEIA PIERDE PRUNCUL


Preotul face început zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…,
Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este Împărăţia…

Apoi Troparul zilei şi această rugăciune:

Domnului să ne rugăm
S tăpâne, Doamne Dumnezeul nostru, care Te-ai născut
din Sfânta de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara
Maria, şi în iesle, ca un prunc, Te-ai pus; Însuţi pre roaba Ta
aceasta (N), care prin păcate astăzi a căzut în ucidere, cu
voie sau fără de voie, şi a lepădat pre cel zămislit într-însa,
miluieşte-o după mare mila Ta, şi iartă ei păcatele cele de
voie, şi cele fără de voie; şi o fereşte de toate uneltirile
diavolului, şi curăţeşte-i întinăciunea, vindecă-i durerile,
sănătate, şi bună virtute trupului şi sufletului dăruieşte-i,
Iubitorule de oameni, şi cu Înger luminat păzeşte-o de toată
năvălirea nevăzuţilor demoni; aşa Doamne, scapă-o de
neputinţă şi de slăbiciune, şi o curăţeşte de toată
spurcăciunea trupului, şi de tot felul de dureri ale
pântecelui, ce vin asupra ei; şi prin mila Ta cea multă,
scoală-o pre ea, întărindu-i umilitul ei trup, şi o ridică din
patul, în care zace; că în păcate şi în nelegiuiri ne-am
_______________________________BOTEZUL_____________________________
13
născut, şi toţi suntem necuraţi înaintea Ta Doamne, şi cu
frică strigăm şi grăim : caută din cer şi vezi neputinţa
noastră a celor osândiţi, şi iartă pre roaba Ta aceasta (N),
care a căzut în păcate de ucidere, cu voie sau fără de voie şi
a lepădat pre cel zămislit într-însa, şi pre toţi câţi s-au aflat
şi s-au atins de dânsa iartă-i după mare mila Ta, şi ca un
Dumnezeu bun şi de oameni iubitor, miluieşte-i şi-i iartă; că
Tu singur ai putere a ierta păcatele şi fărădelegile, pentru
rugăciunile Preacuratei Tale Maici şi ale tuturor Sfinţilor.
C ă Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,
împreună cu Părintele, şi cu Preasfântul Tău Duh, acum şi
pururea, şi în vecilor, Amin.
Apoi apolisul obişnuit.

CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI


şi ale SFINŢILOR PĂRINŢI, pentru SFÂNTUL BOTEZ
Canonul 47 al Sfinţilor Apostoli zice:
O ricare Episcop sau Preot va boteza a doua oară pre cela
ce are botez adevărat, sau nu va boteza pre cel botezat de
eretici, care nu botează în numele Sfintei Treimi, să se
caterisească (să i se ia darul), ca unul ce-şi bate joc de
Crucea şi de moartea Domnului, nefăcând deosebire între
Preoţi şi popii mincinoşi.
Asemenea porunceşte şi Canonul 48 al Sinodului de la
Cartagina:
C anonul 49 al Sfinţilor Apostoli, porunceşte a boteza în
Tatăl, şi în Fiul, şi în Sfântul Duh, după cuvântul Domnului,
iară nu în trei fără început, sau în trei Fii sau în trei
Mângâietori; că unul este fără început, Tatăl, pentru că n-are
începătură; şi unul este Fiul, pentru naşterea cea negrăită; şi
unul mângâietorul, Duhul Sfânt, pentru purcederea din Cel
nenăscut. Iară cei ce nu fac aşa, fie Episcopi, fie preoţi, să se
caterisească.
Iar Canonul 50 al Sfinţilor Apostoli zice:
14__________________________MOLITFELNIC____________________________
E piscopul sau Preotul, carele nu va face trei afundări ale
tainei într-un botez, rostind la fiecare afundare câte un
nume al Sfintei Treimi, ci va afunda pruncul numai odată
spre închipuirea morţii Domnului, cum făceau ereticii
eunomieni, să se caterisească. Că Domnul n-a zis, să
botezaţi în moartea Mea, ci mergând învăţaţi toate
neamurile, botezându-i pre ei în numele Tatălui şi al Fiului şi
al Sfântului Duh.
Canonul al 7-lea al Sinodului al II-lea ecumenic:
L egiuieşte cum trebuie a primi la ortodoxie pre cei ce se
întorc dintre eretici. Aşa împărţindu-i în două, a rânduit pre
unii numai a-i unge cu Sfântul Mir, iară pre alţii a-i boteza
din nou. Deci: arianii, macedonianii, savatianii, novaţianii,
ce se zic şi cathari, aristerii, tetradiţii şi apolinariştii, ca unii
ce se botează asemenea cu noi, nu se cade a fi rebotezaţi, ci
după lepădarea (anatematizarea) în scris de erezia lor, se
porunceşte a-i unge cu Mir Sfânt la frunte, la ochi, la nări, la
gură şi la urechi, şi însemnându-i, trebuie a zice: Pecetea
darului Sfântului Duh, Amin. Iar eunomienii, ce se botează
cu o singură afundare, montaniştii, zişi şi frigi, şi savelianii,
ce învaţă că Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt o singură
persoană, precum şi cei asemenea acestora, venind la
Biserica Ortodoxă, trebuie a fi botezaţi din nou, ca nişte
adevăraţi păgâni; căci, sau de loc nu s-au botezat, sau s-au
botezat, însă nu după regulile Bisericii Ortodoxe. Şi Părinţii
Bisericeşti îi consideră, ca pre nişte neluminaţi în credinţa
creştină. De aceia în ziua întâia îi primim între creştini, a
doua zi îi facem catehumeni, adică îi învăţăm legea, a treia
zi îi punem să jure, adică să se lepede de eresurile lor, şi
după ce le suflăm de trei ori în faţă şi în urechi, atunci îi
învăţăm articolele credinţei, şi-i punem să umble mult timp
la Biserică spre a asculta Sfânta Scriptură; şi numai aşa,
convingându-ne de credinţa lor, îi botezăm.
Canonul 48 al Sinodului din Laodiceea zice:
Se cuvine, ca cei botezaţi să se ungă şi cu cereasca
Ungere (Sfântul mir); că aceasta fiind Sfinţit prin rugăciuni şi
chemarea Sfântului Duh, sfinţeşte şi pre cei ce se ung cu el,
şi-i face părtaşi cereştii Împărăţii a lui Hristos, dacă nu-l vor
şterge de la dânşii prin viaţă pângărită şi fapte rele.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
15
Canonul 6 al Sinodului din Neocezareea zice:
F emeile îngrecate, de vor vrea a se boteza, să nu fie
oprite de la botez, dar să se boteze în urmă şi pruncul, ce se
va naşte dintr-însele; căci pruncul nu comunică din botezul
maicii sale, ca unul, ce mai înainte de naştere încă n-a
primit voinţa binelui şi a răului, şi nici se poate şti ce
dispoziţie ar avea. De aceea trebuie a-l lumina prin botez.
Canonul 6 al lui Timotei Alexandrinul zice:
F emeia catehumenă (încă nebotezată) de se va întâmpla
să aibă la lună în ziua, în care voieşte a se boteza, să nu se
boteze ci să se amâne pre altă zi.
Canonul 1 tot al aceluiaşi zice:
P runcul sau bărbatul catehumen încă de va merge fără
viclenie, când se face Liturghie, şi se va cumineca cu
dumnezeieştile daruri, fără să ştie Preotul, că este
catehumen, unul ca aceasta îndată să se boteze; că de
Domnul s-a chemat.
Canonul 4 al Sfântului Chiril zice:
U niidintre catehumeni, deşi sunt îndepărtaţi şi amânaţi,
suferind pedeapsă pentru păcate, de se va întâmpla să fie
aproape de moarte, să se boteze, ca nu, ieşind din cele
lumeşti, să fie neîmpărtăşiţi cu harul luminării.
Canonul 2 al lui Timotei Alexandrinul zice:
O mul catehumen încă, de se îndrăceşte, până nu se va
curăţi de diavolul cel necurat, să nu fie botezat; că nu este
cuviincios, ca cela ce s-a dat pre sine spre locuire diavolului,
prin aplecarea la fapte rele, să primească în sine lumina
Sfântului Duh, mai înainte de ar fi scăpat deplin de spiritul
cel rău şi întunecat. Iar de i-ar sosi moartea, atunci trebuie
a-l boteza, spre a nu ieşi din viaţă lipsit şi neîmpărtăşit de
harul dumnezeiesc.
Canonul 4 al aceluiaşi zice:
D acă catehumenul nu s-ar supăra de demon, ci din cauză
de boală rea şi ar ieşi din minţi şi din fire, cât nici să poată
grăi, deoarece de bună voie făcându-se catehumen a arătat
dorinţă a îmbrăţişa credinţa, fără nici o îndoire, să se
boteze.
16__________________________MOLITFELNIC____________________________

Canonul 122 (116) al Sinodului din Cartagina zice:


H arul dat nouă prin botez, ne aduce nu numai iertarea de
păcate, ci şi putere de a nu mai păcătui, de nu, de voie prin
lenevire, ne vom deda iarăşi păcatelor. Iar pre cei ce n-ar
cugeta aşa, acest canon îi dă anatemei (vede-se şi canoanele
123-127).

RUGĂCIUNE LA FACEREA CATEHUMENULUI


SAU A CELUI CHEMAT LA BOTEZ
Cela ce voieşte a se face catehumen, de va fi bărbat, să vie la
Biserică iar de va fi prunc, să-l aducă cei ce vor a-i fi naşi, şi să
stea cu dânsul înaintea uşilor bisericii; iar Preotul, stând în uşa
bisericii, descinge de brâu sau de faşă pre cela ce are a se lumina.
Apoi după ce-l va dezbrăca de haine, îl întoarce cu faţa spre
răsărit descins, cu capul gol, desculţ, numai în cămaşă, ţinându-şi
mâinile în jos; iar de va fi prunc, cela ce are a se boteza, să-l ţină
naşa sau naşul, care trebuie să fie ortodox! După aceea Preotul
suflă de trei ori, în chipul crucii asupra lui şi-l însemnează de trei
ori la frunte, gură şi la piept, zicând la fiecare însemnare: Mâinile
Tale m-au făcut şi m-au zidit. Apoi punând mâna pre capul lui,
zice rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm
În numele Tău Doamne, Dumnezeul adevărului, şi al
Unuia-Născut Fiului Tău, şi al Sfântului Tău Duh, pun mâna
mea pre robul Tău (N), carele s-a învrednicit a scăpa către
numele Tău cel Sfânt, şi a fi scutit sub acoperământul
aripilor Tale; depărtează de la dânsul înşelăciunea cea
veche, şi-l umple pre el de credinţa, de nădejdea şi de
dragostea spre Tine, ca să cunoască, că Tu eşti unul
Dumnezeu, adevăratul Dumnezeu, şi Unul-Născut Fiul Tău,
Domnul nostru Iisus Hristos, şi Duhul Tău cel Sfânt; dă-i lui
să umble în toate poruncile Tale şi să păzească cele plăcute
Ţie; că de va face acestea omul, viu va fi într-însele; înscrie-l
în cartea vieţii Tale, şi-l împreună cu turma moştenirii Tale;
mărească-se într-însul numele Tău cel Sfânt, şi al iubitului
Tău Fiu, al Domnului nostru Iisus Hristos, şi al Duhului Tău
_______________________________BOTEZUL_____________________________
17
cel făcător de viaţă ; să fie ochii Tăi de-a pururea căutând
spre dânsul cu milă, şi urechile Tale să asculte glasul
rugăciunii lui; veseleşte-l în lucrurile mâinilor lui, şi în tot
neamul lui; ca să se mărturisească Ţie, închinându-se şi
mărind numele Tău cel mare şi preaînalt, şi să te laude
pururea în toate zilele vieţii lui. Că pre Tine Te laudă toate
puterile cereşti, şi a Ta este mărirea a Tatălui şi a Fiului, şi a
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Domnului să ne rugăm
C eartă-te pre tine, diavole, Domnul, Carele a venit în
lume, şi a petrecut între oameni, ca să surpe tirania ta, şi să
mântuiască pre oameni; Cela ce pre lemn a învins puterile
cele protivnice, soarele întunecându-se, şi pământul
clătindu-se, mormintele deschizându-se, şi trupurile Sfinţilor
sculându-se; Carele a stricat cu moartea pre moarte, şi a
surpat pre Cela ce avea puterea morţii, adică pre tine,
diavole. Jură-te cu Dumnezeu, Carele a arătat lemnul vieţii,
şi a rânduit Heruvim şi armă de foc, ce se învârtea de-l
păzea. Cutremură-te şi pleacă; că cu Acela te conjur, Carele
a umblat, ca pre uscat pre luciul mării, şi a certat furia
vânturilor; de a Căruia privire seacă adâncurile, iar
ameninţarea Lui topeşte munţii. Acela şi acum îţi
porunceşte prin noi: Înfricoşează-te, ieşi şi te depărtează de
la făptura aceasta, şi să nu te întorci, nici să te ascunzi într-
însa, să nu o întâlneşti, nici să lucrezi asupră-i, nici noaptea
sau ziua, nici în vre-o oră, ori în amiază-zi; ci pleacă în
tartarul tău, până în ziua cea mare, gătită pentru judecată.
Spăimântează-te de Dumnezeu Cela ce şade pre Heruvimi, şi
priveşte peste adâncuri, de Carele tremură Îngerii,
arhanghelii, scaunele, domniile, începătoriile, stăpâniile,
puterile, Heruvimii, cei cu ochi mulţi şi serafimii, cei cu câte
şase aripi; de Carele se cutremură cerul şi pământul, marea
şi toate câte sunt într-însele. Ieşi şi te depărtează de la acest
însemnat de curând ales ostaş al lui Hristos, Dumnezeul
nostru; că cu Acela te conjur, Carele umblă pre aripile
vânturilor, şi face pre Îngerii Săi duhuri şi pre servitorii Săi
pară de foc. Ieşi şi te depărtează de la făptura aceasta, cu
toată puterea ta şi cu toţi Îngerii tăi. Că s-a preamărit
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
18__________________________MOLITFELNIC____________________________
Domnului să ne rugăm
D umnezeul cel Sfânt, cel înfricoşat şi prea mărit, Cela ce
este în toate lucrurile şi în puterea Sa neajuns şi neurmat,
Carele mai înainte ţi-a rânduit ţie diavole pedeapsa muncii
de veci, acum prin noi servii Lui porunceşte ţie, şi la
întreagă puterea cea conlucrătoare cu tine, să te depărtezi
de la noul însemnat cu numele Domnului nostru Iisus
Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru. Conjuru-te dar a tot
viclene, şi necurate, spurcate şi urâte, duhule străine, cu
puterea lui Iisus Hristos, Carele are toată puterea în cer şi
pre pământ, Cela ce a zis demonului celui mut şi surd: ieşi
din om şi de acum să nu mai intri într-însul. Du-te, cunoaşte-
ţi puterea ta cea deşartă, care nici peste porci n-a avut vre-o
tărie. Adu-ţi aminte de Cela ce ţi-a poruncit după cererea ta
să intri în turma porcilor. Cutremură-te de Dumnezeu, cu a
Căruia poruncă pământul pre ape s-a întărit; de Cela ce a
zidit cerul şi a pus munţilor hotar şi văilor măsură, de Cela
ce a pus nisipul hotar mării şi în apă mare cărare tare; de
Cela ce se atinge de munţi şi fumegă; de Cela ce se îmbracă
cu lumina ca şi cu o haină; de Cela ce a întins cerul, ca o
piele, de Cela ce a acoperit cu ape cele mai de deasupra ale
lui; de Cela ce a întemeiat pământul pre tăria lui, şi nu se va
clăti în veacul veacului; de Cela ce cheamă apa mării şi o re-
varsă peste faţa a tot pământul; ieşi şi te depărtează de la
acesta, ce se găteşte către Sfânta Luminare, te jur cu patima
cea mântuitoare, a Domnului nostru Iisus Hristos, şi cu
nepreţuitul Lui Trup şi Sânge, şi cu venirea Lui cea
înfricoşată; că va veni şi nu va întârzia, să judece tot
pământul, şi pre tine şi pre toată puterea cea conlucrătoare
cu tine, spre a te munci în gheena focului, aruncându-te în
întunericul cel mai din afară, unde viermele nu doarme, şi
focul nu se stinge. Că puterea este a lui Hristos Dumnezeul
nostru, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea
şi în vecii vecilor, Amin.
Domnului să ne rugăm
D oamne Savaot, Dumnezeul lui Israel, Cela ce vindeci
toată neputinţa şi toată boala, caută spre robul Tău aceasta
(N), cearcă-l şi-l cercetează, şi alungă de la dânsul toate
lucrările diavolului. Ceartă duhurile cele necurate şi le
depărtează, şi curăţeşte făptura mâinilor Tale, şi lucrând cu
_______________________________BOTEZUL_____________________________
19
grabnică lucrarea Ta, striveşte pre satana în curând sub
picioarele lui, şi-i dă biruinţă asupra lui şi asupra duhurilor
lui celor necurate; ca dobândind de la Tine milă, să se
învrednicească Tainelor Tale celor nemuritoare şi cereşti, şi
Ţie mărire să înalţe Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum
şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Domnului să ne rugăm
C ela ce eşti Stăpân Doamne, Carele ai făcut pre om după
chipul şi asemănarea Ta, şi i-ai dat lui puterea vieţii de veci,
şi nu l-ai trecut cu vederea după ce a căzut în păcat, ci ai
iconomisit prin înomenirea Hristosului Tău mântuire lumii;
Însuţi şi pre făptura Ta aceasta, ce o ai răscumpărat din
robia vrăjmaşului, primeşte-o întru Împărăţia Ta cea
cerească, deschide-i ochii minţii, ca să strălucească în el
lumina Evangheliei Tale. Însoţeşte-i viaţa lui de Înger
luminat, care să-l scape de toată bântuirea protivnicului, de
întâmpinarea vicleanului, de demonul cel de amiază-zi şi de
năluciri rele.
Şi suflă Preotul de trei ori asupra lui, în chipul Crucii şi-l
însemnează de trei ori la frunte, la gură, şi la piept, zicând:

G oneşte de la dânsul pre tot vicleanul şi necuratul duh, ce


se ascunde şi se încuibează în inima lui: (aceasta se zice de
trei ori) duhul înşelăciunii, duhul vicleniei, duhul slujirii
idoleşti şi a toată lăcomia, duhul minciunii şi a toată
necurăţenia, ce se lucrează după învăţătura diavolului, şi-l fă
pre dânsul oaie cuvântătoare a turmei celei sfinte a
Hristosului Tău, membru cinstit Bisericii Tale, fiu şi
moştenitor al Împărăţiei Tale; ca, după poruncile Tale
vieţuind, păzind pecetea nestricată şi păstrând veştmântul
neîntinat, să dobândească fericirea Sfinţilor întru Împărăţia
Ta.
C u harul şi cu îndurarea şi cu iubirea de oameni a Unuia-
Născut Fiului Tău, cu Carele împreună eşti binecuvântat cu
Preasfântul şi Bunul şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi, cela ce are a se boteza fiind descins şi desculţ, Preotul îl
întoarce spre apus, şi de este om în vârstă, îşi ridică mâinile în
sus, iară Preotul îl întreabă de trei ori;
20__________________________MOLITFELNIC____________________________
Întrebare: Te
lepezi de satana? Şi de toate lucrurile lui? Şi
de toţi îngerii lui? Şi de toată închinarea lui? Şi de toată
servirea lui?
Şi răspunde catehumenul la fiecare întrebare, mă lepăd; Iar de
va fi prunc, sau de altă limbă, atunci în locul lui răspunde naşul
zicând:
Răspuns: M ă lepăd (de trei ori).
Apoi iarăşi întreabă Preotul pre catehumen: T e-ai lepădat de
satana?
Iar catehumenul, sau naşul zice: M -am lepădat.
Şi după ce-l va fi întrebat de trei ori, îi zice Preotul să zică: şi
suflă şi-l scuipă pre el.
Şi făcându-se acestea, îl întoarce Preotul spre răsărit ţinându-şi
catehumenul mâinile în jos. Iar Preotul îi zice de trei ori:
T e împreunezi cu Hristos?
Catehumenul sau naşul răspunde: Mă împreunez, (de trei
ori).
Apoi iarăşi Preotul îi zice: T e-ai împreunat cu Hristos?
Şi răspunde: M -am împreunat.
Şi Preotul zice: Ş i crezi lui?
Şi răspunde: C red Lui, ca Împăratului şi Dumnezeu.

Şi îndată să zică:
C red într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul
cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi
într-unul Domnul, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-
Născut, Carele din Tatăl, S-a născut mai înainte de toţi vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu
adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin
Carele toate s-au făcut. Carele pentru noi oamenii şi pentru
a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri, şi S-a întrupat de
la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a
răstignit pentru noi sub Ponţiu Pilat şi a pătimit, şi s-a
înmormântat. Şi a înviat a treia zi după scripturi. Şi S-a suit
la ceruri, şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vie cu
mărire, să judece viii şi morţii, a Căruia, Împărăţie nu va
avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de-viaţă-făcătorul,
Carele din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu
Fiul este închinat şi mărit Carele a grăit prin Profeţi. Întru
_______________________________BOTEZUL_____________________________
21
una, Sfântă, sobornicească şi Apostolească Biserică.
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor. Aştept
învierea morţilor şi viaţa veacului, ce va să fie, Amin.
După sfârşirea Simbolului, Preotul întreabă de trei ori:
T e-ai împreunat cu Hristos?
Şi răspunzând la fiecare catehumenul, ori naşul: M -am
împreunat.
Deci întrebându-se de trei ori şi zicându-se Simbolul Credinţei
(de trei ori);
Preotul iarăşi întreabă de trei ori: T e-ai împreunat cu
Hristos?
Şi răspunde: M -am împreunat
Apoi Preotul zice: Ş i te închini lui?
Şi se închină zicând:
Î nchinu-mă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii Celei
de o fiinţă şi nedespărţită.
Apoi Preotul zice:
B inecuvântat este Dumnezeu, Carele voieşte, ca toţi
oamenii să se mântuiască, şi la cunoştinţa adevărului să
vină acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi rugăciunea:

Domnului să ne rugăm
S tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, cheamă pre robul
Tău (N) către luminarea Ta cea Sfântă, şi-l învredniceşte pre
dânsul acestui dar mare al Sfântului Tău Botez; dezbracă-l
pre el de învechitură, şi-l reînnoieşte în viaţa cea veşnică şi-l
umple de puterea Sfântului Duh, spre împreunarea
Hristosului Tău; ca să nu mai fie de acum fiu trupului, ci fiu
al Împărăţiei Tale. Cu bunăvoinţa şi cu harul Unuia-Născut
Fiul Tău, cu Carele binecuvântat eşti, cu Preasfântul, Bunul,
şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
22__________________________MOLITFELNIC____________________________
RÂNDUIALA SFÂNTULUI BOTEZ
Intrând Preotul în Biserică, se îmbracă în veşminte albe, îşi
pune mânecuţele; şi aprinzând lumânările şi trei la colimvitră, ia
cădelniţa şi vine la colimvitră tămâind împrejur; apoi dând
cădelniţa, se închină.

Diaconul zice: Binecuvintează stăpâne


Iară Preotul făcând semnul sfintei cruci cu Sfânta Evanghelie
deasupra colimvitrei zice cu glasul sonor:

B inecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a


Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Corul: Amin
Diaconul: Cu pace Domnului să ne rugăm
Corul: Doamne miluieşte

P entru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor


noastre, Domnului să ne rugăm.
P entru pacea a toată lumea, şi pentru bunăstarea
sfintelor lui Dumnezeu biserici, şi pentru unirea tuturor,
Domnului să ne rugăm.
P entru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce intră într-
însa cu credinţă, cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu,
Domnului să ne rugăm.
P entru Arhiepiscopul nostru (N), şi pentru cinstita preoţie,
şi în Hristos Diaconie, şi pentru tot clerul şi poporul,
Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se sfinţească apa aceasta, cu puterea, cu
lucrarea şi cu venirea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să trimită ei darul izbăvirii şi binecuvântarea
Iordanului, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să vină spre apa aceasta lucrarea cea
curăţitoare a Treimii, Celei mai pre sus de fire, Domnului să
ne rugăm.
P entru ca să ne luminăm noi cu luminarea cunoştinţei şi a
bunei credinţe prin venirea Sfântului Duh, Domnului să ne
rugăm.
P entru ca să se arate apa aceasta apărătoare de toată
_______________________________BOTEZUL_____________________________
23
vătămarea vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi, Domnului să
ne rugăm.
P entru ca vrednic să fie Împărăţiei celei nestricăcioase
acesta ce se botează într-însa, Domnului să ne rugăm.
P entru acesta ce vine acum la Sfânta luminare, şi pentru
mântuirea lui, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se arate el fiu luminii, şi moştenitor
veşnicelor bunătăţi, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se facă el împreună sădit, şi părtaş morţii şi
învierii lui Hristos Dumnezeul nostru, Domnului să ne
rugăm.
P entru că să-şi păzească el haina botezului şi logodirea
Duhului neîntinată şi neprihănită, în ziua cea înfricoşată a
lui Hristos Dumnezeul nostru, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se facă lui apa aceasta baie de renaştere,
spre iertarea păcatelor, şi spre îmbrăcăminte de
nestricăciune, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să audă Domnul Dumnezeu glasul rugăciunii
noastre, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se mântuiască el şi noi de toată supărarea,
urgia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
A pără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre noi
Dumnezeule cu harul Tău.
P re Preasfânta Curata, preabinecuvântata, mărita
Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea
Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.
P re noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui
Hristos Dumnezeu să o dăm.
Şi zicând Diaconul acestea, Preotul citeşte rugăciunea aceasta
în taină

Î ndurate şi milostive Dumnezeule, Cela ce cerci inimile şi


rărunchii, şi ascunsurile oamenilor singur le ştii; că nu este
lucru nearătat înaintea Ta, ci toate sunt goale, şi descoperite
înaintea ochilor Tăi; Carele ştii ale mele, nu te scârbi de
mine, nici îţi întoarce faţa Ta de la mine, ci treci păcatele
mele în ora aceasta, Cela ce treci cu vederea păcatele
oamenilor spre pocăire, şi mă spală de necurăţia trupului şi
24__________________________MOLITFELNIC____________________________
de întinăciunea sufletului, şi mă sfinţeşte întreg, deplin, cu
puterea Ta cea nevăzută, şi cu dreapta cea duhovnicească;
ca nu vestind altora mântuire, şi dându-o cu credinţa cea
năzuitoare la nespusa Ta iubire de oameni, însumi să mă
aflu nevrednic, ca un rob păcatului; nu Stăpâne, Cela ce
singur eşti bun şi iubitor de oameni, să nu mă întorc
înfruntat şi umilit; ci trimite mie putere de sus, şi mă în-
tăreşte spre săvârşirea acestei mari şi cereşti taine; şi
formează pre Hristosul Tău în cela ce are a se renaşte prin
mine păcătosul; şi-l zideşte pre temelia Apostolilor şi a
Profeţilor Tăi, şi să nu-l surpi, ci sădeşte-l sădire a adevărului
în Sfânta sobornicească şi Apostolească Biserica Ta, şi să
nu-l smulgi; ca sporind el în buna credinţă, să se mărească
printr-însul prea Sfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Nu trebuie a se zice tare nici Amin de la sfârşitul rugăciunii.
Apoi citeşte rugăciunea aceasta cu glasul mare:

M are eşti Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale, şi nici


un cuvânt nu va ajunge spre lauda minunilor Tale! (de trei
ori): Că Tu de bună voie toate producându-le din nefiinţă în
fiinţă, cu puterea Ta ţii făptura, şi cu pronia Ta guvernezi
lumea. Că Tu din patru stihii ai întocmit făptura, cu patru
anotimpuri ai încununat ciclul anului. De Tine se cutremură
toate puterile înţelegătoare; pre Tine te laudă soarele; pre
Tine te măreşte luna; Ţie se cuceresc stelele; pre Tine te
ascultă lumina; de Tine se înfricoşează adâncurile, Ţie
servesc izvoarele; Tu ai întins cerul ca un cort; Tu ai întărit
pământul pre ape; Tu ai ţărmurit marea cu nisip; Tu spre
suflare ai revărsat aerul. Puterile Îngerilor Ţie servesc, şi
cetele Arhanghelilor Ţie se închină. Heruvimii cei cu ochi
mulţi, şi Serafimii cei cu câte şase aripi împrejur stând şi
zburând de frica măririi Tale celei neapropiate, se acoperă.
Că Tu Dumnezeu fiind nedescris, neînceput şi negrăit, venit-
ai pre pământ, chip de serv luând, întru asemănare
omenească făcându-Te; că n-ai suferit, Stăpâne, pentru
îndurările milei Tale, a vedea neamul omenesc tiranisit de
diavolul, ci ai venit şi ne-ai mântuit pre noi; mărturisim
harul, vestim mila, nu tăinuim binefacerea Ta. Naşterile firii
noastre le-ai slobozit, pântecele Fecioarei l-ai Sfinţit cu
naşterea Ta; toată făptura Te laudă pre Tine Cela ce Te-ai
_______________________________BOTEZUL_____________________________
25
arătat. Că Tu, Dumnezeul nostru, pre pământ Te-ai arătat şi
cu oamenii ai petrecut. Tu şi curgerile Iordanului le-ai
Sfinţit, din cer trimiţând Duhul Tău cel Sfânt, şi capetele
balaurilor ce se încuibaseră acolo le-ai strivit.
Aici afundând Preotul mâna în apă, face semnul crucii, zicând:

Tu Însuţi dar Iubitorule de oameni, Împărate, vino şi


acum prin venirea Sfântului Tău Duh, şi sfinţeşte apa
aceasta, (de trei ori).
Ş i-i dă ei har de răscumpărare, binecuvântarea
Iordanului; fă-o pre dânsa izvor de nestricăciune, dar de
Sfinţire, dezlegare de păcate, vindecare de boli, demonilor
pierire, de puterile protivnice neatinsă, plină de puterea
Îngerească; să fugă de la dânsa pizmaşii făpturii Tale; că am
chemat numele Tău, Doamne Cel minunat şi mărit şi
înfricoşat celor protivnici.
Şi făcând semnul crucii, suflă apa de trei ori şi se roagă zicând:

S ă se zdrobească sub semnul chipului crucii Tale toate,


puterile cele protivnice (de trei ori).
S ă se depărteze de la noi toate nălucirile cele din aer şi
nevăzute, şi să nu se ascundă în apa aceasta demon
întunecos, rugămu-ne Ţie Doamne, nici să se pogoare la cela
ce se botează duh viclean, ce aduce întunecare gândirilor şi
turburare minţii. Ci tu Stăpâne a toate, arată apa aceasta
apă de răscumpărare, apă de Sfinţire, de curăţire trupului şi
sufletului, dezlegare legăturilor, iertare păcatelor, luminare
sufletelor, baie de renaştere, înnoire duhului, har de înfiere,
îmbrăcăminte de nestricăciune, izvor de viaţă; că tu ai zis,
Doamne: spălaţi-vă şi vă curăţiţi; ştergeţi vicleniile din
sufletele voastre. Tu ne-ai dăruit nouă renaşterea cea de sus,
prin apă şi prin duh. Arată-te, Doamne, spre apa aceasta, şi
dă celui ce se botează într-însa prefacere: a se lepăda de
omul cel vechi, stricat de poftele înşelăciunii, şi a se
îmbrăca în cel nou, înnoit după chipul Creatorului său; ca
fiind împreună sădit prin botez cu asemănarea morţii Tale,
să fie părtaş şi învierii; şi păzind darul Sfântului Tău Duh, şi
crescând depozitul harului, să ia răsplata chemării celei de
sus, şi să fie numărat cu cei întâi născuţi înscrişi în ceruri,
întru Tine Dumnezeu şi Domnul nostru Iisus Hristos. Că Ţie
26__________________________MOLITFELNIC____________________________
se cuvine mărirea, puterea, cinstea şi închinăciunea,
împreună şi Părintelui Tău Celui fără început, şi
Preasfântului bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum
şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Preotul: Pace tuturor
Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Şi suflă în vasul cu untdelemn de trei ori, şi binecuvintează de


trei ori untuldelemn în vasul ţinut de Diacon, care zice: Domnului
să ne rugăm. Iar Preotul zice rugăciunea aceasta :

S tăpâne Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, Carele,


celor ce erau cu Noe în corabie, le-ai trimis porumbiţa având
în gură ramura de măslin, semnul împăcării, şi al mântuirii
din potop, şi ai preînchipuit prin acelea taina harului; şi ai
dăruit fructul măslinului spre plinirea Sfintelor Tale Taine;
Carele pre cei de sub lege prin el i-ai umplut de Duh Sfânt, şi
pre cei de sub har îi îndeplineşti; Însuţi binecuvintează şi
untul de lemnul aceasta cu puterea, cu lucrarea, cu venirea
Sfântului Tău Duh; ca să fie această ungere de
nestricăciune, armă de dreptate, reînnoire sufletului şi
trupului, izgonire a toată lucrarea diavolească, spre scăpare
de toate răutăţile celor ce se ung cu credinţă, sau vor gusta
dintr-însul spre mărirea Ta, şi Unuia-Născut Fiului Tău, şi a
Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor.
Corul: Amin

Diaconul zice: Să luăm aminte

Iar Preotul cu poporul de faţă cântă împreună de trei ori:


Aliluia; făcând trei cruci cu untul de lemn în apă. După aceea zice:

B inecuvântat este Dumnezeu Cela ce luminează şi


sfinţeşte pre tot omul ce vine în lume, acum şi pururea şi în
vecii vecilor.
Corul: Amin

Şi se aduce cela ce are a se boteza; iar Preotul ia untul de


lemn şi face chipul crucii pre frunte, pre piept şi pre spate; întâi la
frunte zicând:
_______________________________BOTEZUL_____________________________
27
S e unge robul lui Dumnezeu (N) cu untul de lemn al bucu-
riei, în numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.
Şi ungându-l la piept şi la spate, zice:
S pre vindecarea sufletului şi a trupului.
La urechi: S pre ascultarea credinţei.
La picioare: C a să umble în urmele Tale.
La mâini: M âinile Tale m-au făcut şi m-au zidit.

Şi după ce-i va unge tot corpul, îl botează Preotul ţinându-l


drept spre răsărit, şi zicând:

B otează-se robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui,


Amin, şi al Fiului, Amin, şi al Sfântului Duh, Amin.
La fiecare numire afundându-l şi scoţându-l din apă. Iar după
botez îşi spală Preotul mâinile, cântând împreună cu poporul
Psalmul 31.

F ericiţi cărora s-au iertat fărădelegile, şi cărora s-au


acoperit păcatele. Fericit bărbatul căruia nu-i va socoti
Domnul păcatul, nici este în gura lui viclenire. Că am tăcut,
îmbătrânit-au oasele mele strigând eu toată ziua. Că ziua şi
noaptea s-a îngreuiat peste mine mâna Ta, întorsu-m-am
spre chinuire, că s-a înfipt mie ghimpul. Fărădelegea mea
am cunoscut, şi păcatul meu n-am acoperit, zis-am
mărturisi-voi asupra mea fărădelegea mea Domnului, şi tu ai
iertat păgânătatea inimii mele. Pentru aceasta se va ruga Ţie
tot cuviosul, în timp potrivit, în revărsări însă de ape multe,
către dânsul nu se vor apropia. Tu eşti scăparea mea de
supărarea ce mă cuprinde bucuria mea scapă-mă de cela ce
m-a înconjurat. Înţelepţite-voi şi te voi îndrepta în calea
aceasta în care vei merge. Aţinti-voi spre Tine ochii mei. Nu
fiţi ca un cal şi ca asinul, la care nu este pricepere; cu
zăbală, şi cu frâu vei strânge fălcile celor ce nu se apropie de
Tine. Multe sunt bătăile păcătosului, iară pre cela ce
nădăjduieşte în Domnul mila îl va înconjura. Veseliţi-vă în
Domnul, şi vă bucuraţi drepţilor, şi cântaţi toţi cei drepţi cu
inima.
Acest psalm se zice de trei ori, şi îmbrăcându-l cu veşmintele
zice:
28__________________________MOLITFELNIC____________________________
Seîmbracă servul lui Dumnezeu (N) în haina dreptăţii, în
numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.
Şi se cântă Troparul glasul al 8-lea:
D ă-mi mie veşmânt luminat Cela ce te îmbraci cu lumina
ca cu o haină, mult milostive Hristoase Dumnezeul nostru.
După ce-l va îmbrăca, Preotul se roagă zicând rugăciunea
aceasta:

Domnului să ne rugăm
B inecuvântat eşti Doamne Dumnezeule Atotţiitorule,
Izvorul bunătăţilor, Soarele dreptăţii, Carele, celor din
întuneric le-ai strălucit lumina mântuirii, prin arătarea
Unuia-Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, şi ne-a
dăruit nouă nevrednicilor fericita curăţire în Sfântul Botez,
şi dumnezeiască Sfinţire în ungerea cea de viaţă făcătoare;
Carele şi acum ai binevoit a renaşte pre servul Tău acest
nou, luminat prin apă şi prin duh, şi i-ai dăruit iertarea
păcatelor celor de voie şi fără de voie; Însuţi Stăpâne
Îndurate, împăratul tuturor, dăruieşte-i lui şi pecetea darului
Sfântului şi atotputernicului şi închinatului Tău Duh, şi
cuminecarea Sfântului Trup şi a Scumpului Sânge al
Hristosului Tău. Păzeşte-l pre dânsul întru sfinţenia Ta.
Întăreşte-l în Credinţa Ortodoxă, scapă-l de cel rău şi de
toate măiestriile lui, şi păstrează sufletul lui întru frica Ta
cea mântuitoare, în curăţie şi în dreptate; ca în tot lucrul şi
cuvântul bine plăcând Ţie, să se facă fiu şi moştean cereştii
Tale Împărăţii.
C ă Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu Carele miluieşti
şi mântuieşti şi Ţie mărire înălţăm Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Şi după rugăciune unge pre cel botezat cu Sfântul Mir, făcând
chipul Crucii la frunte, la ochi, la nări, la gură, şi la amândouă
urechile, la piept la mâini, şi la picioare zicând:

P ecetea darului Sfântului Duh, Amin.


Apoi Preotul cu naşul şi cu pruncul ocolesc analogul de trei ori,
cântând:
_______________________________BOTEZUL_____________________________
29
C âţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat,
Aliluia.
Prochimen glasul al 3-lea:
Domnul este luminarea mea, şi Mântuitorul meu de cine mă voi
teme?
stih: Domnul este sprijinitorul vieţii mele, de cine mă voi
înfricoşa?

APOSTOLUL

Din cartea cea către Romani a Sfântului Apostol Pavel citire: 6;


3-11
F raţilor, câţi în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui
ne-am botezat. Ne-am înmormântat împreună cu El prin
botez întru moarte; că precum Hristos s-a sculat din morţi
prin mărirea Tatălui, aşa şi noi întru înnoirea vieţii să
umblăm. Că de suntem împreună altoiţi după asemănarea
morţii Lui apoi şi învierii Lui vom fi părtaşi. Aceasta ştiind că
omul nostru cel vechi împreună cu Dânsul s-a răstignit, ca
trupul păcatului să se strice, pentru a nu mai servi noi
păcatului. Căci Cela ce a murit, s-a îndreptat de păcat. Iară
de am murit cu Hristos, credem că vom şi învia cu dânsul.
Ştiind că Hristos, Carele s-a sculat din morţi, nu va mai muri;
că moartea pre el nu-l mai stăpâneşte. Căci Cela ce a murit
păcatului odată a murit; iar Cela ce viază, lui Dumnezeu
viază. Aşa şi voi socotiţi-vă morţi a fi păcatului, şi vii lui
Dumnezeu, întru Iisus Hristos Domnul nostru.
Preotul: Pace ţie cititorule

Corul: Şi duhului tău. Aliluia (de trei ori)

EVANGHELIA

Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire: 28; 16-20


Î n timpul acela, cei unsprezece ucenici au mers în
Galileea, în muntele unde le-a poruncit lor Iisus. Şi văzându-
L pre El s-au închinat Lui, iar unii s-au îndoit. Şi apropiindu-
se Iisus le-a grăit lor, zicând: Datu-Mi-sa toată puterea în cer
şi pre pământ. Deci mergând învăţaţi toate neamurile,
botezându-i pre ei în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al
Sfântului Duh, învăţându-i să păzească toate câte am
poruncit vouă; şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la
30__________________________MOLITFELNIC____________________________
sfârşitul veacului, Amin.
Apoi ectenia şi apolisul
Cade-se a şti că datina veche aşa a fost, şi este şi acum pre la
unele locuri: după ce citea Evanghelia îndată făcea apolis deplin,
şi ieşeau cu pruncul din Biserică; iar a opta zi după botez, iarăşi
aduceau pruncul la Biserică, şi-i citea rugăciunile spălării cum
arată: mai jos rânduiala. Acum însă pre la mai multe locuri se face
aşa: după citirea Apostolului şi a Evangheliei, nu zic ecteniile, nici
fac apolis, ci îndată zic: Domnului să ne rugăm, şi citeşte
rugăciunile de rând şi cele ale spălării de a opta zi, şi cele de
tunderea părului, nefăcând alt început. După aceia, terminând
toate, cum arată mai jos învăţătura pentru aceste rugăciuni, zice
ecteniile şi face apolis deplin. Voi însă veţi face cum veţi crede că
este mai bine, şi cum vă este datina locului.

RUGĂCIUNILE SPĂLĂRII
În a opta zi iar aduc pruncul la Biserică spre a-l spăla şi Preotul
îl desfaşă, zicând rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm
C ela ce ai dăruit robului Tău răscumpărare de păcate prin
Sfântul Botez, şi i-ai dat lui viaţa renaşterii; Însuţi, Stăpâne
Doamne, binevoieşte să strălucească pururea în inima lui
lumina feţei Tale; păstrează pavăza credinţei nevătămată de
duşmani, păzeşte în el neîntinată şi nespurcată haina
nestricăciunii, cu care s-a îmbrăcat; păstrând într-însul, cu
harul Tău, nestricată pecetea cea duhovnicească, şi fii
milostiv acestuia şi nouă după mulţimea îndurărilor Tale. Că
s-a binecuvântat şi s-a preamărit prea cinstitul şi de mare
cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh
acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Domnului să ne rugăm
S tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Carele prin baie dai
celor botezaţi strălucire cerească; Cela ce ai renăscut pre
robul Tău acest nou luminat prin apă şi prin duh, şi i-ai
dăruit lui iertarea păcatelor celor de voie şi celor fără de
voie; pune peste dânsul mâna Ta cea puternică, şi-l păzeşte
_______________________________BOTEZUL_____________________________
31
pre el cu puterea bunătăţii Tale, apară-i arvuna nefurată, şi-l
învredniceşte pre el de viaţa cea veşnică, şi spre bună
plăcerea Ta. Că tu eşti Sfinţirea noastră, şi Ţie mărire
înălţăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor, Amin.
Preotul: Pace tuturor

Corul: Şi duhului tău

Diaconul: Capetele noastre Domnului să le plecăm

Corul: Ţie Doamne

iar Preotul citeşte această rugăciune în taină:


C ela ce s-a îmbrăcat întru Tine, Hristoase Dumnezeul
nostru, Ţie împreună cu noi şi-a plecat capul său, pre carele
păzeşte-l să rămână ostaş neînvins împrotiva celor ce în
deşert aduc duşmănie asupra lui şi asupra noastră; şi cu
cununa Ta cea nestricăcioasă arată-ne pre toţi învingători
până la sfârşit.
Apoi zice cu glasul:
C ă Ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui, şi Ţie mărire
înălţăm, împreună şi Părintelui Tău Celui fără de început, şi
Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum
şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi Preotul dezleagă brâul sau faşa pruncului, şi unind
capetele lor, le udă cu apă curată, şi stropeşte pruncul zicând:

Î ndreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, Sfinţitu-te-ai, spălatu-te-


ai, în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.
Apoi luând buretele udat cu apă şterge faţa, capul, pieptul şi
celelalte membre ale pruncului, zicând:

B otezatu-te-ai, luminatu-te-ai, miruitu-te-ai, Sfinţitu-te-ai,


spălatu-te-ai, în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului
Duh, Amin.
32__________________________MOLITFELNIC____________________________
RUGĂCIUNEA LA TUNDEREA PĂRULUI
Domnului să ne rugăm
S tăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Carele cu chipul
Tău ai cinstit pre om, alcătuindu-l din suflet cuvântător şi
din trup încuviinţat, ca trupul să servească sufletului celui
cuvântător, şi punându-i capul deasupra, ai aşezat într-însul
mai multe simţiri, ce nu se împiedică una pre alta, şi ai
acoperit capul cu peri, spre a nu se vătăma de schimbările
aerului, şi ai întocmit toate membrele lui spre trebuinţă, ca
prin toate să-Ţi mulţumească Ţie Meşterului celui prea bun.
Însuţi, Stăpâne, Cela ce, prin vasul cel ales al Tău, Apostolul
Pavel, ne-ai poruncit nouă, ca toate să le facem spre mărirea
Ta, pre robul Tău aceasta (N), carele a venit să facă
începătură a-şi tunde părul capului său, binecuvintează-l pre
dânsul împreună şi pre naşul lui, şi le dă lor să cugete toate
în legea Ta, şi să facă cele bine plăcute Ţie. Că milostiv şi
iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire înălţăm,
Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Preotul: Pace tuturor. Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Şi Preotul zice rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce din plinirea botezului,


prin bunătatea Ta ai Sfinţit pre cei ce cred întru Tine,
binecuvintează pre pruncul aceasta, şi să se pogoare peste
capul lui binecuvântarea Ta. Şi precum ai binecuvântat prin
profetul Samuil pre împăratul David, binecuvintează şi capul
robului Tău (N) prin mâna mea a păcătosului, luminându-l cu
Duhul Tău Cel Sfânt; ca sporind cu creşterea şi cu
cărunteţile bătrâneţilor, să-Ţi înalţe Ţie mărire, şi să vadă
cele bune ale Ierusalimului în toate zilele vieţii sale. Că Ţie
se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh acum şi pururea, şi în vecii vecilor,
Amin.
Apoi îl tunde Preotul cruciş zicând:

T unde-se robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui şi al


Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
33
Şi punând părul în colimvitră zice:

M iluieşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila Ta,


rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Î ncă ne rugăm pentru robul Tău (N) acest nou botezat,
pentru sănătatea şi mântuirea lui.
Î ncă ne rugăm pentru robul Tău (aici pomeneşte pre naş),
care au primit pre pruncul aceasta, pentru sănătatea şi
mântuirea lor.
C ă Îndurat şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie
mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi: Mărire Ţie Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră,


mărire Ţie. Mărire…, Şi acum…, Doamne miluieşte (de trei
ori). Binecuvintează, şi apolisul.

C ela ce în Iordan de la Ioan a voit a se boteza pentru


mântuirea noastră, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru,
pentru rugăciunile preacuratei maicii sale, cu puterea
cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, şi pentru ale tuturor
Sfinţilor, să ne miluiască, şi să ne mântuiască pre noi ca un
bun şi de oameni iubitor.
Şi îndată să împărtăşeşti pre cel botezat cu Sfintele Taine, căci
întâmplându-se a se săvârşi din viaţă neîmpărtăşit, greşeşti de
moarte.

RÂNDUIALA SFÂNTULUI BOTEZ PRE SCURT


Cade-se a şti, că de va fi pruncul slab, cât să fie în primejdie de
moarte, şi nu este nădejde că va trăi până se va plini toată
rânduiala botezului, cum s-a scris mai sus; la o aşa întâmplare,
Preote, lasă rânduiala cea lungă şi fă cum aici te povăţuieşte, şi
începe aşa:

B inecuvântată este Împărăţia, a Tatălui şi a Fiului şi a


Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
34__________________________MOLITFELNIC____________________________
Apoi:
Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a
Ta este Împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Domnului să ne rugăm
D oamne Dumnezeule Atotţiitorule, făcătorule a toată
făptura văzută şi nevăzută; Cela ce ai făcut cerul şi
pământul, marea şi toate cele dintr-însele; Cela ce ai adunat
apele la un loc, ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu
înfricoşat şi prea mărit numele Tău; Cela ce ai ridicat apele
mării mai presus de cer; Tu ai întemeiat pământul pre ape,
Tu ai întărit cu puterea Ta marea, Tu ai strivit capetele
balaurilor în ape, Tu înfricoşat eşti şi cine va sta Ţie
împrotivă? Caută Doamne spre făptura Ta aceasta şi spre
apa aceasta, şi dă ei dar de răscumpărare, binecuvântarea
Iordanului, fă-o pre dânsa izvor de nestricăciune, dar de
sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, demonilor
pieire, de puterile cele protivnice neatinsă, plină de puterea
Îngerească, ca să fugă de la dânsa pizmaşii făpturii Tale; că
am chemat, Doamne, numele Tău Cel minunat, şi mărit şi
înfricoşat celor protivnici.

Şi îndată toarnă untdelemn în apă; apoi botează zicând :

B otează-se robul lui Dumnezeu (N), şi celelalte.


Apoi îmbrăcându-l îl unge cu Sfântul mir, zicând :

P ecetea darului, şi celelalte.


Şi după acestea ocoleşte cu dânsul analogul cântând:

C âţi în Hristos v-aţi botezat.

Şi se face apolisul.

Cade-se a şti încă, că de, va fi pruncul slab, precum mai sus s-a
zis, şi nu se va întâmpla Preot; atunci ca să nu moară pruncul
nebotezat, oricare bărbat, iar în lipsă, însăşi moaşa sau oricare
altă femeie, luând apă, să-l boteze zicând:

B otează-se robul lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui, şi


al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
35
Iar de va trăi pruncul după acest botez, trebuie a fi adus la
Preot, ca să-i plinească şi miruirea, şi celelalte.

RUGĂCIUNEA
CE SE CITEŞTE DUPĂ PATRUZECI DE ZILE
FEMEII CE A NĂSCUT
După plinirea a 40 de zile, iarăşi se aduce pruncul la biserică,
pentru ca să se înbisericească, şi se aduce de maica sa, fiind
curăţită acum şi spălată, de faţă fiind şi naşul, ce la primit din
botez. Iar Preotul face început, zicând: Binecuvântat este
Dumnezeul nostru… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime…
Tatăl nostru… Că a Ta este Împărăţia...

Apoi Troparul zilei, sau al Sfântului, ce se va întâmpla de rând,


iar de vei vrea, zi cele de mai sus ale Întâmpinării.

După aceasta: Mărire… Şi acum…


D oamne pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor, şi ale
Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-o nouă, şi ne
miluieşte pre noi, ca un îndurat.
Iar mama plecându-şi capul împreună cu pruncul face Preotul
semnul crucii pre el; apoi atingându-se de capul lui, zice rugăciu-
nea aceasta:

Domnului să ne rugăm
D oamne Dumnezeule, Atotţiitorule, Tatăl Domnului
nostru Iisus Hristos, care cu cuvântul Tău toată firea cea
cuvântătoare şi cea necuvântătoare o ai creat, şi toate din
nefiinţă în fiinţă le-ai adus, Ţie ne rugăm, şi pre Tine te
chemăm, pre roaba Ta (N), ce o ai mântuit cu voia Ta,
curăţeşte-o de tot păcatul şi de toată spurcăciunea, ca,
venind la biserica Ta cea Sfântă, să se învrednicească fără
osândire a se împărtăşi cu Sfintele Tale Taine.
Se cade a şti că de va fi murit pruncul, se citeşte rugăciunea
numai până aici, apoi se zice ecfonisul acesta:

Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire


36__________________________MOLITFELNIC____________________________
înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor, Amin.
Iar de trăieşte pruncul, atingându-te de capul lui, citeşti şi
aceasta până la sfârşit:

Ş i pre acest prunc, născut dintr-însa, binecuvintează-l,


creşte-l, sfinţeşte-l, înţelepţeşte-l fă-l întreg la minte şi bine
priceput; că Tu l-ai produs pre aceasta, şi i-ai arătat lui
aceasta lumină simţită, ca să se învrednicească şi de lumina
cea înţelegătoare, la timpul, ce ai hotărât, şi să se numere
cu turma Ta cea Sfântă, prin Unul-Născut Fiul Tău, cu Carele
binecuvântat eşti, cu Preasfântul şi bunul şi de-viaţă-
făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Preotul: Pace tuturor. Capetele noastre Domnului să le plecăm

Rugăciunea pentru maica pruncului:

D oamne Dumnezeul nostru, Carele ai venit în lume


pentru mântuirea neamului omenesc vino şi la roaba Ta
aceasta (N), şi o învredniceşte pre ea pentru rugăciunile
cinstitei preoţii, a se adăposti în Sfânta sobornicească
Biserica Ta, şi a afla intrare în Biserica măririi Tale; şi o
învredniceşte pre dânsa a se cumineca cu cinstitul Trup, şi
Sânge al Hristosului Tău. Spală-o pre dânsa de întinăciunea
trupului, şi de necurăţia sufletului, după plinirea acestor
patruzeci de zile; ca învrednicindu-se a intra în Biserica Ta
cea Sfântă, să preamărească împreună cu noi prea Sfânt
numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Şi de va fi murit pruncul, fă aici apolisul; iar de este viu,
urmează toate pre rând, până în sfârşit.

Rugăciunea aceasta spre prunc

Domnului să ne rugăm
D oamne Dumnezeul nostru, Carele în a patruzecea zi
prunc Te-ai adus în templul legii de Maria, cea neispitită de
nuntă, Sfânta Ta Mamă, şi ai fost ţinut în braţele dreptului
Simeon; Însuţi Stăpâne Atotputernice, şi pre acest prunc, ce
s-a adus spre a se înfăţişa Ţie făcătorului tuturor,
_______________________________BOTEZUL_____________________________
37
binecuvintează-l şi spre tot lucrul bun şi bine plăcut Ţie
creşte-l, depărtând de la dânsul toată puterea protivnică cu
însemnarea crucii Tale; că tu Doamne eşti Cela ce păzeşti
pruncii, ca învrednicindu-se Sfântului Botez să dobândească
partea aleşilor Împărăţiei Tale, fiind păzit cu noi, prin darul
Sfintei, de o fiinţă şi nedespărţitei Treimi. Că Ţie se cuvine
toată mărirea, cinstea şi închinăciunea împreună cu
Părintele Tău Cel fără început, şi cu Preasfântul şi bunul şi
de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.
Preotul: Pace tuturor. Capetele voastre Domnului să le plecaţi

D umnezeule, Părinte Atotţiitorule, Carele prin profetul


Tău, marele glăsuitor Isaia ai prevestit nouă întruparea din
Fecioară a Unuia-Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru,
Carele în zilele cele de apoi cu bună voirea Ta şi cu
conlucrarea Sfântului Duh, pentru mântuirea noastră a
muritorilor, a primit cu îndurarea cea nemăsurată, a se face
prunc dintr-însa şi după cele scrise în legea Ta cea Sfântă, a
voit a se aduce în templu după plinirea zilelor curăţeniei,
fiind adevărat legiuitor, şi în braţele dreptului Simeon a
primit a fi ţinut; preînchipuirea acestei taine la profetul mai
sus zis arătat am cunoscut-o prin cărbunele din cleşte; a
căreia urmare o avem şi noi credincioşii în legea harului.
Însuţi şi acum Doamne, Cela ce păzeşti pruncii,
binecuvintează pre pruncul aceasta şi pre părinţii şi naşii
lui, şi-l învredniceşte pre dânsul la timpul cuvenit şi
renaşterii celei din apă şi din Duh; numără-l pre dânsul cu
turma Ta cea Sfântă a oilor celor cuvântătoare, care se
numesc cu numele Hristosului Tău. Că tu eşti Cela ce petreci
întru cei de sus, şi priveşti spre cei umiliţi, şi Ţie mărire
înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor, Amin.
Apoi luând Preotul pruncul, face cu dânsul semnul crucii
înaintea uşilor Bisericii, zicând:

Î mbisericească-se robul lui Dumnezeu (N) în numele


Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor, Amin.
38__________________________MOLITFELNIC____________________________
După aceea îl introduce în Biserică zicând:
I ntra-voi în casa Ta, închinamă-voi spre Biserica cea
Sfântă a Ta.
Şi venind în mijlocul Bisericii zice iarăşi aceasta:

Î mbisericească-se robul lui Dumnezeu (N)


Apoi adaugă:

Î n mijlocul Bisericii Te voi lăuda.


După aceia îl aduce înaintea uşilor altarului zicând:

Î mbisericească-se robul lui Dumnezeu (N)


Şi de va fi parte bărbătească îl introduce în Sfântul altar,şi îl
atinge de cele patru laturi ale sfintei Mese, iar de va fi parte
femeiască numai până la uşile altarului zicând :

A cum slobozeşte pre robul Tău Stăpâne, după cuvântul


Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pre care ai
gătit înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre
descoperirea neamurilor, şi mărire poporului Tău Israil.
După aceea pune pruncul dinaintea uşilor altarului, iar naşul
sau mama pruncului închinându-se de trei ori îl ia şi iese, iar
Preotul face apolisul aşa:

C ela ce a voit a se ţine în braţele dreptului Simeon,


pentru a noastră mântuire, Hristos adevăratul Dumnezeul
nostru, pentru rugăciunile Preacuratei sale maici, şi ale
tuturor Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască ca un
bun şi de oameni iubitor.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
39
ÎNVĂŢĂTURĂ
pentru Mărturisire
După Botez, care este începutul mântuirii tuturor
credincioşilor, Mărturisirea este a doua curăţire şi ca al doilea
Botez. Pentru aceea se cuvine, ca noi toţi să ne pocăim, lumeni şi
monahi, clerici, preoţi şi arhierei, şi nici unul din noi să nu ne
depărtăm de la aceasta, că toţi am greşit şi păcătuim, şi
Mântuitorul şi Judecătorul vine pentru judecare; drept care şi
Apostolul zice: Să lepădăm dar lucrurile întunericului, şi să ne
îmbrăcăm în armele luminii. Şi cum că tuturor este de trebuinţă
Mărturisirea sau Pocăinţa, un alt Apostol întăreşte zicând:
Mărturisiţi-vă unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul ca
să vă vindecaţi.
Mărturisirea sau Pocăinţa stă în aceea, ca cineva în tot timpul
să se umilească şi să se numească păcătos, şi cu inimă înfrântă şi
cu suflet umilit să alerge la mărturisire şi căinţă; căci între
oameni nimeni nu este curat de păcate.
Drept aceea se cade vouă, părinţilor duhovnici să nu vă leneviţi
în aceasta, nici să aşteptaţi ca păcătoşii de sineşi să se întoarcă la
pocăinţă; ci mai ales voi să umblaţi, căutând şi cercetând pre cel
păcătos, şi în tot chipul să-l atrageţi, scoţându-l din deprinderile
lui cele greşite şi aducându-l către Dumnezeu.
Mărturisirea nu se cuvine a se face aşa simplu şi precum s-ar
întâmpla, ci precum ne a arătat Mântuitorul, când a chemat pre
Zaheu şi pre păcătoasa: că unul cu umilinţă le-a spus toate şi a
făgăduit că-şi îndreaptă purtările sale şi a pune început de fapte
bune şi virtuoase, iar cealaltă luând un vas de mir de mult preţ, şi
stând dinapoia picioarelor Lui, că dinainte nu cuteza, cu lacrimi le
uda, şi cu părul său ştergându-le, le ungea cu mir plângând,
pentru care şi Hristos a zis ei: Iartă-se Ţie păcatele Tale; iar lui
Zaheu îl zise: Astăzi se făcu mântuire casei acesteia. Vezi dar cum
pentru călduroasa şi adevărata pocăinţă a lor, le-a dăruit şi
iertarea păcatelor şi mântuirea. Iar celor ce nu părăsesc răutăţile
lor le zice: Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fără de legea. Şi
celor ce defaimă pre Sfântul Duh, încă le zice: Nici cum nu, se va
ierta defăimarea lor. Asemenea şi cei ce nu poartă grijă, ca, după
ce păcătuiesc, să se pocăiască, nu vor fi iertaţi, după cum
mărturiseşte Evanghelistul Luca cap. 13, 5 zicând: De nu vă veţi
pocăi, toţi aşa veţi pieri; asemenea şi celor ce nu se supun lui,
Domnul le zice: Iată se lasă casa voastră pustie.
Pentru aceea se cuvine să ne pocăim cu inimă curată şi cu umi-
linţă, iar nu cum zic unii (lucru de râs), că mâncând şi bând se
deschide inima spre mărturisire, şi plini fiind de beţie se încearcă
a face cele ce sunt ale mărturisirii, lucrând în potriva acestei taine
şi în potriva celui ce zice: Luaţi aminte de voi, ca nu cumva să se
40__________________________MOLITFELNIC____________________________
îngreuieze inimile voastre cu mâncărurile şi cu beţiile şi fără veste
să vie peste voi pieirea. Şi cum oare va avea adevărata frângere
de inimă unul ca aceasta? Sau cum se va umili, şi cu ce luare
aminte va face cele ale mărturisirii? Drept aceea, luaţi aminte, ca
nici într-un chip să nu se facă aceasta, nici să primiţi astfel de
mărturisise.
Se cuvine ţie, o duhovnice, să faci mărturisirea pentru marea
datorie ce ai de a mântui sufletele şi a te îngriji de mântuirea
multora, iar nu pentru vreun câştig lumesc, care-ţi va fi de mare
daună. Asemenea, afară din canoanele Sfinţilor Părinţi să nu
îngreuiezi nici să uşurezi pre cineva, ca să nu te faci pre sine-ţi
părtaş la păcate străine; căci Mărturisirea, cum am zis, este una
din tainele cele mari ale Bisericii, şi nimeni nu se poate socoti pre
sine mai învăţat, nici mai înţelept, şi nici mai cu multă luare-
aminte spre aceasta decât Sfinţii Părinţi.
Drept aceea, nimeni să nu se înşele pre sine şi să creadă că ar
putea fi mai iertător, de cât Sfinţii Părinţi, purtându-se ca un om
fără grijă şi păcătuind dimpreună cu cei ce fără nici o sfială cad în
păcate. Şi cine oare ar putea, sau ar cuteza, a se socoti mai îndu-
rător decât Sfinţii Părinţi? Şi de unde poate avea această
autoritate? Întrucât dar pre aceştia îi defăimă şi lucrează afară de
canoane şi deciziile lor, lucrul său nu poate fi de nici un folos şi
este fără valoare, ca abătut de la norma Sfintelor canoane. Deci
toate să le faceţi după canoane şi deciziile Părinţilor, de voiţi a
moşteni în voi darul lor şi iertarea păcatelor, care o dăm noi, să
fie adevărată şi credincioasă; iar de se va face într-alt chip, atunci
iertarea sau hotărârea ce facem rămâne cu îndoială.
Motivele însă care pot îndemna pre duhovnic a ierta păcatele,
ori a face oarecare uşurări peste canoanele Sfinţilor Părinţi, sunt
acestea:
Când cineva vine către dânsul şi se arată cu căinţă călduroasă
şi plină de umilinţă pentru păcatele sale, cu adevărată mărturisire
a greşalelor sale, cu adâncă şi duioasă înfrângere a sufletului său,
cu adevărată părăsire a faptelor lui celor rele, şi cu inimă curată şi
îndepărtare de dânsele, încă şi cu nefăţarnică silinţă către faptele
cele bune, însoţite de înfrânare şi milostenie. Că acestea sunt
lucruri bune, le mărturisesc şi Sfinţii Părinţi. Deci pre unul ca
aceasta să-l primeşti şi cu dragoste să-l alinezi, şi-i poţi face încă
şi ceva uşurare din canoane spre folosul lui; iar într-alt chip nu.
Să ştii încă şi aceasta, o duhovnice, că tot scopul Bisericii este
de a îndemna şi a atrage pre toţi către Dumnezeu cu dragostea în-
văţăturii celei bune, fără a lăsa pre nimeni întristat; că Dumnezeu
caută căinţă de la noi toţi, pentru ca pre toţi să ne mântuiască şi
nimeni să nu piară. La mărturisire să iei seama, duhovnice, ca să
judeci cazul după priceperea şi înţelegerea ce are fiecare; iar nu
într-alt chip. Că de vei lua aminte, vei afla copii de 12 ani, care pot
_______________________________BOTEZUL_____________________________ 41
să aibă minte mai multă decât bărbatul de 50 ani, şi iarăşi vei afla
om de 25 ori 30 de ani, care poate să aibă minte sau pricepere
mai puţină decât un copil de 15 ani. Ia seama dar, că Dumnezeu
nu judecă după vârstă, ci după mintea şi priceperea fiecăruia din
noi, cum mai sus am zis.
Asemenea poruncim vouă, duhovnicilor, de oarece mulţi dintre
oameni, când se îmbolnăvesc, nu cheamă îndată pre duhovnic, ci
numai când ar fi aproape de moarte; încât aflându-se în cea din
urmă slăbiciune, mergând duhovnicul, pre cei mai mulţi îi află
fără grai, şi aşa rămânând nemărturisiţi pier sufleteşte şi
trupeşte. De aceea, căutaţi a avea îngrijire de aceasta, şi când se
îmbolnăveşte vreunul din poporenii voştri, să nu aşteptaţi, nici să-
l lăsaţi până la cea din urmă slăbiciune, spre a i se lega limba, ci
să vă siliţi de cu timp a-l îndrepta sufleteşte după învăţătura
sfintei noastre Biserici, întărindu-l în credinţă, şi aducându-i
aminte de nădejdea ce avem, să-l mărturisiţi, să-l îndreptaţi şi aşa
să-l împărtăşiţi cu Sfintele Taine, învăţându-l a avea în mintea sa
nădejdea vieţii de veci. Iar de nu va vrea cineva să asculte de
îndemnarea voastră, pre unul ca acela, ca pre un necredincios, la
Biserică să nu-l înmormântaţi. Asemenea, la Sfintele sărbători, în
posturi, şi mai ales în postul cel mare, după cum este ştiut, mulţi
din poporeni nu merg la Sfânta Biserică, ba unii dintr-înşii petrec
tot postul cel mare fără nici o îngrijire de mântuirea sufletului lor,
şi tocmai aproape de Paşti, când nu numai nu pot a se folosi, dar
nici au auzit măcar bine canonul ce li se dă de duhovnic, atunci
vin, şi ca nişte furi de cele Sfinte, se fac a se mărturisi şi ei,
rătăciţii, amăgindu-se cu nădejdi mincinoase, ca cum ar fi curăţiţi
de păcate, cu cutezare obraznică se apropie de cele Sfinte, şi aşa
întinaţi se cuminecă cu Sfintele Taine.
Să învăţaţi dar pre unii ca aceştia, ca în toate posturile, şi
sărbătorile, şi mai ales în Postul cel Mare, în săptămâna cea dintâi
şi peste tot postul să meargă la Biserică, precum se cuvine
creştinilor, şi să aibă grijă ca toţi să-şi mărturisească păcatele
până la săptămâna din urmă a Sfintelor patimi, curăţindu-se prin
pocăinţă, şi gătindu-se de la mic până la mare, ca din timp să-şi
plinească canonul cel dat de părintele lor duhovnicesc, şi nimeni
să nu rămână nemărturisit până la această săptămână; căci
atunci se cuvine ca toţi să fie pregătiţi, şi nu tocmai atunci să se
facă pregătirea, fiind acest lucru foarte necuviincios şi afară de
rânduiala sfintei noastre Biserici. Iar oricine nu va asculta, pre
acela să-l arătaţi bisericii, ori să-l lăsaţi cu totul neîmpărtăşit cu
Sfintele Taine, până când nu se va întoarce şi-şi va recunoaşte
păcatul său.
42__________________________MOLITFELNIC____________________________
CUVÂNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ
către Preotul ce voieşte a fi duhovnic,
cum să înveţe fără sfială pre cei ce vin la dânsul
Cela ce voieşte a lua asupra-şi sarcina cea grea a duhovniciei,
dator este a se face exemplu tuturor şi model de înfrânare, de
umilinţă şi de lucrare a tot felul de fapte bune, rugându-se lui
Dumnezeu în toată ora, ca să i se dea cuvânt de înţelegere şi
cunoştinţă, spre a putea îndrepta pre cei ce vin la dânsul. Şi
înainte de toate dator este a se îndeletnici în citirea dumnezeieştii
Scripturi, adică a legii vechi şi a celei noi. A şti pe de rost cele
zece porunci şi a le păzi cu dinadinsul. A şti asemenea Tainele şi
dogmele dreptei credinţe. A posti el întâi miercurea şi vinerea
peste tot anul, după cum poruncesc dumnezeieştile canoane,
conform faptelor bune, ce însuşi are, să poată porunci şi altora a
le face. Căci de va fi el însuşi neînvăţat, neînfrânat şi iubitor de
desfătări, cum va putea învăţa pre alţii faptele cele bune? În
adevăr, cine ar fi atât de nepriceput, în cât să asculte sfaturile
duhovnicului, văzându-l fără rânduială în ale sale? Sau, cum poate
învăţa pre alţii să nu se îmbete, fiind însuşi beţiv? Sau cum poate
fi ascultat, învăţând şi îndemnând pre alţii a face fapte bune, când
el însuşi nu s-a încercat a le face? Însuşi dumnezeiasca Scriptură
zice: că mai de crezut este ceea ce se vede decât ceea ce se aude.
Drept aceea ia aminte la tine, o duhovnice! ca să nu piară vre-o
oaie pentru neîngrijirea ta, că din mâna ta se va cere. Că iarăşi
zice Scriptura: Blestemat tot cela ce face lucrul Domnului cu
neîngrijire. Să nu te grăbeşti, ci pre rând, cum aici s-a însemnat,
câte pre unul să-i întrebi, nemirându-te de mărimea, sau mulţimea
păcatelor, ce ţi se vor spune, nici înficoşându-te, ca nu cumva să
tai îndrăzneala celui ce se mărturiseşte, şi să ascundă păcatele; ci
cu faţa blândă să-i zici, că ori în ce fel de păcate ar fi căzut,
mărturisindu-le şi părăsindu-se şi canonul plinindu-şi, Dumnezeu
îl iartă. Însă să iei aminte, ca nu iarăşi prea cu de-amănuntul
iscodind întâmplările şi lucrurile păcatelor, să le aţâţi şi în inima
ta. Asemenea şi marele Vasilie zice: Să nu te temi de om pentru
dregătoria lui, ca nu cumva să dai pre Fiul lui Dumnezeu în
mâinile celor nevrednici, nici să te ruşinezi de vreunul din cei mai
mari pre pământ. Ci chiar de ar fi împărat sau domn, de nu va fi
vrednic, să nu cutezi a-l împărtăşi cu Sfintele Taine; căci
dumnezeieştile canoane poruncesc, ca toţi cei nevrednici să nu se
împărtăşească; ba încă se socotesc ca nişte păgâni; şi de nu se vor
întoarce, amar va fi şi celor ce-i împărtăşesc pre dânşii. Păzeşte-te
dar, o duhovnice; eu am datorie să te învăţ, şi de nu vei asculta, tu
vei vedea. Acestea, şi altele ca acestea, să le iei în minte, şi mai cu
seamă să păzeşti nemişcat toate dogmele Bisericii, ca să te poţi
_______________________________BOTEZUL_____________________________ 43
mântui şi pre tine şi pre cei ce te vor asculta pre tine.
Asemenea fiecare dintre voi, Preoţilor, fără carte de duhovnicie
de la Arhiereul al cărui va fi Eparhia, să nu cutezaţi a fi duhovnici,
că unul ca acela se va pedepsi de lege ca un călcător al
dumnezeieştilor canoane. Pentru că nu se pierde numai pre sine,
ci şi câţi s-au mărturisit la dânsul sunt ca nemărturisiţi, şi câte au
legat şi au dezlegat sunt nedezlegate, după canonul 6 şi 42 al
Sinodului de la Catargina.

RÂNDUIALA MĂRTURISIRII
Se cuvine ca duhovnicul, primind pre cei ce vin a se mărturisi,
să-i cheme unul câte unul, iar nu doi sau mai mulţi, şi însuşi stând
înaintea Icoanei Domnului Hristos, îmbrăcat în toate veştmintele
preoţeşti, şi chiar de ar fi vre-o grabă, fără Epitrahil şi Felon să nu
îndrăznească a mărturisi pre nimeni.

Începutul se face aşa:


Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Sfinte Dumnezeule…, şi
după: Tatăl nostru..., Că a Ta este Împărăţia…, apoi: Doamne
miluieşte (de 12 ori), Mărire…, Şi acum..., Veniţi să ne închinăm…,
şi după Psalmul 50, Miluieşte-mă Dumnezeule..., Troparele:
Miluieşte-ne pre noi Doamne..., Doamne miluieşte-ne pre noi...,
Uşa milostivirii..., apoi citeşte celui ce se mărturiseşte această
rugăciune de iertare:

D umnezeule Mântuitorul nostru, Cela ce prin profetul Tău


Natan ai dăruit lui David, carele s-a pocăit, iertare pentru
păcatele lui, şi ai primit rugăciunea de pocăinţă a lui
Manasi; Însuţi primeşte cu ştiuta Ta iubire de oameni şi pre
robul Tău aceasta (N) carele se pocăieşte de păcatele ce a
făcut, trecându-i cu vederea toate cele făcute de dânsul;
Cela ce ierţi nedreptăţile şi treci peste nelegiuiri. Că Tu,
Doamne, ai zis: Cu voie nu voiesc moartea păcătosului, ci să
se întoarcă şi să fie viu; şi, de şaptezeci de ori câte şapte să
se ierte păcatele. Că precum măreţia Ta este neasemănată,
aşa şi mila Ta nemăsurată; căci de Te vei uita la fără de legi,
cine va putea suferi? Că Tu eşti Dumnezeul celor ce se
pocăiesc, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
44__________________________MOLITFELNIC____________________________
Altă rugăciune
D oamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu celui viu,
Păstorule şi Mielule, Carele ridici păcatul lumii, şi ai dăruit
datoria celor doi datornici şi ai dat păcătoasei iertarea
păcatelor ei; Însuţi Stăpâne, dezleagă, lasă, iartă, păcatele,
nelegiuirile, greşalele cele de voie şi cele fără de voie, cele
în cunoştinţă şi în neştiinţă, cele întru călcare de poruncă şi
neascultare făcute de robul Tău aceasta (N). Şi oricum, ca un
om purtător de trup şi vieţuitor în lume, s-a înşelat de la
diavolul, sau în cuvânt sau în faptă, sau în cunoştinţă, sau în
neştiinţă; sau cuvânt preoţesc a călcat, sau sub blestem
preoţesc a fost, sau sub a sa anatemă a căzut, sau
jurământului s-a supus; Însuţi, ca un bun şi neţiitor aminte
de rău, Stăpâne, binevoieşte a se dezlega prin cuvânt robul
Tău aceasta, iertându-i lui şi anatema şi jurământul său,
după mare mila Ta. Aşa Stăpâne, Iubitorule de oameni.
Doamne, auzi-ne pre noi cei ce ne rugăm bunătăţii Tale
pentru robul Tău acesta şi treci cu vederea ca un mult-
Milostiv toate păcatele lui fereşte-l pre dânsul de munca cea
veşnică. Că Tu Stăpâne, ai zis: Oricâte veţi lega pe pământ,
vor fi legate şi în ceruri, şi oricâte veţi dezlega pre pământ,
vor fi dezlegate şi în ceruri. Că numai Tu singur eşti fără de
păcat, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui Tău
Celui fără început, şi Preasfântului, Bunului şi de-viaţă-
făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Deci şezând duhovnicul în jeţ cu faţa veselă, închipuind iubirea
de oameni a lui Dumnezeu, zice către cela ce se mărturiseşte
acestea.
Iată, fiule, Hristos stă nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu
umilinţă. Deci nu te ruşina, nici te teme, nici să ascunzi de mine,
nimic din cele ce ai făcut; ci cu neîndoire spune-mi-le toate fără
sfială, ca să iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iată şi
Sfânta Lui Icoană dinaintea noastră este; şi eu sunt numai martor,
ca să mărturisesc înaintea lui toate câte îmi vei spune; Iar de vei
ascunde ceva de mine, îndoite păcate le vei avea; ia seama dar de
vreme ce ai venit la doctor, să nu te întorci nevindecat.
Şi aşa să-l întrebi pre el cu de-a dânsul pre rând una câte una,
aşteptând răspuns pentru fiecare întrebare, iar mai întâi de toate
să-l întrebi pentru dreapta credinţă, zicându-i aşa:

M ai întâi de toate, spune-mi crezi cu adevărat în Sfânta şi


_______________________________BOTEZUL_____________________________
45
de viaţă făcătoare Treime?
Iar cela ce se mărturiseşte răspunde:
C red întru unul Dumnezeu Tatăl, şi întru unul Fiul lui
Dumnezeu, Carele din Tatăl s-a născut, şi întru unul Sfântul
Duh, Carele de la Tatăl purcede: Treimea de o fiinţă şi
nedespărţită.
Întrebare:
C rezi, că soborniceasca şi Apostoleasca Biserică este
sădită şi crescută la Răsărit, şi de la Răsărit s-a întins peste
toată lumea, şi de atunci până acum stă neschimbată şi
neclătită, ori te îndoieşti despre vre-o poruncă, sau
învăţătură a sa?
Şi de va crede drept şi neîndoios, de va şti carte, să-i zici să
pronunţe Simbolul Credinţei până la sfârşit. Iar neştiind carte, să-l
înveţi să zică acestea:

C red întru una sfântă, sobornicească şi Apostolică


Biserică a Răsăritului, care stă de la început neclătită şi
neschimbată în toate dogmele ei.
Întrebare:
C rezi, că Sfântul Botez, ce se face prin harul Sfântului
Duh, dă iertare nu numai păcatelor celor strămoşeşti, ci
comunică celui ce se botează tărie şi putere, a numai
păcătui după aceea şi a avea nădejdea vieţii celei veşnice?
Răspuns:
C red şi mărturisesc un Sfânt Botez care se face prin harul
Sfântului şi de-viaţă-făcătorului Duh, spre spălarea păcatului
celui strămoşesc şi a celor în care noi de bunăvoie cădem
prin nepurtarea de grijă; şi cu bună nădejde aşteptăm
învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.
Întrebare:
S pune-mi, nu cumva eşti eretic, ori despărţit de Biserica
Răsăritului? Ori te-ai însoţit cu ereticii, cercetând capiştile
lor, ascultând învăţătura lor, sau citind cărţile lor?
N -ai mărturisit strâmb? N-ai călcat vre-o făgăduinţă, ce ai
jurat lui Dumnezeu, ori Scripturile cele dumnezeieşti le-ai
46__________________________MOLITFELNIC____________________________
socotit de mincinoase ?
S pune-mi, nu ţi-ai stricat fecioria ta cu păcatul
dezmierdării de sine, ori poate faci şi acum aceasta?
A u n-ai păcătuit cu femei, şi ce persoană a fost,
bisericească sau mirenească; de cele cu bărbat, sau fără
bărbat? Ori n-ai păcătuit cu femeia ta până a nu o lua?
N -ai căzut în păcat cu vre-o rudenie, şi ce fel de persoană
a fost, nu cum-va cu cumătră-ta?
N ai umblat cu femeie de altă lege, sau cu femeia ta peste
fire?
N u cumva ai ucis vre-un om, cu voie, sau fără voie?
N -ai furat ceva şi ai jurat că nu ştii? Ori altul a furat şi tu
ai ascuns furtul?
N u te-ai bătut cu cineva? Şi cum, de voie sau fără de voie?
N -ai dat pre cineva în mâinile celor mai mari cu vreun fel
de pâră dreaptă sau nedreaptă, spre folosul tău sau din
pizmă?
N -ai asuprit pre cineva, vrând să cumperi moşii,
dobitoace sau odoare?
N -ai fermecat pre cineva, n-ai vărsat ceară sau plumb?
N -ai adus vrăjitori la casa ta, ca să-ţi vrăjească, ori n-ai
vrăjit tu cuiva?
N -ai făcut sau n-ai umblat cu niscaiva farmece, spre a
strica casa cuiva?
N -ai legat nunta vreunui bărbat sau femeie?
N -ai purtat baier, ca să nu te prindă vreo răutate?
S pune-mi, n-ai defăimat pre părinţii tăi, sau pre preoţi,
sau pre monahi, sau pre vreunul dintre oameni?
N -ai cu cineva ceartă? Şi de ai, împacă-te cu acela ; că de
vei fi cu cineva certat sau în pizmă, darurile şi rugile tale şi
orice vei face către Dumnezeu sunt neprimite.
N -ai mâncat mortăciune, sau sugrumat, sau sfâşiat de
lup, sau bătut şi ucis de păsări, ori nu te-ai spurcat cu altele
ca acestea, ce sunt oprite de Sfintele canoane de a fi
mâncate?
N -ai mâncat carne sau brânză miercurea şi vinerea?
_______________________________BOTEZUL_____________________________
47
N -ai dat pre vreun om diavolului?
A i hulit sau ai defăimat sau înjurat credinţa sau legea?
Sau ai rostit ceva necucernic sau n-ai blestemat pre vreunul
dintre oameni?
N -ai grăit minciună, sau n-ai jurat strâmb?
Nu te-ai mândrit sau te-ai trufit cu mărire deşartă; ori te
îmbeţi, pierzându-ţi trupul şi sufletul?
N u cum-va ai avut cunoştinţă de daune şi furturi, şi
auzind carte de blestem, n-ai voit ale vădi, ci tăcând te-ai
făcut şi tu părtaş blestemului?
N -ai botezat sau cununat, sau măritat cu astfel de gând,
ca în urmă să păcătuieşti cu vreuna din acele persoane?
N -ai ţiitoare, ori având, acum ai lăsat-o, dar nu încetezi a
reînnoi prin scris ori dragostea cu dânsa?
N -ai făcut asuprire vreunei fete fecioare, sau nu cumva ţi-
ai lăsat femeia şi ai luat alta?
N -ai băut fără saţiu, şi îmbătându-te, n-ai bătut sau ai
făcut vărsare de sânge? ori n-ai vărsat din beţie după ce te-ai
împărtăşit?
N -ai dat cuiva sfaturi viclene asupra aproapelui tău, să-l
fure, sau să ascundă ce a furat, sau pre alţi furi să nu-i
vădească, să ucidă, sau alte rele să facă, spre dauna şi
defăimarea aproapelui său?
N -ai îndemnat pre oarecare tineri la păcate, şi la alte,
răutăţi, sau poate că şi tu singur te-ai îndemnat cu dânşii?
N u cumva ai luat bani pre datorie, şi nu ia-i înapoiat? Sau
ai luat de la alţii camătă, cât nu se cuvenea?
N -ai pârât pre cineva, şi din pâra ta i s-a întâmplat moarte
sau pagubă mai mare decât greşeala lui?
N u râzi de ologi, de orbi, de ciungi şi de tot omul sărac,
pe care Hristos îi numeşte fraţi?
Î ţi aduci aminte de părinţii, tăi, ca să-i pomeneşti la
Sfintele Liturghii, care lucru este cerut de Dumnezeu?
N -ai defăimat numele Cel Preasfânt al lui Dumnezeu, s-au
răzvrăteşti asupra lui pentru vreo nenorocire?
N u crezi visele, şi bazat pre părerea lor ai lăsat ajutorul
lui Dumnezeu şi ai alergat la farmece şi la alte lucruri
48__________________________MOLITFELNIC____________________________
drăceşti?
O are primeşti şi nu alungi îndată din inima ta cugetele
cele viclene? Căci duh este diavolul, duh este şi sufletul
omului, şi diavolul pururea umblă cercând inimi neîngrijite.
Pentru aceea se cuvine, ca noi pururea să-l gonim,
împotrivindu-l cu cugetul cel dumnezeiesc.
T e mărturiseşti de patru, sau de trei ori, sau măcar o dată
pre an?
P linitu-ţi-ai canonul, cel dat de duhovnic? Te mărturiseşti
tot la un duhovnic? Ori neguţătoreşti mărturisirea, umblând
din duhovnic în duhovnic?
N u eşti pizmuitor şi neiubitor de oameni? Nu cumva eşti
pizmuitor şi neiubitor de oameni şi nu cumva te sileşti spre
dauna şi răul lor?
N -ai adus vreodată prinoase la Biserică, având pizmă ori
ceartă cu cineva, şi n-ai spus Preotului pricina spre a te
îndrepta?
N -ai schimbat tu hotarul vreunei moşii, sau n-ai îndemnat
pre altul a schimba hotarele moşiei?
I ar de va fi cu poziţie înaltă în societate ori în dregătorii
să-l întrebi şi acestea, zicând către dânsul aşa:
S ocoteşte aceasta, fătul meu şi fiule iubit al sfintei
noastre Biserici răsăritene, că tuturor nouă, mari şi mici,
bogaţi şi săraci, este de trebuinţă mărturisirea şi pocăinţa:
că precum sufletul este mai preţios de cât trupul, aşa şi
mântuirea acestuia este de mai mare folosinţă şi câştig, cum
Însuşi Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, grăieşte
zicând: Ce va folosi omului de ar dobândi toată lumea, iar
sufletul său îşi va pierde. Se bucură dar în aceasta oră
sufletul meu, că nu am a grăi cu un om neînvăţat, ce nu ştie
Sfintele Scripturi, ci cu domnia ta, carele din copilărie în
acestea te-ai crescut şi hrănit, din care adăpându-te
duhovniceşte, ca dintr-un izvor al vieţii, cu daruri de mare
cinste te-ai împodobit. De aceea, eu, văzându-te îndestul
adăpat cu această învăţătură nădejduiesc, ca fără sfială şi
fără oprire, vei arăta fără făţărnicie în această oră
curăţitoare, ca şi către doctorul tău toate rănile tale, ce ca
un om vieţuitor în lume din întâmplare le-ai căpătat, ca aşa
să iei adevărată vindecare de la Însuşi Domnul Iisus Hristos,
_______________________________BOTEZUL_____________________________
49
Doctorul şi Mântuitorul sufletelor şi trupurilor noastre.
Şi apoi să-l întrebi de toate pre rând, aşa cum s-au scris mai
sus; şi să-l întrebi de este slujbaş sau dregător mare sau mic, şi
acestea:

S pune-mi judeci drept fără părtinire? Nu cumva iei mită la


judecată? Judeci curând, sau laşi pre cel sărac de pieire din
cauza lenevirii sau din ura ta?
N -ai asuprit pre vreun sărac cu vreun fel de asuprire, încât
i-ai luat tot ce a avut: casă, grădină, moşie şi alte odoare?
P orţi grijă şi administrezi cu bună conştiinţă dregătoria
ce ţi s-a încredinţat, nefăcând asupriri şi nedreptăţi unora şi
altora?
C ârmuieşti după cum place lui Dumnezeu casa şi averea
ta?
N u ţi-ai lăsat, s-au poate şi acum îţi laşi cinstea şi iubirea
soţiei Tale, şi te porneşti cu poftă spre servitoarele ce ai în
casă?
Î nveţi pre fii şi pre fiicele tale, sau şi pre servii tăi, să
urmeze poruncilor bisericeşti? Căci mulţi, din ai tăi
neînvăţând poruncile lui Dumnezeu, pot să piară şi tu ai să
dai seama pentru ei?
N u sileşti pre cineva să lucreze, sărbătorile, sau să
muncească mai mult de cât este cu dreptul? Plătit-ai
servitorilor şi lucrătorilor, celor cu ziua, leafa lor?
N -ai luat ceva cu de-a sila, şi pentru lăcomie nu te-ai
îndurat să întorci?
M iluieşti pre cei lipsiţi după puterea ta? Mângâi pre cei
întristaţi, sau treci cu vederea pre cei supăraţi?
C ercetezi bolnavii şi pre cei ce se află în suferinţe?
M iluieşti temniţele şi pre cei ce sunt închişi, şi mai ales
pre văduvele cele sărace şi neputincioase, şi pre copii orfani
şi săraci?
N u treci cu vederea pre cei ce te roagă spre ajutorul lor?
N -a rămas săracul întristat şi nedreptăţit pentru lenea şi
trândăvirea ta, că nu te-ai silit să-i termeni judecata?
N -ai supărat Bisericile cu vreun fel de asupriri? Nai
50__________________________MOLITFELNIC____________________________
hotărât vreo moşie cu strâmbul, pentru mită sau pizmă?
N -ai miluit pre alţii din pizmă asupra vreunei rude, ca să o
pogori din cinste şi să o pierzi înaintea oamenilor?
N u primeşti sfaturile ereticilor, sau pârele lor asupra
creştinilor ortodocşi, şi le înlesneşti cutezanţa asupra
acestora?
N u te-ai împrotivit Bisericii? Ai ascultat pre Arhiereul tău,
în toate câte te-a învăţat spre folos?
N u Te-ai certat cu Arhiereul tău, sau Preotul, şi de la
dânşii n-ai luat iertare?
Ş i mai ales de ai făcut, sau faci ceva împrotiva Bisericii şi
a canoanelor Sfinţilor Părinţii?
Iar de este femeie, să o întrebi de rând aşa:
S pune-mi, fiică, de ai băut buruieni sau doctorii, să nu
faci copii? sau de ţi-ai otrăvit pântecele, ca să lepezi copilul,
sau grea fiind n-ai umblat cu luare aminte ridicând ceva sau
alergând peste putinţă, sau altceva făcând, ai născut
pruncul mort?
N -ai pus baieră sau cercel la copii sau dobitoc ca să
trăiască?
N -ai vrăjit, ca să ştii cât vei trăi, sau câţi copii vei naşte,
sau să ştii ceva din cele neştiute?
N u cumva ai păcătuit de fată mare, sau când ai fost
logodită, sau ai făcut alte necuviinţe cu altă fată sau femeie?
N -ai păcătuit având bărbat, şi nu l-ai înşelat cu altfel de
măiestrii, cu minciuni şi cu alte viclenii?
N -ai furat ceva de la dânsul, spre dauna lui?
N -ai căzut cu bărbatul tău peste fire?
N -ai îndemnat altă femeie a cuiva spre păcatul trupesc?
N -ai ascultat pre la ferestre?
N -ai purtat minciuni, care să fi împerecheat pre unii din
oameni?
N u cumva te înfrumuseţezi, ori te dregi, şi te stropeşti cu
multe feluri de mirosuri, cu gând să înşeli şi să atragi pre
tineri spre râvna păcatului?
N u cumva intri dreasă în Biserică, scandalizând pre
_______________________________BOTEZUL_____________________________
51
creştini, sau poate vorbeşti în Biserică care este spre dauna
ta sufletească şi spre ocara ta trupească?
N u joci şi râzi în chip nestăpânit şi fără socoteală, şi nu
cumva umbli din casă în casă fără treabă şi gura ta o
porneşti nestăpânită spre tot felul de vorbe netrebnice?
O are porţi onoarea bărbatului tău precum se cuvine, sau
îl ocărăşti, sau îl defaimi, sau pentru nemăsurata ta mândrie
îl faci să cheltuiască pre îmbrăcăminte sau pre alte lucruri,
mai mult de cât are, din care vi se poate trage sărăcia?
N u cumva îl porneşti spre mânie contra aproapelui
vostru?
N u te juri pre sineţi sau pre dânsul, ca să vă răzbunaţi
asupra cuiva pentru vreo greşeală?
N u cumva ai oprit pre bărbatul tău, juruind a da ceva la
Biserică, ori vrând a face milă la săraci, sau alte fapte bune?
N u cumva din lenea ta nu porţi grijă de casa ta, cum se
cuvine?
NB. Şi aşa cu toată luarea aminte şi cu multă agerime să iei
seama de cei ce se mărturisesc la tine luând în privire persoanele,
de este slujbaş sau dregător sau om simplu; de este sănătos sau
bolnav, cărturar sau necărturar; şi într-un chip a cerceta pre
cărturar, în alt chip a cerceta pre omul bisericesc, în alt chip a
cerceta pre omul de rând; altminterea pre călugăr, şi altminterea
pre femeie, într-un fel pre tânăr şi în alt fel pre bătrân. Şi
primindu-i mărturisirea să-i zici aşa:

I ată, de acum de toate acestea, dator eşti a te păzi după


ce te-ai botezat cu al doilea botez după rânduiala tainelor
creştineşti. Pune, dar, început bun, nădăjduind în spre
Dumnezeu, Cela ce poate să-ţi ajute, şi mai vârtos te păzeşte
ca să nu te mai întorci la greşalele acelea ce ai făcut, ca să
nu fii de râs şi batjocură diavolilor şi lumii. Căci păcatele
nici un folos nu aduc creştinilor, ci neputinţă, boală, sărăcie,
şi multe feluri de necazuri în această lume, iar în cealaltă
arvunesc osândă veşnică şi chinul iadului. Drept aceea
datori suntem toţi mici şi mari, săraci şi bogaţi, ca fiecare
din noi întru frica lui Dumnezeu şi cu cucernicie; ca pururea
să fim întăriţi cu harul lui Dumnezeu.
Aceste toate zicându-le către dânsul şi cercându-l cu
52__________________________MOLITFELNIC____________________________
dinadinsul,iar el mărturisindu-se şi descoperindu-şi pre rând toate
păcatele sale, să-i zici lui: Pleacă-ţi capul şi plecându-l să-i citeşti
rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm
D oamne Dumnezeule, Cela ce eşti mântuirea robilor Tăi,
milostive, Îndurate şi îndelung-Răbdătorule, Căruia îţi pare
rău de răutăţile noastre şi nu voieşti moartea păcătosului, ci
să se întoarcă şi să viu; Însuţi şi acum îndură-Te asupra ro-
bului Tău (N), şi-i dă lui chip de pocăinţă, iertare păcatelor şi
dezlegare, iertându-i toată greşeala cea de voie şi cea fără
de voie; împacă-l şi-l uneşte cu Sfintele Tale Biserici, întru
Hristos Iisus Domnul nostru, cu Carele împreună ţi se cuvine
stăpânire şi mare cuviinţă în veci, Amin.
Şi terminând rugăciunea să zici Ectenia: Miluieşte-ne pre noi
Dumnezeule...

Î ncă ne rugăm pentru lăsarea şi iertarea păcatelor robului


lui Dumnezeu (N), şi pentru ca să i se ierte lui toată greşeala
cea de voie şi cea fără de voie.
C a Domnul Dumnezeu să-i dăruiască lui iertare păcatelor
şi timp de pocăinţă.
C ă milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie
slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi
pururi şu în vecii vecilor, Amin.
Şi face apolisul: Mărire Ţie Hristoase Dumnezeule nădejdea
noastră, mărire Ţie...

După aceea punând mâna pre capul lui, dezleagă pre cela ce se
căieşte, căruia îi citeşte plinirea Tainei Sfintei Mărturisiri.

D omnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu darul şi cu


îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pre tine, fiule
(N), şi să-ţi lase Ţie toate păcatele, şi eu nevrednicul Preot şi
duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert, şi te dezleg de
toate păcatele Tale, în numele Tatălui, şi al Fiului şi al
Sfântului Duh, Amin.
Şi zicând sfârşitul dezlegării acesteia, însemnă chipul cruci cu
mâna binecuvântând pre cela ce se căieşte.
Apoi: Cuvine-se cu adevărat să te fericim..., şi aşa eliberându-l
_______________________________BOTEZUL_____________________________ 53
în pace, să-i dai canonul potrivit păcatelor lui; şi de va fi făcut
păcate mai multe şi mai mari, îi dai canon mai mare, adică să fie
oprit de la Sfânta Împărtăşire mai mulţi ani, iară păcatele cele
mai uşoare să i le ierţi din cauza canonului celui mai mare, ce i s-
a dat.
Pentru păcatele cele mari sfătuieşte-l aşa: Fiule, atâţia ani
poruncesc Dumnezeieştii Părinţi să nu te împărtăşeşti cu Sfintele
Taine, ci numai să bei agheasmă mare; şi de vei ţine să nu te
împărtăşeşti, ţi se vor dezlega păcatele tale; iar de vei îndrăzni
peste porunca Sfinţilor Părinţi, ca să te împărtăşeşti, te vei socoti
al doilea Iuda. Iar de vei fi bolnav şi tare şi slab, temându-te de
moarte, atunci să te împărtăşeşti; şi de te vei însănătoşi, iarăşi vei
rămâne în anii ce ţi s-au poruncit, până vei împlini canonul. Iar
dacă te vei împărtăşi de frica morţii, plinind canonul cel dintâi, ţi
se va socoti alt canon pentru împărtăşire şi-l vei plini şi pre acela.
Să socoteşti şi aceasta, duhovnice: Că de va fi părăsit omul
păcatul, dintru aceeaşi vreme să ia şi canonul. De pildă: un om a
făcut păcat de moarte; ucidere, sau preacurvie, pentru care zece
ani este lipsit de Sfânta Împărtăşire. Pre acesta să-l întrebi, şi de
se va fi părăsit de doi ani de acel păcat, să-i dai opt ani, scăzându-
se cei doi; iar de se va fi părăsit de cinci ani, şi la altele tot
asemenea scădere sa faci. Căci după cum zice Marele Vasilie, în
cât timp va face omul păcatul şi nu se va împărtăşi nu i se
socoteşte de loc canonul şi de se va întâmpla ca iarăşi să cadă în
păcat, iarăşi se cuvine a se da din început canonul. Dar de se va
întâmpla să cadă într-alt păcat mai înainte de terminarea
canonului, ce i s-a dat, se cuvine a socoti, care ani ai canonului
pentru păcatul făcut sunt mai mulţi, şi să-l canoniseşti cu aceştia
pentru amândouă păcatele; şi după facerea păcatului din urmă,
de se va fi oprit de la sine, sau de vreun duhovnic de Sfânta
Împărtăşire, acei ani şi timpul să-i socoteşti, ca mai sus, în numă-
rul anilor canonului ce-l vei da.
Ia în observare şi acesta: De va fi acel om cu bună cucernicie, şi
va vrea să facă în toate zilele mătănii după putinţă, săi ierţi lui un
an din numărul anilor opriţi pentru împărtăşire; şi de va vrea să
facă milă săracilor după putere, să-i ierţi şi alt an. De va posti
miercurea şi vinerea, după porunca Sfinţilor Apostoli, să-i mai
ierţi şi alt an. De va fi de vârstă mai tânăr de treizeci ani, să-i laşi
şi alt an; de va fi mai jos de douăzeci ani; mai puţin să-l
canoniseşti.
Iar de va vrea să se pocăiască de păcate şi să se facă călugăr,
atuncisă-i ierţi a treia parte din canon. Dacă va vrea să meargă în
mănăstire de obşte, să-i laşi jumătate din canon. Iar dacă va
cădea după ce a luat chipul călugăriei, atunci să le facă deplin.
54__________________________MOLITFELNIC____________________________
RÂNDUIALA CE SE FACE LA LOGODNĂ
După dumnezeiasca Liturghie, Preotul pregătind în mijlocul
Bisericii tetrapodul, pune Sfânta Evanghelie pre dânsul,
aprinzând şi făcliile în sfeşnice ; apoi cei ce vor a se logodi venind
stau în mijlocul Bisericii dinaintea tetrapodului, şi Preotul luându-
le inelele, le pune pre Sfânta Evanghelie, unul de-a dreapta, iar
altul de-a stânga, dând naşilor făclii aprinse să le ţie la spatele
lor; şi binecuvântând de trei ori capetele lor, cădeşte după obicei.

Apoi de va fi Diacon zice: Binecuvintează stăpâne

Preotul zice sonor:


B inecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi
pururea şi în vecii vecilor.
Corul: Amin

Diaconul: Cu pace Domnului să ne rugăm

Corul: Doamne miluieşte

P entru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor


noastre, Domnului să ne rugăm.
P entru pacea a toată lumea, şi pentru bunăstarea
sfintelor lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor,
Domnului să ne rugăm.
P entru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce intră într-
însa cu credinţă, cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu,
Domnului să ne rugăm.
P entru Arhiepiscopul nostru (N), şi pentru cinstita preoţie,
şi în Hristos Diaconie, şi pentru tot clerul şi poporul,
Domnului să ne rugăm.
P entru prea înălţatul şi de Hristos iubitorul Regele nostru
(se pomeneşte toată curtea şi ostaşii lui), Domnului să ne
rugăm.
P entru robii lui Dumnezeu (N), care acum se logodesc
unul cu altul, şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne
rugăm.
P entru ca să li se dea fii spre continuarea neamului, şi
toate cererile cele de mântuire, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să li se trimită lor dragoste deplină, paşnică, şi
_______________________________BOTEZUL_____________________________
55
ajutor, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să fie păziţi şi binecuvântaţi a trăi în
conântelegere şi credinţă tare, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să fie păziţi ei în viaţă şi purtare neprihănită,
Domnului să ne rugăm.
P entru ca Domnul Dumnezeu să le dăruiască lor nuntă
cinstită şi pat neîntinat, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se mântuiască ei şi noi de toată supărarea,
urgia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
A pără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre noi
Dumnezeule cu harul Tău.
P re Preasfânta Curata, preabinecuvântata, mărita
Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea
Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.
P re noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui
Hristos Dumnezeu să o dăm.
C ă Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,
Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor, Amin.
După aceia zice cu glasul mare rugăciunea aceasta:
D umnezeule Cel veşnic, Carele cele despărţite le aduci
într-o unire, şi ai pus neîntreruptă legătura dragostei; Cela
ce ai binecuvântat pre Isaac şi pre Rebeca, şi i-ai arătat
moştenitori făgăduinţei Tale; însuţi binecuvintează şi pre
robii Tăi aceştia, povăţuindu-i spre tot lucrul bun. Că îndurat
şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire înălţăm,
Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor.
Corul: Amin

Preotul: Pace tuturor

Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Şi Preotul citeşte în taină:


D oamne Dumnezeul nostru, Cela ce ţi-ai logodit mai
înainte Biserica cea din păgâni ca pre o Fecioară curată,
binecuvintează şi logodna aceasta, şi uneşte şi păzeşte pre
56__________________________MOLITFELNIC____________________________
robii Tăi aceştia în pace şi conânţelegere.
C ă Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,
Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor.
Corul: Amin

Apoi luând Preotul inelul cel de aur din dreapta, face cu el


chipul crucii asupra bărbatului, zicând de trei ori:

Se logodeşte robul lui Dumnezeu (N), cu roaba lui


Dumnezeu (N), în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sântului
Duh, Amin. (de trei ori);
iar a treia oară adaugă:
A cum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin!
Şi-l pune nunul în degetul mâinii drepte a mirelui; asemenea,
luând pre celălalt inel de argint, zice către femeie:

S e logodeşte roaba lui Dumnezeu (N) cu robul lui


Dumnezeu (N), în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului
Duh, Amin. (de trei ori);
iar la treia oară adaugă:
A cum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin
Şi pre aceasta îl pune nuna în degetul mâinii drepte a miresei.
Apoi nunul le schimbă.

Iar Preotul zice rugăciunea aceasta:


D oamne Dumnezeul nostru, Carele dimpreună cu sluga
Patriarhului Avraam ai călătorit în Mesopotamia, trimiţându-
i să logodească femeie domnului său Isaac, şi prin
mijlocirea scoaterii de apă i-ai descoperit să logodească pre
Rebeca; însuţi binecuvintează logodna robilor Tăi (N) şi
întăreşte cuvântul cel grăit de dânşii; întemeiază-i cu Sfântă
unirea cea de la Tine; că Tu din început ai făcut bărbat şi
femeie, şi de către Tine se dă bărbatului femeia spre ajutor,
şi spre continuarea neamului omenesc. Însuţi dar, Doamne
Dumnezeul nostru, Carele ai trimis adevărul peste
moştenirea Ta, şi făgăduinţa Ta peste robii Tăi, părinţii
noştri, cei aleşi ai Tăi în fiecare neam şi neam, caută spre ro-
_______________________________BOTEZUL_____________________________
57
bul Tău (N) şi spre roaba Ta (N), şi întăreşte logodna lor în
credinţă, în conânţelegere, în adevăr şi în dragoste; că Tu,
Doamne, ai aşezat dare de arvună şi întărire în toate. Prin
inel s-a dat lui Iosif stăpânirea în Egipt; prin inel s-a
preamărit Daniil în ţara Babilonului; prin inel s-a arătat
adevărul Tamarei; prin inel Părintele nostru Cel ceresc s-a
făcut îndurat spre fiul Său; că a zis: daţi inel în dreapta lui, şi
junghiind viţelul cel îngrăşat, mâncând să ne veselim.
Aceasta dreaptă a Ta, Doamne, a întrarmat pre Moisi în
Marea Roşie; că prin cuvântul Tău cel adevărat cerurile s-au
întărit şi pământul s-a întemeiat; şi dreapta robilor Tăi se va
binecuvânta cu cuvântul Tău cel puternic şi cu braţul Tău cel
înalt. Însuţi dar şi acum, Stăpâne, binecuvintează această
punere a inelelor cu binecuvântarea cerească, şi Îngerul
Domnului să meargă înaintea lor în toate zilele vieţii lor.
Că Tu eşti Cela ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate câte
sunt, şi Ţie mărire înălţăm Tatălui şi Fiului, şi Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi ectenia aceasta:


M iluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Î ncă ne rugăm pentru Arhiepiscopul nostru (N), şi pentru
cinstita preoţie, şi în Hristos Diaconie, şi pentru tot clerul şi
poporul, Domnului să ne rugăm.
Î ncă ne rugăm pentru prea înălţatul şi de Hristos iubitorul
Regele nostru (N).
Î ncă ne rugăm pentru binecredinciosul nostru popor
român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre,
pentru mai marii oraşelor şi satelor şi pentru iubitoarea de
Hristos oaste, Domnului să ne rugăm.
Î ncă ne rugăm pentru robii lui Dumnezeu (N) care s-au
logodit unul cu altul, pentru sănătatea şi mântuirea lor.
Î ncă ne rugăm pentru fraţii noştri, şi pentru toţi ortodocşii
creştini.
C ă milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie
mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Pre urmă: apolisul


58__________________________MOLITFELNIC____________________________
RÂNDUIALA CUNUNIEI
Cade-se a şti, că de vor vrea să se cunune cei logodiţi îndată
după logodnă, aşa cum sunt strânşi în Biserică, îndată începe
Preotul Psalmul: Fericiţi toţi; iar poporul cântă: Mărire Ţie,
Dumnezeul nostru, după cum este rânduit mai înainte. Iar de va fi
trecut câtva timp după logodna lor, Preotul, având ştire,
pregăteşte, tetrapodul în mijlocul bisericii, după cum s-a arătat la
începutul logodnei, punând pre Evanghelie, în locul inelelor,
cununiile, a bărbatului de-a dreapta şi a femeii de-a stânga, şi
venind cei ce vor să se cunune în biserică, având lumânări
aprinse, Preotul îi cădeşte, cântând Psalmul aceasta 127, iar
poporul la fiecare stih zice: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire
Ţie.
F ericiţi toţi cei ce se tem de Domnul.
Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.
C are umblă în căile Lui.
Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.
O stenelile roadelor Tale vei mânca.
Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.
F ericit eşti şi bine va fi Ţie.
Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.
F emeia Ta ca o vie rodită în laturile casei Tale.
Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.
F iii Tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin în jurul mesei
Tale.
Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.
I ată aşa se va binecuvânta omul cela ce se teme de
Domnul.
Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.
B inecuvântate-va Domnul din Sion, şi vei vedea
bunătăţile Ierusalimului, în toate zilele vieţii Tale.
Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.
Ş i vei vedea pre fiii fiilor Tăi, pace peste Israil.
Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.
Apoi Diaconul zice: Binecuvintează stăpâne

Iar Preotul sonor:


B inecuvântată este Împărăţia a Tatălui, şi a Fiului, şi a
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,
_______________________________BOTEZUL_____________________________
59
Corul: Amin

Diaconul zice Ecteniile:

C u pace Domnului să ne rugăm.


Corul: Doamne miluieşte

P entru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor


noastre, Domnului să ne rugăm.
P entru pacea a toată lumea, şi pentru bună starea
sfintelor lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor,
Domnului să ne rugăm.
P entru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce intră într-
însa cu credinţă şi cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu,
Domnului să ne rugăm.
P entru Arhiepiscopul nostru (N), şi pentru cinstita preoţie,
şi în Hristos Diaconie, şi pentru tot clerul şi poporul,
Domnului să ne rugăm.
P entru robii lui Dumnezeu (N), care acum se unesc unul
cu altul prin unirea nunţii, şi pentru mântuirea lor,
Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se binecuvinteze nunta aceasta, ca şi cea din
Cana Galileii, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să li se dea lor cumpătare, şi roadă pântecelui
spre folos, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se veselească ei de vederea fiilor şi a fiicelor
lor, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să li se dăruiască lor câştigare de prunci buni,
şi purtare neprihănită, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să li se dăruiască lor şi nouă toate cererile spre
mântuire, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se mântuiască ei şi noi de toată supărarea,
urgia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
A pără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre noi,
Dumnezeule, cu harul Tău.
P re Preasfânta curata, preabinecuvântata, mărita,
Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea
Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.
60__________________________MOLITFELNIC____________________________
P re noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui
Hristos Dumnezeu să o dăm.
C ă Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,
Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor.
Corul: Amin

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul zice cu glasul sonor rugăciunea aceasta:


D umnezeule Cel preacurat, şi Creatorule a toată făptura,
Carele pentru iubirea Ta de oameni ai prefăcut coasta
strămoşului Adam în femeie, şi i-ai binecuvântat pre dânşii
şi ai zis: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul, şi pre
amândoi i-ai arătat un trup prin însoţire; că pentru aceasta
va lăsa omul pre tatăl său, şi pre mama sa, şi se va lipi de
femeia sa, şi vor fi amândoi un trup; şi pre care i-a însoţit
Dumnezeu, omul să nu-i despartă; cela ce ai binecuvântat
pre robul Tău Avraam, şi ai deschis pântecele Sarrei, şi l-ai
făcut tată a multe neamuri, Carele ai dăruit pre Isaac
Rebecăi, şi ai binecuvântat naşterea ei, şi ai unit pre Iacov
cu Rahila, şi dintr-însul ai arătat doisprezece Patriarhi; cela
ce ai însoţit pre Iosif cu Asineta, şi le-ai dăruit lor roadă
naşterii de prunci, pre Efraim şi pre Manasi; Carele ai primit
pre Zaharia şi pre Elisabeta, şi le-ai arătat lor prunc pre
Înaintemergătorul; Cela ce din rădăcina lui Iesei după trup
ai crescut pre pururea Fecioara, şi dintr-însa întrupându-te,
Te-ai născut spre mântuirea neamului omenesc; Carele
pentru negrăitul Tău dar şi multa bunătate ai venit în Cana
Galilei, şi ai binecuvântat nunta de acolo, ca să arăţi că cu
voia Ta este însoţirea cea legiuită, şi naşterea de prunci
dintr-însa. Însuţi, Stăpâne prea sfinte, primeşte rugăciunea
noastră a robilor Tăi, şi precum acolo, aşa şi aici venind cu
starea Ta de faţă cea nevăzută, binecuvintează nunta
aceasta, şi dă robilor Tăi (N) viaţă paşnică, lungime de zile,
minte întreagă, dragoste unuia către altul întru legătura
păcii, sămânţă de viaţă lungă, har de prunci, cununa cea
neveştejită a măririi. Învredniceşte-i pre dânşii să-şi vadă pre
fiii fiilor lor, păzeşte patul lor nebântuit; şi le dă din roua
cerului de sus, şi din grăsimea pământului: umple casele lor
de grâu, de vin, de untdelemn şi de toată bunătatea, ca să
_______________________________BOTEZUL_____________________________
61
dea şi celor lipsiţi, dăruind şi acestora de faţă toate cererile
cele spre mântuire.
C ă Dumnezeu milostiv şi îndurat şi de oameni iubitor eşti
şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi părintelui Tău celui fără
început, şi Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău
Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Corul: Amin

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Iar Preotul citeşte cu glasul sonor rugăciunea aceasta :


B inecuvântat eşti Doamne Dumnezeul nostru, Sfinţitorul
nunţii celei tainice şi prea curate, şi legiuitorul celei
trupeşti, păzitorul nestricăciunii şi administratorul Cel bun
ai celor lumeşti; Însuţi, Stăpâne, Cela ce din început ai creat
pre om, şi l-ai pus ca un împărat făpturii, şi ai zis: Nu este
bine să fie omul singur pre pământ să-i facem lui ajutor
după dânsul; şi luând una din coastele lui, i-ai creat femeie,
pre care Adam văzându-o a zis: Iată acum os din oasele
mele, şi trup din trupul meu; aceasta se va numi femeie, că
din bărbatul său s-a luat ea. Pentru aceasta va lăsa omul pre
tatăl său şi pre mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi
amândoi un trup; şi pre care Dumnezeu i-a însoţit, omul să
nu-i despartă. Însuţi şi acum, Doamne Dumnezeul nostru
trimite harul Tău cel ceresc peste robii Tăi aceştia (N); şi dă
roabei Tale acesteia a se pleca în toate bărbatului, şi robului
Tău acestuia să fie cap femeii, ca să vieţuiască după voia Ta.
Binecuvintează-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, pre-
cum ai binecuvântat pre Avraam şi pre Sarra.
Binecuvintează-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru,
precum ai binecuvântat pre Isaac şi pre Rebeca.
Binecuvintează-i pre ei, Doamne Dumnezeul nostru, precum
ai binecuvântat pre Iacov şi pre toţi Patriarhii.
Binecuvintează-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru,
precum ai binecuvântat pre Iosif şi pre Asineta.
Binecuvintează-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru,
precum ai binecuvântat pre Moisi şi pre Semfora.
Binecuvintează-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru,
precum ai binecuvântat pre Zaharia şi pre Elisabeta.
Binecuvintează-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru,
precum ai binecuvântat pre Ioachim şi pre Ana. Păzeşte-i pre
62__________________________MOLITFELNIC____________________________
dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai păzit pre Noe
în corabie. Păzeşte-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru,
precum ai păzit pre Iona în pântecele chitului. Păzeşte-i pre
dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai păzit de foc
pre Sfinţii trei Tineri, trimiţându-le, lor rouă din cer; şi să vie
peste dânşii bucuria aceea, care a avut-o fericita Elena, când
a aflat cinstita cruce. Adu-ţi aminte de dânşii, Doamne
Dumnezeul nostru, precum ţi-ai adus aminte de Enoh, de
Sim şi de Ilie. Adu-ţi aminte de dânşii, Doamne Dumnezeul
nostru, precum ţi-ai adus aminte de Sfinţii cei patruzeci de
Mucenici, trimiţându-le cununi din cer. Adu-ţi aminte,
Dumnezeule, şi de părinţii lor care i-au născut şi i-au
crescut; pentru că rugăciunile părinţilor întăresc temeliile
caselor. Adu-ţi aminte, Doamne Dumnezeul nostru, şi de
robii Tăi nuntaşii, care s-au adunat la această veselie. Adu-ţi
aminte Doamne Dumnezeul nostru, de robul Tău (N) şi de
roaba Ta (N) şi-i binecuvintează pre dânşii; dă-le lor roadă
pântecelui, prunci buni, conânţelegere sufletească şi
trupească; înalţă-i pre dânşii ca cedrii Libanului, ca o vie cu
multe vlăstare; dă-le lor sămânţă de spic, ca având toată
îndestularea, să sporească spre tot lucrul bun şi Ţie
bineplăcut; şi să vadă pre fiii fiilor lor, ca nişte ramuri tinere
de măslin în jurul mesei lor; ca bine plăcând înaintea Ta, să
strălucească, ca luminătorii pre cer, întru Tine Domnul
nostru. Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh se cuvine
toată mărirea, puterea, cinstea şi închinăciunea, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Diaconul: Domnului să ne rugăm

Iar Preotul zice cu glasul sonor aceasta rugăciune:


D umnezeule Sfinte, Carele din ţărână ai creat pre om, şi
din coasta lui i-ai format femeie, şi o ai însoţit lui spre
ajutor, că aşa a plăcut măririi Tale, să nu fie omul singur pre
pământ; Însuţi şi acum Stăpâne, trimite mâna Ta din Sfântul
Tău locaş şi uneşte pre robul Tău (N) şi pre roaba Ta (N), pen-
tru că de Tine se uneşte bărbatul cu femeia. Uneşte-i pre
dânşii în conânţelegere, încununează-i într-un trup,
dăruieşte-le roadă pântecelui, câştigare de prunci buni.
C ă a Ta este Stăpânirea, şi a Ta este Împărăţia, şi puterea
şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
63
După aceasta luând Preotul cununile şi făcând cu dânsele
chipul Crucii, întâi la mire, zice de trei ori:
C unună-se robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu
(N), în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.
Şi sărutând mirele cununa, Preotul i-o pune pre cap. Asemenea
şi la mireasă se face, zicând de trei ori:
C unună-se roaba lui Dumnezeu (N) cu robul lui Dumnezeu
(N), în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.
Apoi îi binecuvintează Preotul de trei ori, zicând:
D oamne Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste
încununează-i pre dânşii.
Apoi, prochimen glasul al 8-lea.
Pus-ai pre capetele lor cununi de pietre scumpe.
stih: Viaţă au cerut de la Tine şi le-ai dat lor.

Citire din Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel:


Efeseni: 5; 20-33
F raţilor, mulţumiţi pururea pentru toate în numele
Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu şi Tatălui;
supunându-vă unul altuia în frica lui Dumnezeu. Femei,
plecaţi-vă bărbaţilor voştri ca Domnului; pentru că bărbatul
este cap femeii, precum şi Hristos cap Bisericii; şi aceasta
este mântuitor trupului. Şi precum Biserica se supune lui
Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor întru toate. Bărbaţilor,
iubiţi-vă femeile voastre, precum şi Hristos a iubit Biserica,
şi pre sine s-a dat pentru dânsa; ca să o sfinţească pre ea,
curăţindu-o cu baie de apă prin cuvânt; ca să o pună înainte
Sieşi mărită Biserică, neavând întinăciune, nici prihană, sau
altceva de felul aceasta, ci să fie Sfântă şi fără prihană. Aşa
sunt datori bărbaţii să-şi iubească femeile lor, ca şi trupurile
lor. Cela ce-şi iubeşte femeia sa, pre sine se iubeşte; că
nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci-l hrăneşte şi-l
încălzeşte, ca şi Hristos Biserica; că membre suntem
trupului lui, din carnea lui şi din oasele lui. Pentru aceasta,
va lăsa omul pre tatăl său, şi pre mama sa, şi se va lipi de
femeia sa, şi vor fi amândoi un trup. Taina aceasta este
mare; eu însă grăiesc de Hristos şi de Biserică. Deci dar şi
voi, fiecare în parte, aşa să-şi iubească femeia sa, ca şi pre
sine; iar femeia să se teamă de bărbat.
64__________________________MOLITFELNIC____________________________
Aliluia, glasul al 5-lea:
T u Doamne ne vei păzi şi ne vei apăra de neamul acesta în
veac.

Citire din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 2; 1-11


Î n timpul acela, nuntă s-a făcut în Cana Galileii, şi era
mama lui Iisus acolo; chemat a fost şi Iisus şi ucenicii lui la
nuntă, şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către
Dânsul: Vin n-au. Zis-a ei Iisus: Femeie, ce este Mie şi Ţie?
Încă n-a venit ora Mea. Zis-a mama Lui servilor: Orice ar zice
vouă, să faceţi. Şi era acolo şase vase de piatră, puse spre
datina curăţirii iudeilor, în care încăpea câte două sau trei
vedre. Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă, şi ei le-au
umplut până sus. Şi a zis lor: Scoate-ţi acum şi aduceţi
nunului; şi i-au adus. Iar cum a gustat nunul apa, ce se
făcuse vin (şi nu ştia de unde este, numai servitorii care
scoaseră apa ştiau), strigă nunul pre mire şi-i zise: Tot omul
pune întâi vinul cel bun, şi când se îmbată, atunci pre cel
mai prost; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. Acest
început de semne a făcut Iisus în Cana Galileii, şi şi-a arătat
mărirea Sa; şi au crezut într-Însul ucenicii Lui.
Diaconul:
S ă zicem toţi din tot sufletul şi din tot cugetul nostru, să
zicem.
D oamne Atotţiitorule Dumnezeul părinţilor noştri,
rugămu-ne Ţie auzi-ne şi ne miluieşte.
M iluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Î ncă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea,
mântuirea, cercetarea, iertarea şi lăsarea păcatelor robilor
Tăi (N).
Î ncă ne rugăm pentru poporul ce stă înainte în Sfântă
Biserica aceasta, pentru sănătatea şi pentru mântuirea lor.
Î ncă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi
ortodocşii creştini, pentru sănătatea şi pentru mântuirea lor.
C ă milostiv şi iubitor de oameni, Dumnezeu eşti şi Ţie
mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
65
Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul zice rugăciunea aceasta:


D oamne Dumnezeul nostru, Carele prin iconomia Ta cea
mântuitoare ai binevoit, în Cana Galileii, a arăta nunta
cinstită prin venirea Ta; însuţi şi acum pre robii Tăi (N), care
ai binevoit a se uni unul cu altul, păzeşte-i în pace şi
conânţelegere; arată nunta lor cinstită, fereşte patul lor
neîntinat; binevoieşte să-şi petreacă convieţuirea ne-
prihănită, şi-i învredniceşte pre dânşii să ajungă bătrâneţi
fericite, cu inimă curată făcând poruncile Tale.
C ă Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu Carele miluieşti
şi mântuieşti, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui
Tău Celui fără început, şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-
făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Corul: Amin

Diaconul:
A pără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre noi,
Dumnezeule, cu harul Tău.
Z iua toată deplină, Sfântă, paşnică şi fără de păcat, la
Domnul să cerem.
Î nger de pace, credincios îndreptător, păzitor sufletelor şi
trupurilor noastre la Domnul să cerem.
M ilă şi iertare de păcate şi de greşalele noastre, la
Domnul să cerem.
C ele bune şi de folos sufletelor noastre şi de împăcarea
lumii, la Domnul să cerem.
C elălalt timp al vieţii noastre, a-l săvârşi în pace şi în
pocăinţă, la Domnul să cerem.
U nirea credinţei, şi împărtăşirea Sfântului Duh, cerând,
pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui
Hristos Dumnezeu să o dăm.
Şi ne învredniceşte pre noi, Stăpâne, cu îndrăzneală, fără
osândire, să cutezăm a te chema pre Tine Dumnezeul cel
ceresc, Tată, şi a zice:
Citeţul zice: Tatăl nostru…

Preotul Ecfonis:
66__________________________MOLITFELNIC____________________________
C ă a Ta este Împărăţia, puterea, şi mărirea, a Tatălui, şi a
Fiului, şi a Sfântului Duh acum şi pururea, şi în vecii vecilor,
Amin.
Preotul: Pace tuturor

Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Apoi se aduce paharul cel comun de-l binecuvintează Preotul,


zicând rugăciunea aceasta:

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul:
D umnezeule, Cela ce toate le-ai făcut cu puterea Ta, şi ai
întărit lumea, şi ai înfrumuseţat cununa tuturor celor făcute
de Tine, şi acest pahar comun care l-ai dat celor ce se unesc
prin unirea nunţii, binecuvintează-l cu binecuvântare
duhovnicească.
C ă s-a binecuvântat numele Tău şi s-a preamărit
Împărăţia Ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
După aceea luând Preotul paharul în mână, dă celor cununaţi
de gustă din el de trei ori: întâi bărbatului apoi femeii. Şi îndată
luând cădelniţa începe a cădi în jurul tetrapodului, încunjurându-l
de trei ori cu cei cununaţi, şi cântând troparele acestea, glasul al
5-lea:
I saie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece, şi a născut
fiu pre Emanuel pre Dumnezeu şi omul; răsăritul este
numele lui; pre Carele mărindu-l, pre Fecioara o fericim.
Alt Tropar, glasul al 7-lea:
S finţilor Mucenici, care bine v-aţi luptat, şi v-aţi
încununat, rugaţi-vă Domnului să se miluiască sufletele
noastre.
M ărire Ţie, Hristoase Dumnezeule, lauda Apostolilor şi
bucuria Mucenicilor, a cărora predică este Treimea cea de o
fiinţă.
În urmă ia cununile, întâi de la mire zicând:
M ărit să fii, mire, ca Avraam, şi binecuvântat să fii ca
Isaac, şi să te înmulţeşti ca Iacov, umblând în pace, şi
_______________________________BOTEZUL_____________________________
67
lucrând întru dreptate poruncile lui Dumnezeu.
Apoi la mireasă, zicând:
Ş i tu, mireasă, mărită să fii ca Sarra şi să te veseleşti ca
Rebeca, şi să te înmulţeşti ca Rahila, veselindu-te cu
bărbatul tău, păzind hotarele legii, că aşa a binevoit
Dumnezeu.
Apoi Diaconul: Domnului să ne rugăm

Iar Preotul zice rugăciunea aceasta:


D umnezeule, Dumnezeul nostru, Carele ai venit în Cana
Galileii, şi nunta de acolo o ai binecuvântat, binecuvintează
şi pre robii Tăi aceştia, care prin pronia Ta s-au însoţit prin
unirea nunţii; binecuvintează intrările şi ieşirile lor;
înmulţeşte întru bunătăţi viaţa lor; primeşte cununile lor în
Împărăţia Ta, păzindu-i neîntinaţi, neprihăniţi şi neasupriţi
în vecii vecilor.
Corul: Amin

Preotul: Pace tuturor

Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Preotul citeşte rugăciunea:


T atăl,Fiul, şi Sfântul Duh, Treimea cea întru tot Sfântă şi
de o fiinţă şi începătoare de viaţă, o dumnezeire şi o
împărăţie, să vă binecuvinteze pre voi; să vă dea viaţă lungă,
prunci buni; sporire în viaţă şi credinţă; să vă umple de toate
bunătăţile cele de pre pământ, şi să vă învrednicească şi de
îndulcirea bunătăţilor celor făgăduite; pentru rugăciunile
Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor,
Amin.
Preotul face apolisul următor:
C ela ce cu venirea sa în Cana Galileii a arătat nunta
cinstită, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru
rugăciunile Preacuratei Maicii sale, ale Sfinţilor măriţilor şi
întru tot lăudaţilor Apostoli, ale Sfinţilor de Dumnezeu
încoronaţilor Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi
Elena, ale Sfântului marelui mucenic Procopie, şi ale tuturor
Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pre noi ca un
68__________________________MOLITFELNIC____________________________
bun şi de oameni iubitor.
În urmă să fac felicitările obişnuite

CAPETE PENTRU A DOUA NUNTĂ

Sfântul Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolei,


zice: Cela ce se însoară a doua oară nu se cunună, ci încă se şi pe-
depseşte prin oprirea de la preacuratele Taine pre doi ani; iar cela
ce a treia oară s-a însurat, pre cinci ani.
Din răspunsurile fericitului Nichita, Mitropolitul Eracliei, la
întrebările Episcopului Constantin.
După stricteţea veche, nu se obişnuia a se încununa cei ce
veneau la a doua nuntă, dar deprinderea Bisericii celei mari nu
observă acestea, ci dă voie să se cunune cu cununi şi cei ce se în-
soară a doua oară şi a treia oară, şi nimeni niciodată n-a fost
acuzat pentru aceasta. Ci numai se opresc un an sau doi de la
Sfânta Cuminicare; şi Preotului, ce va fi săvârşit cununia, nu-i este
permis să ospăteze împreună cu dânşii, precum zice Canonul al 7
al Sinodului din Neocezareea.

RÂNDUIALA PENTRU A DOUA NUNTĂ


Preotul zice:
B inecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, şi
Troparul zilei.

Apoi ectenia:
C u pace Domnului să ne rugăm.
P entru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor
noastre, Domnului să ne rugăm.
P entru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce intră într-
însa cu credinţă, cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu,
_______________________________BOTEZUL_____________________________
69
Domnului să ne rugăm.
P entru robii lui Dumnezeu (N), pentru acoperământul de
la Dumnezeu, şi pentru convieţuirea lor, Domnului să ne
rugăm.
P entru ca să vieţuiască ei bine şi în conânţelegere,
Domnului să ne rugăm.
A pără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule
cu harul Tău.
P re Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita
Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea
Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.
P re noi înşine, şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui
Hristos Dumnezeu să o dăm.
C ă Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,
Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.
Domnului să ne rugăm
Dumnezeule cel veşnic, Carele aduci la unire pre cele
despărţite, şi ai pus legătura neîntreruptă a dragostei, Cela
ce ai binecuvântat pre Isaac şi pre Rebeca, şi i-ai arătat
moştenitori făgăduinţei Tale, Însuţi binecuvintează şi pre
robii Tăi aceştia, povăţuindu-i spre tot lucrul bun.
C ă milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie
mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor.
Corul: Amin.

Preotul: Pace tuturor

Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Preotul zice încet rugăciunea aceasta:


D umnezeul nostru, Cela ce ţi-ai logodit mai înainte
Biserica cea din păgâni fecioară curată, binecuvintează
logodna aceasta; uneşte şi păzeşte pre robii Tăi aceştia în
pace şi în conânţelegere.
C ă Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,
Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor,
70__________________________MOLITFELNIC____________________________
Corul: Amin

Apoi Preotul luând întâi inelul cel de aur din dreapta şi făcând
cu el chipul crucii asupra bărbatului de trei ori zice:
S e logodeşte robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui
Dumnezeu (N) în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului
Duh, Amin.
Apoi îl pune în degetul mâinii celei drepte a mirelui; asemenea
luând inelul de argint zice către femeie de trei ori:
S e logodeşte roaba lui Dumnezeu (N) cu robul lui
Dumnezeu (N) în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului
Duh, Amin.
Şi-l pune în degetul mâinii celei drepte a femeii; iar nunul le
schimbă.

În urmă Preotul zice rugăciunea aceasta:


S tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Carele toate le cruţi
şi toate le prevezi, Cela ce ştii cele ascunse ale oamenilor, şi
ai cunoştinţă de toate, curăţeşte păcatele noastre, şi iartă
fărădelegile robilor Tăi chemându-i pre dânşii la pocăinţă,
dându-le iertare de greşale, dezlegare de păcatele cele de
voie şi fără de voie; cela ce ştii neputinţa firii omeneşti
creatorule şi făcătorule, Carele ai iertat pre Raav şi ai primit
pocăinţa vameşului, să nu-ţi aduci aminte de păcatele
tinereţii cele făcute de noi din neştiinţă; că de vei căuta la
fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Sau ce trup se
va îndrepta înaintea Ta? Că tu singur eşti drept, fără păcat,
Sfânt mult milostiv, mult îndurat, şi-ţi pare rău de răutăţile
omeneşti. Tu, Stăpâne, Cela ce ai împrietenit pre robii Tăi
(N), uneşte-i între sine în dragoste, dăruieşte-le lor
întoarcerea vameşului, lacrimile păcătoasei, mărturisirea
tâlharului, că prin pocăinţă din toată inima lor, făcând în
conânţelegere şi în pace poruncile Tale, să se
învrednicească şi de cereasca Ta Împărăţie. Că Tu eşti
administratorul tuturor, şi Ţie mărire înălţăm Tatălui, şi
Fiului, şi Sfântului Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Preotul zice: Pace tuturor

Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi


_______________________________BOTEZUL_____________________________
71
D oamne Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Carele
Te-ai înălţat pre cinstita şi de viaţă făcătoare Cruce, ai rupt
înscrisul ce era asupra noastră şi ne-ai scăpat pre noi de
tirania diavolului, curăţeşte păcatele robilor Tăi, că arşiţa şi
greutatea zilei, şi aprinderea trupească neputându-o purta,
vin împreună la comuniunea nunţii a doua, precum ai dat
lege prin vasul alegerii Tale Apostolul Pavel, Carele a zis
pentru noi umiliţii; că mai bine este a se căsători în Domnul,
decât a se aprinde. Însuţi ca un bun şi de oameni iubitor,
miluieşte, iartă, şi curăţă, slăbeşte şi lasă greşalele, că Tu
eşti Cela ce ai ridicat pre umeri neputinţele noastre; că nu
este nimenea fără păcat sau fără prihană, chiar de ar fi
numai o zi viaţa lui, afară de Tine singur, Cela ce ai purtat
trup nepăcătos, şi ne-ai dăruit nouă nestricăciunea cea
veşnică. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeul celor ce
se pocăiesc, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui
Tău celui fără început, şi Preasfântului Duh, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Diaconul: Domnului să ne rugăm

D umnezeule sfinte, Carele din ţărână ai creat pre om şi


din coasta lui i-ai creat femeie, şi ai dat-o lui ajutor după
dânsul, pentru, că aşa a plăcut măririi Tale să nu fie omul
singur pre pământ; Însuţi şi acum, Stăpâne, trimite mâna Ta
din locaşul Tău cel sfânt, şi uneşte pre robul Tău (N), cu
roaba Ta (N); că de la Tine se uneşte bărbatului femeia;
uneşte-i pre dânşii în conânţelegere; încununează-i într-un
trup; dăruieşte-le fruct pântecelui, câştigare de prunci buni.
C ă a Ta este stăpânirea şi a Ta este Împărăţia, puterea şi
mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
După aceea luând Preotul cununile şi făcând cu dânsele chipul
crucii, întâi la mire, zice de trei ori:
S e cunună robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu
(N), în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.
Şi sărutând mirele cununa, i-o pune Preotul pre cap. Asemenea
face şi la mireasă zicând de trei ori:
S e cunună roaba lui Dumnezeu (N) cu robul lui Dumnezeu
(N), în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.
72__________________________MOLITFELNIC____________________________
Apoi îi binecuvintează Preotul de trei ori zicând:
D oamne Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste
încununează-i pre dânşii.
În urmă: Apostolul şi Evanghelia, caută-le înapoi la cununia
întâia pagina 63-64.

Diaconul:
Să zicem toţi din tot sufletul, şi din tot cugetul nostru, să
zicem.
D oamne Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
M iluieşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Î ncă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea,
mântuirea, paza, iertarea şi lăsarea păcatelor robilor Tăi (N).
Încă ne rugăm pentru poporul ce stă de faţă în Sfântă
biserica aceasta, pentru sănătatea şi mântuirea lor.
Î ncă ne rugăm pentru toţi fraţii, şi pentru ortodocşii
creştini, pentru sănătatea şi pentru mântuirea lor.
C ă milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie
mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
În urmă rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm
D oamne Dumnezeul nostru, Carele prin iconomia cea
mântuitoare ai binevoit în Cana Galileii a arăta nunta
cinstită prin venirea Ta; Însuţi şi acum pre robii Tăi (N), care
ai binevoit a se însoţi unul cu altul, în pace şi în
conânţelegere păzeşte-i; nunta lor o arată cinstită, patul lor
îl fereşte neîntinat, binevoieşte a-şi petrece convieţuirea
neprihănită, şi-i învredniceşte să ajungă bătrâneţi fericite,
cu inimă curată făcând poruncile Tale.
C ă Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu Carele miluieşti,
şi mântuieşti, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui
Tău celui fără început, şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-
făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Corul: Amin
_______________________________BOTEZUL_____________________________
73
Diaconul:
A pără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte pre noi
Dumnezeule cu harul Tău.
Z iua toată deplină, Sfântă, paşnică şi fără de păcat, la
Domnul să cerem.
Î nger de pace, credincios îndreptător şi păzitor sufletelor
şi trupurilor noastre, la Domnul să cerem.
M ilă şi iertare de păcate şi de greşalele noastre la Domnul
să cerem.
C ele bune şi de folos sufletelor noastre, şi împăcarea
lumii, la Domnul să cerem.
C elălalt timp al vieţii noastre în pace şi în pocăinţă a-l
săvârşi, la Domnul să cerem.
S fârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neruşinat,
paşnic, şi răspuns bun la înfricoşata judecată al lui Hristos,
să cerem.
U nirea credinţei şi cuminecarea Sfântului Duh, cerând,
pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui
Hristos Dumnezeu să o dăm.
Ş i ne învredniceşte pre noi Stăpâne, cu îndrăznire fără
osândă a cuteza, a te chema pre Tine Dumnezeul Cel ceresc,
Tată, şi a zice;
Citeţul sau mirele zice: Tatăl nostru...

Ecfonis:
Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a
Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Preotul: Pace tuturor. Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Apoi aduc paharul cel comun de-l binecuvintează Preotul,


zicând rugăciunea aceasta:

Diaconul: Domnului să ne rugăm

D umnezeule Cela ce toate le-ai făcut cu tăria Ta, şi ai


întărit lumea, şi ai înfrumuseţat cununa tuturor celor făcute
de Tine, şi acest pahar comun care l-ai dat celor ce se
însoţesc prin unirea nunţii binecuvintează-l cu
74__________________________MOLITFELNIC____________________________
binecuvântare duhovnicească.
C ă s-a binecuvântat numele Tău şi s-a preamărit
Împărăţia Ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
După aceea luând Preotul paharul în mână, le dă lor de gustă
de trei ori, întâi bărbatului apoi femeii; şi îndată luând cădelniţa
începe a cădi în jurul tetrapodului înconjurându-l cu cei cununaţi
de trei ori, şi cântând troparul aceasta, glasul al 5-lea:

I saie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece, şi a născut


fiu pre Emanuel, pre Dumnezeu şi omul, Răsăritul este
numele lui; pre Carele mărindu-l, pre Fecioara o fericim.
Altele, glasul al 7-lea:
S finţilor Mucenici, care bine v-aţi luptat, şi v-aţi
încununat, rugaţi-vă Domnului, să se miluiască sufletele
noastre.
M ărire Ţie Hristoase Dumnezeule, lauda Apostolilor şi
bucuria Mucenicilor, a cărora predică este Treimea cea de o
fiinţă.
După aceea ia cununiile întâi de la mire zicând:
M ărit să fii mire ca Avraam, şi binecuvântat să fii ca Isaac,
şi să te înmulţeşti ca Iacov, umblând în pace, şi lucrând întru
dreptate poruncile lui Dumnezeu.
La mireasă iarăşi zice:
Şi tu mireasă, mărită să fii ca Sarra şi să te veseleşti ca
Rebeca, şi să te înmulţeşti ca Rahila, veselindu-te cu
bărbatul tău, păzind hotarele legii, că aşa a binevoit
Dumnezeu.
Apoi Diaconul: Domnului să ne rugăm

Iar Preotul:
D umnezeule Dumnezeul nostru, Carele ai venit în Cana
Galileii, şi nunta de acolo ai binecuvântat-o, binecuvintează
şi pre robii Tăi aceştia (N), care din pronia Ta s-au unit prin
unirea nunţii; binecuvintează intrările şi ieşirile lor;
înmulţeşte întru bunătăţi viaţa lor, primeşte cununile lor
întru Împărăţia Ta, păzindu-i neîntinaţi, neprihăniţi şi
_______________________________BOTEZUL_____________________________
75
neasupriţi, în vecii vecilor.
Corul: Amin

Preotul: Pace tuturor. Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Şi rugăciunea aceasta:
T atăl, Fiul, şi Sfântul Duh, Treimea cea întru tot Sfântă şi
de o fiinţă şi începătoare de viaţă o Dumnezeire, o
împărăţie, să vă binecuvinteze pre voi; să vă dea lungime de
viaţă, prunci buni, sporire în viaţă şi credinţă; să vă umple
de toate bunătăţile de pre pământ, şi să vă învrednicească şi
desfătării bunătăţilor celor făgăduite, cu rugăciunile
Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor,
Amin.
După aceea făcându-li-se oraţie, şi sărutându-se între dânşii,
face Preotul apolis deplin.

C ela ce cu venirea Sa în Cana Galileii a arătat nunta


cinstită, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru
rugăciunile Preacuratei Maicii sale, ale Sfinţilor măriţilor şi
întru tot lăudaţilor Apostoli, ale Sfinţilor de Dumnezeu
încoronaţilor Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi
Elena, ale Sfântului marelui Mucenic Procopie, şi ale tuturor
Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pre noi, ca un
bun şi iubitor de oameni.
NB. Aceasta servire se face neschimbată şi la a treia nuntă. Iar
a patra nuntă nimenea să nu îndrăznească a o face; şi cine va
cuteza a cununa a patra oară, va fi lipsit de tot darul preoţiei.

RUGĂCIUNE
ce se citeşte a opta zi după cununie
Venind tinerii la Biserică Preotul ia epitrahilul şi iese la uşa
Bisericii unde şi tinerii stau şi face început: Binecuvântat este
Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Tatăl nostru…, Că a Ta
este Împărăţia…, şi troparul Sfinţilor Mucenici. Apoi îngenuchind
tinerii, Preotul zice:
76__________________________MOLITFELNIC____________________________
Domnului să ne rugăm
S tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Carele ai
binecuvântat cununa anului şi ai înmulţit făpturile Tale,
binecuvintează şi pre robii Tăi aceştia (N), care cu alegerea
Ta ai binevoit a se uni unul cu altul. Trimite-le lor pre Îngerul
Tău cel păzitor, ca să-i păzească neabătuţi la nici o
spurcăciune, până în sfârşit; învredniceşte-i a intra în Sfântă
Biserica Ta şi a se împărtăşi cu Sfintele Tale Taine; ca
totdeauna să mărească Preasfânt numele Tău, al Tatălui, şi
al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.
Apoi: Pace tuturor. Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Î ntr-o unire au ajuns robii Tăi prin binecuvântarea Ta


Doamne, învrednicindu-se a primi Sfânta Taină a cununiei
prin rugăciunile preoţilor Tăi. Dă Doamne ca robul Tău (N) să
fie cap femeii sale, precum şi roaba Ta (N) să fie plecată
bărbatului său; ca prin aceasta să fie nestrămutată unirea
lor până în sfârşit, şi Ţie mărire să înălţăm Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Şi face sfârşit: Mărire Ţie Hristoase Dumnezeul nostru mărire
Ţie: Mărire Tatălui…, şi apolisul: Cela ce cu venirea Sa în Cana
Galileii a arătat cinstită nunta..., etc.

Apoi binecuvântându-i Preotul, intră în biserică zicând mirele:


Intra-vom în casa Ta Doamne, închina-ne-vom spre Sfântă Biserica
Ta.
Mai adăugând şi alte rugăciuni ce va şti, sărutând Sfintele
Icoane apoi plecându-se spre străni, se duce fiecare la locul său,
ascultând Sfânta slujbă cu luare aminte.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
77
RÂNDUIALA SFÂNTULUI ELEU (UNTDELEMN)
Fiind foarte folositoare tuturor creştinilor, celor bolnavi de
boală trupească sau sufletească, căci le dă tămăduire trupului şi
iertare sufletului; pentru aceea se cuvine Preoţilor să sfătuiască
pre toţi creştinii, care vor cere a li se săvârşi această Sfântă Taină,
ca mai întâi să-şi cerce conştiinţa lor, şi toate greşalele să şi le
mărturisească la duhovnic. Apoi adunându-se şapte Preoţi, sau şi
trei numai, luând epitrahile şi feloane, să facă cel mai întâi Preot
obişnuitul început zicând:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, iar noi Împărate


Ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl
nostru…, Că a Ta este Împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori),
Mărire…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm (de trei ori), apoi:
Psalmul 142:

D oamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea; întru


adevărul Tău auzi-mă, întru dreptatea Ta. Şi să nu intri la
judecată cu robul Tău, că nu se va îndrepta înaintea Ta tot
cel viu. Că a prigonit vrăjmaşul sufletul meu, împilat-a la
pământ viaţa mea. Pusu-m-au în întunecime, ca pre morţii
veacului, şi s-a mâhnit întru mine duhul meu; întru mine s-a
turburat inima mea. Adusu-mi-am aminte de zilele cele din
început cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele
mâinilor Tale am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele;
însetat-a de Tine sufletul meu, ca un pământ fără de apă.
Degrabă auzi-mă Doamne, slăbit-a duhul meu. Să nu întorci
faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară
în mormânt. Auzită fă mie dimineaţă mila Ta, că spre Tine
am nădăjduit. Arată-mi mie, Doamne, calea în care voi
merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la
vrăjmaşii mei, Doamne, la Tine am scăpat. Învaţă-mă să fac
voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va
povăţui la pământ drept. Pentru numele Tău Doamne, mă vei
via, întru dreptatea Ta vei scoate din necaz sufletul meu. Şi
întru mila Ta vei nimici pre vrăjmaşii mei şi vei pierde pre
toţi, cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Apoi ectenia:

I ară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.


A pără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre noi
78__________________________MOLITFELNIC____________________________
Dumnezeule cu harul Tău.
P re Preasfânta curata, preabinecuvântata, mărita,
Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea
Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.
P re noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui
Hristos Dumnezeu să o dăm.
C ă Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,
Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor, Amin.
După aceea cântăm Aliluia pre glasul al 6-lea

stihul: Doamne nu cu mânia Ta să mă mustri pre mine, nici cu


iuţimea Ta să mă cerţi.
stihul: Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt;

Şi îndată Troparele acestea:

M iluieşte-ne pre noi, Doamne, miluieşte-ne pre noi că


nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune
aducem Ţie ca unui Stăpân noi păcătoşii servii Tăi,
miluieşte-ne pre noi.
Mărire…
D oamne miluieşte-ne pre noi că întru Tine am nădăjduit,
nu te mânia pre noi foarte, nici să-Ţi aduci aminte de fără de
legile noastre, ci caută şi acum ca un îndurat, şi ne
mântuieşte de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru
şi noi poporul Tău, toţi făptura mâinilor Tale, şi numele Tău
chemăm.
Şi acum… a Născătoarei:
U şa milostivirii deschide-o nouă binecuvântată
Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim
întru Tine, ci să ne mântuim prin Tine de nevoi; că Tu eşti
mântuirea neamului creştinesc.
PSALMUL 50
M iluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după
mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai
vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă
curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu
_______________________________BOTEZUL_____________________________
79
înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău
înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale
şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-
am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată
adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale
înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi
mă voi curaţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă
voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor
oasele cele umilite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele
şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată creează
întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele
din lăuntru ale mele. Nu mă lepăda pre mine de la faţa Ta şi
Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria
mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi
pre cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se
vor întoarce. Mântuieşte-mă de sângiuiri, Dumnezeule,
Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de
dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea
va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile
de tot nu le vei bine-voi. Jertfa lui Dumnezeu, Duhul umilit;
inima înfrântă şi umilită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine
Doamne, întru bună voirea Ta Sionului şi să se zidească
zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii
prinosul şi arderile de tot, atunci vor pune pre altarul Tău
jertfe.
Apoi canonul a căruia acrostihul la greci este:
Rugăciunea untdelemnului, cântarea lui Arsenie.

Cântarea I-a, glasul al 4-lea:


Irmos. Adâncul mării Roşii cu urme neudate trecând Israil....

stihul: Stăpâne Hristoase milostive, miluieşte pre robul Tău.


(Acest stihul se zice la toate Troparele)

Cu untdelemnul îndurării Tale, Stăpâne, liniştind pururea


sufletele, împreună şi trupurile oamenilor, şi păzind prin
untdelemn pre credincioşi; Însuţi şi acum miluieşte pre cei
ce prin untdelemn se aproprie de Tine.
D e mila Ta Stăpâne este plin tot pământul; pentru
aceasta cu cinstit untdelemnul Tău cel dumnezeiesc fiind
unşi astăzi, cerem cu credinţă să ni se dea nouă mila Ta cea
80__________________________MOLITFELNIC____________________________
mai presus de minte.
Mărire…
U ngerea Ta cea Sfinţită, iubitorule de oameni, ai poruncit
Apostolilor Tăi să o săvârşească peste robii Tăi cei
neputincioşi; pentru rugăciunile lor, miluieşte-ne pre toţi cu
însemnarea Ta.
Şi acum… a Născătoarei:
U na curată ceea ce ai îmbogăţit adâncul păcii, cu
rugăciunile Tale cele de-a pururea către Dumnezeu,
mântuieşte pre robul Tău de toate neputinţele şi supărările,
ca neîncetat să te mărească pre Tine.
Cântarea a 3-a
Irmos: Veseleşte-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând...
Tu singur fiind minunat şi îndurat către oamenii cei
credincioşi, acestuia ce cumplit boleşte dă-i Hristoase, harul
Tău cel de sus.
R amura cea de măslin oarecând, spre încetarea
potopului, cu voinţa Ta cea dumnezeiască o ai arătat,
Doamne, mântuieşte cu mila Ta pre cela ce pătimeşte.
Mărire...
Cu luminarea luminii celei dumnezeieşti, luminează cu
mila Ta, Hristoase, pre aceasta ce acum prin ungere aleargă
cu credinţă la mila Ta.
Şi acum… a Născătoarei:
C aută de sus cu îndurare Maica făcătorului tuturor, şi cu
rugăciunile Tale dezleagă suferinţa cea amară a acestuia ce
boleşte.
Apoi Catismalele acestea, glasul al 8-lea

Prosomia: Fluierele cele păstoreşti...


Ca un izvor dumnezeiesc de milă, ca un adânc al marii
compătimiri, Îndurate, arată dumnezeieştile curgeri ale
milei Tale, şi vindecă pre toţi; izvorăşte cu îndestulare
izvoarele minunilor, şi spală pre toţi; că la Tine pururea
alergând, cu căldură cerem har.
Altul, glasul al 4-lea
_______________________________BOTEZUL_____________________________
81
Prosomia: Cela ce Te-ai înălţat pre Cruce…
D octorul şi ajutătorul celor ce sunt în dureri,
Răscumpărătorul şi Mântuitorul celor neputincioşi, Însuţi
Stăpâne al tuturor şi Doamne, dăruieşte vindecare
neputinciosului robului Tău; îndură-te, miluieşte pre cela ce
mult a greşit, şi-l curăţă de păcate, Hristoase, ca să
mărească puterea Ta cea dumnezeiască.
Cântarea a 4-a

Irmos: Ridicat pre Cruce văzându-te Biserica…


M ântuitorule, Cela ce eşti ca un mir nestricăcios şi vărsat
prin har, şi Carele curăţeşti lumea, îndură-te, miluieşte pre
aceasta ce-şi unge, prin credinţa cea dumnezeiască, rănile
cele trupeşti.
C u pecetea cea alinătoare a milei Tale, Stăpâne,
însemnând acum simţurile servilor Tăi, fă intrarea
nestrăbătută şi neapropiată de toate puterile cele
protivnice.
Mărire…
C ela ce ai poruncit celor bolnavi să cheme pre
dumnezeieştii Tăi liturghisitori, ca cu rugăciunea şi ungerea
untdelemnului Tău să se mântuiască, iubitorule de oameni,
mântuieşte cu mila Ta pre acesta ce pătimeşte.
Şi acum… a Născătoarei:
Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară Preasfântă,
care eşti acoperământ tare şi păzitoare, liman şi zid, scară şi
turn, miluieşte şi te îndură de acest bolnav, că la Tine
singură a scăpat.
Cântarea a 5-a

Irmos: Tu Doamne, lumina mea în lume al venit...


C ela ce eşti adânc de milă, bunule, miluieşte, îndură-te,
cu mila Ta cea dumnezeiască, spre acesta ce pătimeşte, ca
un milostiv.
S ufletele şi trupurile noastre, Hristoase, Sfinţindu-le de
sus negrăit, cu închipuirea cea dumnezeiască a peceţii Tale,
vindecă pre toţi cu mâna Ta.
82__________________________MOLITFELNIC____________________________
Mărire…
P rea bunule Doamne, Cela ce cu dragostea Ta cea
negrăită, ai primit ungere cu mir de la păcătoasa, îndură-te
de robul Tău.
Şi acum… a Născătoarei:
C eea ce eşti întru tot lăudată curată, prea bună Stăpână,
miluieşte pre cei ce se ung cu untdelemnul cel dumnezeiesc,
şi mântuieşte pre robul Tău.
Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glasul de laudă Doamne...


C u cuvintele Tale, iubitorule de oameni, arătând prin
untdelemn ungerea la împăraţi, şi aceasta plinindu-o şi la
Arhierei, mântuieşte ca un Îndurat cu pecetea Ta şi pre
acesta ce pătimeşte.
D in partea demonilor celor cumpliţi să nu fie vre-o
comunicare cu simţurile acestuia, ce se însemnează cu
ungere dumnezeiască, Mântuitorule, ci-l întăreşte pre dânsul
cu acoperământul măririi Tale.
Mărire…
T inde mâna Ta din înălţime, Iubitorule de oameni, şi
Sfinţind untdelemnul Tău, Mântuitorule, dă-l robului Tău
spre sănătate şi spre ferire de toate bolile.
Şi acum… a Născătoarei:
A rătatu-te-ai în casa Ta cea dumnezeiască măslin roditor,
Maica Făcătorului, prin care s-a arătat lumea plină de milă;
pentru aceasta mântuieşte cu atingerea mijlocirilor Tale pre
acesta ce pătimeşte.
Condac glasul al 2-lea

Prosomia: Cele de sus căutând…


C ela ce eşti izvor milei, Preabunule, pre acesta ce cu
credinţă fierbinte cade la mila Ta cea negrăită, Îndurate,
scapă-l de toată răutatea şi ridicându-i lui neputinţele, dă-i
dumnezeiescul har de sus.
Cântarea a 7-a
_______________________________BOTEZUL_____________________________
83
Irmos: În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam...
Tu Mântuitorule Cela ce eşti singur Dumnezeu, Carele cu
mila şi cu îndurările Tale vindeci patimile sufletelor tuturor,
şi chinurile, trupurilor, Însuţi tămăduind şi pre acesta ce
pătimeşte în dureri, vindecă-l.
C ând se vor unge capetele tuturor cu ungerea
untdelemnului, dă cu mila Ta cea bogată, Hristoase,
plăcerea bucuriei acestuia carele cere mila răscumpărării
Tale, Doamne.
Mărire…
S abie asupra diavolilor este pecetea Ta Mântuitorule, şi
foc ce mistuie patimile sufletelor prin rugăciunile Preoţilor;
pentru aceasta cu credinţă Te lăudăm noi cei ce am primit
vindecare.
Şi acum… a Născătoarei:
Tu Maica lui Dumnezeu, care ai primit dumnezeieşte în
pântecele Tău pre Cela ce ţine toate cu mâna, şi L-ai întrupat
negrăit, fă-L îndurat pre Acela, pentru cela ce pătimeşte,
rugămu-ne.
Cântarea 8-a

Irmos: Mâinile tinzându-şi Daniil....


M iluieşte-ne pre toţi, Mântuitorule, după mare mila Ta cea
dumnezeiască; că noi toţi ne-am adunat pentru a închipui
tainic plecarea îndurărilor Tale, şi a aduce cu credinţă
ungere prin untdelemn robului Tău, pre care-l şi cercetează.
C u curgerile milei Tale, Hristoase, şi cu ungerea Preoţilor
Tăi, Doamne, spală, ca un îndurat durerile şi răutatea, şi
asupririle chinurilor, ale acestuia ce se munceşte de
supărările patimilor, ca fiind mântuit, să te mărească pre
Tine cu mulţumită.
Binecuvântăm pre Tatăl, pre Fiul, şi pre Sfântul Duh, Domnul
De la noi cei ce însemnăm chipul voinţei celei de sus, şi
untdelemnul blândeţilor, Stăpâne, nu depărta mila Ta
dumnezeiască, nici trece cu vederea pre cela ce strigă
pururea cu credinţă: binecuvântaţi toate făpturile Domnului
pre Domnul.
84__________________________MOLITFELNIC____________________________
Şi acum… a Născătoarei:
F irea,ca o prea mărită cunună, a primit naşterea Ta cea
dumnezeiască curată, care opreşte taberele duşmanilor, şi-i
învinge cu totul; pentru aceea fiind încununaţi cu strălucirile
cele luminoase ale harurilor Tale, Te lăudăm pre Tine întru
tot cântată Stăpână.
Cântarea a 9-a

Irmos: Piatra cea netăiată de mână...


C aută din cer, Îndurate, arată mila Ta tuturor; dă acum
ajutorul Tău şi tăria Ta celui ce aleargă la Tine, prin ungerea
cea dumnezeiască a Preoţilor Tăi, iubitorule de oameni.
V ăzut-am, preabunule Mântuitorule, cu bucurie
dumnezeiescul untdelemn, carele cu voinţa Ta cea
dumnezeiască L-ai luat mai mult decât toţi părtaşii şi cu
închipuire L-ai dat celor ce se împărtăşesc băii celei
dumnezeieşti.
Mărire…
Î ndură-te, miluieşte Mântuitorule, scapă de cumplitele
dureri, şi fereşte de săgeţile vicleanului sufletele şi trupurile
robilor Tăi, ca un milostiv, Doamne vindecându-i cu
dumnezeiescul har.
Şi acum… a Născătoarei:
F ecioară primind cântările şi rugăciunile servilor Tăi,
fereşte de patimii cumplite şi de dureri, cere iertare
greşalelor; dăruieşte-i vindecare sufletului şi trupului ca să
Te preamărească pre Tine cu dragoste, lăudând Stăpânirea
Ta.
Apoi se zice:
C uvine-se cu adevărat să Te fericim Născătoare de
Dumnezeu cea pururea fericită şi preanevinovată şi maica
Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât
Heruvimii şi mai mărită cu neasemănare decât serafimii,
carea fără stricăciune pre Dumnezeu Cuvântul ai născut, pre
tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.
Exapostilar
_______________________________BOTEZUL_____________________________
85
Prosomia: Cercetatu-ne-ai de sus…
C autăcu ochiul Tău întru milă, Bunule, spre rugăciunea
noastră a celor ce ne-am adunat astăzi în Biserica Ta cea
Sfântă, spre a unge cu untdelemn dumnezeiesc, pre
neputinciosul robul Tău.
La Laude stihirile glasul al 4-lea:

Prosomia: Dat-ai semn celor ce se tem de tine…


D at-ai harul Tău prin Apostolii Tăi, iubitorule de oameni
Cel lesne iertător, ca untdelemnul Tău cel sfânt să vindece
ranele şi bolile tuturor. Pentru aceasta pre cela ce vine cu
credinţă spre untdelemnul cel sfânt al Tău şi acum ca un
Îndurat sfinţeşte-l, miluieşte-l, curăţeşte-l de toată
neputinţa, şi-l învredniceşte desfătării Tale celei
nestricăcioase Doamne.
C aută din cer Cela ce eşti neajuns, ca un Îndurat, cu mâna
Ta cea nevăzută însemnând, iubitorule de oameni, cu
untdelemnul Tău cel dumnezeiesc, simţurile acestuia ce
aleargă cu credinţă la Tine, şi cere iertare greşalelor,
dăruieşte-i vindecare sufletului şi trupului ca să Te
preamărească pre Tine cu dragoste, lăudând stăpânirea Ta.
P rin ungerea untdelemnului Tău, şi prin atingerea
Preoţilor, Iubitorule de oameni, sfinţeşte de sus pre robul
Tău, scăpându-l de boli şi de întinăciunea sufletului
curăţindu-l, spală-l, Mântuitorule, şi-l fereşte de multe feluri
de sminteli, alină-i durerile, înlătură-i nevoile şi risipeşte-i
supărările, ca un milostiv şi îndurat.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
P re Tine, preacurat palat al Împăratului, ceea ce eşti mult
lăudată, te rog, curăţeşte mintea mea cea întinată de tot
felul de păcate, şi o fă locaş plăcut Treimii celei prea
dumnezeiască, ca să măresc puterea Ta şi mila cea
nemăsurată, mântuit fiind eu netrebnicul servul Tău.
După aceea: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl
nostru…, Că a Ta este Împărăţia...

Apoi Troparul aceasta, glasul al 4-lea:


U nuleHristoase, Carele eşti grabnic spre ajutor, arată de
sus grabnică cercetare robului Tău celui ce pătimeşte,
86__________________________MOLITFELNIC____________________________
scapă-l de boli şi de durerile cele amare, ridică-l ca să Te
cânte şi să Te mărească neîncetat; cu rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.
Aici având untdelemn curat, gătit în vas, se aprind şi şapte
lumini, şi îndată Diaconul zice: Binecuvintează stăpâne; Iar
Preotul cel mai mare luând Evanghelia însemnează în chipul
Crucii peste untdelemn zicând:

Binecuvântată este Împărăţia a Tatălui, şi a Fiului, şi a


Sfântului Duh; acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Citeţul: Amin

Apoi Diaconul zice, Ectenia aceasta:

C u pace Domnului să ne rugăm.


P entru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor
noastre, Domnului să ne rugăm.
P entru pacea a toată lumea, şi pentru bună starea
sfintelor lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor,
Domnului să ne rugăm.
P entru Sfânta Biserica aceasta, şi pentru cei ce intră într-
însa cu credinţă, cu cucernicie şi cu frica lui Dumnezeu,
Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se binecuvinteze untdelemnul aceasta cu
puterea, cu lucrarea şi cu venirea Sfântului Duh, Domnului
Să ne rugăm (aici toţi Preoţii binecuvintează untuldelemn).
P entru robul lui Dumnezeu (N) şi pentru cercetarea lui
întru Dumnezeu, şi pentru ca să vie peste dânsul harul
Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.
P entru ca şi el şi noi să ne mântuim de toată supărarea,
urgia, nevoia şi neputinţa, Domnului să ne rugăm.
A pară, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre noi
Dumnezeule cu harul Tău.
P re Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita,
Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea
Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenind-o.
P re noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră, lui
Hristos Dumnezeu să o dăm.
Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,
_______________________________BOTEZUL_____________________________
87
Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor, Amin.
După aceea Preotul cel întâi zice rugăciunea sfinţirii,
untdelemnului.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

D oamne, Carele cu mila şi cu îndurările Tale, vindeci


zdrobirile sufletelor şi ale trupurilor noastre; Însuţi Stăpâne,
sfinţeşte untdelemnul aceasta (aici fiecare Preot zicând
rugăciunea binecuvintează untdelemnul) ca să fie celor ce
se vor unge cu dânsul spre vindecarea şi spre scăparea de
toată patima şi întinăciunea trupului şi a sufletului şi a toată
răutatea; ca şi întru aceasta să se mărească Preasfânt
numele Tău, al Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum
şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Această rugăciune o zic şi ceilalţi preoţi, până se plineşte de 7
ori. Iar după rugăciune, cântă aceste tropare glasul al 4-lea:

U nule Hristoase, Carele eşti grabnic spre ajutor, arată de


sus grabnică cercetare robului Tău celui ce pătimeşte;
scapă-l de boli şi de durerile cele amare; ridică-l ca să-ţi
cânte Ţie şi să Te mărească neîncetat; pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.
Glasul al 4-lea

Prosomia: Arătatu-Te-ai astăzi…


F iind orbit la ochii sufletului, vin la Tine Hristoase, ca şi
orbul cel din naştere, strigând către Tine cu pocăinţă:
îndură-te spre noi Unule Cela ce eşti lesne iertător.
Glasul al 3-lea

Prosomia: Fecioara astăzi...


S ufletulmeu, Doamne, cel slăbit cumplit de multe feluri
de păcate şi fapte netrebnice, ridică-l cu cercetarea Ta cea
dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pre paralitic; ca
fiind mântuit să strig Ţie, Îndurate, dă-mi Hristoase
vindecare.
Glasul al 2-lea
88__________________________MOLITFELNIC____________________________
C a un ucenic al Domnului ai primit Evanghelia, drepte, ca
un ucenic ai statornicie; îndrăznire ca un frate al lui
Dumnezeu, şi a te ruga ca un Ierarh; deci roagă pre Hristos
Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Glasul al 4-lea

Prosomia: Cela ce Te-ai înălţat...


D umnezeu Cuvântul Tatălui cel Unul-Născut, Carele a
venit la noi în zilele de apoi, minunate Iacove, întâi pre Tine
Te-a arătat păstor şi dascăl Ierusalimului, şi iconom
credincios tainelor celor duhovniceşti; pentru aceasta toţi te
cinstim Apostole.
Glasul al 3-lea

Prosomia: Fecioara astăzi...


În Mira, Sfinte, Sfinţilor te-ai arătat, că Evanghelia lui
Hristos plinindu-o, cuvioase, ţi-ai pus sufletul tău, pentru
poporul tău, mântuit-ai pre cei nevinovaţi din moarte;
pentru aceasta te-ai Sfinţit ca un mare tăinuitor al harului lui
Dumnezeu.
Glasul acelaşi:
M are apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule
de lupte, pre tine cela ce ai biruit pre păgâni. Deci precum
mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pre
Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pre Hristos Dumnezeu roagă-L să
ne dăruiască nouă mare milă.
Glasul acelaşi:
R ăbdătorule de chinuri, Sfinte, şi tămăduitorule
Pantelimoane, roagă pre înduratul Dumnezeu să dăruiască
iertare de păcate sufletelor noastre.
Glasul al 8-lea:
S finţilor
fără de arginţi şi făcătorilor de minuni, cercetaţi
neputinţele noastre; în dar aţi luat în dar daţi nouă.
Glasul al 2-lea:
M ăririle tale, feciorelnicule, cine le va spune? Că izvorăşti
minuni şi verşi vindecări, şi te rogi pentru sufletele noastre,
_______________________________BOTEZUL_____________________________
89
ca un mare teolog şi prieten al lui Hristos.
A Născătoarei, glasul acelaşi:
R ugătoare caldă şi zid nesurpat, izvor de milă şi lumii
scăpare, cu stăruinţă strigăm către Tine Născătoare de
Dumnezeu, Stăpână, vino degrab şi ne mântuieşte din nevoi,
ceea ce eşti grabnică ajutătoare.
De va fi diacon zice: Să luăm aminte

Preotul: Pace tuturor

Citeţul: Şi Duhului Tău

Prochimen glasul I-iu


Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine
stih: Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul

Din soborniceasca carte a Sfântului Apostol Iacov citire: 5;10-


16
F raţilor, luaţi pildă de patimă rea şi de răbdare
îndelungată pre Profeţii care au grăit nouă în numele
Domnului. Iată fericim pre cei ce au răbdat; răbdarea lui Iov
aţi auzit, şi sfârşitul lui de la Domnului aţi văzut, că mult
Milostiv este Domnul şi Îndurat. Iar mai înainte de toate,
fraţii mei, să nu vă juraţi nici pre cer nici pre pământ, nici cu
vre-un alt jurământ; ci să fie cuvântul vostru aşa, aşa şi nu,
nu; ca să nu cădeţi în făţărie. De pătimeşte rău cineva dintre
voi, să se roage; de este cineva cu inimă bună să cânte
psalmi; de este bolnav cineva dintre voi, să cheme Preoţii
Bisericii, şi să se roage pentru dânsul, ungându-l cu
untdelemn, în numele Domnului, şi rugăciunea credinţei va
mântui pre cel bolnav, şi-l va ridica pre dânsul Domnul; şi de
va fi făcut păcate, se vor ierta lui. Mărturisiţi-vă unul altuia
păcatele, şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi; că
mult poate rugăciunea dreptului care se face.
Aliluia, glasul al 8-lea,
stih: Milă şi judecată voi cânta Ţie Doamne...

Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire: 10; 25-37


Î n timpul acela, venit-a un legiuitor la Iisus, ispitind pre El
şi zicând: Învăţătorule, ce voi face să moştenesc viaţa de
veci? Iar El a zis lui: în lege ce este scris? cum citeşti? Iar el
90__________________________MOLITFELNIC____________________________
răspunzând a zis: Să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău din
toată inima ta şi din tot sufletul tău, şi din toată virtutea ta,
şi din tot cugetul tău, şi pre aproapele tău ca pre tine însuţi.
Zis-a lui: drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu. Iar el voind
a se îndrepta pre sine, zise către Iisus: şi cine este aproapele
meu? Iar Iisus răspunzând a zis: Un om oarecare se pogora
din Ierusalim în Ierihon, şi căzu în tâlhari, care şi
dezbrăcându-l, şi rănindu-l, s-au dus lăsându-l mai mult
mort. Şi din întâmplare un Preot se pogora pre calea aceea,
şi văzându-l, a trecut pre alăturea. Asemenea şi un levit,
fiind pre la acel loc, venind şi văzându-l, a trecut pre
alăturea. Iar un oarecare Samarinean călătorind, a venit la
dânsul şi văzându-l i s-a făcut milă. Şi apropiindu-se i-a legat
rănile lui, turnând untdelemn şi vin; apoi ridicându-l pre
dobitocul său, l-a dus la o ospătărie, şi a îngrijit de dânsul.
Şi a doua zi ieşind, a scos doi dinari şi dându-i gazdei, i-a zis
lui: îngrijeşte de dânsul, şi ce vei mai cheltui, eu întorcându-
mă voi plăti ţie. Deci, cine din aceşti trei ţi se pare a fi mai
de aproape celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cela ce a
făcut milă cu dânsul. Iar Iisus a zis lui: mergi de fă şi tu
asemenea.
Apoi diaconul:

M iluieşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila Ta,


rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Î ncă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea,
mântuirea, cercetarea, lăsarea păcatelor robului lui
Dumnezeu (N), şi pentru ca să i se ierte lui toată greşeala cea
de voie şi cea fără de voie.
C ă milostiv şi Iubitor de oameni, Dumnezeu eşti şi Ţie
mărire înălţăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum, şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Preotul citeşte rugăciunea aceasta

Domnului să ne rugăm
C ela ce eşti fără început şi neurmat, Sfinte al Sfinţilor,
Carele ai trimis pre Unul-Născut Fiul Tău, să vindece toată
boala şi toată neputinţa sufletelor şi a trupurilor noastre,
trimite Duhul Tău Cel Sfânt şi sfinţeşte untdelemnul aceasta,
şi-l fă robului Tău (N), ce se va unge, spre deplina dezlegare
_______________________________BOTEZUL_____________________________
91
de păcate, şi spre moştenirea Împărăţiei Cerurilor. Că Tu
eşti Dumnezeu mare şi minunat, Carele păzeşti aşezământul
Tău şi mila Ta celor ce Te iubesc pre Tine; Cela ce ai dat
dezlegare de păcate prin Sfântul Tău Prunc Iisus Hristos;
Carele ne-ai renăscut din păcat, Cela ce luminezi orbii şi
ridici pre cei surpaţi; Carele iubeşti pre cei drepţi şi miluieşti
pre cei păcătoşi; Cela ce ne-ai scos din întuneric şi din
umbra morţii, zicând celor din legături ieşiţi, şi celor din
întuneric descoperiţi-vă; că a strălucit în inimile noastre
lumina cunoştinţei Unuia-Născut Fiului Tău, de când pentru
noi pre pământ s-a arătat, şi cu oamenii împreună a petrecut
şi celor ce L-au primit pre dânsul le-a dat putere a se face fii
lui Dumnezeu, prin baia renaşterii moştenire fiască
dăruindu-ne, şi neîmpărtăşiţi făcându-ne de tirania
diavolului. Fiindcă n-a voit a ne curăţi prin sânge, ci prin
Sfântul untdelemn a dat chipul crucii Sale; spre a ne face
turmă lui Hristos, preoţie împărătească, neam Sfânt,
curăţindu-ne prin apă şi Sfinţindu-ne cu Duhul Tău Cel Sfânt.
Însuţi Stăpâne Doamne, dă-ne har spre servirea aceasta,
precum ai dat lui Moisi servului Tău, lui Samuil iubitului
Tău, şi lui Ioan alesului Tău, şi tuturor celor ce ţi-au
bineplăcut Ţie în neam şi rudă. Aşa, fă-ne şi pre noi a fi
servitori legii Tale celei noi, spre untdelemnul aceasta, pre
care-l desăvârşeşte cu scump sângele Fiului Tău; ca,
dezbrăcându-ne de poftele lumeşti, să murim păcatului şi să
viem dreptăţii, îmbrăcându-ne în Domnul nostru Iisus
Hristos, prin ungerea sfinţeniei untdelemnului ce va să se
aducă. Fie Doamne, untdelemnul aceasta, untdelemn de
bucurie, untdelemn de sfinţenie, veşmânt împărătesc,
pavăză de putere, respingător, de toată lucrarea
diavolească, pecete nestricată, bucurie inimii, veselie
veşnică. Ca cei ce se vor unge cu untdelemnul aceasta al
înnoirii să fie înfricoşaţi celor protivnici, şi să strălucească
întru strălucirile Sfinţilor Tăi, neavând întinăciune, nici
prihană; şi să se primească în repaosurile Tale cele veşnice,
şi să ia plata chemării celei de sus. Că Ţie se cuvine a ne
milui şi a ne mântui, Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire
înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiul Tău, şi Preasfântului
Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
După această rugăciune, până când unge Preotul pre acela
căruia se face sfinţirea untdelemnului, cântăreţii cântă troparul
92__________________________MOLITFELNIC____________________________
aceasta glasul al 8-lea.

D oamne, armă asupra diavolului Crucea Ta ai dat-o nouă,


că se îngrozeşte, şi se cutremură, nesuferind a căuta spre
puterea ei, că morţii ai sculat şi moartea ai surpat; pentru
aceasta ne închinăm înmormântării, şi învierii Tale.
După ce Preotul unge pre cel bolnav, zice rugăciunea aceasta:
P ărinte Sfinte, doctorul sufletelor şi al trupurilor, Cela ce
ai trimis pre Unul-Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus
Hristos, să vindece toată boala şi să ne răscumpere din
moarte, vindecă pre robul Tău (N) de neputinţa sufletească
şi trupească ce-l cuprinde, şi-l fă să vieze cu harul
Hristosului Tău; pentru rugăciunile Preasfintei Stăpânei
noastre de Dumnezeu Născătoare, şi pururea Fecioarei
Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu
solirile cinstitelor cereştilor netrupeşti Puteri; cu ale
cinstitului măritului Profet Înaintemergătorului şi
Botezătorului Ioan; cu ale Sfinţilor măriţilor şi întru tot
lăudaţilor Apostoli; cu ale Sfinţilor măriţilor şi bine
învingătorilor Mucenici; cu ale Sfinţilor şi de Dumnezeu
purtătorilor părinţilor noştri; cu ale Sfinţilor şi
tămăduitorilor fără de arginţi Cosma şi Damian, Chir şi Ioan,
Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Mochie şi Anichit,
Talaleu şi Trifon; cu a Sfântului (a căruia este ziua) cu ale
Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana,
şi cu ale tuturor Sfinţilor.
C ă Tu eşti izvorul tămăduirilor, Dumnezeul nostru, şi Ţie
mărire înălţăm, împreună, şi Unuia-Născut Fiului Tău şi
Preasfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Această rugăciune se zice de fiecare Preot după citirea
Evangheliei şi a rugăciunii, ungând totodată cu untdelemn pre cel
bolnav. Cade-se a şti că Apostolul se citeşte de Diacon de va fi.

Prochimen glasul al 2-lea:


Tăria mea şi cântarea mea este Domnul, şi s-a făcut mie spre
mântuire.
stih: Certându-mă m-a certat Domnul dar morţii nu m-a dat .

Din cartea cea către Romani a Sfântului Apostol Pavel, citire:


15; 1-7
F raţilor datori suntem noi aceşti tari să purtăm
_______________________________BOTEZUL_____________________________
93
slăbiciunile celor slabi, şi nu nouă să plăcem, ci fiecare
dintre noi să facă spre plăcerea vecinului său întru bine spre
zidire. Că şi Hristos nu sieşi a făcut spre plăcere, ci, precum
este scris: „ocările celor ce te ocărăsc pre tine au căzut
asupra mea”. Căci câte mai înainte s-au scris, spre
învăţătura noastră s-au scris; ca prin răbdare şi mângâierea
Scripturilor nădejde să avem. Iar Dumnezeul răbdării şi al
mângâierii să dea vouă una să gândiţi între voi întru Hristos
Iisus; ca toţi dimpreună cu o gură să măriţi pre Dumnezeu şi
Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos. Pentru care primiţi-vă
unul pre altul cum şi Hristos ne-a primit pre noi, întru
mărirea lui Dumnezeu.
Aliluia, glasul al 8-lea:
stih: Milele Tale Doamne în veac voi cânta...

Din Sfânta Evanghelie de la Luca citire: 19; 1-10


Î n timpul acela, trecea Iisus prin Ierihon, şi iată un om
anume Zaheu, şi aceasta era mai marele vameşilor, şi era
bogat; şi căuta să vadă pre Iisus, cine este; dar nu putea de
popor că era mic de stat. Şi alergând înainte s-a suit într-un
smochin, ca să-l vadă, că pre acolo era să treacă; Şi cum a
venit la locul acela, uitându-se Iisus şi văzându-l pre dânsul
i-a zis lui: Zahee grăbeşte de te pogoară, că astăzi în casa ta
mi se cade să fiu; şi el grăbindu-se s-a pogorât şi l-a primit
pre dânsul cu bucurie. Şi văzând toţi murmurau zicând: Că
la un om păcătos a intrat a se ospăta. Iar Zaheu stând a zis
către Iisus: Iată jumătate din averea mea, Doamne, dau
săracilor, şi de am asuprit pre cineva cu ceva, întorc împă-
trit. Iar Iisus a zis către dânsul: Astăzi se făcu mântuire casei
acesteia, pentru că şi acesta fiu al lui Avraam este; că a venit
Fiul Omului să caute, şi să mântuiască pre cela ce era
pierdut.
Apoi Diaconul, ectenia:
M iluieşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila Ta...
Î ncă ne rugăm pentru mila, viaţa pacea...
C ă milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti…
Caută-le înapoi la pagina 90.

Diaconul: Domnului să ne rugăm


94__________________________MOLITFELNIC____________________________
Iar Preotul citeşte rugăciunea aceasta:

D umnezeul cel Mare şi Preaînalt, Cel închinat de toată


făptura, izvorul înţelepciunii, adâncul cel cu adevărat
neurmat al bunătăţii şi noianul cel nemărginit al milelor;
Însuţi, Stăpâne Iubitorule de oameni, Cela ce eşti mai
înainte de veci şi al minunilor Dumnezeu, pre Carele nimeni
din oameni cu mintea nu Te poate cuprinde: caută şi ne auzi
pre noi nevrednicii servii Tăi şi oriunde aducem acest
untdelemn în numele Tău cel mare, trimite tămăduirea
darului Tău, iertare de păcate, şi vindecă-l cu mulţimea milei
Tale, Tu Doamne, Cela ce eşti lesne iertător, Unule Îndurate
şi de oameni Iubitor, Căruia îţi pare rău de răutăţile noastre,
Cela ce ştii că gândul omului este plecat din tinereţe spre
cele rele, şi nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă
şi să fie viu; Carele pentru mântuirea păcătoşilor Te-ai
întrupat, Dumnezeu fiind, şi Te-ai zidit pentru făptura Ta; Tu
eşti Cela ce ai zis: N-am venit să chem pre cei drepţi, ci pre
cei păcătoşi la pocăinţă; Tu eşti Cela ce ai căutat oaia cea
rătăcită; Tu eşti Cela ce cu îngrijire ai căutat drahma cea
pierdută, şi ai aflat-o; Tu eşti Cela ce ai zis: Că pre cel ce vine
la Mine, nu-l voi goni afară; Tu eşti Cela ce nu Te-ai
îngreţoşat de păcătoasa, care cu lacrimi a spălat cinstite
picioarele Tale; Tu eşti Cela ce ai zis: De câte ori vei cădea,
scoală-te şi te vei mântui; Tu eşti Cela ce ai zis că bucurie să
face în ceruri pentru un păcătos ce se pocăieşte. Însuţi,
îndurate Stăpâne, caută din înălţimea cea Sfântă a Ta, şi
umbrindu-ne pre noi păcătoşii şi nevrednicii servii Tăi în ora
aceasta, cu harul Sfântului Tău Duh, trimite-l şi peste robul
Tău (N), carele şi-a recunoscut păcatele sale, şi s-a apropiat
de Tine cu credinţă; şi primindu-l cu iubirea Ta de oameni,
orice a greşit cu cuvântul, sau cu lucrul sau cu gândul,
şterge iertându-i-le, şi-l curăţeşte de tot păcatul; şi fiind
pururea cu dânsul, păzeşte-l în ceilalţi ani ai vieţii lui, ca
umblând întru îndreptările Tale, să nu mai fie el derâdere
diavolului; ca şi într-însul să se mărească Preasfânt numele
Tău.
C ă Ţie se cade a ne milui şi a ne mântui pre noi, Hristoase
Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm împreună şi
Părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului, bunului şi
de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii
_______________________________BOTEZUL_____________________________
95
vecilor, Amin.
Apoi să facă Preotul ungerea împreună cu rugăciunea, precum
s-a arătat înapoi la pagina 92.

Apoi prochimen, glasul al 3-lea:


Domnul este luminarea mea, şi mântuitorul meu, de cine mă
voi teme?
stih: Domnul este păzitorul vieţii mele, de cine mă voi
înfricoşa?

Din cartea întâia cea către Corinteni a Sfântului Ap. Pavel,


citire: 12; 27-31, 13;1-8
F raţilor, voi sunteţi trupul lui Hristos, şi membre din
parte; şi pre unii i-a pus Dumnezeu în Biserică: întâi pre
Apostoli, al doilea pre Profeţi, al treilea pre învăţători, după
aceea pre puteri, apoi darurile vindecărilor, ajutorinţele,
administraţiile, felurile limbilor. Au doară toţi sunt Apostoli?
Au doară toţi Profeţi? Au doară toţi învăţători? Au doară toţi
puteri? Au doară toţi au darurile vindecărilor? Au toţi în
limbi grăiesc? Au doară toţi tălmăcesc? Iubiţi însă darurile
cele mai bune; şi încă mai înaltă cale arăt vouă: De aş grăi în
limbi omeneşti şi Îngereşti, iar dragoste nu am, m-am făcut
aramă sunătoare sau chimval răsunător. Şi de aş avea
Profeţie, de aş şti toate tainele şi toată ştiinţa, şi de aş avea
toată credinţa; încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am,
nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toate averile mele, şi de aş da
trupul meu să-l ardă, iar dragoste nu am întru nimic nu mă
folosesc. Dragostea îndelung rabdă, lucrează binele;
dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se înalţă, nu se
trufeşte, nu defăimează, nu caută ale sale; nu se întărâtă, nu
ţine minte răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de
adevăr; toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte,
toate le rabdă; dragostea nici odată nu cade.
Aliluia glasul al 2-lea:
stih: Întru Tine, Doamne am nădăjduit, să nu mă ruşinezi în
veac.

Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire: 10;1,5-8


Î n timpul acela, chemând Iisus pre cei doisprezece
ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor
necurate, ca să le scoată pre ele şi să vindece toată boala şi
96__________________________MOLITFELNIC____________________________
toată neputinţa. Pre aceştia, i-a trimis Iisus poruncindu-le şi
zicând: În calea păgânilor să nu mergeţi, şi în cetatea
samarinenilor să nu intraţi. Ci mai vârtos mergeţi către oile
cele pierdute ale casei lui Israil. Şi umblând predicaţi
zicând: că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor; pre cei bolnavi
vindecaţi, pre cei leproşi curăţiţi, pre cei morţi înviaţi,
demonii scoateţi; în dar aţi luat, în dar daţi.
Apoi Diaconul, ectenia:
M iluieşte-ne pre noi Dumnezeule, după mare mila Ta...
Î ncă ne rugăm pentru mila, viaţa pacea...
C ă milostiv şi de oameni iubitor Dumnezeu eşti...
Vezi pag. 90.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul zice rugăciunea aceasta:


S tăpâne Atotţiitorule, Împărate Sfinte, Cela ce pedepseşti
şi nu omori, Carele întăreşti pre cei căzuţi, şi ridici pre cei
surpaţi; Cela ce uşurezi suferinţele cele trupeşti ale
oamenilor, rugămu-ne Ţie, Dumnezeul nostru să reverşi mila
Ta peste untdelemnul aceasta, şi peste cei ce se ung dintr-
însul în numele Tău, ca să le fie lor spre vindecarea
sufletului şi trupului, spre curăţire şi spre scăpare de toată
patima, de toată boala şi de toată neputinţa, şi de toată
întinăciunea trupească şi sufletească. Aşa, Doamne trimite
din cer puterea Ta cea vindecătoare, atinge-Te de trup,
stinge frigurile, alinează suferinţa şi îndepărtează toată
boala cea ascunsă; fii vindecător robului Tău (N); ridică-l din
patul durerii, din aşternutul chinurilor dăruieşte-l Bisericii
Tale sănătos şi întreg spre a bine-plăcea Ţie şi a face voia
Ta. Că Ţie se cade a ne milui şi a ne mântui pre noi,
Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm Tatălui, şi Fiului şi
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi Preotul face ungere cu rugăciunea, cum s-a arătat (vezi
pag 92).

Apoi prochimen, glasul al 4-lea:


stih: Ori în ce zi te voi chema, degrabă mă auzi.
stih: Doamne auzi rugăciunea mea.

Din cartea a doua cea către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel


_______________________________BOTEZUL_____________________________
97
citire: 6;16, 18,7;1
F raţilor voi sunteţi biserica Dumnezeului celui viu,
precum a zis Dumnezeu: că voi locui între ei şi voi umbla, şi
voi fi lor Dumnezeu, şi ei vor fi Mie popor. Pentru aceasta
ieşiţi din mijlocul lor, şi vă osebiţi zice Domnul; şi de
necurăţie să nu vă atingeţi, şi Eu vă voi primi pre voi; şi voi fi
vouă tată, şi voi veţi fi Mie fii şi fete, zice Domnul
Atotputernicul. Deci având aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne
curăţim de toată întinăciunea trupului şi a sufletului, plinind
sfinţenie întru frica lui Dumnezeu.
Aliluia, glasul al 2-lea:
stih: Aşteptând am aşteptat pre Domnul…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire: 8;14-23


Î n timpul acela venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pre
soacra lui zăcând şi aprinsă de friguri; şi S-a atins de mâna
ei, şi a lăsat-o frigurile; şi s-a sculat şi slujea Lui. Iar făcându-
se seară, adus-au la Dânsul mulţi demonizaţi, şi a scos
duhurile cu cuvântul, şi a vindecat pre toţi cei ce erau
bolnavi. Ca să se plinească ce s-a zis de Isaia profetul ce
grăieşte: Acesta neputinţele noastre a luat, şi bolile a purtat.
Şi văzând Iisus mulţime multă împrejurul său a poruncit să
meargă de cealaltă parte. Şi apropiindu-se un cărturar, a zis
lui: Învăţătorule, voi să Te urmez ori unde vei merge. Şi i-a
zis Iisus lui: Vulpile au vizuini, şi păsările cerului cuiburi; iar
Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul. Iar altul dintre
ucenicii Lui i-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să
înmormântez pre tatăl meu. Şi Iisus i-a zis lui: Urmează Mie,
şi lasă pre morţi să-şi înmormânteze morţii lor. Şi intrând el
în corabie, au mers după dânsul ucenicii Lui.
Diaconul Ectenia:
M iluieşte-ne pre noi Dumnezeule, după mare mila Ta...
C ă milostiv, şi Iubitor de oameni, Dumnezeu eşti..
Caută-le înapoi, pag. 90.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul zice rugăciunea aceasta:


U nule, şi Iubitorule de oameni, Îndurate şi mult-Milostive,
Doamne, Cel mare întru milă şi bogat întru bunătate, Părinte
98__________________________MOLITFELNIC____________________________
al îndurărilor, şi Dumnezeu a toată mângâierea, Carele ne-ai
împuternicit prin Sfinţii Tăi Apostoli a vindeca, cu
untdelemnul însoţit de rugăciune, neputinţele poporului;
Însuţi şi untdelemnul aceasta întocmeşte-l spre vindecarea
celor ce se ung dintr-însul, spre scăparea de toată boala şi
de toată neputinţa, spre scutirea de rele ale celor ce aşteptă
de la Tine mântuire. Aşa, Stăpâne Doamne Dumnezeul
nostru, rugămu-ne Atotputernice, să ne mântuieşti pre toţi,
singurul tămăduitor al sufletelor şi al trupurilor sfinţeşte-ne
pre noi toţi; Tu Cela ce vindeci toată boala, vindecă şi pre
robul Tău (N); ridică-l din patul durerii pentru mila bunătăţii
Tale; cercetează-l cu mila şi cu îndurările Tale; depărtează
de dânsul toată boala şi neputinţa, ca ridicându-se prin
mâna Ta cea tare, să servească Ţie cu toată mulţumirea. Ca
şi acum, împărtăşindu-ne iubirii Tale de oameni celei
negrăite, să Te cântăm şi să Te mărim pre Tine Cela ce faci
lucruri mari şi minunate, mărite şi prea înalte.
C ă Ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui pre noi
Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,
împreună şi Părintelui Tău celui fără început şi
Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum
şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi face Preotul ungerea împreună cu rugăciunea, cum s-a
arătat mai sus, pag. 92.

Şi îndată Prochimen, glasul al 5-lea:


Tu Doamne, ne vei păzi, şi ne vei apăra de neamul aceasta în
veac,
stih: Mântuieşte-mă Doamne că a lipăit cel cuvios.

Din cartea a doua cea către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel,


citire: 1;8-11
F raţilor, nu voim să nu ştiţi voi pentru supărarea noastră,
ce s-a întâmplat nouă în Asia; că am fost fără măsură
îngreuiaţi peste putinţă, în cât nu mai aveam noi nădejde
nici de viaţă; ci singuri întru noi aveam hotărârea morţii; ca
să nu ne mai încredem în noi înşine, ci în Dumnezeu Cela ce
scoală morţii. Carele ne-a scăpat pre noi din atâta moarte, şi
ne scapă; în Carele am nădăjduit că ne va mai scăpa încă;
venind şi voi în ajutorul nostru cu rugăciunea, ca harului ce
este întru noi, prin mulţi de către multe feţe, să i se aducă
_______________________________BOTEZUL_____________________________
99
mulţumire pentru noi.
Aliluia, glasul al 5-lea:
stih: Milele Tale, Doamne, în veac voi cânta...

Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire: 25; 1-13


Z is-a Domnul pilda aceasta: Asemănatu-s-a Împărăţia
Cerurilor cu zece fecioare, care luându-şi candelele lor au
ieşit spre întâmpinarea mirelui. Şi cinci, dintre dânsele erau
înţelepte, iar cinci nebune; cele nebune luându-şi candelele
lor, n-au luat untdelemn cu ele, iar cele înţelepte au luat
untdelemn în vasele lor, cu candele lor. Şi întârziind mirele,
au dormitat toate, şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a
făcut strigare: Iată mirele vine, ieşiţi întru întâmpinarea lui.
Atunci s-au sculat toate fecioarele acelea, şi şi-au pregătit
candelele lor. Iar cele nebune au zis celor înţelepte: daţi-ne
nouă din untuldelemn al vostru, că se sting candelele
noastre. Răspuns-au cele înţelepte zicând: dar de nu ne va
ajunge nouă şi vouă? Ci mai bine mergeţi la vânzători, şi vă
cumpăraţi vouă. Şi mergând ele să cumpere, a venit mirele,
şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă, şi s-a închis uşa.
În urmă au venit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne,
Doamne, deschide nouă! Iar El răspunzând a zis: Adevăr zic
vouă, nu vă ştiu pre voi. Deci privegheaţi, că nu ştiţi ziua nici
ora, în care Fiul Omului va veni.
Apoi Diaconul:

M iluieşte-ne pre noi, Dumnezeule după mare mila Ta...


C ă milostiv şi iubitor de oameni...
Caută-le la pag. 90.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul zice rugăciunea aceasta:


D oamne Dumnezeul nostru, Cela ce pedepseşti şi iarăşi
vindeci; Cela ce ridici de la pământ pre sărac, şi înalţi din
gunoi pre cel lipsit; Părintele orfanilor, limanul celor
înviforaţi şi doctorul bolnavilor; Cela ce porţi fără greutate
slăbiciunile noastre, şi iei neputinţele noastre; Cela ce
miluieşti cu blândeţe; Cela ce treci peste nelegiuiri şi ridici
nedreptăţile; Cel grabnic spre ajutor, şi târziu la mânie, care
ai suflat peste ucenicii Tăi şi ai zis: Luaţi Duh Sfânt, cărora
__________________________MOLITFELNIC____________________________
100
veţi ierta păcatele, se vor ierta lor. Cela ce primeşti pocăinţa
păcătoşilor, având putere a ierta păcatele cele multe şi
grele, şi dai vindecare tuturor celor ce se află în neputinţe şi
în boală îndelungată; care şi pre mine umilitul şi păcătosul
şi nevrednicul servul Tău, cel încurcat în multe păcate, şi
care mă tăvălesc în patimile dezmierdărilor, m-ai chemat la
Sfânta şi prea înalta treaptă a preoţiei, învrednicindu-mă a
intra în cele din înăuntru ale catapetesmei, în Sfânta
Sfintelor, unde Sfinţii Îngeri doresc să privească şi să audă
glasul Evangelic al Domnului Dumnezeu, şi să vadă cu ochii
lor chipul Sfintei Jertfe, şi să se îndulcească de
dumnezeiasca şi Sfânta Liturghie; Cela ce mai învrednicit a
lucra sfinţenia prea cereştilor Tale Taine şi a-Ţi aduce Ţie da-
ruri şi jertfe pentru păcatele noastre, şi pentru neputinţele
poporului, şi a fi mijlocitor pentru oile cele cuvântătoare, ca
prin multa şi nespusa Ta iubire de oameni, să ştergi
păcatele lor. Însuţi, Preabunule Împărate, ascultă
rugăciunea mea în ora aceasta, şi în Sfânta zi, şi în tot
timpul şi locul, şi ia aminte la glasul rugăciunii mele, şi
dăruieşte vindecare robului Tău (N), ce se află în neputinţa
sufletului şi a trupului; dându-i lăsarea păcatelor, iertare
greşalelor, celor de voie şi celor fără de voie; vindecându-i
lui rănile cele netămăduite, toată boala şi toată neputinţa;
dăruieşte-i lui vindecare sufletească, Cela ce Te-ai atins de
soacra lui Petru şi o a lăsat pre dânsa frigurile, şi s-a sculat
şi a servit Ţie. Însuţi, Stăpâne şi robului Tău (N), dă-i
vindecare şi scăpare de toată boala cea pierzătoare. Adu-ţi
aminte de îndurările Tale cele bogate şi de mila Ta; adu-ţi
aminte, că cu osârdie este plecat gândul omului spre cele
rele din tinereţile lui, şi nimenea pre pământ nu se află fără
de păcat. Că numai Tu singur eşti fără de păcat, Carele ai
venit şi ai mântuit neamul omenesc, şi ne-ai scăpat din robia
duşmanului. Că de vei intra la judecată cu servii Tăi,
nimenea nu se va afla curat de întinăciune; ci toată gura va
amuţi, neavând ce răspunde; că toată dreptatea noastră este
înaintea Ta, ca o cârpă lepădată. Pentru aceasta păcatul
tinereţilor noastre nu-l pomeni Doamne, că Tu eşti nădejdea
celor deznădăjduiţi, şi repausul celor osteniţi şi însărcinaţi
întru nelegiuiri; şi Ţie mărire înălţăm împreună şi Părintelui
Tău celui fără început şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-
făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,
_______________________________BOTEZUL_____________________________
101
Amin.
Apoi face Preotul ungerea împreună cu rugăciunea, cum s-a
arătat mai sus, pag. 92.

Prochimen, glasul al 6-lea


Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...
stih: Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule...

Din cartea cea către Galateni a Sfântului Apostol Pavel citire: 5;


22-26, 6;1-2
F raţilor, roadă Duhului este dragostea, bucuria, pacea,
îndelunga răbdare, bunătatea, binefacerea, credinţa,
blândeţile, înfrânarea poftelor; împrotiva acestora nu este
lege. Iar care sunt ai lui Hristos, şi-au răstignit trupul cu
patimile şi cu poftele. De trăim cu Duh, cu Duhul să şi
umblăm. Să nu fim măreţi în deşert, unul pre altul
întărâtând, unul altuia pizmuind. Fraţilor de va şi cădea vre-
un om în vre-o greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi pre
unul ca acela cu duhul blândeţilor, păzindu-te pre tine, ca să
nu cazi şi tu în ispită. Purtaţi sarcina unul altuia, şi aşa veţi
plini legea lui Hristos.
Aliluia, glasul al 6-lea
stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire: 15;21-28


Î n timpul acela, venit-a Iisus în părţile Tirului şi ale
Sidonului, şi iată o femeie cananeancă, din acele hotare
ieşind a strigat către Dânsul zicând: Miluieşte-mă, Doamne
Fiule a lui David, fiica mea rău se îndrăceşte; Iar El nu i-a
răspuns ei cuvânt. Şi apropiindu-se ucenicii, Îl rugau pre El
zicând: liberează-o pre ea, că strigă în urma noastră; Iar El
răspunzând a zis: nu sunt trimis, fără numai către oile cele
pierdute ale casei lui Israil. Iar ea venind, s-a închinat Lui,
zicând: Doamne ajută-mi! Dar El răspunzând a zis: Nu este
bine a lua pâinea fiilor şi a o arunca câinilor. Iar ea a zis; Aşa
este Doamne, că şi câinii mănâncă din fărâmiturile, ce cad
din masa domnilor lor. Atunci răspunzând Iisus, a zis ei: o
femeie, mare este credinţa ta! fie ţie precum voieşti. Şi s-a
vindecat fiica ei din ora aceea.
Apoi diaconul:
__________________________MOLITFELNIC____________________________
102
M iluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta…
C ă milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti...
Caută-le la pag. 90.

Diaconul: Domnului să ne rugăm


Preotul zice rugăciunea aceasta:
M ulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, Cel bun şi
iubitor de oameni, doctorul sufletelor şi al trupurilor
noastre: Cela ce porţi fără greutate neputinţele noastre, cu a
Cărui rană toţi ne-am vindecat; păstorule Cel bun, Carele ai
venit spre căutarea oii cele pierdute; Cela ce dai mângâiere
celor mici la suflet, şi viaţă celor zdrobiţi; Cela ce ai vindecat
izvorul celei ce era întru curgerea sângelui de doisprezece
ani Carele ai mântuit de demonul cel cumplit pre fiica
cananeencii; care ai dăruit datoria celor doi datornici şi
femei celei păcătoase i-ai dat iertare; Cela ce ai dăruit
vindecare paraliticului, împreună cu iertarea păcatelor lui;
Cela ce prin cuvânt ai îndreptat pre vameşul, şi ai primit pre
tâlharul întru mărturisirea lui cea din urmă; Cela ce ai
ridicat păcatele lumii şi pre Cruce le-ai pironit; Ţie ne ru-
găm, de la Tine cerem, cu bunătatea Ta, Însuţi slăbeşte,
lasă, iartă Dumnezeule fărădelegile şi păcatele robului Tău
(N), şi greşalele lui cele de voie şi, cele fără de voie, cele cu
ştiinţă, şi cu neştiinţă cele prin călcare de poruncă şi
neascultare, cele din noapte şi din zi. Sau de a căzut sub
blestemul preoţesc, sau al tatălui său, sau al maicii sale; sau
cu ochiul a făcut, sau cu mirosirea s-a desfrânat, sau cu
pipăirea s-a moleşit, sau cu gustul s-a pornit spre
dezmierdare, sau cu vre-o aprindere trupească şi sufletească
s-a înstrăinat de la a Ta voie şi sfinţenie ori ce a păcătuit el
şi noi, ca un Bun şi de oameni Iubitor, Dumnezeu şi fără de
răutate iartă şi nu lăsa pre acesta şi pre noi a cădea în viaţă
spurcată, nici a alerga pre căile pierzării. Aşa, Stăpâne
Doamne, auzi-mă pre mine păcătosul în ora aceasta pentru
robul Tău (N); treci cu vederea, ca un Dumnezeu, ce nu ţii
minte răul, toate păcatele lui; scuteşte-l de munca de veci;
gura lui o umple de lauda Ta; buzele lui le deschide spre
mărirea numelui Tău; mâinile lui întinde spre lucrarea
poruncilor Tale; picioarele lui le îndreptează spre alergarea
binevestirii Tale, toate membrele şi mintea lui întăreşte-le
cu harul Tău. Că tu eşti Dumnezeul nostru Carele prin Sfinţii
_______________________________BOTEZUL_____________________________
103
Tăi Apostoli ne-ai poruncit nouă zicând: Oricâte veţi lega pre
pământ, vor fi legate şi în ceruri; şi ori câte veţi dezlega pre
pământ vor fi dezlegate şi în ceruri: şi iarăşi: cărora veţi
ierta păcatele, ierta-se-vor lor, şi cărora le veţi ţine, vor fi
ţinute. Şi precum ai auzit pre Iezechia, în întristarea
sufletului său, la ora morţii lui şi nu ai trecut ruga lui, aşa
auzi-mă şi pre mine, umilitul şi păcătosul şi nevrednicul
servul Tău, în ora aceasta. Că Tu eşti, Doamne Iisuse
Hristoase, Carele ai poruncit cu bunătatea şi iubirea Ta de
oameni, să iertăm de şaptezeci de ori câte şapte celor ce cad
în păcate, şi-Ţi pare rău de răutăţile noastre şi te bucuri de
întoarcerea celor rătăciţi; că precum este măreţia Ta, aşa şi
mila Ta; şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui Tău,
Celui fără început, şi Preasfântului, şi bunului şi de-viaţă-
făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor
Amin.
După aceea face Preotul ungerea, însoţită de rugăciune. Vezi
mai sus pagina 92.

Prochimen, glasul al 4-lea


Doamne nu cu mânia Ta să mă mustri nici cu urgia Ta să mă
cerţi...
stih: Miluieşte-mă Doamne că neputincios sunt.

Din cartea cea către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel


citire: 5; 14-23
Fraţilor, rogu-vă pre voi, înţelepţiţi pre cei fără rânduială,
mângâiaţi pre cei mici la suflet, sprijiniţi pre cei
neputincioşi, fiţi răbdători spre toţi. Vedeţi să nu întoarcă
cineva răul cuiva; ci pururea binele să urmăriţi între sine-vă
şi către toţi. Totdeauna să vă bucuraţi; neîncetat vă rugaţi.
Întru toate să mulţumiţi că aceasta este voia lui Dumnezeu,
în Iisus Hristos spre voi. Duhul să nu-l stingeţi, Profeţiile să
nu le defăimaţi, toate cercetându-le, să ţineţi ce este bun. De
tot lucrul rău feriţi-vă. Iar Însuşi Dumnezeul păcii să vă
sfinţească pre voi deplin şi întreg duhul vostru şi sufletul şi
trupul, să se păzească fără prihană, spre venirea Domnului
nostru Iisus Hristos.
Aliluia glasul al 2-lea
stih: Auză-te Domnul în ziua necazului…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire: 9;9-13


__________________________MOLITFELNIC____________________________
104
În timpul acela, trecând Iisus, a văzut un om şezând la
vamă, cu numele Matei; şi i-a, zis lui: urmează Mie. Şi
sculându-se a urmat Lui. Şi a fost când şedea El în casă, iată
mulţi vameşi şi păcătoşi venind au şezut împreună cu Iisus
şi cu ucenicii Lui. Şi văzând fariseii au zis ucenicilor Lui:
pentru ce Învăţătorul vostru mănâncă şi bea cu vameşii şi cu
păcătoşii? Iar Iisus auzind a zis lor: N-au trebuinţă cei
sănătoşi de doctor, ci cei bolnavi. Ci mergând învăţaţi-vă ce
este, milă voiesc, şi nu jertfă; că n-am venit să chem pre cei
drepţi, ci pre cei păcătoşi la pocăinţă.
Apoi diaconul:

M iluieşte-ne pre noi Dumnezeule, după mare mila Ta…


C ă milostiv, şi iubitor de oameni, Dumnezeu eşti..
Caută-le la pag. 90.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Iar Preotul, citeşte rugăciunea aceasta


S tăpâne, Doamne Dumnezeul nostru, doctorul sufletelor
şi al trupurilor, Cela ce vindeci patimile cele cronice, şi
tămăduieşti toată neputinţa şi toată boala în popor; Cela ce
voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa
adevărului să vie; Carele nu voieşti moartea păcătosului, ci
să se întoarcă şi să fie viu. Că Tu Doamne, în Legea veche ai
pus pocăinţă păcătoşilor, lui David şi ninivitenilor şi celor ce
au fost mai înainte şi după aceştia; încă şi întru venirea
trupeştii Tale iconomii n-ai chemat pre cei drepţi, ci pre cei
păcătoşi la pocăinţă, precum pre vameşul, pre păcătoasa,
pre tâlharul, pre defăimătorul şi gonaciul marele Pavel, prin
pocăinţă L-ai primit, şi pre Petru, corifeul şi Apostolul Tău,
Carele de trei ori s-a lepădat de Tine, prin pocăinţă L-ai
primit mai presus, şi i-ai făgăduit lui zicând: tu eşti Petru, şi
pre această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu
o vor birui pre dânsa, şi voi da ţie cheile Împărăţiei
Cerurilor. Pentru aceasta şi noi, Bunule şi iubitorule de
oameni, după nemincinoasele Tale făgăduinţe îndrăznind,
ne rugăm Ţie, şi cerem în ora aceasta, ascultă rugăciunea
noastră, şi o primeşte, ca tămâie, ce se aduce înaintea Ta, şi
cercetează pre robul Tău (N); şi orice a greşit cu cuvântul,
sau cu fapta, sau cu gândul, sau noaptea, sau ziua; sau de a
_______________________________BOTEZUL_____________________________
105
căzut sub blestemul preoţesc, sau sub blestemul său, ori de
a amărât pre cineva cu jurământ şi l-a făcut de s-a jurat; pre
Tine Te rugăm şi de la Tine cerem, slăbeşte, lasă, iartă lui,
Dumnezeule, trecându-i nelegiuirile şi păcatele lui cele
făcute de dânsul cu ştiinţă şi în neştiinţă. Şi de a călcat vre-
una din poruncile Tale, sau a greşit, ca un purtător de trup şi
vieţuitor în lume, sau din lucrarea diavolului, Însuţi, ca un
bun şi de oameni iubitor Dumnezeu, iartă-l; că nu este om,
care să vieţuiască şi să nu păcătuiască, că numai Tu eşti fără
păcat, dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvântul Tău,
adevărul. Că nu ai zidit pre om spre pieire, ci spre paza
poruncilor Tale, şi spre moştenirea vieţii celei
nestricăcioase. Şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui
Tău, celui fără început, şi Preasfântului Tău Duh, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Şi luând Sfânta Evanghelie Preotul cel dintâi, şi deschizându-o
o pune pre capul celui ce i se face rugăciunea untdelemnului, şi
ţinând de ea toţi preoţii.

Diaconul zice: Domnului să ne rugăm

Citeţul: Doamne miluieşte, cântând cu glasul lin

Iar Preotul citeşte rugăciunea aceasta cu glasul mare, şi ceilalţi


preoţi în gând zicând şi ei rugăciunea:

Î mpărate Sfinte Îndurate şi mult-Milostive, Doamne Iisuse


Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu celui viu, Carele
nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu;
nu pun mâna mea cea păcătoasă pre capul celui ce întru
păcate a venit la Tine, şi cere prin noi de la Tine iertarea
păcatelor; ci mâna Ta cea tare şi puternică, care este în
Sfânta Evanghelie aceasta, pre care liturghisitorii cei
împreună cu mine o ţin pre capul robului Tău (N); şi mă rog
împreună cu dânşii, şi cer iubirea Ta de oameni cea
milostivă şi neţiitoare aminte de rău. Dumnezeule
Mântuitorul nostru, Cela ce prin profetul Tău Natan ai dăruit
iertare lui David, celui ce s-a pocăit de păcatele sale, şi ai
primit rugăciunea cea de pocăinţă a lui Manasi; Însuţi şi pre
robul Tău (N), căruia îi pare rău de greşalele sale, primeşte-l
cu iubirea Ta de oameni cea obişnuită, trecându-i lui toate
greşalele. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Carele ai poruncit
__________________________MOLITFELNIC____________________________
106
să iertăm de şaptezeci de ori câte şapte celor ce cad în
păcate. Că precum este măreţia Ta, aşa este şi mila Ta şi Ţie
se cuvine toată mărirea cinstea şi închinăciunea împreună şi
Părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului Tău Duh,
acum şi pururea, şi în veci vecilor, Amin.
Şi luând Evanghelia de pre capul celui ce i se face rugăciunea
untdelemnului, i-o dă de o sărută, şi după aceea cântă:

Mărire… Idiomela glasul al 4-lea


I zvorul vindecărilor aveţi Sfinţilor cei fără de arginţi,
vindecări daţi tuturor, celor ce le trebuiesc, că de prea mari
daruri v-aţi învrednicit de la Izvorul cel pururea curgător al
Mântuitorului nostru că a zis către voi Domnul, ca şi către
cei asemenea, următori cu Apostolii: Iată v-am dat vouă
putere asupra duhurilor necurate, ca să le scoateţi pre
dânsele şi să vindecaţi toată boala şi toată durerea; pentru
aceasta după învăţăturile lui bine vieţuind, în dar aţi luat, în
dar daţi, vindecând patimile sufletelor şi ale trupurilor
noastre.
Şi acum… a Născătoarei
C aută spre rugăciunile rugătorilor Tăi, cea cu totul
neprihănită, liniştind pornirile noastre cele rele, şi de toată
supărarea scutindu-ne pre noi; că pre Tine singură te avem
ancoră tare şi nemişcată, şi bună solire am câştigat, să nu
ne ruşinăm, Stăpână urmându-te pre tine. Grăbeşte spre
rugăciunea celor ce strigă ţie cu credinţă: Bucură-te,
Stăpână ajutătoarea tuturor, bucuria, acoperământul şi
mântuirea sufletelor noastre.
Apoi Diaconul:

M iluieşte-ne pre noi, Dumnezeule după mare mila Ta…


C ă milostiv şi de oameni iubitor, Dumnezeu eşti...
Caută-le mai sus, pag. 90.

Apoi Diaconul: înţelepciune

Preotul: Mărire Ţie Dumnezeule nădejdea noastră, mărire Ţie,


Mărire…, Şi acum…, Doamne miluieşte (de trei ori),
Binecuvintează.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
107
Şi apolis

H ristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile


Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei şi de viaţă
făcătoarei Cruci, ale Sfântului măritului şi întru tot
lăudatului Apostol Iacov, fratele Domnului, şi ale tuturor
Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pre noi, ca un
bun şi de oameni iubitor.
Şi făcând metanii cei ce-şi fac rugăciunea untdelemnului zic:
B inecuvântaţi Părinţi Sfinţiţi, şi ne iertaţi pre noi păcătoşii,
de trei ori.
Preoţii răspund: Dumnezeu să vă miluiască, să vă
binecuvinteze, iertare de păcate şi mântuire sufletească să vă
dăruiască.

Şi luând binecuvântare şi iertare de la dânşii, se duc


mulţumind lui Dumnezeu.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
108
RÂNDUIALA
ce se face când se va întâmpla foarte grabnic a se da celui
bolnav Împărtăşirea
Preotul luând pre sine epitrahilul şi felonul, ia o părticică din
Sfintele Taine, şi o pune în potir; toarnă puţin vin, cât este cu
putinţă bolnavului să le ia mai lesne: şi mergând la bolnav zice:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, noi zicem; Sfinte


Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Doamne
miluieşte (de 12 ori), Mărire…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm
(de trei ori), şi simbolul: Cred într-unul Dumnezeu…

Apoi aceste Tropare:


C inei Tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu
părtaş mă primeşte; că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina
Ta; nici sărutare Îţi voi da ca Iuda, ci ca tâlharul
mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru
Împărăţia Ta.
Mărire…
Î mpărate ceresc Mângâietorule, Duhul adevărului, Carele
pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi
dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne
curăţeşte pre noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule
sufletele noastre.
Şi acum…
P re Dumnezeu, Cela ce s-a întrupat din Tine, L-am
cunoscut, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, pre acela
roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Şi citeşte rugăciunea aceasta:


S tăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru!
Unule Cela ce ai putere a ierta păcatele noastre, ca un bun şi
de oameni iubitor de Dumnezeu, treci cu vederea toate
greşalele servului Tău (N), cele întru ştiinţă, şi întru
neştiinţă, şi fără osândire învredniceşte-l să ia Preacuratele
Tainele Tale, nu spre pedeapsă, nici spre adăugirea
păcatelor, ci spre curăţirea sufletului şi a trupului, şi spre
arvunirea împărăţiei Tale; că Tu eşti ajutor şi zid tare şi
_______________________________BOTEZUL_____________________________
109
apărare în contra protivnicului, spre iertarea şi curăţirea
greşalelor lui. Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu
eşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,
acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Rugăciunea a doua:
D oamne nu sunt vrednic să intri sub acoperământul casei
sufletului meu, pentru că este deşartă toată şi surpată, şi n-
ai întru mine loc vrednic de a-Ţi pleca capul; ci fiindcă
voieşti a fi cuprins de noi şi a petrece cu noi, ca un iubitor
de oameni, curăţeşte pre servul Tău (N) de întinăciunea
trupească şi sufletească, şi învredniceşte-l pre dânsul să ia
Sfânta Cuminecătură, spre iertarea păcatelor lui şi spre
curăţirea sufletului şi a trupului. Pentru rugăciunile
Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor,
care Ţi-au plăcut din veac. Că Ţie se cade toată mărirea,
cinstea şi închinăciunea, împreună şi Tatălui şi Sfântului
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Rugăciunea a treia:
D omnul Dumnezeu preaînduratul să te miluiască;
Domnul Iisus Hristos să-ţi dea Ţie toate cererile cele bune;
Domnul Cel întru toate puternic să te scape de toată
asuprirea; Domnul să te înveţe pre tine; Domnul să te
înţelepţească, Domnul să-ţi ajute, Domnul să te mântuiască,
Domnul să te apere, Domnul să te păzească, Domnul să te
cureţe, Domnul să te umple de bucurie duhovnicească,
Domnul să-ţi fie sprijinitor sufletului şi trupului Tău,
Domnul, ca un bun, îndurat şi de oameni iubitor, să-ţi dea
iertare de păcate. Domnul Dumnezeu Iisus Hristos la ziua
judecăţii să te miluiască, şi să te binecuvinteze în toate
zilele vieţii Tale. Că aceluia se cuvine toată mărirea, cinstea,
şi închinăciunea, împreună şi Părintelui celui fără început şi
Preasfântului, şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Şi de va fi fost mărturisit bolnavul mai înainte de aceasta,
îndată să şi împărtăşeşte cu Sfintele Taine; iar de nu, porunceşte
Preotul celor de faţă, a se retrage câtva timp, şi întrebând pre cel
bolnav în deosebi despre tot felul de păcate, înduplecându-l să nu
le ascundă pentru ruşine sau din altă cauză; după mărturisire
citeşte rugăciunea aceasta:
__________________________MOLITFELNIC____________________________
110
D oamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai iertat păcatele lui
Petru şi ale desfrânatei, prin lacrimi, şi ai îndreptat pre
vameşul, care şi-a cunoscut greşalele sale, primeşte mărtu-
risirea servului Tău (N), şi cele ce a greşit de voie şi fără de
voie, cu cuvântul, cu fapta, sau cu cugetul, ca un bun, trece-
le că Tu singur ai putere a ierta păcatele. Că Tu eşti
Dumnezeul milelor şi al îndurărilor, şi Ţie mărire înălţăm,
Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururi şi în vecii
vecilor, Amin.
Să zici şi aceasta rar, ca să o poată zice şi bolnavul pre urmă,
sau măcar să înţeleagă:

C red, Doamne, şi mărturisesc, că Tu eşti cu adevărat


Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu, Carele ai venit în lume
să mântuieşti pre păcătoşi, dintre care cel întâi sunt eu. Încă
cred, că aceasta este Însuşi preacurat Trupul Tău, şi aceasta
este Însuşi scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie, miluieşte-
mă şi-mi iartă greşalele mele, cele de voie şi cele fără de
voie, cele în cuvânt şi cele în lucru, cele în cunoştinţă şi în
necunoştinţă; şi mă învredniceşte fără de osândă a mă
împărtăşi cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor
şi spre viaţa de veci, Amin.
C inei Tale celei de Taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu
părtaş mă primeşte; că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina
Ta; nici sărutare îţi voi da ca Iuda, ci ca tâlharul
mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru
Împărăţia Ta.
N u spre judecată, sau spre osândă, să-mi fie mie
împărtăşirea preacuratelor Tale Taine, Doamne, ci spre
tămăduirea sufletului şi a trupului.
Şi aşa să-l împărtăşeşti cu Sfintele Taine; iar după împărtăşire,
să zici aceasta: Mărire Ţie Dumnezeule, Mărire Ţie Dumnezeule,
Mărire Ţie Dumnezeule.

Şi de este vreme, să citeşti rugăciunile de mulţumire, iar de nu,


măcar aceasta:

T rupul Tău cel Sfânt, Doamne Iisuse Hristoase,


Dumnezeul nostru, facă-se mie spre viaţă veşnică, şi sângele
Tău cel scump spre lăsarea păcatelor. Şi facă-se mie
_______________________________BOTEZUL_____________________________
111
Euharistia aceasta spre bucurie, spre sănătate şi spre
veselie; şi la înfricoşata şi a doua venire a Ta, învredniceşte-
mă pre mine păcătosul a sta de a dreapta măririi Tale, cu
rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor,
Amin.
Apoi, Acum slobozeşte pre robul Tău… Sfinte Dumnezeule…
Preasfântă Treime... Tatăl nostru… Că a Ta este Împărăţia… Şi
Troparul zilei; Mărire… Şi acum… a Născătoarei;

P entru rugăciunile tuturor Sfinţilor, Doamne, şi ale


Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dăne-o nouă şi ne
miluieşte pre noi, ca un îndurat.
Doamne miluieşte, (de trei ori) şi apolisul zilei.

RÂNDUIALA
la ieşirea grea a sufletului

Trebuie a şti Preotul că mare datorie are să se îngrijească de


bolnavi; pentru aceea îndată ce va auzi că cineva dintre
credincioşii încredinţaţi lui este bolnav, să nu aştepte a fi chemat,
ci şi singur nechemat să se ducă, chiar de mai multe ori de va fi
trebuinţă. Să spună încă poporenilor săi ca să-l înştiinţeze, când
ar fi cineva bolnav, şi mai ales de boală grea.

Începând Preotul:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…,
Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este Împărăţia…,
Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să, ne închinăm (de 3 ori), şi
Psalmii aceştia:

D umnezeule, spre ajutorul meu ia aminte; Doamne,


grăbeşte a-mi, ajuta mie. Să se ruşineze şi să se înfrunteze
cei ce caută sufletul meu, să se întoarcă înapoi, şi să se
ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Să se întoarcă îndată
ruşinaţi cei ce grăiesc mie: bine, bine! Iar toţi cei ce Te caută
pre Tine Dumnezeule, să se bucure şi să se veselească de
Tine, şi cei ce iubesc mântuirea Ta, să zică pururea:
Mărească-se Domnul. Iar eu sunt sărac şi mişel,
__________________________MOLITFELNIC____________________________
112
Dumnezeule, ajută-mi; ajutorul şi scutitorul meu eşti Tu,
Doamne, nu zăbovi.
Doamne auzi rugăciunea mea; Vezi pag. 77.
Miluieşte-mă, Dumnezeule; Vezi pag. 78.

CANONUL

Cântarea I-a, glasul al 6-lea

Irmos: Ca pre uscat umblând Israil...


V eniţi de vă adunaţi toţi cei ce cu cucernicie în viaţă aţi
trăit, şi plângeţi sufletul cel înstrăinat de la mărirea lui
Dumnezeu, şi care cu toată stăruinţa a servit demonilor
celor urâţi.
A cum tot timpul vieţii mele, ca fumul a trecut, de aceea a
şi stătut înainte-mi Îngeri trimişi de la Dumnezeu, cerând
fără milă ticălosul meu suflet.
Mărire…
I ată s-au înfăţişat mulţime de duhuri viclene, ţinând
înscrisurile păcatelor mele, şi strigă foarte, cerând fără
ruşinare umilitul meu suflet.
Şi acum… a Născătoarei;
D e acum către cine voi striga? Cine-mi va primi plângerea
cea cu durere şi suspinarea inimii? Dacă nu tu preacinstită,
Curată, nădejdea creştinilor şi a tuturor păcătoşilor.
Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este Sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu...


B unii mei prieteni şi cunoscuţilor, pentru ce nu plângeţi?
Pentru ce nu tânguiţi pre prietenul şi fratele cel oarecând
iubit, iar acum înstrăinat de la Dumnezeu şi de la voi toţi?
I ubiţii mei fraţi, văzând faptele mele vădite în cumpăna
cea dreaptă, pre Hristos Dumnezeul tuturor rugaţi-l să-mi fie
îndurat.
Mărire…
A ducându-vă aminte, iubiţilor, de prietenia mea către voi,
rugaţi pre Hristos să caute spre mine cel nenorocit, carele
lipsit de viaţă mă pedepsesc.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
113
Şi acum… a Născătoarei:
P leacă urechea ta spre mine, Maica Dumnezeului meu,
din înălţimea măririi Tale celei mari, ceea ce eşti bună;
ascultă-mi cele din urmă suspinuri şi-mi întinde mână.
Cântarea a 4-a

Irmos: Hristos este puterea mea...


V ai mie desfrânatului! amar mie ticălosului! că mâinile
îmi întind către prietenii mei, şi lacrimi vărs din ochi; dar
nimeni nu mă miluieşte.
L upta cea cu totul pierzătoare de suflet mi-a sosit, şi
ridicând ochii către Îngerii lui Dumnezeu cei luminaţi, strig:
Lăsaţi-mă puţin să trăiesc, dar nimenea nu mă aude.
Mărire…
D e mine plângeţi, de mine vă tânguiţi, cete Îngereşti şi
voi toţi iubitori de Hristos pământeni. Că fără de milă
sufletul meu se desparte de trup.
Şi acum… a Născătoarei:
S tăpână, Stăpână, miluieşte acum sufletul cel nepriceput,
şi carele caută numai către acoperemântul tău, şi nu învoi, o
Buno, să fiu trădat demonilor.
Cântarea a 5-a

Irmos: Cu Dumnezeiască strălucirea Ta...


L umina cea înţelegătoare străluceşte-o peste mine, ca să
Te văd cât de puţin, Hristoase; că de acum nu Te voi mai
vedea; că nor de demoni neaşteptat a venit asupra mea, şi
întunericul faptelor mele celor ruşinoase mă acoperă.
M ântuiţi-mă voi toţi iubiţilor, care neînduraţi vă arătaţi
spre mine nenorocitul şi prea ticălosul; că dacă toţi măcar
un cuvânt aţi fi rostit către Stăpânul meu, m-aţi fi scăpat de
întuneric.
Mărire…
M ântuieşte-mă, mare arhistrategule al lui Dumnezeu,
Mihaile începătorul Îngerilor; că nu voi mai chema în ajutor
mie numele tău cel Sfânt că buzele mi-au tăcut şi limba s-a
legat.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
114
Şi acum… a Născătoarei:
M ântuieşte-mă şi tu, Stăpână preacurată, Maica lui
Hristos al meu şi Dumnezeu; că de acum eu ticălosul nu voi
mai vedea chipul tău, pentru ale mele greşale; că s-a stins
lumina mea şi noaptea m-a acoperit.
Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzându-o înălţându-se…


P lecaţi urechea voastră către mine, fraţilor, şi cu de-
adinsul ascultaţi micul rost al graiurilor mele celor umilite,
şi nu mă treceţi cu auzul, şi toţi veţi lua plată de la Domnul.
I ată acum se desparte cu durere sufletul de ticălosul meu
trup. Deci să nu înmormântaţi trupul în mormânt, că nu este
vrednic, ci scoţându-l afară, să-l aruncaţi cânilor.
Mărire…
Ce folos îmi este, când sufletul este tras în înfricoşatele
munci, iar trupul este cântat de voi? Lăsaţi-l neînmormântat,
ca să mănânce cânii inima mea.
Şi acum… a Născătoarei:
Trecând poate cei străini şi văzându-mi oasele, trăgându-
se de câini, din compătimire vor striga din suflet: Ajută,
Stăpână, ticălosului suflet al acestui trup.
Cântarea a 7-a

Irmos: Revărsător de rouă cuptorul...


I ată trăgând au smuls din trup cu durere fără de veste
ticălosul meu suflet, şi-l duc la Judecătorul Cel cumplit şi
înfricoşat. Deci aducându-vă aminte, iubiţilor, de petrecerea
cea împreună cu voi, faceţi pomenire de mine.
M iluiţi-mă pre mine, Îngeri prea Sfinţi ai lui Dumnezeu
Atotputernicului, şi mă scăpaţi din toate vămile celor
vicleni, că n-am fapte bune să precumpănească în cumpănă
faptele cele rele.
Mărire…
C ând vă veţi sui, Sfinţii mei Îngeri, să staţi înaintea
judecatei lui Hristos, plecând genunchii cu plângere să
strigaţi lui: Miluieşte, Făcătorule al tuturor, făptura mâinilor
_______________________________BOTEZUL_____________________________
115
Tale, Bunule, şi nu o lepăda de la Tine.
Şi acum… a Născătoarei:
Î nchinându-vă Stăpânei şi preacuratei Maicii
Dumnezeului nostru, rugaţi-o să plece genunchii împreună
cu voi, şi poate-L va întoarce pre Dânsul spre milă; că fiind
Mamă şi nutritoare va fi ascultată.
Cântarea a 8-a

Irmos: Din văpaia credincioşilor a izvorât...


A cum suspinaţi pentru mine ticălosul toate marginile
pământului, şi împreună lăcrimaţi că a venit de sus cumplită
hotărâre: să mi se lege mâinile şi picioarele, şi să fiu lepădat
afară.
N eascultându-te în toate pre Tine păzitorul ticăloasei
mele vieţi, suspinând strig cu amar: Vezi răutatea veşnicelor
mele legături, şi nu înceta a te ruga pentru mine.
Mărire…
F iindcă la arătare am fost dat demonilor, care cu silă mă
şi pogoară în fundul iadului, încât ştiu că toţi m-au uitat, tu
însă, o Îngere al Domnului, adu-ţi aminte de mine.
Şi acum… a Născătoarei:
M aică a lui Hristos al meu, cum m-ai uitat? Cum n-ai
plecat spre îndurare pre Cela ce a izvorât sânge din coastă,
ca să mântuiască pre cei ce i-a plăsmuit? O amar mie! Cum
s-a încuiat îndurarea Hristosului meu?
Cântarea a 9-a

Irmos: Pre Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor...


D e Dumnezeu eu de acum nu-mi voi mai aduce aminte; că
nu se poate în iad a aminti de Domnul; ci cu întuneric
cumplit fiind acoperit, voi şedea aşteptând învierea tuturor
pământenilor, ca după judecată să fiu în foc aruncat.
D umnezeu de acum nu-şi va mai aduce aminte de mine,
nici mulţimea Îngerilor, nici adunarea arhanghelilor, nici
cetele prorocilor şi ale Apostolilor, nici mulţimea
Mucenicilor şi a tuturor drepţilor; că eu singur voi suferi
relele ce mi-am adunat.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
116
Mărire…
P lângeţi-mă de acum şi mă tânguiţi: fundul iadului şi
adâncul, viermele şi tartarul şi toate muncile suspinaţi
pentru mine; că numai eu singur am fost adus la voi, dat să
mă muncesc amar!
Şi acum… a Născătoarei:
M aică a lui Dumnezeu, uită-te în adânc, vezi un suflet dat
muncilor spre pedeapsă; deci plecându-ţi genunchii
lăcrimează, ca Cela ce Şi-a dat sângele pentru mine să Se
plece la rugăciunile tale şi să mă recheme.
Rugăciunea pentru sufletul cel osândit:

Domnului să ne rugăm
S tăpâne, Doamne Dumnezeul nostru Atotţiitorule, Cela ce
voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină la
cunoştinţa adevărului, Carele nu voieşti moartea
păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, rugămu-ne şi ne
cucerim Ţie: sufletul servului Tău (N) dezleagă-l de toată
legătura şi-l liberează de tot blestemul; că Tu eşti Cela ce
dezlegi pre cei legaţi şi îndreptezi pre cei surpaţi, nădejdea
celor deznădăjduiţi. Porunceşte dar, Stăpâne, să se dezlege
în pace sufletul servului Tău, şi să se repauseze în locaşurile
cele veşnice cu toţi Sfinţii Tăi, prin Unul-Născut Fiul Tău, cu
Carele împreună binecuvântat eşti, cu Preasfântul, bunul şi
de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.
Altă rugăciune pentru cel ce greu se luptă cu moartea:
D oamne Dumnezeul nostru, Carele cu înţelepciunea Ta
cea negrăită ai făcut pre om, şi din ţărână formându-l, l-ai
înfrumuseţat cu chip şi podoabă, ca pre un odor preţios şi
ceresc, spre doxologirea şi buna cuviinţă a măririi şi a
împărăţiei Tale, pentru că l-ai produs după chipul şi
asemănarea Ta. Dar fiindcă a călcat învăţătura poruncii
Tale, împărtăşit fiind chipului Tău şi nepăzindu-l, pentru
aceasta, ca răutatea să nu fie nemuritoare, cu iubirea de
oameni ai poruncit a se face această dezlegare, şi prin
voinţa Ta cea dumnezeiască, ca Dumnezeu al duhurilor, să
se taie această legătură negrăită. Şi trupul să se desfacă din
cele ce s-a alcătuit, iar sufletul să meargă acolo, de unde şi-a
_______________________________BOTEZUL_____________________________
117
luat fiinţa, până la învierea cea comună. Pentru aceasta ne
rugăm Ţie, Părintelui celui fără început şi nemuritor, şi
Unuia-Născut Fiului Tău, şi Preasfântului Duh, ca să facă
aceasta dezlegare din trup a robului Tău (N) în linişte. Şi
orice a greşit bunătăţii Tale, cu ştiinţă sau neştiinţă, sau sub
blestemul preoţesc a căzut, sau pre părinţii săi i-a amărât,
sau jurământ a călcat, sau a căzut în năluciri diavoleşti şi în
farmece ruşinoase, prin pizma vicleanului diavol, iartă-l,
îmblânzindu-te prin bunătatea Ta cea negrăită. Aşa, Stăpâne
Doamne Dumnezeule, auzi-mă pre mine păcătosul şi
nevrednicul servitorul Tău, în aceasta oră, şi dezleagă pre
robul Tău (N) de această durere nesuferită şi de această
neputinţă amară ce-l ţine, şi-l repausează unde sunt
sufletele drepţilor.
C ă Tu eşti repausul sufletelor şi al trupurilor noastre, şi
Ţie mărire înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău, şi
Preasfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
118
RÂNDUIALA SFINŢIRII APEI CELE MICI
care se face la ziua întâi a fiecărei luni sau la orice trebuinţă

Ştiut să fie că este datină prea bună şi de suflet folositoare a se


face în biserici, în mânăstiri şi prin case, Sfinţirea apei la fiecare
zi întâi, stropind oamenii, mânăstirile, chiliile şi casele mirenilor
şi toate ale lor. Această apă Sfinţindu-se de Duhul Sfânt, prin
rugile preoţilor; are multe feluri de urmări bune, după cum arată
ectenia Sfinţirii şi rugăciunea de la ea. Prin stropirea cu
agheasmă se alungă spiritele viclene de tot felul şi din tot locul;
se iartă păcatele cele mici zilnice; mintea se curăţeşte de lucrurile
întinate şi se îndreaptă spre rugă; aduc dar, pază, înmulţirea
câştigului şi orice îndestulare; bolile se alungă şi se dă sănătate
sufletului şi trupului. În scurt: toţi cei ce o primesc cu credinţă,
iau sfinţenie şi binecuvântare. Pentru aceasta datori sunteţi voi
preoţilor să vă învăţaţi poporenii voştri a o primi cu credinţă spre
marele lor folos.

Începând Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, noi


zicem: Mărire Ţie Dumnezeul nostru, Mărire Ţie; Împărate
ceresc…, Sfinte Dumnezeule (de trei ori), Tatăl nostru…, Că a Ta
este Împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori), Mărire…, Şi
acum…, Veniţi să ne închinăm (de trei ori), şi Psalmul 142:

D oamne auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea; întru


adevărul Tău. auzi-mă, întru dreptatea Ta. Şi să nu intri la
judecată cu robul Tău, că nu se va îndrepta înaintea Ta tot
cel viu. Că a prigonit vrăjmaşul sufletul meu, împilat-a la
pământ viaţa mea. Pusu-m-au în întunecime, ca pre morţii
veacului şi s-a mâhnit întru mine duhul meu; întru mine s-a
turburat inima mea. Adusu-mi-am aminte de zilele cele din
început, cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele
mâinilor Tale am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele;
însetat-a de Tine sufletul meu, ca un pământ fără de apă.
Degrabă auzi-mă Doamne, slăbit-a duhul meu. Să nu întorci
faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară
în mormânt. Auzită fă mie dimineaţa mila Ta, că spre Tine
am nădăjduit. Arată-mi mie, Doamne, calea în care voi
merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la
vrăjmaşii mei, Doamne, că la Tine am scăpat. Învaţă-mă să
fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun
mă va povăţui la pământ drept. Pentru numele Tău Doamne,
mă vei via, întru dreptatea Ta vei scoate din necaz sufletul
meu; şi întru mila Ta vei nimici pre vrăjmaşii mei şi vei
_______________________________BOTEZUL_____________________________
119
pierde pre toţi, cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul
Tău.
Mărire… Şi acum… Aliluia (de trei ori)

Apoi: Dumnezeu este Domnul… glasul al 4-lea,


şi Troparele acestea:

C ătre Născătoarea de Dumnezeu acum cu grăbire să


alergăm noi păcătoşii şi umiliţii, şi să cădem cu pocăinţă
strigând din adâncul sufletului: Stăpână ajută îndurându-te
de noi; grăbeşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu
întoarce pre robii tăi deşerţi, că pre tine singură nădejde te-
am câştigat. (de două ori)
Mărire… Şi acum…
Nu vom tăcea Născătoare de Dumnezeu pururea a vesti
puterile tale noi vrednicii; că de n-ai fi stătut tu înainte
rugându-te, cine ne-ar fi mântuit pre noi din atâtea nevoi?
Sau cine ne-ar fi păzit până acum liberi? Nu ne vom depărta
de la tine, Stăpână; că tu mântuieşti pre robii tăi pururea din
toate nevoile.
Psalmul 50
M iluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după
mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai
vârtos mă spală de fără de legea mea şi de păcatul meu mă
curăţeşte. Că fără de legea mea eu o cunosc şi păcatul meu
înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău
înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale
şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată întru fără de legi
m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată
adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale
înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi
mă voi curaţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos de cât zăpada mă
voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor
oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele
şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte
întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele
din înăuntru ale mele. Nu mă lepăda pre mine de la faţa Ta
şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria
mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi
__________________________MOLITFELNIC____________________________
120
pre cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se
vor întoarce. Mântuieşte-mă de sângiuiri, Dumnezeule,
Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de
dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea
va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile
de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duh umilit;
inimă înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine
Doamne, întru bună voirea Ta Sionului şi să se zidească
zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii,
prinosul şi arderile de tot, atunci vor pune pre altarul Tău
viţei.
Deci cântăm troparele acestea, glasul al 6-lea

Irmos:
C eea ce ai primit bucurie prin Înger, şi ai născut pre
Ziditorul tău, Fecioară, mântuieşte pre cei ce te măresc pre
tine. (de două ori)
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne pre noi
L ăudăm pre Fiul Tău Născătoare de Dumnezeu şi strigăm,
preacurată Stăpână de toată nevoia mântuieşte pre cei ce se
roagă Ţie.
Î mpăraţilor, Profeţilor, Apostolilor şi Mucenicilor, tu le
eşti lauda şi solitoarea lumii, cu totul neprihănită.
T oată limba ortodocşilor laudă şi fericeşte şi măreşte
curată naşterea ta, Marie dumnezeiască mireasă.
Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie
D ă-mi, Hristoase al meu şi mie nevrednicului iertare
datoriilor, rogu-mă, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut,
ca un Îndurat.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne pre noi
Î ntru tine mi-am pus nădejdile mele, Născătoare de
Dumnezeu, mântuieşte-mă cu rugăciunile tale, şi-mi
dăruieşte iertare greşalelor.
Î nviază-mă ceea ce ai născut pre Dătătorul de viaţă şi
Mântuitorul, şi mă mântuieşte cu rugăciunile tale,
binecuvântată, nădejdea sufletelor noastre.
C eea ce ai zămislit în pântecele tău pre Făcătorul tuturor,
_______________________________BOTEZUL_____________________________
121
Fecioară cu totul neprihănită, cu rugăciunile tale mântuieşte
sufletele noastre.
N ăscătoare de Dumnezeu ceea ce prin cuvânt ai născut
mai presus de cuvânt pre Cuvântul, întru tot lăudată, pre
Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Î ndurător fă pre judecătorul şi Fiul tău, cu rugăciunile
tale, Stăpână, mie celui ce am greşit mai mult decât tot
omul.
D upă datorie strigăm ţie: Bucură-te, Născătoare de
Dumnezeu curată, pururea Fecioară, rugându-ne cu
rugăciunile tale să ne mântuim.
S cuteşte-mă de focul cel veşnic, şi de muncile ce-mi stau
înainte, Născătoare de Dumnezeu, ca să te fericim pre tine.
N u trece rugăciunea robilor tăi, rugămu-ne, întru tot
cântată Stăpână, ca să ne mântuim de toată nevoia.
M ântuieşte-ne de boli, de tot felul de dureri şi de nevoi,
pre noi cari scăpăm la acoperământul tău cel Sfinţit.
M inune străină este întru tine Născătoare de Dumnezeu,
că pentru noi, precum suntem noi, s-a născut din tine
Creatorul tuturor şi Dumnezeul nostru.
B iserica ta Născătoare de Dumnezeu, s-a arătat de boli
vindecătoare fără plată şi mângâiere sufletelor celor
întristate.
P reasfântă Născătoare de Dumnezeu, care ai născut pre
Mântuitorul, mântuieşte de primejdii şi de toată nevoia pre
robii tăi.
S capă de toată mânia cea viitoare pre robii tăi,
preacurată Stăpână, şi de toată vătămarea sufletească şi
trupească.
M ântuieşte cu rugăciunile tale, Fecioară Născătoare de
Dumnezeu, pre toţi cei ce aleargă la tine, şi-i scapă de toată
nevoia şi întristarea.
C ine năzuind la Biserica ta Născătoare de Dumnezeu, nu
ia curând tămăduire sufletului împreună şi trupului,
Preacurată?
Mărire Ţie Dumnezeul nostru, mărire Ţie
R ugat fiind de toţi Sfinţii, Îndurate, şi de cetele cele de
__________________________MOLITFELNIC____________________________
122
sus, curăţeşte-mă pre mine, pentru ceea ce Te-a născut.
Doamne odihneşte cu drepţii pre adormiţii robii Tăi
I artă Mântuitorule, sufletele fraţilor noştri celor morţi
întru nădejdea vieţii, slăbeşte şi le lasă lor greşalele.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne pre noi
B ucură-te curăţirea lumii, Fecioară; bucură-te, năstrapa şi
candela cea cu totul de aur a manei celei dumnezeieşti şi a
luminii, mireasă dumnezeiască.
Preasfântă Treime Dumnezeul nostru, mărire Ţie
C ântăm Ţie lui Dumnezeu celui în Treime, strigând cu
glasul întreit Sfânt, rugându-ne să câştigăm mântuire.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne pre noi
O Fecioară, care ai născut pre Mântuitorul şi Stăpânul
lumii şi Domnul, pre Acela roagă-L să mântuiască sufletele
noastre.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne pre noi
B ucură-te munte, bucură-te rug, bucură-te uşă, bucură-te
scară, bucură-te masă dumnezeiască, bucură-te ajutătoarea
tuturor, Stăpână.
Mărire Ţie Dumnezeul nostru, mărire Ţie
P entru rugăciunile Maicii Tale celei preacurate, Îndurate
şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, dăruieşte milele Tale poporului
Tău.
Sfinţilor Arhangheli şi Îngeri rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi
P entru rugăciunile prea măriţilor Tăi arhangheli şi Îngeri,
şi ale cetelor celor de sus, bine păzeşte, Mântuitorule, pre
robii Tăi.
Sfinte Ioane Profetule şi Înaintemergătorule, roagă-te lui
Dumnezeu pentru noi
P entru rugăciunile cinstitului şi preamăritului Tău
botezător, a Profetului şi Înaintemergătorului, Hristoase
Mântuitorul meu, păzeşte pre robii Tăi.
Sfinţilor preamăriţi Apostoli şi Mucenici şi toţi Sfinţii, rugaţi-vă
lui Dumnezeu pentru noi
_______________________________BOTEZUL_____________________________
123
P entru rugăciunile preamăriţilor Apostoli şi ale
Mucenicilor, şi ale tuturor Sfinţilor, dăruieşte milele Tale
poporului Tău.
Sfinţilor fără de arginţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi
Pentru rugăciunile preamăriţilor celor fără de arginţi,
Născătoare de Dumnezeu, păzeşte pre robii tăi ca o solitoare
şi întărire lumii.
Mărire…
P re Tatăl şi pre Fiul mărim şi pre Sfântul Duh zicând:
Treime Sfântă, mântuieşte sufletele noastre.
Şi acum…
C eea ce în timpurile din urmă negrăit ai zămislit, şi ai
născut pre Ziditorul tău, Fecioară, mântuieşte pre cei ce te
măresc pre tine.
Apoi:
U şa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată
Născătoare de Dumnezeu; ca să nu pierim cei ce nădăjduim
întru tine; ci să ne mântuim prin tine de nevoi; că tu eşti
mântuirea neamului creştinesc.
Diaconul zice: Domnului să ne rugăm

Preotul:
C ă Sfânt eşti Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,
Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor, Amin.
Apoi, Troparele acestea glasul al 6-lea

A cum a sosit timpul care sfinţeşte pre toţi, şi ne aşteptă


Dreptul Judecător; ci te întoarce, suflete spre pocăinţă,
strigând cu lacrimi, ca şi păcătoasa: Doamne miluieşte-mă.
C u mari curgeri ai plouat, Hristoase, izvor de vindecări
astăzi, în Biserica cea întru tot cinstită a Fecioarei, şi cu
stropirea binecuvântării Tale îndepărtezi bolile
neputincioşilor, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre.
F ecioară ai născut neştiind de nuntă, şi Fecioară ai rămas
maică nenuntită, Născătoare de Dumnezeu Marie, roagă pre
__________________________MOLITFELNIC____________________________
124
Hristos Dumnezeul nostru să ne mântuiască pre noi.
P reasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară,
îndreptează lucrurile mâinilor noastre, şi cere iertare
păcatelor noastre, când cântăm noi cântarea cea
Îngerească:
S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte
miluieşte-ne pre noi. (de trei ori)
Şi după, Sfinte Dumnezeule, prochimen glasul al 3-lea:

Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voi


teme.
stih: Domnul este păzitorul vieţii mele, de cine mă voi
înfricoşa?

Din cartea cea către Evrei a Sfântului Apostol Pavel citire 2; 11-
18
F raţilor,
Cela ce sfinţeşte şi cei ce se sfinţesc dintr-Unul
sunt toţi; pentru care pricină nu se ruşinează a-i numi pre
dânşii fraţi, zicând: Spune-voi numele Tău fraţilor mei, în
mijlocul Bisericii Te voi cânta. Şi iarăşi: Eu voi fi
nădăjduindu-mă întru Dânsul. Şi iarăşi; Iată eu şi pruncii,
care mi-a dat Dumnezeu. Deci, dacă pruncii s-au făcut
părtaşi trupului şi sângelui, şi Acela de asemenea s-a
împărtăşit aceloraşi, ca prin moarte să surpe pre cela ce are
stăpânirea morţii, adică pre diavolul; şi să scape pre cei câţi
din frica morţii în toată viaţa erau supuşi robiei. Că în
adevăr n-a luat fire de Îngeri ci sămânţa lui Avraam a luat;
de unde era dator a Se asemăna în toate fraţilor, ca să fie
Arhiereu îndurător şi credincios întru cele ce sunt către
Dumnezeu, ca să curăţească păcatele poporului; că întru
ceea ce a pătimit, Însuşi fiind ispitit, poate şi celor ce se ispi-
tesc să le ajute.
Preotul: Pace ţie cititorule, Aliluia
Răspuns-a inima mea cuvânt bun

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan citire: 5;1-4


Î n timpul acela s-a suit Iisus în Ierusalim, şi este în
Ierusalim, scăldătoarea oilor ce se cheamă evreieşte
Vitezda, cinci foişoare având. În acelea zăcea mulţime multă
de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei; că
Îngerul la timp se pogora în scăldătoare şi turbura apa; deci
_______________________________BOTEZUL_____________________________
125
cine intra întâi după turburarea apei, se făcea sănătos, ori
de ce boală era cuprins.
Apoi, Diaconul zice ectenia aceasta:

C u pace Domnului să ne rugăm.


Doamne miluieşte
P entru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor
noastre, Domnului să ne rugăm.
P entru pacea a toată lumea şi pentru bunăstarea sfintelor
lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor, Domnului să
ne rugăm.
P entru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce intră într-
însa cu credinţă, cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu,
Domnului să ne rugăm.
P entru preaînălţatul şi de Hristos iubitorul Regele nostru
(N) şi pentru toată curtea şi ostaşii lui, Domnului să ne
rugăm.
P entru Arhiepiscopul şi Mitropolitul nostru (N) şi pentru
cinstita preoţie şi în Hristos Diaconie, şi pentru tot clerul şi
poporul, Domnului să ne rugăm.
P entru oraşul şi ţara aceasta, şi pentru toate oraşele,
satele şi ţările, şi pentru toţi cei ce cu credinţă vieţuiesc într-
însele, Domnului să ne rugăm.
P entru bună întocmirea aerului şi pentru înmulţirea
roadelor pământului şi pentru timpuri paşnice, Domnului să
ne rugăm.
P entru cei ce umblă pre ape şi călătoresc şi pentru cei
bolnavi şi pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi şi
pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se sfinţească apa aceasta, cu puterea, cu
lucrarea şi cu venirea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se pogoare peste apa aceasta lucrarea cea
curăţitoare a Treimii celei mai pre sus de fire, Domnului să
ne rugăm.
P entru ca să fie apa aceasta vindecătoare sufletelor şi
trupurilor şi gonitoare a toată puterea cea vrăjmaşă,
Domnului să ne rugăm.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
126
P entru ca să se trimită ei harul răscumpărării şi
binecuvântarea Iordanului, Domnului să ne rugăm.
P entru toţi cei ce au trebuinţă de ajutor şi folosinţă de la
Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să ne luminăm noi cu lumina cunoştinţei prin
Treimea cea de o fiinţă, Domnului să ne rugăm.
P entru ca Domnul Dumnezeul nostru să ne arate pre noi
fii şi moştenitori Împărăţii Sale prin împărtăşirea şi
stropirea cu apa aceasta, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să scăpăm noi de toată supărarea, urgia şi
nevoia, Domnului să ne rugăm.
A pară, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre noi,
Dumnezeule, cu harul Tău.
P re Preasfânta curata, preabinecuvântata, mărita,
Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea
Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.
P re noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui
Hristos Dumnezeu, să o dăm.
C ă Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.
Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul citeşte această rugăciune sonor:


D oamne Dumnezeul nostru cel mare întru sfat şi minunat
în lucruri, Ziditorul a toată făptura, Cela ce păzeşti
aşezământul Tău şi mila Ta celor ce te iubesc pre Tine şi
păzesc poruncile Tale; Cela ce primeşti lacrimile cele de
umilinţă ale tuturor celor din nevoi; că pentru aceasta ai ve-
nit în chip de serv nu cu năluciri înfricoşându-ne pre noi, ci
dând adevărata vindecare trupului, şi zicând: Iată te-ai făcut
sănătos, de acum să nu mai greşeşti. Încă şi din tină ai făcut
ochi sănătoşi, şi poruncind a se spăla, prin cuvânt ai
pregătit sălăşluirea luminii. Cela ce înfrânezi valurile patimi-
lor celor protivnice, şi alini marea cea sărată a acestei vieţi,
şi linişteşti valurile dezmierdărilor cele grele de purtat.
Însuţi, Iubitorule de oameni Împărate, Cela ce ne-ai dat
nouă să purtăm veşmânt luminat ca zăpada din apă şi din
_______________________________BOTEZUL_____________________________
127
Duh: (aici Preotul afundând de trei ori mâna dreaptă în apă,
face semnul Crucii zicând:) vino şi acum prin venirea
Sfântului Tău Duh şi sfinţeşte apa aceasta. Şi prin
împărtăşirea şi stropirea apei acesteia, trimite nouă
binecuvântarea Ta care spală întinăciunea patimilor. Aşa, ne
rugăm, cercetează neputinţele noastre Bunule, şi vindecă
bolile noastre cele sufleteşti şi trupeşti, cu mila Ta. Pentru
rugăciunile Preacuratei, preabinecuvântatei Stăpânei
noastre Născătoarei de Dumnezeu, şi pururea Fecioarei
Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu
solirile cinstitelor, cereştilor netrupeşti puteri; cu ale
preamăritului Profet Înaintemergătorului şi Botezătorului
Ioan; cu ale Sfinţilor măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli;
cu ale celor între Sfinţi părinţilor noştri, dascăli mari ai lumii
şi Ierarhi: Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de
Aur; cu ale celor între Sfinţi părinţilor noştri Atanasie, Chiril
şi Ioan cel milostiv, patriarhi ai Alexandriei, şi cu ale
făcătorilor de minuni: Spiridon al Trimitundei şi Nicolae al
Mirelor Lichiei; cu ale Sfinţilor marilor Mucenici Gheroghe
purtătorul de biruinţă, Dimitrie izvorâtorul de mir, Teodor
Tiron, Teodor Stratilat şi Ioan cel nou; ale sfintei muceniţe
Filoteia şi ale tuturor Sfinţilor marilor învingători Mucenici.
Cu ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim şi
Ana. Cu ale Sfinţilor măriţilor şi făcătorilor de minuni fără
de arginţi Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi
Ermolae, Samson şi Diomid, Mochie şi Anichit, Thalaleu şi
Trifon; cu ale prea cuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor
părinţilor noştri Grigorie Decapolitul, Nicodim cel Sfinţit şi
Dimitrie cel nou; şi ale prea cuvioasei maicii noastre
Parascheva, şi ale Sfântului (N) a cărui pomenire serbăm, şi
ale tuturor Sfinţilor Tăi. Şi păzeşte, Doamne, pre robul Tău
preaînălţatul şi de Hristos iubitorul Regele nostru (N) (de trei
ori). Dăruieşte lui sănătate sufletului şi trupului, şi acestei
societăţi creştineşti, ce serveşte Ţie, să-i fii întru toate
Milostiv. Adu-ţi aminte, Doamne, de Arhiepiscopul şi
Mitropolitul nostru (N) şi de toată episcopia ortodocşilor,
care drept învaţă cuvântul adevărului Tău; şi de toată tagma
preoţească şi monahicească, şi de mântuirea lor. Adu-ţi
aminte, Doamne, de cei ce ne urăsc şi de cei ce ne iubesc
pre noi; de fraţii noştri, care servesc, şi sunt de faţă şi de cei
ce pentru binecuvântate pricinii lipsesc de aici, şi de cei ce
__________________________MOLITFELNIC____________________________
128
ne-au poruncit nouă nevrednicilor să ne rugăm pentru
dânşii. Adu-ţi aminte, Doamne, şi de părinţii şi fraţii noştri,
care sunt în robie, şi în supărări şi-i miluieşte după mare
mila Ta, mântuindu-i de toată nevoia. Că Tu eşti izvorul
tămăduirilor, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire
înălţăm împreună şi Părintelui Tău Celui fără început şi
Preasfântului bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum
şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Preotul: Pace tuturor

Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Preotul citeşte rugăciunea aceasta în taină


P leacă, Doamne, urechea Ta şi ne auzi pre noi, Cela ce ai
primit a te boteza în Iordan, şi ai sfinţit apele, şi ne
binecuvintează pre noi pre toţi, care prin plecarea
grumazului nostru, însemnăm închipuirea robiei; şi ne
învredniceşte pre noi a ne umple de sfinţenia Ta, prin
împărtăşirea apei acesteia şi fă-o nouă Doamne, spre
sănătatea sufletului şi a trupului. Că Tu eşti Sfinţirea
noastră, şi Ţie mărire, mulţumită şi închinăciune înălţăm,
împreună, şi Părintelui Tău celui fără început, şi
Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
După aceea luând Sfânta Cruce, binecuvintează cu ea apa de
trei ori afundând-o într-însa cruciş şi cântând acest tropar, de trei
ori, glasul I-iu:

M ântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează


moştenirea Ta, biruinţă Regelui nostru asupra protivnicilor
dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pre poporul Tău.
Apoi stropind Preotul cu apa cea Sfinţită altarul şi biserica,
cântă acest tropar, glasul al 2-lea:
D arurilor Tale fă-ne pre noi vrednici Născătoare de
Dumnezeu, Fecioară, trecând păcatele noastre şi dând
vindecare celor ce cu credinţă primesc binecuvântarea ta
preacurată.
Apoi Preotul sărută Sfânta Cruce, asemenea şi tot poporul şi
stropeşte pre toţi cu apa cea sfinţită; Iar cântăreţii cântă aceste
_______________________________BOTEZUL_____________________________
129
stihiri, glasul al 4-lea:
I zvorul tămăduirilor având, Sfinţilor cei fără de arginţi,
vindecări daţi tuturor celor ce le trebuiesc, că de prea mari
daruri v-aţi învrednicit de la izvorul cel pururea curgător al
Mântuitorului nostru. Că a zis către voi Domnul, ca şi către
cei asemenea râvnitori cu Apostolii: Iată v-am dat vouă
putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoateţi pre
dânsele şi să vindecaţi toată boala şi toată durerea, pentru
aceasta după învăţăturile lui bine vieţuind, în dar aţi luat în
dar daţi, tămăduind patimile sufletelor şi ale trupurilor
noastre.
Mărire…
C aută spre rugăciunea robilor tăi, ceea ce eşti cu totul
fără prihană, potolind pornirile asupra noastră cele rele, de
toată supărarea mântuindu-ne pre noi; că pre tine singură te
avem ancoră tare şi nemişcată, şi a ta solire am câştigat, să
nu ne ruşinăm, Stăpână, chemându-te pre tine, grăbeşte
spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credinţă:
bucură-te, Stăpână ajutătoarea tuturor, bucuria şi
acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.
Şi acum… a Născătoarei glasul al 8-lea:
S tăpână primeşte rugăciunile robilor tăi, şi ne mântuieşte
pre noi de toată nevoia şi necazul.
După stropire ectenia aceasta:

M iluieşte-nepre noi Dumnezeule, după mare mila, Ta


rugămu-ne Ţie, auzi-ne, şi ne miluieşte.
Doamne miluieşte (de trei ori)

Î ncă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea,


mântuirea, cercetarea, lăsarea păcatelor robilor Tăi (N),
pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea
fără de voie.
Î ncă ne rugăm ca să se păzească sfânt locaşul acesta (sau
oraşul) şi ţara aceasta, şi toate oraşele şi satele, de toate
bolile, de ciumă, de holeră, de foamete, de cutremur, de
potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri, şi de
războiul cel dintre noi; şi pentru ca Îndurat, blând şi lesne
__________________________MOLITFELNIC____________________________
130
iertător să fie nouă bunul şi iubitorul de oameni Dumnezeul
nostru, şi să întoarcă toată urgia care pre dreptate se
porneşte asupra noastră, şi să ne miluiască pre noi.
Corul: Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Ecfonis:
A uzi-ne pre noi, Dumnezeule Mântuitorul nostru,
nădejdea tuturor marginilor pământului, şi a celor ce sunt
pre mare departe; şi milostive Stăpâne, îndurător fii pentru
păcatele noastre, şi ne miluieşte pre noi. Că milostiv şi de
oameni iubitor, Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire înălţăm,
Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.
Diaconul: Înţelepciune, Corul: Ceea ce eşti mai cinstită…,
Preotul: Mărire Ţie Dumnezeule, mărire Ţie…, şi apolisul acesta:

H ristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile


Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei şi de viaţă
făcătoarei Cruci, ale Sfinţilor şi întru toţi lăudaţilor Apostoli,
şi ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor
noştri, şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne
mântuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

RÂNDUIALA PENTRU AGHEASMA CEA MICĂ


cum se face după Paşti în toată săptămâna cea luminată până
la Duminica Tomii.

După ce binecuvintează Preotul, zice însuşi: Hristos a înviat....,


(de trei ori). Apoi stih: Să învieze Dumnezeu şi să se risipească
vrăjmaşii lui...., toate pre rând.
Şi iarăşi Preotul: Hristos a înviat…, cântăreţii: şi celor din
mormânturi viaţă a dăruit...., (de trei ori)
Apoi zice Diaconul, sau Preotul cel mai mare, ectenia cea mare
şi ecfonisul, după aceea Canonul Paştilor pre 8, sau pentru grabă,
pre 6.
La cântarea a 3-a, ectenia cea mică şi Condacul: Venit-au mai
înainte de dimineaţă cele ce au fost cu Maria...., iar de se va
întâmpla Sfântul şi marele mucenic Gheorghe, întâi zicem,
_______________________________BOTEZUL_____________________________131
Condacul lui, apoi: Venit-au mai înainte de dimineaţă cele ce au
fost...., apoi, Condacul de rând.
La Cântarea a 6-a, ectenia cea mică, condacul Paştilor şi Icosul,
apoi prochimenul, Apostolul şi Evanghelia. Şi; Învierea lui Hristos
văzând...., (de trei ori). Deci: Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule
după mare mila Ta...., apoi Înviind Iisus din mormânt..., (de trei
ori), şi după aceasta Cântarea 7-a, până la sfârşit.
Şi după toate Cântările zicem: Hristos a înviat…, (de trei ori) şi;
celor din mormânturi viaţă le-a dăruit, (de trei ori).
Asemenea şi după Cântarea a 9-a, iar Ectenia şi Exapostilaria
(de trei ori). Apoi molitvele Agheazmei şi după molitve în loc de:
Mântuieşte Doamne poporul Tău…, când binecuvintează Preotul
cu Sfânta Cruce apa, cântă: Hristos a înviat..., (de trei ori). Apoi în
strane, după acestea stihirile Paştilor cu stihurile lor, şi după
sfârşitul măririi, tot: Hristos a înviat..., până se botează tot
poporul. Iar de este Litie afară din Mânăstire sau din oraş,
întorcându-ne cântăm Canonul Paştilor, sau numai Irmoasele cum
va fi voia celui mai mare, şi viind în biserică începem Sfânta şi
Dumnezeiasca Liturghie.

RÂNDUIALA SFINŢIRII APEI CELEI MARI


la botezul Domnului nostru Iisus Hristos

După ce va zice Preotul rugăciunea Amvonului, ieşim toţi la


râu, sau la locul unde este pregătită apa, mergând înaintea
Preotului cu sfeşnice, cu cădelniţa, prapori (steaguri) şi icoane, şi
corul cântă acest tropar, glasul al 8-lea, (de trei ori):

G lasulDomnului peste ape strigă grăind: Veniţi de luaţi


toţi Duhul înţelepciunii, Duhul înţelegerii, Duhul temerii de
Dumnezeu, a lui Hristos Celui ce s-a arătat.
Apoi aceste tropare de câte două ori:

A stăzi firea apelor se sfinţeşte, şi se desparte Iordanul şi-


şi opreşte curgerea apelor sale, văzând pre Stăpânul
botezându-se.
C a un om ai venit la râu, Hristoase Împărate, şi te
grăbeşti a lua botez de la rob, Bunule, din mâinile
Înaintemergătorului, pentru păcatele noastre, Iubitorule de
__________________________MOLITFELNIC____________________________
132
oameni.
Mărire… glasul acelaşi:
C ătre glasul celui ce striga în pustie: gătiţi calea
Domnului, venit-ai Doamne, luând chip de rob, botez cerând,
Tu Cela ce nu ştii de păcat. Văzutu-Te-au apele şi s-au temut;
cutremuratu-s-a Înaintemergătorul, şi a strigat zicând: Cum
va lumina sfeşnicul pre Lumină? Cum va pune robul mâna
pre Stăpânul? Sfinţeşte-mă pre mine şi apele Mântuitorule
Cela ce ridici păcatul lumii.
Şi acum… tot aceasta.

Diaconul: Înţelepciune să luăm aminte, şi citirile:

Din Profeţia lui Isaia citire:


A şa grăieşte Domnul: Să se veselească pustiul cel însetat,
să se bucure deşertul şi să înflorească ca şi crinul. Şi va
încolţi şi va înverzi pădurea, şi se vor veseli deşerturile
Iordanului; mărirea Libanului s-a dat lui şi cinstea
Carmelului, şi poporul meu va vedea mărirea Domnului şi
înălţimea lui Dumnezeu. Întăriţi-vă mâni slabe, şi genunchi
slăbănogiţi vă mângâiaţi şi ziceţi celor mici de suflet:
întăriţi-vă şi nu vă temeţi; iată Dumnezeul nostru cu
judecată va răsplăti; Însuşi va veni şi ne va mântui pre noi.
Atunci se vor deschide ochii orbilor, şi urechile surzilor vor
auzi. Atunci va sări şchiopul ca cerbul, şi limpede va fi limba
gângavilor; că s-a vărsat în pustiu apă, şi râu în pământ
însetat. Şi vor fi cele fără apă bălţi şi în pământul cel însetat
izvor de apă va fi; acolo va fi veselia păsărilor, şi locaşul
sirenelor, şi trestie şi bălţi. Acolo va fi cale curată şi cale
Sfântă se va chema, şi nu va trece pre acolo necurat, nici va
fi acolo cale spurcată. Cei împrăştiaţi vor merge pre dânsa şi
nu se vor rătăci. Şi nu va fi acolo leu, şi fiară cumplită nu va
sui pre dânsa, nici se va afla acolo; ci vor merge pre dânsa
cei răscumpăraţi şi aleşi de Domnul, şi se vor reîntoarce şi
vor sosi în Sion cu bucurie şi veselie; şi veselie veşnică peste
capul lor. Lauda şi bucuria şi veselia îi va cuprinde pre
dânşii, şi va fugi durerea, întristarea şi suspinarea.
Din profeţia lui Isaia citire:
A şa grăieşte Domnul: Cei însetaţi mergeţi la apă, şi câţi
_______________________________BOTEZUL_____________________________
133
nu aveţi argint, mergând cumpăraţi şi mâncaţi şi beţi, fără
argint şi fără preţ: vin şi grăsime. Pentru ce preţuiţi argintul
nu întru pâini? şi osteneala voastră nu spre saţiu? Ascultaţi-
Mă pre Mine, şi veţi mânca cele bune, şi se va desfăta întru
bunătăţi sufletul vostru. Luaţi aminte cu urechile voastre, şi
urmaţi căilor Mele; ascultaţi-Mă şi va vieţui întru bunătăţi
sufletul vostru; şi voi pune vouă legătură veşnică: cele Sfinte
ale lui David, cele credincioase. Iată mărturie între neamuri
L-am dat pre dânsul, domn şi povăţuitor neamurilor; iată
naţiile care nu te ştiau pre tine, te vor chema şi popoarele
care nu te cunoşteau, la tine vor alerga, pentru Domnul
Dumnezeul Tău, şi pentru Sfântul lui Israil, că te-am mărit
pre tine. Căutaţi pre Dumnezeu, şi aflându-l pre Dânsul, să-l
chemaţi; şi când se va apropia de voi să-şi lase cel
necucernic căile sale, şi omul cel nelegiuit sfaturile sale; şi
să vă întoarceţi la Domnul Dumnezeul nostru, şi veţi fi
miluiţi, şi să strigaţi, că mult va ierta păcatele voastre; că nu
sunt sfaturile Mele ca sfaturile voastre, nici căile Mele ca şi
căile voastre, zice Domnul. Ci precum cerul este departe de
pământ, aşa şi calea Mea este departe de căile voastre, şi
cugetele Mele de cugetele voastre. Că pre cum se pogoară
ploaia sau zăpada din cer şi nu se mai întoarce până nu
adapă pământul, şi-l face să încolţească, să răsară şi să dea
sămânţă semănătorului şi pâine de mâncare; aşa va fi
cuvântul Meu care va ieşi din gura Mea; nu se va întoarce la
Mine deşert, până când nu va plini toate câte am voit, şi voi
spori căile Mele şi poruncile Mele. Că întru veselie vă veţi
veseli, şi întru bucurie vă veţi învăţa. Că munţii şi dealurile
vor sălta primindu-vă cu bucurie, şi toţi copacii ţarinii vor
bate cu ramurile; şi în locul scaiului se va înălţa chiparosul
şi în locul urzicii va creşte mirsina; şi va fi Domnului spre
nume şi spre semn veşnic, şi nu va lipsi.
Din profeţia lui Isaia, citire:
A şa grăieşte Domnul: Scoateţi apă cu veselie din
izvoarele mântuirii; şi veţi zice în ziua aceea: Lăudaţi pre
Domnul, chemaţi numele Lui, vestiţi între naţii măririle Lui,
aduceţi-vă aminte că s-a înălţat numele Lui. Cântaţi numele
Domnului, că lucruri înalte a făcut; vestiţi acestea peste tot
pământul. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi cei ce locuiţi în Sion, că
s-a înălţat Sfântul lui Israel în mijlocul lui.
134__________________________MOLITFELNIC____________________________
Apoi prochimen, glasul al 3-lea:
Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voi
teme?
stih: Domnul este scutitorul vieţii mele, de cine mă voi
înfricoşa?

Din cartea întâia cea către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel,


citire:
F raţilor, nu voiesc să nu ştiţi voi, că părinţii noştri toţi sub
nor au fost, şi toţi prin mare au trecut; şi toţi prin Moisi s-au
botezat în nor şi în mare. Şi toţi aceeaşi mâncare
duhovnicească au mâncat. Şi toţi aceeaşi băutură
duhovnicească au băut; că beau din duhovnicească piatră
care urma; iar piatra era Hristos.
Aliluia, glasul al 6-lea
stih: Glasul Domnului peste ape. Dumnezeul măririi a tunat

Din Sfânta Evanghelie de la Marcu, citire:


În timpul acela, venit-a Iisus de la Nazaret din Galileea, şi
s-a botezat de Ioan în Iordan. Şi îndată ieşind din apă, a
văzut cerurile deschizându-se, şi Duhul, ca un porumb,
pogorându-se peste Dânsul. Şi glasul s-a făcut din ceruri: Tu
eşti Fiul meu Cel iubit, întru Carele am binevoit.
După aceea Diaconul zice ectenia:

C u pace Domnului să ne rugăm.


P entru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor
noastre, Domnului să ne rugăm.
P entru pacea a toată lumea, şi pentru bunăstarea
Sfintelor lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor,
Domnului să ne rugăm.
P entru Sfânta Biserica aceasta şi pentru cei ce intră într-
însa cu credinţă, cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu,
Domnului să ne rugăm.
P entru preaînălţatul şi de Hristos iubitorul Regele nostru
(N), şi pentru toată curtea şi ostaşii lui, Domnului să ne
rugăm.
P entru ca să ajute şi să supună sub picioarele lui pre tot
duşmanul şi luptătorul, Domnului să ne rugăm.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
135
P entru Arhiepiscopul nostru (N), şi pentru cinstita preoţie
şi în Hristos diaconie, şi pentru tot clerul şi poporul,
Domnului să ne rugăm.
P entru Sfântă Biserica aceasta, oraşul aceasta, şi pentru
toate oraşele, satele şi toate ţările, şi pentru cei ce cu
credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
P entru bună întocmirea aerului, şi pentru înmulţirea
rodurilor pământului, şi pentru timpuri paşnice, Domnului
să ne rugăm.
P entru cei ce umblă pre ape şi călătoresc, pentru cei
bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi, şi
pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se sfinţească apa aceasta cu puterea, cu
lucrarea şi cu venirea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se pogoare spre apa aceasta lucrarea cea
curăţitoare a Treimii celei mai pre sus de fire, Domnului să
ne rugăm.
P entru ca să se dăruiască acesteia harul răscumpărării şi
binecuvântarea Iordanului, cu puterea, cu lucrarea şi cu
venirea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se zdrobească satana sub picioarele noastre,
şi să se risipească toată uneltirea vicleană pornită asupra
noastră, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să ne scoată pre noi Domnul Dumnezeul nostru
din toată vrăjmăşia şi încercarea care ne stă împrotivă, şi să
ne facă vrednici bunătăţilor celor făgăduite, Domnului să ne
rugăm.
P entru ca să ne luminăm noi cu luminarea cunoştinţei şi a
bunei credinţe prin venirea Sfântului Duh, Domnului să ne
rugăm.
P entru ca să se facă apa aceasta dar de sfinţenie, curăţire
de păcate, spre vindecarea sufletului şi trupului, şi spre tot
folosul de trebuinţă, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să ne fie apa aceasta înlesnitoare spre viaţă
veşnică, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se arate apa aceasta respingătoare a toată
bântuirea duşmanilor celor văzuţi şi nevăzuţi, Domnului să
ne rugăm.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
136
P entru cei ce o vor lua, şi o vor primi spre Sfinţirea
caselor, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să fie aceasta spre curăţirea sufletelor şi a
trupurilor tuturor celor ce o vor primi cu credinţă şi vor
gusta dintr-însa, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să ne învrednicim noi a ne umple de sfinţire
prin gustarea din apa aceasta, cu arătarea cea nevăzută a
Duhului Sfânt, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să audă Domnul Dumnezeu glasul rugăciunii
noastre al celor păcătoşi, şi să ne miluiască pre noi,
Domnului să ne rugăm.
P entru ca să ne izbăvim noi de toată supărarea, urgia şi
nevoia, Domnului să ne rugăm.
A pără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte pre noi,
Dumnezeule cu harul Tău.
P re Preasfânta curata, preabinecuvântata, Stăpâna
noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara
Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.
P re noi înşine, şi unii pre alţii, şi toată viaţa noastră lui
Hristos Dumnezeu să o dăm.
C ă Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,
Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
Până când diaconul zice acestea, Preotul se roagă, citind în
taină rugăciunea aceasta:

D oamne Iisuse Hristoase Dumnezeule, Fiule Unule-


Născut, Carele eşti în sânul Tatălui, Dumnezeul Cel
adevărat, Izvorul vieţii şi al nemuririi, Lumina cea din
Lumină, Carele ai venit în lume spre a o lumina, luminează
cugetul nostru cu Duhul Tău cel Sfânt, şi ne primeşte pre noi
care aducem Ţie mărire şi bună mulţumită pentru lucrurile
Tale cele din veci mari şi minunate, şi pentru mântuitoarea
Ta iconomie cea din timpurile acestea mai din urmă, când ai
luat trupul nostru cel neputincios şi sărac, şi Te-ai umilit
până la măsura de rob, Împărate al tuturor. Suferit-ai încă şi
a Te boteza de mâna servului în Iordan, ca Sfinţind firea
apelor, Cela ce eşti fără de păcat, să ne faci nouă cale de
_______________________________BOTEZUL_____________________________
137
renaştere prin apă şi prin Duh, şi să ne restatorniceşti în
libertatea cea dintâi; deci serbând aducerea aminte a acelei
taine dumnezeieşti, ne rugăm Ţie, Stăpâne Iubitorule de
oameni, stropeşte şi peste noi nevrednicii servii Tăi, după
făgăduinţa Ta cea dumnezeiască, apă curăţitoare, darul
îndurării Tale, ca cererea noastră a păcătoşilor pentru
aceasta să fie bine primită bunătăţii Tale, şi binecuvântarea
Ta să se dăruiască printr-însa nouă, şi la tot credinciosul
poporul Tău, spre mărirea Sfântului şi închinatului Tău
nume.
C ă Ţie se cade toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,
împreună şi Părintelui Tău celui fără început, şi
Preasfântului, şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh
acum şi pururi şi în vecii vecilor, Amin.
Terminând Diaconul ecteniile, Preotul începe cu glasul sonor
rugăciunea aceasta, care este alcătuită de Sofronie, Patriarhul
Ierusalimului:

T reime mai presus de fire, preabună, preadumnezeiască,


atotputernică, a toate văzătoare, nevăzută, neajunsă,
creatoarea fiinţelor celor înţelegătoare, şi a firilor celor
cuvântătoare, bunătatea cea firească, lumina cea
neapropiată, Care luminezi pre tot omul ce vine în lume,
străluceşte şi întru mine nevrednicul servul Tău; luminează
ochii minţii mele, ca să îndrăznesc a lăuda binefacerea şi
puterea Ta cea nemăsurată. Fie bineprimită rugăciunea ce
se aduce de mine pentru poporul ce stă înainte; să nu
oprească păcatele mele venirea aici a Sfântului Tău Duh; ci
mă iartă să strig către Tine fără osândire, şi să grăiesc şi
acum, ceea ce eşti preabună: Mărimu-te pre Tine, Stăpâne
Iubitorule de oameni, Atotţiitorule Împărate, cel mai înainte
de veci. Mărimu-te pre Tine, Creatorule şi făcătorule a toate.
Mărimu-te pre Tine Unule-Născut Fiule al lui Dumnezeu, Cela
ce eşti fără Tată din mamă şi fără mamă din Tată. Că în
sărbătoarea trecută prunc Te-am văzut, iar în aceasta de
acum desăvârşit Te vedem pre Tine, Cela ce Te-ai arătat
deplin Dumnezeul nostru din Cel deplin. Astăzi a sosit nouă
tuturor timp de serbare, şi ceata Sfinţilor cu noi se adună, şi
Îngerii cu oamenii împreună serbează. Astăzi harul Sfântului
Duh în chip de porumb asupra apelor a venit. Astăzi Soarele
cel neapus a răsărit şi lumea cu lumina Domnului se
__________________________MOLITFELNIC____________________________
138
luminează. Astăzi luna cu raze luminoase tot pământul
luminează. Astăzi stelele cele luminoase cu lumină
strălucitoare lumea înfrumuseţează. Astăzi norii rourează
din cer omenirii ploaia dreptăţii. Astăzi Cel nezidit este atins
cu mâna de către făptura Sa, de voia Sa. Astăzi Profetul şi
Înaintemergătorul se apropie de Stăpânul, dar cu frică stă
înaintea Lui, văzând pogorârea lui Dumnezeu la noi. Astăzi
apele Iordanului se prefac în vindecări cu venirea Domnului.
Astăzi cu curgeri tainice toată făptura se adapă. Astăzi
păcatele oamenilor se şterg în apele Iordanului. Astăzi raiul
s-a deschis oamenilor, şi Soarele dreptăţii ne luminează
nouă. Astăzi apa cea amară, din timpul lui Moisi, se preface
în dulceaţa poporului, cu venirea Domnului. Astăzi suntem
scăpaţi de plânsul cel de demult, şi ca un Israil nou ne-am
mântuit. Astăzi ne-am izbăvit de întuneric, şi cu lumina
cunoştinţei de Dumnezeu ne luminăm. Astăzi negura lumii
se ridică cu arătarea Dumnezeului nostru. Astăzi se
luminează cu făclii de sus toată făptura. Astăzi înşelăciunea
se surpă, şi calea de mântuire se face nouă prin venirea
Stăpânului. Astăzi cele de sus cu cele de jos împreună
serbează, şi cele de jos cu cele de sus comunică. Astăzi
adunarea cea Sfinţită şi mult vestită a ortodocşilor se
bucură. Astăzi Stăpânul la botez merge, ca să ridice firea
omenească la înălţime. Astăzi Cel neplecat se pleacă
servului Său, ca să ne libereze pre noi din robie. Astăzi
Împărăţia Cerurilor am dobândit; că Împărăţia Domnului nu
va avea sfârşit. Astăzi pământul şi marea s-au împărtăşit de
bucuria lumii, şi lumea de veselie s-a umplut. Văzutu-te-au
apele, Dumnezeule, văzutu-te-au apele şi s-au temut.
Iordanul s-a întors înapoi, văzând focul dumnezeirii trupeşte
pogorându-se şi intrând într-însul. Iordanul s-a întors înapoi,
văzând pre Sfântul Duh în chip de porumb pogorându-se, şi
zburând în jurul Tău. Iordanul s-a întors înapoi, văzând pre
Cel nevăzut făcându-se văzut, pre Creatorul întrupat, pre
Stăpânul în chip de rob. Iordanul s-a întors înapoi, şi munţii
au săltat, văzând pre Dumnezeu întrupat, şi norii au dat
glasul, mirându-se de Cela ce a venit lumină din lumină,
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Astăzi văzând
sărbătoarea Stăpânului, Carele a afundat în Iordan moartea
neascultării, boldul înşelăciunii, şi legătura iadului, şi a
dăruit lumii botezul mântuirii; şi eu păcătosul şi nevrednicul
_______________________________BOTEZUL_____________________________
139
servul Tău, istorisind măririle minunilor Tale, de frică fiind
cuprins cu umilinţă strig către Tine:
Şi îndată Preotul cu voce mai sonoră:
M are eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale, şi nici
un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale. (de
trei ori)
C ă Tu cu voia Ta toate le-ai adus din nefiinţă în fiinţă; cu
puterea Ta ţii împreună făptura şi cu pronia Ta cârmuieşti
lumea. Tu din patru elemente ai aşezat făptura, cu patru
anotimpuri ai încununat cercul anului. De Tine se cutremură
toate puterile Îngereşti, pre Tine Te laudă soarele, pre Tine
Te măreşte luna, Ţie se cuceresc stelele, pre Tine Te ascultă
lumina, de Tine se înfricoşează adâncurile, Ţie servesc
izvoarele. Tu ai întins cerul ca un cort, Tu ai întărit pământul
peste ape, Tu ai ţărmurit marea cu nisip, Tu spre răsuflare ai
vărsat aerul. Puterile Îngerilor Ţie servesc, şi cetele
Arhanghelilor Ţie se închină; Heruvimii cei cu ochi mulţi şi
Serafimii cei cu câte şase aripi împrejur stând, şi zburând,
de frica măririi Tale celei neapropiate, se acopăr. Că Tu
Dumnezeu fiind nedescris, şi fără de început şi negrăit, ai
venit pre pământ luând chip de rob, întru asemănare
omenească făcându-te; că, pentru îndurările milei Tale, n-ai
suferit, Stăpâne să vezi neamul omenesc muncindu-se de
diavolul; ci ai venit şi ne-ai mântuit pre noi. Mărturisim
harul, vestim mila, nu tăinuim binefacerea; naşterile firii
noastre le-ai liberat; pântecele Fecioarei L-ai Sfinţit cu
naşterea Ta; toată făptura Te laudă pre Tine Cela ce Te-ai
arătat. Că Tu Dumnezeul nostru pre pământ Te-ai arătat şi
cu oamenii împreună ai petrecut. Tu ai Sfinţit şi repejunile
Iordanului, din cer trimiţând Duhul Tău cel Sfânt, şi capetele
balaurilor, ce se încuibaseră acolo, le-ai zdrobit.
T u Însuţi dar, iubitorule de oameni Împărate, vino şi
acum prin venirea Sfântului Tău Duh, şi sfinţeşte şi apa
aceasta. (de trei ori)
Şi Preotul zicând aceasta de trei ori, binecuvintează apa cu
mâna, afundându-o în chipul Crucii la fiecare zicere. Apoi
urmează:

Ş i-i dă ei harul răscumpărării şi binecuvântarea


__________________________MOLITFELNIC____________________________
140
Iordanului; fă-o pre dânsa izvor de nestricăciune, dar de
sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, demonilor
pierdere, neapropiată puterilor celor protivnice, plină de
puterea Îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta
dintr-însa, să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor,
spre vindecarea patimilor, spre curăţirea caselor, şi spre tot
folosul de trebuinţă. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Cela ce ai
reînnoit prin apă şi prin Duh firea noastră cea învechită prin
păcat. Tu eşti Dumnezeul nostru, Carele pre timpul lui Noe
cu apă ai înecat păcatul. Tu eşti Dumnezeul nostru, Carele
prin mare şi prin Moisi ai slobozit neamul evreiesc din robia
lui Faraon. Tu eşti Dumnezeul nostru, Carele ai despicat
piatra în pustiu şi a curs ape şi pâraiele s-au umplut de ape,
şi pre poporul Tău cel însetat l-ai adăpat. Tu eşti Dumnezeul
nostru, Cela ce cu apă şi cu foc, prin Ilie, ai scos pre Israil
din rătăcirea lui Baal.
Î nsuţi şi acum, Stăpâne, sfinţeşte apa aceasta cu Duhul
Tău cel Sfânt.
Zicând Preotul aceasta de trei ori, binecuvintează apa cruciş;
apoi urmează:

Dă tuturor celor ce se vor atinge de dânsa : şi o vor gusta,


şi se vor stropi cu dânsa, Sfinţire, sănătate, curăţire şi
binecuvântare.
Ş i mântuieşte, Doamne, pre preaînălţatul şi de Hristos
iubitorul Regele nostru (N), (de trei ori); şi-l păzeşte pre
dânsul sub acoperământul Tău în pace; supune sub
picioarele lui pre tot duşmanul şi luptătorul; dăruieşte-i lui
toate cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică.
A du-ţi aminte, Doamne, de Arhiepiscopul şi Mitropolitul
nostru (N), şi de toată preoţia şi Diaconia care este întru
Hristos, şi de tot poporul ce stă înainte, şi-i miluieşte pre
dânşii şi pre noi, după mare mila Ta. Ca şi de toate
elementele, şi de oameni, şi de Îngeri, şi de toţi cei văzuţi şi
nevăzuţi, să se mărească numele Tău cel Preasfânt, îm-
preună cu al Tatălui şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor, Amin.
Preotul: Pace tuturor

Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi


_______________________________BOTEZUL_____________________________
141
Preotul plecându-şi capul, zice în taină aceasta rugăciune:
P leacă, Doamne, urechea Ta şi ne auzi pre noi; Cela ce ai
primit a Te boteza în Iordan şi ai sfinţit apele,
binecuvintează-ne pre noi pre toţi, care prin plecarea
capului nostru, închipuim starea de robie; şi ne
învredniceşte a ne umple de sfinţenia Ta, prin împărtăşirea
din această apă şi prin stropire; şi să fie nouă Doamne, spre
sănătatea sufletului şi a trupului. Că Tu eşti Sfinţirea
noastră şi Ţie mărire, mulţumită şi închinăciune înălţăm,
împreună şi Părintelui Tău celui fără început, şi
Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
După, aceasta luând Preotul Sfânta Cruce, o afundă drept în
apă, de trei ori, făcând chipul Crucii şi scoţându-o o ţine cu
amândouă mâinile cântând: troparul glasul I-iu.

În Iordan botezându-te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-


a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ţie: Fiu iubit pre
Tine numindu-te; şi Duhul în chip de porumb a adeverit
întărirea cuvântului. Cela ce Te-ai arătat, Hristoase
Dumnezeule, şi lumea ai luminat, mărire Ţie.
Şi stropind tot poporul cu apă sfinţită, vin în Biserică, cântând
idiomela glasul al 6-lea:

S ă cântăm credincioşii mărimea binefacerii lui Dumnezeu


către noi; că făcându-se om pentru căderea noastră, pentru
curăţirea noastră se curăţeşte în Iordan, unicul cel curat şi
nestricăcios, Sfinţindu-mă pre mine şi apele, şi zdrobind
capetele balaurilor în apă. Deci să luăm apă cu veselie, fraţi-
lor! Că celor ce o iau cu credinţă, se dă nevăzut şi harul
Duhului, de la Hristos Dumnezeu şi Mântuitorul sufletelor
noastre.

Apoi: Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în


veac (de trei ori), şi Psalmul 33: Binecuvânta-voi pre Domnul în tot
timpul, şi apolis:

C elace în Iordan de la Ioan a voit a se boteza pentru


mântuirea noastră, Hristos Adevăratul Dumnezeul nostru,
pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea
__________________________MOLITFELNIC____________________________
142
cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, şi pentru ale tuturor
Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pre noi, ca un
bun şi de oameni iubitor.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
143
RÂNDUIALA
ÎNMORMÂNTĂRII LUMENILOR

Murind vreunul dintre creştini, îndată rudeniile cheamă pre


Preot, şi acesta, venind în casa unde zace trupul mortului, îşi pune
epitrahilul pre sine şi tămâie în cădelniţă, şi cădind trupul
mortului şi pre cei de faţă, începe:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, şi cântăreţii zic: Sfinte


Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru..., Preotul: Că a
Ta este Împărăţia..., apoi Troparele acestea, glasul al 4-lea:

C u duhurile drepţilor, celor ce s-au săvârşit, odihneşte,


Mântuitorule, sufletul robului Tău, păzindu-l pre dânsul întru
viaţa cea fericită, care este la Tine, iubitorule de oameni.
Î ntru odihna Ta, Doamne, unde toţi Sfinţii Tăi se
odihnesc, odihneşte şi sufletul robului Tău, că Însuţi eşti
iubitor de oameni.
Mărire…
T u eşti Dumnezeu Carele Te-ai pogorât la iad şi ai
dezlegat durerile celor ferecaţi; Însuţi şi sufletul robului Tău
odihneşte-l.
Şi acum… a Născătoarei:
U na curată şi preanevinovată Fecioară, care ai născut pre
Dumnezeu fără de sămânţă, roagă-L să se mântuiască
sufletul robului tău.
Apoi ectenia:
M iluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Î ncă ne rugăm pentru odihna sufletului adormitului
robului lui Dumnezeu (N), şi pentru ca să se ierte lui toată
greşeala cea de voie şi fără de voie.
C a Domnul Dumnezeu să aşeze sufletul lui unde drepţii
se odihnesc.
M ila lui Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor şi iertarea
păcatelor lui, la Hristos Împăratul cel nemuritor şi
Dumnezeul nostru să-i cerem.
Apoi rugăciunea aceasta:
__________________________MOLITFELNIC____________________________
144
Domnului să ne rugăm
D umnezeul duhurilor şi a tot trupul, Carele ai călcat
moartea şi pre diavolul ai surpat, şi ai dăruit viaţă lumii
Tale, Însuţi, Doamne, odihneşte sufletul răposatului robului
Tău (N) în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de repaos,
de unde a fugit durerea, întristarea şi suspinarea; şi toată
greşeala ce a făcut el, cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu
gândul, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă-i, că
nu este om care să vieţuiască şi să nu greşească; că numai
Tu singur eşti fără de păcat; dreptatea Ta este dreptate în
veac, şi cuvântul Tău adevărul.
C ă Tu eşti învierea, viaţa şi odihna adormitului robului
Tău (N), Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,
împreună şi Părintelui Tău celui fără început, şi
Preasfântului, bunului, şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Mărire…, Şi acum…, Doamne miluieşte (de trei ori); Părinte
binecuvintează, şi Preotul face apolisul aşa:

C ela ce a înviat din morţi, Hristos Adevăratul Dumnezeul


nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale
Sfinţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale prea cuvioşilor şi
de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri şi ale tuturor
Sfinţilor, sufletul mutatului de la noi robului Tău (N) în cor-
turile drepţilor să-l aşeze, în sânurile lui Avraam să-l
odihnească, cu drepţii să-l numere, şi pre noi să ne
miluiască, ca un bun şi de oameni iubitor.
Şi de sunt gata toate ale înmormântării, Preotul iarăşi face
început:
B inecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Cântăreţii cântă: Sfinte Dumnezeule…, lin şi duios.

Deci ridicând trupul mortului, îl duc la Biserică, mergând


înainte Preoţii cu făclii, şi Diaconul cu cădelniţa, şi venind la
Biserică, pun trupul în pridvor, şi încep Psalmul 90:

C ela ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, sub


acoperământul Dumnezeului cerului va petrece. Zice-va
_______________________________BOTEZUL_____________________________
145
Domnului: Sprijinitorul meu eşti Tu, şi scăparea mea,
Dumnezeul meu, şi voi nădăjdui spre dânsul. Că el te va
scăpa de cursa vânătorilor şi de cuvântul turburător. Cu
spatele sale va umbri ţie, şi sub aripile Lui vei nădăjdui; că
cu armă te va înconjura adevărul lui. Nu te vei teme de frica
de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în
întuneric, de întâmplare şi de demonul de amiază-zi. Cădea-
vor despre latura ta o mie, şi de-a dreapta ta zece mii, dar de
tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi, şi
răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Că Tu, Doamne, nădejdea,
mea; în cel Preaînalt ţi-ai pus scăpare. Nu vor veni către tine
rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău; că Îngerilor săi
va porunci pentru tine, ca să te păzească în toate căile tale.
Pre mâini te vor ridica, ca să nu se înpiedice de piatră
piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei încăleca, şi vei călca
peste leu şi peste balaur. Că în Mine a nădăjduit şi-l voi
mântui pre dânsul, acoperi-l-voi pre el, că a cunoscut
numele Meu. Striga-va către mine şi-l voi auzi, cu dânsul
sunt în întristare; scoate-l-voi pre el şi-l voi mări. Cu lungime
de zile îl voi umple pre el, şi voi arăta lui mântuirea Mea.
Mărire…, Şi acum..., Aliluia (de trei ori), şi apoi zicem cu glasul
mare:
Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Fericiţi cei fără prihană în cale; Aliluia. Şi cântă starea întâia a
Psalmului, pre glasul al 6-lea, Iar după fiecare stih se zice: Aliluia.

? F ericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea


Domnului.
F ericiţi cei ce cercă mărturiile Lui, cu toată inima vor
căuta pre Dânsul.
C ă nu cei ce lucrează fărădelege în căile Lui au umblat.
T u ai poruncit poruncile Tale ca să le păzim foarte.
O de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc îndreptările
Tale.
A tunci nu mă voi ruşina, când voi căuta spre toate
poruncile Tale.
M ărturisi-mă-voi Ţie întru îndreptarea inimii, când mă voi
învăţa judecăţile dreptăţii Tale.
Î ndreptările Tale voi păzi, nu mă părăsi până în sfârşit.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
146
Î ntru ce-şi va îndrepta tânărul calea sa? Când va păzi
cuvintele Tale.
C u toată inima mea te-am căutat pre Tine, să nu mă
lepezi de la poruncile Tale.
Î ntru inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu
greşesc Ţie.
B inecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
C u buzele mele am vestit toate judecăţile gurii Tale.
Î n calea mărturiilor Tale m-am desfătat, mai mult decât
de toată avuţia.
Î ntru poruncile Tale mă voi deprinde, şi voi cunoaşte căile
Tale.
Î ntru îndreptările Tale voi cugeta, nu voi uita cuvintele
Tale.
R ăsplăteşte servului Tău; viază-mă, şi voi păzi cuvintele
Tale.
D escoperă ochii mei, şi voi cunoaşte minunile din legea
Ta.
N emernic sunt eu pre pământ, să nu ascunzi de la mine
cuvintele Tale.
? I ubit-a sufletul meu ca să dorească de judecăţile Tale în
tot timpul.
C ertat-ai pre cei mândri, blestemaţi cei ce se abat de la
poruncile Tale.
I a de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am
căutat.
P entru că au şezut boierii şi asupra mea cleveteau, iar
robul Tău se învăţa întru îndreptările Tale.
C ă mărturiile Tale sunt cugetarea mea, şi sfaturile mele
îndreptările Tale.
L ipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă după
cuvântul Tău.
C ăile mele le-am mărturisit şi m-ai auzit; învaţă-mă
îndreptările Tale.
C alea îndreptărilor Tale fă să o înţeleg şi mă voi deprinde
întru minunile Tale.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
147
? D ormitat-a sufletul meu de trândăvie, întăreşte-mă întru
cuvintele Tale.
C alea nedreptăţii depărtează-o de la mine, şi cu legea Ta
mă miluieşte.
C alea adevărului am ales, şi judecăţile Tale n-am uitat.
L ipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, nu mă ruşina.
P re calea poruncilor Tale am alergat, când ai desfătat
inima mea.
L ege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale, şi o voi
căuta pre dânsa totdeauna.
Î nţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta, şi o voi păzi pre ea
cu toată inima mea.
P ovăţuieşte-mă în cărarea poruncilor Tale, că aceea am
voit.
? P leacă inima mea la mărturiile Tale, şi nu la lăcomie.
Î ntoarce ochii mei să nu vadă deşertăciune; în calea Ta
mă viază.
P une servului Tău cuvântul Tău întru frica Ta.
Ş terge ruşinea mea, de care-mi pare rău, căci judecăţile
Tale sunt bune.
I ată am dorit de poruncile Tale, întru dreptatea Ta mă
viază.
Ş i să vie peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta după
cuvântul Tău.
Ş i voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc că am
nădăjduit în cuvintele Tale.
Ş i să nu iei din gura mea cuvântul adevărului, până în
sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit.
Ş i voi păzi legea Ta pururea în veac şi în veacul veacului.
Ş i am umblat în largul meu, că poruncile Tale am căutat.
Ş i am grăit întru mărturiile Tale înaintea împăraţilor, şi
nu m-am ruşinat.
Ş i am cugetat la poruncile Tale, care le-am iubit foarte, şi
am ridicat mâinile mele spre poruncile Tale, care le-am
iubit, şi m-am deprins întru îndreptările Tale.
A minteşte-ţi cuvintele Tale către servul Tău prin care mi-
__________________________MOLITFELNIC____________________________
148
ai dat nădejde.
A ceasta m-a mângâiat în umilinţa mea, căci cuvântul Tău
m-a viat.
C ei mândri au făcut nelegiuire foarte, iar eu de la legea
Ta nu m-am abătut.
A dusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac,
Doamne, şi m-am mângâiat.
? M âhnire m-a cuprins de cei păcătoşi, care părăsesc
legea Ta.
L ăudate erau de mine îndreptările Tale, în locul
înstrăinării mele.
A dusu-mi-am aminte noaptea de numele Tău Doamne, şi
am păzit legea Ta.
A ceasta s-a făcut mie, căci îndreptările Tale am căutat.
P artea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta.
R ugatu-m-am feţei Tale, cu toată inima mea; miluieşte-mă
după cuvântul Tău.
C ugetat-am la căile Tale, şi am întors picioarele mele la
mărturiile Tale.
G ătitu-m-am şi nu m-am turburat de a păzi poruncile Tale.
F uniile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, şi legea
Ta n-am uitat.
Î n miezul nopţii m-am sculat, să mă mărturisesc Ţie, spre
judecăţile dreptăţii Tale.
? P ărtaş sunt eu tuturor celor ce se tem de Tine, şi celor
ce păzesc poruncile Tale.
D e mila Ta, Doamne, este plin pământul, îndreptările Tale
mă învaţă.
B unătate ai făcut cu servul Tău, Doamne, după cuvântul
Tău.
B unătatea şi învăţătură şi cunoştinţă mă învaţă, că
poruncile Tale am crezut.
M ai înainte de a fi fost umilit, ei am păcătuit; dar acum
cuvântul Tău am păzit.
B un eşti Tu, Doamne, şi cu bunătatea Ta învaţă-mă
îndreptările Tale.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
149
Î nmulţitu-s-aasupra mea nedreptatea trufaşilor, iar eu cu
toată inima mea voi cerca poruncile Tale.
Î nchegatu-s-a ca laptele inima lor, iar eu la legea Ta am
cugetat.
B ine este mie că m-ai umilit, ca să învăţ îndreptările Tale.
B ună este mie legea gurii Tale, mai mult, de cât mii de
aur şi de argint.
Mărire… Şi acum...

După aceea ectenia:

Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm. Încă ne rugăm


pentru repaosul, şi celelalte. Apoi rugăciunea şi ecfonis, cum s-a
scris la începutul înmormântării, vezi pag. 144.
În urmă, începem a doua stare, glasul al 5-lea; şi după fiecare
stih zicem: Miluieşte pre servul Tău.

? M âinile Tale m-au făcut şi m-au plăsmuit, înţelepţeşte-


mă şi mă voi învăţa poruncile Tale.
C ei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că
întru cuvintele Tale am nădăjduit.
C unoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale, şi
întru adevăr m-ai umilit.
F acă-se dar mila Ta robului Tău, ca să mă mângâie, după
cuvântul Tău către robul Tău.
S ă vie mie îndurările Tale şi voi fi viu, că legea Ta
cugetarea mea este.
R uşineze-se mândrii, că cu nedreptate au nelegiuit
asupra mea, iar eu mă voi deprinde întru poruncile Tale.
S ă mă întoarcă pre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce
cunosc mărturiile Tale.
F ie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să
nu mă ruşinez.
S fârşit e sufletul meu după mântuirea de la Tine; întru
cuvintele Tale am nădăjduit.
S tinsu-s-au ochii mei pentru cuvântul Tău, zicând: Când
mă vei mângâia?
? C ă m-am făcut ca un foale în brumă, îndreptările Tale
__________________________MOLITFELNIC____________________________
150
nu le-am uitat.
C âte sunt zilele robului Tău? Când vei face mie judecată
despre cei ce mă gonesc?
S pusu-mi-au mie călcătorii de lege bârfele, dar nu sunt ca
legea Ta, Doamne.
T oate poruncile Tale sunt adevăr, fără dreptate m-au
prigonit, ajută-mi.
P uţin de nu m-au sfârşit pre mine pre pământ; iar eu n-am
părăsit poruncile Tale.
D upă mila Ta viază-mă, şi voi păzi mărturiile gurii Tale.
Î n veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer; în neam şi
în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne.
C u rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt supuse Ţie.
Că de nu ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aşi fi
pierit în umilinţa mea.
Î n veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai
viat.
? A l Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am
căutat.
P re mine m-au aşteptat păcătoşii să mă piardă, mărturiile
Tale am cunoscut.
A toată săvârşirea am văzut marginea; desfătată este
porunca Ta foarte.
C ât am iubit legea Ta, Doamne! toată ziua gândirea mea
este.
M ai mult decât pre vrăjmaşii mei m-ai înţelepţit cu
porunca Ta, că în veac a mea este.
M ai mult decât toţi cei ce mă învaţă am înţeles, că
mărturiile Tale gândirea mea este.
M ai mult decât cei bătrâni am priceput, căci poruncile
Tale am căutat.
D e la toată calea rea am oprit picioarele mele, ca să
păzesc cuvintele Tale.
? D e la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus lege
mie.
C ât sunt de dulci gâtlejului meu cuvintele Tale, mai mult
_______________________________BOTEZUL_____________________________
151
de cât mierea, gurii mele.
D in poruncile Tale am cunoscut, pentru aceasta am urât
toată calea nedreptăţii.
F ăclie picioarelor mele este legea Ta, şi lumină cărărilor
mele.
J uratu-m-am şi am pus ca să păzesc judecăţile dreptăţii
Tale.
U militu-m-am până în sfârşit, Doamne, viază-mă după
cuvântul Tău.
C ele de bună voie ale gurii mele le binevoieşte, Doamne,
şi judecăţile Tale mă învaţă.
S ufletul meu în mâinile Tale este pururea, şi legea Ta n-
am uitat.
P us-au păcătoşii cursă mie, şi de la poruncile Tale nu m-
am rătăcit.
M oştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucuria inimii
mele sunt.
? P lecat-am inima mea, ca să facă îndreptările Tale în
veac pentru răsplătire.
P re călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit.
A jutorul şi sprijinitorul meu eşti Tu, întru cuvintele Tale
am nădăjduit.
D epărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerca
poruncile Dumnezeului meu.
A pără-mă după cuvântul Tău şi voi fi viu; nu mă ruşina
pre mine în aşteptarea mea.
A jută-mi şi mă voi mântui, şi voi cugeta întru îndreptările
Tale pururea.
D efăimat-ai pre toţi cei ce se depărtează de la
îndreptările, Tale că cu nedrept este gândul lor.
C ălcători de lege am socotit pre toţi păcătoşii
pământului, pentru aceasta am iubit mărturiile Tale.
P ătrunde cu frica Ta cărnurile mele; că de judecăţile Tale
m-am temut.
F ăcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pre mine celor
ce-mi fac strâmbătate.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
152
P rimeşte întru bunătate pre robul Tău, ca să nu mă
calomnieze cei mândri.
O chii mei s-au stins după mântuirea Ta şi după cuvântul
dreptăţii Tale.
F ă cu robul Tău după mila Ta, şi îndreptările Tale învaţă-
mă.
R obul Tău sunt eu, înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte
mărturiile Tale.
? T impul este a face, Doamne, stricat-au legea Ta.
P entru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult de cât
aurul şi topazul.
P entru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat;
toată calea nedreaptă am urât.
M inunate sunt mărturiile Tale; pentru aceasta le-au cercat
pre ele sufletul meu.
A rătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pre
prunci.
Gura mea am deschis şi am suspinat, că de poruncile
Tale am dorit.
Mărire…, Şi acum…, apoi ectenia: Iară şi iară cu pace Domnului
să ne rugăm. Încă ne rugăm pentru repaosul..., şi apoi rugăciunea
şi ecfonisul, cum s-a scris la începutul înmormântării, vezi pag.
144. Apoi începem a treia stare, glasul al 3-lea, şi zicem la fiecare
stih: Aliluia.

? C aută spre mine şi mă miluieşte după judecata celor ce


iubesc numele Tău.
P aşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău şi să nu mă
stăpânească toată fărădelegea.
M ântuieşte-mă de defăimarea oamenilor şi voi păzi
poruncile Tale.
F aţa Ta arată-o peste robul Tău şi mă învaţă îndreptările
Tale.
I zvoare de apă au curs din ochii mei, pentru că n-am păzit
legea Ta.
D rept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale.
P oruncit-ai dreptate a fi mărturiile Tale şi adevăr foarte.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
153
T opitu-m-a râvnirea pentru Tine, că au uitat cuvintele Tale
vrăjmaşii mei.
L ămurit este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pre
el.
? T ânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-
am uitat.
D reptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevăr.
N ecazuri şi nevoi m-au aflat, poruncile Tale sunt
cugetarea mea.
D reptate sunt mărturiile Tale în veac, înţelepţeşte-mă şi
voi fi viu.
S trigat-am din toată inima mea, auzi-mă, Doamne,
îndreptările Tale voi căuta.
S trigat-am Ţie, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale.
A pucat-am mai înainte şi am strigat; întru cuvintele Tale
am nădăjduit.
M ânecat-au ochii mei dis de dimineaţă, ca să cuget la
cuvintele Tale.
? G lasul meu auzi-l, Doamne; după mare mila Ta, după
judecata Ta mă viază.
A propiatu-s-au cei ce mă goneau cu nelegiuire şi de la
legea Ta s-au depărtat.
A proape eşti Tu, Doamne, şi toate căile Tale sunt adevăr.
D e la început am cunoscut din mărturiile Tale, că în veac
le-ai întemeiat pre ele.
V ezi umilinţa mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat.
J udecă judecata mea şi mă mântuieşte, pentru cuvântul
Tău viază-mă.
D eparte este de la păcătoşi, mântuirea, că îndreptările
Tale n-au căutat.
Î ndurările Tale multe sunt, Doamne, după judecata Ta mă
viază.
M ulţi sunt cei ce mă gonesc şi mă necăjesc, dar de la
mărturiile Tale nu m-am abătut.
V ăzut-am pre cei neînţelegători şi mă topeam, că
cuvintele Tale nu le-au păzit.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
154
V ezi că poruncile Tale am iubit, Doamne, întru mila Ta
viază-mă.
Î ncepătorul cuvintelor Tale este adevărul şi în veac toate
judecăţile dreptăţii Tale.
? B oerii m-au gonit în zadar, dar de cuvintele Tale s-a
înfricoşat inima mea.
B ucura-mă-voi eu de cuvintele Tale mai mult de cât cela
ce află dobânzi multe.
N edreptatea am urât şi m-am scârbit, dar legea Ta am
iubit.
D e şapte ori în zi te-am lăudat, pentru judecăţile dreptăţii
Tale.
P ace este multă celor ce iubesc legea Ta şi nu este lor
piedică.
A şteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am
iubit.
P ăzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte.
P ăzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile
mele înaintea Ta sunt, Doamne.
A propie-se rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne, după
cuvântul Tău mă înţelepţeşte.
V ie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne, după cuvântul
Tău mă mântuieşte.
R ăspunde-vor buzele mele laudă, când mă vei învăţa
îndreptările Tale.
S pune-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile
Tale sunt dreptate.
F ie mâna Ta ca să mă mântuiască, că poruncile Tale am
ales.
D orit-am de mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea
mea este.
? V iu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale
vor ajuta mie.
R ătăcit-am ca o oaie pierdută, caută spre robul Tău, că
poruncile Tale n-am uitat.
Şi îndată cântă acestea pre glasul al 5-lea:
_______________________________BOTEZUL_____________________________
155
Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale
C eata Sfinţilor a aflat izvorul vieţii şi uşa raiului; să aflu şi
eu calea prin pocăinţă; eu sunt oaia cea pierdută; recheamă-
mă, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.
Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale
C eice pre Mielul lui Dumnezeu aţi mărturisit şi aţi fost
junghiaţi, ca nişte miei, fiind mutaţi la viaţa cea ne
îmbătrânită, şi pururea veşnică Sfinţilor; aceluia cu de-
adinsul, Mucenicilor, vă rugaţi, să ne dăruiască nouă
dezlegarea datoriilor.
Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale
C ei ce aţi umblat pre calea cea strâmtă şi cu chinuri, toţi
care în viaţă Crucea, ca un jug, aţi luat şi mie aţi urmat cu
credinţă, veniţi de luaţi darurile care am gătit vouă, şi
cununile cereşti.
Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale
C hipul măririi Tale celei negrăite sunt, măcar de şi port
rănile păcatelor; miluieşte făptura Ta, Stăpâne, şi o
curăţeşte cu îndurarea Ta, şi moştenirea cea dorită
dăruieşte-mi, făcându-mă iarăşi cetăţean raiului.
Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale
C ela ce cu mâna dintru nefiinţă m-ai plăsmuit şi cu chipul
Tău cel dumnezeiesc m-ai cinstit, iar pentru călcarea
poruncii iarăşi m-ai întors în pământ, din carele am fost luat;
la Cel după asemănare mă ridică, cu frumuseţea cea dintâi
iarăşi împodobindu-mă.
Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale
O dihneşte, Dumnezeule, pre robul Tău şi-l aşează în rai,
unde cetele Sfinţilor, Doamne, şi drepţii, ca luminătorii,
strălucesc; pre adormitul robul Tău repausează-l, trecându-i
toate greşalele.
Mărire...
P reo Dumnezeire întreit strălucitoare cu cucernicie să o
lăudăm strigând: Sfânt eşti, Părinte fără de început, Fiule cel
împreună fără de început, şi Duhule cel dumnezeiesc,
luminează-ne pre noi, care cu credinţă slujim Ţie, şi ne
__________________________MOLITFELNIC____________________________
156
scoate din focul cel veşnic.
Şi acum… a Născătoarei:
B ucură-te, Curată ceea ce ai născut pre Dumnezeu cu trup
spre mântuirea tuturor, că neamul omenesc a aflat mântuire
prin tine, şi noi să aflăm raiul, Născătoare de Dumnezeu,
curată şi binecuvântată.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire Ţie Dumnezeule, (de trei ori); apoi
Diaconul: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm. Încă ne
rugăm pentru repaosul, şi celelalte, cum s-au scris la început; şi
după ecfonis, cântăm troparul, glasul al 5-lea:

O dihneşte, Mântuitorul nostru, cu drepţii pre robul Tău,


şi-l aşează pre dânsul în curţile Tale, precum este scris,
trecând ca un bun greşalele lui, cele de voie şi cele fără de
voie, şi toate cele întru neştiinţă şi întru ştiinţă, Iubitorule
de oameni.
Mărire…
Ş i toate cele întru neştiinţă şi întru ştiinţă, iubitorule de
oameni.
Şi acum… a Născătoarei:
C ela ce ai răsărit lumii din Fecioară, Hristoase
Dumnezeule, şi printr-însa fii luminii ne-ai arătat, miluieşte-
ne pre noi.
Apoi Psalmul al 50-lea pag. 78 şi canonul al cărui acrostihul la
Greci este: Cânt cântarea a şasea a celor răposaţi. A lui Teofan.

CANONUL

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea

Irmos: Ca pre uscat umblând Israil cu urmele


Î n cămările cereşti vitejii Mucenici pururea Te roagă,
Hristoase pre credinciosul ce L-ai mutat de pre pământ,
învredniceşte-l a câştiga bunătăţile cele veşnice.
C ela ce ai înfrumuseţat toate, pre mine omul, făptură
amestecată, între umilinţă şi între mărire, m-ai plăsmuit.
Pentru aceasta, Mântuitorule, sufletul robului Tău odihneşte-
l.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
157
Mărire…
C etăţean şi lucrător raiului din început m-ai rânduit; dar
călcând porunca Ta m-ai alungat. Pentru aceasta,
Mântuitorule, sufletul robului Tău odihneşte-l.
Şi acum…
C elace din coastă a plăsmuit de la început pre Eva,
strămoaşa noastră, din prea curatul tău pântece s-a
îmbrăcat cu trup, prin care, Curată, tăria morţii a surpat.
Cântarea 3-a, Irmos:

N u este Sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu,


Carele ai înălţat cornul credincioşilor Tăi Bunule, şi ne-ai
întărit pre piatra mărturisirii Tale.
D upă lege s-au luptat Mucenicii Tăi, Dătătorule de viaţă,
şi cu cunună de biruinţă înfrumuseţându-se, cu de-adinsul
mijlocesc, celui ce în credinţă s-a strămutat, mântuire
veşnică.
Î nvăţatu-m-ai întâi cu multe minuni şi semne pre mine
rătăcitul, iar mai în urmă Însuţi umilindu-te, ca un Îndurat,
căutându-mă, m-ai aflat şi m-ai mântuit.
Mărire…
P re cela ce a trecut la Tine din nestatornică stricăciunea
celor trecătoare, în locaşurile cele veşnice, învredniceşte-l,
Bunule, cu bucurie a vieţui, îndreptându-l prin credinţă şi
prin har.
Şi acum…
N imeni nu este fără prihană, precum tu, preacurată Maica
lui Dumnezeu; că tu singură ai zămislit în pântece pre
adevăratul Dumnezeu cel veşnic, Carele a stricat puterea
morţii.
Iar Diaconul: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm; şi
celelalte; şi după Ecfonis: Catismala, glasul al 6-lea:

C u adevărat deşertăciune sunt toate, şi viaţa aceasta este


umbră şi vis; că în deşert se turbură tot pământeanul,
precum a zis Scriptura: când dobândim lumea, atunci în
mormânt ne sălăşluim, unde împreună sunt împăraţii şi
__________________________MOLITFELNIC____________________________
158
săracii. Pentru aceasta, Hristoase Dumnezeule, pre robul
Tău acesta mutat de la noi repausează-l ca un Iubitor de
oameni.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
P reasfântă Născătoare de Dumnezeu, în timpul vieţii mele
nu mă părăsi pre mine; ajutorului omenesc nu mă
încredinţa, ci singură mă apără şi miluieşte.
Cântarea a 4-a

Irmos: Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul...


A rătând cunoştinţă de o înţelepciune mai mare şi de o
bunătate covârşitoare în privirea darurilor, Stăpâne, cetele
Mucenicilor le-ai numărat împreună cu Îngerii.
P re aceasta ce s-au mutat la Tine, Hristoase,
învredniceşte-l a dobândi mărirea Ta cea negrăită, unde este
locaşul celor ce se veselesc şi glasul curatei bucurii.
Mărire…
P re cel mutat de pre pământ, care laudă puterea Ta cea
Dumnezeiască, primeşte-l, făcându-l fiu luminii, şi curăţeşte-
l de ceaţa păcatului, mult îndurate.
Şi acum… a Născătoarei:
V as prea curat, templu cu totul neprihănit, chivot
Preasfânt, loc fecioresc de sfinţenie, pre tine, frumuseţea lui
Iacov, te-a ales Stăpânul.
Cântarea 5-a

Irmos: Cu Dumnezeiască strălucirea Ta...


C a o jertfă Sfinţită, şi ca o pârgă a firii omeneşti
aducându-se Mucenicii lui Dumnezeu celui mărit, nouă
pururea ne mijlocesc mântuire.
V ieţii cereşti şi împărţirii darurilor învredniceşte,
Doamne, pre credinciosul robul Tău cel adormit, dându-i şi
dezlegare de păcate.
Mărire…
C ela ce singur din fire eşti făcător de viaţă şi adâncul cel
neurmărit al bunătăţii cu adevărat, pre aceasta ce s-a
_______________________________BOTEZUL_____________________________
159
săvârşit învredniceşte-l împărăţiei Tale, îndurate, Unule
nemuritorule.
Şi acum… a Născătoarei:
T ărie şi cântare şi mântuire s-a făcut celor pierduţi, Cela
ce s-a născut din tine, Stăpâna lumii, Carele a izbăvit de
porţile iadului pre cei ce cu credinţă te fericesc pre tine.
Cântarea 6-a, Irmos:

M area vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la


limanul Tău cel lin alergând, strig Ţie; Scoate din stricăciune
viaţa mea, mult-Îndurate.
P re cruce fiind răstignit ai adunat la Tine cetele
Mucenicilor, care au urmat patimii Tale, Bunule; pentru
aceasta ne rugăm Ţie: pre acesta ce s-a mutat acum la Tine
odihneşte-l.
C ând vei veni întru mărirea Ta cea nespusă, să judeci
înfricoşat toată lumea, binevoieşte, Răscumpărătorule, să Te
întâmpine vesel pre nori credinciosul robul Tău, pre Carele l-
ai luat de pre pământ.
Mărire…
I zvor de viaţă eşti, Stăpâne, Carele cu bărbăţie
Dumnezeiască dezlegi pre cei ferecaţi; pre robul Tău aceasta
ce cu credinţă a venit la Tine, aşează-l în desfătarea raiului.
Şi acum… a Născătoarei:
Î n pământ ne-am întors călcând porunca lui Dumnezeu
cea Sfântă, iar prin tine, Fecioară, la cer de pre pământ ne-
am înălţat, scuturând stricăciunea morţii.
Apoi ectenia: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm. Şi
rugăciunea: Dumnezeul duhurilor, şi după ecfonis:

Condac glasul-al 8-lea:


C u Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului
robului Tău, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin,
ci viaţă fără de sfârşit.
Icos:
T u singur eşti nemuritor, Cela ce ai făcut şi ai plăsmuit
pre om; iar pământenii din pământ suntem plăsmuiţi şi în
__________________________MOLITFELNIC____________________________
160
acelaşi pământ vom merge, precum ai poruncit Cela ce mai
plăsmuit şi mi-ai zis: că pământ eşti şi în pământ vei merge;
unde toţi muritorii mergem, făcând la mormânt cântarea cea
de plângere: Aliluia. (de trei ori)
Şi iarăşi cântă; Cu Sfinţii odihneşte Hristoase...

Cântarea 7-a

Irmos: Revărsător de rouă cuptorul…


M ucenicii fiind dezlegaţi cu sângele Tău de călcarea
poruncii celei dintâi, şi stropindu-se cu sângele lor, arătat au
închipuit junghierea Ta; binecuvântat eşti Dumnezeul
părinţilor noştri.
P re moartea cea semeaţă o ai omorât, Cuvinte
Începătorule de viaţă, primeşte deci acum şi pre acesta ce în
credinţă a adormit, căci cântă şi zice Ţie Hristoase:
binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Mărire…
C ela ce m-ai însufleţit pre mine omul cu suflarea cea
dumnezeiască, Doamne Atotputernice, pre acesta mutat
învredniceşte-l, Stăpâne, Împărăţiei Tale, spre a-ţi cânta Ţie,
Mântuitorule: binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum… a Născătoarei:
M ai pre sus de toată făptura te-ai făcut, preanevinovată,
zămislind pre Dumnezeu, Carele a sfărâmat porţile morţii şi
a frânt încuietorile. Pentru aceasta, Curată, pre tine cu
cântări te mărim credincioşii, ca pre Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 8-a

Irmos: Din văpaie rouă ai izvorât tinerilor...


T ărie arătând vitejilor, cu cununi de învingere v-aţi
înfrumuseţat, Mucenici ai lui Hristos, purtători de lupte,
strigând: Pre Tine Te preaînălţăm Hristoase, în veci.
P re credincioşii ce în sfinţenie au părăsit viaţa şi s-au
mutat la Tine, Stăpânul, primeşte-i cu blândeţe, odihnindu-i
ca un Îndurat, pre cei care Te preaînalţă întru toţi vecii.
Mărire…
_______________________________BOTEZUL_____________________________
161
B inevoieşte acum, Mântuitorule, ca toţi cei mai înainte
adormiţi să se sălăşluiască în pământul celor blânzi,
îndreptând prin credinţa către Tine şi prin har pre cei care te
preaînalţă întru toţi vecii.
Şi acum… a Născătoarei:
P reafericită, te fericim toţi pre tine, care ai născut pre
Cuvântul Cela cu adevărat fericit, Carele pentru noi s-a
întrupat, şi pentru aceasta Îl preaînălţăm în toţi vecii.
Cântarea a 9-a Irmos:

P re Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor,


spre Carele nu cutează a privi oştile Îngereşti; iar prin tine,
Preacurată, s-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pre
Carele mărindu-L cu oştile cereşti, pre tine te fericim.
N ădejdea a întărit cetele Mucenicilor, şi spre dragostea Ta
cu căldură i-a întraripat, preînchipuind acestora repausul cel
cu adevărat neînvăluit al bunurilor viitoare, de care
învredniceşte, Bunule, şi pre credinciosul ce s-a strămutat
de aicea.
S trălucirea cea luminoasă şi dumnezeiască, binevoieşte,
Hristoase, să o dobândească acesta ce cu credinţă s-a mutat,
dăruindu-i repaus, ca un singur Îndurat, în sânurile lui
Avraam, şi învrednicindu-l fericirii celei veşnice.
Mărire…
C ela ce eşti din fire bun şi milos, voitor de milă şi adâncul
îndurării, pre cel ce l-ai mutat din locul aceasta al răutăţii şi
din umbra morţii, Mântuitorule, aşează-l unde străluceşte
lumina Ta.
Şi acum… a Născătoarei:
C ort Sfânt te cunoaştem pre tine, Curată, chivot şi tabla
legii harului, că prin tine s-a dăruit iertarea celor îndreptaţi
cu sângele Celui ce s-a întrupat din pântecele tău, cea cu
totul nevinovată.
Apoi: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm: şi celelalte. Şi
după Ecfonis, cântăm stihirile idiomele ale lui Ioan Damaschin,
glasul I-iu:
__________________________MOLITFELNIC____________________________
162
C are desfătare lumească rămâne neîmpărtăşită de
întristare? Care mărire stă pre pământ neschimbată? Toate
sunt decât umbra mai neputincioase, toate decât visurile
mai înşelătoare; o clipire, şi pre toate acestea moartea le
apucă. Ci în lumina feţei Tale, Hristoase şi întru îndulcirea
frumuseţii Tale, pre cela ce ai ales odihneşte-l, ca un Iubitor
de oameni.
Glasul al 2-lea:
C e luptă are sufletul despărţindu-se de trup! Vai, cât
lăcrimează atunci, şi nu este cine să-l miluiască pre dânsul!
Către Îngeri ridicându-şi ochii, în deşert se roagă; către
oameni mâinile întinzându-şi, nu are cine să-i ajute. Pentru
aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtimea vieţii noastre,
strămutatului să-i cerem repaos de la Hristos, şi sufletelor
noastre mare milă.
Glasul al 3-lea:
T oate sunt deşertăciuni cele omeneşti, câte nu rămân
după moarte; nu rămâne averea, nu ne însoţeşte mărirea; că
venind moartea, toate acestea pier. Pentru aceasta lui
Hristos celui nemuritor să strigăm: Pre acesta ce s-a mutat
de la noi repausează-l, unde este locaşul tuturor celor ce se
veselesc.
Glasul al 4-lea:
U nde este dezmierdăciunea cea lumească? Unde este
nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul şi argintul? Unde
este mulţimea slugilor şi zgomotul? Toate sunt ţărână, toate
cenuşă, toate umbră. Ci veniţi să strigăm Împăratului celui
nemuritor: Doamne, veşnicelor Tale bunătăţi învredniceşte
pre acesta ce s-a mutat de la noi, repausându-l întru fericirea
cea neîmbătrânită.
Glasul: al 5-lea:
A dusu-mi-am aminte de prorocul ce strigă: Eu sunt
pământ şi cenuşă; şi iarăşi m-am uitat în mormânturi, şi am
văzut oase goale şi am zis: Oare cine este împăratul sau
ostaşul, sau bogatul, sau săracul, sau dreptul sau păcătosul?
Ci odihneşte, Doamne, cu drepţii pre robul Tău.
Glasul al 6-lea:
_______________________________BOTEZUL_____________________________
163
Î nceput de fiinţare a fost mie porunca Ta cea
plăsmuitoare; că voind din cea nevăzută şi din cea văzută să-
mi alcătuieşti fire vie, din pământ trupul mi-ai zidit şi mi-ai
dat suflet cu insuflarea Ta cea Dumnezeiască şi făcătoare de
viaţă. Pentru aceasta, Hristoase, pre robul Tău în latura celor
vii şi în corturile drepţilor odihneşte-l.
Glasul al 7-lea:
D upă chip şi după asemănarea Ta plăsmuind din început
pre om, l-ai pus în rai să stăpânească peste făpturile Tale;
iar din pizma diavolului fiind amăgit s-a împărtăşit mâncării,
călcător poruncilor Tale făcându-se. Pentru aceasta iarăşi în
pământ din carele s-a luat l-ai osândit să se întoarcă,
Doamne, şi să-şi ceară odihnă.
Glasul al 8-lea:
P lâng şi mă tânguiesc când gândesc la moarte, şi văd în
mormânturi zăcând frumuseţea noastră cea zidită după
chipul lui Dumnezeu, grozavă dispreţuită şi fără chip. O
minune! Ce taină este aceasta, ce s-a făcut cu noi? Cum ne-
am dat stricăciunii? Cum ne-am înjugat cu moartea? Cu
adevărat, după porunca lui Dumnezeu, precum este scris, a
Celui ce dă adormitului odihnă.
Apoi Fericirile, glasul al 6-lea:
Î ntru Împărăţia Ta când vei veni pomeneşte-ne pre noi.
F ericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este Împărăţia
Cerurilor.
F ericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
F ericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
F ericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aceia se vor
sătura.
F ericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
P re tâlharul întâi l-ai făcut, Hristoase, cetăţean raiului, că
a strigat Ţie pre Cruce: pomeneşte-mă! Pocăinţei aceluia
învredniceşte-mă şi pre mine nevrednicul.
F ericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pre
Dumnezeu.
C ela ce stăpâneşti viaţa şi moartea în locaşurile Sfinţilor
__________________________MOLITFELNIC____________________________
164
repausează pre acesta ce l-ai mutat din acestea trecătoare,
şi mă pomeneşte, când vei veni întru Împărăţia Ta.
F ericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor
chema.
C ela ce stăpâneşti sufletele şi trupurile, în a căruia mână
este suflarea noastră, mângâierea celor întristaţi, odihneşte
în latura drepţilor pre aceasta ce l-ai mutat.
F ericiţi cei asupriţi pentru dreptate, că acelora este
Împărăţia Cerurilor.
H ristos să te odihnească în latura celor vii şi uşile raiului
să-ţi deschidă, şi cetăţean Împărăţiei să te arate, şi iertare
să-ţi dăruiască de cele ce ai greşit în viaţă, iubitorule de
Hristos.
F ericiţi veţi fi, când vă vor defăima şi vă vor prigoni, şi vor
zice tot cuvântul rău, minţind împrotiva voastră pentru
mine.
S ă mergem şi să vedem în mormânturi, că oase goale este
omul, mâncare viermilor şi putoare, şi să cunoaştem ce este
avuţia, frumuseţea, tăria şi mărirea.
B ucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în
ceruri.
S ă auzim ce strigă Atotţiitorul: Vai, de cei ce cearcă să
vadă ziua cea înfricoşată a Domnului! Că aceea este
întuneric; că cu foc va să lămurească toate.
Mărire…
T atălui mă închin, Celui ce a născut prin naştere şi
purcedere fără început; pre Fiul măresc Cela ce s-a născut; şi
cânt pre Duhul Sfânt, Carele străluceşte împreună cu Tatăl şi
cu Fiul.
Şi acum… a Născătoarei:
C um izvorăşti lapte din ţâţele tale, Fecioară? Cum
hrăneşti pre Hrănitorul făpturii? Aşa cum ştie Cela ce a
izvorât apă din piatră, pâraie de ape poporului celui însetat,
precum este scris.
Apoi prochimen, glasul al 6-lea:
Fericită este calea întru care mergi astăzi, suflete, că s-a gătit
ţie loc de odihnă
_______________________________BOTEZUL_____________________________
165
stih: Către Tine Doamne voi striga.

Din cartea cea către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel


citire: 4: 13-17
F raţilor, nu voiesc să nu ştiţi voi pentru cei ce au adormit,
ca să nu vă întristaţi ca şi ceilalţi ce n-au nădejde. Pentru că
de credem că Iisus a murit şi a înviat, aşa şi Dumnezeu, pre
cei adormiţi întru Iisus aduce-i-va împreună cu El. Că
aceasta grăim vouă cu cuvântul Domnului, că noi cei vii,
care vom fi rămaşi la venirea Domnului, nu vom întrece pre
cei adormiţi; că Însuşi Domnul întru poruncă, prin glasul
arhanghelului şi prin trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogori
din cer, şi cei morţi în Hristos vor învia întâi. După aceea noi
cei vii care vom fi rămaşi, împreună cu dânşii vom fi răpiţi în
nori, întru întâmpinarea Domnului în aer, şi aşa pururea cu
Domnul vom fi.
Aliluia, glasul al 6-lea:
Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit Doamne

Evanghelia de la Ioan: 5: 24-30


Z is-a Domnul către iudeii care venise la Dânsul: Amin,
Amin zic vouă, că cela ce aude cuvintele Mele şi crede celui
ce M-a trimis pre Mine, are viaţă veşnică, şi la judecată nu va
veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă. Amin, Amin zic vouă,
că vine ora şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului
lui Dumnezeu, şi care vor auzi vor învia. Că precum Tatăl are
viaţă în sine, aşa a dat şi Fiului să aibă viaţă în sine, şi
stăpânire i-a dat Lui şi judecată să facă. Pentru că Fiu al
Omului este, nu vă miraţi de aceasta; că vine ora, în care toţi
cei din mormânturi vor auzi glasul Lui; şi vor ieşi cei ce au
făcut cele bune întru învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele
rele întru învierea judecăţii. Nu pot Eu să fac de la mine
nimic; precum aud judec, şi judecata Mea este dreaptă; că
nu caut voia Mea, ci voia Tatălui Meu Celui ce M-a trimis.
Apoi Diaconul: Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare
mila Ta..., Încă ne rugăm pentru odihna sufletului robului lui
Dumnezeu, şi celelalte după ştiinţă. Şi după terminarea acestora,
zice Arhiereul, sau Proestosul de va fi rugăciunea: Dumnezeul
duhurilor şi a tot trupul, cu glasul tare venind aproape de trup,
împreună cu dânsul şi ceilalţi Preoţi.
Se cade a şti, că până când Diaconul zice Ecteniile, fiecare din
__________________________MOLITFELNIC____________________________
166
Preoţi citeşte la rândul său în taină rugăciunea de mai sus,
aproape de trup.
Apoi rugăciunile, acestea, care se citesc de Arhiereu; iar nefiind
Arhiereu se zic şi de Preot.

Diaconul: Domnului să ne rugăm


D oamne Dumnezeul nostru, Cela ce cu înţelepciunea Ta
cea negrăită ai făcut pre om din ţărână, şi l-ai închipuit întru
podoabă, şi frumuseţe. Şi l-ai înfrumuseţat ca pre o cinstită
şi cerească agonisită, spre cuvântare de mărire, şi buna
cuviinţă a măririi şi a Împărăţiei Tale, ca să-l aduci pre el
după chip şi asemănare: iar călcând porunca învăţăturii
Tale, şi împărtăşit fiind chipului, şi nepăzindu-l, şi pentru
aceasta ca să nu fie fără de moarte răutatea, cu iubire de
oameni ai poruncit împreunării şi amestecării aceştia, şi
negrăitei Tale legăturii aceştia, ca un Dumnezeu al părinţilor
noştri, prin vrerea Ta cea Dumnezeiască să se taie şi să se
risipească, iar sufletul să se mute acolo, de unde şi pre a fi a
luat până la obşteasca înviere, şi trupul să se risipească
întru acelea dintru care este şi alcătuit. Pentru aceasta ne
rugăm Ţie Părintelui celui fără de început, şi Unuia-Născut
Fiului Tău, şi Preasfântului, şi Celui de o fiinţă, şi făcătorului
de viaţă Duhului Tău, să nu treci zidirea Ta să fie înghiţită de
piericiune. Ci trupul adică să se risipească în pământ dintru
carele este şi alcătuit, iar sufletul să se aşeze în ceata
drepţilor. Aşa Doamne Dumnezeul nostru să biruiască mila
Ta cea nemăsurată, şi iubirea de oameni cea ne asemănată:
Şi de a căzut robul Tău acesta sub blestemul tatălui său, sau
al maicii sale, sau sub blestemul său, sau pre vreunul din
preoţi a amărât, şi de la dânsul a luat legătură nedezlegată:
sau în grea afurisanie de la Arhiereu a căzut, şi prin
nebăgarea de seamă, şi prin lene n-a dobândit iertăciune,
iartă-l pre acesta prin mine păcătosul şi nevrednicul servul
Tău: şi trupul lui adecă îl dezleagă în pământ dintru carele a
fost alcătuit; iar sufletul lui îl aşează în corturile Sfinţilor.
Aşa Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai dat această
putere verhovnicului Petru, şi celorlalţi Sfinţi, şi
dumnezeieşti Apostoli ai Tăi, ca să dea iertare păcatelor, şi
ai zis: Ori câte veţi lega, şi veţi dezlega, să fie legate, şi
dezlegate. Şi printr-înşii şi nouă păcătoşilor ne-ai dăruit
această putere: Dezleagă pre adormitul robul Tău (N) de
păcatul cel sufletesc, şi trupesc: Şi să fie iertat şi în veacul
_______________________________BOTEZUL_____________________________
167
cel de acum, şi în cela ce va să vie: Pentru rugăciunile
Preacuratei, şi pururea Fecioarei Maria, şi ale tuturor
Sfinţilor Tăi, Amin.
Altă rugăciune asemenea:

Domnului să rugăm
S tăpâne mult-Milostive Doamne Iisuse Hristoase
Dumnezeul nostru, Carele pre verhovnicul ucenicilor, şi
Apostolilor Tăi Petru ai zidit Biserica Ta, şi i-ai dat lui cheile
Împărăţiei Cerurilor: Şi cu darul Tău ai voit a se da lui, şi
celorlalţi Apostoli toată puterea, ca să fie legate şi în cer,
câte de dânşii s-au legat, aşijderea să fie şi dezlegate în cer,
câte de dânşii pre pământ s-au dezlegat. Cela ce ne-ai
învrednicit şi pre noi smeriţii, şi nevrednicii, prin iubirea Ta
de oameni cea negrăită a fi următori puterii celei date lor, ca
şi noi aşijderea să legăm, şi să dezlegăm cele ce se întâmplă
întru poporul Tău: Însuţi Preabunule Împărate! Prin mine
smeritul şi nevrednicul servul Tău iartă robului Tău (N) ori ce
a greşit întru aceasta viaţă ca un om: şi-i lasă lui câte cu
cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul a greşit, dezlegându-i
şi legătura care este pusă asupra lui, ori în ce chip ar fi; cu
care însuşi de sine din răpire, sau din altă pricină oare care
s-a legat pre sine: sau de la Arhiereu, sau de la alt cineva,
prin pizma, şi prin împreună lucrarea vicleanului a suferit o
alunecare ca aceasta. Binevoieşte ca un singur bun, şi mult-
Milostiv, sufletul lui adică să se aşeze cu Sfinţii care din veac
bine ţi-au plăcut Ţie, iar trupul să se dea firii celei zidite de
Tine: Că bine eşti cuvântat, şi preamărit în veci, Amin.
Şi ecfonis, de Arhiereu, sau întâiul Preot: Că Tu eşti învierea,
viaţa... În urmă, se face sărutarea.

Apoi cântăm aceste prosomii, glasul al 2-lea:

Când de pre lemn...


V eniţi, fraţilor, să dăm mortului sărutarea cea mai de pre
urmă, mulţumind lui Dumnezeu; că acesta a ieşit din
rudenia sa şi de mormânt se apropie, ne mai grijindu-se de
cele deşarte şi de trupul cel mult pătimitor; unde sunt acum
rudele şi prietenii? că iată ne despărţim; căruia să-i facă
repaus, Domnului să ne rugăm.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
168
Ce despărţire, o fraţilor? ce tânguire, ce plângere în ora
de acum? Deci veniţi să sărutăm pre cela ce puţin mai
înainte a fost cu noi, că se dă mormântului, cu piatra se
acoperă, în întuneric se aşează, cu morţii se îngroapă; de
toate rudeniile şi prietenii acum se desparte; căruia să-i facă
odihnă, Domnului să ne rugăm.
A cum toată pompa cea vicleană a deşertăciunii vieţii se
desface; pentru că sufletul lipsind din trup, lutul s-a negrit,
vasul s-a stricat; fără glasul, fără simţire, este mort,
nemişcat; pre carele petrecându-l la mormânt, să ne rugăm
Domnului să-i dea odihnă în veci.
C e este viaţa noastră? Floare şi fum şi rouă de dimineaţă,
cu adevărat. Deci veniţi la mormânt să vedem aievea, unde
este frumuseţea trupului, şi unde sunt tinereţile? Unde ochii
şi figura trupului? Toate s-au veştejit ca iarba, toate s-au
stins; veniţi să cădem la Hristos cu lacrimi.
M are plâns şi tânguire, mare suspin şi nevoie este
despărţirea sufletului; iad şi pierzare este viaţa acestor
trecătoare, umbră fără fiinţă, vis înşelător, ce se arată ca o
nălucă, chin al vieţii pământeşti. Să fugim departe de tot
păcatul lumesc, ca să moştenim cele cereşti.
V ăzând mortul zăcând, toţi să ne gândim la momentul cel
din urmă; că acesta trece ca fumul de pre pământ, ca floarea
a înflorit, ca iarba s-a tăiat; cu pânză se înfăşoară, cu
pământ se acoperă; pre carele lăsându-l acoperit, lui Hristos
să ne rugăm, ca să-i dea odihnă în veci.
V eniţi cei ce ne tragem din Adam, să vedem aruncat în
pământ pre cel după chipul nostru, carele, pierzându-şi
toată frumuseţea, stă în mormânt topit, putrejune viermilor
de întuneric stricat, cu pământ învelit; pre carele lăsându-l
acoperit, lui Hristos să ne rugăm, ca să-i dea odihnă în veci.
C ând sufletul va să fie răpit din trup, cu putere de Îngeri
înfricoşaţi, uită toate rudeniile şi cunoscuţii şi cele ale
trupului celui mult pătimaş, şi se îngrijeşte numai de cele ce
vor să fie şi cugetă numai cum va sta la viitoarea judecată.
Veniţi dar ca, rugând pre Judecătorul, toţi să cerem de la
Domnul, să-i ierte cele ce a lucrat.
V eniţi fraţilor, la mormânt să vedem cenuşa şi pulberea
din care suntem plăsmuiţi. Unde mergem acuma şi ce am
_______________________________BOTEZUL_____________________________
169
ajuns? Cine este săracul sau bogatul? Cine este stăpânul sau
cine slobodul? Au nu sunt toţi cenuşă? Frumuseţea feţei s-a
topit şi toată floarea tinereţilor a veştejit-o moartea.
A devărat toate dulceţile şi cele preamărite ale vieţii sunt
deşertăciune şi stricăciune, că toţi vom muri: împăraţii şi
boierii, judecătorii şi principii, bogaţii şi săracii, şi toată
firea omenească; că cei ce odinioară erau în viaţă, acum
sunt aruncaţi în morminte; pentru care să ne rugăm
Domnului spre a-i repausa.
T oate organele trupului acum netrebnice se văd, cele
puţin mai înainte mişcătoare toate sunt nelucrătoare,
moarte, nesimţitoare; că ochii au apus, picioarele s-au legat,
mâinile au încetat şi auzul cu dânsele, limba în tăcere s-a
îngrădit mormântului se predau; cu adevărat deşertăciune
sunt toate cele omeneşti.
Mântuieşte pre cei ce nădăjduiesc în tine, Maica Soarelui
Celui neapus, Născătoare de Dumnezeu şi cere de la Cel
Preabun, rugămu-ne, ca cu rugăciunile Tale să repauseze
pre cela ce s-a mutat acum, unde repausează sufletele
drepţilor, şi moştenitor bunătăţilor celor dumnezeieşti
arată-l în curţile drepţilor, spre pomenire veşnică, ceea ce
eşti cu totul nevinovată.
Mărire… glasul al 6-lea:
V ăzându-mă zăcând fără glasul şi fără suflare, plângeţi
toţi pentru mine, fraţilor şi prietenilor, rudeniile şi
cunoscuţii! Că ieri vorbeam cu voi şi fără veste mi-a venit
înfricoşata oră a morţii. Ci veniţi toţi cei ce mă iubiţi şi mă
sărutaţi cu sărutarea cea mai de pre urmă; că de acum nu
voi mai umbla cu voi, nici voi mai vorbi! Că la Judecătorul
mă duc, unde nu este părtinire: că sluga şi stăpânul
împreună vor sta, împăratul şi ostaşul, bogatul şi săracul
întru asemenea cinste; că fiecare din faptele sale, sau se va
mări, sau se va ruşina. Ci vă rog pre toţi şi mă cuceresc
vouă, să vă rugaţi neîncetat lui Hristos Dumnezeu pentru
mine, ca să nu fiu rânduit, după păcatele mele la locul cel de
pedeapsă, ci să mă aşeze, unde este lumina vieţii.
Şi acum… a Născătoarei:
Cu rugăciunile celeia ce te-a născut, Hristoase, şi cu ale
Înaintemergătorului Tău, cu ale a Apostolilor, Prorocilor,
__________________________MOLITFELNIC____________________________
170
Arhiereilor, Cuvioşilor şi Drepţilor, şi cu ale tuturor Sfinţilor,
repausează pre robul Tău cel adormit.
Apoi: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…,
Că a Ta este Împărăţia…, şi Troparele: Cu duhurile drepţilor…, şi
celelalte. Diaconul: Ectenia şi rugăciunea de către Preot:
Dumnezeul duhurilor…, iară după Ecfonis: Mărire…, Şi acum…, şi
apolisul aceasta.

C ela ce a înviat din morţi Hristos Adevăratul Dumnezeul


nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu ale
Sfinţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, cu ale preacuvioşilor
şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri, şi cu ale tu-
turor Sfinţilor, sufletul robului său (N), ce s-a mutat de la noi,
în corturile drepţilor să-l aşeze, în sânurile lui Avraam să-l
odihnească, cu drepţii să-l numere; şi pre noi să ne
miluiască ca un bun şi de oameni iubitor.
Apoi zicem: Veşnica pomenire ţie, vrednice de fericire şi
pururea pomenite frate al nostru, (de trei ori). Şi aşa ridicând
trupul, îl ducem la mormânt cântând: Sfinte Dumnezeule…, şi
celelalte. După ce se pune trupul în mormânt, Preotul luând
pământ cu lopata, aruncă cruciş deasupra trupului, zicând: Al
Domnului este pământul şi plinirea lui lumea şi toţi cei ce
locuiesc într-însa.
După aceia varsă peste trup candela, sau cenuşă din cădelniţă,
sau vinul zis paus; şi aşa acoperă după datină mormântul, zicând
încă troparele: Cu duhurile drepţilor…, şi celelalte; şi apolis:
Mărire lui Dumnezeu, Carele aşa bine a iconomisit.

NB. Această rânduială, precum s-a înşirat mai sus, se cântă şi la


femei şi la copil al ortodocşilor ce sunt cu vârsta mai mari de
şapte ani, schimbându-se la rugăciuni numai numele, şi alta
nimic.

RÂNDUIALA
înmormântării pruncilor
Făcând Preotul ştiutul început, zicem Psalmul 90: Cela ce
locuieşte în ajutorul celui Preaînalt…, caută la pag. 144. Apoi;
Aliluia, pre glasul al 8-lea şi stihurile:
_______________________________BOTEZUL_____________________________
171
Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
stih: Şi pomenirea lui în neam şi în neam.

Apoi troparele: Cela ce cu adâncul înţelepciunii…, Mărire…,


sfârşitul troparului, Şi acum…, a Născătoarei: Pre tine zid şi liman
te avem…, caută înainte la Parastas. Şi psalmul 50, Miluieşte-mă
Dumnezeule…, pag 78, şi îndată canonul aceasta:

Cântarea I-a glasul al 8-lea


Irmos. Apa trecându-o ca pre uscat...

stih: Doamne, odihneşte pre pruncul aceasta


C uvinte a lui Dumnezeu, Carele ai sărăcit cu trupul şi ai
binevoit a Te face prunc fără schimbare, Te rugăm: aşează în
sânurile lui Avraam pre pruncul ce l-ai luat.
P runc Te-ai arătat, Cela ce eşti înainte de toţi vecii, şi
pruncilor, ca un bun, le-ai făgăduit Împărăţia Cerurilor; cu
care numără şi pre pruncul aceasta.
Mărire…
P renevinovatul prunc ce l-ai luat, Hristoase Mântuitorule,
mai înainte de cunoaşterea dulceţilor pământeşti,
învredniceşte-l veşnicelor bunătăţi, ca un iubitor de oameni,
Şi acum… a Născătoarei:
C eea ce negrăit ai născut înţelepciunea şi Cuvântul
Tatălui, vindecă cumplita rană a sufletului meu şi durerea
inimii o linişteşte.
Cântarea a 3-a Irmos

D oamne, Carele ai făcut cele deasupra sferei cereşti şi ai


zidit Biserica, Tu mă întăreşte în dragostea Ta, că Tu eşti
marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule Iubitorule
de oameni.
C uvântule prea depline, arătându-te prunc deplin, pre
acest prunc nedeplin în vârsta, l-ai mutat la Tine; pre carele
repausează-l cu drepţii care bine au plăcut Ţie, Unule
Iubitorule de oameni.
P re pruncul acesta nestricat, ce s-a răpit negustând din
dulceţile lumeşti, Te rugăm, Îndurate, bunătăţilor celor mai
pre sus de lume arată-l părtaş, pentru că l-ai mutat cu
__________________________MOLITFELNIC____________________________
172
Dumnezeiască porunca Ta.
Mărire…
C ămărilor cereşti, repausului celui luminos şi cetei celei
preasfinţite a Sfinţilor, Doamne, părtaş fă pre curatul
pruncul acesta, pre carele ai binevoit, Mântuitorule, a-l
muta.
Şi acum… a Născătoarei:
L ipsitde toate, alerg sub singur acoperământul Tău,
Preacurată Stăpână, ajută-mi; că multă bogăţie de păcate
am strâns, şi sunt cu totul plin de sărăcia bunătăţilor.
Apoi Irmosul. După aceasta Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne
pre noi Dumnezeule… şi celelalte; şi Ecfonis.

Apoi Catismala, glasul al 6-lea:


C u adevărat deşertăciune sunt, toate şi viaţa aceasta este
umbră şi vis; că în deşert se turbură tot pământeanul,
precum a zis Scriptura: Când dobândim lumea, atunci în
mormânt ne sălăşluim, unde împreună sunt împărăţii şi
săracii. Pentru aceasta, Hristoase Dumnezeule, pre robul
Tău acesta mutat de la noi odihneşte-l, ca un Iubitor de
oameni.
Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale...


S ă nu plângem pre prunci, ci mai vârtos pre noi înşine,
care păcătuim de-a pururea, să ne tânguim, ca să scăpăm de
gheena.
L ipsit-ai, Stăpâne, pre pruncul aceasta de desfătările
pământeşti, ci ca un Judecător drept învredniceşte-l pre
dânsul de bunătăţile cele cereşti.
Mărire…
C etăţean raiului te va arăta, adevărat fericite pruncule,
Cela ce te-a luat de pre pământ, şi cu cetele Sfinţilor te va
împreuna.
Şi acum… a Născătoarei:
N ăscătoare de Dumnezeu cu totul curată, te cunoaştem
_______________________________BOTEZUL_____________________________
173
pre tine noi toţi cei luminaţi; că ai născut pre Soarele
dreptăţii, pururea Fecioară.
Cântarea 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta...


C u judecata Ta cea dreaptă mai înainte de a creşte
deplin, ai secerat ca pre o iarbă verde pre pruncul aceasta,
ce l-ai mutat, Doamne; ci luându-l pre aceasta, Cuvinte,
resădeşte-l în muntele cel dumnezeiesc al veşnicelor
bunătăţi.
C a pre o vlăstare tânără sabia morţii venind te-a tăiat pre
tine cela ce n-ai luat cunoştinţă de dulceţile lumeşti, o
fericite! Ci iată Hristos deschide ţie porţile cereşti,
numărându-te între aleşii săi, ca un Îndurat.
Mărire…
Nu mă plângeţi pre mine, că n-am făcut nimic vrednic de
plâns; ci mai vârtos pre voi cei ce păcătuiţi, pururea
plângeţi-vă, rudelor şi prietinilor, strigă pruncul cel mort, ca
să nu luaţi hotărârea pedepsei.
Şi acum… a Născătoarei:
E u însumi mă deznădăjduiesc, când privesc la mulţimea
faptelor mele; iar când iau aminte la tine, ceea ce mai pre
sus de minte ai născut pre Domnul, Maica lui Dumnezeu, mă
liniştesc cu nădejdea: că pre tine singură solitoare te-am
câştigat.
Cântarea 6-a Irmos

R ugăciunea mea voi revărsa către Domnul, şi Lui voi


spune întristările mele, că s-a umplut sufletul meu de
răutăţi, şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog:
Dumnezeule, din pierzare scoate-mă.
C a un prunc în iesle Te-ai pus şi Te-ai dat în braţele
bătrânului, Tu cela ce plăsmuieşti pruncii în pântece, şi mai
înainte de a ajunge la creştere deplină pre aceasta l-ai mutat
la viaţă; pentru aceasta cu mulţumită pre Tine te mărim.
Z is-ai Apostolilor, Cuvinte: Lăsaţi pruncii să vină la Mine;
că Împărăţia Mea este pentru cei nevinovaţi ca dânşii. Deci
pre pruncul acesta mutat la Tine, învredniceşte-l luminii
__________________________MOLITFELNIC____________________________
174
Tale.
Mărire…
L ipsit-ai pre pruncul aceasta de bunătăţile cele
pământeşti, ca să-l arăţi părtaş bunurilor cereşti, carele încă
n-a călcat porunca Ta cea Dumnezeiască; mărim adâncul cel
nemăsurat al judecăţilor Tale, Bunule.
Şi acum… a Născătoarei:
P re tine te avem zid de scăpare, şi sufletelor deplină
mântuire, şi liniştire în supărări, Fecioară, şi de lumina ta
pururea ne bucurăm pentru care, Stăpână, şi acum de
chinuri şi de nevoi ne mântuieşte.
Apoi: Irmosul, şi Ectenia: Iară şi iară… şi Ecfonis: în urmare,
Condac, glasul al 8-lea:

Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului


robului Tău, unde nu este durere, nici întristare nici suspin,
ci viaţă fără de sfârşit.
Icos:
T u însuţi eşti nemuritor, Cela ce ai făcut şi ai plăsmuit pre
om; iar pământenii din pământ suntem plăsmuiţi, şi în
acelaşi pământ vom merge, precum ai poruncit Cela ce m-ai
plăsmuit şi mi-ai zis: Că pământ eşti şi în pământ vei merge,
unde toţi muritorii mergem, făcând la mormânt cântare de
plângere: Aliluia.
Apoi şi aceste Icoase:
N u este nimic mai cu jale pentru o mamă, nici mai
întristător pentru un părinte, decât când îşi petrec pruncii
de aici la mormânt; că măruntaiele lor se turbură, şi mare
durere simte inima lor pentru prunci, mai vârtos când
vorbesc plăcut, aducându-şi aminte de cuvintele lor, cu cân-
tare: Aliluia.
D e multe ori înaintea mormântului, mamele îşi bat
pieptul şi zic: O fiul meu şi copilul meu cel prea dulce! nu
auzi ce zice mama Ta? Iată şi pântecele ce te-a purtat;
pentru ce nu vorbeşti, cum vorbeai cu noi? Ci taci aşa, fără a
vorbi cu noi: Aliluia.
D umnezeule, Dumnezeule, Carele m-ai chemat,
_______________________________BOTEZUL_____________________________
175
mângâiere fii acum casei mele; că plângere mare s-a
întâmplat lor; căci toţi la mine caută avându-mă unic născut;
ci Însuţi, Cela ce Te-ai născut din pântecele Fecioarei,
linişteşte măruntaiele maicii mele şi răcoreşte inima tatălui
meu, de la care auzi: Aliluia.
Cântarea 7-a

Irmos: Tinerii evreieşti în cuptor...


S crie în cartea celor mântuiţi, ca un Iubitor de oameni,
Îndurate, pre pruncul Tău, ca cu bucurie să strige puterii
măririi Tale: binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
C u raza feţei Tale, Cuvinte, luminează pre pruncul acesta,
carele cu credinţă s-a mutat acum la Tine în vârstă crudă şi-ţi
cântă Ţie: Doamne Dumnezeule, binecuvântat eşti.
Mărire…
Î nceput de întristări s-a arătat acum despărţirea ta celor
ce te iubesc; ţie însă adevărata cauză de bucurie şi de
veselie, că moşteneşti, pruncule, viaţa de veci.
Şi acum… a Născătoarei:
V ezi întristarea mea, Fecioară, pre care mi-a adus-o
mulţimea răutăţilor mele; dară mai înainte de plecarea de
aici, dă-mi uşurare cu rugăciunile tale cele de Mamă, ca
Dumnezeu să-mi fie Îndurat.
Cântarea a 8-a

Irmos:Cuptorul haldeilor înşeptit...


Î n sânurile lui Avraam în locaşuri de repaos, unde este
bucuria celor ce pururea sărbătoresc, în locuri de liniştire,
unde este apa cea vie, te va aşeza Hristos, Cela ce pentru noi
prunc s-a făcut, căci strigi lui neîncetat: Preoţi cântaţi,
popoare preaînălţaţi-l întru toţi vecii.
C auză de întristare şi de lacrimi s-a făcut nouă în adevăr
despărţirea ta cea pururea neuitată; că mai înainte de
gustarea desfătărilor din viaţa aceasta ai lăsat pământul şi
braţele părinţilor, dar te-a primit pre tine sânul lui Avraam,
ca pre un prunc neîmpărtăşit de nici o întinăciune.
Mărire…
__________________________MOLITFELNIC____________________________
176
Ce mă plângeţi pre mine, strigă nevăzut pruncul ce stă
adormit, că nu sunt de plâns; căci bucuria tuturor drepţilor
s-a rânduit pruncilor, care n-au făcut lucruri vrednice de
lacrimi; şi care cântă lui Hristos: Preoţi, lăudaţi, popoare
prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
Şi acum… a Născătoarei:
S coală-te în ajutorul meu, Născătoare de Dumnezeu; ia
aminte la rugăciunea mea şi mă scapă de osândirea cea
cumplită, de cercetarea cea aspră, de întuneric şi de foc, de
scrâşnirea dinţilor, de asupririle demonilor şi de toată
nevoia, nădejdea celor deznădăjduiţi şi viaţa celor pierduţi.
Cântarea a 9-a Irmos:

S păimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului


s-au minunat. Că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte, şi
pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile; pentru
aceasta Născătoare de Dumnezeu, mai marii cetelor
Îngereşti şi omeneşti pre tine te fericesc.
H ristoase, Cela ce Te-ai făcut prunc fără de schimbare şi
crucea ai primit de voie şi ai căutat la durerile de mamă ale
celeia ce Te-a născut pre Tine, uşurează întristarea şi
durerea cea cumplită a credincioşilor părinţi ai acestui
prunc adormit, ca să mărim puterea Ta.
T rimis-ai din înălţime, Împărate al tuturor, şi ai luat pre
fericitul prunc aceasta, Stăpâne, ca pre o pasăre curată în
cuiburile cereşti, mântuind sufletul lui de cursele cele
felurite, şi unindu-l cu duhurile drepţilor, spre a se desfăta în
Împărăţia Ta.
Mărire…
P runcilor celor ce nimic nu făcuseră, Cuvinte al lui
Dumnezeu, le-ai dat locuinţele cerurilor, că aşa ai binevoit,
Bunule; cu aceia numără şi pre făptura Ta: pre pruncul ce
acum a venit la Tine, Însuţi uşurând durerea părinţilor, ca un
atotândurat şi de oameni iubitor.
Şi acum… a Născătoarei:
C u ochiul inimii pururea privesc la tine, preanevinovată,
care ai rugăciune de mamă către Cela ce s-a născut din tine;
_______________________________BOTEZUL_____________________________
177
pre tine te rog, Preacurată, adoarme patimile sufletului meu
şi spre dimineaţa pocăinţei mă deşteaptă, Fecioară, şi cu lu-
mina ta mă luminează.
Apoi Exapostilarul:
Acum m-am odihnit şi am aflat uşurare multă, că m-am
mutat din stricăciune şi m-am dus la viaţă, Doamne, mărire
Ţie.
Cu stihurile acestea:
Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori
stihul 1-iu: Că duh a trecut într-însul şi nu va fi
stihul al 2-lea: Şi adevărul Domnului rămâne în veac

Iar după fiecare stih se zice Exapostilarul: apoi Mărire…, Şi


acum…, a Născătoarei:

A cum am ales pre Fecioara Maica lui Dumnezeu, că s-a


născut dintr-însa Hristos răscumpărătorul tuturor, Doamne,
mărire Ţie.
Şi îndată zice Preotul cu glas mare:
C ă Sfânt eşti Dumnezeul nostru şi între Sfinţi odihneşti şi
Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor.
Corul: Amin. Şi cântă: Sfinte Dumnezeule…, apoi Diaconul: Să
luăm aminte. Preotul: Pace tuturor.

Prochimen, glasul al 6-lea:


Fericită este calea în care mergi astăzi, suflete.
stih: Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul bine a
făcut ţie.

Citire din Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel:


15;39-45
F raţilor, nu tot trupul este acelaşi trup, ci altul este trupul
oamenilor şi altul trupul dobitoacelor, altul al peştilor şi
altul al păsărilor. Şi sunt trupuri cereşti şi trupuri pămân-
teşti; însă alta este mărirea celor cereşti şi alta a celor
pământeşti. Alta este mărirea soarelui şi alta mărirea lunii şi
alta mărirea stelelor; că stea de stea se deosebeşte în
mărire. Aşa şi învierea morţilor: Seamănă-se întru
stricăciune, scula-se-va întru nestricăciune; seamănă-se
__________________________MOLITFELNIC____________________________
178
întru nemărire, scula-se-va întru mărire; seamănă-se întru
neputinţă, scula-se-va întru putere. Se seamănă trup
sufletesc, se va scula trup duhovnicesc. Este trup sufletesc,
este şi trup duhovnicesc. Aşa şi scris este; făcutu-s-a omul
cel dintâi Adam în suflet viu, iar Adam cel din urmă în duh
de viaţă făcător.
Preotul: Pace Ţie…, cititorul: Aliluia. Fericit este pre care l-ai
ales şi l-ai primit, Doamne.

stih: Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui…

Evanghelia de la Ioan: 6;35-39


Z is-a Domnul către iudeii care venise la Dânsul: Eu sunt
pâinea vieţii, cela ce vine la Mine nu va flămânzi şi cela ce
crede în Mine nu va înseta niciodată. Dar am zis vouă: că M-
aţi şi văzut şi nu credeţi. Tot ce dă Mie Tatăl, la Mine va veni,
şi pre cela ce vine la Mine nu-l voi da afară. Că M-am pogorât
din cer, nu ca să fac voia Mea, ci voia celui ce M-a trimis pre
Mine. Iar aceasta este voia Tatălui, care M-a trimis: ca tot ce
Mi-a dat să nu pierd, ci să-l înviez pre el în ziua cea de apoi.
După aceea rugăciunea aceasta:
D oamne, cela ce păzeşti pruncii în viaţa de acum şi în cea
viitoare, pentru nevinovăţia şi simplitatea minţii lor,
umplând sânurile lui Avraam şi aşezându-i în locuri
luminoase, în care petrec sufletele drepţilor; primeşte în
pace şi sufletul pruncului (N), că Tu ai zis: Ca a unora ca
acestora este Împărăţia Cerurilor.
C ă a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, împreună cu
Părintele cel fără început, şi cu Preasfântul Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi se face sărutare, şi cântăreţii cântă stihurile aceste, glasul
al 8-lea,

Prosomia: O prea mărită minune...


O! cine nu va plânge, fiul meu, mutarea Ta cea cu
tânguire din viaţa aceasta? Căci prunc fraged din braţele
maicii acum ca o pasăre degrab ai zburat şi la Creatorul
tuturor ai alergat; o fiule! Cine nu va plânge văzând faţa ta
cea veselă veştejită, care mai înainte era ca un trandafir
frumos?
_______________________________BOTEZUL_____________________________
179
O, cine nu va suspina, fiul meu, şi cu plângere nu va
striga pentru bună cuviinţa ta cea multă şi frumuseţea vieţii
tale celei curate? Că precum corabia ce n-are urmă, aşa
curând ai apus de la ochi. Veniţi prietenii mei, rudele şi
vecinii împreună cu mine să sărutăm pre acesta,
petrecându-l la mormânt.
M oartea este pruncilor liniştire, că s-au arătat
neîmpărtăşiţi de relele lumeşti şi la repaus au ajuns şi la
bucuria cerească; în sânurile lui Avraam se bucură şi cu
cetele dumnezeieşti ale Sfinţilor prunci acum se veselesc şi
cu credinţă dănţuiesc, că s-au mutat curaţi de stricăciunea
cea iubitoare de păcat.
Mărire… glasul al 6-lea:
D urere a fost lui Adam gustarea din pom de demult în
Edem, când şi-a vărsat şarpele veninul; că printr-însul a
intrat moartea, care mănâncă pre tot neamul omenesc; dar
venind Stăpânul a înfrânt pre şarpe, şi repaus nouă ne-a
dăruit. Deci către Dânsul să strigăm: Iartă-ne, Mântuitorule,
şi pre care i-ai luat cu Sfinţii îi repausează.
Şi acum… a Născătoarei:
P refacerea celor întristaţi, uşurarea celor neputincioşi
fiind Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, mântuieşte cetatea
şi poporul, pacea celor din războaie, liniştea celor înviforaţi,
singură apărătoare credincioşilor.
Apoi: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…,
şi troparele: Cu duhurile drepţilor…, şi celelalte, apoi rugăciunea:
Dumnezeul duhurilor…, şi cele ştiute ale înmormântării; şi apolis.

NB. Deşi nu se află scris până la ce vârstă să se cânte această


înmormântare a pruncilor, noi însă credem a fi de cuviinţă, a se
cânta până la vârsta de şapte ani a pruncului; şi după datina lo-
cului.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
180
RÂNDUIALA
înmormântării monahilor
Când cineva dintre monahi se va muta către Domnul, fiindcă nu
se cade a se spăla trupul lui, nici a se vedea gol, monahul cel
pentru aceasta rânduit şterge trupul lui cu burete, cu apă caldă,
făcând întâi cu buretele, cruce în fruntea mortului, la piept, mâni,
picioare şi la genunchi, şi nimic, mai mult. După aceea aduce
cămaşă curată şi-l îmbracă scoţând întâi pre cea veche, fără a-i
vedea goliciunea lui. Iar după îmbrăcare, îi pune cuculiul, şi de va
fi schimnic îl înfăşoară cu camilafca pre deasupra capului până la
barbă, cât să nu i se vadă faţa. Apoi îi pune analavul, adică
pleterile, după rânduiala lui, şi rasa, îl încinge cu cureaua îl
încalţă cu călţuni noi; apoi tinde mantia lui în lat şi ridicând
trupul de pre rogojină, i-o aşterne întinzându-o de la cap până la
picioare. Şi aşa călugărul cel rânduit pentru îngrijirea mortului
tăind cu cuţitul marginile mantiei de o parte, şi de alta, le sfâşie
până sus, şi învelind trupul cu mantia, îl înfăşoară cu fâşiile
împletindu-le în jurul lui. Deci începând de la cap face trei cruci:
una la cap, alta la: piept, şi a treia la genunchi; iar ca partea ce
mai rămâne din acele două fâşii îi leagă picioarele.
După aceea cheamă Preotul de rând, şi punându-şi Epitrahilul
şi tămâie în cădelniţă, face începutul ştiut; iar noi zicem: Sfinte
Dumnezeule; Preasfântă Treime şi după Tatăl nostru; troparele:
Cu duhurile drepţilor; şi celelalte asemenea cum s-au scris mai
sus la faţa 162. Apoi ectenia de către Diacon; ecfonis şi apolis de
Preot.
După acea luând fraţii trupul celui adormit îl duc la Biserică; şi
de este şi Preot fratele adormit, pun trupul în mijlocul bisericii; iar
de este călugăr simplu, în tinda Bisericii. Apoi venind timpul a
cânta înmormântarea pentru cel ce a adormit, se duce
aprinzătorul de candele şi loveşte în toaca cea de fier, făcând trei
răstimpuri, şi aşa adunându-se fraţii, Eclesiarhul le împarte
lumânări aprinse.

Diaconul zice: Binecuvintează stăpâne. Preotul Binecuvântat


este Dumnezeul nostru..., şi noi începem Psalmul 90: Cela ce
locuieşte în ajutorul celui Preaînalt…, vezi pag. 144 Aliluia glasul
al 8-lea stih: Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit Doamne…,
stih: Şi pomenirea lui în neam şi în neam. Tropar glasul acelaşi:

C ela ce prin adâncul înţelepciunii cu iubirea de oameni


toate le iconomiseşti şi ce este de folos tuturor le dăruieşti,
Unule Făcătorule, odihneşte, Doamne, şi sufletul
adormitului robului Tău, că spre Tine nădejdea şi-a pus: spre
_______________________________BOTEZUL_____________________________
181
Făcătorul şi Creatorul şi Dumnezeul nostru.
Mărire…, tot aceasta: Şi acum…, a Născătoarei:
P re tine zid şi liman te avem şi rugătoare bine primită
către Dumnezeu, Carele s-a născut din tine, Născătoare de
Dumnezeu nenuntită, ceea ce eşti mântuirea credincioşilor.
Şi îndată:
Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale

Apoi Fericiţi cei fără prihană în cale…, Şi cântăm starea întâia a


Psalmului până la Al Tău sunt eu mântuieşte-mă…, pentru că aici
cântăm Psalmul întreg numai în două stări. Şi când ajungem la
stihul din urmă: În veac nu voi uita îndreptările Tale…, al stării
întâi îl repetăm de trei ori. Trebuie a şti că după fiece stih al
psalmului cântăm: Binecuvântat eşti Doamne..., Apoi ectenia de
Diacon, şi de Preot rugăciunea în taină. Şi ecfonis. În urmare,
începem a doua stare: Al Tău sunt eu mântuieşte-mă…, şi după
fiece stih al Psalmului mai departe cântăm: Al Tău sunt eu
mântuieşte-mă…, până ce ajungem la: Caută spre mine şi mă
mântuieşte…, de unde cântăm Psalmul mai departe pre glasul al
treilea, cântând după fiece stih; Întru Împărăţia Ta Doamne
pomeneşte pre robul Tău. Şi la sfârşitul stării repetăm de trei ori
stihul din urmă: Viu va fi sufletul…, apoi, îndată: Binecuvântat eşti
Doamne… Ceata Sfinţilor au aflat…, şi celelalte tropare toate. În
urmare, ectenia de Diacon şi Preotul zice rugăciunea cum s-a
arătat mai sus. După ecfonis, Catismala glasul 5: Odihneşte
Mântuitorul nostru..., Mărire…, Şi acum…, Cela ce ai răsărit lumii
din Fecioară…, Toate se află la înmormântarea mirenilor. Apoi
Psalmul 50: şi aşa începem Antifoanele.

Antifonul întâi, glasul I-iu:


C ând mă necăjesc auzi durerile mele, Doamne, către Tine
strig.
S ihaştrilor se face neîncetat dor dumnezeiesc, fiind afară
din lumea cea deşartă.
Mărire… Şi acum…
S fântuluiDuh cinste şi mărire se cuvine, ca şi Tatălui,
împreună şi Fiului; pentru aceasta să cântăm o Stăpânire a
Treimii.
Apoi stihirile Sfântului Teofan, glasul 1-iu;

Prosomia: Prea lăudaţilor Mucenici...


__________________________MOLITFELNIC____________________________
182
Ţ ie, Mântuitorule, ne rugăm, învredniceşte de
împărtăşirea Ta cea dulce pre aceasta ce s-a mutat şi-l
aşează în corturile drepţilor, în locaşurile Sfinţilor Tăi şi în
cămările cereşti, trecându-i cu îndurarea Ta greşelile şi
dându-i lui repaus.
N imeni din oameni, nimeni n-a fost nepăcătos, fără
numai Tu singur Nemuritorule; pentru aceasta pre robul
Tău, ca un Dumnezeu Îndurat, aşează-l în lumină împreună
cu cetele Îngerilor Tăi, trecându-i cu îndurarea Ta
nelegiuirile şi dându-i învierea.
F ăgăduinţele Tale cele mai presus de simţire,
Mântuitorule, pre care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a
auzit şi la inimă nu s-a suit, Stăpâne, binevoieşte ca cela ce
s-a mutat la Tine să dobândească împărtăşirea lor cea prea
dulce şi-i dăruieşte viaţa de veci.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
R oagă pre Hristos Fiul tău, Maică Fecioară, să dea iertare
de greşale robului tău, celui ce te-a mărturisit cu cucernicie
şi cu cuvânt adevărat te-a dogmatisit pre tine de Dumnezeu
Născătoare, ca să-l învrednicească de strălucirea şi de
veselia Sfinţilor în Împărăţia Sa.
Antifonul al 2-lea, glasul al 2-lea:
S pre cer ridic ochii inimii mele la Tine, Mântuitorule,
mântuieşte-mă cu strălucirea Ta.
M iluieşte-ne pre noi cei ce greşim Ţie mult în toată ora, o
Hristoase al meu, şi ne dă chipuri mai înainte de sfârşit să
ne pocăim.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
S fântuluiDuh se cuvine a împăraţi, a Sfinţi şi a mişca
făptura; că Dumnezeu este de o fiinţă cu Tatăl şi cu
Cuvântul.
Stihiri, glasul al 2-lea

Prosomia: Când de pre lemn…


T ăria morţii şi stricăciunea cu moartea Ta cea dătătoare
de viaţă o ai pierdut, Stăpâne, şi tuturor ai izvorât viaţă
veşnică, şi celor muritori înviere din morţi le-ai dăruit.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
183
Pentru aceasta Ţie ne rugăm Mântuitorule, repausează pre
acesta ce cu credinţă s-a mutat la Tine şi măririi celei
nestricăcioase învredniceşte-l, iubitorule de oameni.
C a să faci pre oameni părtaşi împărăţiei celei
dumnezeieşti, răstignire ai suferit, moartea de voie primind.
Pentru aceasta ne rugăm Ţie, cu îndurarea Ta arată
moştenitor împărăţiei Tale pre aceasta ce cu credinţă s-a
mutat la Tine şi-l învredniceşte de frumuseţea cea prea
dulce, Iubitorule de oameni.
C u cutremur stând înaintea judeţului Tău celui înfricoşat
şi cumplit, morţii cei din veac aşteptă răspunsul Tău cel
drept, Mântuitorule, primind dumnezeiască judecata Ta cea
dreaptă. Atunci să cruţi Stăpâne Mântuitorule, pre robul Tău,
carele cu credinţă s-a mutat la Tine şi-l învredniceşte
desfătării şi fericirii Tale celei de-a pururea.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
T u, Curată, datoria strămoaşei Eva o ai plătit, zămislind
pre Dumnezeu, Carele dăruieşte nestricăciune şi înviere
credincioşilor şi încununează cu mărire nepieritoare pre cei
ce te măresc pre tine; pre care acum nu înceta rugându-L, să
aşeze pre acesta în lumina strălucirii Sale, dumnezeiască
Mireasă.
Antifonul al 3-lea, glasul al 3-lea;
R obia Sionului Tu o ai scos din Vavilon; şi pre mine din
patimi la viaţă mă scoate, Cuvinte.
C ei ce seamănă în austru cu lacrimi dumnezeieşti, secera-
vor cu bucurie spice de viaţă veşnică.
Mărire… şi acum… a Născătoarei:
P rin Sfântul Duh străluceşte toată buna dăruire, ca şi prin
Tatăl şi prin Fiul; întru Carele toate viază şi se mişcă.
Stihiri, glasul 3-lea

Prosomia: Cu chipul crucii Tale…


M ăresc Crucea Ta cea cinstită, prin care s-a dăruit viaţă şi
câştigarea desfătării, celor ce cu credinţă şi cu dragoste te
laudă pre Tine, Unule mult Îndurate. Pentru aceasta strigăm
Ţie, Hristoase Dumnezeule, pre acest mutat de la noi
__________________________MOLITFELNIC____________________________
184
repausează-l unde este locuinţa tuturor celor ce întru Tine se
veselesc, ca să mărească dumnezeirea Ta.
C ela ce eşti singur Milostiv şi Îndurat, Carele ai adânc de
bunătate necuprins şi cunoşti firea omenească care ai
plăsmuit-o, pre Tine Te rugăm, Hristoase Dumnezeule pre
aceasta ce s-a mutat de la noi odihneşte-l, unde este
locuinţa tuturor celor ce în Tine se veselesc, spre a mări
dumnezeirea Ta.
A dormind în mormânturi, ca un om, cu puterea Ta cea
neînvinsă, ca un Dumnezeu ai înviat pre cei ce dormeau în
mormânturi, care fără tăcere aduc Ţie cântare; pentru
aceasta strigăm Ţie, Hristoase Dumnezeule: pre acesta
mutat de la noi repausează-l unde este locuinţa tuturor celor
ce în Tine se veselesc, ca să mărească dumnezeirea Ta.
Mărire… şi acum… a Născătoarei:
P re tine, făclie înţelegătoare, care ai purtat lumina
dumnezeirii, ce s-a împreunat cu grosimea fiinţei omeneşti,
Născătoare de Dumnezeu, toţi te ştim. Pentru aceasta roagă
pre Fiul Tău şi Dumnezeu: pre acesta mutat de la noi să-l
repauseze, unde este locuinţa tuturor celor ce se veselesc,
Curată; ca să te mărească pre tine, cea cu totul nevinovată.
Antifonul al 4-lea, glasul al 4-lea:

D in tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine; ci


Însuţi mă sprijineşte şi mă mântuieşte, Mântuitorul meu.
C ei ce urâţi Sionul, ruşina-vă-veţi de Domnul; că precum
iarba de foc, aşa veţi fi uscaţi.
Mărire… şi acum… a Născătoarei:
P rin
Sfântul Duh tot sufletul viază şi cu curăţia se înalţă,
luminează-se întru unimea Treimii prin sfinţenie de taină.
Stihiri, glasul al 4-lea

Prosomia: Dat-ai semn...


C u adevărat prea înfricoşată este taina morţii! cum
sufletul cu anevoie se desparte de trup? Cum cu voinţa
dumnezeiască, legătura cea firească se taie din încheieturi
şi alcătuiri? Pentru aceasta Ţie ne rugăm, pre acesta mutat
repausează-l în corturile drepţilor Tăi, Dătătorule de viaţă,
_______________________________BOTEZUL_____________________________
185
Iubitorule de oameni.
C a somn se arată moartea credincioşilor, de când Te-ai
pus Tu în mormânt, Carele toate le stăpâneşti, stricând
puterea morţii şi surpând stăpânirea ei cea de mulţi ani.
Pentru aceasta ne rugăm Ţie: pre acesta mutat aşează-l în
corturile Sfinţilor Tăi întru strălucirea drepţilor.
T u dreptate şi Sfinţire nouă Te-ai făcut şi răscumpărare
sufletelor, că ne-ai adus Tatălui îndreptaţi şi răscumpăraţi,
luând asupră-ţi pedeapsa ce noi datoram. Deci acum Te
rugăm: pre acesta mutat odihneşte-l întru bucurie şi lumină
binefăcătorule, Mântuitorul nostru.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
U rmând noi cuvintelor grăitorilor de Dumnezeu, ceea ce
eşti cu totul neprihănită, Născătoare de Dumnezeu te
cunoaştem; că ai născut pre Dumnezeu, Carele s-a întrupat
neînţeles de minte şi ne-a răscumpărat pre noi cei robiţi de
păcate. Pentru aceasta acum ne rugăm ţie: pre robul tău
acesta mutat cu strălucirile tale luminează-l, Preacurată.
Antifonul al 5-lea, glasul al 5-lea:

C ând mă necăjesc, ca David, cânt Ţie, Mântuitorul meu,


izbăveşte sufletul meu de limba vicleană.
V iaţa pustnicilor fericită este, acelor ce se întraripează cu
dumnezeiescul dor.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
P rin Sfântul Duh se întreţin toate, cele văzute împreună şi
cele nevăzute; că fiind Însuşi Stăpânitor, Treimea una este
fără minciună.
Stihiri, glasul al 5-lea

Prosomia: Bucură-te cămară...


C u raza feţei Tale, Hristoase luminează, ca un Îndurat, pre
acesta ce s-a mutat, aşezându-l în loc cu verdeaţă, la apele
repausului Tău celui curat şi dumnezeiesc, în doritele sânuri
ale strămoşului Avraam, unde curat se vede lumina Ta şi se
revarsă izvoarele bunătăţii; unde săltează, mult veselindu-se
de bunătatea Ta, cetele drepţilor; cu care aşează împreună
şi pre robul Tău şi-i dăruieşte mare milă.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
186
B inevoieşte, Îndurate, să-ţi cânte cu glasul armonios,
mărind a Ta putere, acesta ce s-a mutat din acestea
trecătoare la Tine Stăpânul tuturor şi Iubitorul de oameni;
făcându-l a se lumina cu frumuseţea podoabei Tale şi a se
bucura de împărtăşirea Ta cea dulce şi veselă, şi să se
desfăteze mai curat unde Îngerii dănţuiesc în jurul tronului
Tău, şi cetele Sfinţilor stau împrejur cu bucurie; cu care
împreună dă robului Tău repaus şi mare milă.
U nde este adunarea Profeţilor şi cetele Apostolilor şi ale
Mucenicilor, şi ale tuturor, care din veac s-au îndreptăţit prin
mântuitoarea Ta patimă şi cu sângele prin care ai
răscumpărat pre omul cel robit; acolo odihneşte pre acesta
ce în credinţă a adormit, iertându-i greşalele, ca un Iubitor
de oameni; că Tu singur fără păcate ai vieţuit pre pământ,
singur Sfânt, singur slobod între morţi. Pentru aceasta dă
robului Tău repaus şi mare milă.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
P re noi, cei robiţi de legea păcatului, ne-ai slobozit,
Stăpână, singură Maică Fecioară, zămislind în pântece pre
dătătorul de lege şi Împăratul Hristos, prin Carele ne
îndreptăm în dar şi prin har; pre Acesta acum roagă-L ca
sufletele celor ce te cântă, Născătoare de Dumnezeu, să le
înscrie în cartea vieţii; ca prin mijlocirea ta mântuindu-ne,
ceea ce eşti cu totul neprihănită, să câştigăm
răscumpărarea cea dorită de la Fiul tău, închinându-ne Lui,
celui ce dă lumii mare milă.
Antifonul al 6-lea, glasul al 6-lea:
S pre cer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte, miluieşte-mă
ca să viez Ţie.
M iluieşte-ne pre noi urgisiţii, făcându-ne vase de bună
treabă Ţie, Cuvinte.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
S fântul Duh este pricina cea a tot mântuitoare, de suflă
acesta în cineva, după vrednicie, curând îl ridică de la cele
pământeşti, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşează.
Stihiri, glasul al 6-lea

Prosomia: Toată nădejdea...


_______________________________BOTEZUL_____________________________
187
C ela ce ai necuprinsă îndurare către noi şi izvor
nedeşertat de bunătăţi dumnezeieşti, mult-Milostive; pre
acesta mutat la Tine, Stăpâne, aşează-l în pământul celor vii,
în locaşurile cele iubite şi dorite, dăruindu-i moştenirea cea
pururea fiitoare; că Tu, Hristoase, pentru toţi ţi-ai vărsat
sângele şi cu preţul cel purtător de viaţă lumea ai
răscumpărat.
M oarte de viaţă făcătoare ai suferit de voie, şi viaţă ai
izvorât, şi desfătare veşnică ai dăruit credincioşilor; în care
aşează pre acest adormit întru nădejdea învierii, iertându-i
toate păcatele cu bunătatea Ta, ca Cela ce eşti singur fără
de păcat, singur bun şi de oameni Iubitor; ca prin toate să se
laude numele Tău, Hristoase, şi fiind mântuiţi, să mărim
iubirea Ta de oameni.
C a pre un domnitor peste cei vii, cu puterea Ta cea
dumnezeiască, şi peste cei morţi Stăpânitor cunoscându-te,
Hristoase, Te rugăm: pre credinciosul robul Tău, care a venit
la Tine, Unule dătătorule de bine, odihneşte-l cu aleşii Tăi,
Iubitorule de oameni, în loc de repaus, în luminile Sfinţilor;
că eşti voitor de milă şi mântuieşti ca un Dumnezeu, pre cei
ce i-ai zidit după chipul Tău, Unule mult-Milostive.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
A rătatu-Te-ai locaş cuviincios lui Dumnezeu, Preasfântă;
că pre Dumnezeu ai încăput, şi neştiind de nuntă pre
Dumnezeu l-ai născut, om văzut în două firi şi într-un
ipostas; deci roagă-l pre dânsul Cel Unul-Născut şi Întâi-
Născut, Carele te-a păzit Fecioară neprihănită şi după
naştere, să odihnească sufletul acestui credincios adormit în
lumină, în strălucire neîmpuţinată şi în fericire.
Antifonul al 7-lea, glasul al 7-lea:
R obia Sionului din înşelăciune o ai întors, şi pre mine,
Mântuitorule, mă viază, scoţându-mă din robia patimilor.
C ela ce seamănă în austru scârbe de post cu lacrimi,
acesta va secera mănunchi de bucurie, spre hrana vieţii
celei de-a pururea.
Mărire… şi acum… a Născătoarei:
S fântul Duh este izvorul vistieriilor celor dumnezeieşti,
din Carele este înţelepciunea, înţelegerea, frica; aceluia este
__________________________MOLITFELNIC____________________________
188
lauda, mărirea, cinstea şi puterea.
Stihiri, glasul al 7-lea

Prosomia: Toate dispreţuind...


M ort ai fost văzut pre Cruce, Unule Nemuritorule, şi în
mormânt, ca un muritor Te-ai pus, cela ce mântuieşti de
pierzare, de stricăciune şi de moarte pre oameni; dar, ca
Unul ce eşti adânc nedeşertat de îndurare şi izvor de
bunătate, odihneşte sufletul robului Tău acesta ce s-a mutat
de la noi.
C u podoaba Ta cea netrecătoare şi cu dulceaţa frumuseţii
Tale, învredniceşte, Bunule, ca cu nişte raze a se lumina
acesta mutat la Tine, în lumina cea nematerială a arătării
Tale celei luminoase, săltând cu Îngerii în jurul Tău,
Stăpâne, Împărate, al măririi şi Doamne.
C a cela ce ai necheltuită măreţie de daruri, ca o vistierie
neîmpuţinată de bogăţia bunătăţii, ca un Dumnezeu, aşează
pre acesta mutat la Tine în locaşul aleşilor Tăi, în locul
uşurării, în casa măririi Tale, întru desfătarea raiului şi în
cămara fecioarelor, ca un Îndurat.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
P linirea legii ai născut, pre Răscumpărătorul ce S-a arătat
cu trup; că celor de sub lege n-a fost mai înainte îndreptare,
ci Hristos acum, răstignindu-se pentru noi, ne-a îndreptat.
Deci, ca una ce ai îndrăznire de Maică, roagă, lăudată pre Fi-
ul tău Cel Îndurat, să odihnească sufletul acestui ce în
credinţă a adormit.
Antifonul al 8-lea, glasul al 8-lea:
D in Tinereţile mele vrăşmaşul mă ispiteşte şi cu desfătări
mă aprinde; iar eu nădăjduindu-mă spre Tine, Doamne, îl
biruiesc pre el.
C ei ce urăsc Sionul, să se facă mai înainte ca o iarbă
smulsă; că va tăia Hristos cerbicia lor cu tăiere de munci.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Prin Sfântul Duh viază toate, lumină din lumină,
Dumnezeu mare; că împreună cu Tatăl îl lăudăm pre Dânsul
şi cu Cuvântul.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
189
Stihuri, glasul al 8-lea

Prosomia: O prea mărită minune...


Î mpărăţeşte mi-ai subscris eliberarea, Stăpâne, cu
vopsele roşii încruntându-ţi degetele şi roşindu-le în sângele
Tău. Şi acum cu credinţă Te rugăm, cu cei întâi născuţi ai Tăi
numără, şi de bucuria drepţilor învredniceşte-l pre acesta ce
s-a mutat la Tine, Îndurate.
S finţitor ai fost ca un om Te-ai junghiat pre Tine şi jertfă
aducându-Te Tatălui, pre om din stricăciune l-ai scos. Deci
pre acesta mutat, ca un Iubitor de oameni, în latura celor vii
aşează-l, unde râurile desfătării se revarsă şi unde izvorăsc
izvoarele veşniciei.
Prin adâncul înţelepciunii Tale celei negrăite, pui termen
vieţii, moartea o prevezi şi la altă viaţă muţi pre om. Deci
pre cela ce l-ai luat, aşează-l la ape de repaus, întru
strălucirea luminilor Tale celor sfinte, unde este viersul
bucurii şi al laudei.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Ca ceea ce ai zămislit pre Cuvântul Cel fără început al lui
Dumnezeu, şi Dumnezeu, cu îndrăznirea ta cea de maică
roagă-l cu de-adinsul să aşeze pre robul tău, unde este
dănţuirea cea neîncetată a celor ce se veselesc şi te laudă
pre tine, unde sunt luminile cele veşnice şi dulcele viers al
celor ce sărbătoresc, Născătoare de Dumnezeu.
Apoi Diaconul: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm, şi
celelalte după obicei; iar după ecfonis: Condac glasul al 8-lea:

C u Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul robului Tău, unde


nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de
sfârşit.
Icos:
T u singur eşti nemuritor, Cela ce ai făcut şi ai plăsmuit
pre om; iar noi pământenii din pământ suntem zidiţi şi în
acelaşi pământ vom merge; precum ai poruncit Cela ce m-ai
plăsmuit şi mi-ai zis: că pământ eşti şi în pământ vei merge,
unde toţi pământenii mergem, făcând la mormânt cântare
de plângere: Aliluia.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
190
Şi iarăşi cântă: Cu Sfinţii odihneşte Hristoase, sufletul robului
Tău... Şi îndată Fericirile, glasul al 2-lea:

Î ntru Împărăţia Ta, când vei veni, pomeneşte-ne pre noi,


Doamne.
F ericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este Împărăţia
Cerurilor.
F ericiţi cei ce plâng că aceia se vor mângâia.
F ericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
F ericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aceia se vor
sătura.
F ericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
P omeneşte-ne şi pre noi, Îndurate, precum ai pomenit pre
tâlharul în Împărăţia Cerurilor.
F ericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pre
Dumnezeu.
T oţi cei ce se tem de Dumnezeu, acolo se vor veseli de
Dânsul în Împărăţia Cerurilor.
F ericiţi făcătorii de pace, că aceia fii lui Dumnezeu se vor
chema.
P re cela ce a servit Ţie, Hristoase întru pusnicie şi întru
ortodoxie pre pământ, măreşte-l, Mântuitorule, în ceruri.
F ericiţi cei ce gonesc pentru dreptate, că acelora este
Împărăţia Cerurilor.
P re aceasta ce în credinţă, nădejde şi dragoste a trăit
cuviincios lui Dumnezeu pre pământ, măreşte-l,
Mântuitorule, în ceruri.
F ericiţi veţi fi, când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor
zice tot cuvântul rău, împotriva voastră, minţind pentru
Mine.
O dihneşte pre robul Tău, Dumnezeule, cu Sfinţii, ca un
bun întru Împărăţia Cerurilor.
B ucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în
ceruri.
P re Cela ce a lăsat lumea şi cu cucernicie în viaţă cinstită
a vieţuit, măreşte-l, Mântuitorule, în ceruri.
Mărire…
_______________________________BOTEZUL_____________________________
191
N oi credincioşii mărturisind credinţa într-o unică
Începătorie dumnezeiască în trei feţe, să o mărim cu bună
cuviinţă.
Şi acum… a Născătoarei:
T oţi
te fericim, curată, că fără sămânţă ai născut cu trup
pre Dumnezeu, Împăratul Cerurilor.
Apoi prochimen, glasul al 6-lea:
Fericită este calea întru care mergi, frate, astăzi, că s-a gătit ţie
loc de odihnă.
stih: Întoarce-te, sufletul meu întru odihna ta, că Domnul bine a
făcut ţie.

Caută Apostolul şi Evanghelia la înmormântarea lumenilor,


vezi pagina 164-165. Şi după aceasta îndată Diaconul zice:
Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta. Şi celelalte
după obicei.
Rugăciunea de Preot cu glasul sonor: Dumnezeul duhurilor..., şi
după ecfonis se face sărutarea cuvenită şi se cântă aceste
prosomice, glasul al 2-lea, Prosomia: Când de pre lemn...

V eniţi fraţilor, să dăm mortului sărutarea cea mai de pre


urmă, mulţumind lui Dumnezeu; că acsta a părăsit rudenia
sa şi către mormânt se grăbeşte, ne mai grijindu-se de cele
deşarte şi de trupul cel mult pătimitor.
U nde sunt acum rudele şi prietenii? Că iată ne despărţim,
căruia să-i facă repaus, Domnului să ne rugăm.
C e despărţire este, o fraţilor! ce tânguire! ce plângere, în
ora de acum? Deci veniţi să sărutăm pre cela ce puţin mai
înainte a fost cu noi; că se dă gropii, cu piatră se acoperă,
întru întuneric se sălăşluieşte, cu morţii se îngroapă; de
toate rudele şi prietenii acum se desparte; căruia să-i facă
odihnă, Domnului să ne rugăm.
A cum toată pompa cea vicleană a deşertăciunii vieţii se
desface, pentru că sufletul lipsind din trup, lutul s-a negrit,
vasul s-a stricat, fără glasul, fără simţire, este mort
nemişcat; pre carele petrecându-l la mormânt, să ne rugăm
Domnului să-i dea repaus în veci.
C e este viaţa noastră? Floare, şi fum şi rouă de dimineaţă,
cu adevărat. Deci veniţi la groapă să vedem aievea: Unde
este frumuseţea trupului şi unde sunt tinereţile? Unde sunt
__________________________MOLITFELNIC____________________________
192
ochii şi figura trupului? Toate s-au veştejit ca iarba; toate s-
au stins. Veniţi să cădem la Hristos cu lacrimi.
T oate organele trupului acum netrebnice se văd; cele ce
puţin mai înainte erau mişcătoare, toate se văd acum
nelucrătoare, moarte, nesimţitoare. Că ochii au apus,
picioarele s-au legat, mâinile au încetat şi auzul cu dânsele,
limba în tăcere a amorţit, gropii se trădau! Cu adevărat
deşertăciune sunt toate cele omeneşti!
Mărire… Şi acum… a Născătoarei: glasul al 6-lea
M ântuieşte pre cei ce nădăjduiesc întru Tine, Maica
Soarelui celui neapus, Născătoare de Dumnezeu; cere cu
rugăciunile tale de la Cel preabun, rugămu-ne să odihnească
pre cela ce s-a mutat acum, unde repausează sufletele
drepţilor; arată-l moştenitor bunătăţilor dumnezeieşti în
curţile drepţilor, spre pomenire veşnică, ceea ce eşti cu totul
fără prihană.
Alte stihiri, glasul al 8-lea:
F ugind de marea cea pururea turburată a lumii, aleargă la
limanul Tău acesta ce întru credinţă s-a strămutat de aici;
pentru aceasta în liniştea şi în desfătarea Ta cea pururea vie
rânduindu-l cu Sfinţii, Hristoase, odihneşte sufletul robului
Tău.
Glasul al 4-lea:
A stăzi s-a plinit viersul cel pururea lăudat al
dumnezeiescului David, care zice: Omul ca iarba, zilele lui
ca floarea câmpului, aşa va înflori; că pre cela ce puţin mai
înainte l-am văzut viu şi vorbind, iată zace înainte mort,
nemişcat, fără suflare; a ieşit şi s-a dus din acestea de aici,
acolo unde este plata pentru fapte, acolo unde este bucuria
tuturor Sfinţilor; cu care repausează pre acesta adormit,
Dumnezeule, ca un Milostiv şi de oameni Iubitor.
Glasul al 8-lea:
A totţiitorule Doamne, odihneşte sufletul robului Tău în
corturile drepţilor, unde străluceşte lumina Ta tuturor celor
vrednici, Unule mult-Îndurate.
P ărăsit-am rudenia mea, lăsat-am celălalt trai al meu, şi la
Tine am alergat, Doamne, mântuieşte-mă.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
193
Şi acum… a Născătoarei:
P entru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu împacă
viaţa noastră, acelora ce strigăm Ţie: Dătătorule de viaţă,
Doamne, mărire Ţie.
Şi îndată după sărutare, zicem troparele acestea: Cu duhurile
drepţilor..., Întru odihna Ta Doamne…, Mărire…, Tu eşti Dumnezeu
Carele Te-ai pogorât la iad..., Şi acum…, Una curată şi prea
nevinovata Fecioară..,. apoi ectenia Miluieşte-ne pre noi
Dumnezeule, după mare mila Ta..., Încă ne rugăm pentru
odihna…, ş.c.l. Preotul: Dumnezeul duhurilor..., Ecfonis: Că Tu eşti
învierea viaţa şi repausul…, şi se face apolis. Apoi luând patul cu
trupul mergem la mormânt, cântând idiomelele, ce s-au pus la
înmormântarea Lumenilor, adică: Care desfătare lumească
rămâne…, şi celelalte toate; caută-le la pagina 162-163. Şi pune
trupul jos de trei ori, până ce venim la mormânt, când se şi face
ectenia şi rugăciunea; iar sosind la mormânt, se pune trupul în
mormânt.
Apoi Preotul luând ţărână cu lopata aruncă pre trup cruciş şi
zicând: Al Domnului este pământul şi plinirea lui; şi toarnă din
candelă, zicând troparele acestea:

C u semnul crucii Tale, Iubitorule de oameni, moartea s-a


omorât, iadul s-a prădat şi cei de mult morţi sculându-se
cântare au adus Ţie. Pentru care strigăm, Hristoase
Dumnezeule, pre cel mutat de la noi odihneşte-l unde este
locuirea tuturor celor ce se veselesc întru Tine; ca să
mărească Dumnezeirea Ta.
Şi aşa după datină astupă mormântul, zicând troparele, glasul
al 8-lea:

P ământe! deschizându-te, primeşte pre cel plăsmuit din


tine mai înainte, cu mâna lui Dumnezeu; că se întoarce
iarăşi la tine, născătorul lui; fiindcă Creatorul a luat, ce a
fost după chipul Său, primeşte şi tu ce este al tău.
P recum ai zis Doamne Martei: Eu sunt învierea, şi cu fapta
ai plinit cuvântul, chemând din iad pre Lazăr; aşa şi pre
robul Tău din iad îl scoate, Iubitorule de oameni.
F raţii mei duhovniceşti şi împreună nevoitori, nu mă
uitaţi pre mine, când vă rugaţi către Domnul; ci văzând
mormântul, aduceţi-vă aminte de dragostea mea şi rugaţi
pre Hristos ca să aşeze sufletul meu cu drepţii.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
194

Diaconul, ectenia: Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule, după mare


mila Ta…, şi celelalte. Preotul: Dumnezeul duhurilor..., După
ecfonis, Mărire…, Şi acum…, şi apolis, şi facem şi 12 metanii
pentru fratele nostru cel adormit, câţi ne aflăm la înmormântare,
zicând: Odihneşte, Doamne, sufletul robului Tău (N), şi aşa
mergem la chilii.

ÎNVĂŢĂTURĂ CUM SĂ SE ÎNMORMÂNTEZE ARHIEREII

Pre Arhiereul răposat, ca pre cela ce este cu totul Sfinţit, îl îm-


bracă cu haine curate ale schimei sale călugăreşti, şi mai întâi îl
spală numai cu apă cu buretele cruciş ca la Sf. Botez: la frunte, la
ochi, la buze, la piept, la mâni şi la genunchi; şi aşa încingându-l,
pre deasupra îl îmbracă cu veştmintele arhiereşti; apoi îi vâră
încălţăminte nouă în picioare, iar în mâni îi pun Sfânta
Evanghelie, ca unul ce a vieţuit după Evanghelie şi şi-a dat lui
Dumnezeu sufletul; iar trupul cel Sfinţit cu Sfinţire se dă
pământului. Se aduce apoi tămâie lui Dumnezeu spre arătarea
cucernicei şi ortodoxei lui credinţe, care este ca o mireasmă
curată şi plăcută. Deci ridicându-l îl duc cu făclii în Biserică spre
închipuirea luminii celei dumnezeieşti. În urmare, îi cântă
rânduiala înmormântării monahale.

RÂNDUIALA
înmormântării Preoţilor şi Diaconilor lumeni
De se va muta către Domnul vreunul din Preoţii lumeni, merg
trei Preoţi şi, luându-l de pre pat, îl pun jos pre o rogojină şi
deoarece nu se cade a fi scăldat, îl dezbracă preoţii şi-l şterg cu un
burete întins în untdelemn curat; iar unde nu vor avea untdelemn
şi burete, se udă o pânzătură în apă curată şi aşa îl şterg. Deci îl
îmbracă mai întâi în hainele ce a purtat şi apoi în toate veşmintele
preoţeşti, şi acoperindu-i faţa cu un aer mic, neSfinţit, pun
deasupra lui Sfânta Evanghelie. Şi aşa mergând Preoţii se îmbracă
cu veşmintele Sfinţite ale lor; iar Proestosul zice:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Sfinte Dumnezeule...,


_______________________________BOTEZUL_____________________________195
Preasfântă Treime..., Tatăl nostru…, Că a Ta este Împărăţia…, apoi
troparele: Cu duhurile drepţilor…, şi celelalte. În urmare,
pomeneşte Diaconul după obicei şi Preotul zice rugăciunea:
Dumnezeul duhurilor…, şi după ecfonis se face apolis.
Şi îndată ridicând trupul, îl duc în tinda s-au pridvorul Bisericii
şi pun peste dânsul Sfânta Evanghelie, precum s-a zis, şi
împrejurul lui patru sfeşnice, cruciş, cu făclii aprinse. Apoi încep a
cânta: Fericiţi cei fără prihană în cale…, cum s-a rânduit la
înmormântarea lumenilor; vezi pagina 145.
Iar după: Fericiţi cei fără prihană…, îndată: Binecuvântat eşti
Doamne…, şi troparele: Ceata Sfinţilor…, şi celelalte toate până în
capăt.
Apoi Diaconul zice ectenia ştiută; iar Preotul rugăciunea:
Dumnezeul duhurilor…, şi după ecfonis: troparul: Odihneşte
Mântuitorule... Mărire…, Şi acum…, Cela ce ai răsărit din
Fecioară…, caută-le tot la înmormântarea Lumenilor. Apoi îndată
se cântă Antifoanele, glasul al 6-lea:

S pre cer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte, miluieşte-mă,


ca să viez Ţie.
M iluieşte-ne pre noi urgisiţii, făcându-ne vase de bună
treabă Ţie, Cuvinte.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Sfântul Duh este pricina cea atotmântuitoare, de suflă
Acesta în cineva după vrednicie, curând îl ridică de la cele
pământeşti, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşează.
La Greci se află şi următoarele Antifoane. Antifon al 2-lea,
acelaşi glas:

D e nu era Domnul cu noi, nimeni dintre noi n-ar fi putut


suferi lupta vrăjmaşului; că cei ce înving de aici se înalţă.
Î n dinţii lor să nu se prindă sufletul meu, ca o pasăre,
Cuvinte; vai mie, cum voi scăpa de vrăjmaşi, fiind iubitor de
păcate.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
P rinSfântul Duh este îndumnezeirea tuturor, bunăvoirea,
înţelegerea, pacea şi binecuvântarea; că este lucrător
întocmai cu Tatăl şi cu Cuvântul.
Antifon al 3-lea:
__________________________MOLITFELNIC____________________________
196
C ei ce se nădăjduiesc întru Domnul sunt înfricoşaţi
vrăjmaşilor şi tuturor minunaţi; că sus privesc.
L a nelegiuiri mâinile sale ceata drepţilor nu-şi întinde,
Mântuitorule, avându-te pre Tine întrajutor.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
S fântului Duh se cuvine stăpânirea peste toate, Căruia se
închină oştile cele de sus, cu toată suflarea celor de jos.
După aceea Diaconul: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor.
Diaconul: înţelepciune. Cititorul:

Prochimen, glasul al 6-lea:


Fericită este calea în care mergi astăzi, suflete, că s-a gătit ţie
loc de repaus.
stih: Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul bine a
făcut ţie.

Diaconul: să luăm aminte

Citire din Epistola I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol


Pavel: 4;13-17
F raţilor, nu voiesc să nu ştiţi voi despre cei ce au adormit,
ca să nu vă întristaţi ca şi ceilalţi ce n-au nădejde. Că de
credem că Iisus a murit şi a înviat, aşa şi Dumnezeu pre cei
adormiţi în Iisus aduce-i-va împreună cu Dânsul. Că aceasta
grăim vouă cu cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi
rămaşi la venirea Domnului, nu vom întrece pre cei
adormiţi; că Însuşi Domnul întru poruncă, prin glasul
arhanghelului şi prin trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî
din cer şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi; după aceea
noi cei vii, care vom fi rămaşi; împreună cu dânşii ne vom
răpi în nori, spre întâmpinarea Domnului în aer; şi aşa
pururea cu Domnul vom fi.
Preotul: Pace ţie; Cititorul: Şi duhului tău. Aliluia, glasul la 8-lea
Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit Doamne. Diaconul,
înţelepciune, drepţi…, Preotul:

Citire din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 5;24-30


Z is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Amin,
Amin grăiesc vouă, că acela ce aude cuvintele Mele şi crede
celui ce M-a trimis pre Mine are viaţă veşnică, şi la judecată
_______________________________BOTEZUL_____________________________
197
nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă. Amin, Amin zic
vouă: că vine ora şi acum este, când morţii vor auzi glasul
Fiului lui Dumnezeu, şi care vor auzi vor învia. Că precum
Tatăl are viaţă întru sine, aşa a dat şi Fiului să aibă viaţă
întru sine. Şi Stăpânire i-a dat Lui şi judecată să facă. Pentru
că este Fiu al Omului nu vă miraţi de aceasta: că vine ora, în
care toţi cei din mormânturi vor auzi glasul Lui; şi vor ieşi
cei ce au făcut cele bune întru învierea vieţii, iar cei ce au
făcut cele rele întru învierea judecăţii. Nu pot Eu să fac de la
Mine nimic; precum aud, judec şi judecata Mea este dreaptă;
că nu caut voia Mea, ci voia Părintelui care M-a trimis.
Corul: Mărire Ţie Doamne...
Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul citeşte rugăciunea aceasta cu glasul sonor:


S tăpâne Doamne Dumnezeul nostru Cela ce singur ai
nemurire şi locuieşti în lumina cea neapropiată, Cela ce
omori şi faci viu, Carele duci în iad şi scoţi; Tu cu
înţelepciune ai plăsmuit pre om şi iarăşi în pământ îl întorci,
cerându-i datoria sufletească. Pre Tine Te rugăm: primeşte
sufletul servului Tău şi-l repausează în sânurile lui Avraam,
Isaac şi Iacov, şi-i dă lui cununa dreptăţii Tale, partea celor
mântuiţi, spre mărirea aleşilor Tăi; ca, pentru câte s-a
ostenit în lumea aceasta pentru numele Tău, să ia multă
răsplată în locaşurile Sfinţilor Tăi.
C u harul, cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia-
Născut Fiului Tău, cu Carele binecuvântat eşti, cu
Preasfântul, bunul şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Catismala, glasul al 2-lea:

A stăzimă despart de neamul meu şi alerg la Tine, Unule


fără de păcate; în corturile drepţilor cu aleşii Tăi mă
odihneşte.
Apoi zicem Psalmul 22. Antifonul I-iu:

D omnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi; la loc cu


verdeaţă, acolo m-a aşezat. Aliluia, Aliluia, Aliluia.
L a apă de repaus m-a nutrit; sufletul meu l-a întors.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
198
Aliluia, (de trei ori).
P ovăţuitu-m-a pre cărările dreptăţii pentru numele Său.
Aliluia, (de trei ori).
C ă de voi şi umbla prin mijlocul umbrii morţii, nu mă voi
teme de rele, că Tu cu mine eşti. Toiagul Tău şi varga Ta,
acestea m-au mângâiat. Aliluia, (de trei ori).
G ătit-ai înaintea mea masă, în faţa celor ce mă necăjesc.
Uns-ai cu untdelemn capul meu, şi paharul meu este plin.
Aliluia, (de trei ori).
Ş i mila Ta mă va urmări în toate zilele vieţii mele; şi voi
locui eu în casa Domnului întru lungime de zile. Aliluia (de
trei ori).
Mărire… Aliluia, (de trei ori); Şi acum… Aliluia (de trei ori)

Apoi Troparele acestea, glasul al 2-lea:

F iind-că
toţi mergem la acelaşi locaş şi sub aceiaşi piatră
vom apune şi înşine peste puţin vom fi pulbere, să cerem
celui mutat repaus de la Hristos; că viaţa noastră aşa este,
fraţilor, jucărie pre acest pământ: nefiind ne naştem şi fiind
născuţi ne strămutăm; vis suntem nestătător, suflare
neoprită, zburare de pasăre trecătoare, corabie ce nu lasă
urmă pre mare. Pentru aceasta Împăratului Celui nemuritor
să strigăm: Doamne, de fericirea Ta cea nemărginită
învredniceşte-l pre aceasta.
Apoi Prochimen, glasul al 8-lea
Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
stih: Ţie se cuvine cântare Dumnezeule, în Sion.

Citire din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel: 5;12-


21
F raţilor, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi
prin păcat moartea, aşa şi în toţi oamenii a trecut moartea,
pentru că; toţi au păcătuit. Căci până la Lege păcatul era în
lume, dar păcatul nu se socoteşte nefiind lege. Dar a domnit
moartea de la Adam până la Moisi şi peste cei ce nu
păcătuiseră după asemănarea călcării lui Adam, carele este
tip a Celui viitor. Însă nu precum abaterea, aşa şi harul; căci
dacă au murit cei mulţi prin greşeala unuia, cu mult mai
vârtos harul lui Dumnezeu şi darul, prin harul unui singur
_______________________________BOTEZUL_____________________________
199
om Iisus Hristos, a prisosit la mulţi. Şi darul nu este ca
păcătuirea unuia; că judecata pentru unul era spre osândire,
iar harul pentru multe greşale spre îndreptare. Căci dacă,
pentru greşeala unuia, moartea a domnit prin unul, cu mult
mai vârtos cei ce iau prisosinţa harului şi a darului dreptăţii
vor domni în viaţă prin Unul Iisus Hristos. Deci precum prin
greşeala unuia, în toţi oamenii a pătruns osândirea, aşa şi
prin dreptatea Unuia în toţi oamenii a venit îndreptarea
vieţii. Că precum prin neascultarea unui om, ajunseră mulţi
a fi păcătoşi, aşa şi prin ascultarea Unuia, se vor face mulţi
drepţi. Iar legea s-a înfiinţat, ca să se înmulţească greşeala;
unde însă s-a înmulţit păcatul, acolo a prisosit harul; ca
precum păcatul a domnit spre moarte, aşa şi harul să
domnească prin dreptate spre viaţa veşnică, prin Iisus
Hristos Domnul nostru.
Aliluia, glasul al 6-lea:
Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit Doamne.
stih: Şi pomenirea lui din neam în neam.

Evanghelia de la Ioan: 5;17-24


Z is-aDomnul către iudeii ce venise la dânsul: Tatăl meu
până acum lucrează şi eu lucrez. Deci pentru aceasta căutau
iudeii mai vârtos să-L omoare pre El, că nu numai dezlega
sâmbăta, ci încă zicea că Dumnezeu este Tată al Său,
făcându-Se pre Sine deopotrivă cu Dumnezeu. Deci Iisus a
răspuns şi a zis lor: Amin, Amin zic vouă, nu poate Fiul face
de la Sine nimic, de nu va vedea pre Tatăl Său făcând; că
cele ce ar face Acela, le face de asemenea şi Fiul. Că Tatăl
iubeşte pre Fiul şi arată Lui toate câte Însuşi face, şi va arăta
Lui lucruri mai mari decât acestea, ca voi să vă miraţi. Căci,
precum Tatăl scoală pre morţi şi-i înviază, aşa şi Fiul pre
care voieşte îi înviază. Că Tatăl nu judecă pre nimeni, ci
toată judecata o a dat Fiului. Ca toţi să cinstească pre Fiul,
cum cinstesc pre Tatăl. Cine nu cinsteşte pre Fiul nu
cinsteşte pre Tatăl, Carele la trimis. Amin, Amin zic vouă:
cela ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cela ce M-a trimis,
are viaţă veşnică, şi la judecată nu va veni, ci a trecut din
moarte la viaţă.
Diaconul: Domnului să ne rugăm

Iar Preotul rugăciunea aceasta:


__________________________MOLITFELNIC____________________________
200
M ulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, că viaţa se
cuvine numai Ţie, Nemuritorule, şi mărirea Ta este
necuprinsă, iubirea de oameni nespusă, Împărăţia
nesfârşită şi părtinire la Tine nu este. Căci tuturor oamenilor
ai pus termen comun vieţii, când se plineşte viaţa. Pentru
aceasta Te rugăm, Doamne, fă repaus servului Tău (N), ce a
fost împreună liturghisitor cu noi şi a răposat cu nădejde în
învierea vieţii celei veşnice, în sânurile lui Avraam, Isaac şi
Iacov; şi precum l-ai făcut pre dânsul liturghisitor în Biserică
pre pământ, aşa arată-l şi în altarul Tău cel ceresc, Doamne;
fiindcă l-ai înfrumuseţat între oameni cu vrednicie
duhovnicească, primeşte-l neosândit în mărirea îngerilor;
Însuţi ai mărit viaţa lui pre pământ, Însuţi şi ieşirea lui din
viaţa aceasta primeşte-o în cămara Sfinţilor Tăi drepţi şi
numără sufletul lui cu toţi cei ce din veac bine au plăcut Ţie.
C ă tu eşti învierea, viaţa şi repausul adormitului servului
Tău (N), Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,
împreună şi Părintelui Tău celui fără început, şi
Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Antifonul al 2-lea, Psalmul 23
Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi
cei ce locuiesc într-însa. Aliluia, (de trei ori).
A cesta pre mări l-a întemeiat pre el, şi pre râuri l-a gătit
pre el. Aliluia, (de trei ori).
C ine se va sui în muntele Domnului? Sau cine va sta în
locul cel Sfânt al Lui? Aliluia, (de trei ori).
C el nevinovat cu mâinile şi curat la inimă, carele nu şi-a
luat în deşert sufletul său şi nu s-a jurat cu viclenire
vecinului său. Aliluia (de trei ori).
A cesta va lua binecuvântarea de la Domnul şi dreptate de
la Dumnezeu Mântuitorul său. Aliluia, (de trei ori).
A cesta este neamul celor ce caută pre Domnul, al celor ce
caută faţa Dumnezeului lui Iacov. Aliluia, (de trei ori).
R idicaţi, boieri, porţile voastre şi vă ridicaţi porţi veşnice
şi va intra Împăratul măririi. Aliluia, (de trei ori).
C ine este Acela Împăratul măririi? Domnul cel tare şi
puternic, Domnul cel tare în război. Aliluia, (de trei ori).
_______________________________BOTEZUL_____________________________
201
R idicaţi, boieri, porţile voastre şi vă ridicaţi porţi veşnice,
şi va intra Împăratul măririi. Aliluia, (de trei ori).
C ine este acesta Împăratul măririi? Domnul cel tare şi
puternic, Domnul puterilor; aceasta este Împăratul măririi.
Aliluia, (de trei ori).
Mărire… Aliluia, (de trei ori); Şi acum… Aliluia (de trei ori) După
acestea, Troparul, glasul al 2-lea:

În credinţă şi nădejde, în dragoste şi blândeţe, în curăţie


şi în vrednicie preoţească cu cucernicie te-ai deosebit,
pururi pomenite. Pentru aceasta, preaveşnicul Dumnezeu
căruia ai servit, Însuşi va aşeza sufletul tău în loc luminos şi
vesel unde drepţii repausează, şi vei câştiga de la Hristos la
judecată iertare şi mare milă.
După aceea, catismala glasul al 5-lea

C unoşti Dumnezeule al nostru, că în păcate suntem


născuţi; pentru care Te rugăm, pre acesta mutat de la noi
repausează-l, trecându-i ca un Bun păcatele, care ca un
muritor în viaţă a făcut, pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.
Apoi Diaconul: Să luăm aminte.
Prochimen glasul al 6-lea:
Fericit pe care l-ai ales şi l-ai primit Doamne.
stih: Şi pomenirea lui din neam în neam.

Citire din Epistola 1-a către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel:


15;1-11
F raţilor arăt vouă Evanghelia ce am vestit vouă, care aţi şi
primit-o, în care şi staţi; prin care vă mântuiţi, de o ţineţi în
ce chip am vestit-o vouă, afară numai de nu aţi crezut în
deşert. Căci am predat vouă mai întâi ceea ce am primit, că
Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; şi că
S-a înmormântat şi S-a sculat a treia zi după Scripturi; şi că
S-a arătat lui Petru, apoi celor doisprezece; după aceia S-a
arătat la mai mult de cinci sute de fraţi deodată, din care cei
mai mulţi trăiesc până acum, iar unii au şi adormit. După
aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor Apostolilor; iar mai în
urmă de toţi, ca unui născut fără de vreme, S-a arătat şi mie.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
202
Căci eu sunt mai micul Apostolilor, carele nu sunt vrednic a
mă chema Apostol, pentru că am asuprit Biserica lui
Dumnezeu. Iar cu harul lui Dumnezeu sunt ce sunt; şi harul
lui cel din mine n-a fost în deşert, ci mai mult de cât toţi
aceia m-am ostenit; însă nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care
este cu mine. Deci ori eu, ori aceia aşa predicăm şi aşa aţi
crezut.
Aliluia, glasul al 6-lea:
Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
stih: Şi pomenirea lui din neam în neam.

Evanghelia de la Ioan: 6;35-39


Z is-a Domnul către iudeii ce crezuse Lui: Eu sunt pâinea
vieţii; cela ce vine la Mine nu va flămânzi şi cela ce crede în
Mine nu va înseta vreodată. Dar am zis vouă, că M-aţi şi văzut
şi nu credeţi. Tot ce-mi dă Mie Tatăl la Mine va veni, şi pre
cela ce vine la Mine nu-l voi scoate afară. Că M-am pogorât
din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia celui ce M-a trimis pre
Mine. Şi aceasta este voia Tatălui ce M-a trimis, ca tot ce Mi-a
dat Mie să nu pierd din acestea, ci să înviez în ziua cea de
apoi.
Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul citeşte rugăciunea aceasta:


D oamne al puterilor, Cela ce eşti întristaţilor bucurie
celor ce plâng mângâiere şi tuturor celor mici la suflet
sprijinire, mângâind cu îndurarea Ta pre cei cuprinşi de
durere pentru cel răposat, vindecă acum toată durerea ce
pătrunde inima lor, şi fă odihnă adormitului servului Tău (N),
întru nădejdea învierii vieţii celei veşnice, în sânurile lui
Avraam. Că Tu eşti învierea, viaţa şi repausul servului Tău
(N) Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,
împreună şi Părintelui Tău celui fără început, şi
Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Antifon al 3-lea, Psalmul 83

C ât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne al puterilor;


doreşte şi se topeşte sufletul meu în curţile Domnului.
Aliluia, (de trei ori).
_______________________________BOTEZUL_____________________________
203
I nima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeu cel
viu. Aliluia, (de trei ori).
C ă pasărea şi-a aflat eişi casă şi turtureaua cuib sieşi,
unde va pune puii săi. Altarele Tale, Doamne al puterilor,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu. Aliluia, (de trei ori).
F ericiţi care locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor te vor
lăuda. Aliluia, (de trei ori).
F ericit este omul, căruia ajutorul lui este de la Tine;
suişuri în inima sa şi-a pus, în valea plângerii, în locul ce şi-a
ales. Aliluia, (de trei ori).
C ă binecuvântări va da legiuitorul; merge-vor din putere
în putere, arătase-va Dumnezeul Dumnezeilor în Sion. Aliluia
(de trei ori).
D umnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea, ia în urechi,
Dumnezeul lui Iacov. Aliluia, (de trei ori).
S cutitorule al nostru, vezi Dumnezeule, şi caută la faţa
unsului Tău. Aliluia, (de trei ori).
C ă mai bună este o zi în curţile Tale de cât mii. Aliluia, (de
trei ori).
A les-am a fi lepădat în casa Dumnezeului meu, de cât a
locui în locaşurile păcătoşilor. Aliluia, (de trei ori).
C ă mila şi adevărul iubeşte Domnul, Dumnezeu har şi
mărire va da. Aliluia, (de trei ori).
D omnul nu va lipsi de bunătăţi pre cei ce umblă întru
nerăutate. Aliluia, (de trei ori).
D oamne Dumnezeul puterilor, fericit este omul, care
nădăjduieşte în Tine. Aliluia, (de trei ori).
Mărire…, Aliluia, (de trei ori); Şi acum…, Aliluia, (de trei ori);
După acestea, troparele glasul al 2-lea:

F raţii mei iubiţi, nu mă uitaţi pre mine când lăudaţi pre


Domnul, ci vă aduceţi aminte de dorul şi dragostea mea;
aduceţi-vă aminte şi de frăţie şi rugaţi pre Dumnezeu, ca
Domnul să mă repauseze cu drepţii. Fără veste a venit
asupra mea moartea şi m-a despărţit astăzi de ai mei; ci,
Hristoase, mutându-mă în locuri răcoroase mă odihneşte.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
204
Apoi: Miluieşte-ne pre noi Doamne miluieşte-ne pre noi...
Mărire…, Doamne miluieşte-ne pre noi..., Şi acum…, Uşa
milostivirii...

Prochimen, glasul al 6-lea:


Sufletul lui în bunătăţi se va sălăşlui...
stih: Către Tine, Doamne, voi striga Dumnezeul meu...

Citire din Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel:


15;20-28
F raţilor, Hristos s-a sculat din morţi; începătură celor
adormiţi S-a făcut. Căci, deoarece prin om a venit moartea,
prin om şi învierea morţilor. Că, precum în Adam toţi mor,
aşa şi în Hristos toţi vor învia. Fiecare în a sa rânduială,
începătură Hristos; apoi cei ai lui Hristos, la venirea Sa. Pre
urmă sfârşitul; când va da Împărăţia lui Dumnezeu şi
Tatălui; când va desfiinţa toată domnia, toată stăpânirea şi
puterea. Căci Lui se cade a împărăţi, până ce va pune pre
toţi vrăşmaşii sub picioarele sale. Vrăjmaşul cel din urmă,
moartea, se va surpa, că toate le-a supus sub picioarele Lui.
Iar când zice că toate sunt supuse Lui, vederat este că afară
de Cela ce a supus Lui toate. Iar când se vor supune Lui
toate, atunci şi Însuşi Fiul se va supune celui ce a supus Lui
toate, că să fie Dumnezeu toate întru toate.
Aliluia, glasul al 6-lea:
Fericit bărbatul, carele se teme de Domnul…
stih: Puternică va fi pre pământ seminţia lui.

Evanghelia de la Ioan: 6;40-44


Z is-a Domnul către iudeii care venise la Dânsul: Aceasta
este voia Celui ce M-a trimis pre Mine, ca tot cine vede pre
Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, şi Eu voi învia pre el
în ziua cea de apoi. Deci cârteau iudeii despre El, ca a zis: Eu
sunt pâinea ce s-a pogorât din cer, şi ziceau: Au nu Acesta
este Iisus Fiul lui Iosif a cărui noi ştim pre tatăl Său şi pre
mama Sa? Cum deci zice aceasta: că din cer M-am pogorât?
Răspuns-a Iisus şi a zis lor: Nu cârtiţi între voi. Nimeni nu
poate veni la Mine, de nu-l va atrage pre dânsul Tatăl, Carele
M-a trimis pre Mine, şi Eu voi învia pre el în ziua cea de apoi.
După acea Fericirile, glasul al 2-lea:
_______________________________BOTEZUL_____________________________
205
Î ntru Împărăţia Ta când vei veni, pomeneşte-ne pre noi,
Doamne.
F ericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este Împărăţia
Cerurilor.
F ericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
F ericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
F ericiţi cei flămânzi şi setoşi de dreptate, că aceia se vor
sătura.
F ericiţi cei milostivi că aceia se vor milui.
De demult Adam gustând din mâncarea cea din pom, din
rai a fost izgonit; iar tâlharul, cel spânzurat pre cruce,
Dumnezeu pre Tine mărturisindu-Te în rai s-a sălăşluit; şi
noi cei mântuiţi, prin patima Ta, Stăpâne, urmând tâlharului
cu credinţă strigăm: Pomeneşte-ne şi pre noi, când vei veni
întru Împărăţia Ta.
F ericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pre
Dumnezeu.
Ţ ărână luând din pământ m-ai plăsmuit, trupul meu
formându-l cu voirea cea dumnezeiască, iar sufletul, cu
suflarea cea purtătoare de viaţă suflând, l-ai pus înlăuntrul
meu prin porunca cea Sfântă; dar stricăciunii păcatului meu
supunându-mă, m-ai rechemat, pentru mila Ta cea mare,
Iubitorule de oameni; ci odihneşte, Dumnezeule, cu Sfinţii
Tăi pre cela ce l-ai luat.
F ericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor
chema.
C ând se desparte sufletul de trup, este taină înfricoşată şi
de cutremur tuturor; că sufletul se duce tânguindu-se, iar
trupul se acoperă, dat fiind pământului. Pentru aceasta şi
noi cunoscând ieşirea sufletului, să alergăm la Mântuitorul,
cu lacrimi strigând: Pomeneşte-ne şi pre noi când vei veni
întru Împărăţia Ta.
F ericiţi cei ce se gonesc pentru dreptate, că acelora este
Împărăţia cerurilor.
P entru ce mă tânguiţi cu greu, o oamenilor? Pentru ce vă
turburaţi în deşert? grăieşte răposatul către toţi, moartea
este odihna tuturor; precum auzim glasul lui Iov, Carele zice:
Moartea este omului repaus; ci odihneşte, Dumnezeule, cu
__________________________MOLITFELNIC____________________________
206
Sfinţii Tăi pre aceasta ce l-ai luat.
F ericiţi veţi fi, când vă vor ocări şi vă vor prigoni şi vor
zice tot cuvântul rău, împotriva voastră minţind pentru
mine.
Î ntru tot înţeleptul Pavel a presupus chiar mutarea sa,
învăţând pre toţi, că morţii se vor scula nestricaţi şi noi ne
vom schimba cu porunca lui Dumnezeu. Pentru aceasta şi
trâmbiţa aceea înfricoşat va răsuna, ca să scoale ca dintr-un
somn pre cei adormiţi din veac; ci odihneşte, Dumnezeule,
cu Sfinţi Tăi pre cela ce l-ai luat.
B ucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră este multă la
ceruri.
R ăposatul şi mortul ce în mormânt zace cu bună
cucernicie strigă tuturor: Veniţi la mine, pământenilor, şi
vedeţi frumuseţea trupului toată înnegrită; deci de la
aceasta cunoscând, fraţilor, sfârşitul, să alergăm la
Mântuitorul cu lacrimi strigând: Odihneşte, Dumnezeule, cu
Sfinţii Tăi pre acesta ce l-ai luat.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
M ai presus de fire, în pântecele tău, Stăpână, fără
sămânţă ai zămislit pre Dumnezeul cel preaveşnic şi cu trup
l-ai născut, Dumnezeu şi om, neschimbat, fără amestecare.
Pentru aceasta şi noi pururea cunoscându-te, de Dumnezeu
Născătoare, lui Dumnezeu, Celui ce din Tine s-a născut, cu
credinţă să strigăm: Adu-ţi aminte şi de noi, Hristoase, întru
Împărăţia Ta.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne...
stih: Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui…

Citire din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel:


14;6-9
F raţilor,cela ce cunoaşte ziua, Domnului o cunoaşte, şi
cela ce nu cunoaşte ziua, Domnului nu o cunoaşte; şi cela ce
mănâncă Domnului mănâncă, că lui Dumnezeu mulţumeşte;
şi cela ce nu mănâncă, Domnului nu mănâncă, şi
mulţumeşte lui Dumnezeu. Căci nimeni nu viază sieşi şi
nimeni nu moare sieşi. Că de viem, Domnului viem; şi de
murim, Domnului murim. Deci, sau de viem, sau de murim,
_______________________________BOTEZUL_____________________________
207
ai Domnului suntem. Că spre aceasta Hristos a murit, s-a
sculat şi a înviat, ca să stăpânească şi peste cei vii şi peste
cei morţi.
Aliluia, glasul al 6-lea
Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.

Evanghelia de la Ioan: 6;48-54


Z is-a Domnul către iudeii ce crezuse Lui: Eu sunt pâinea
vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în deşert şi au murit.
Aceasta este pâinea ce se pogoară din cer, ca cine va mânca
dintr-însa să nu moară. Eu sunt pâinea cea vie, ce s-a
pogorât din cer; oricine va mânca din pâinea aceasta va via
în veac; iar pâinea, care Eu voi da, trupul Meu este, pre care
Eu îl voi da pentru viaţa lumii. Deci se certau între sine
iudeii zicând; Cum poate Acesta să-şi dea nouă trupul său
spre mâncare? Deci zis-a lor Iisus: Amin, Amin zic vouă, de
nu veţi mânca trupul Fiului Omenesc şi de nu veţi bea
sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi. Cela ce mănâncă
trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţă veşnică şi Eu îl voi
învia pre el în ziua cea de apoi.
După aceia Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule... vezi pag.
78.

Canonul
Cântarea I glasul al 6-lea
Irmos: Cela ce cu valul mării a acoperit de demult...

stih: Odihneşte, Doamne, sufletul adormitului servului Tău.


L a Tine, binefăcătorul şi Stăpânul tuturor, Hristoase,
cădem cu lacrimi fierbinţi, intonând cu plângere această
cântare deasupra mormântului: Pre credinciosul servul Tău
odihneşte-l, ca un Îndurat.
Î nvredniceşte, Cuvinte, stării celei sfinte de-a dreapta Ta,
împreună cu aleşii Tăi, pre acesta ce a murit întru nădejdea
învierii, Iubitorule de oameni, cu dinadinsul ne rugăm cu
glas de laudă.
Î ntru mărită Împărăţia Ta cea cerească, pre alesul Tău, ce
de pre pământ l-ai mutat, învredniceşte-l de strălucită
bucurie, Iubitorule de oameni, trecându-i toate greşalele
sufletului, ca un Îndurat.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
208
Mărire…
V ai mie! că mărirea lumească este ca iarba; când a înflorit
îndată s-a şi uscat. Unde este în mormânt vrednicia? Unde
este acolo chipul sau frumuseţea? Pentru aceasta iartă,
Doamne, pre servul Tău, ca un Îndurat.
Şi acum… a Născătoarei:
D upă datorie toţi cu dor te cântăm pre tine, Fecioară
preacurată, Marie Maica lui Dumnezeu, că ochiul rugăciunii
tale este pururea neadormit; scapă-ne pre noi acum de
păcate şi de judecata morţii.
Cântarea a 3-a

Irmos. Nu este Sfânt ca Tine, Doamne Dumnezeul meu...


N u este om pre pământ, carele n-a păcătuit, Cuvinte;
pentru aceasta primeşte rugăciunea de la noi umiliţii şi lasă,
iartă, Mântuitorule, servului Tău toate păcatele.
Ş i cine este iubitor de oameni ca Tine, Doamne Îndurate?
Carele ierţi păcatele cu putere multă şi celor vii şi celor
morţi; pentru aceasta mântuieşte pre servul Tău.
Mărire…
C hemării celei de sus, Mântuitorule, arată-l moştenitor
pre acesta ce cu credinţă s-a mutat, primind rugăciunea
lacrimilor lui celor din urmă, Unule fără de păcat.
Şi acum… a Născătoarei:
S tăpâna noastră cea adevărată, întru tot Sfântă Fecioară,
nu înceta rugând pre Dumnezeu, pre Carele l-ai născut, ca
pre acesta mutat în credinţă să-l învrednicească împărăţiei
Sale.
Catismala, glasul al 6-lea:
C u adevărat deşertăciune sunt toate, şi viaţa aceasta este
umbră şi vis; că în deşert se turbură tot pământeanul, cum
zice Scriptura; când dobândim lumea, atunci ne sălăşluim în
mormânt, unde împreună sunt împărăţii şi săracii. Pentru
aceasta, Hristoase, pre servul Tău acesta odihneşte-l în lo-
caşul celor vii şi în corturile drepţilor.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
_______________________________BOTEZUL_____________________________
209
P reasfântă Născătoare de Dumnezeu, în timpul vieţii mele
nu mă părăsi pre, mine; ajutorului omenesc nu mă
încredinţa, ci singură mă apără şi mă miluieşte.
Cântarea a 4-a

Irmos: Pogorârea Ta cea dumnezeiască pre cruce...


N esuferita judecată a zilei aceea cu înfricoşate
ameninţări aşteaptă pre cei ce s-au mutat; pentru aceasta,
cu stăruinţă să cerem, prin credinţă, de la Hristos învierea.
C a pre unul ce prin pocăinţă, a aprins făclie luminoasă
Ţie, Hristoase mai înainte de moarte, învredniceşte pre
servul Tău, Stăpâne, Îndurate Mântuitorule, cămării Tale
celei luminoase.
Mărire…
C ând vei descoperi toate cele ascunse şi vei vedea
Hristoase, păcatele noastre, atunci pre acesta ce L-ai luat,
Doamne, miluieşte-l, Bunule, aducându-Ţi aminte de
mărturia lui.
Şi acum… a Născătoarei:
N u uita pre cei ce cu plângere strigă cu stăruinţă, Sfântă
de Dumnezeu Născătoare; roagă-te să afle repaus, ceea ce
eşti bună, credinciosul tău serv, ce s-a mutat.
Cântarea a 5-a

Irmos: Dumnezeieştii Tale arătări Hristoase...


În ceata aleşilor, în desfătarea raiului, Îndurate, pre
acesta mutat de la noi în credinţă, aşează-l; că Tu,
Mântuitorul nostru, ai pus dumnezeiască pocăinţă tuturor
oamenilor ce greşesc; deci, ca un Stăpân, şi pre aceasta
învredniceşte-l împărăţiei Tale.
C u putere, ca un Dumnezeu, împărăţeşte miluieşte
făptura Ta, căreia Te-ai supus după legea omenească,
Doamne, Unule Iubitorule de oameni. Pentru aceasta, lasă,
iartă, Mântuitorule, păcatele acestuia ce în credinţă s-a
mutat, şi-l învredniceşte împărăţiei Tale.
Mărire…
N imeni nu va scăpa acolo de tribunalul cel înfricoşat al
__________________________MOLITFELNIC____________________________
210
judecăţii Tale: împăraţii, stăpânitorii, toţi împreună cu robii
vor sta înainte, şi înfricoşatul glas al Judecătorului va chema
pre popoarele cele păcătoase la judecata gheenei; de care,
Hristoase, scapă pre servul Tău.
Şi acum… a Născătoarei:
D in tine S-a născut mai pre sus de fire Răscumpărătorul
firii omeneşti; pre Carele, Fecioară nenuntită, roagă-L cu
deadinsul să scoată pre toţi din muncă, din chinuri şi de la
înfricoşatele pedepse ale iadului, şi să mântuiască pre
acesta ce acum în credinţă s-a mutat de la noi.
Cântarea a 6-a

Irmos: Adâncul cel de desubt al păcatelor...


M oartea şi mormântul ne aşteptă pre toţi, şi judecata care
vădeşte toate faptele; de care mântuieşte, Iubitorule de
oameni, pre servul Tău acesta ce acum l-ai mutat.
D eschide, Mântuitorul meu, uşa milei Tale acestuia ce s-a
mutat, rugămu-ne Ţie, Hristoase, ca să dănţuiască în mărire,
împărtăşindu-se de veselia stăpânirii Tale.
Mărire…
C urăţă de greşale cu mila Ta pre servul Tău, Mântuitorule,
pre care acum întru credinţă l-ai mutat; că nimeni nu se
îndreptează din faptele omeneşti, Iubitorule de oameni.
Şi acum… a Născătoarei:
O morârea morţii şi nimicirea blestemului fiind Făcătorul,
Carele din tine s-a născut cu trup, Născătoare de Dumnezeu,
pre toţi cei morţi Îi mântuieşte, ca un Bun şi de oameni
Iubitor.
Diaconul: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm… şi
celelalte, şi rugăciunea: Dumnezeul duhurilor...

Apoi Condacul, glasul al 8-lea:


Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului
servului Tău, unde nu este durere nici întristare, nici suspin,
ci viaţă fără de sfârşit.
Icos:
_______________________________BOTEZUL_____________________________
211
Tu singur eşti nemuritor, Cela ce ai făcut şi ai plăsmuit
pre om; iar pământenii din pământ suntem plăsmuiţi şi în
acelaşi pământ vom merge, precum ai poruncit, Cela ce m-ai
plăsmuit, şi ai zis: Că pământ eşti şi în pământ vei merge
unde toţi pământenii mergem, făcând la mormânt cântare
de plângere: Aliluia.
D in inimă vă rog, ascultaţi-mă; că numai cu voi acestea le
vorbesc, că pentru voi am făcut plângerea aceasta, şi poate
să aibă ceva de folos. Iar când veţi cânta acestea, aduceţi-vă
aminte de mine, cunoscutul vostru de altă dată; că de multe
ori am intrat şi împreună am cântat în casa Domnului:
Aliluia.
S culându-vă toţi adunaţi-vă şi şezând ascultaţi cuvântul;
înfricoşat este judeţul, fraţilor, la care toţi vom sta înainte:
acolo nu este rob, sau liber nu este acolo mare, nici mic, ci
toţi goi înainte vom sta. Pentru aceasta bine este să cântăm
neîncetat cântare: Aliluia.
T oţi ne umplem de lacrimi, când vedem trupul zăcând, şi
apropiindu-ne toţi să-l sărutăm, şi astfel putem a-i zice: Iată
ai lăsat pre cei ce te iubeau; mai mult nu vei mai vorbi cu
noi, prietene; pentru ce nu grăieşti, cum grăiai cu noi? Ci
taci aşa, negrăind cu noi! Aliluia.
C e amare sunt cuvintele ce le rostesc, cei ce mor, când se
duc de aici? Fraţilor, de fraţi mă despart, pre toţi prietenii îi
las şi mă duc. Dar încotro mă duc nu ştiu; ori cum îmi va fi
acolo nu cunosc, fără numai Dumnezeu Carele m-a chemat.
Ci faceţi amintire de mine, cu cântare: Aliluia.
O are unde merg acum sufletele? Oare cum petrec acum
acolo? Aş pofti să ştiu taina, dar nu este nimeni în stare a o
spune. Oare şi dânşii îşi aduc aminte de ai săi, precum noi
de ei? Ori poate aceia au uitat pre cei ce plâng şi le fac
cântare: Aliluia.
P etreceţi, prietenilor pre morţi; cu grăbire duceţi-vă la
mormânt şi acolo luaţi aminte foarte şi vă gătiţi picioarele
voastre. Că acolo toată tinereţea piere, toată vârsta acolo se
veştejeşte; acolo pulbere cenuşă şi viermi; acolo numai
tăcere şi nimeni nu este să ne grăiască: Aliluia.
I ată acum mă vedeţi zăcând şi mai mult nu voi sta înainte-
vă; iată limba a amuţit, iată şi buzele s-au închis. Rămâneţi
__________________________MOLITFELNIC____________________________
212
sănătoşi, prietinilor şi fiilor; mântuiţi-vă, fraţilor; mântuiţi-
vă, cunoscuţilor; că eu plec în calea mea; ci faceţi amintire
de mine cu cântare: Aliluia.
N imeni din cei de acolo n-a înviat, ca să ne spună cum
petrec cei ce altă dată ne erau fraţi şi nepoţi, care mai
înainte s-au dus către Domnul. Pentru aceasta pururea
zicem între noi: Oare putem a ne vedea acolo unul pre altul?
Oare putem vedea acolo fraţii? Oare putem cânta acolo îm-
preună cântarea: Aliluia?
N e ducem pre calea cea veşnică, stând înainte ca nişte
vinovaţi, toţi plecând feţele în jos. Unde va fi atunci
frumuseţea? Unde avuţia? Unde atunci fala vieţii aceştia?
Nimic din acestea nu ne va ajuta acolo, fără numai zicând
necontenit cântare: Aliluia.
C e te turburi în deşert, o omule? O oră încă şi toate se
trec: că în iad nu este pocăinţă, nici mai este acolo repaus;
acolo viermele cel neadormit, acolo pământ întunecos şi
materie înnegrită, unde am să fiu eu osândit. Că nu m-am
silit nici cum a zice adesea cântarea: Aliluia.
N imic nu este aşa lesne de uitat ca omul despărţindu-se
de om; pentru că, deşi l-am ţine aminte câtva timp, totuşi
îndată uităm de moartea lui ca cum n-ar mai fi murit; şi
chiar părinţii uită pre fiii lor, pre care născându-i ei înşii, i-
au crescut şi au vărsat lacrimi cu cântare: Aliluia.
V ă aduc aminte vouă, fraţilor, fiilor şi prietenilor, să nu
mă uitaţi, când vă rugaţi Domnului, rogu-vă, şi mă cuceresc
şi vă poftesc; învăţaţi-vă acestea spre aducere aminte şi mă
plângeţi noaptea şi ziua; ca Iov către prietenii lui, zic şi eu
vouă: şedeţi, ca iarăşi să zicem: Aliluia.
T oate părăsindu-le ne ducem şi goi şi amărâţi vom sta de
faţă; că frumuseţea ca iarba se veştejeşte, ci numai ne
înşelăm, oamenilor; gol te-ai născut, o ticăloase, gol cu totul
vei sta şi acolo de faţă; să nu-ţi faci năluciri cândva în viaţă,
muritorule, ci pururea numai suspină cu plângere: Aliluia.
D e ai miluit, omule, vreun om, vei fi şi tu miluit acolo; de
ţi s-a făcut milă de vreun sărac, numai acela te va scăpa
acolo din nevoi; de ai îmbrăcat vreun gol în viaţa ta, acela te
va îmbrăca acolo, şi vei cânta: Aliluia.
C umplită este calea pre care merg, că niciodată aşa n-am
_______________________________BOTEZUL_____________________________
213
mai umblat; şi locul acela îmi este necunoscut, unde nimeni
de loc nu mă cunoaşte; înfiorător este a vedea pre cei ce ne
duc, înfricoşat Cela ce m-a chemat, Stăpânul vieţii şi al
morţii, Carele ne cheamă pre toţi acolo, când voieşte:
Aliluia.
N oi de ieşim din vreo ţară, ne trebuiesc oarecare
conducători; deci ce vom face, când vom merge în ţara unde
nu cunoaştem? Mulţi conducători trebuiesc ţie atunci, multe
rugăciuni care să te însoţească spre a păzi ticălosul suflet,
până va ajunge la Hristos şi să zică către dânsul: Aliluia.
Cei ce se supun patimilor trupeşti, acolo iertare nicicum
vor avea; că acolo vor fi pârâtori înfricoşaţi, acolo şi cărţile
se vor deschide; la cine vei privi atunci, omule, sau cine va
ajuta ţie atunci? Fără numai de ai făcut vreun bine în viaţă şi
de ai făcut bine săracilor, cântând: Aliluia.
T inereţile şi frumuseţea trupului în timpul morţii se
veştejesc; limba atunci arde cumplit şi gâtlejul uscându-se
se aprinde; atunci frumuseţea ochilor se stinge, şi toată
frăgezimea feţei se schimbă şi podoaba gâtului se
nimiceşte, şi încetează de a mai zice adesea: Aliluia.
L iniştiţi-vă acum, liniştiţi-vă, faceţi tăcere pentru cel mort
şi priviţi taina cea mare; că ora este înfricoşată, tăceţi, ca
sufletul să meargă în pace; că în mare luptă se află şi cu
multă frică se roagă lui Dumnezeu: Aliluia.
V ăzut-am prunc murind şi viaţa mi-am tânguit; căci cu
totul se turbură şi tremură, şi cum vine ora strigă: tată,
ajută-mi, mamă, mântuieşte-mă; şi atunci nu-i poate nimeni
a-i ajuta, ci numai văzându-l, se întristează plângându-l pre
el la mormânt: Aliluia.
C âţi oare fără veste fură răpiţi din cămările nunţiale la
mormânt? Şi s-au însoţit însoţire veşnică, şi au adus bocet
nemăsurat, că nu s-a mai sculat din cămara nunţială? Ci
nunta le-a fost totodată şi mormânt, însoţirea deodată şi
despărţire, râs împreună cu plâns, şi totodată cântarea:
Aliluia.
N e înfierbântăm chiar numai auzind că acolo este lumina
veşnică; acolo izvorul vieţii noastre, acolo desfătare veşnică;
acolo este raiul în care toate sufletele drepţilor se bucură; să
ne adunăm şi noi cu toţii în Hristos, ca toţi să strigăm aşa lui
Dumnezeu: Aliluia.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
214
a Născătoarei:
P reasfântă Fecioară nenuntită, care ai născut Lumina cea
neapropiată, rugămu-te, ne cucerim şi-ţi cerem: nu înceta a
ruga pre Domnul pentru răposatul servul tău, Preacurată, ca
să afle acolo iertare de greşale în ziua judecăţii, Preacurată;
că îndrăznire ai, ca o stăpână, a te ruga Fiului tău pururea:
Aliluia.
Şi iarăşi Condacul:
Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului
servului Tău, unde nu este durere nici întristare, nici suspin,
ci viaţă fără de sfârşit.
Cântarea a 7-a

Irmos: Minune negrăită...


D e focul gheenei şi de răspunsul cel înfricoşat, ca un
Îndurat, Hristoase, scapă pre servul Tău, pre carele în
credinţă l-ai luat acum şi dă servului Tău să cânte Ţie:
Răscumpărătorule, Dumnezeule, binecuvântat eşti.
Î n pământul blânzilor, în desfătarea raiului, pre servul
Tău, care în credinţă a adormit, învredniceşte-l,
Dumnezeule, a sta la locul cortului măririi celei minunate şi-
i dă să cânte Ţie: Răscumpărătorule, Dumnezeule,
binecuvântat eşti.
Mărire…
M are este judecata, şi urgie nespusă în gheenă, fraţilor;
că acolo sufletele împreună ard cu trupurile, şi de durere cu
lacrimi strigă: Răscumpărătorule, Dumnezeule binecuvântat
eşti.
Şi acum… a Născătoarei:
P re cei ce cu neîndoire te laudă pre tine, Maica lui
Dumnezeu, Născătoare neprihănită, curată, pre cei vii
păzeşte-i pururea cu rugăciunile tale, iar pre cei răposaţi
scoate-i din focul cel nestins, ca să strige:
Răscumpărătorule, Dumnezeule, binecuvântat eşti.
Cântarea a 8-a

Irmos. Înfricoşează-te, cerule, temându-te…


_______________________________BOTEZUL_____________________________
215
O ce oră înfricoşată aşteaptă pre păcătoşi, fraţilor! o ce
frică-i va cuprinde atunci! Focul cel nestins al gheenei îi va
mistui, şi şarpele cel târâtor îi va înghiţi; pentru aceasta,
Hristoase Îndurate, scapă-ne de ziua cea înfricoşată a
gheenei.
O , bucuria drepţilor, de care se vor bucura când va veni
Judecătorul! că acolo s-a pregătit cămara nuntală, raiul şi
toată Împărăţia lui Hristos; în care fă, Hristoase, ca robii Tăi
să se veselească cu Sfinţii Tăi în veci.
Mărire…
C ine va suferi, Hristoase, ameninţarea venirii Tale celei
înfricoşate? Atunci cerul înspăimântat se va înfăşura ca o
hârtie, stelele vor cădea, şi toată făptura de frică se va clăti,
şi lumina se va schimba. Deci miluieşte atunci, Cuvinte, pre
cel strămutat de aici.
Şi acum… a Născătoarei:
F iul pre care L-ai întrupat mai presus de fire, curată,
Acesta este Judecătorul viilor şi al morţilor, şi judecând tot
pământul mântuieşte din munci pre cine voieşte, dar mai
ales pre cei ce cu dor se închină Lui şi pre tine te laudă întru
toţi vecii.
Cântarea a 9-a

Irmos: Nu te tângui pentru mine Maică...


V oi, toţi cei ce în credinţă aţi murit, nu vă plângeţi; că
Hristos pentru noi a suferit cu trupul cruce şi înmormântare,
şi fii nemuririi a făcut pre toţi, care strigă către Dânsul: nu
intra la judecată cu robii Tăi.
C a unul ce am răposat întru nădejdea dumnezeieştii
învieri, viaţa tuturor cea în Hristos am aflat noi credincioşii;
dar acolo judecata, este, mare, fraţilor, şi nimeni în iad nu se
mântuieşte pre sine; şi de aceea voi pentru toţi rugaţi-vă lui
Hristos.
Mărire…
Î ntru neîmbătrânita Ta mărire, în desfătarea raiului,
aşează pre acesta acum mutat de la noi, Bunule; că cu
creştinătate şi pocăinţă a alergat cu credinţă la Tine, şi-l fă
__________________________MOLITFELNIC____________________________
216
ales înainte stătător al împărăţiei Tale.
Şi acum… a Născătoarei:
P re tine, ca pre maica vieţii, Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, minunat şi cu cucernicie te cântăm noi
credincioşii; că prin tine noi cei mai înainte morţi, făcându-
ne nemuritori, am aflat viaţă, şi iată aducem ţie cântare.
Apoi ectenia şi rugăciunea. În urmare: Exapostilaria:
A cum m-am odihnit şi am aflat uşurare multă, că m-am
mutat din stricăciune şi m-am dus la viaţă, Doamne, mărire
Ţie.
Şi stihurile acestea:
Omul, ca iarba, zilele lui, ca floarea câmpului, aşa va înflori.
stih: Că duh a trecut într-însul şi nu va fi.
stih: Şi adevărul Domnului rămâne în veci.

Şi după fiece stih se repetă Exapostilarul, apoi:

Mărire…, Şi acum…, a Născătoarei:


A cum am ales pre Fecioara Maica lui Dumnezeu; că dintr-
însa s-a născut Hristos Răscumpărătorul tuturor; Doamne,
mărire Ţie.
Şi îndată. Lăudările; stihirile, glasul al 6-lea

Prosomia: Cea deznădăjduită pentru viaţă...


Î ndumnezeindu-se acum în strămutare, prin taina Ta cea
de viaţă făcătoare, Hristoase, la Tine s-a mutat Sfinţitul Tău
liturghisitor. Deci primeşte în mâinile Tale sufletul lui ca pre
o pasăre, aşează-l în curţile Tale cu cetele Îngerilor, şi
odihneşte pre cel luat cu porunca Ta, Doamne, după mare
mila Ta.
S trăină este taina morţii; că vine asupra tuturor
neaşteptat; firea se strică cu sila; ia pre bătrâni, pre
proestoşi, cărturari, dascăli şi pre cei ce cugetă deşarte;
surpă pre Episcopi şi pre păstori; dar să strigăm cu lacrimi:
pre acesta ce cu porunca Ta l-ai luat, odihneşte-l.
V ieţuind în ortodoxie şi înfrumuseţat fiind Preotul Tău,
jertfitorul şi liturghisitorul dumnezeieştilor Taine, cu
dumnezeiască porunca Ta s-a mutat din zgomotul lumesc;
pre acesta, ca pre un Preot, primindu-l, Mântuitorule,
_______________________________BOTEZUL_____________________________
217
mântuieşte-l şi cu drepţii îl odihneşte, că l-ai luat cu porunca
Ta, după mare mila Ta.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
P re Dumnezeu L-am cunoscut întrupat din tine,
Născătoare de Dumnezeu Fecioară; pre Acela roagă-L să
mântuiască sufletele noastre.
Apoi Diaconul zice: Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu...,
Doamne scăpare Te-ai făcut nouă…, Învredniceşte-ne Doamne...,

Diaconul, ectenia: Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule după mare


mila Ta..., Încă ne rugăm pentru odihna sufletului..., Ca Domnul
Dumnezeu să aşeze sufletul lui..., Mila lui Dumnezeu şi Împărăţia
cerurilor...,
Şi Preoţii toţi zic în taină rugăciunea: Dumnezeul duhurilor...,
ecfonis: Că Tu eşti învierea...

Apoi stihirile acestea ale lui Damaschin, idiomele glasul 1-iu:

C are desfătare lumească rămâne neîmpărtăşită cu grijă?


Care mărire stă pre pământ neschimbată? Toate sunt mai
neputincioase de cât umbra, toate de cât visurile mai
înşelătoare; întru o clipire pre toate acestea moartea le
apucă. Ci în lumina feţei Tale, Hristoase, şi întru îndulcirea
frumuseţii Tale pre cela ce l-ai ales odihneşte-l, ca un iubitor
de oameni.
stih: Domnul mă va paşte şi nimica nu-mi va lipsi...
C u fapta, Mântuitorul meu, arăţi, că Tu eşti învierea
tuturor; cu cuvântul, Cuvinte, pre Lazăr l-ai înviat din morţi;
atunci încuietorile s-au sfărâmat şi porţile iadului s-au
cutremurat; atunci moartea s-a arătat oamenilor ca un
somn; dar Tu, care ai venit să mântuieşti făptura, Ta şi nu să
o osândeşti, odihneşte pre cela ce l-ai ales, ca un Bun şi
Iubitor de oameni.
Mărire… şi acum… a Născătoarei:
C aldă solitoare te-ai arătat tuturor, Născătoare de
Dumnezeu; tuturor celor ce alergă la tine acoperământ şi
tărie de la Dumnezeu; celor în nevoi ajutătoare, celor robiţi
grabnică răscumpărare; că pre tine Hristos te-a pus
apărătoare, luptătoare şi zid nesurpat asupra protivnicilor,
__________________________MOLITFELNIC____________________________
218
precum şi celor neputincioşi tărie neînvinsă şi dătătoare de
pace sufletelor noastre.
Stihirile, glasul al 2-lea:
V ai! câtă nevoie are sufletul despărţindu-se de trup! vai!
cât lăcrimează atunci, şi nu este cine să-l miluiască pre
dânsul! Către Îngeri ridicându-şi ochii, în deşert se roagă;
către oameni mâinile întinzându-şi, n-are cine să-i ajute.
Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtarea vieţii
noastre, strămutatului să-i cerem repaus de la Hristos, şi
sufletelor noastre mare milă.
stih: Către Domnul când m-am necăjit am strigat şi m-a auzit
V eniţi toţi să vedem minune mai presus de minte; că cela
ce era ieri cu noi, acum zace mort; veniţi să cunoaştem cum
peste puţin noi rupându-ne ne sfârşim; cum cei ce se ungeau
cu miruri şi cu miresme, zac mirosind greu; cum cei ce se
împodobeau în aur, zac fără frumuseţe şi fără simţire.
Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtarea vieţii
noastre, celui mutat să-i cerem de la Hristos repaus.
stih: Doamne, scapă sufletul meu de buzele viclene
M ântuieşte-te viaţă deşartă, mântuiţi-vă toţi prieteni, rude
şi fii; că eu merg pre calea în care nici odată n-am călătorit.
Ci veniţi, aducându-vă aminte de dragostea mea către voi,
de mă însoţiţi, şi daţi mormântului acest lut al meu; şi rugaţi
cu lacrimi pre Hristos, care are să judece umilitul meu
suflet, ca să mă scotă din focul cel nestins.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
U şă neumblată, tainic pecetluită, binecuvântată de
Dumnezeu Născătoare Fecioară, primeşte rugăciunile
noastre şi le du Fiului tău şi Dumnezeu, ca prin tine să
mântuiască sufletele noastre.
Stihurile, glasul al 3-lea
I ată zac, iubiţii mei fraţi, în mijlocul tuturor mut şi fără de
glasul; gura a tăcut, limba a încetat şi buzele s-au lipit;
mâinile s-au legat şi picioarele s-au împiedicat; chipul s-a
schimbat, ochii s-au stins şi nu văd pre cei ce plâng; auzul
nu primeşte plângerea celor întristaţi; nările nu miroase
miresma tămâiei; dar dragostea cea adevărată nici odată nu
moare. Pentru aceasta rog pre toţi cunoscuţii şi prietenii
_______________________________BOTEZUL_____________________________
219
mei: faceţi pomenire pentru mine, ca în ziua judecăţii să aflu
milă la tribunalul cel înfricoşat.
stihul: Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni
ajutorul meu
T oate sunt deşertăciuni cele omeneşti, câte nu rămân
după moarte: nu rămâne bogăţia, nici călătoreşte împreună
mărirea; că venind moartea, toate acestea pier. Pentru
aceasta lui Hristos celui nemuritor să-i strigăm: pre acesta
ce s-a mutat de la noi odihneşte-l, unde este locaşul tuturor
celor ce se veselesc.
stih: Domnul va păzi intrarea mea şi ieşirea mea de acum şi
până în veac
O amenilor! pentru ce în deşert ne turburăm? Calea, pre
care alergăm, este repede şi scurtă; viaţa este fum, abur şi
cenuşă, şi pulbere peste puţin vom fi, şi ca o floare ne
veştejim; pentru aceasta, lui Hristos, Împăratului celui
nemuritor, să strigăm: pre acesta ce s-a mutat de la noi
odihneşte-l, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
L iman de mântuire te avem, Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, noi cei ce ne învăluim în marea vieţii. Pentru
aceasta, roagă-te lui Dumnezeu celui ce s-a întrupat din tine
fără sămânţă, şi negrăit s-a făcut om, să mântuiască
sufletele noastre.
Stihurile, glasul al 4-lea
U nde este dezmierdăciunea cea lumească? Unde este
nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul şi argintul? Unde
este mulţimea slugilor şi strigarea? Toate sunt ţărână, toate
cenuşă, toate umbră. Ci veniţi să strigăm Împăratului celui
nemuritor: Doamne veşnicilor Tale bunătăţi învredniceşte
pre acesta ce s-a mutat de la noi, odihnindu-l întru fericirea
cea neîmbătrânită.
stih: Veselitu-m-am de cela ce mi-au zis mie, în casa Domnului
vom merge
V enit-a asupră-mi moartea ca un răpitor; venit-a
stricătorul şi m-a surpat, venit-a şi pământ fiind zac ca cum
n-aşi mai fi fost; cu adevărat vis, în adevăr nălucire suntem
noi muritorii. Ci veniţi să strigăm Împăratului celui
__________________________MOLITFELNIC____________________________
220
nemuritor: Doamne, veşnicelor Tale bunătăţi învredniceşte
pre acesta ce s-a mutat de la noi, odihnindu-l în viaţa cea
neîmbătrânită.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
U na curată şi preanevinovată Fecioară, care ai născut pre
Dumnezeu fără sămânţă, roagă-L să mântuiască sufletele
noastre.
Stihurile, glasul al 8-lea
A dusu-mi-am aminte de profetul ce strigă: Eu sunt
pământ şi cenuşă; şi iarăşi m-am uitat în mormânturi şi am
văzut oase goale şi am zis: Oare cine este împăratul? sau
ostaşul? bogatul? sau săracul? dreptul? sau păcătosul? Ci
odihneşte, Doamne, cu drepţii pre servul Tău.
stih: Picioarele mele au stat în curţile tale, Ierusalime...
Tu ai zis, Hristoase cela ce crede în Mine nu va vedea
moartea; ci precum Eu din Lumină, în lumină sunt lumină,
aşa vă veţi lumina şi voi întru Mine, în mărirea Mea; că fiind
Dumnezeu adevărat am venit să mântuiesc pre cei ce cu
adevărată creştinătate mă cinstesc: Unul Domnul
Dumnezeu, îndoit cu firile, a trupului şi a dumnezeirii. Deci,
pre servul Tău, carele aşa Te-a mărturisit, iartă-l ca un
Iubitor de oameni.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Ţ ie,ca Maicii lui Dumnezeu, ne rugăm, binecuvântată,
roagă-te să ne mântuim noi toţi,
Stihurile, glasul al 6-lea
Î nceput de fiinţare a fost mie porunca Ta cea creatoare;
că voind din cea nevăzută şi din cea văzută să-mi alcătuieşti
fire vie, din pământ trupul mi-ai zidit şi mi-ai dat suflet cu
insuflarea Ta cea dumnezeiască şi făcătoare de viaţă. Pentru
aceasta, Hristoase, repausează pre servul Tău în latura celor
vii şi în corturile drepţilor.
stih: Către Tine am ridicat ochii mei, Cela ce locuieşti în cer...
C instit-aicu chipul Tău făptura mâinilor Tale, Cuvinte; că
ai întipărit în forma cea materială asemănarea firii celei
înţelegătoare, căreia m-ai şi făcut părtaş, punându-mă pre
_______________________________BOTEZUL_____________________________
221
pământ să stăpânesc făpturile după voinţa mea. Pentru care,
Mântuitorule, odihneşte pre servul Tău în locaşul viilor şi în
corturile drepţilor.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
P reDumnezeu întrupat din tine L-am cunoscut, de
Dumnezeu Născătoare Fecioară, pre Acesta roagă-L să
mântuiască sufletele noastre.
Stihirile, glasul al 7-lea
D upă chip şi după asemănarea Ta plăsmuind din început
pre om, l-ai pus în rai să stăpânească peste făpturile Tale;
iar din pizma diavolului fiind amăgit, s-a împărtăşit
mâncării, călcător poruncilor Tale făcându-se pentru
aceasta iarăşi în pământ, din carele s-a luat, l-ai osândit să
se întoarcă, Doamne, şi să-şi ceară repaus.

stih: Cât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne…


T oată grija o dezleagă moartea, care a cuprins firea
noastră cea din Adam; că stricăcioşi ne-am făcut
împărtăşindu-ne mâncării; să cunoaştem că fiind creaţi din
pământ, iarăşi ne vom face pulbere şi cenuşă, precum am
fost şi mai înainte. Pentru aceea cu glasul de plângere să
rugăm pre Făcătorul să dăruiască celui repausat iertare şi
mare milă.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
P re tine, Născătoare de Dumnezeu, zid nesurpat şi
nădejde te-am câştigat noi credincioşii. Pentru aceasta nu
înceta, Stăpână, a te ruga pentru robii tăi, care în credinţă
au adormit, ca să li se dea iertare, când va şedea la judecată
Fiul tău şi Dumnezeu; că tu ştii că firea noastră este
amestecată acum cu toate păcatele; ca pentru aceasta toţi
să te fericim.
Stihirile, glasul al 8-lea
P lâng şi mă tânguiesc, când gândesc la moarte, şi văd în
mormânturi zăcând frumuseţea noastră cea zidită după
chipul lui Dumnezeu; grozavă, dispreţuită şi fără chip. O
minune! ce taină este aceasta, ce s-a făcut pentru noi? Cum
ne-am dat stricăciunii? Cum ne-am înjugat cu moartea? Cu
adevărat, după porunca lui Dumnezeu, precum este scris,
__________________________MOLITFELNIC____________________________
222
acelui ce dă adormitului odihnă.
stih: Doamne al puterilor, doreşte şi slăbeşte sufletul meu…
C um ne-am stricat noi, cei ce purtăm chip nestricăcios, şi
care prin suflare dumnezeiască am luat suflet nemuritor,
fiind amestecaţi, precum s-a scris? Şi cum am călcat
poruncile lui Dumnezeu? O minune! Cum lăsând hrana
vieţii, am mâncat mâncare amară şi aducătoare de moarte?
Cum ne-am înşelat, lipsindu-ne de viaţa cea dumnezeiască?
Dar să strigăm lui Hristos: pre acesta ce l-ai mutat odihneşte-
l în curţile Tale.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
A coperământul tău, Născătoare de Dumnezeu Fecioară,
este doctorie sufletească, că sub dânsul scăpând ne
mântuim de toate bolile sufleteşti.
Alte stihiri, idiomele glasul al 8-lea
N emăsurată este chinuirea celor ce vieţuiesc în
desfrânări; scrâşnire dinţilor şi plângere nemângâiată;
negură fără lumină şi întunericul cel mai din afară; vierme
neadormit, lacrimi zadarnice şi judecată fără milă; pentru
aceasta mai înainte de sfârşit să strigăm grăind: Stăpâne
Hristoase, odihneşte cu drepţii pre acesta ce l-ai ales.
R ăsuna-va trâmbiţa şi morţii ca dintr-un somn se vor
scula, dorind să primească viaţa cea cerească. Să nu
osândeşti pre robii Tăi, care au nădăjduit întru Tine,
Făcătorul şi Domnul; că pentru noi muritorii Te-ai arătat,
Nemuritorule; pentru aceasta mai înainte de sfârşit să
strigăm grăind: Stăpâne Hristoase, odihneşte cu drepţii pre
acesta ce l-ai ales.
I ată că şi elementele: cerul şi pământul se vor schimba, şi
toată făptura cu nestricăciune se va îmbrăca; desfiinţatu-s-a
stricăciunea şi s-a nimicit întunericul cu venirea Ta; dar
iarăşi ai să vii cu mărire, cum s-a scris, să răsplăteşti
fiecăruia după faptele lui; atunci, Stăpâne Hristoase,
odihneşte cu drepţii pre aceasta ce l-ai ales.
a Născătoarei:
C uvinte care Te-ai arătat din Fecioară, învredniceşte-mă
fecioriei: cetele fecioarelor aprinzându-şi făcliile vor cânta
_______________________________BOTEZUL_____________________________
223
Ţie, dorind de mărirea Ta, şi iarăşi vor intra împreună; că vor
dănţui ca într-o cameră cerească. Deci cu fecioarele cele
înţelepte să intrăm şi noi cu veselie. Treime fără început, pre
aceasta ce l-ai ales, cu drepţii odihneşte-l.
Mărire… glasul al 6-lea
V eniţi de vedeţi toţi străină şi înfricoşată vedere,
cunoscută de toţi: chipul ce acum ni se arată; şi să nu mai
cugetaţi de acum la cele trecătoare. Astăzi sufletul se
desparte de trup, mutându-se în lumea cea veşnică; el merge
în calea ce nici odată n-a mai călătorit şi la Judecătorul cel
nepărtinitor, înaintea Căruia stau cetele Îngerilor, înfricoşat
este, fraţii mei iubiţi, judeţul acela, unde toţi vom sta înainte
goi, unii spre ruşinare, iar alţii spre încoronare. Pentru
aceasta să strigăm Împăratului celui nemuritor: Când vei voi
a cerceta cele ascunse ale oamenilor, miluieşte pre servul
Tău pre carele l-ai luat, Doamne Iubitorule de oameni.
Şi acum… a Născătoarei
Cu rugăciunile celei ce Te-a născut, Hristoase, cu ale
Înaintemergătorului Tău, cu ale Apostolilor, prorocilor,
arhiereilor, preacuvioşilor şi drepţilor şi cu ale tuturor
Sfinţilor, odihneşte pre servul Tău cela ce a adormit.
După aceea: Bine este a se mărturisi Domnului…, Apoi: Sfinte
Dumnezeule…, şi după Tatăl nostru…, Troparele: Cu duhurile
drepţilor…, şi celelalte. Apoi ectenia: Miluieşte-ne pre noi
Dumnezeule după mare mila Ta…, şi celelalte; şi după Dumnezeul
duhurilor…, se face sărutare, cântând stihirile glasul al 2-lea,
Prosomia: Când de pre lemn...
Veniţi fraţilor să dăm mortului sărutarea…, şi celelalte cum s-au
scris la înmormântarea monahilor, caută-le la pagina 191. Şi
acum…, a Născătoarei, caută-le la înmormântarea lumenilor
pagina 169.
După acestea ridicând trupul îl duc la mormânt, iar preoţii
mergând înainte cântă irmoasele Canonului celui mare, glasul al
6-lea:

Cântarea 1-a:
A jutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire, Acesta
este Dumnezeul meu şi-L voi prea mări pre El; Dumnezeul
Părintelui meu, şi-L voi înălţa pre El; că cu mărire S-a prea
mărit.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
224
Ia aminte, cerule, şi voi grăi şi voi lăuda pre Hristos,
Carele din Fecioară s-a arătat lumii cu trup.
V edeţi, vedeţi că eu sunt Dumnezeu, Carele am plouat
mană, şi apă din piatră am izvorât de demult în pustie
poporului Meu, cu singură dreapta şi puterea Mea.
P e piatra cea neclătită a poruncilor Tale, Hristoase,
întăreşte Biserica Ta.
Cântarea a 3-a:
Î ntăreşte, Doamne, pre piatra poruncilor Tale inima mea
cea clătită, că Tu singur eşti Sfânt şi Domn.
Cântarea a 4-a:
A uzit-a prorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut; că
voieşti să Te naşti din Fecioară şi să Te arăţi oamenilor şi a
zis: Auzit-am auzul Tău şi m-am temut; mărire puterii Tale,
Doamne.
Cântarea a 5-a:
L uminează-mă pre mine, te rog, carele mânec de noapte,
Iubitorule de oameni, şi mă îndreptează spre poruncile Tale,
şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.
Cântarea a 6-a:
S trigat-am din toată inima mea către Înduratul Dumnezeu
şi m-a auzit din iadul cel mai de jos, şi a scos din stricăciune
viaţa mea.
Cântarea a 7-a:
G reşit-am şi am făcut fără de lege, nu ne-am îndreptat
înaintea Ta; nici am păzit, nici am făcut precum ai poruncit
nouă; dar nu ne părăsi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor
noştri.
Cântarea a 8-a:
P re Cela ce-L măresc oştile cereşti, şi de Carele se
cutremură Heruvimii şi serafimii; pre Acela toată suflarea şi
făptura lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi
vecii.
Cântarea a 9-a:
_______________________________BOTEZUL_____________________________
225
N aşterea zămislirii celei fără sămânţă este neînţeleasă;
rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea
Lui Dumnezeu înnoieşte firile; pentru aceasta toate
neamurile, ca pre o Maică Mireasă dumnezeiască, pre tine cu
ortodoxie te mărim.
Apoi Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru…,
şi troparele: Cu duhurile drepţilor…, şi celelalte. În urmare,
Diaconul ectenia şi preoţii citesc rugăciunea: Dumnezeul
duhurilor..., Şi aşa îl pun în mormânt cum s-a arătat la lumeni:
apoi se face apolis deplin.

ÎNVĂŢĂTURĂ
cum se face înmormântarea la Sfintele Paşti,
şi în toată Săptămâna Luminată
Ştiut să fie că de va răposa vreunul dintre creştini de sfintele
Paşti sau în orice zi din săptămâna luminată, până la Duminica
Tomii, nu cântăm rânduiala înmormântării ştiute, din cauza
măririi şi stimei sărbătorii Învierii, pentru că sunt zile de bucurie
şi de veselie, iar nu de bocete şi plângeri, şi toţi în Hristos înviem,
de murim în nădejdea învierii şi a vieţii celei veşnice. Biserica aşa
învaţă şi aşa ne porunceşte a ţine. Deci venind Preotul cu clericii
în casa în care zace mortul, pune pre sine Epitrahilul, Felonul, şi
cădeşte ca totdeauna. Începând: Binecuvântat este Dumnezeul
nostru. Apoi tot Preotul cântă troparul, glasul al 5-lea:

H ristos a înviat din morţi cu moartea pre moarte călcând,


şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le. (de trei ori).
Apoi zice stihurile acestea:

S ă învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui, şi să


fugă de la faţa Lui cei ce-l urăsc pre Dânsul.
Iar cântăreţii după fiecare stihul cântă: Hristos a înviat din
morţi.

Stihul al 2-lea:
C um piere fumul să piară, cum se topeşte ceara de faţa
__________________________MOLITFELNIC____________________________
226
focului.
Stihul al 3-lea:
A şa să piară păcătoşii de faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să
se veselească.
Stihul al 4-lea:
A ceasta este ziua, care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm
şi să ne veselim într-însa.
Mărire…, Hristos a înviat…, Şi acum…, Hristos a înviat...

Iar după cântarea acestora, pun trupul mortului în sicriu. Şi


Diaconul zice ectenia ştiută pentru morţi; iar Preotul rugăciunea :
Dumnezeul duhurilor…, caută-le la pagina 144. Şi după ecfonis, se
citeşte: Învierea lui Hristos văzând...
În urmare, ridicând sicriul cu mortul, mergem la Biserică:
Preoţii înainte cu Diaconii, după dânşii clericii şi tot poporul,
cântăm canonul Paştilor: Ziua învierii să ne luminăm, popoare…,
până când ajungem la Biserică. Iar după ce am intrat în Biserică şi
se pune trupul jos. Preotul cădeşte după datină, începând
Canonul din capăt pre 8.

Cântarea 1-a, glasul 1-iu, Irmos:

Z iua învierii, să ne luminăm popoare, Paştile Domnului


Paştile; că din moarte la viaţă şi de pre pământ la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pre noi, cei ce cântăm cântare
de biruinţă.
S ă ne curăţim simţurile, şi vom vedea pre Hristos
strălucind cu lumina cea neapropiată a Învierii, şi-L vom
auzi lămurit zicându-ne: Bucuraţi-vă, cântându-I cântare de
biruinţă.
C erurile, după cuviinţă să se veselească şi pământul să se
bucure şi să serbeze toată lumea, cea văzută şi cea
nevăzută; că Hristos s-a sculat, veselie veşnică.
Apoi zice ectenia cea mică şi ecfonis:
Că a Ta este Stăpânirea şi a Ta este împărăţia, puterea şi
mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
227
Cântarea a 3-a, Irmos:

V eniţi să bem băutură nouă nu din piatră seacă, făcută cu


minune, ci din mormântul lui Hristos, Carele a izvorât izvor
de nestricăciune, întru Carele ne întărim.
A cum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul şi
cele de desubt. Deci să serbeze toată făptura Învierea lui
Hristos, întru care s-a întărit.
I eri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi mă
scol împreună cu Tine, înviind Tu; răstignitu-m-am ieri
împreună cu Tine, Însuţi mă preamăreşte, Mântuitorule,
întru Împărăţia Ta.
Diaconul ectenia ştiută, Preotul rugăciunea şi ecfonisul. Că Tu
eşti învierea, viaţa...

Apoi Ipacoi, glasul al 4-lea:


V enit-au mai înainte de dimineaţă cele ce au fost cu
Maria, şi aflând piatra răsturnată de pre mormânt, auzit-au
de la Înger: pre Cela ce este în lumina cea de a pururea,
pentru ce-L căutaţi între morţi ca pre un om? Vedeţi
înfăşurăturile cele de înmormântare, alergaţi şi predicaţi
lumii că s-a sculat Domnul, omorând moartea, că este Fiul
lui Dumnezeu, Carele a mântuit neamul omenesc.
Cântarea a 4-a, Irmos:

L a dumnezeiasca strajă, grăitorul de Dumnezeu Avacum,


să stea cu noi şi să ne arate pre Îngerul cel luminos, carele a
grăit cu mare glas: Astăzi este mântuirea lumii, ca a înviat
Hristos, ca un atotputernic.
P arte bărbătească, ca Cela ce a deschis pântecele cel
fecioresc, fost-a Hristos; iar, ca om, Miel S-a numit, fără
prihană; că n-a gustat spurcăciune, Paştile noastre, şi ca un
Dumnezeu adevărat, desăvârşit S-a numit.
C a un Miel de un an, cununa cea binecuvântată de noi
Hristos, de voie pentru toţi s-a jertfit, Paştile cele
curăţitoare; şi iarăşi din mormânt, frumos a strălucit nouă
Soarele dreptăţii.
D umnezeiescul Părinte David înaintea chivotului umbrei
a săltat jucând; iar noi poporul cel Sfânt al lui Dumnezeu,
__________________________MOLITFELNIC____________________________
228
plinirea închipuirilor văzând, să ne veselim dumnezeieşte că
a înviat Hristos, ca un atotputernic.
Ecfonis: Că bun şi iubitor de oameni...

Cântarea a 5-a, Irmos:

S ă mânecăm cu mânecare adâncă şi în loc de mir cântare


să aducem Stăpânului; şi vom vedea pre Hristos Soarele
dreptăţii tuturor viaţă răsărind.
M ila Ta cea nemăsurată văzându-o cei ţinuţi în legăturile
iadului, la lumină au alergat, Hristoase cu picioare vesele,
lăudând Paştile cele veşnice.
N oi cei purtători de lumină, să ne apropiem de Hristos,
Carele a ieşit din mormânt ca un Mire, şi să serbăm, cu
cetele cele iubitoare de serbări, Paştile lui Dumnezeu cele
mântuitoare.
Ecfonis: Că s-a sfinţit şi s-a preamărit…

Cântarea a 6, Irmos:

P ogorâtu-Te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai


sfărâmat încuietorile cele veşnice, unde se ţineau cei legaţi,
Hristoase, şi a treia zi precum Iona din chit, ai înviat din
mormânt.
P ăzind peceţile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt,
Cela ce n-ai stricat cheile fecioriei cu naşterea Ta, şi ne-ai
deschis nouă uşile raiului.
M ântuitorul meu, vie şi nejertfită jertfă ca un Dumnezeu,
pre Tine Însuţi de voie aducându-Te Tatălui, ai înviat pre
Adam cu tot neamul, sculându-Te din mormânt.
Ectenia ştiută, cu rugăciunea şi Ecfonisul: Că Tu eşti învierea,
viaţa...

Deci Condacul:
Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului
robului Tău, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin,
ci viaţă fără de sfârşit.
T u singur eşti nemuritor, Carele ai făcut şi ai plăsmuit pre
om, iar noi pământenii din pământ suntem plăsmuiţi şi în
_______________________________BOTEZUL_____________________________
229
acelaşi pământ vom merge precum ai poruncit cela ce m-ai
plăsmuit şi mi-ai zis: Că pământ eşti şi în pământ te vei
întoarce, unde toţi pământenii mergem, făcând la mormânt
cântare de plângere: Aliluia.
Cu Sfinţii odihneşte Hristoase, sufletul robului Tău..., Iar în loc
de: Sfinte Dumnezeule…, cântăm: Câţi în Hristos v-aţi botezat, în
Hristos v-aţi îmbrăcat…, (de trei ori). După aceia Apostolul: Din
cartea Faptelor, al zilei, în care se face înmormântarea; iar de nu
se va afla Apostol, se zice cel de la înmormântarea comună. Apoi
cântăm: Aliluia glasul al 8-lea;

Şi întâia Evanghelie a Învierii, de la Matei: 28;16-20


În timpul acela cei unsprezece discipoli au mers în
Galileea, în muntele unde le-a poruncit lor Iisus. Şi văzându-
L I s-au închinat Lui, iar unii s-au îndoit. Şi apropiindu-se
Iisus le-a grăit zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pre
pământ. Drept aceea mergând învăţaţi toate naţiile,
botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh; învăţându-i pre dânşii să păzească toate câte am
poruncit vouă; şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la
sfârşitul veacului, Amin.
După aceea:
Î nvierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului
Domnului Iisus Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne
închinăm, Hristoase, şi Sfântă învierea Ta o lăudăm şi o
mărim. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară din Tine pre altul
nu ştim; numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne în-
chinăm sfintei învierii lui Hristos; că iată a venit prin Cruce
bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pre
Domnul, lăudăm învierea Lui. Că crucea răbdând pentru noi,
cu moartea pre moarte a stricat.
Şi Stihira, glasul al 6-lea:
Î nviind Iisus din mormânt, precum mai înainte a zis, a
dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă. (de trei ori):
Cântarea a 7-a Irmos:

C elace a mântuit pre tineri din cuptor, făcându-Se om,


pătimeşte ca un muritor, şi prin patimă pre cel muritor îl
îmbracă cu măreţia nestricăciunii Cela ce singur este
binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preamărit.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
230
F emeile cele de Dumnezeu înţelepţite în urma Ta cu
miruri au alergat, şi ca pre un mort cu lacrimi Te căutau; dar
bucurându-se, s-au închinat Ţie Dumnezeului celui viu, şi
Paştile cele tainice le-au binevestit, Hristoase, discipolilor
Tăi.
S erbăm omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi
începătura altei vieţi veşnice, şi săltând cântăm pre
Pricinuitorul, pre Unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi
preamărit.
C ât de Sfinţită şi mult serbată este cu adevărat această
noapte mântuitoare şi strălucitoare, fiind prevestitoare zilei
celei purtătoare de lumină a Învierii; întru care lumina cea
fără de ani, din mormânt trupeşte tuturor a strălucit.
Cântarea a 8-a, Irmos:

A ceastă numită şi Sfântă zi, una împărăteasă şi doamnă a


sâmbetelor, al praznicelor praznic şi sărbătoare este a
sărbătorilor; întru care binecuvântăm pre Hristos în veci.
V eniţi cu rodul viţei celei nouă al dumnezeieştii veselii, în
ziua cea vestită a Învierii, să ne împărtăşim de Împărăţia lui
Hristos, lăudându-L ca pre un Dumnezeu în veci.
R idică împrejur ochii tăi, Sioane, şi vezi, că iată au venit
la Tine ca nişte luminători de Dumnezeu luminaţi, de la apus
şi de la miază-noapte, de la mare şi de la răsărit fiii tăi, întru
tine binecuvântând pre Hristos în veci.
P ărinte Atotţiitorule, şi Cuvinte şi Duhule, fire unită în trei
ipostasuri, mai pre sus de fire şi de dumnezeire, în Tine ne-
am botezat, şi pre Tine Te binecuvântăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a Irmos:

stih: Îngerul a strigat celei pline de har: Curată Fecioară,


bucură-te, şi iarăşi zic bucură-te; că Fiul Tău a înviat a treia zi din
mormânt, şi pre morţi i-a ridicat, popoare, bucuraţi-vă.
L uminează-te, luminează-te, noule Ierusalime; că mărirea
Domnului peste tine a răsărit; saltă acum şi te bucură
Sioane, iar tu, Curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te
întru învierea Celui Născut al tău.
stih: Hristos Paştile cele nouă, jertfa cea viu jertfită, Mielul lui
_______________________________BOTEZUL_____________________________
231
Dumnezeu Carele ridică păcatul lumii.
O dumnezeiescul! O iubitul! O prea dulcele Tău glas! Că
cu noi Te-ai făgăduit fără de minciună să fii până la sfârşitul
veacului, Hristoase; pre care noi credincioşii avându-l
întărire în nădejde, ne bucurăm.
stih: Femeile au alergat să spună Apostolilor: îndrăzniţi dar,
îndrăzniţi şi strigaţi, că Hristos a înviat.
O Paştile cele mari şi preaSfinţite, Hristoase; O
Înţelepciune şi Cuvinte al lui Dumnezeu şi putere! Dă-ne
nouă să ne împărtăşim mai adevărat cu Tine, în ziua cea
neînserată a împărăţiei Tale.
Ecfonis: Că pre Tine Te laudă toate puterile cereşti şi Ţie mărire
înălţăm Tatălui…

Exapostilaria:
C u trupul adormind ca un muritor, Împărate şi Doamne, a
treia zi ai înviat, pre Adam din stricăciune ridicând, şi
moartea pierzând, Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.
(de trei ori).

Apoi troparele învierii, glasul al 5-lea:

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pre noi îndreptările Tale


C eata Îngerilor s-a mirat văzându-Te pre Tine între cei
morţi socotit, dar puterea morţii stricând, Mântuitorule, şi cu
Tine pre Adam sculând, şi din iad pre toţi slobozindu-i.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pre noi îndreptările Tale
P entru ce, o uceniţe, din milă amestecaţi mirurile cu
lacrimi? A zis purtătoarelor de miruri îngerul, care a strălucit
în mormânt: vedeţi voi mormântul şi înţelegeţi, că
Mântuitorul a înviat din mormânt.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pre noi îndreptările Tale
F oarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la
mormântul Tău tânguindu-se; dar Îngerul a stătut lângă
dânsele şi a zis: timpul plângerii a încetat, nu plângeţi, ci
învierea spuneţi Apostolilor.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pre noi îndreptările Tale
__________________________MOLITFELNIC____________________________
232
P urtătoarelede mir femei, venind cu miruri la mormântul
Tău, Mântuitorule, plângeau; iar îngerul a grăit către dânsele
lămurit zicând: pentru ce socotiţi pre Cel viu între morţi?
căci ca un Dumnezeu a înviat din mormânt.
Mărire… Treimica:
Î nchinămu-ne Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Sfintei
Treimi într-o fiinţă, strigând cu serafimii: Sfânt, Sfânt, Sfânt
eşti, Doamne.
Şi acum… a Născătoarei:
P re dătătorul de viaţă născându-L Fecioară, de păcat pre
Adam l-ai mântuit, şi bucurie Evei în locul întristării i-ai
dăruit; şi pre cei căzuţi din viaţă, i-ai îndreptat către dânsa,
Cela ce din tine s-a întrupat Dumnezeu şi om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia; Mărire Ţie Dumnezeule.


Şi după tropare îndată stihirile Paştilor:

stih: Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui...


P aştilecele Sfinţite nouă astăzi s-au arătat, Paştile cele
nouă şi sfinte, Paştile cele tainice, Paştile cele preacinstite,
Paştile Hristos Răscumpărătorul, Paştile cele neprihănite,
Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a
deschis nouă uşile raiului, Paştile care sfinţesc pre toţi
credincioşii.
stih: Precum se stinge fumul să se stingă…
V eniţi de la vedere, femei binevestitoare, şi ziceţi
Sionului: primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale
învierii lui Hristos; veseleşte-te, săltează şi te bucură,
Ierusalime, văzând pre Împăratul Hristos din mormânt
ieşind ca un Mire.
stih: Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu…
P urtătoarele de mir femei foarte de dimineaţă sosind la
mormântul dătătorului de viaţă, aflat-au înger pre piatră
şezând, şi acela grăind către dânsele aşa a zis: Ce căutaţi
pre Cel viu între cei morţi? Ce plângeţi pre Cel nestricăcios
ca fiind în stricăciune? Mergând vestiţi discipolilor lui.
stih: Aceasta este ziua, ce a făcut-o Domnul…
_______________________________BOTEZUL_____________________________
233
P aştile cele frumoase, Paştile Domnului Paştile, Paştile
cele preacinstite nouă ne-a răsărit, Paştile cu bucurie unul
pre altul să ne îmbrăţişăm. O Paştile scutirea de întristare;
că astăzi din mormânt ca dintr-o cameră de nuntă strălucind
Hristos, pre femei de bucurie le-a umplut zicând: vestiţi
Apostolilor.
Mărire… Şi acum… glasul al 5-lea:
Z iua Învierii şi să ne luminăm cu serbarea şi unul pre altul
să ne îmbrăţişăm; să zicem, fraţilor şi celor ce ne urăsc pre
noi, să iertăm toate pentru înviere, şi aşa să strigăm: Hristos
a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând, şi celor
din mormânturi viaţă dăruindu-le.
Hristos a înviat, (de trei ori). Şi în timp ce cântăm stihirile de
mai sus, facem sărutare mortului zicând: Hristos a înviat. Iar după
stihiri ectenia cuvenită. Şi Arhiereul sau Preotul citeşte
rugăciunea sonor aproape de mort. Apoi ecfonis: Că tu eşti
învierea viaţa…
În urmare se face apolis şi se citeşte rugăciunea de dezlegare,
pre care caută-o la prohodul mirenilor pag. 166-167. Şi aşa ieşind
ducem trupul la mormânt, cântând: Hristos a înviat. Şi-l
înmormântăm cu mulţumită şi cu bucurie, zicând toate cele scrise
la rânduiala înmormântării lumenilor. Caută-le la pagina 170.
Cântăm şi troparul. Pământule deschizându-te, primeşte pre cel
plăsmuit din Tine...

EVANGHELIILE ÎNVIERII
ce se citesc la Stâlpi
Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 28;16-20
Î n vremea aceea cei unsprezece ucenici au mers în
Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. Şi văzându-
L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră. Şi apropiindu-Se, Iisus
le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe
pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile,
botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit
vouă, şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul
__________________________MOLITFELNIC____________________________
234
veacului. Amin!
Din Sfânta Evanghelie de la Marcu: 16;1-8
Î n vremea aceea, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria
Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi Salomeea au cumpărat
miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima
zi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mor-
mânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la
uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra
fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în
mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă,
îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis:
Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel
răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar
mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că merge în
Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-
a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse
de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se
temeau.
Din Sfânta Evanghelie de la Marcu: 16;9-20
Î n vremea aceea, după ce a înviat dimineaţa, în ziua cea
dintâi a săptămânii, El S-a arătat întâi Mariei Magdalena, din
care scosese şapte demoni. Aceea, mergând, a vestit pe cei
ce fuseseră cu El şi care se tânguiau şi plângeau. Şi ei,
auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut. După
aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la
o ţarină. Şi aceia, mergând, au vestit celorlalţi, dar nici pe ei
nu i-au crezut. La urmă pe când cei unsprezece şedeau la
masă, S-a arătat şi i-a mustrat pentru necredinţa şi
împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră
înviat. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi
Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza
se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. Iar celor ce
vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni
vor izgoni, în limbi vor grăi, şerpi vor lua în mână şi chiar
ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei
bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. Deci
Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a
şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, plecând, au
propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cu-
vântul, prin semnele care urmau, Amin.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
235
Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 29;1-12
În ziua cea dintâi a săptămânii, foarte de dimineaţă, au
venit femeile la mormânt, aducând miresmele pe care le
pregătiseră. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. Şi
intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus. Şi fiind ele încă
nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor,
în veşminte strălucitoare. Şi înfricoşându-se ele şi plecându-
şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe
Cel viu între cei morţi? Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă
aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea, zicând că Fiul
Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să
fie răstignit, iar a treia zi să învieze. Şi ele şi-au adus aminte
de cuvintele Lui. Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit
toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. Iar ele
erau: Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte
împreună cu ele, care ziceau către Apostol acestea. Şi
cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare şi nu le-
au crezut. Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi,
plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat,
mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.
Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 24;12-35
Î n vremea aceea, sculându-se Petru, a alergat la mormânt
şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a
plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase. Şi iată,
doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe
de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era
Emaus. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările
acestea. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus
Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor
erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. Şi El a zis către ei: Ce sunt
cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în
drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare.
Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur
eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el
zilele acestea? El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele
despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în
faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului
popor. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii
şi mai-marii noştri; iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea
să izbăvească pe Israel; şi cu toate acestea, astăzi este a
__________________________MOLITFELNIC____________________________
236
treia zi de când s-au petrecut acestea. Dar şi nişte femei de
ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă
la mormânt, şi negăsind trupul Lui, au venit zicând că au
văzut arătare de Îngeri, care le-au spus că El este viu. Iar unii
dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum
spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut. Şi El a zis către
ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate
câte au spus proorocii! Nu trebuia, oare, ca Hristos să
pătimească acestea şi să intre în slava Sa? Şi începând de la
Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate
Scripturile cele despre El. Şi s-au apropiat de satul unde se
duceau, iar El se făcea că merge mai departe. Dar ei îl rugau
stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a
plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei. Şi când a stat
împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi,
frângând, le-a dat lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au
cunoscut; şi El S-a făcut nevăzut de ei. Şi au zis unul către
altul: Oare nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe
cale şi când ne tâlcuia Scripturile? Şi, în ceasul acela
sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe
cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau
că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon. Şi ei
au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de
ei la frângerea pâinii.
Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 24;36-53
Î n vremea aceea, sculându-Se din morţi, Iisus a stat în
mijlocul ucenicilor Săi şi le-a zis: Pace vouă! Iar ei,
spăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi
Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică
astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi
picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că
duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am.
Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei
încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi
aici ceva de mâncare? Iar ei I-au dat o bucată de peşte fript
şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor.
Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către
voi, fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească
toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci
şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă
_______________________________BOTEZUL_____________________________
237
Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuia să
pătimească Hristos şi să învieze din morţi a treia zi, şi să se
propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea
păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi
sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi
făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă
veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a dus afară până spre
Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când
îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat Ia cer. Iar ei,
închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând
pe Dumnezeu, Amin.
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 20;1-10
I ar în ziua întâi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la
mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut
piatra ridicată de pe mormânt. Deci a alergat şi a venit la
Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus şi le-a
zis: Au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au
pus. Deci au ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la
mormânt. Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic,
alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la
mormânt. Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar
n-a intrat. A sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat
în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos, iar mahrama, care
fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci
înfăşurată, la o parte, într-un loc. Atunci a intrat şi celălalt
ucenic care sosise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut.
Căci încă nu ştiau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din
morţi. Şi s-au dus ucenicii iarăşi la ai lor.
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 20;11-18
În vremea aceea Maria stătea afară lângă mormânt plân-
gând. Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt. Şi a
văzut doi Îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi
altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus. Şi aceia i-
au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au
luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus. Zicând
acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu
ştia că este Iisus. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine
cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă
Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu îl voi ridica. Iisus i-
__________________________MOLITFELNIC____________________________
238
a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni!
(adică, învăţătorule). Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci
încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune:
Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi
Dumnezeul vostru. Şi a venit Maria Magdalena vestind
ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a spus ei.
Din Sfânta Evanghelie de Ia Ioan: 20;19-31
Şi fiind seară, în ziua aceea, întâi a săptămânii, şi uşile
fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a
venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă! Şi zicând
acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat
ucenicii, văzând pe Domnul. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace
vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh
Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le
veţi ţine vor fi ţinute. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel
numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au zis
lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă
nu voi vedea în mâinile Lui semnele cuielor, şi dacă nu voi
pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune
mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Şi după opt zile,
ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi
a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis:
Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi
vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi
nu fi necredincios, ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis:
Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru că M-ai
văzut, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! Şi încă
multe alte minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care
nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca să
credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând,
să aveţi viaţă în numele Lui.
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 21;1-14
În vremea aceea, sculându-Se din morţi, Iisus S-a arătat
iarăşi ucenicilor la Marea Tiberiadei şi S-a arătat aşa: Erau
împreună Simon-Petru şi Toma, cel numit Geamănul, şi
Natanael, cel din Cana Galileii, şi fiii lui Zevedeu şi alţi doi
din ucenicii Lui. Simon-Petru le-a zis: Mă duc să pescuiesc. Şi
i-au zis ei: Mergem şi noi cu tine. Şi au ieşit şi s-au suit în
corabie, şi în noaptea aceea n-au prins nimic. Iar făcându-se
_______________________________BOTEZUL_____________________________
239
dimineaţă, Iisus a stat la ţărm; dar ucenicii n-au ştiut că este
Iisus. Deci le-a zis Iisus: Fiilor, nu cumva aveţi ceva de
mâncare? Ei i-au răspuns: Nu. Iar El le-a zis: Aruncaţi mreaja
în partea dreaptă a corăbiei şi veţi afla. Deci au aruncat-o şi
nu mai puteau s-o tragă de mulţimea peştilor. Şi a zis lui
Petru ucenicul acela pe care-l iubea Iisus: Domnul este! Deci
Simon-Petru, auzind că este Domnul, şi-a încins haina, căci
era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă. Şi ceilalţi ucenici au
venit cu corabia, căci nu erau departe de ţărm, ci la două
sute de coţi, trăgând mreaja cu peşti. Deci, când au ieşit Ia
ţărm au văzut jar pus jos şi peşte pus deasupra, şi pâine.
Iisus le-a zis: Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum.
Simon-Petru s-a suit în corabie şi a tras mreaja la ţărm, plină
de peşti mari: o sută cincizeci şi trei şi, deşi erau atâţia, nu s-
a rupt mreaja. Iisus le-a zis: Veniţi de prânziţi. Şi nici unul
din ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: Cine eşti Tu?, ştiind că
este Domnul. Deci a venit Iisus şi a luat pâinea şi le-a dat lor,
şi de asemenea şi peştele. Aceasta este, acum, a treia oară
când Iisus S-a arătat ucenicilor, după ce S-a sculat din morţi.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 21;15-25


Î n vremea aceea S-a arătat Iisus ucenicilor Săi, după ce S-
a sculat din morţi, şi a zis lui Simon-Petru: Simone, fiul lui
Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El i-a zis: Da,
Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui; Paşte mieluşeii Mei.
Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă
iubeşti? EI i-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a
Iisus lui: Păstoreşte oile Mele. Iisus i-a zis a treia oară:
Simone, fiul Iui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis
a treia oară: Mă iubeşti? Şi i-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu
ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele. Adevărat,
adevărat zic ţie: Când erai mai tânăr te încingeai singur şi
umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde
mâinile tale şi altul te va încinge şi te va duce unde nu
voieşti. Iar aceasta a zis-o, înseninând cu cel fel de moarte
va preaslăvi pe Dumnezeu. Şi zicând aceasta, i-a zis:
Urmează Mie. Dar întorcându-se, Petru a văzut venind după
el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la cină s-a
rezemat de pieptul Lui şi i-a zis: Doamne, cine este cel ce Te
va vinde? Pe acesta deci, văzându-l, Petru a zis lui Iisus:
__________________________MOLITFELNIC____________________________
240
Doamne, dar cu acesta ce se va întâmpla? Zis-a lui Iisus:
Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu? Tu
urmează Mie. De aceea a ieşit cuvântul acesta între fraţi, că
ucenicul acela nu va muri; dar Iisus nu i-a spus că nu va
muri, ci: dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce
ai tu? Acesta este ucenicul care mărturiseşte despre aceasta
şi care a scris acestea, să ştim că mărturia lui e adevărată.
Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care,
dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-
ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris, Amin.

ALTE EVANGHELII
care pot fi citite ca adaos de podoabă la stâlpi,
precum şi în drum spre locul de înmormântare.
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 5;17-24
Z is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Tatăl
Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez. Deci pentru aceasta
căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că
dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este
Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. A
răspuns deci Iisus şi le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă:
Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe
Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul
întocmai. Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte face El
şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă
miraţi. Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă
viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte. Tatăl nu judecă
pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului. Ca toţi să
cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu
cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, Care L-a trimis.
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi
crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu
va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă.
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 6;40-44
Z is-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul:
Aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul şi
crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea
de apoi. Deci iudeii murmurau împotriva Lui, fiindcă zisese:
Eu sunt pâinea ce s-a coborât din cer. Şi ziceau: Au nu este
Acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi nu ştim noi pe tatăl Său şi pe
_______________________________BOTEZUL_____________________________
241
mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborât din cer? Iisus
a răspuns şi le-a zis: Nu murmuraţi între voi. Nimeni nu
poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl, Care M-a
trimis, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 12;16-21
Z is-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din
belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-
am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face:
Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge
acolo tot grâul şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu:
Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani;
odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a
zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul
tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu
cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în
Dumnezeu.
Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 22;23-33
În vremea aceea, s-au apropiat de Iisus saducheii, cei ce
zic că nu este înviere, şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule,
Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să
ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său.
Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a
murit şi, neavând urmaş, a lăsat pe femeia sa fratelui său.
Asemenea şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea. în
urma tuturor a murit şi femeia. La înviere, deci, a cărui
dintre cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie.
Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi, neştiind Scripturile,
nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se însoară,
nici nu se mărită, ci sunt ca Îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar
despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de
Dumnezeu, zicând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi
Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Nu este
Dumnezeul morţilor, ci al viilor. Iar mulţimile, ascultându-L,
erau uimite de învăţătura Lui.
Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 24;27-33,42-51
Z is-a Domnul ucenicilor Săi: Precum fulgerul iese de la
răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului
Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar
îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca
__________________________MOLITFELNIC____________________________
242
şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer
şi puterile cerurilor se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer
semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile
pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii
cerului, cu putere şi cu slavă multă. Şi va trimite pe Îngerii
Săi, cu sunet mare de trâmbiţă şi vor aduna pe cei aleşi ai
Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la
celelalte margini. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa
lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara
este aproape. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate
acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi. Privegheaţi deci, că
nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. Aceea cunoaşteţi, că
de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar
priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea, şi voi fiţi
gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.
Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a
pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la timp?
Fericită este sluga aceea pe care venind stăpânul său, o va
afla făcând aşa. Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile
sale o va pune. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în
inima sa: Stăpânul meu întârzie, şi va începe să bată pe cei
ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii,
veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi
în ceasul pe care nu-l cunoaşte, şi o va tăia din dregătorie şi
partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi
scrâşnirea dinţilor.
Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 6 ;22-33
Z is-a Domnul către dânşii: Luminătorul trupului este
ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.
Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci,
dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu
cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni,
căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul
se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui
Dumnezeu şi lui mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi
pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul
vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult
decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la
păsările cerului că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu
adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare
_______________________________BOTEZUL_____________________________
243
nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre
voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar
de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii
câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun
vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat
ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi
este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o
îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin
credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom
mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după
toate acestea se străduiesc păgânii; ştie doar Tatăl vostru
Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia
lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga
vouă.
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 6;48-54
Z is-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: Eu sunt
pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au
murit. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care,
dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie,
care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta
viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa
lumii este trupul Meu. Deci iudeii se certau între ei, zicând:
Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm? Şi le-a
zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca
trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea
viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu
are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 14;1,12-15
Î n vremea aceea a intrat Iisus, într-o sâmbătă, în casa
uneia intre căpeteniile fariseilor, ca să mănânce pâine; şi a
zis celui ce-L chemase: când faci prânz sau cină, nu chema
pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici
vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor,
pe tine şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă
pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, şi fericit vei fi
că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea
drepţilor. Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El
la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui
Dumnezeu!
__________________________MOLITFELNIC____________________________
244
Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 25;31-46
Z is-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi
toţi Sfinţii Îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi
pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va
pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va
zice împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii
Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la
întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să
mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost
şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost
şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
Atunci drepţii îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am
văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să
bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi
Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în
temniţă şi am venit la Tine? Iar împăratul, răspunzând, va
zice către ei: Adevărat zic vouă: întrucât aţi făcut unuia
dintre aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci
va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine,
blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi
Îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mă-
nânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost
şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în
temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei,
zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau
străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: întrucât nu
aţi făcut unuia din aceştia prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă
veşnică.
Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 5;42-48
Z is-a Domnul: Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel
ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta. Aţi
auzit că s-a zis: Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe
vrăjmaşul tău. Iar Eu vă zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri,
binecuvântaţi pe cel ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă
urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca
să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară
soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste
_______________________________BOTEZUL_____________________________
245
cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă
iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi
lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi
mai mult? Au nu fac şi păgânii acelaşi lucru? Fiţi, dar, voi
desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.
Din Sfânta Evanghelie de la Matei : 13;44-54
Z is-a Domnul pilda aceasta: Asemenea este Împărăţia
Cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o
un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are
şi cumpără ţarina aceea. Iarăşi este asemenea Împărăţia
Cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune. Şi
aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate
câte avea şi l-a cumpărat. Asemenea este iarăşi Împărăţia
Cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul
de peşti. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi,
şezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat
afară. Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi Îngerii şi vor
despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi. Şi îi vor arunca
în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea
dinţilor. Înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne.
Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre
Împărăţia Cerurilor este asemenea unui om gospodar, care
scoate din vistieria sa noi şi vechi. Iar după ce Iisus a sfârşit
aceste pilde, a trecut de acolo. Şi venind în patria Sa, îi
învăţa pe ei în sinagoga lor.
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 8;51-59
Z is-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul:
Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul
Meu, nu va vedea moartea în veac. Iudeii i-au zis: Acum am
cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi
proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va
gusta moartea în veac. Nu cumva eşti Tu mai mare decât
Tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi proorocii.
Cine Te faci Tu a fi? Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe
Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel
care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul
vostru. Şi nu L-aţi cunoscut, dar Eu îl ştiu; şi, dacă aş zice că
nu-L ştiu, aş fi mincinos, asemenea vouă. Ci îl ştiu şi păzesc
cuvântul Lui. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să
vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat. Deci au zis iudeii
__________________________MOLITFELNIC____________________________
246
către El: încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?
Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai
înainte de a fi fost Avraam. Deci au luat pietre ca să arunce
asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi, trecând
prin mijlocul lor, S-a dus.
Din Sfânta Evanghelic de la Matei: 12;30-37
Z is-a Domnul: Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, şi
cine nu adună cu Mine, risipeşte. De aceea vă zic: Orice
păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva
Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvânt împotriva
Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva
Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici
în cel ce va să fie. Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui
e bun, ori spuneţi că pomul este rău şi rodul lui e rău, căci
după roadă se cunoaşte pomul. Pui de vipere, cum puteţi să
grăiţi cele bune, odată ce sunteţi răi? Căci din prisosul
inimii grăieşte gura. Omul cel bun din comoara lui cea bună
scoate afară cele bune, pe când omul cel rău din comoara lui
cea rea scoate afară cele rele. Vă spun că pentru orice
cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală
în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi
din cuvintele tale vei fi osândit.
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 12;24-26,35-36
Z is-a Domnul către ucenicii Săi: Adevărat, adevărat zic
vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va
muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.
Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte
sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică.
Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo
va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va
cinsti. Deci le-a zis Iisus: încă puţină vreme Lumina este cu
voi. Umblaţi cât aveţi Lumină, ca să nu vă prindă întunericul.
Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. Cât aveţi
Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii.
Din Sfânta Evanghelie de Ia Luca: 12;32-40
Z is-a Domnul: Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl
vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia. Vindeţi averile
voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se înve-
chesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se
_______________________________BOTEZUL_____________________________
247
apropie, nici molie nu o strică. Căci unde este comoara
voastră, acolo va fi şi inima voastră. Să fie mijloacele
voastre încinse şi făcliile voastre aprinse. Şi voi fiţi
asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se
va întoarce de la nuntă, ca, venind şi bătând, îndată să-I
deschidă. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind,
stăpânul le va afla veghind. Adevărat zic vouă că se va
încinge şi le va pune la masă şi, apropiindu-se le va sluji. Fie
că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, şi le
va găsi aşa, fericite sunt acelea. Iar aceasta să ştiţi, că, de ar
şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar
lăsa să i se spargă casa. Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în
care nu gândiţi Fiul Omului va veni.

ÎNVĂŢĂTURĂ
cum se cade a cânta parastasul
Mergând Preotul unde este gătită coliva, zice: Binecuvântat
este Dumnezeul nostru…, cădind coliva cruciş. Iar noi zicem:
Sfinte Dumnezeule…, şi după ecfonis: Doamne miluieşte (de 12
ori), Mărire…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm…, (de trei ori), şi
Psalmul 90: Cela ce locuieşte în ajutorul celui Preaînalt…, Şi după
terminarea lui: Mărire…, Şi acum…, Aliluia (de trei ori), apoi se
face ectenia pentru cei răposaţi:

C u pace Domnului să ne rugăm.


P entru pacea de sus…
P entru lăsarea greşalelor acelor ce întru fericită pomenire
s-au mutat, Domnului să ne rugăm.
P entru pururea pomeniţii robii lui Dumnezeu (N).
P entru odihna, liniştea şi fericirea lor, Domnului să ne
rugăm.
P entru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi
cea fără de voie, Domnului să ne rugăm.
P entru ca neosândiţi să stea la înfricoşatul Tron al măririi
Domnului, Domnului să ne rugăm.
P entru cei ce plâng şi se chinuiesc, aşteptând mângâierea
__________________________MOLITFELNIC____________________________
248
lui Hristos, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se elibereze ei de toată durerea, supărarea şi
suspinarea, şi să se aşeze unde cercetează lumina feţei lui
Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.
P entru ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele
lor în loc luminos, în loc cu verdeaţă, în loc de repaus, unde
toţi drepţii petrec, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să ne mântuim noi de toată supărarea…
A pară, mântuieşte, miluieşte…
M ila lui Dumnezeu şi Împărăţia cerului…
Şi după ecfonis: Aliluia (de trei ori), pre glasul al 8-lea, zicând
aceste stihuri:

stihul 1-iu: Fericiţi pre care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.
stihul al 2-lea: Şi pomenirea lor din neam în neam.
stihul al 3-lea: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui.

Apoi Troparul, glasul al 8-lea:


C ela ce cu adâncul înţelepciunii prin iubirea de oameni
toate le iconomiseşti, şi cele de folos tuturor le dăruieşti,
Unule Creatorule, odihneşte, Doamne, sufletele robilor Tăi,
că spre Tine şi-au pus nădejdea, spre Făcătorul şi
Plăsmuitorul şi Dumnezeul nostru (de două ori).
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
P re tine zid şi liman te avem şi rugătoare bine primită
către Dumnezeu, Cela ce s-a născut din tine, Născătoare de
Dumnezeu nenuntită, care eşti credincioşilor mântuire.
Apoi Catisma 17
Fericiţi cei fără prihană în cale... cu stihul: Pomeneşte Doamne,
sufletele robilor Tăi. Şi împărţim Catisma în două stări. La
sfârşitul stării întâi, zicem:
În veac nu voi uita îndreptările Tale. (de trei ori). Apoi Preotul
ectenia:

I ară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.


Î ncă ne rugăm pentru iertarea păcatelor robilor lui
Dumnezeu (N).
P entru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi
_______________________________BOTEZUL_____________________________
249
cea fără de voie.
C a Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele lor, unde
drepţii se odihnesc.
M ila lui Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor şi iertarea
păcatelor lor, la Hristos Împăratul Cel nemuritor să cerem.
Şi zice Diaconul: Domnului să ne rugăm, iar Preotul
rugăciunea: Dumnezeul duhurilor…, Corul: Doamne miluieşte (de
40 ori). ecfonis Că tu eşti învierea viaţa şi repausul…, şi celelalte
până la sfârşit. Apoi se începe starea a doua: Al Tău sunt eu
mântuieşte-mă…, cu stihul: Odihneşte Doamne, sufletele robilor
Tăi…, şi Caută spre mine şi mă miluieşte…, cu acelaşi stih. Iar la
sfârşit zicem: Viu va fi sufletul meu şi te va lăuda…, (de trei ori).

Deci troparele pentru cei răposaţi, glasul al 5-lea, stihul:

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările.


Ceata Sfinţilor a aflat izvorul vieţii…, tot de rând până la sfârşit.
Caută-le la Înmormântarea lumenilor pagina 155. Deci Aliluia, (de
trei ori). După acea ectenia cea întâia zisă pentru cei răposaţi. Şi
Preotul pomeneşte pre cei răposaţi, iar clericii zic Doamne
miluieşte (de 40 ori). Apoi ecfonis şi troparul, glasul al 5-lea:
Odihneşte Mântuitorul nostru, cu drepţii pre robii Tăi..., Mărire…,
Şi acum…, a Născătoarei: Cela ce din Fecioară ai strălucit lumii…,
apoi Psalmul 50; Miluieşte-mă Dumnezeule..., În urmare: Canonul
pentru cei morţi, caută-l la înmormântarea lumenilor. După
cântarea a 3-a, ectenia pentru cei morţi, precum mai sus s-a spus.
Şi după ecfonis: Catismala glasul al 6-lea. Cu adevărat
deşertăciune sunt toate..., Mărire…, Şi acum…, a Născătoarei;
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu în timpul vieţii mele….,
După cântarea a 6-a: ectenia pentru cei morţi, ca mai sus; şi
după ecfonis Condacul, glasul al 8-lea: Cu Sfinţii odihneşte
Hristoase sufletele…, Icosul: Tu singur eşti nemuritor..., Aliluia (de
trei ori). După a 9-a cântare, zice Preotul tămâind: Pre
Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii întru cântări
cinstindu-o să o mărim.
Iar Corul în loc de stih, zice aceasta: Duhurile şi sufletele
drepţilor te vor lăuda pre Tine Doamne. Apoi cântăm Irmosul: Pre
Dumnezeu a-l vedea…, în urmare: Sfinte Dumnezeule…, după Tatăl
nostru…, cântăm troparele glasul al 4-lea: Cu duhurile drepţilor…,
Întru odihna Ta Doamne…, Mărire…, Tu eşti Dumnezeu Carele Te-
ai pogorât în iad…, Şi acum…, Una Curată şi prea nevinovată
Fecioară... Acestea caută-le la pag 143.
Deci ectenia: Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare
mila Ta..., Încă ne rugăm pentru odihna adormiţilor servilor Tăi…,
250__________________________MOLITFELNIC____________________________
şi celelalte pre rând, cum s-au scris mai sus. Preotul zice
rugăciunea: Dumnezeul duhurilor..., şi Ecfonis: Că Tu eşti învierea
viaţa...
Preotul: Înţelepciune, citeţul: Ceea ce eşti mai cinstită..., Apoi:
Mărire Ţie Hristoase Dumnezeule nădejdea noastră, mărire Ţie...,
Corul: Mărire…, Şi acum…, Doamne miluieşte (de trei ori), Părinte
binecuvintează; Şi apolis: Cela ce a înviat din morţi..., şi după
apolis, Preotul zice: Întru fericita adormire veşnică odihnă…, şi
celelalte. Iar clericii cântă: Veşnica pomenire (de trei ori).

La sâmbăta Moşilor Ectenia cea mică a morţilor se zice precum


urmează:
Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Î ncă ne rugăm pentru odihna şi iertarea sufletelor celor


din veac răposaţi întru buna credinţă, a strămoşilor, a
moşilor a părinţilor, a maicilor, a fraţilor, a surorilor a fiilor
şi a celor dintr-o rudenie, şi celor dintr-o seminţie şi a
tuturor sufletelor, care au răposat mai înainte întru
nădejdea învierii, şi a vieţii veşnice, a ctitorilor Sfântului
locaşului acestuia, Arhierei, Ieromonahi, Preoţi, IeroDiaconi,
Diaconi şi Monahi, slujitori şi robi, celor ce zac aici şi
pretutindenea drept credincioşi creştini, şi a robilor lui
Dumnezeu celor ce acum se pomenesc (N) şi pentru ca să li
se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori).

C a Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele lor şi numele în


cartea vieţii, şi în sânurile lui Avraam, în latura viilor, întru
Împărăţia Cerurilor, în raiul desfătării, unde drepţii se
odihnesc.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori).

M ila lui Dumnezeu, şi Împărăţia Cerului, şi lăsarea


păcatelor lor, la Hristos Împăratul Cel fără de moarte şi
Dumnezeul nostru să le cerem.
Corul; Dă Doamne, Diaconul, sau Preotul zice: Domnului să ne
rugăm. Corul: Doamne miluieşte (de 40 de ori). Şi Preotul citeşte
_______________________________BOTEZUL_____________________________
251
rugăciunea: Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul...

RÂNDUIALA
Litiei mici pentru morţi, ce se face
în toate zilele peste an
Seara după apolisul Vecerniei, şi dimineaţa, după apolisul
Utreniei în zilele ordinare.
Iar în zilele de sărbătoare, precum: Duminicile, când se cântă
Polieleu şi Doxologie, la Sărbătorile cele mari, la înainte
sărbătoare şi după sărbătoare, Litia aceasta pentru morţi nu se
face.
Rânduiala ei este următoarea: Seara după apolisul Vecerniei, şi
dimineaţa după apolisul Utreniei, după ce cântăreţii zic: Mulţi ani
îndată Preotul ia cădelniţa cu tămâie şi Eclesiarhul ia sfeşnicul cu
lumânarea aprinsă, mergând înaintea Preotului ce-şi are pus pre
sine Epitrahilul; Iar cântăreţii urmând cântă o stihiră din cele de
la Litia Bisericii, preschimbându-le, altă dată alta, de câte ori se
face Litia; şi când ajung în tinda Bisericii, Preotul stă în mijloc, şi
terminându-se stihira zice:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru…. şi celelalte. Corul
răspunde: Amin şi îndată: Sfinte Dumnezeule…. pre glasul stihirei,
însă repede în amândouă părţile de trei ori; apoi: Mărire…. Şi
acum…. şi după Tatăl nostru…. că a Ta este Împărăţia…. şi îndată
cântăreţii încep a cânta troparele acestea ale morţilor, iar Preotul
cădeşte Icoanele numai cele din tindă şi pre popor:

Tropar, glasul al 4-lea


C u duhurile Drepţilor, celor ce s-a săvârşit, odihneşte,
Mântuitorule, sufletele servilor Tăi păzindu-le în viaţa cea
fericită, care este la Tine, Iubitorule de oameni.
Î ntru repausul Tău, Doamne, unde toţi Sfinţii Tăi
repausează, odihneşte şi sufletele servilor Tăi, că Însuţi eşti
Iubitor de oameni.
Mărire…
T u eşti Dumnezeu, Carele Te-ai pogorât la iad şi ai
dezlegat durerile celor ferecaţi, Însuţi şi sufletele servilor Tăi
repausează-le.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
252
Şi acum…
U na Curată şi Preanevinovată Fecioară, ceea ce ai născut
pre Dumnezeu fără de sămânţă, roagă-L să se mântuiască
sufletele noastre.
Şi îndată Preotul zice aceasta Ectenie:

M iluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,


rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Î ncă ne rugăm pentru repausarea şi iertarea sufletelor


celor din veac răposaţi în buna credinţă: a strămoşilor, a
moşilor, a părinţilor, a mamelor, a fraţilor, a surorilor, a
fiilor şi a tuturor sufletelor celor dintr-o rudenie şi seminţie,
care mai înainte au răposat în nădejdea învierii şi a vieţii
veşnice; a ctitorilor sfântului locaşului acestuia, a
miluitorilor şi binefăcătorilor, şi a tuturor celor ce s-au
ostenit şi au servit în sfântul locaşul aceasta: Arhierei,
Ieromonahi, Preoţi, IeroDiaconi şi Monahi şi servitori, ce zac
aici şi pretutindeni ortodocşi creştini, şi a servilor lui
Dumnezeu ce acum se pomenesc (le zice numele); şi pentru
ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi fără de voie.
C a Domnul Dumnezeu, să aşeze sufletele şi numele lor în
cartea vieţii, în sânurile lui Avraam, în latura viilor în
Împărăţia Cerurilor şi în raiul de desfătare, unde toţi drepţii
repausează.
M ila lui Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor şi lăsarea
păcatelor lor, la Hristos Împăratul Cel nemuritor şi
Dumnezeul nostru să le cerem.
Diaconul sau Preotul: Domnului să ne rugăm. Corul: Doamne
miluieşte (de 40 de ori), şi Preotul în taină citeşte aceasta
rugăciune:

D umnezeul duhurilor şi a tot trupului, Carele ai călcat


moartea şi pre diavolul l-ai surpat, şi ai dăruit viaţă lumii
Tale; Însuţi, Doamne, repausează şi sufletele adormiţilor
servilor Tăi (le zice numele, nu însă toate, de sunt multe) în
loc luminos, în loc de verdeaţă, în loc de repaus, de unde a
fugit toată durerea, întristarea şi supărarea; ca un Bun şi
_______________________________BOTEZUL_____________________________
253
Iubitor de oameni Dumnezeu iartă-le lor tot păcatul ce s-a
făcut de ei cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul; că nu
este om carele să vieţuiască şi să nu păcătuiască; că numai
Tu eşti fără de păcat; dreptatea Ta dreptate în veac şi
cuvântul Tău adevărul.
C ă Tu eşti învierea, viaţa şi repaosul adormiţilor servilor
Tăi (le zice numele), Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie
mărire înălţăm, împreună şi Tatălui Celui fără de început, şi
Preasfântului, Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Preotul: Mărire Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră,
mărire Ţie.

Corul: Mărire şi acum, Doamne miluieşte, (de trei ori),


Binecuvintează:

Preotul:
C ela ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dumnezeul
nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, şi ale
Sfinţilor, măriţilor şi a tot lăudaţilor Apostoli, ale
preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri,
şi ale tuturor Sfinţilor; sufletele servilor Săi celor mutaţi de
la noi, în corturile Drepţilor să le aşeze, în sânurile lui
Avraam să le repauzeze, cu drepţii să le numere, şi pre noi
să ne miluiască ca un Bun şi de oameni Iubitor.
Preotul:
V eşnica pomenire, vrednicilor de fericire şi pururea
pomeniţilor, părinţilor şi fraţilor noştri, (de trei ori).
D umnezeu să-i fericească şi să-i repauseze pre dânşii, şi
pre noi să ne miluiască ca un Bun şi de oameni Iubitor.
Î ntru fericita adormire, veşnic repaus dă, Doamne,
adormiţilor şi pururea pomeniţilor ctitorilor sfântului
locaşului acestuia, părinţilor şi fraţilor noştri, ce zac aici şi
pretutindeni ortodocşilor creştini, şi le fă lor veşnica
pomenire.
Coriştii cântă: Veşnica pomenire, pre glasul al 3-lea, (de trei
ori). Iar Eclesiarhul luând sfeşnicul, cădelniţa şi epitrahilul de la
Preot, le duce la locul lor, şi Preotul stând înaintea uşilor zice:
__________________________MOLITFELNIC____________________________
254
P entru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne
Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pre noi,
Amin.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
255
RUGĂCIUNEA
ce se citeşte de arhiereu sau duhovnic pentru iertarea
tuturor păcatelor, a tot jurământul şi blestemul

D oamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Fiule şi


Cuvinte al lui Dumnezeu, Păstorule şi mielule, Carele ai
ridicat păcatul lumii şi ai iertat datoria celor doi datornici, şi
femeii celei păcătoase i-ai dat iertare păcatelor ei; cela ce ai
dăruit vindecare paraliticului împreună şi iertare păcatelor
lui; Însuţi Stăpâne, uşurează, lasă, iartă păcatele şi
nelegiuirile şi greşalele cele de voie şi fără de voie, cele din
ştiinţă şi cele din neştiinţă, cele cu călcare de poruncă şi
neascultare, care s-au făcut de robii Tăi (N); şi câte, ca nişte
oameni purtători de trup şi vieţuitori în lume au alunecat de
au greşit, cu fapta ori cu cuvântul, cu gândul, cu ştiinţă sau
cu neştiinţă, noaptea ori ziua; sau au luat blestem şi
afurisanie de la Arhiereu, sau de la Preot, sau însuşi pre sine
s-au blestemat, sau cu jurământ pre numele lui Dumnezeu s-
au jurat şi l-au călcat; sau din mânia cea fără de socoteală
pre vreunul din creştini au afurisit sau au blestemat; sau
nebuneşte au vorbit, sau au osândit sau au clevetit, sau
vorbe spurcate au vorbit, sau au pizmuit sau au minţit, şi au
ţinut minte răul, sau cu mânie s-au pornit, sau s-au mândrit
şi au viclenit, sau camătă au luat, sau s-au trândăvit, sau în
deşert s-au mărit şi în iubirea de argint au căzut, sau s-au
îmbătat, sau au alergat la fermecătoare, la vrăjitoare şi
descântătoare şi la alţii asemenea; sau în desfrânări au
căzut, sau alte răutăţi au făcut; sau au scuipat, sau au lovit,
sau au răpit, sau au furat, sau fără milă şi cu scumpete au
îngreuiat pre cineva, sau n-au miluit pre săraci şi nu le-au
făcut bine după puterea lor; sau cu gândul au defăimat şi au
pârât, sau strâmbătate au făcut şi pre fratele lor l-au
întristat, l-au urât şi l-au amărât; sau stând la rugăciune şi la
cântare, mintea lor s-a abătut la viclenii şi la deşertăciuni
lumeşti; sau s-au făcut robi pântecelui şi de frumuseţe
străină şi-au rănit inima, sau au vorbit semeţ şi necuviincios,
sau nebuneşte au râs de păcatul fraţilor lor şi i-au osândit,
iar păcatele şi nelegiuirile lor nu le-au socotit, sau nu s-au
îngrijit de rugăciune, şi poruncile duhovnicilor n-au păzit,
sau s-au lenevit şi răbdare n-au avut, sau cu îndrăzneală
crezându-se a fi înţelepţi, deşertăciuni au grăit; sau altceva
__________________________MOLITFELNIC____________________________
256
rău au făcut. Pentru toate cestea şi altele asemene acestora,
ştiute şi neştiute, câte ca nişte oameni au greşit robii Tăi
aceştia, fraţii noştri, Iubitorule de oameni Doamne,
miluieşte-i şi le iartă lor toate. Aşa Stăpâne Doamne
Dumnezeul nostru, ascultă-ne pre noi care ne rugăm
bunătăţii Tale pentru robii Tăi aceştia, fraţii noştri, şi iartă
ca unul Carele nu ţii minte răul, toate greşalele şi
fărădelegile pre care ca nişte oameni le-au făcut sau le-au
gândit. Că ei singuri nevrednicii şi păcătoşii mărturisesc
acum înaintea împărăţiei Tale, că acestea şi mai mari decât
acestea au făcut. Dar, după mila Ta, ascultă-mă pre mine
servul Tău, şi scapă-i pre dânşii de muncile cele veşnice; fă-i
moştenitori veşnicelor Tale bunătăţi, împreună cu cei ce din
veac Ţi-au bineplăcut Ţie, şi învredniceşte-i fără osândă a se
împărtăşi cu înfricoşatele şi nemuritoarele Tale Taine. Că Tu
ai zis, Stăpâne, câte veţi lega pre pământ vor fi legate şi în
ceruri, şi câte veţi dezlega pre pământ, vor fi dezlegate şi în
ceruri. Căci numai Tu singur eşti fără de păcat şi puternic a
ierta păcatele, şi Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi
închinăciunea, împreună şi Părintelui Tău celui fără început,
şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE
pentru cei ce sunt sub epitimii sau pedepse canonice,
şi pentru cei ce sau legat pre sine cu jurământ

S tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Unule-Născut, Fiule


şi Cuvântul Tatălui, Cela ce ai rupt prin patima Ta toată
legătura păcatelor noastre şi ai suflat în feţele Apostolilor
Tăi şi ai zis: Luaţi Duh Sfânt; oricărora veţi ierta păcatele se
vor ierta lor, şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute; Tu Stăpâne
prin Sfinţii Tăi Apostoli ai dăruit celor ce după timpuri
săvârşesc cele Sfinte în Biserica Ta, a ierta păcatele pre
pământ, şi să lege şi să dezlege orice legătură de
nedreptate. Deci şi acum Te rugăm pentru fratele nostru (N),
ce stă înaintea Ta, dăruieşte-i lui mila Ta, rupe-i legătura
păcatelor lui şi ori ce a greşit din neştiinţă, ori neluare
_______________________________BOTEZUL_____________________________
257
aminte, sau de a lucrat ceva din micime de suflet, Cela ce
ştii slăbiciunea omenească, ca un Stăpân şi bun Iubitor de
oameni, iartă-i lui toate păcatele, cele de voie şi cele fără de
voie. Că Tu eşti Cela ce dezlegi pre cei legaţi, Cela ce ridici
pre cei surpaţi, nădejdea celor deznădăjduiţi, repausul celor
căzuţi; dezleagă şi pre servul Tău acesta de legătura
păcatelor. Că s-a preamărit Preasfânt numele Tău, împreună
cu al Părintelui Tău celui fără de început, şi cu al
Preasfântului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.

RUGĂCIUNEA
la dezlegarea de epitimii, sau pedepse canonice

Î ndurate Doamne, Bunule şi Iubitorule de oameni, Carele


pentru îndurările Tale ai trimis pre Unul-Născut Fiul Tău în
lume, ca să rupă înscrisul păcatelor cel asupra noastră, şi să
dezlege legăturile celor legaţi de păcate, şi să predice
iertare celor robiţi; Tu Stăpâne, cu bunătatea Ta eliberează
şi pre servul Tău (N) de legătura pusă asupra lui, şi
dăruieşte-i lui fără de păcat în tot timpul şi locul să se
apropie de măreţia Ta, spre a cere cu îndrăznire şi cu
conştiinţă curată mila Ta cea mare. Că milostiv şi Iubitor de
oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi
Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE
la împăcarea celor ce au fost învrăjbiţi

M ulţămim Ţie, Stăpâne Iubitorule de oameni, Împăratul


veacurilor şi dătătorul bunătăţilor, Cela ce ai stricat peretele
cel din mijloc al vrajbei, şi ai dăruit pace neamului omenesc,
şi ai dăruit şi acum pace servilor Tăi (N), înrădăcinează într-
__________________________MOLITFELNIC____________________________
258
înşii frica Ta, şi întăreşte-le iubirea unuia către altul. Stinge
toată cearta; curmă toate smintelile de împerechere. Că Tu
eşti pacea noastră, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
259
RUGĂCIUNILE DE BLESTEM
sau exorcismele Marelui Vasilie
pentru cei ce pătimesc de diavol şi pentru toată neputinţa
Domnului să ne rugăm
D umnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor, făcătorul
cetelor celor de foc, creatorul puterilor celor nemateriale şi
maestrul celor cereşti şi al celor pământeşti; pre Carele
nimeni dintre oameni nu L-a văzut nici poate a-L vedea, de
Carele se teme şi se cutremură toată făptura; Carele a surpat
la pământ pre arhistrategul ce oarecând şi-a încordat
cerbicia şi s-a lepădat de servirea sa, prin neascultare, şi a
aruncat în întunericul cel mai adânc al tartarului pre Îngerii
cei împreună cu dânsul revoltaţi, făcându-se demoni; fă ca
blestemul acesta ce se face în numele Tău cel înfricoşat să
fie spre înfricoşarea acestui Înger al vicleniei şi a tuturor
legiunilor lui care cu dânsul împreună au căzut din lumina
cea de sus, şi pleacă-l spre fugă şi porunceşte lui şi
diavolilor lui să se depărteze cu totul; ca să nu mai facă nici
o vătămare acestui chip de Tine însemnat, ci aceşti
însemnaţi de Tine să ia tărie şi putere a călca peste şerpi şi
peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului. Că se
laudă, se măreşte şi cu frică se preamăreşte de toată
suflarea Preasfânt numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului şi al
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm
B lestemu-te pre tine, începătorul răutăţii şi al defăimării,
capul răscoalei şi însuşi lucrătorul vicleniei. Te blestem pre
tine cel aruncat din lumina cea de sus, şi surpat pentru
mândrie în întunericul adâncului. Te blestem pre tine şi pre
toată puterea cea căzută, următoare voinţei tale. Blestemu-
te pre tine duh necurat, cu Dumnezeu Savaot şi cu toată
oastea Îngerilor lui Dumnezeu, cu Adonai, cu Eloi,
Dumnezeu Atotputernicul, ieşi şi te depărtează de la servul
lui Dumnezeu (N). Te blestem cu Dumnezeu Carele a făcut
toate cu cuvântul, şi cu Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Cel
Unic-Născut, Carele mai înainte de veci negrăit şi fără
pătimire S-a născut din Tatăl; cu Cela ce a făcut făptura
văzută şi nevăzută, şi a plăsmuit pre om după chipul Său; şi
__________________________MOLITFELNIC____________________________
260
pre lege fireşte mai înainte prin lege l-a învăţat acestea, şi
cu îngrădire de Înger l-a păzit; cu Cela ce a înecat păcatul cu
apă de sus şi a desfăcut adâncurile de sub cer şi a pierdut
pre uriaşii cei necucernici, şi turnul spurcăciunilor l-a
surpat, şi pământul Sodomei şi al Gomorei cu foc şi cu
pucioasă l-a ars, şi spre mărturisire fumegă fum nestins; cu
Cela ce a despicat marea cu toiagul, şi a trecut poporul cu
picioare neudate, iar pre tiranul Faraon şi oastea cea de
Dumnezeu luptătoare, lagărul păgânătăţii l-a afundat sub
valuri în veci. Te conjur cu Cela ce mai pre urmă negrăit s-a
întrupat din Fecioară Curată, şi i-a păzit întregi peceţile
curăţiei; Carele a binevoit a spăla prin botez vechea noastră
întinăciune, cu care prin neascultare noi ne întinasem. Te
blestem pre tine cu Cela ce s-a botezat în Iordan, şi ne-a dat
nouă în apă, după har, chipul nestricăciunii; de Carele
Îngerii şi toate puterile s-au mirat, văzând umilit pre
Dumnezeu Cel întrupat, când Tatăl Cel fără început a
descoperit naşterea cea fără început a Fiului, şi pogorârea
Duhului Sfânt a mărturisit unimea Treimii. Te conjur cu Cela
ce a certat vântul şi a alinat furtuna mării; Carele a alungat
cetele demonilor, şi a format din tină, spre vedere orbilor,
lumini de ochi lipsite din naştere, şi a reînnoit plăsmuirea
cea veche a neamului nostru, şi celor muţi le-a îndreptat
vorbirea; Cela ce a curăţit ranele leproşilor şi pre morţi i-a
înviat din mormânturi; Cela ce s-a asemănat oamenilor până
la înmormântare, şi iadul a prădat cu învierea, şi a făcut pre
toată omenirea a fi nevânată de moarte. Te blestem pre tine
cu Dumnezeu Atotţiitorul, Carele a inspirat pre oameni cu
grai de Dumnezeu insuflat, şi cu Apostolii a conlucrat, şi
toată lumea a umplut-o de buna credinţă. Teme-te, pleacă,
fugi, îndepărtează-te diavole necurate şi spurcate, cel din
cele de desubt, din adânc, înşelătorule, fără figură, văzut
pentru neruşinare, nevăzut pentru făţărnicie, ori unde eşti
sau unde mergi, de eşti însuşi beelzebul, sau
înspăimântătorul, de te arăţi ca şarpele sau ca fiara, sau ca
aburul, sau ca fumul, ori ca bărbat, ori ca femeie, ori ca
târâtor, ori ca zburător, ori grăitor noaptea, ori surd, ori mut;
ori de sperii fără veste, ori sfâşii, ori unelteşti rele, sau în
somn greu, sau în boală, sau în neputinţă, sau porneşti spre
râs, sau aduci lacrimi de dezmierdări, ori eşti desfrânat, ori
puturos, ori pofticios, ori destrămat, ori fermecător, ori
_______________________________BOTEZUL_____________________________
261
înfierbântător dragostei, ori ghicitor în stele, ori şezător în
casă, ori neruşinos, ori sfadnic, ori neastâmpărat; sau te
schimbi cu luna, ori te întorci după un timp; sau eşti cela de
dimineaţă, sau cela de amiază-zi, sau de la miezul nopţii,
fără nici un timp, sau în revărsatul zorilor; ori te-ai întâlnit
din întâmplare, ori eşti trimis de cineva, ori te-ai apropiat
fără veste; sau din mare, sau din râu, sau eşti de sub
pământ, sau din fântână, sau din surpătură, sau din groapă,
sau din baltă, sau din trestii, sau din noroi, sau de pre uscat,
sau din spurcăciuni, sau din luncă, sau din pădure, sau din
copaci, sau din pasăre; sau din tunet, sau din
acoperământul băii, sau din scăldătoarea de ape sau din
monument idolesc, ori de unde ştim, ori de unde nu mai
ştim, ori cunoscut, ori necunoscut şi din loc necercat; pieri şi
te depărtează, ruşinează-te de chipul cel plăsmuit şi format
din mâna lui Dumnezeu. Teme-te de asemănarea
Întrupatului Dumnezeu, şi să nu te ascunzi în servul lui
Dumnezeu (N); că toiag de fier, cuptor de foc, tartarul şi
scrâşnirea dinţilor te aşteaptă ca răsplată pentru
neascultare. Teme-te, amuţeşte, fugi, să nu te mai întorci,
nici să te ascunzi cu cealaltă viclenire de duhuri necurate, ci
pleacă în pământ fără apă, deşert, necultivat, în care om nu
locuieşte, ci-l cercetează singur Dumnezeu, Carele leagă pre
toţi cei ce pizmuiesc şi sfătuiesc rele asupra chipului Său;
Carele cu lanţuri legat te-a aruncat în întunericul tartarului,
în noaptea şi ziua cea lungă pre tine, diavole, încercătorul şi
aflătorul tuturor răutăţilor. Că mare este frica de Dumnezeu
şi mare este slava Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm
D umnezeul cerurilor, Dumnezeul luminilor, Dumnezeul
Îngerilor celor de sub tăria Ta, Dumnezeul Arhanghelilor
celor de sub domnirea Ta, Dumnezeu măritelor domnii,
Dumnezeul Sfinţilor, Părintele Domnului nostru Iisus
Hristos, Cela ce ai dezlegat sufletele cele legate cu moartea,
şi prin Unul-Născut Fiul Tău ai luminat pre omul cel pătruns
de întuneric, Cela ce ai desfăcut durerile noastre,
împrăştiind toată greutatea şi ai depărtat de la noi toată
asuprirea duşmanului. Şi Tu, Fiule şi Cuvinte a lui
__________________________MOLITFELNIC____________________________
262
Dumnezeu, Carele cu moartea Ta ne-ai făcut nemuritori şi
ne-ai mărit cu mărirea Ta, înlesnindu-ne cu scularea Ta, să
mergem de la oameni la Dumnezeu, Cela ce ai ţinut pe
Crucea Ta toată sarcina păcatelor noastre, şi ai luat asupra
Ta zdruncinarea noastră şi o ai vindecat Doamne; Carele ai
făcut nouă cale la ceruri şi ai prefăcut stricăciunea în
nestricăciune, auzi-mă pre mine carele cu dor şi cu frică
strig Ţie, de a Cărui frică se topesc munţii împreună cu
firmamentul de sub cer; de puterea Căruia sufletele
necuvântătoare ale stihiilor se cutremură, păzind hotarele
lor; pentru Carele focul răsplătirii cereşti nu va trece
marginile ce i s-au pus, ci oftând aşteaptă voinţa Ta; pentru
Carele toată făptura în durere suspină cu suspinuri negrăite,
având poruncă să aştepte timpuri; de Carele toată firea
protivnică a fugit şi oastea vrăjmaşului s-a potolit, diavolul a
căzut, şarpele s-a călcat şi balaurul s-a strivit; prin Carele
naţiile ce Te-au mărturisit, s-au luminat şi s-au întărit în
Tine, Doamne; prin Carele viaţa s-a arătat, nădejdea s-a
întemeiat, credinţa s-a întărit, Evanghelia s-a predicat; prin
Carele omul pământesc s-a replăsmuit, crezând în Tine. Cine
este ca Tine, Dumnezeu Atotputernic? Pentru care ne rugăm
Ţie, Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei,
Preavrednicule şi mai presus de fire, primeşte pre cela ce a
venit la Tine pentru numele Cel Sfânt al Tău şi al Iubitului
Tău prunc Iisus Hristos şi al Sfântului, Atotputernicului şi de-
viaţă-făcătorului Tău Duh. Depărtează de la sufletul robului
Tău acesta toată neputinţa, toată necredinţa, tot duhul
necurat, sfâşietor, de sub pământ, înfocat, puturos,
pofticios, iubitor de aur, iubitor de argint, turbat, curvesc,
tot demonul necurat, întunecos, fără figură, neruşinos.
Aşa Dumnezeule respinge de la servul Tău (N) toată
lucrarea diavolului, toată magia, toată fermecătura, toată
idolatria, ghicirea în stele, astrologia, vraja cu mort sau cu
păsări, patima curviei, iubirea de argint, beţia, preacurvia,
destrămarea, neruşinarea, mânia, iubirea de ceartă,
neastâmpărarea şi toată cugetarea vicleană. Aşa, Doamne
Dumnezeul nostru, insuflă în el Duhul Tău cel paşnic, ca
păzit de dânsul să facă roduri de credinţă, de virtute, de
înţelepciune, de curăţie, de înfrânare, de iubire, de
bunătate, de nădejde, de blândeţe, de îndelungă răbdare, de
îngăduinţă, de cumpătare, de pricepere; că este numit serv
_______________________________BOTEZUL_____________________________
263
al Tău, în numele lui Iisus Hristos, crezând în Treimea cea de
o fiinţă, despre care mărturisesc şi Îngerii, Arhanghelii,
măritele Domnii, şi toată oastea cerului. Păzeşte împreună
cu dânsul şi inimile noastre, că puternic eşti Doamne; şi Ţie
mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNEA
Sfântului Ioan Hrisostom
Domnului să ne rugăm
D umnezeule Cel veşnic Carele ai răscumpărat neamul
omenesc din robia diavolului, izbăveşte pre servul Tău (N),
de toată lucrarea duhurilor necurate; porunceşte viclenilor
şi necuratelor duhuri şi demoni să se îndepărteze de la
sufletul şi trupul servului Tău acesta (N), şi să nu stea nici să
se ascundă într-însul; să fugă pentru numele Tău cel Sfânt şi
de al Unuia-Născut Fiului Tău şi de al Făcătorului de viaţă
Duhului Tău, de la plăsmuirea mâinilor Tale ca, fiind curăţit
de toată încercarea diavolească, să vieţuiască cuvios, drept
şi cucernic, învrednicindu-se de curatele Taine ale Unuia-
Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru; cu Carele eşti
binecuvântat şi Preamărit, împreună cu Preasfântul Bunul şi
de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
Altă rugăciune a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm
C ela ce ai certat toate duhurile necurate şi, cu puterea
cuvântului ai alungat legeonul, arată-Te şi acum, prin Unul-
Născut Fiul Tău spre făptura ce o ai făcut după chipul Tău şi
scoate-o pre dânsa de la protivnicul ce o tiraniseşte; ca, fiind
miluită şi curăţită, să se numere cu sfânta Ta turmă şi să se
păzească ca o biserică însufleţită a Sfântului Duh şi a
dumnezeieştilor şi curatelor Taine; cu harul, îndurările şi
iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu Carele eşti
binecuvântat, împreună cu Preasfântul, Bunul şi de-viaţă-
__________________________MOLITFELNIC____________________________
264
făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm
P re Tine Te chemăm Stăpâne, Dumnezeule, Atotţiitorule
Preaînalte, neîncercate Împărate al păcii ; Te chemăm pre
Tine, Cela ce ai făcut cerul şi pământul, că din Tine a răsărit
Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Că Tu ai dat să asculte
de oameni dobitoacele cele cu patru picioare şi
necuvântătoare, şi Tu le-ai supus, Doamne; tinde mâna Ta
cea tare şi braţul Tău cel Înalt şi Sfânt şi căutând la făptura
Ta aceasta, cercetează-o; şi trimite acestuia Înger paşnic,
Înger tare, păzitor sufletului şi trupului, carele să certe şi să
alunge de la dânsul tot demonul viclean şi necurat. Că Tu,
Doamne, Singur eşti Preaînalt, Atotţiitor şi binecuvântat în
vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm
D umnezeiasca şi Sfânta, marea şi înfricoşata şi nesuferita
numire şi chemare facem pentru alungarea ta, apostate;
asemenea şi de certare spre pierderea ta, diavole.
Dumnezeu Cel Sfânt, Cel neînceput, Cel înfricoşat, Cel
nevăzut în fiinţă, Cel neasemănat în putere şi neînţeles în
Dumnezeire, Împăratul măririi şi Stăpânul Atotţiitorul Te va
certa pre tine, diavole; Cela ce cu cuvântul a format întregi
toate din nefiinţă în fiinţă, şi umblă pre aripile vânturilor.
Ceartă-te pre tine, diavole Domnul Dumnezeu, Cela ce
cheamă apa mării şi o revarsă peste faţa a tot pământului;
Domnul Puterilor este numele Lui. Ceartă-te, diavole,
Domnul cel cu frică servit şi cântat de nenumărate cete
cereşti de foc, şi cu cutremur închinat şi preamărit de
mulţimea corurilor de Îngeri şi arhangheli. Ceartă-te pre
tine, diavole, Domnul cel cinstit de puterile împrejur
stătătoare, şi de preaînfrcoşaţii Heruvimi cei cu mulţi ochi şi
Serafimii cei cu câte şase aripi şi, care cu două aripi îşi
acopăr feţele sale, pentru nevăzuta şi neurmărita Lui
dumnezeire, iar cu două aripi îşi acopăr picioarele lor,
pentru a nu se arde de negrăita lui mărire şi de neînţeleasa
măreţie, şi cu două aripi zboară şi umplu cerul de strigarea
_______________________________BOTEZUL_____________________________
265
lor: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi
pământul de mărirea Lui. Ceartă-te pre tine Domnul,
diavole, Dumnezeu Cuvântul cela din cer pogorât din sânul
Tatălui şi prin întruparea cea închinată, nespusă şi curată,
din Sfânta Fecioară, negrăit S-a arătat lumii spre a o mântui,
şi cu puterea Sa cea dumnezeiască te-a aruncat din cer şi
tuturor te-a arătat lepădat. Ceartă-te pre tine, diavole,
Domnul, Carele a zis mării: taci linişteşte-te; şi din poruncă
îndată s-a alinat. Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul, Carele
cu curată scuipare făcând tină, lumină a dăruit orbului.
Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul, Carele cu cuvântul a
înviat fata mai marelui sinagogii, şi pre fiul văduvei răpindu-
l din gura morţii, mamei sale întreg şi sănătos l-a dăruit.
Ceartă-te pre tine diavole, Domnul Cela ce a înviat pre Lazăr
din morţi a patra zi, neputred, ca şi cum n-ar fi murit, şi
nestricat, spre mirarea mulţimii. Ceartă-te pre tine, diavole,
Domnul, Carele prin pălmuire a desfăcut blestemul, şi prin
lancea din curata Sa coastă a îndepărtat arma de foc ce
păzea raiul. Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul Carele prin
scuiparea cinstitului Său obraz, a şters toată lacrima de la
toată faţa. Ceartă-te pre tine diavole, Domnul, Carele a înfipt
Crucea spre sprijinirea şi mântuirea lumii, şi spre căderea ta
şi a tuturor îngerilor de sub tine. Ceartă-te pre tine diavole
Domnul Carele dând glas de pre Crucea Sa, catapeteasma
bisericii s-a rupt, pietrele s-au despicat, mormintele s-au
deschis şi morţii cei din veac s-au sculat. Ceartă-te, diavole,
Domnul Carele cu moarte pre moarte a omorât, şi cu scu-
larea Sa viaţă oamenilor a dăruit. Ceartă-te pre tine, diavole,
Domnul, Carele în iad S-a pogorât, şi toate mormintele lui
răsturnându-le, şi pre toţi cei ţinuţi într-însul legaţi
slobozindu-i, la Sine i-a chemat; pre care portarii văzându-L
s-au înfricoşat şi în fundul iadului ascunzându-se nu s-au
mai văzut. Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul, Carele din
morţi S-a sculat Hristos Dumnezeul nostru, şi tuturor
învierea sa a dăruit. Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul,
Carele la ceruri cu mărire S-a înălţat către Părintele Său, şi a
şezut pre tronul slavei în dreapta măreţiei Lui. Ceartă-te
diavole, Domnul, Cela ce iarăşi are să vie cu mărire pre norii
cerului, cu Sfinţii Săi Îngeri, ca să judece viii şi morţii.
Ceartă-te, diavole, Domnul Cela ce a pregătit ţie spre muncă
veşnică focul cel nestins, viermele cel neadormit şi
__________________________MOLITFELNIC____________________________
266
întunericul cel mai din afară. Să te certe, diavole, Domnul,
de Carele toate se tem, şi de faţa puterii Lui se cutremură;
că nesuferită este urgia ameninţării Lui asupra ta. Acela te
ceartă pre tine, diavole, cu numele Său cel înfricoşat.
Spăimântează-te, cutremură-te, teme-te, îndepărtează-te,
pieri, fugi tu carele ai căzut din cer, şi cu tine toate cetele
cele viclene; tot duhul viclean, duhul necurăţiei, duhul
viclenirii, duhul cel de noapte, duhul cel de zi, cel de miazăzi
şi cel de seară, duhul cel de miazănoapte, duh de nălucire,
duhul întâmpinării, sau de pre uscat, sau din apă, sau din
păduri, sau din trestii, sau din prăpăstii, sau din răspântii,
sau din trei căi, din bălţi şi din râuri, carele cutreieri prin
case, curţi şi băi, şi vatămi şi strici mintea omenească.
Pieriţi numai decât de la făptura creatorului Domnului
Dumnezeu, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi vă
depărtaţi de la servul lui Dumnezeu (N) din minte, din suflet,
din inimă, din rănuncni, din simţuri şi din toate membrele,
pentru ca el să fie sănătos, întreg şi liber, cunoscând pre
Stăpânul Său şi Făcătorul tuturor Dumnezeu Carele adună
pre cei rătăciţi şi le dă lor pecetea mântuirii prin renaşterea
şi reînnoirea dumnezeiescului Botez, pentru ca aceştia să se
învrednicească de curatele, cereştile şi înfricoşatele Taine, şi
să se unească cu turma cea adevărată, sălăşluindu-se la loc
de verdeaţă, şi nutrindu-se la apă de repaus, şi fiind
păstoreşte povăţuit neclintit cu toiagul Crucii spre iertarea,
păcatelor şi spre viaţă veşnică. Că Aceluia se cuvine toată
mărirea cinstea, închinăciunea măreţia, împreună şi
Părintelui Său celui fără început, şi Preasfântului, Bunului şi
de-viaţă-făcătorului Său Duh acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
267
RUGĂCIUNEA
la toată litia, sau procesiunea pentru a chema mila lui
Dumnezeu
Domnului să ne rugăm
D oamne, Cel singur bogat în milă, Carele din îndurările
bunătăţii Te pleci spre rugăciunile noastre ale păcătoşilor şi
nevrednicilor servi; Cela ce îndreptezi şi cârmuieşti toate
spre folosul nostru; Carele cu pronia Ta cea înţeleaptă
conduci viaţa noastră şi doreşti în tot chipul mântuirea
noastră; Cela ce din fire eşti îndelung-Îngăduitor şi mult-
Miluitor; Carele pedepseşti şi iarăşi vindeci, şi tinzi
pedeapsa cu bunătate de iubire de oameni; nu spre
pierderea făpturii mâinilor Tale, ci mai vârtos spre a o
readuce la frumuseţea cea veche şi nobleţea cea dintâi, pre
care am pierdut-o prin simplitatea minţii şi prin sfatul
duşmanului; şi voind Tu iarăşi a ne ridica, întrebuinţezi
toate chipurile ca să scapi ceea ce ne-a mai rămas din
căderea aceea. Însuţi, Stăpâne Atotţiitorule, caută spre noi
şi ia aminte la rugăciunile noastre ale păcătoşilor; că
mulţimea nelegiuirilor noastre ne-a făcut neîndrăzneţi, şi
nici chiar nu îndrăznim a cere iertare de păcate. Dar ştiind
iubirea Ta de oameni, îndurarea, mila cea mare, îndelunga
răbdare, îngăduirea răului şi prea marea bunătate,
îndrăznind spre adâncul acestora şi spre noianul bunătăţii
Tale, întindem mâinile şi cu stăruinţă strigăm Ţie: Păcătuit-
am, nelegiuit-am, călcat-am credinţa, că am uitat poruncile
Tale, şi am umblat după cugetul nostru cel viclean; căci ne
purtăm nevrednic de chemarea şi de Evanghelia Hristosului
Tău, de Sfintele Lui patimi şi de înjosirea Sa pentru noi;
batjocură ne-am făcut pentru Iubitul Tău Fiu; noi, Preoţii şi
poporul, împreună ne-am îndepărtat: toţi ne-am abătut,
împreună netrebnici ne-am făcut; nu este cine să facă
judecată şi dreptate, nu este până la unul; încuiat-am în-
durările Tale şi iubirea Ta de oameni, şi îndurările milei
Dumnezeului nostru, pentru răutatea noastră şi viclenia
întreprinderilor în care am petrecut. Tu eşti Bun, dar noi am
nelegiuit. Tu îndelung-Răbdător, dar noi vrednici de bătăi;
cunoaştem bunătatea Ta deşi suntem neînţelegători; puţin
am fost bătuţi, pentru cele ce am greşit. Tu eşti înfricoşat, şi
cine se va împotrivi Ţie? Cutremur de la Tine va cuprinde
__________________________MOLITFELNIC____________________________
268
munţii; şi cine va sta contra măririi braţului Tău? De vei
închide cerul, cine-l va deschide? De vei încuia izvoarele
Tale, cineva suferi? Uşor este în ochii Tăi a sărăci şi a
înavuţi, a învia şi a omorî, a lovi şi a vindeca, şi voinţa Ta
este faptă îndeplinită. Tu Te-ai mâniat şi noi am păcătuit,
zicea oarecine din cei vechi, îndreptăţindu-se. Dar nouă este
timp a zice din potrivă: Noi am păcătuit şi Tu Te-ai mâniat;
pentru aceasta ne-am făcut batjocura vecinilor noştri; întors-
ai faţa şi ne-am umplut de necinste. Ci încetează, Doamne;
iartă, Doamne; îndură-Te, Doamne; să nu ne dai la moarte
pentru nelegiuirile noastre, nici să înveţi pre alţii prin
bătăile noastre. Dă nouă a ne înţelepţi prin certarea altora,
adică ale acelor naţii, ce nu Te cunosc, şi a împărăţiilor, ce
nu s-au supus puteri Tale. Iar noi suntem poporul Tău şi
toiagul moştenirii Tale; pentru aceea certă-ne pre noi, însă
cu blândeţe şi nu cu urgia Ta, ca să nu ne împuţinezi şi să ne
faci de dispreţ între popoarele ce locuiesc pământul. Că
mila Ta este nespusă, iubirea de oameni neîntrecută şi
avuţia bunătăţii Tale neurmărită; la care şi îndrăznind ne
rugăm şi ne cucerim plecând genunchii inimii noastre:
Încetează cu bătaia urgiei Tale, rugămu-ne, precum de
demult sub David ai încetat-o de la poporul Tău, de şi nu
arătăm pocăinţă asemenea; ci ca un Preabun opreşte mânia
Ta, îmblânzeşte-Ţi urgia Ta cea dreaptă. Şi dă celor bolnavi
sănătate, celor neputincioşi întărire, iar pre cei sănătoşi îi
păzeşte. Toată boala şi toată neputinţa respinge-o de la
poporul Tău; fereşte-i pre toţi de această ameninţare,
păzindu-i nesupăraţi de orice boală vătămătoare, şi
păstrându-i cu mâna Ta cea Atotputernică neatinşi de orice
răutate cumplită şi strivire pierzătoare. Că cu adevărat
aprinderea mâniei Tale pre toţi i-a uimit şi i-a cutremurat; şi
chiar de nu ne-am întoarce cu totul de la răutăţile noastre,
totuşi scapă pre toţi de conştiinţa cea rea, şi ne dă a-Ţi
mulţumi Ţie pentru toată binefacerea. Pentru rugăciunile
preabinecuvântatei, măritei Stăpânei noastre Născătoarei
de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu solirile Sfinţilor
dumnezeieştilor Îngeri şi cu ale tuturor Sfinţilor. Că Tu eşti
izvorul milei şi adâncul cel neurmărit al îndurării, şi Ţie
mărire înălţăm, Tatălui celui fără început şi Unuia-Născut
Fiului Tău şi Preasfântului Tău Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor, Amin.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
269
RÂNDUIALA
când se face cruce cu Sfânta copie la patima vreunei boli
Preotul face început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…,
Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, şi după
Ecfonis: Doamne miluieşte (de 12 ori), Mărire…, Şi acum…, Veniţi
să ne închinăm… (de trei ori), şi Psalmul 69:

D umnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, ca să-


mi ajuţi mie, grăbeşte. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce
caută sufletul meu. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze
cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată, ruşinându-se
cei ce-mi grăiesc mie: bine, bine. Să se bucure, şi să se
veselească de Tine toţi, cei ce te caută pre Tine,
Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta,
mărească-se Domnul. Iar eu sărac sunt şi mişel, Dumnezeule
ajută-mi. Ajutorul şi izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne nu
zăbovi.
După aceea Preotul zice aceste Tropare:

R ăstignindu-Te
Tu, Hristoase, a pierit tirania, şi s-a călcat
puterea duşmanului; că nici Înger, nici om, ci Tu Însuţi,
Doamne, ne-ai mântuit pre noi; mărire Ţie.
Mărire…
R ăscumpăratu-ne-ai pre noi din blestemul Legii cu scump
Sângele Tău, pironindu-Te pre Cruce, şi cu suliţa
împungându-Te, nemurire ai izvorât oamenilor; Mântuitorul
nostru, mărire Ţie.
Şi acum…
C u suliţa în costa Ta împungându-Te, Hristoase al meu, ai
eliberat de blestem pre cea plăsmuită din coasta
omenească, care se făcu pricină de pierzare tuturor
muritorilor.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
270
RUGĂCIUNE
Pentru durere de cap (deochi)
Domnului să ne rugăm
D oamne Dumnezeul nostru, Împăratul veacurilor, Cel
Atotputernic şi Atotţiitor, Carele faci toate şi le prefaci
numai cu voia Ta; Cela ce cuptorul cel de şapte ori ars, şi
văpaia cea din Babilon în rouă o ai prefăcut, şi pre Sfinţii
trei tineri întregi i-ai păzit; Doctorule şi Tămăduitorule al
sufletelor noastre, mântuirea celor ce nădăjduiesc întru
Tine; Ţie ne rugăm, şi Ţie ne cucerim: Depărtează,
înstrăinează, goneşte toată lucrarea diavolească, toată calea
satanei, şi toată vrăjmăşia, privirea cea rea, nesăţioasă şi
plină de gelozie, a ochilor celor făcători de rele, de la robul
Tău, (N). Însuţi Iubitorule de oameni Stăpâne, tinde mâna Ta
cea tare, şi braţul Tău acela Atotputernic şi Înalt, şi
cercetează această zidire a Ta, şi-i trimite Înger de pace,
Stăpânitor şi păzitor sufletului şi trupului, carele să
nimicească şi să gonească de la dânsul tot sfatul cel rău,
toată pizma şi răutatea duşmană, şi toată gelozia celor răi.
Ca mântuit fiind cu puterea Ta, cu mulţumire să-Ţi cânte:
Domnul este ajutorul meu şi nu mă voi teme de ce-mi va face
mie omul. Şi iarăşi: Nu-mi va fi frică de rele, că Tu cu mine
eşti. Că Tu eşti Domnul puterii mele, tare Stăpânitor,
Domnul păcii, Părintele veacului ce va să fie.
Aşa, Doamne Dumnezeul nostru, milostiveşte-Te spre
zidirea Ta şi izbăveşte pre robul Tău de toată stricăciunea şi
supărarea ce i s-a făcut din cauza geloziei. Pentru
rugăciunile preabinecuvântatei Stăpânei noastre de
Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioarei Maria; cu
puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu ale
arhanghelilor celor în chipul luminii; ale cinstitului,
măritului Profet Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; a
sfintei mare muceniţe Marina: ale Sfântului Stelian; ale
preacuvioasei maicii noastre Parascheva; ale Sfântului
Sfinţitului mucenic Elefterie; şi ale Sfântului (N), a căruia
pomenire săvârşim, şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Că Tu eşti
Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre Hristoase
Dumnezeule şi Ţie mărire şi închinăciune înălţăm, cu Cel
fără început al Tău Părinte, şi cu Preasfântul şi Bunul şi de-
viaţă-făcătorul Tău Duh; acum şi pururea şi în vecii vecilor,
_______________________________BOTEZUL_____________________________
271
Amin.
Şi stropeşte pre bolnav cu apă Sfinţită. Apoi pune mâna Preotul
pre capul celui bolnav, zicând rugăciunea aceasta:

D arul Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos cel


dat Sfinţilor săi ucenici şi Apostoli, şi carele printr-înşii este
dat şi nouă nevrednicilor robilor săi, acel dar să te lumineze
şi să te tămăduiască pre tine, fiule şi fratele nostru cel du-
hovnicesc, de toată boala şi neputinţa sufletească şi
trupească; să te dăruiască Bisericii sale întreg cinstit
sănătos, întru zile îndelungate, bine umblând şi făcând
poruncile lui Dumnezeu, acum şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNEA
pentru junghiul din unele membre ale corpului
(care în popor se cheamă năjit)

S tăpâne Atotţiitorule Doctorul sufletelor şi al trupurilor,


Cela ce smereşti şi înalţi, Carele cerţi şi iarăşi tămăduieşti,
cercetează cu mila Ta pre robul Tău (N), întinde-i braţul Tău
cel plin de tămăduire şi de doctorie, şi-l tămăduieşte pre
dânsul; ridică-l din pat şi din boală; depărtează de la dânsul
durerea ce a căpătat din răceală. Porunceşte bolii a se duce
şi a se depărta în locuri pustii, şi a sta acolo până la sfârşitul
veacului. Teme-te, începătorule al răutăţii, de Dumnezeu, de
Cela ce şade pre scaun de Heruvimi, şi va să judece toată
lumea şi pre tine însuţi. Iată că-ţi porunceşte prin mine
smeritul Preot ţie diavole să te depărtezi cu toată răutatea
Ta de la robul Tău (N). Depărtează-te boală urâtă, din cap,
din ochi, din buze, din dinţi, din măsele, din nări din urechi,
din grumazi, şi din toate membrele lui. Te conjur cu numele
marelui Dumnezeu, şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi
cu Preacurata lui Maică şi cu toate puterile cereşti, ca să nu
mai vii să intri de acum în robul lui Dumnezeu (N); ci curând
depărtează-te de la dânsul că este botezat şi pecetluit, în
numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
272
RUGĂCIUNE
la toată neputinţa

S tăpâne Atotţiitorule, Doctorul sufletelor şi al trupurilor,


Cela ce umileşti şi înalţi, Cela ce cerţi şi iarăşi vindeci,
cercetează cu mila Ta pre fratele nostru (N), cel neputincios;
tinde braţul cel plin de doctorie şi de vindecare, şi-l vindecă,
ridicându-l din pat şi din boală. Ceartă duhul neputinţei;
îndepărtează de la dânsul toată rana, toată durerea, toată
bătaia, toată arşiţa şi frigurile; şi de este într-însul păcat sau
nelegiuire, uşurează, lasă, iartă, pentru iubirea Ta de
oameni. Aşa, Doamne, îndură-Te de făptura Ta, întru Hristos
Iisus Domnul nostru, cu Carele binecuvântat eşti, cu
Preasfântul, şi bunul şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE
la bolnavul ce nu poate dormi

D umnezeule cel mare, şi lăudat, neînţeles şi nespus,


Carele ai plăsmuit pre om cu mâna Ta, luând ţărână din
pământ, şi l-ai cinstit cu chipul Tău, Iisuse Hristoase, numele
cel Preadorit, împreună cu Părintele Tău cel fără început, şi
cu Preasfântul, Bunul şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, arată-te
servului Tău (N) şi-l cercetează în suflet şi în trup; fiind rugat
de preamărita Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare şi
pururea Fecioara Maria; de Sfintele cereşti şi netrupeşti
puteri; de cinstitul măritul profet Înaintemergătorul şi Bo-
tezătorul Ioan; de Sfinţii măriţii şi întru tot lăudaţii Apostoli;
de cei între Sfinţi părinţii noştri, mari Ierarhi şi dascăli ai
lumii: Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Hrisostom;
de Atanasie, de Kiril, de Nicolae cel din Mira, de Spiridon al
Trimitundei, făcătorii de minuni, şi de toţi Sfinţii Ierarhi; de
Sfântul Apostol întâiul mucenic şi ArhiDiacon Ştefan; de
Sfinţii marii Mucenici: Gheorghe purtătorul de biruinţă,
Dimitrie izvorâtorul de mir, Teodor Stratilat şi de toţi Sfinţii
Mucenici; de cuvioşii şi de Dumnezeu purtători părinţii
noştri: Antonie, Eftimie, Sava cel Sfinţit, Teodosie
_______________________________BOTEZUL_____________________________
273
începătorul vieţii de obştie, Onufrie, Arsenie, Atanasie cel
din Aton şi de toţi cuvioşii; de Sfinţii şi vindecătorii fără de
argint: Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi
Ermolae, Samson şi Diomid, Talaleu şi Trifon, şi de ceilalţi;
de Sfântul (al zilei) şi de toţi Sfinţii Tăi. Şi dă acestuia somn
de repaus, somn trupesc de sănătate, de mântuire, de viaţă
şi de întărire sufletească şi trupească; şi precum ai cercetat
odinioară pre Abimelec servul Tău la via lui Agripa, şi i-ai dat
somn de mângâiere ca să nu vadă căderea Ierusalimului, şi
l-ai adormit cu somn nutritor, şi iarăşi l-ai sculat într-o clipă
de timp, spre mărirea bunătăţii Tale; încă şi pre Sfinţii şi
măriţii şapte tineri i-ai arătat vestitori şi mărturisitori
arătării Tale, în zilele lui Deciu împăratului şi
persecutorului; şi pre aceştia i-ai adormit trei sute şaptezeci
şi doi de ani în peşteră, ca pre nişte prunci încălziţi în
pântecele maicii lor, nepătimind nicicum stricăciune, spre
lauda şi mărirea iubirii Tale de oameni şi spre vindecarea şi
dovedirea renaşterii noastre şi a învierii tuturor; Însuţi,
iubitorule de oameni Împărate, arată-te şi acum prin venirea
Sfântului Tău Duh, şi cercetează pre servul Tău (N), şi
dăruieşte lui sănătate, întărire şi virtute, prin bunătatea Ta;
că de la Tine este toată darea cea bună şi tot darul
desăvârşit.
C ă Tu eşti doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, şi
Ţie mărire, mulţumită şi închinăciune înălţăm, împreună şi
Părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului şi bunului
şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
274
RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE
LA TIMP DE SECETĂ ŞI NEPLOAIE
Preotul începe: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, iară
citeţul îndată zice, Sfinte Dumnezeule…, şi după Tatăl nostru…, Că
a Ta este Împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori), şi Psalmul 64;
Ţie se cuvine cântare în Sion Dumnezeule…, Mărire…, Şi acum…,
Aliluia (de trei ori), Mărire Ţie Dumnezeule.
Iară Diaconul zice ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne
rugăm…, până la: Pentru cei ce plutesc pre mare…, apoi adaugă
acestea:

P entru ca să nu pomenească păcatele şi nedreptăţile


poporului său, şi să întoarcă de la noi toată urgia, care cu
dreptate este pornită asupra noastră, şi să nu ne piardă pre
noi cu foamete şi secetă, Domnului să ne rugăm.
P entru bună prefacerea aerului, şi pentru ca cu îndurarea
Sa să trimită la timp ploaie aducătoare de roadă pământului
şi poporului Său, Domnului să ne rugăm.
P entru ca nu cu urgia Sa să piardă pre poporul Său şi
dobitoacele, ci să poruncească norilor de sus să plouă şi să
răcorească pământul, spre a produce roadă, Domnului să ne
rugăm.
P entru ca să poruncească pământului să răsară roade
spre veselia şi nutrirea poporului său, verdeaţă spre
trebuinţa oamenilor, şi iarbă dobitoacelor, Domnului să ne
rugăm.
P entru ca cu milă să caute spre strigarea, plângerea,
suspinarea şi umilinţa rugăciunilor bătrânilor şi tinerilor,
pruncilor şi a tot poporului; şi să nu ne piardă cu foamete,
pentru păcatele noastre, ci să scape sufletele noastre de
moarte, şi să ne nutrească în foamete, Domnului să ne
rugăm.
P entru ca rugăciunile noastre să fie bine primite, ca
oarecând ale lui Ilie, şi cu ploaie să ne asculte pre noi, şi cu
bună temperatură a aerului să ne miluiască, Domnului să ne
rugăm.
P entru ca cu milă să asculte glasul rugăciunii noastre, şi
să ne scape de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, de
foc, de grindină, de sabie, de încălcarea străinilor, de
războiul dintre noi şi de toate ranele cele aducătoare de
_______________________________BOTEZUL_____________________________
275
moarte, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne mântuim…, Apără, mântuieşte…, Pre Preasfânta
curata, preabinecuvântata…, Ecfonis: Că Ţie se cuvine mărirea...,
Corul: Amin. Şi îndată cântă: Dumnezeu este Domnul..., glasul al
2-lea:

D oamne, Cela ce din porunca Ta faci a se schimba


temperatura aerului, dăruieşte peste noi revărsarea de
ploaie priitoare, trimiţând roade îndestule, ca să se sature
toată vietatea de bunătatea Ta, pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor.
Mărire…
C reator şi făcător tuturor şi dătător de bunătăţi ştiindu-Te
pre Tine, Doamne, către Tine cădem şi cu deadinsul ne
rugăm; apără, Îndurate, şi iartă ca un Bun nelegiuirile
noastre, şi de dreapta mânie cea ameninţătoare fereşte pre
robii Tăi, şi dăruieşte ca un Bun ploaie bine roditoare
pământului celui însetat.
Şi acum… a Născătoarei:
C eea ce eşti solitare creştinilor, şi rugătoare neîncetată
către Creatorul, nu trece rugăciunile noastre, ale robilor tăi
celor smeriţi, ci sârguieşte ca o bună spre a ajuta nouă,
celor care cu credinţă strigăm către tine: sârguieşte spre
rugăciune către Fiul tău şi Dumnezeu, apărând pururi pre
cei ce te cheamă pre tine Născătoare de Dumnezu.
Apoi Psalmul 50; Miluieşte-mă Dumnezeule...

Canon de rugă către Domnul Iisus Hristos

Cântarea I-a glasul al 2-lea Irmos:

V eniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos


Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut pre
poporul, ce L-a eliberat din robia Egiptenilor, că S-a
preamărit.
stih: Mult Îndurate Doamne, auzi-ne pre noi păcătoşii, rugămu-
ne Ţie
P rimeşte, Mântuitorule, rugăciuni din gurile noastre cele
__________________________MOLITFELNIC____________________________
276
nevrednice, şi trimite din cer pământului ploaie aducătoare
de roduri, ca un Iubitor de oameni şi mult-Milostiv.
T reci cu vederea, Doamne, păcatele noastre şi înlătură
mânia, care cu dreptate ai revărsat-o peste noi,
Mântuitorule, şi dă din cer ploi de ape pământului.
Mărire…
V eniţi, popoare, să plângem înaintea Dumnezeului
tuturor cu umilinţă strigând: Cruţă, Iubitorule de oameni,
greşalele noastre şi trimite din cer apă pământului celui
însetat.
Şi acum… a Născătoarei:
P rintine, Născătoare de Dumnezeu, lumină am cunoscut;
pentru aceea te rugăm şi cerem: Roagă-te neîncetat
Făcătorului şi Fiului tău să trimită pământului ploaie.
Cântarea a 3-a Irmos:

Î ntăreşte-nepre noi în Tine, Doamne, Carele prin lemn ai


omorât păcatul, şi frica Ta o înrădăcinează în inimile
noastre celor ce Te lăudăm pre Tine.
D oamne, Cela ce ţii toată făptura cu palma, ascultă ca un
Îndurat rugăciunile servilor Tăi şi trimite apă pre faţa a tot
pământul.
F iind bun şi lesne iertător, ca unul ce ai adânc de
îndurare, Doamne, nu trece rugăciunile noastre, ci trimite
ploaie paşnică pre faţa a tot pământul.
Mărire…
A vuţia care ne-ai dat nouă am risipit-o în desfrânări; dar
Doamne, ca Unul ce ai adânc de milă, Părinte bun fiind,
îndură-Te şi dă ploi anuale pre faţa pământului.
Şi acum… a Născătoarei:
C urată,
ceea ce ai îndrăznire bineprimită către Iubitorul
de oameni Fiul tău, roagă-L să dea ploaie aducătoare de
roade pământului, cu mijlocirea ta.
Catavasie:
M ântuieşte din nevoi pre robii Tăi, Îndurate, că noi cu
_______________________________BOTEZUL_____________________________
277
umilinţă către Tine alergăm, ca spre Mântuitorul şi
Răscumpărătorul tuturor, Stăpânul Domnul Iisus Hristos.
Cântarea a 4-a Irmos:

P re Tine Te cânt, Doamne, că auzire am auzit şi m-am


spăimântat: Venit-ai până la mine, căutându-mă pre mine
cel rătăcit. Pentru aceea măresc marea Ta pogorâre către
mine, mult-Milostive.
C aută din înălţime, Bunule, spre noi cei ce am păcătuit, şi
dăruieşte, Doamne, mila Ta peste tot pământul, şi trimite,
rugămu-ne Ţie, bogatele Tale mile poporului Tău; Iubitorule
de oameni.
V enit-a spre noi păcătoşii urgia Ta, Iubitorule de oameni;
încuiatu-s-au cerurile spre a nu da ploi pământului Tău;
pentru aceea noi robii Tăi ne rugăm Ţie: să nu ne cerţi pre
noi, Cuvinte, cu mânia Ta.
Mărire…
D oamne, Carele prefaci temperatura aerului cu porunca
Ta, dăruieşte peste noi revărsare de ploaie priitoare,
trimiţând roduri cu îndestulare, ca toată vietatea să se
sature de bunătatea Ta.
Şi acum… a Născătoarei:
T u, Născătoare de Dumnezeu, Maică te-ai făcut
Dumnezeului nostru; pentru aceea cu credinţă toţi te rugăm
pre tine ca, ceea ce ai îndrăznire, pre Acela roagă-L pentru
noi toţi, să trimită apă peste tot pământul.
Cântarea 5-a, Irmos:

D ătătorule de lumină şi făcătorul veacurilor Doamne,


întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne pre noi, că afară
de Tine pre alt Dumnezeu nu ştim.
P entru rugăciunile celor fără de trupuri, Mântuitorule, cu
blândeţe auzi-ne pre noi toţi, cei ce Te rugăm pururea, şi dă
ploaie pământului Tău celui însetat, ca un Iubitor de
oameni.
F ii nouă, Doamne bun şi blând în timpul încercărilor, şi
ne fereşte pre noi de ameninţarea ce stă asupra noastră, şi
__________________________MOLITFELNIC____________________________
278
trimite pământului Tău ploaie priitoare, ca un Iubitor de
oameni.
Mărire…
S finţilordoisprezece Apostoli, cu purtătorii de lupte
Mucenici, faceţi rugăciune către Dumnezeu pentru noi, ca să
ne scape de toată nevoia, urgia şi întristarea.
Şi acum… a Născătoarei:
T oţipământenii te avem acum cu adevărat, mijlocitoare
către Dumnezeu, Fecioară; pentru aceea te rugăm, Curată
mântuieşte cu acoperământul tău cetatea ta de toată
vătămarea.
Cântarea a 6-a, Irmos:

De adâncul păcatelor fiind cuprins, chem adâncul cel


neurmat al îndurării Tale, Dumnezeul meu, din stricăciune
scoate-mă.
M ulţimea Mucenicilor rugaţi-vă, ca cei ce aveţi îndrăznire
multă către Domnul, ca să dăruiască acum ploaie şi roduri
de îndestulare la tot pământul, ca un Milostiv.
T e rugăm, Doamne, pentru rugile învăţăceilor Tăi
uşurează, lasă greşalele noastre, şi întoarce de la noi mânia
Ta, şi pământului Tău dă ploaie.
Mărire…
Cudor sufletesc Te rugăm pre Tine, Stăpâne Doamne, ca
un bun şi Iubitor de oameni: Cruţă-ne şi dăruieşte
pământului celui însetat ploaie aducătoare de roade.
Şi acum… a Născătoarei:
R ugămu-ne nu înceta a ruga pre Fiul tău, Preacurată
Născătoare de Dumnezeu, pentru noi robii tăi să ne împace
şi să ne mântuiască de toată urgia, şi să dea pământului
ploaie binefăcătoare.
Cântarea 7, Irmos:

C hipul cel de aur fiind închinat în câmpul Deira, trei tineri


ai Tăi au dispreţuit porunca cea fără de Dumnezeu; şi
aruncaţi în mijlocul focului, fiind rouraţi cântau:
_______________________________BOTEZUL_____________________________
279
Binecuvântat eşti, Dumnezeule al părinţilor noştri.
D omn tuturor sufletelor pre Tine ştiindu-Te, Bunule, Te
rugăm: Cruţă, iartă-ne ca un Bun şi de oameni Iubitor, şi ne
scapă de dreapta Ta ameninţare cea de acum, şi dă ca un
Bun ploaie pământului celui însetat.
P recum oarecând, Mântuitorule, ai scăpat din boul cel de
aramă pre Manasi care s-a căit, şi L-ai mântuit de
întâmplarea cea aducătoare de moarte, aşa Te îndură şi de
noi, Milostive, şi ne scapă de foamete, de cutremur şi de
toate relele.
Mărire…
Î ndură-Te acum spre noi ca un Bun şi mult-Milostiv;
păcătuit-am, nelegiuire făcut-am, şi toţi am nedreptăţit;
pentru aceea cu frică Te rugăm, nu cu urgia Ta, Iubitorule de
oameni, să pedepseşti clerul şi poporul, ci trimite apă
pământului celui însetat.
Şi acum… a Născătoarei:
P re tine toţi muritorii scăpare tare şi armă neînvinsă,
Născătoare de Dumnezeu, te ştim, şi te rugăm noi servii Tăi:
scuteşte de ameninţarea altor limbi poporul şi cetatea ta, de
foamete, de cutremur, de ciumă de holeră şi de toată
vătămarea.
Cântarea a 8-a Irmos:

D umnezeu, Carele s-a pogorât în cuptorul de foc la tinerii


evreieşti, şi văpaia în rouă a prefăcut, pre Domnul toate
făpturile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
P rin cuvântul lui Ilie oarecând s-a oprit ploaia, şi iarăşi
prin cuvântul lui s-a pogorât ploaie din cer pre pământ;
pentru aceea cu rugăciunile aceluia cerem, Îndurate, să
trimiţi din cer ploi de ape peste pământul Tău.
C u cetele Îngerilor, ale Apostolilor, prorocilor şi
Mucenicilor, adunarea preoţilor şi mulţimea cuvioşilor, ca
pre Făcătorul tuturor şi Domnul, Te roagă să mântuieşti pre
cei ce pururea pre Tine Te cântă.
Mărire…
P recum pre Iona de fiară şi de mare ca un Dumnezeu l-ai
__________________________MOLITFELNIC____________________________
280
mântuit, şi pre Daniil în groapa cu lei, Bunule, aşa auzi-ne
pre noi servii Tăi şi scapă de toată nevoia pre poporul Tău.
Şi acum… a Născătoarei:
P re tine ceea ce ai născut pre Iisus, Născătoare de
Dumnezeu, spre rugă acum te chemăm să te înduri şi să
mântuieşti pre poporul tău cel păcătos, carele iarăşi cu dor
aleargă la tine şi te preaînalţă în toţi vecii.
Cântarea a 9-a Irmos:

P re Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Carele cu


negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pre Adam cel
căzut cumplit pentru mâncare în stricăciune, nespus din
Sfânta Fecioară întrupându-se pentru noi credincioşii, cu o
inimă întru cântări să-L mărim.
P entru pământul cel însetat, Îndurate, cerând noi iubirea
Ta de oameni, Bunule, arată-Te blând, Stăpâne, ca un
Dumnezeu Atotputernic; şi dăruieşte ca un Bun ploi
aducătoare de roade şi mântuieşte sufletele noastre.
M iluieşte, Miluitorule, făptura mâinilor Tale, iertându-ne
pre noi ca un Bun; nu cu mânia Ta să cerţi pre poporul Tău,
ci pleacă urechea Ta şi ia aminte acum la rugăciunea
noastră, Doamne, şi dăruieşte pământului Tău râuri de ape.
Mărire…
S cuteşte de naţii vrăjmaşe, de barbari şi de tot duşmanul
ţara, cetatea Ta şi pre tot poporul, şi dăruieşte-ne nouă,
Îndurate, ploi roditoare spre îndestulare de toate roadele, şi
trimite nouă mântuire, Iubitorule de oameni.
Şi acum… a Născătoarei:
V ăzându-ne neputincioşi la suflet şi la trup, şi loviţi de
patimi cumplite, vindecă-ne pre noi cu îndurarea ta,
Stăpână, şi ne slobozeşte de întristările ce ne apasă acum,
ca toţi cu cântări neîncetat să te mărim.
Deci: Cuvine-se cu adevărat să te fericim..., Sfinte
Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este
Împărăţia…, troparele glasul al 6-lea: Miluieşte-ne pre noi
Doamne..., caută-le înapoi la faţa 78. După care Preotul zice
Ecfonis:
_______________________________BOTEZUL_____________________________
281
C ă Sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru Sfinţi odihneşti şi
Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Şi cântăm: Sfinte Dumnezeule…, iar Diaconul zice: Să luăm
aminte…, Preotul: Pace tuturor…, citeţul: Şi duhului Tău; Diaconul
Înţelepciune;

Citeţul: Prochimen glasul al 4-lea:


Brazdele pământului adapă-le, şi înmulţeşte roadele lui.
stih: Întru picăturile lui veselise-va răsărind...

După aceea Diaconul: Înţelepciune!

Citire din Soborniceasca carte a Sfântului Apostol Iacob:


5;79,17-18
F raţilor, fiţi îndelung răbdători până la venirea Domnului;
iată, agricultorul primeşte roada cea preţioasă a pământului
mult aşteptând pentru dânsa, până ce va primi ploaie
timpurie şi târzie. Răbdaţi dar şi voi îndelung, întărind
inimile voastre, că venirea Domnului s-a apropiat. Nu oftaţi
unul asupra altuia, fraţilor, ca să nu vă osândiţi; iată
Judecătorul înaintea uşilor stă. Ilie om era asemenea nouă
pătimaş, şi cu rugăciune s-a rugat să nu plouă; şi n-a plouat
pre pământ trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat, şi cerul a
dat ploaie, şi pământul a produs roada sa.
Aliluia.
stih 1: Binecuvânta-vei cununa anului bunătăţii Tale, şi câmpii
Tăi se vor sătura de grăsime.
stih 2: Îngrăşase-vor cele frumoase ale deşertului şi cu bucurie
dealurile se vor încinge.

Diaconul: Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie.

Citire din Sfânta Evanghelie de la Matei: 16;1-3; Lc. 4;24-26;


In.6;30-33
Î n timpul acela, apropiindu-se către Iisus fariseii şi
saducheii, şi cercându-L pre El cereau să le arate lor semn
din cer. Iar răspunzând a zis lor: Făcându-se seară, ziceţi:
Senin va fi, că se roşeşte cerul; şi dimineaţa: astăzi timp
turbure va fi, că se roşeşte cerul înnorându-se. Făţarnicilor,
faţa cerului ştiţi a cunoaşte, iar semnele timpurilor nu le
ştiţi? Adevăr zic vouă, că nici un profet nu este primit în
__________________________MOLITFELNIC____________________________
282
patria sa; adevăr încă grăiesc vouă, multe văduve erau în
zilele lui Ilie în Israil, când s-a închis cerul trei ani şi şase
luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul; şi către
nici una dintr-însele n-a fost trimis Ilie, fără numai la o
femeie văduvă din Sarepta Sidonului. Zis-au lui iudeii: Ce
semn oare faci Tu, ca să vedem şi să credem Ţie, ce lucrezi?
Părinţii noştri mană au mâncat în pustie, precum este scris:
Pâine din cer le-a dat lor să mănânce. Zis-a deci lor Iisus:
amin, amin zic vouă, nu Moisi a dat vouă pâine din cer, ci
Tatăl Meu dă vouă pâinea cea adevărată din cer; că pâinea
lui Dumnezeu este aceea ce se pogoară din cer şi dă viaţă
lumii.
Corul zice: Mărire Ţie Dumnezeul nostru, mărire Ţie, Şi îndată
Diaconul zice cu toată umilinţa în auzul tuturor ectenia aceasta:

M iluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,


rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Doamne miluieşte (de 3 ori)

C ela ce nu voieşti moartea păcătosului, ci aştepţi


întoarcerea şi pocăinţa lui auzi-ne pre noi cei ce ne rugăm
Ţie şi ne miluieşte.
C ela ce ridici norii de la marginea pământului,
porunceşte lor să dea peste dânsul ploaie paşnică, auzi-ne
pre noi cei ce ne rugăm Ţie şi ne miluieşte.
C ela ce chemi apa mării şi o reverşi pre faţa a tot
pământul, trimite binecuvântarea Ta spre noi, cei ce ne
rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
P recum sunt ochii servitoarei în mâinile doamnei sale,
aşa ochii noştri către Tine Dumnezeule; caută spre noi, cu
ochii blânzi, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
P loaie priitoare, destulă şi paşnică, şi bună rodire dă
pământului celui însetat, şi mântuieşte toate făpturile şi pre
noi cei ce ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
C ela ce îmbraci cerul cu nori şi găteşti pământului ploaie,
trimite nouă milele Tale, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne
miluieşte.
C ela ce răsari pământului iarba şi verdeaţă spre trebuinţă
oamenilor, mântuieşte oamenii şi dobitoacele, rugămu-ne
_______________________________BOTEZUL_____________________________
283
Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
T rimite ploile Tale, Iubitorule de oameni, peste locurile
cele lipsite şi care simt trebuinţă, auzi-ne pre noi cei ce ne
rugăm Ţie şi ne miluieşte.
C ela ce răsari soarele peste cei răi şi peste cei buni, şi dai
ploaie peste drepţi şi peste păcătoşi, caută spre noi cu milă
şi înmulţeşte seminţele pământului cu îndurarea Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Î ndură-Te şi Te milostiveşte, miluieşte şi trimite peste noi
îndurările Tale, Iubitorule de oameni, auzi-ne şi ne
miluieşte.
C ela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, caută spre
noi, Stăpâne, şi revarsă peste noi ploaie, cu mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
C ela ce locuieşti întru cele înalte şi cauţi spre cele
umilite, priveşte cu blândeţe şi îndurare spre poporul Tău
cel ales ce Te-a mâniat, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie
auzi-ne şi ne miluieşte.
S ă nu pomeneşti nelegiuirile noastre, Stăpâne, că de vei
căuta la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?
Rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi cu milostivire ne miluieşte.
A uzi-ne pre noi, Doamne, că Blând şi Îndurat eşti, şi
trimite pământului Tău binecuvântarea Ta din cer, rugămu-
ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
A uzi-ne pre noi, Dumnezeule, că bună este mila Ta, şi ne
miluieşte pre noi cu îndurarea Ta, şi udă pământul cu ploaia
binecuvântării Tale rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
D egrab să ne întâmpine pre noi îndurările Tale, Doamne,
că am sărăcit foarte, ajută nouă, Dumnezeule Mântuitorul
nostru, şi caută spre pământ cu ploaie aducătoare de roade,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Î ncă ne rugăm Ţie, Doamne Dumnezeule Mântuitorul
nostru, să se scutească (de eşti în mânăstire, zi) sfânt
locaşul aceasta, (de eşti în oraş zi) oraşul acesta (iar de eşti
în comună zi) comuna aceasta, cetăţile, satele şi toate ţările,
şi cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, de foamete, de
potop, de cutremur, de ciumă, de holeră, de grindină, de foc,
de sabie, de încălcarea celor străini, de războiul cel dintre
noi şi de toate rănile cele aducătoare de moarte; şi Îndurat,
__________________________MOLITFELNIC____________________________
284
Blând şi lesne iertător să fie Bunul şi Iubitorul de oameni
Dumnezeul nostru, pentru păcatele poporului, şi să întoarcă
şi să împrăştie toată urgia cea pornită asupra noastră, şi să
ne ferească de dreapta Sa ameninţare asupra noastră; şi să
ne trimită nouă ploaie paşnică, şi să verse pre pământ râuri
de bunătate şi de roade aducătoare, şi să ne miluiască pre
noi; întru pocăinţă cu umilinţă ne rugăm Ţie, să zicem toţi:
Iubitorule de oameni curând auzi-ne cu milă şi ne miluieşte.
Preotul: Auzi-ne pre noi Dumnezeule..., apoi Arhiereul, sau
Preotul, zice: Pace tuturor, corul: Şi duhului Tău, Diaconul: Cu
umilinţă şi întru frângerea inimii, toţi plecând genunchii
sufletelor şi ale trupurilor noastre, Domnului să ne rugăm.

Tot poporul pleacă capetele şi genunchii, şi însuşi Arhiereul,


sau Preotul plecându-şi genunchii cu pătrundere şi inimă umilită
citeşte rugăciunile acestea, Compunerea lui Calist Patriarhul
Constantinopolei.

S tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai ascultat


pre Ilie Tesviteanul pentru zelul cel către Tine, şi ploii ce se
trimitea pământului la timp I-ai poruncit să se oprească;
apoi iarăşi prin rugăciunea lui ai dăruit ploaie aducătoare
de roadă; Însuţi Stăpâne a toate, fiind plecat de singură în-
durarea Ta, trimite ploaie liniştită moştenirii Tale; şi trecând
cu vederea toate greşalele noastre, trimite ploile Tale peste
locurile cele lipsite şi care au trebuinţă. Veseleşte faţa
pământului pentru săracii poporului Tău şi pentru prunci,
pentru dobitoace şi pentru toate celelalte, că de la Tine
aşteaptă să le dai hrană la timp bun. Că Tu eşti Dumnezeul
nostru, Dumnezeu Carele miluieşti şi mântuieşti; şi Ţie
mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNEA A 2-a a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm
D oamne Dumnezeule Atotţiitorule, Cela ce ridici norii de
la marginea pământului; Cela ce ai făcut fulgerele spre
ploaie; Cela ce scoţi vânturile din vistieriile Tale; Cela ce
chemi apa mării şi o reverşi pre faţa a tot pământul; de la
Tine cerem şi Ţie ne rugăm, mărturisind păcatele noastre, şi
cerând de la Tine mila cea bogată; porunceşte norilor ca să
_______________________________BOTEZUL_____________________________
285
plouă ploaie. Miluieşte toate cele pământeşti ale Tale, ai
milă de bătrâni, de tineri şi de pruncii ce sug ţâţă, de servi şi
de serve, de fii şi de fiice şi de toate dobitoacele pământului,
şi fă să crească nouă pâine de mâncare şi iarbă dobitoace-
lor; primeşte rugăciunile a tot poporul Tău şi nu respinge
suspinurile săracilor, nici cu mânia Ta să ne mustri pre noi,
nici cu urgia Ta să ne cerţi, nici să pierzi cu foame şi cu sete
pre poporul Tău; că ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc, ca
să ia de la Tine hrană la timp; în Tine ne încredem şi afară
de Tine pre altul nu ştim; de la Tine aşteptăm milele Tale
cele bogate. Că Dumnezeu eşti Bun şi de oameni Iubitor, şi
Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
RUGĂCIUNEA A 3-a, a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm
D oamne Dumnezeul nostru, ştim că nevrednici ne aflăm
de îndurările Tale şi nu suntem vrednici a ridica ochii noştri
şi a căuta la cer şi a sta înaintea Ta şi a spune Ţie cererile
noastre. Că ce bine am făcut ca să ne câştigăm cererile? Că
prin bunătatea Ta cea nemăsurată aducându-ne din nefiinţă
în fiinţă, cu chipul Tău ne-ai cinstit şi toată făptura o ai
supus nouă. Dar noi primind atâtea binefaceri, ca nişte
duşmani ne-am arătat, şi poruncile Tale ale Binefăcătorului
am călcat, şi viaţă prihănită şi cuget întinat şi necurat ne-am
agonisit. Şi nu numai că am lepădat iubirea Ta, ci şi ca
fiarele unii asupra altora ne purtăm, şi ne mâncăm carnea
unul altuia, prin porniri de lăcomie şi prin voinţa noastră
cea nedreaptă. Deci cum vom fi vrednici a ne bucura de
binefacerile Tale? Că Tu eşti drept, iar noi nedrepţi; Tu
iubeşti, noi duşmănim; Tu îndurat, noi neînduraţi; Tu
binefăcător, noi răpitori; ce împărtăşire avem cu Tine, ca să
ne împărtăşim de bunurile Tale? Mărturisim dreptatea Ta;
cunoaştem osânda noastră; vestim binefacerile Tale; de mii
de morţi suntem vinovaţi. Iată ne aflăm sub mâna Ta cea
prea puternică şi a toate ţinătoare; lesne este mâinii Tale
celei atotputernice ca într-o clipă să ne piardă pre noi; şi
întrucât priveşte gândul şi purtarea noastră, cu dreptul este
ca noi să fim daţi pierzării, Preadrepte Judecătorule! Dar,
Stăpâne Preaiubitorule de oameni, acest lucru nu este în
totul vrednic de îndurarea Ta cea neînvinsă şi de bunătatea
__________________________MOLITFELNIC____________________________
286
Ta cea negrăită. Pentru aceea, îndrăznind spre milostivirea
Ta cea neurmată şi în îndurarea Ta ce nu ţine minte răul, ne
apropiem la Tine, Binefăcătorule, noi cei nerecunoscători şi
nemulţumitori. Nu ne da pre noi pentru păcatele noastre în
mâinile uscăciunii, nici pentru nelegiuirile noastre să ne
striveşti pre noi cu legătura foametei; ci pentru bunătatea Ta
dă pământului care L-ai hotărât, ploaie îndestulă moştenirii
Tale şi umple sânurile pământului de apele Tale cele viu
făcătoare. Că iată stă acesta înainte ca o mamă cu sânii
uscaţi; căci precum sânii aceleia lipsiţi de lapte aduc moarte
pruncului, aşa şi pământul, stând cu brazdele sale
neîmpărtăşite de umezeală, face veştejire ierbii şi aduce
stricăciune rodurilor lui, iar pre noi ne ameninţă cu foamete
îngrozitoare şi moarte; căci arşiţa din uscăciune ca o
fierbinţeală arzătoare veştejind semănăturile prevesteşte
pierderea roadelor lui. Dar cu mila Ta cercetează-L pre
dânsul şi bine întocmeşte aerul cu nori de ploaie, şi
rourează pământul cu ploaia Ta cea bogată şi înviază cre-
şterile lui, şi cu suflări de vânturi mai bune fă rodurile lui
întregi şi depline, şi înmulţeşte-le cu îndurarea Ta; că prin
acestea ai dispus a se întreţine viaţa cea trupească. Căci de
nu vei da Tu bunătatea cea din ploile Tale cele
îndestulătoare, pământul nostru nu-şi va da roadele sale. Ci
pentru mulţimea îndurărilor Tale, ascultă rugăciunea
noastră a nevrednicilor servilor Tăi. Că Tu eşti izvorul milei
şi dătătorul bunătăţilor şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
RUGĂCIUNEA a 4-a, a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm
D oamne, Doamne, Carele prin profetul Tău Ilie ai
dezlegat seceta şi cu curgeri de ploi ai plouat peste faţa
pământului, şi cu prisosinţa roadelor ai săturat îndestul pre
poporul Tău; Însuţi şi acum, plecat de fireasca Ta bunătate
dăruieşte pământului ploi paşnice spre producerea roadelor
anuale. Că Tu eşti Cela ce ai aşezat apele la locurile lor şi ai
făcut văzut pământul cel acoperit de dânsele. Tu eşti Cela ce
ai poruncit lui să răsară tot telul de roade spre îndulcirea
noastră. Tu eşti Cela ce pentru păcatul oamenilor celor din
timpul lui Noe, ai desfăcut izvoarele adâncului şi ai deschis
_______________________________BOTEZUL_____________________________
287
cataractele cerului, şi ai făcut faţa pământului ca o mare,
spre pierderea a tot trupului. Tu eşti Cela ce acoperi cu ape
înălţimile sale. Tu eşti Cela ce ridici norii şi le porunceşti să
sloboadă picături de ploaie. Tu eşti Cela ce ridici apa mării
şi o reverşi pre faţa pământului. Tu eşti Cela ce ai pus hotar
ploii şi ai rânduit ploi îndestulătoare, şi râurile le umpli de
ape şi adapi pământul, şi saturi de apă brazdele lui, spre
înmulţirea roadelor lui celor frumoase. Tu eşti Cela ce ai
despărţit marea, şi râul umblat l-ai făcut, şi apă din piatră ai
izvorât, şi amărăciunea apelor în dulceaţă o ai prefăcut. Ştie
firea apelor pre Făcătorul lor, cunoaşte pre Stăpânul său, nu
uită datoria servirii sale. De Te vede pre Tine Stăpânul mâ-
niat asupra noastră, atunci ea ori pornindu-se nemăsurat
aduce pierire, ori încetând se opreşte, şi locul ei îl ia seceta
şi aerul ca o văpaie se face, şi rodurile pământului se
veştejesc, şi noi cădem în mâinile restriştii. Şi iarăşi de Te
vede pre Tine, Iubitorule de oameni Dumnezeu, blând şi
lesne iertător, ploi găteşte şi râuri se pogoară pre pământ, şi
aerul se face bun de respirare, şi pământul, plecându-se
poruncii Tale, roduri de prisosit răsare din copăile sale. Deci
pre Tine, Creatorul şi Ţiitorul tuturor, Te rugăm zicând:
Miluieşte-ne pre noi, Doamne, miluieşte-ne pre noi. Adu-Ţi
aminte că făptura mâinilor Tale suntem noi. Ia aminte la
neputinţa firii noastre, că Tu ne-ai făcut pre noi. Vezi
suspinul păsărilor, mugirea dobitoacelor, plânsul pruncilor,
strigarea tinerilor, chinuirea bătrânilor, lipsa orfanilor,
părăsirea văduvelor, trebuinţa săracilor şi glasul cel de
rugăciune a tot poporul Tău; cercetează pământul şi-L adapă
cu ploi îngrăşătoare; că lipsit de umezeală ameninţă rodu-
rile sale cu veştejire, iar pre oameni şi dobitoace cu
pierzare. Prin apă aducând oarecând pierzare, Ţi-ai adus
aminte de Noe, ce era purtat în corabie de acele ape
nemăsurate; Ţi-ai amintit de dânsul, de păsări, de vite, de
fiare şi de târâtoare, şi ai adus vânt pre pământ şi a contenit
apa; şi pre Noe şi pre vietăţile cele cu dânsul le-ai păstrat ca
o sămânţă pentru facerea lumii a doua. Şi acum, prin arşiţa
ce a cuprins aerul ne ameninţi cu foamete şi cu moarte! Adu-
Ţi aminte Doamne, de poporul ce nădăjduieşte spre Tine;
aminteşte-Ţi de păsări; aminteşte-Ţi de vietăţi; şi dă suflare
de rouă şi să înceteze arşiţa; şi seminţele pământului fă-le
să crească spre hrana oamenilor şi a dobitoacelor, şi le
__________________________MOLITFELNIC____________________________
288
învredniceşte pre toate iarăşi de purtarea Ta de grijă. Că Tu
eşti Cela ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre
trebuinţa oamenilor; şi Tu eşti Cela ce scoţi pâine din
pământ şi produci vinul, şi cu untdelemn veseleşti feţele
oamenilor. Ca împărtăşindu-ne cu îndestulare de bunătăţile
cele de Tine dăruite, întru veselia inimii, să preamărim
bunătatea Ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNEA a 5-a, a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm
S tăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
Carele cu cuvântul Tău toate le-ai produs din nefiinţă; Cela
ce ai luat ţărână din pământ şi ai format pre om şi L-ai
cinstit pre dânsul cu suflet cuvântător şi cu chipul Tău, şi ai
zis: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul; Cela ce dai
hrană vietăţilor şi puilor corbilor; Carele în marea şi
mântuitoarea petrecere a Ta în trup, ai săturat multe mii
când cu şapte, când cu cinci pâini; Însuţi, preabunule
Stăpâne, şi pre poporul Tău aceasta, Carele cheamă numele
Tău Cel Preasfânt, cu îndestulare nutreşte-l prin dreapta Ta
cea a toate făcătoare şi mult dăruitoare. Caută, Doamne
spre săracii poporului Tău, Tu Cela ce deschizi mâna Ta şi
umpli de bunătate toată vietatea. Îndură-Te cu milostivire de
noi toţi. Că Tu, Stăpâne, Iubitorule de oameni, singur eşti
Părintele nostru al tuturor, şi numai către Tine ridicăm ochii
ca cel înţărcat de maica sa. Al Tău este, Preabunule Stăpâne,
cuvântul aceasta: cereţi şi se va da vouă; căutaţi şi veţi afla.
Dă deci acum, Stăpâne, împreună cu hrana cea sufletească
şi pre cea trebuitoare trupului, şi nutreşte pre poporul Tău
cel flămând. Ploi la timp, bună temperatură a aerului şi
îndestulare de roade de tot felul dăruieşte pământului;
cercetează pre cei ce se chinuiesc în neputinţe, în rea
patimă, în friguri şi în tot felul de boli; fereşte cetatea
aceasta numită cu numele Tău şi tot oraşul şi ţara de
foamete, de ciumă, de cutremur, de inundaţie, de foc, de
sabie şi de omorâre, dăruindu-ne nouă milele Tale. Cu harul
Părintelui Tău celui fără de început şi de o fiinţă, şi al
Preasfântului şi întocmai cinstit Duhului Tău, cu rugăciunile
şi mijlocirile preabinecuvântatei Născătoarei de Dumnezeu,
ale de Dumnezeu grăitorilor Tăi Apostoli, şi ale tuturor
_______________________________BOTEZUL_____________________________
289
Sfinţilor Tăi. Amin.
RUGĂCIUNEA a 6-a

Domnului să ne rugăm
D oamne, Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru Cela ce ai
binevoit pentru mântuirea noastră a purta trup, ca minunat
să măreşti firea cea cuvântătoare cu îndurarea Ta cea
negrăită şi cu bunătatea, şi Te-ai făgăduit a cerceta pre cei
ce cu adevărată cunoştinţă se întorc din adâncul păcatului.
Căci când vor căuta spre Tine cu chip umilit şi înfrânat prin
plinirea dumnezeieştilor Tale porunci, atunci şi ei cu
îndrăznire vor putea a Te avea Dumnezeu Blând şi Milostiv.
Deci acum lasă toate nelegiuirile noastre şi pleacă către noi
urechea Ta, şi ne auzi pre noi, umiliţii şi păcătoşii, precum
oarecând ai auzit pre Tesviteanul Ilie, încât numai cu
cuvântul a legat cerul spre înţelepţirea poporului celui
neascultător. După aceea iarăşi printr-însul cu ştiuta Ta
iubire de oameni poruncind norilor, tot pământul L-ai
adăpat cu apă bună. Aşa şi acum, precum de demult, pentru
rugăciunile acelui serv al Tău, şi pentru aceste rugăciuni
fierbinţi, treci nelegiuirile şi păcatele noastre, şi primeşte
rugăciunile noastre şi ne ascultă pre noi cei ce cu căldură ne
rugăm Ţie în ora aceasta; încetează arşiţa aceasta a
pământului, pentru mărturisirea şi strigarea poporului Tău,
şi trimite peste noi ploaie bună, ca să ne săturăm de apă şi
pământul nostru să-şi dea roadele la timpul cuvenit, spre
hrana noastră şi chiar a vietăţilor necuvântătoare. Aşa,
Doamne Dumnezeul nostru, auzi-ne pre noi păcătoşii şi
nevrednicii servii Tăi, şi să nu treci cererile noastre, nici să
învingă nelegiuirea noastră mila Ta, ci pleacă, Doamne,
urechea Ta şi ne auzi pre noi. Vezi umilinţa şi Te
milostiveşte; priveşte din sfântul Tău locaş şi vezi suspinul
săracilor; vezi vârsta cea fragedă a pruncilor ofilită de prea
mare sete; vezi suferinţa pruncilor celor nevinovaţi; vezi
pântecele mamelor şi sâni secaţi de moartea pruncilor; vezi
pre cei în vârstă înaintaţi şi pre tineri, ca pre nişte
încătuşaţi, daţi în mâinile celor fără de lege. Deci treci
greşalele noastre cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele în minte
şi în cuget, şi nu ne respinge pre noi cu totul. Că ne topim nu
numai de setea apei, ci şi de multe nenumărate alte rele
pentru păcatele noastre. Dar la Tine căutăm ca să se reverse
__________________________MOLITFELNIC____________________________
290
peste noi ploaie, cât mai timpurie şi mai îndestulătoare, şi
să opreşti urgia Ta cea dreaptă şi să înlături această
cumplită nenorocire. Acestea amândouă le cerem, şi ne ru-
găm Ţie, Iubitorule de oameni, ca să umpli cu apă fântânile
şi ţarinile noastre, şi holdele noastre cele sufleteşti întru
săturare să le adapi, şi să umpli de bunătatea Ta şi fântânile
inimilor noastre, şi să le îmbeţi de veselie, de bucurie
negrăită şi de desfătare. Că Tu eşti slobozitorul sufletelor şi
al trupurilor noastre, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi
Părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului Tău Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea aceluiaşi Calist Patriarhul Constantinopolei,
la neplouare şi schimbarea vânturilor

Domnului să ne rugăm
B unule şi Iubitorule de oameni Doamne, Cela ce ai creat
făptura numai cu cuvântul, şi din ea ai plăsmuit pre om; iar
mai în urmă, prin nespusa Ta iubire de oameni, căzând
acelaşi om dându-se la păcat, L-ai ridicat şi L-ai Sfinţit, ca
făptura mâinilor Tale să nu piară cu totul, şi i-ai dat lui şi po-
runcile Tale spre aducere aminte de venirea Ta, şi de
învăţăturile Tale despre Dumnezeiasca Ta întrupare. Pentru
care Te-ai ostenit şi Te-ai nevoit, ai flămânzit şi ai însetat,
plinind toate cele omeneşti, precum se cuvenea, pentru noi;
intrând în corabie, umblând pre mare şi înfrânând valurile
cele sălbatice şi repejunea vânturilor, şi toate ai suferit a
pătimi, până şi crucea şi moartea; ca în ceea ce ai pătimit,
Însuţi fiind ispitit să ajuţi nouă celor neputincioşi. Însuţi şi
acum, Împărate Sfinte, Cela ce după iubirea de oameni, ai
luat neputinţa noastră, îndură-Te de noi cei foarte înviforaţi
şi apăsaţi de lipsa celor trebuitoare; dăruieşte-ne nouă
bunătatea Ta; adapă pământul nostru cu apă curată spre
producere de roade; dăruieşte-ne aer folositor; şi precum
oarecând pre ucenicii Tăi, ce se afundau, I-ai mântuit din
mare şi de repejunea vânturilor, aşa şi acum mântuieşte-ne
pre noi de restriştea ce ne-a cuprins. Opreşte şi acum
sălbăticirea mării, alină vânturile cele contrare, cu
dumnezeiasca Ta poruncă; dă-ne nouă linişte şi repaos de
întristări. Aşa, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru,
vezi şi caută din sfânt locaşul Tău spre via aceasta şi o
deplineşte pre ea, pre care o a sădit dreapta Ta; şi dă Duh
_______________________________BOTEZUL_____________________________
291
drept spre scăparea de nenorocirile ce ne ameninţă; pentru
rugăciunile Maicii Tale ce Te-a născut şi ale tuturor Sfinţilor
Tăi, Amin.

RÂNDUIALA
ce se cântă la timp nesenin,
adică la ploaie prea multă şi peste măsură
Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., citeţul:
Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime…,
Tatăl nostru..., Preotul: Că a Ta este Împărăţia..., Doamne
miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm (de trei ori), şi Psalmul
68: Mântuieşte-mă Dumnezeule, că a intrat ape până la sufletul
meu.
Diaconul zice ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne
rugăm…, şi celelalte până la: Pentru cei ce plutesc pre marea…, şi
îndată zice aceste:

P entru ca nu cu urgia certării Sale să ne piardă pre noi,


pentru păcatele şi nelegiuirile noastre, ci aducându-Şi
aminte de milele şi îndurările Sale cele din veac, să ne
miluiască pre noi, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să-Şi aducă aminte de aşezământul Său cel cu
Noe, ca nu cu umezeala cea nemăsurată şi cu schimbarea şi
întunecarea aerului şi cu negură întunecoasă să strice
pământul şi poporul Său, ci cu milă păzind moştenirea Sa să
poruncească ca să strălucească soare aducător de roade, şi
căldură paşnică să lumineze pământul, Domnului să ne
rugăm.
P entru ca să poruncească norilor să înceteze ploaia cea
nemăsurată şi să împrăştie întunecarea, ca să strălucească
lumina soarelui, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să ferească oamenii, vietăţile şi tot pământul şi
să nu le vatăme cu revărsarea ploilor celor nemăsurate,
Domnului să ne rugăm.
P entru ca să dea moştenirii sale înseninare şi să
înmulţească roadele pământului, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să nu ne dea nouă şi să ne pedepsească, după
__________________________MOLITFELNIC____________________________
292
păcatele noastre, ci, după multă mila Sa şi după îndurarea
Sa, să arate nouă în curând iubirea Sa de oameni şi
bunătatea Sa, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să nu strice roadele şi semănăturile pământului
pentru păcatele noastre, cu revărsarea ploilor celor
nemăsurate, ci cu senin priitor să le păzească şi să le
înmulţească pentru săracii poporului Său, Domnului să ne
rugăm.
P entru ca bine primită să fie rugăciunea noastră şi să ne
ferească pre noi de foamete, de ciumă, de holeră de
cutremur, de potop, de foc, de grindină, de sabie, de
încălcarea străinilor şi de războiul dintre noi, şi de toate
rănile cele aducătoare de moarte, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne mântuim noi…, Apără, mântuieşte, miluieşte...,
şi celelalte. Ecfonis: Că Ţie se cade toată mărirea, cinstea şi
închinăciunea…, apoi: Dumnezeu este Domnul…, glasul al 2-lea:

C aută spre poporul Tău cel păcătos, Îndurate


Dumnezeule, şi nu trece cu vederea pre cei ce cad la Tine cu
pocăinţă, ci ca un bun miluieşte-i şi curând îi scapă de
dreapta Ta certare, pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni (de două ori).
Slavă… Şi acum… a Născătoarei:
N ăscătoare de Dumnezeu Fecioară, grabnică ajutătoarea
lumii, cerem a ta grabnică folosinţă şi tare sprijinire; îndură-
te de poporul cel îngrijorat şi roagă pre Înduratul tău Fiu şi
Dumnezeu, să ne scape de nevoia ce ne-a cuprins şi de
dreapta Sa ameninţare, ceea ce eşti singură între femei
binecuvântată.
Deci psalmul 50: Miluieşte-mă Dumnezeule. Şi îndată:

Canonul

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,


Irmos. Ca pre uscat umblând Israil.

stih: Miluieşte-ne Doamne, pre noi poporul cel greşit...


V eniţi, credincioşilor, cântare nouă să cântăm lui
Dumnezeu grăind: Milostiveşte-Te, Îndurate, şi miluieşte-ne,
_______________________________BOTEZUL_____________________________
293
Stăpâne, pre noi cei ce fără de număr am greşit (de două
ori).
Mărire…
P rimeşte rugăciunile şi lacrimile robilor Tăi, Hristoase
Dumnezeule, care Te rugăm acum pre Tine şi ne dăruieşte
timp senin pentru aducerea de roade pământului.
Şi acum… a Născătoarei:
G răbeşte, Stăpână Marie, a ridica preacinstitele mâini
către Înduratul Fiul tău şi Dumnezeu, ca să dea senin şi
hrană credincioşilor tăi robi.
Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este Sfânt precum Tu Doamne


N u cu urgia Ta să ne mustri pre noi, precum profetul
strigă, nici cu mânia Ta să ne cerţi, ci, pentru rugăciunile
preacuratei Maicii Tale, varsă spre noi cu îndestulare milele
Tale.
Mărire…
N oi, naţiile cele de curând chemate, cu lacrimi strigăm
Ţie, Stăpâne, milostiveşte-te ca un Îndurat şi ne dăruieşte
nouă senin şi bună temperatură a aerului, îndestulare şi
mare milă.
Şi acum… a Născătoarei:
N u trece lacrimile noastre, Născătoare de Dumnezeu
Stăpână, nici să-ţi fie urâtă suspinarea noastră, ci cu
deadinsul roagă pre Fiul Tău, să dăruiască senin pre pământ
poporului tău şi mare milă.
Catavasie:
S capă de nevoi pre robii Tăi, Îndurate, că noi cu stăruinţă
către Tine alergăm, către înduratul şi răscumpărătorul
tuturor, Stăpânul Iisus Hristos.
M ântuieşte de nevoi pre robii tăi, Născătoare de
Dumnezeu Fecioară, că noi toţi, după Dumnezeu, către tine
alergăm, ca şi către o solitoare şi zid nesurpat.
Diaconul, ecteniile: Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule...
__________________________MOLITFELNIC____________________________
294
L ucruri vrednice de pedeapsă am făcut şi dreapta Ta
judecată ne-a ajuns pre noi, Doamne, ci iartă, iartă pre
poporul cel păcătos şi întoarce urgia Ta cea dreaptă ce a
venit asupra noastră, cu pocăinţă cădem către Tine şi cu
umilinţă Te rugăm, auzi-ne şi ne miluieşte.
S ă nu ne înece pre noi viforul apei şi să nu strici
pământul, şi cu foamete să nu ne omori pre noi poporul Tău;
ci, ca un Bun, încetează revărsarea apelor şi porunceşte, ca
un Puternic, să strălucească pre pământ căldura soarelui, cu
deadinsul ne rugăm Ţie, Împărate Preasfinte, auzi-ne şi ne
miluieşte.
P entru săracii poporului Tău şi pentru toate vietăţile,
porunceşte, Atotândurate Doamne, întunecimii aerului şi
negurii celei întunecoase să se împrăştie şi să strălucească
razele soarelui, ca să nu murim mai înainte de timp,
rugămu-ne Ţie curând ne auzi şi ne miluieşte.
M ântuieşte-ne de tină, Doamne, şi de noroiul adâncului şi
de mulţimea apei, ca să nu se stingă în deşert zilele noastre
şi anii noştri în suspinuri, ci-Ţi adu aminte de aşezământul
Tău cel cu Noe, şi fă cu noi după mila Ta, ne rugăm cu inimă
umilită auzi-ne şi ne miluieşte.
S upărările şi chinurile noastre ne-au turburat foarte, de
aceea către Tine, Dumnezeul nostru şi Domnul, cu umilinţă
strigăm: Să fie primită rugăciunea noastră şi să ridici din
stricăciune viaţa noastră, ca nu înainte de timp să pierim;
Îndurate, auzi glasul săracilor poporului Tău şi cu iubire de
oameni miluieşte-i.
N u spre curcubeu, pre care L-ai pus ca semn de
aşezământ, Doamne, ci spre îndurarea şi mila Ta căutând,
cerem a le câştiga de la Tine Cel bogat în milă şi nemăsurat
întru îndurări, cu inima înfrântă ne rugăm: Dă nouă senin
paşnic şi aducător de roade, prin schimbarea cea bună a
aerului, ca un Îndurat, curând auzi-ne şi ne miluieşte.
Preotul Ecfonis: Auzi-ne pre noi Dumnezeule Mântuitorul
nostru...

Catismala glasul al 5-lea


C ătreTine Mântuitorul nostru, Dumnezeule preaveşnice,
alergăm noi păcătoşii robii Tăi, şi cu lacrimi de pocăinţă
_______________________________BOTEZUL_____________________________
295
căzând strigăm Ţie: Iartă, iartă, Îndurate, pre poporul cel
fără răspuns de îndreptare, şi să nu ne pierzi pre noi cu
revărsarea ploilor celor nemăsurate şi cu reaua schimbare a
aerului, ci dă senin şi înmulţeşte rodurile pământului, ca un
Iubitor de oameni.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
C eea ce eşti mai sfântă de cât Heruvimii şi mai înaltă
decât cerul, prealăudată Născătoare de Dumnezeu cu
adevărat te mărturisim, că pre tine noi păcătoşii te-am aflat
folositoare în timpul de nevoie. Pentru aceea nu înceta
rugându-te pentru noi, sprijinirea şi scăparea sufletelor
noastre.
Cântarea a 4-a

Irmos: Hristos este puterea mea...


Î n mâinile Tale, Stăpâne Hristoase, ţii cele de deasupra
cerului şi apa cea de sub cer şi căldura lui, pentru aceea Te
rugăm pre Tine amândouă după măsura trebuinţei,
dăruieşte-le, spre folosul robilor Tăi.
Mărire…
M ărturisim stăpânirea, Ta Creatorule a toată făptura,
Hristoase, Cela ce ţii sceptrul cerului şi cârmuieşti toată
făptura, dă bună temperare aerului şi îndestulare
pământului, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.
Şi acum… a Născătoarei:
C a ceea ce ai îndrăznire multă ca nimeni altul, către Unul-
Născut din tine, Stăpână, roagă-te pentru robii tăi să fim
scutiţi de foamete şi de încălcarea străinilor.
Cântarea a 5-a

Irmos: Cu dumnezeiască lumina Ta...


H ristoase, limanul celor înviforaţi şi nădejdea celor
deznădăjduiţi, întărirea împăraţilor şi tuturor creştinilor în
nevoi curând ajutător, auzi-ne şi pre noi acum şi dă senin
pământului pentru aducerea de roade.
Mărire…
D octorul bolnavilor, Mângâitorul întristaţilor, Împărate
__________________________MOLITFELNIC____________________________
296
ceresc Hristoase, caută din sfânt locaşul Tău şi auzi
suspinurile şi plângerea servilor Tăi, şi nu-Ţi aminti de
răutăţile noastre cele nenumărate, şi, ca un îndurat, dă
senin pământului spre înmulţirea roadelor.
Şi acum… a Născătoarei:
P rimeşte curând, împărăteasă, rugăciunile servilor tăi şi
nu-ţi aduce aminte de răutăţile noastre cele nenumărate, ci
cere nouă, Fecioară, senin spre folos, pentru creşterea
roadelor pământului.
Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzându-o înălţându-se...


P rin ruga profetului Tău, Doamne, ai închis cerul trei ani
şi şase luni, spre înţelepţirea şi pocăirea celor neascultători,
cu care acum să nu ne cerţi pre noi, ci din mila Ta îndură-Te
spre noi.
Mărire…
H ristoase, Cela ce ai primit pocăinţa tâlharului şi într-o
oră L-ai mântuit, când a strigat: Pomeneşte-mă Mântuitorule,
întru Împărăţia Ta; îndură-Te şi de noi cei ce acum cădem la
Tine cu pocăinţă, şi ne miluieşte.
Şi acum… a Născătoarei:
R oagă-te pentru noi, Stăpână, către Fiul tău şi Dumnezeu,
nu ca şi sub Noe, prin revărsarea apelor să ne piardă pre noi,
pentru păcatele noastre, ci, ca pre ninivitenii ce s-au pocăit,
să ne miluiască.
Deci ectenia cea mică, Preotul, ecfonis: Că Tu eşti Împăratul
păcii…, Apoi, Condac, glasul al 2-lea:

N u lepăda cu totul pre poporul Tău, Stăpâne, nici să abaţi


mila Ta şi îndurările Tale de la noi ci ca Cela ce eşti adâncul
îndurărilor şi noianul milei, primeşte rugăciunile noastre şi
ne scapă de toată nevoia şi nenorocirea ce a venit asupra
noastră, ca un bun şi lesne iertător.
Apoi Antifonul 1 al glasului al 6-lea:
S precer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte, îndură-Te de
mine ca să viez Ţie.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
297
M iluieşte-ne pre noi urgisiţii, făcându-ne vase de bună
treabă Ţie, Cuvinte.
Mărire… Şi acum…
S fântul Duh este pricina a tot mântuitoare, de suflă
Acesta în cineva, după cum se cuvine, curând îl ridică de la
cele pământeşti, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşează.

Prochimen glasul al 4-lea:


Mântuieşte-mă Dumnezeule, că a intrat ape până la sufletul
meu.
stih: Afundatu-m-am în tina noroiului şi nu este stare.

Evanghelia de la Matei: 7;7-11


Z is-a Domnul: Cereţi şi se va da vouă, căutaţi şi veţi afla,
bateţi şi se va deschide vouă; că tot cela ce cere va lua, şi
cela ce caută va afla, şi celui ce bate i se va deschide. Sau
care este, dintre voi, omul acela căruia cerându-i fiul său
pâine, îi va da lui piatră? sau de va cere peşte, va da lui
şarpe? Deci dacă voi fiind răi, ştiţi da cele bune fiilor voştri,
cu cât mai vârtos Părintele vostru Cel Ceresc va da cele bune
celor ce cer de la Dânsul?
Apoi Mărire…, Părinte, Cuvinte şi Duhule..., Şi acum…, Pentru
rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu..., apoi: Miluieşte-ne pre noi
Dumnezeule..., şi cântăm stihira aceasta glasul al 6-lea:

Î nfricoşat eşti, Doamne, şi cine va suferi dreaptă mânia


Ta? sau cine Te va ruga pentru poporul cel greşit şi
deznădăjduit? Numai cereştii Îngeri, începătoriile şi
puterile, tronurile şi domniile, heruvimii şi serafimii,
neîncetat strigând Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt, eşti Doamne;
pentru aceşti Sfinţi, Stăpâne, nu trece făptura mâinilor Tale,
ci, pentru îndurarea milei Tale, mântuieşte poporul Tău şi
cetatea cea în pieire.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
N imenea din cei ce aleargă la Tine, nu iese ruşinat,
preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci cerând har
primeşte dăruirea spre folosul cererii.
Diaconul: Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău şi
__________________________MOLITFELNIC____________________________
298
binecuvintează moştenirea Ta…, şi Ecfonis: Cu mila şi cu
îndurările...

Cântarea a 7-a

Irmos: Dătător de rouă cuptorul...


N ici cum să Te depărtezi de noi, Îndurate Mântuitorule, ca
păstorul de oile sale, ci petrece cu noi pururea nedepărtat,
eliberându-ne de toate nevoile, ca cu credinţă din inimă să
strigăm Ţie: Binecuvântat şi Preamărit eşti, Dumnezeule.
Mărire…
T u Dumnezeule Atotputernice şi Împărate Preasfinte, Cela
ce ai întins cerul ca un cort, şi marea o ai ţărmurit cu nisip,
trimite nouă căldura soarelui şi bună prefacerea aerului, ca
cu credinţă să strigăm Ţie: Binecuvântat eşti, Dumnezeule şi
Preamărit.
Şi acum… a Născătoarei:
S tăpână, nădejdea tuturor marginilor pământului, învaţă,
limba mea a grăi cele de folos, şi roagă pre Fiul tău şi
Dumnezeu să dea senin pre pământ, şi să miluiască pre cei
ce strigă lui Hristos: Binecuvântat eşti, Dumnezeule, şi
preamărit.
Cântarea a 8-a

Irmos: Din văpaia credincioşilor...


A cui servi şi plăsmuire suntem, oare nu ai Tăi,
Preaveşnice Dumnezeule? Auzi dar umilitele noastre
rugăciuni şi trimite senin pre pământ şi rouă folositoare, ca
să Te Preaînălţăm întru toţi vecii.
Mărire…
Z is-ai, Îndurate Stăpâne, îndemnându-ne pre noi către
pocăinţă: căutaţi şi veţi afla; bateţi şi se va deschide vouă;
cereţi şi veţi lua. Pentru aceea la Tine cădem şi cu deadinsul
ne rugăm: Apără-ne pre noi, Îndurate, cei ce Te preaînălţăm
întru toţi vecii.
Şi acum… a Născătoarei:
C urată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, fereşte cu
rugăciunile tale poporul tău de suferinţe şi de toate
_______________________________BOTEZUL_____________________________
299
războaiele, dăruindu-ne cu îndestulare milă şi roade spre
hrana celor ce te cinstesc şi te preaînalţă în toţi vecii.
Cântarea a 9-a

Irmos: Pre Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor...


P avel gonaciul pocăindu-se s-a făcut vas ales Ţie, Stăpâne
şi Dumnezeule al tuturor, şi noi păcătoşii nădăjduind spre
mila Ta, cu pocăinţă strigăm către Tine: Iartă toate greşalele
noastre şi trimite senin pre pământ şi rouă bună şi
folositoare, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.
Slavă…
P etru, corifeul şi ucenicul, Tău, de trei ori lepădându-se
de Tine şi iar întorcându-se şi plângând cu amar, a luat de la
Tine, Hristoase, iertare, şi noi râvnind pocăinţa aceluia, Ţie
întru umilinţă cu lacrimi strigăm: Greşit-am! Iartă, Îndurate
şi ne fereşte de tot răul, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum… a Născătoarei:
S capă-ne pre noi, Curată, de răutatea ce ne înconjoară şi
de revărsarea ploilor cea multă, ce acum a venit peste noi, şi
din înălţime, de la Fiul Tău şi Dumnezeu, cere să dea
răzbunare de senin servilor Tăi, şi pământului îndestulare de
roade, spre hrana poporului, ca neîncetat pre tine să te
mărim.
Apoi: Cuvine-se cu adevărat să te fericim..., şi îndată: Sfinte
Dumnezeule..., Preasfântă Treime…, Tatăl nostru..., şi Troparul:
Miluieşte-ne pre noi Doamne, miluieşte-ne pre noi…, Mărire…,
Doamne miluieşte-ne pre noi…, Şi acum…, Uşa milostivirii
deschide-o nouă…, caută-le la pagina 78. După aceea Diaconul
zice ectenia aceasta:

M iluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,


rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Î ncă ne rugăm pentru preaînălţatul Regele nostru (N),
pentru sănătatea şi mântuirea lui.
Î ncă ne rugăm pentru PreaSfinţitul şi Arhiepiscopul
nostru (N), pentru sănătatea şi mântuirea lui.
Î ncă ne rugăm pentru ca Domnul Dumnezeu să întoarcă
toată mânia Sa cea cu dreptate pornită asupra noastră şi să
__________________________MOLITFELNIC____________________________
300
ierte nouă toate păcatele cele de voie şi cele fără de voie, şi
să ne miluiască pre noi nevrednicii robii Săi, să zicem toţi cu
inimă înfrântă; Doamne auzi-ne şi ne miluieşte!
Î ncă ne rugăm ca Domnul Dumnezeu să audă glasul
rugăciunii noastre şi să ne miluiască pre noi, trimiţându-ne
timp senin pre pământ, şi să mângâie chinurile noastre ale
servilor Săi, să zicem toţi cu lacrimi, auzi-ne, Îndurate, şi ne
miluieşte.
C ela ce ridici nori cu ape de la marginea pământului, cu
porunca Ta opreşte-i pre dânşii şi trimite senin pre pământ,
cu umilinţă rugămu-ne Ţie, Atotândurate Stăpâne, auzi-ne şi
cu milă ne miluieşte.
C ela ce chemi apa mării şi cu porunca Ta, ca un
Atotputernic, iarăşi o poţi opri, şi luminezi cele de sub cer,
rugămu-ne Ţie cu pocăinţă, Doamne Atotândurate, auzi-ne,
Iubitorule de oameni, şi ne miluieşte.
S enin trimite, Doamne, pre pământ şi curând ne scapă de
stricăciune, cu durere de inimă ne rugăm Ţie, auzi-ne ca un
Îndurat şi ne miluieşte.
C ela ce cercetezi pământul şi înmulţeşti rodurile lui, Cela
ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă de trebuinţă
oamenilor, miluieşte oamenii şi vietăţile şi opreşte
revărsarea cea nemăsurată a ploilor, şi soare cu timp bun
străluceşte pre pământ, şi porunceşte ca rodurile lui să se
înmulţească, rugămu-ne Ţie, Îndurate Doamne, auzi-ne ca
un bun şi ne miluieşte.
P recum sunt ochii servilor în mâinile Domnilor lor, aşa şi
ochii noştri cu credinţă caută la Tine, Doamne Dumnezeul
nostru, până ce Te vei milostivi spre noi. Pentru aceea nu ne
pierde cu ploaia cea nemăsurată, ci din milă caută spre noi
cu timp senin, şi cu îndurare ne miluieşte.
C ela ce răsari soarele peste cei răi şi peste cei buni, şi dai
senin şi rouă aducătoare de roade; şi bună prefacere a
aerului spre folosul făpturii Tale, nu cu urgia Ta să ne mustri
pre noi, ci cu milă înmulţeşte seminţele pământului şi
roadele lui, cu pocăinţă ne rugăm Ţie, Iubitorule de oameni
Doamne, auzi-ne ca un Îndurat şi ne miluieşte.
C ela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, străluceşte
lumina soarelui pre pământ şi usucă umezeala acestuia, cea
_______________________________BOTEZUL_____________________________
301
contrară spre producerea de roade, rugămu-ne Ţie auzi-ne şi
cu milă ne miluieşte.
N u pomeni nelegiuirile noastre, Stăpâne, că de vei căută
la fărădelegi, nimenea nu va sta înaintea Ta, ci curând să ne
întâmpine îndurările Tale, Doamne, că am sărăcit foarte; iar
umezeala cea nemăsurată să nu ne vatăme şi cu totul să ne
piardă, rugămu-ne, curând ne auzi şi cu milă ne miluieşte.
Nădejdea şi mântuirea ortodocşilor care cred în Tine,
Doamne scuteşte (de eşti în mânăstire, zi) locaşul acesta,
(de eşti în oraş, zi) cetatea aceasta şi toate oraşele şi ţările
(de eşti în comună, zi) comuna aceasta, de foamete, de
ciumă, de holeră, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de
încălcarea celor străini, de războiul dintre noi şi de toate
rănile aducătoare de moarte; şi milostiv, blând şi lesne
iertător fii, Iubitorule de oameni, pentru păcatele noastre, şi
ne miluieşte pre noi şi întoarce de la noi toată mânia ce cu
dreptate este pornită asupra noastră şi ne scapă de dreapta
Ta certare ce ne ameninţă, şi străluceşte harul Tău peste
toate cele de sub cer, pentru creşterea roadelor pământului
şi hrana vieţii noastre; să zicem toţi cu lacrimi, Doamne
Sfinte, curând auzi-ne şi cu milă ne miluieşte.
Şi cântăm toţi: Doamne miluieşte (de trei ori), iar Diaconul zice:
Cu umilinţă toţi plecând genunchii Domnului să ne rugăm.
Plecând şi Preotul genunchii citeşte rugăciunea aceasta cu glasul
sonor:

S tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce de demult ai


ascultat rugăciunea zelosului Ilie profetului Tău şi ai oprit
ploaia pentru un timp, şi acum, Iubitorule de oameni,
făcătorule şi îndurate Doamne, caută spre noi nevrednicii şi
umiliţii servii Tăi şi spre umilitele rugi, şi ca un Îndurat treci
păcatele noastre, înduplecat fiind de singura Ta iubire de
oameni; dă senin moştenirii Tale, şi luminează soarele spre
trebuinţa celor ce cer de la Tine milă. Veseleşte faţa
pământului pentru săracii poporului Tău, pentru prunci,
dobitoace şi toate celelalte vietăţi, care se îndestulează din
bunătatea Ta, şi le dă lor hrană la timp. Aşa, Doamne
Dumnezeul nostru, să nu se întoarcă în deşert rugăciunea
noastră, nici să ne ruşinezi pre noi de la aşteptarea noastră,
ci ne apără după mare mila Ta, şi ne cercetează cu
îndurările Tale; că s-au stins în deşertăciuni zilele noastre, şi
__________________________MOLITFELNIC____________________________
302
s-a împuţinat de dureri viaţa noastră. Deci să nu ne pierzi
pre noi pentru nelegiuirile noastre; că din neluare-aminte
am atras asupră-ne mânia Ta, ci fă cu noi după blândeţile
Tale, şi după mulţimea milei Tale; că iată cu suflete umilite
şi cu inimă înfrântă cădem înaintea Ta, şi ca nişte robi
netrebnici şi vrednici de mari pedepse, prin pocăinţă cu
umilinţă Ţie strigăm: Greşit-am, nelegiuit-am, în toate am
păcătuit, călcând poruncile Tale. Pentru aceasta câte ai adus
asupra noastră, întru adevăr şi judecată le-ai adus; ci nu ne
da de tot stricăciunii, foametei şi daunei, nici să ne înece
viforul apei, ci în mânia Ta adu-Ţi aminte de milă, şi pentru
îndurările Tale în dar ne miluieşte pre noi făptura Ta şi
lucrul mâinilor Tale, şi ca un bun scapă-ne degrab de toată
răutatea.
C ă Ţie se cuvine să ne miluieşti pre noi, Dumnezeul
nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Diaconul: Înţelepciune, iar Preotul face apolisul zilei, sau al
sărbătorii.

RUGĂCIUNE
la îngrozirea de tunete şi de fulgere
(de obicei se adaugă la cea de mai înainte)

Domnului să ne rugăm
I arăşi ne aducem aminte de pedeapsa Ta, Doamne,
Iubitorule de oameni Stăpâne, iarăşi rugăciuni de iertare de
la robii Tăi cei netrebnici, care ştim că, cu cât prisoseşte
mulţimea păcatelor, cu atât mai mult le covârşeşti pe
acestea cu milostivirea Ta care nu ţine minte răul. Pentru
aceea ne rugăm Ţie: întoarce mânia Ta de la noi, ca nu în
veac să Te mânii pe noi, ci cu mila Ta să ne înviezi pe noi cu
îndurările Tale. Doamne, Dumnezeul nostru, Care întăreşti
tunetul şi slobozeşti fulgerele şi toate le faci spre mântuirea
lucrurilor mâinilor Tale, caută cu iubirea de oameni şi ne
izbăveşte pe noi de tot necazul, mânia şi nevoia şi de
îngrozirea cea de acum; că ai tunat din cer, Doamne, şi
_______________________________BOTEZUL_____________________________
303
fulgerele ai înmulţit şi ne-ai tulburat pe noi; îndură-Te spre
noi, Milostive; la Tine scăpăm, şi milele Tale cele bogate
trimite peste noi şi miluieşte pe robii Tăi, ca un bun şi
iubitor de oameni, ca să nu ne ardă pe noi focul mâniei Tale,
nici să ne topească pe noi iuţimea fulgerelor şi a tunetelor
Tale; ci după ştiută milostivirea Ta potoleşte-Ţi mânia şi
schimbă văzduhul în bună linişte, şi cu razele soarelui
risipeşte întunecimea care este asupra noastră şi împrăştie
norii cei întunecaţi. Că Tu eşti Dumnezeul milelor, al
îndurărilor şi al iubirii de oameni, şi Ţie slavă înălţăm,
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE
la izbăvirea de cutremur
(se citeşte după ce a fost săvârşită Sfânta Liturghie)

Domnului să ne rugăm
Î mpărate Sfinte, Iubitorule de oameni Stăpâne, îndelung-
Răbdătorule, Doamne, Făcătorule a toată făptura cea văzută
şi cea nevăzută, Care toate le chiverniseşti cu cuvântul
negrăitei Tale puteri şi singur ai stăpânire asupra vieţii şi a
morţii; Cel ce pedepseşti cu dreptate, şi cu iubire de oameni
iarăşi vindeci; Care vremelnica noastră viaţă o cârmuieşti cu
preaînţeleapta Ta purtare de grijă şi în tot chipul mântuirea
noastră bine o întocmeşti. Ştim că păcatele noastre cele
multe au cutremurat pământul şi l-au tulburat, şi din pricina
lor frică şi cutremur au venit asupra noastră de la faţa
mâniei Tale, îndelung-Răbdătorule; inima noastră s-a
tulburat, clătinându-se pământul, şi frica morţii a căzut
asupra noastră, ca nu cumva ca un leu să răpească sufletele
noastre, nefiind cine să le izbăvească; ca nu cumva să ne
înghită şi să ne acopere stricăciunea, nefiind Cel ce
izbăveşte, nici Cel ce mântuieşte. Pentru aceasta la Tine cu
umilinţă cerem şi Te rugăm pe Tine, singurul Stăpân, Care
nu ţii minte răul, să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele
de demult şi cele de acum, nici să cumpăneşti greutatea
păcatelor noastre cu răsplătirea cea cuvenită; că de vei intra
__________________________MOLITFELNIC____________________________
304
în judecată cu neamul nostru acesta, nimeni nu se va
îndrepta înaintea Ta, ci va pieri cu totul de pe pământ
pomenirea noastră a tuturor.
Adu-Ţi aminte, îndelung-Răbdătorule, de îndurările Tale
cele din veac şi de milele Tale şi de legământul Tău cel
adevărat către părinţii noştri şi să nu ne înghită pe noi
adâncul pământului, nici să ne mănânce gura lui, ci
milostiveşte-Te spre noi cei umiliţi şi ne miluieşte pe noi cei
smeriţi şi ne cercetează pe noi cei ce ne tulburăm de
înfricoşătoarea îngrozire a cutremurului şi suntem cuprinşi
de temerea şi frica cea multă. Şi de sunt undeva între noi
unii care se tem de numele Tău şi păzesc poruncile Tale - o
parte mică oarecare, aleasă, sămânţă binecuvântată,
vistierie ascunsă, pe care Tu unul o ştii şi o păzeşti, ascultă,
ca un bun, pe aceştia care cheamă facerea Ta de bine şi mila
Ta asupra noastră, şi primeşte rugăciunile lor ce se aduc Ţie,
pentru poporul cel ce a greşit, Stăpâne Iubitorule de oa-
meni, precum ai ascultat pe Avraam pentru cei din Sodoma,
pe Daniel şi pe Ieremia, dumnezeieştii Tăi prooroci, care au
îmblânzit bunătatea Ta asupra robiei lui Israel. Ca din neam
în neam să se slăvească adâncul cel de nepătruns al iubirii
Tale de oameni şi al îndelung-răbdării Tale, şi ca noi să-Ţi
aducem Ţie dar de mulţumire întoarcerea şi pocăinţa
noastră, fiind întăriţi cu puternică mâna Ta, pentru
rugăciunile şi cererile întru tot preacuratei Maicii Tale, şi ale
tuturor Sfinţilor, care din veac au bineplăcut Ţie, Amin.

RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE
către Preasfânta şi de viaţă începătoarea Treime
(se cântă la timp de boli molipsitoare şi omorâtoare
ca holera şi ciuma)

Preotul face început aşa: Binecuvântat este Dumnezeul


nostru..., iar citeţul: Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule...,
Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Preotul: Că a Ta este
Împărăţia..., citeţul: Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne
închinăm…, (de trei ori), şi Psalmul 87: Doamne Dumnezeul
mântuirii mele ziua am strigat..., apoi Diaconul zice ectenia cea
mare: Cu pace Domnului să ne rugăm, şi celelalte până la: pentru
_______________________________BOTEZUL_____________________________
305
cei ce plutesc pre mare…, şi îndată adaugă acestea:

P entru ca să nu-Şi aducă aminte de nelegiuirile şi


smintelile noastre, ale păcătoşilor şi nevrednicilor servilor
Săi, ci cu milă să curăţească păcatele noastre şi să-Şi
întoarcă mânia Sa, cea cu dreptate pornită asupra noastră,
Domnului să ne rugăm.
P entru ca nu cu urgia Sa să ne mustre pre noi, nici cu
mânia Sa să ne pedepsească, ci să-Şi aducă aminte că trup
suntem, duh ce iese şi nu se întoarce, şi cu îndurare să
ferească de moarte sufletele noastre, şi în mânie să-Şi aducă
aminte de milă, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să nu intre la judecată cu robii Săi şi să caute
spre nelegiuirile noastre, ci să le curăţească; şi să fie
Milostiv şi să scape pre oamenii cei în deznădăjduire,
Domnului să ne rugăm.
P entru ca să-Şi aducă aminte de îndurările şi de milele
sale cele din veac, şi să nu pomenească păcatul tinereţii, al
neştiinţei şi al bătrâneţii noastre, ci să ne miluiască pre noi,
Domnului să ne rugăm.
P entru ca să audă din Casa cea Sfântă a Sa glasul nostru
şi să tămăduiască durerile morţii ce ne-au cuprins, şi să
usuce râurile fărădelegilor, care ne turbură pre noi,
Domnului să ne rugăm.
P entru ca curând să ne scape din lanţurile morţii, care ne
încătuşează, şi să ne izbăvească de durerile iadului ce ne-au
cuprins pre noi, Domnului să ne rugăm.
P entru ca cu îndurare să îngăduie servilor Săi timp de
pocăinţă, şi să nu ne taie înainte de timp ca pre un smochin
neroditor, ci cu milă să sape împrejur şi să ne arunce
gunoiul milei, aşteptând încă cu iubire de oameni roadă de
pocăinţă şi de întoarcere, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să ne ridice pre noi din porţile morţii, de la
sabia cea ameninţătoare, şi de la arcul cel întins, şi cu milă
să întoarcă de la noi uneltele morţii, care cu dreptate sunt
gătite asupra noastră ca nişte săgeţi arzătoare, Domnului să
ne rugăm.
P entru ca să audă rugăciunea noastră, cererea să o ia în
seamă şi lacrimile să nu le treacă, ci să ne uşureze spre a ne
__________________________MOLITFELNIC____________________________
306
repausa mai înainte până nu pierim, că apoi nu vom mai fi,
Domnului să ne rugăm.
P entru ca să ne izbăvim de toată supărarea, mânia şi
nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuieşte, miluieşte…, Pre Preasfânta, curata,
preabinecuvântata…, Ecfonis: Că Ţie se cuvine toată mărirea,
deci: Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă...

Tropar glasul al 2-lea:


Î ntru mânia Ta, Dumnezeule, adu-Ţi aminte de îndurările
Tale, că pulbere şi ţărână suntem, duh ce iese şi nu se
întoarce, şi nu cu urgia Ta să ne cerţi pre noi, ca să nu
pierim cu totul, ci păzeşte sufletele noastre ca un iubitor de
oameni (de două ori).
Mărire…, Şi acum…, glasul al 6-lea Ceea ce eşti solitare
creştinilor neruşinată…, caută la pagina 275 apoi Psalmul 50:
Miluieşte-mă Dumnezeule….

Canonul
Cântarea I, glasul al 8-lea
Irmos: Pre Faraon cela ce se purta în car...

stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să


ne cerţi
M ărirea cea atotcreatoare, şi de o fiinţă, de un tron şi de o
putere şi în trei străluciri, Părinte necuprinse, Fiule şi
Duhule Sfinte, mântuieşte pre servii Tăi de cumplita boală,
ca cu mulţumită să Te mărim.
F urtuna păcatelor m-a împins în adâncul neputinţei, şi
îndesitele dureri, ca valuri întreite mă învăluiesc pre mine
nenorocitul. Stăpânire de o putere, Treime Sfântă, îndură-Te
şi mă mântuieşte pre mine cela ce pier cumplit.
Mărire…
T reime nedespărţită, scapă pre servii Tăi de păcatul ce
ne-a cuprins, stingând cu roua milei Tale arşiţa cea cumplită
a durerilor, şi ne dă sănătate, ca cu bună credinţă să Te
lăudăm.
Şi acum… a Născătoarei:
_______________________________BOTEZUL_____________________________
307
P urtat-ai,preacurată, în pântece pre Răscumpărătorul şi
Făcătorul a toate şi pre Domnul, Carele a purtat neputinţele
noastre. Pre Acela roagă-L acum să scape pre servii tăi de
boală cumplită, singură ajutătoarea oamenilor.
Cântarea a 3-a

Irmos: Făcătorul sferei cereşti...


M inţile cereşti, cetele Îngereşti, tronurile şi începătoriile,
puterile şi domniile, Te roagă pre Tine, Bunule Mântuitorule,
scapă de boala cea molipsitoare pre servii Tăi.
C a să arăţi adâncul cel mare al iubirii de oameni; Stăpâne
Atotputernice, mântuieşte de boala cea omorâtoare şi de
chinurile cele cumplite pre servii Tăi, Unule, mult-
Îngăduitorule.
Mărire…
Ca nişte duhuri înainte stătătoare şi lui Dumnezeu
servitoare, Îngeri şi arhangheli, rugaţi-L pre Acela să
înceteze boala, să împrăştie pierirea şi să ne scape de sorta
aducătoare de moarte.
Şi acum… a Născătoarei:
I zvor de vindecări şi adânc de bunătăţi, pre tine te-a
arătat Hristos Domnul, Cela ce s-a născut din tine, Fecioară
cu totul neprihănită; pentru acea mântuieşte pre servii tăi,
care se îneacă în viforul durerilor.
Catavasie:
M ântuieşte de nevoi pre servii Tăi Îndurate, că noi
neîncetat la Tine alergăm, către înduratul şi
răscumpărătorul, Stăpânul tuturor, Dumnezeule Cel mărit în
Treime.
Alta:
M ântuieşte de nevoi pre servii tăi, Preasfântă Născătoare
de Dumnezeu Fecioară, că neîncetat la tine alergăm, ca şi
către un zid nesurpat şi folositor.
Şi îndată Diaconul zice ectenia: Miluieşte-ne pre noi
Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie auzi-ne şi ne
miluieşte şi celelalte. Apoi să se adauge acestea:
__________________________MOLITFELNIC____________________________
308
G reşit-am şi am făcut nelegiuire, pentru aceasta mânia Ta
cea dreaptă ne-a ajuns pre noi, Doamne Dumnezeul nostru,
şi umbra morţii ne-a acoperit şi de porţile iadului ne-am
apropiat; dar către Tine, Dumnezeul nostru, în durerea
noastră cu umilinţă strigăm: fie-Ţi milă de poporul Tău şi nu-
l pierde cu totul, cu umilinţă ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne
miluieşte.
D oamne Cela ce Stăpâneşti moartea şi viaţa, nu închide
spre moarte sufletele servilor Tăi, ci conteneşte mânia şi
lasă urgia, că pier ca fumul zilele noastre; ofiliţi suntem ca
iarba şi s-a uscat tăria noastră, ci cu totul ne pierdem pentru
păcatele noastre; fie-Ţi milă de servii Tăi, întru pocăinţă cu
lacrimi ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
A du-Ţi aminte, Doamne, că trup suntem, duh ce iese şi nu
se întoarce, şi cu îndurare întoarce mânia Ta, ce cu dreptate
este pornită asupra noastră, cu care ca cu o sabie înainte de
timp ne tai pre noi; slăbeşte boala şi încetează rana, care în
curând ne pierde pre toţi; că nu morţii Te vor lăuda pre Tine,
nici toţi cei ce se pogoară la iad, ci noi aceşti vii Te lăudăm,
şi cu durere de inimă suspinând ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne
miluieşte.
M ai mult de cât toţi am păcătuit Ţie, şi nelegiuire am
făcut, Stăpâne, şi chiar de nu am câştigat pocăinţă, primeşte
cugetul nostru în loc de pocăinţă, şi întorcându-Te spre milă
ca un bun şi Preaputernic, slobozeşte pre robii Tăi de boala
cea omorâtoare şi de cumplitele dureri, suspinând cu durere
ne rugăm Ţie, auzi-ne curând şi ne miluieşte.
S ă nu-Ţi aduci aminte de nelegiuirile şi de strâmbătăţile
poporului Tău şi să nu intri la judecată cu robii Tăi, nici să
Te întorci cu mânie de la cei ai Tăi; că de vei căuta la
nelegiuire, Doamne, cine va suferi? Că pulbere şi ţărână
suntem şi statura noastră ca o nimica înaintea Ta, ci ca un
Îndurat şi de oameni Iubitor, îndură-te şi nu ne pierde pre
noi în mânia Ta, pentru nelegiuirile noastre, rugămu-ne Ţie,
Preabunule Dumnezeule, auzi-ne şi ne miluieşte.
C ela ce nu voieşti moartea păcătoşilor, ci să se întoarcă şi
să fie vii; ca un izvor al vieţii fă-ne vii pre noi cei vrednici
morţii, după judecata Ta cea dreaptă; că Tu eşti Dumnezeu,
Carele stăpâneşti viii şi morţii, şi nu ne pierde cu urgia
certării Tale; cu strigare tare din amărăciunea inimii şi cu
_______________________________BOTEZUL_____________________________
309
lacrimi ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
C aută cu milă, Doamne, spre răutatea poporului Tău, şi
Te îndură şi porunceşte Îngerului, ce şi-a întins mâna sa spre
pierzarea noastră a tuturor, precum I-ai poruncit odinioară
în zilele lui David să-şi retragă cât mai curând mâna sa, spre
a nu ne pierde cu totul, că şi noi întru pocăinţă
mărturisindu-Te, ca David, strigăm Ţie: Păcătuit-am şi am
făcut nelegiuire, şi nu suntem vrednici de îndurarea Ta, ci Tu
Însuţi, ca un Îndurat, plecat fiind de singură mila Ta, arată
milele Tale cele multe şi păzeşte poporul Tău şi oile turmei
Tale, rugămu-ne Ţie, curând ne auzi şi ne miluieşte.
Preotul ecfonis: Auzi-ne pre noi Dumnezeule Mântuitorul
nostru...

Catismala, glasul al 5-lea:


S upărările ne-au încunjurat pre noi, Doamne, şi chinurile
iadului ne-au aflat, Mântuitorule, şi ne-a acoperit umbra
morţii pentru păcatele noastre, Iubitorule de oameni, şi ne
lipsim de viaţă înainte de timp, şi ce să facem nu ne
pricepem; numai la Tine Doctorul sufletelor şi al trupurilor şi
adâncul milei, cu durere de inimă şi cu umilinţă căzând
strigăm: Izvorule al vieţii, iartă şi miluieşte pre poporul cel
deznădăjduit, pentru Născătoarea de Dumnezeu, Unule
mult-Milostive.
Cântarea a 4-a

Irmos : Tu eşti tăria mea Doamne...


A cum cu adevărat umbra morţii ne-a acoperit pre noi şi
de porţile iadului ne-am apropiat; ci Tu, Mântuitorule, ca un
puternic ridică-ne şi fă minunată mila Ta, mântuind pre cei
ce cu credinţă neîndoită strigă: Mărire puterii Tale,
Iubitorule de oameni.
A postoli tăinuitori şi prezicători şi însuşi văzători ai lui
Hristos, cei ce aţi luat darul vindecării, fiind doctori
sufleteşti, scoateţi-ne din nevoi şi de boala ce ne-a cuprins,
rugând pre Stăpânul Hristos, Mântuitorul şi Domnul.
Mărire…
V iforulpăcatelor acum ne-a cuprins pre noi şi valurile
neputinţei ne învăluie, îndesite dureri ne îneacă, întristări şi
__________________________MOLITFELNIC____________________________
310
chinuri ne-au aflat pre noi păcătoşii. Apostoli ai Domnului,
cu rugăciunile voastre tindeţi-ne mână de ajutor.
Şi acum… a Născătoarei:
F iind loviţi de pretutindeni cu dureri cumplite, Fecioară,
toţi cădem înaintea ta, la puternicul acoperământ, Curată;
mântuieşte-ne pre noi, îndură-te de toţi, Mireasă
Dumnezeiască, şi ne scapă de pierire, de cumplita boală, şi
vindecă durerile, Stăpână.
Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...


S finţilor Profeţi, adăpaţi-ne cu rugăciunile voastre cele
îndulcitoare, acoperind marea înşelăciunii şi schimbaţi
toată amărăciunea bolii de acum în dumnezeiască dulceaţă
a însănătoşirii.
P ătrunşi suntem de săgeţile durerilor din porunca Ta,
Doamne, şi ne-a apăsat pre noi mâna Ta, Preaputernice; dar
ca Dumnezeu îndurător, îndură-te de noi toţi cu mila Ta,
pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi Mucenici.
Mărire…
P recum pre fiul văduvei cel mort de demult l-ai înviat cu
porunca Ta, Cuvinte, pre robii Tăi scăpându-i de cumplita
boală, ca un Bun şi Miluitor, înviază-i, Unule Iubitorule de
oameni.
Şi acum… a Născătoarei:
În noaptea vieţii viforul a toată răutatea ne-a cuprins, şi
ne-a acoperit adâncul întunecoasei slăbiciuni; dar, Fecioară,
străluceşte-ne o rază de răsuflare şi la lumina sănătăţii ne
îndreptează.
Cântarea 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule…


Î n luciul nemărginit al neputinţei mă aflu, şi în valurile de
restrişte ale bolii mă învăluiesc, Ocârmuitorule Doamne,
tinde-mi mână de ajutor acum şi mă mântuieşte.
P recum mai de demult pre cel paralitic cu dumnezeiasca
Ta voie l-ai ridicat din neputinţa bolii şi din patul răutăţii,
_______________________________BOTEZUL_____________________________
311
aşa uşurându-mă de boala cea prea grea, dă-mi sănătate,
mult-Milostive.
Mărire…
C eata Profeţilor, adunarea Apostolilor şi mulţimea
Mucenicilor acum Te roagă pentru poporul Tău, Unule
Milostive; îndură-te de dânsul, Bunule.
Şi acum… a Născătoarei:
M arie, curată vistierie a fecioriei, tu mântuieşte-ne pre
noi de întristări, de neputinţe şi de boala care ne ţine acum,
ca cu credinţă să te mărim.
După aceea Diaconul zice ectenia cea mică. Preotul, Ecfonis:
Că Tu eşti Împăratul păcii...

Condac glasul al 6-lea:


D urerile iadului ne-au înconjurat, şi ne-a acoperit umbra
morţii, şi ca ceara de faţa focului, zilele noastre s-au topit de
faţa mâniei Tale, Doamne; ci ca un Îndurat adu-Ţi aminte în
mânie de mila Ta, şi iartă pre poporul Tău, ca fiind vii, cu po-
căinţă să Te mărim pre Tine, Unule Iubitorule de omeni.
Apoi Antifonul 1 al glasului al 6-lea:
S pre cer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte, îndură-Te de
mine ca să viez Ţie.
M iluieşte-ne pre noi urgisiţii, făcându-ne vase de bună
treabă Ţie, Cuvinte.
Mărire… Şi acum…
D uhul Sfânt este pricina cea a tot mântuitoare; de suflă
Acesta în cineva după cum se cuvine, curând îl ridică de la
cele pământeşti, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşează.
Prochimen glasul al 4-lea:
Doamne, nu cu mânia Ta să ne cerţi pre noi, nici cu urgia Ta să
ne pedepseşti.
stih: Nu este vindecare trupului meu de faţa mâniei Tale, nu
este pace întru oasele mele de către faţa păcatelor mele.

APOSTOLUL

Diaconul: Înţelepciune.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
312
Din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, citire: (XII, 1-10)
Fraţilor, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să
lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să
alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi
asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru
bucuria pusă înainte-I, a suferit Crucea, n-a ţinut seama de ocara
ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. Luaţi bine
aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de
mare împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele
voastre. în lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până
la sânge. Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: „Fiul
meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja când
eşti mustrat de El. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi
biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte”. Răbdaţi spre înţelepţire.
Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe
care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi fără de certare, de
care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi, şi nu fii adevăraţi.
Apoi, dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne certe,
şi ne sfiam de ei, oare, nu ne vom supune cu atât mai vârtos
Tatălui duhurilor, ca să avem viaţă? Pentru că ei, precum găseau
cu cale, ne pedepseau pentru puţine zile, iar Acesta, spre folosul
nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui.
Preotul: Pace ţie. Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia, glasul al 4-lea:

EVANGHELIA

Diaconul: Înţelepciune drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire: 8;14-23


În timpul acela venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pre
soacra lui zăcând şi aprinsă de friguri; şi S-a atins de mâna
ei, şi a lăsat-o frigurile; şi s-a sculat şi slujea Lui. Iar făcându-
se seară, adus-au la Dânsul mulţi demonizaţi, şi a scos
duhurile cu cuvântul, şi a vindecat pre toţi cei ce erau
bolnavi. Ca să se plinească ce s-a zis de Isaia profetul ce
grăieşte: Acesta neputinţele noastre a luat, şi bolile a purtat.
Şi văzând Iisus mulţime multă împrejurul său a poruncit să
meargă de cealaltă parte. Şi apropiindu-se un cărturar, a zis
lui: Învăţătorule, voi să Te urmez ori unde vei merge. Şi i-a
zis Iisus lui: Vulpile au vizuini, şi păsările cerului cuiburi; iar
Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul. Iar altul dintre
_______________________________BOTEZUL_____________________________
313
ucenicii Lui i-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să
înmormântez pre tatăl meu. Şi Iisus i-a zis lui: Urmează Mie,
şi lasă pre morţi să-şi înmormânteze morţii lor. Şi intrând el
în corabie, au mers după dânsul ucenicii Lui.
Deci, Mărire…, glasul al 2-lea: Părinte, Cuvinte şi Duhule,
Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre, Şi acum…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curăţeşte
mulţimea păcatelor noastre.
stih: Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule, după mare mila Ta şi
după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte păcatele noastre.

Stihira aceasta, glasul al 6-lea:


Î nfricoşat eşti Doamne şi cine va suferi dreapta Ta mânie?
Sau cine Te va ruga pre Tine pentru poporul cel păcătos şi
deznădăjduit? Dar pentru îndurările Tale cele nemăsurate, şi
a Ta iubire de oameni, şi pentru rugăciunile Preacuratei
Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor, care se
roagă Ţie pentru noi, pleacă-Te spre îndurare, că noi toţi
suntem fără răspuns de îndreptare, ca nişte servi greşiţi;
pentru aceea degrab îndură-Te şi miluieşte făptura Ta,
Stăpâne, ca să nu pierim noi servii Tăi, Îndurate de reaua
certare în care ne aflăm.
După aceea Diaconul zice: Mântuieşte Dumnezeule, poporul
Tău... Preotul, Ecfonis: Cu mila şi cu îndurările...

Cântarea a 7-a

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat...


Mă arde şi mă topeşte cuptorul durerilor celor
nenumărate, înfierbântându-se neîncetat flacăra bolii celei
pierzătoare, ci cu roua milei Tale, Mântuitorule, răcoreşte-
mă, ca să cânt: binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor
noştri.
P rofeţilor, Apostolilor, ceata Mucenicilor şi
dumnezeieştilor învăţători, alinaţi cu rugile voastre durerile
celor ce zac, şi sănătate dăruiţi celor ce cântă: binecuvântat
eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Mărire…
Cu cuvântul pre Lazăr înviind, acum şi pre noi ne ridică
din mormântul cumplitei boli, înviindu-ne, Doamne ca să
__________________________MOLITFELNIC____________________________
314
cântăm cântare de mulţămită: binecuvântat eşti, Dumnezeul
părinţilor noştri.
Şi acum… a Născătoarei:
M ilostivăfiind şi Maica Celui cu totul Milostiv, miluindu-
ne scapă pre poporul ce cheamă, Fecioară, milele Tale şi
cântă: binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori cuptorul…


C u durere gemând, din patul durerii noastre şi din boala
cea pierzătoare strigăm către Tine, Iubitorule de oameni, şi
ridicând acum ochii inimii cerem sănătate: cercetează-ne
pre noi, Mântuitorule, şi ne scoală ca să-Ţi cântăm: popoare,
preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
C u a noastră neputinţă îmbrăcându-Te, Îndurate, şi voind
a Te asemăna oamenilor, pentru rugăciunile Cuvioşilor Tăi,
mântuieşte-ne pre noi cei deznădăjduiţi şi ne ridică din
groapa a toată neputinţa, ca să cântăm Ţie: tineri,
binecuvântaţi; preoţi, lăudaţi; popoare, preaînălţaţi-L întru
toţi vecii.
Mărire…
F ăcătorul firii, dăruitorul vindecărilor, ca Cela
ce ai inima
blândă şi adânc de îndurare, îndelung-Răbdătorule, cu luare
aminte cercetează poporul Tău de boala cea pierzătoare, şi-l
înviază să-Ţi cânte: Preoţi, binecuvântaţi; popoare înălţaţi-L
întru toţi vecii.
Şi acum… a Născătoarei:
T are ajutătoare şi neclintită apărătoare, nădejdea
deznădăjduiţilor, cu totul neprihănită, cercetează pre
poporul tău cela ce în dureri pătimeşte şi-i uşurează
greutatea bolii celei amare; alungă neputinţa şi primejdia, şi
mântuieşte pre servii tăi, Fecioară de Dumnezeu Născătoare.
Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a cerul de aceasta...


M ulte minuni, cărora nu este număr, făcând Tu
Nemuritorule, arată mila Ta spre servii Tăi, ca un Dumnezeu
_______________________________BOTEZUL_____________________________
315
Milostiv, şi de boala ce ne-a cuprins acum slobozeşte-ne,
pentru rugăciunile Celei ce Te-a născut şi ale cetei
Mucenicilor Tăi.
P entru rugăciunile Îngerilor, arhanghelilor, Profeţilor,
Apostolilor, Mucenicilor, preacuvioşilor, ierarhilor şi ale
tuturor Sfinţilor Tăi, plânsul servilor Tăi întoarce-l,
Atotputernice, în bucurie, şi vindecă durerea, uşurează
neputinţa, şi ne dăruieşte nouă sănătate.
Mărire…
D octorul sufletelor şi al trupurilor, Doamne Cel bogat în
milă, pre Tine Te rog, vindecă multele mele patimi, scapă-
mă de dureri şi de întristări, ca un Bun şi singur Binefăcător
şi mântuieşte pre cei ce cu dreaptă credinţă Te măresc.
Şi acum… a Născătoarei:
C eea ce ai născut pre Înduratul şi Milostivul Stăpân, pre
Creatorul şi Domnul, acum arată spre mine obişnuitele tale
îndurări, şi mă scapă de boala cumplită ce-mi topeşte
sufletul meu, Fecioară Născătoare de Dumnezeu; dă-mi
sănătate ca neîncetat să te măresc.
După aceea: Cuvine-se cu adevărat să te fericim…, Sfinte
Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., şi Troparele
glasul al 6-lea: Miluieşte-ne pre noi Doamne..., Mărire…, Doamne
miluieşte-ne…, Şi acum…, Uşa milostivirii…, pag. 78.

După aceea citeşte Preotul rugăciunile acestea, sau câte va voi,


lăsând pentru alte zile, pre a doua sau pre a treia rugăciune.

Rugăciuni
la moartea cea neaşteptată şi furioasă a ciumei
(compunere a sfinţitului patriarh Filoteiu)

Diaconul zice: Cu lacrimi, întru umilinţă şi cu inimă înfrântă


plecând genunchii sufletelor şi ale trupurilor noastre, Domnului
să ne rugăm. Atunci toţi zic: Doamne miluieşte (de 3 ori), şi-şi
pleacă genunchi. Iar Preotul cu genunchi plecaţi, cu lacrimi şi cu
toată umilinţa, citeşte rugăciunea aceasta.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
316
S tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, izvorul cel
nedeşertat al îndurărilor, noianul cel neurmărit al iubirii de
oameni, adâncul cel nemăsurat al îndelung-răbdării şi al
bunătăţii, Cela ce chiar şi multele feluri de bătăi şi de răni,
ce vin după timpuri asupra neamului omenesc, le aduci spre
folosul lui, prin marea Ta iubire de oameni, pentru ca
neînfrânarea şi totala noastră pornire la păcat să o opreşti,
ca şi cu un frâu, cu frica de Dumnezeu, ca să nu se vatăme
necuviincios chipul cel dumnezeiesc, şi să nu se înjosească
rău nobleţea sufletului nostru; opreşte, rugămu-ne această
armă tăioasă şi neaşteptată a morţii adusă asupra firii
noastre, ca să nu ne împuţinezi mai mult decât toate
neamurile, nici să ne dai spre batjocura duşmanilor noştri
celor înţelegători şi simţitori. Pustiitu-s-au cetăţile, stricatu-
s-au oraşele; sărbătorile cele Sfinţite, servirile şi armonia
cântărilor celor dumnezeieşti, în mare parte au tăcut; case
bune şi mari, (după cum zice scriptura) au pierit, şi nu este
cine să locuiască într-însele. Frică şi tremur a venit asupra
noastră, şi pre toţi i-au acoperit întunericul cel negru al
acestei morţi înfricoşate. Nu apucăm Stăpâne, să plângem
după datina rudelor pre cei ce mor, şi iată soseşte şi
sfârşitul nostru, căutând pre alţii să ne plângă şi să ne
predea mormântului celui comun. În cât noi cei vii şi văzuţi
nu ne mai credem a fi vii, de frica acestei bătăi înfricoşate, ci
mai că nu ne mai încredem nici în noi înşine; închipuindu-şi
fiecare că are în sine semnul şi rana morţii, şi înainte de
moarte, de frica morţii cumplit murim. Aceasta este răsplata
răutăţii noastre; acesta sfârşitul cel potrivit al faptelor
noastre celor viclene şi necurate; acestea sunt isprăvile cele
rele ale desfrânării, ale nedreptăţii şi ale călcărilor noastre
de jurământ; acest şarpe cu trei capete înfigându-şi în noi
dinţii săi cei veninoşi, ne-a adus pierzare şi această moarte.
Că zice: pentru aceasta, vine urgia lui Dumnezeu peste fiii
neascultării, pentru care nu putem nici a ridica ochii minţii,
nici a ne ruga liniştit şi a atrage mila Ta; fiecare fiind
împilat, de greutatea conştiinţei sale ca de o cătuşă de fier.
Dar să nu ne părăseşti cu totul pentru numele Tău cel Sfânt,
nici să strici aşezământul Tău, ca noi ticăloşii să nu fim
lipsiţi de timpul pocăinţei şi al reîntoarcerii. De aceea şi
această mare bătaie de moarte cu iubirea de oameni o ai
adus. Ştim că de multe ori făgăduind pocăinţă şi de multe
_______________________________BOTEZUL_____________________________
317
ori minţind, spre tăiere suntem osândiţi ca şi smochinul cel
neroditor. Ci încă tot mai îngăduie ca un cultivator, de
oameni Iubitor, Carele nu voieşti moartea păcătosului, ci
întoarcerea şi vieţuirea lui; Cela ce ai poruncit a ierta
păcatele fraţilor de şaptezeci de ori câte şapte; Carele poţi
ridica fii lui Avraam şi din pietre vârtoase şi neroditoare; că
numai Ţie sunt cu putinţă toate cele ce în oameni sunt cu
neputinţă, Iubitorule de oameni Stăpâne. Ca şi între noi, în
neamuri de neamuri, să se preamărească Preasfânt numele
Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune la rană de moarte

Domnului să ne rugăm
P ăcătuit-am, nelegiuit-am, nedreptăţit-am înaintea Ta,
Preabunule Stăpâne, călcat-am poruncile Tale cele
mântuitoare, şi făgăduinţele noastre cele Sfinţite, care le-am
făcut la Sfântul botez înaintea marelui Tău jertfelnic şi
înaintea Îngerilor şi a oamenilor; lepădatu-ne-am de
înfricoşatul sânge al legii, prin care ne-am Sfinţit, socotindu-
l de nimic şi înjosind harul Duhului şi dispreţuind înfierea
cea mai pre sus de fire. Toată Scriptura şi legea cea
dumnezeiască şi învăţătura cea insuflată de Dumnezeu, ca
un sunet deşert şi graiuri lipsite de fapte s-au socotit de noi.
Numai cu numele şi cu vorbele noi mişeii purtăm Cinstita
Evanghelie şi adevărata creştinătate. Mâinile noastre s-au
făcut îndemânatice spre toată răpirea şi lăcomia, iar
picioarele, grabnice şi îndrăzneţe spre toată nedreptatea şi
strâmbătatea şi cădem la Tine, primeşte-ne, Stăpâne. Şi deşi
suntem foarte departe de întoarcerea şi adevărata lor
căinţă, lipsa să o îndeplinească nemărginita Ta bunătate, ba
chiar totul; fiindcă de toate cu totul suntem lipsiţi. Pentru că
ai îndurare şi milă care Te înduplecă: Crucea şi moartea cea
de voie, ce ai suferit pentru noi nerecunoscătorii, luptele
Apostolilor, sudorile cuvioşilor, sângele Mucenicilor, şi
înainte de toate, nădejdea şi mântuirea cea comună a
tuturor, pre Născătoarea de Dumnezeu, ce Te-a născut fără
sămânţă mai pre sus de minte. Ale căror rugăciuni primindu-
le cu iubire de oameni, slobozeşte-ne pre noi de întristarea
cea de acum şi de viitoarea muncă cea veşnică. Cu harul şi
iubirea de oameni a Părintelui Tău celui fără început, cu
__________________________MOLITFELNIC____________________________
318
Carele binecuvântat eşti, cu Preasfântul, Bunul şi viaţă
făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune la boală de ciumă

Domnului să ne rugăm
A totţiitorule Stăpâne, îndelung-Răbdătorule, mult-
Miluitorule, lesne-Iertătorule, de oameni-Iubitorule,
Atotbunule, Preabune, Atotputernice Hristoase, Dumnezeul
nostru; Tu din nefiinţă în fiinţă ai produs firea noastră,
numai din prisosinţa bunătăţii; Tu ai insuflat în noi suflet şi
cuvânt înţelegător, şi cu chipul Tău cinstindu-ne, ne-ai
învrednicit minunat desfătării raiului, purtării celei
asemenea lui Dumnezeu şi cuminecării dumnezeieşti; Tu pre
cei ce au călcat porunca Ta, şi s-au supus înşelăciunii şi
amăgirii diavoleşti, căzând din mărirea Ta, şi schimbând
viaţa cu moartea şi Împărăţia cu robia cea ruşinoasă, nu i-ai
trecut cu vederea, pentru adâncul cel negrăit al îndelung-
răbdării şi bunătăţii, ci I-ai cercetat în tot chipul prin părinţi
şi Profeţi. Tu ai dat nouă legea cea scrisă spre întoarcere şi
învăţătură; pus-ai Îngeri îndreptători şi păzitori, învăţându-
ne şi conducându-ne oarecum spre aflarea a ce este mai
bine. Dar fiindcă toate acestea le-am arătat a fi deşarte şi
zadarnice, prin plecarea cea nemăsurată a noastră către
răutate, însuţi Tu la sfârşitul veacurilor nespus ai făcut a
doua creare şi replăsmuire a firii noastre, şi întreg omul
nostru unindu-l minunat cu întreaga Ta Dumnezeire, şi
Sfinţind trupul cu trup, şi sufletul cu suflet, şi cu moartea şi
patimile Tale scăpându-ne pre noi de patimile cele peste fire
şi de moarte, prin paza dumnezeieştilor Tale porunci, ne-ai
învrednicit vieţii celei nemuritoare. Dar noi iarăşi călcând
aceste porunci dumnezeieşti ale Tale, şi umblând după
poftele şi voinţele noastre, cu stăruinţă facem tot păcatul în
fiecare zi: clevetire, defăimare, ţinere în minte de rău,
călcare de jurământ, minţire, vorbire de ruşine, înşelăciune,
ceartă, pizmă, şi toată fapta de ruşine necuviincioasă,
firească şi peste fire, ce nu se află nici la dobitoacele
necuvântătoare; acestea toate păgâneşte din nou le
născocim. Stinsu-s-au în deşertăciune zilele noastre; suntem
lipsiţi de ajutorul Tău; ne-am făcut de batjocură şi dispreţ
celor din împrejurul nostru; numele Tău Cel Preasfânt şi
închinat s-a făcut prin noi defăimat de păgâni, că am
_______________________________BOTEZUL_____________________________
319
îmbătrânit în răutate şi neînţelepţeşte pre căi şchiopătăm.
Toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut, nu este
cine să înţeleagă, nu este până la unul: preoţii şi poporul ne-
am abătut împreună. Pentru aceasta, cu dreaptă judecată,
suntem respinşi de la Tine, şi aruncaţi de la ajutorul Tău cel
mare, şi noi păcătoşii am întors spre întărâtare multa Ta
iubire de oameni. Ciume şi robie, strâmtorare şi sărăcie,
morţi felurite şi necontenite ne-au sfâşiat pre noi
nemernicii, pentru ca prin astfel de bătăi să ne tragi cu sila
la Tine, Iubitorule de oameni. Dar nici aşa nu s-a făcut ceva
mai mult din partea noastră. Datu-ne-ai spre robie păgânilor,
şi celor nelegiuiţi spre jefuire, spre junghiere şi spre pradă,
şi nici aşa nu ne-am înţelepţit, nici ne-am depărtat de la
răutăţile şi nelegiuirile noastre. Puţin numai ne-ai fost scos
minunat din robie, şi ne-ai slobozit peste nădejdea noastră
de la necredincioşi, şi încă mai mult am adăugat nelegiuire
peste nelegiuire, semeţindu-ne de binefacere şi de libertate,
şi rău întrebuinţând iertarea. Pentru aceasta, Preabunule
Stăpâne, ca pre unii care, nici prin cele de întristare, nici
prin cele cumplite, nu ne-am înţelepţit, nici ne-am făcut mai
buni prin binefacerile şi harurile Tale, cu dreapta judecată
ne-ai osândit pre noi, şi ne-ai trădat la pierire, la sfărâmare
şi deplină stingere. Şi este arătat, că suntem osândiţi a fi de
tot striviţi şi nimiciţi, pentru că ai şi secerat aşa fără cruţare
înainte de timp prelungirea neamului nostru, ca nici
rădăcină, nici sămânţă să nu rămână în Israel, după cum
este scris, ci să ne facem ca Sodoma şi ca Gomora, pre care
de demult cu totul le-a nimicit înecul de foc. Căci boala nu
ne cuprinde încet, răpind cu cumpătare pre cei ce mor, ci ca
un junghietor stând de faţă şi pre fiecare cu sabia de moarte
lovindu-l; aşa, mulţi de odată cu rana au primit şi semnul
morţii, şi pre toţi împreună repede i-a acoperit întunericul,
încât abia zicem a fi răniţi, şi moartea îndată ne şi calcă pre
urmă. Aşa că din una şi aceeaşi casă se scot câte doi şi câte
trei, aruncaţi grămadă pre un pat, încât cei rămaşi nu mai
pot fi în stare a da rudelor cele cuvenite după lege, nici le
este cu putinţă a se gândi la care dintre rude mai întâi să
meargă, că toţi cu totul se sting amar, şi se trimit la iad! Ci
de pretutindeni constrânşi de nepricepere şi nedumerire, nu
ştim care parte din nenorocire se cuvine mai vârtos a o
plânge: oare moartea cea fără timp, sau răpirea cea
__________________________MOLITFELNIC____________________________
320
neaşteptată, sau pre cei mai înainte muriţi, ori pre cei ce
acum îşi dau sufletul, sau pre cei ce au peste puţin să
pătimească aceasta, ori pre cei ce se par a scăpa şi a fi mai
tari decât boala? Dar, mai vârtos, se cade a ne tângui şi
plânge, ne mai rămânând nici o nădejde, că peste puţin vom
fi şi noi număraţi între morţi; aşa, de pretutindeni
deznădăjduiţi, zăcem ca nişte vite aşteptând junghierea.
Astăzi stă în jurul părinţilor şi a mamelor ceata copiilor,
ceata fiilor, ceata altor rude şi cunoscuţi încât casele sunt
strâmte pentru mulţimea celor ce se adună în familii şi
rudenii; iar mâine sunt fără fii, lipsiţi amărâţi, părăsiţi, ca
nişte scopiţi şi ca cum şi-ar fi pierdut toată nădejdea de
viaţă şi de bătrâneţe şi de prelungirea neamului de
moştenire, şi ca nişte lipsiţi de toate cele fireşti, de cei mai
iubiţi şi de cele mai trebuitoare. Spăimântatu-ne-am deci,
Iubitorule de oameni Stăpâne, de această mare şi nesuferită
restrişte şi bătaie; şi puţin de nu ne-am ieşit din fire, că ne-
au cuprins pre noi nepricepere şi nedumerire; şi a venit
asupră-ne frică şi tremur, şi ne-a acoperit umbra morţii, şi
ne-am uimit şi deznădăjduit cu totul. Că nu ne mai credem a
fi între cei vii, nici suntem în liniştea minţii; ci fiecare
închipuindu-şi a avea în sine rana şi simptomul adesea
pipăindu-şi membrele, în toată ora se înspăimântă, chiar de
s-ar pune vreun ţânţar, ori l-ar muşca vre-o vietate, i se pare
de frică că a sosit pieirea, şi înainte de moarte ni se pare că
murim. Pentru care toţi ne şi învârtim ca nişte morţi pre
jumătate şi leşinaţi şi cu totul uimiţi, neaflând nici o
scăpare; şi ce este mai rău, noi ticăloşii nu îndrăznim nici a
ridica la cer ochii noştri, nici a deschide gura noastră şi a ne
ruga înaintea Ta, fiind împunşi de boldul conştiinţei; şi
având înaintea ochilor faptele noastre cele viclene şi pline
de toată necurăţia, acoperindu-ne de ruşine feţele, ne
judecăm nevrednici de ajutorul Tău şi sprijinirea Ta. Striviţi
fiind, umiliţi şi ruşinaţi, de aceasta numai strigăm către
Tine, Dumnezeule Cel Bun: Drept eşti, Doamne, şi dreaptă
este judecata Ta în toate cele ce le-ai adus asupra noastră!
Iar mai ales, n-ai făcut nouă după nelegiuirea noastră, nici
după păcatele noastre ne-ai răsplătit nouă; ci şi această
bătaie adusă asupra noastră mărturisim a fi mai mult după
iubirea de oameni decât după dreptate; căci toată bătaia şi
rana şi toată pierzarea adusă asupră-ne, este mică şi puţină
_______________________________BOTEZUL_____________________________
321
către prea multele noastre nelegiuiri. Deci pentru mulţimea
păcatelor noastre, nu putem nici a îndrăzni, drepte
Judecătorule Doamne, ca să rugăm bunătatea Ta spre a afla
dezlegare de această înfricoşată certare. Dar mila Ta cea
prea mare şi adâncul îndurărilor Tale, mult-Miluitorule
Stăpâne, ne sileşte a îndrăzni şi a căuta cele peste meritul
nostru. Pentru care, Dumnezeule Preabune şi Doamne al
milei, ne rugăm măreţiei Tale: Opreşte această ascuţită
sabie a morţii, ce înainte de timp se aduce asupra noastră;
ca nu cu mânia Ta să ne mustri pre noi, nici să ne dai cu
totul la pieire, pentru numele Tău cel Sfânt, nici să
îndepărtezi de la noi mila Ta, Iubitorule de oameni, nici să
strici aşezământul Tău care L-ai făcut cu părinţii noştri, nici
să ne împuţinezi mai mult decât toate naţiile. Pune contra
mulţimii răutăţilor noastre adâncul îndurărilor Tale; numai
Ţie păcătuim, Doamne, dar şi numai Ţie unuia servim; afară
de Tine alt Dumnezeu nu cunoaştem; numai Ţie stăm înainte
cu inima înfrântă şi umilită, şi lăcrimând strigăm: Doamne,
miluieşte-ne. Primeşte, Iubitorule de oameni, această
comună umilinţă a noastră şi durere de inimă, precum ai
primit lacrimile lui Ezechia în întristarea inimii sale, şi l-ai
scăpat pre dânsul de moarte, şi i-ai dăruit timp de viaţă
peste cel pus pentru sfârşitul lui; căci, zice, întors-a Ezechia
faţa sa către părete şi a plâns; şi îndată ca un Stăpân Iubitor
de oameni ai trimis pre profetul şi i-a zis lui: Auzit-am
rugăciunea Ta şi am văzut lacrimile Tale, şi voi adăuga la
anii Tăi, ani cincisprezece. Deci, răbdătorule de răutate
Doamne, Însuţi ai zis: Nu voiesc moartea păcătosului, ci
întoarcerea şi vieţuirea lui; îndură-Te şi de noi nevrednicii, şi
întoarce mânia Ta cea dreaptă de la noi, şi să nu ne urgiseşti
pre noi în veci. Vezi, Stăpâne, că ne-am împuţinat şi am
scăzut noi moştenirea Ta, şi poporul Tău cel Sfânt, şi
plinirea a tot pământului, a căruia umbră cuprindea şi
munţii. Adu-Ţi aminte, Iubitorule de oameni, de Cruce, de
moarte şi de patima cea de voie, care ai suferit-o pentru noi
osândiţii, şi să nu răpească moartea ca un leu sufletele
noastre, nefiind cine să scape, nici să ne mântuiască. Ştii,
îndelung-Răbdătorule, că nici o bătaie n-a atins aşa pre ne-
simţitorii egipteni, ca stricarea şi pierzarea întâi născuţilor;
iar asupra noastră nenorocirea este neînchipuită şi răutatea
neasemănată, deoarece toţi împreună, şi cei dintâi, şi cei de
__________________________MOLITFELNIC____________________________
322
mijloc, şi cei din urmă se răpesc fără timp aşa de iute.
Îndură-Te deci, lesne-Iertătorule Doamne, de lacrimile şi
plângerea tinerilor şi a pruncilor şi de toată vârsta,
neformată şi necoaptă; opreşte-Ţi întărâtarea Ta cea dreaptă
asupra noastră, şi încetează sfărâmarea, mult-Miluitorule
Doamne. Căci pruncii primind rana şi semnul morţii, şi
venind în cunoştinţă de rău şi de pieire, la noi se uită, îşi
aţintesc ochii, îşi întind mâinile, şi prin lacrimi, prin
gângăviri, prin sunete neînţelese şi prin toate mişcările
putincioase arată junghierea, plângându-şi pieirea, şi în
toate chipurile se silesc cum ne-ar atrage spre ajutorul lor.
Iar noi neputând nicicum a le întinde mână de ajutor şi
dezlegare de răutate, la Tine alergăm şi cerem ajutor contra
acestei cumplite bătăi. Că Ţie unuia sunt putincioase cele ce
la oameni sunt cu neputinţă; că binecuvântat eşti în veci
Amin.
Altă rugăciune către Dumnezeu, ce se zice în timp de ciumă şi
foamete, compunere a sfinţitului patriarh Calist.

Domnului să ne rugăm
D oamne Dumnezeul nostru, Carele cu porunca cea
creatoare ai produs din nefiinţă în fiinţă aceasta făptură
văzută; apoi prin marea Ta bunătate ai plăsmuit cu mâinile
Tale şi pre om, şi mai întâi toată pregătirea lui spre mâncare
şi băutură ai făcut-o lesnicioasă şi fără cheltuială; dar îndată
după călcarea poruncii l-ai lipsit pre dânsul de acea
desfătare nestricăcioasă, şi spre folosul lui i-ai dat alt trai
mai anevoios; aşa că ai poruncit pământului să producă
roade spre nutrirea noastră şi chiar a vietăţilor
necuvântătoare, în multe feluri şi în multe chipuri. Unora
dintre ele le-ai dat cele trebuincioase numai din seminţele
pământului, iar altora în alt fel, după puterea Ta cea
prevăzătoare, prin care Te îngrijeşti cu bunătatea Ta şi de
peştii mării, deschizând dreapta Ta şi umplând toată
vietatea de buna Ta voinţă. Cela ce ai făcut semne mari şi
minunate în Testamentul Vechi şi cel Nou, auzi-mă şi pre
mine păcătosul şi nevrednicul servul Tău. Şi precum
odinioară prin Iosif, ce purta chipul Unuia-Născut Fiului Tău,
ai nutrit cu îndestulare pre tot poporul israelit, aşa şi acum,
prin Unul-Născut Fiul Tău Adevăratul Dumnezeul nostru,
dăruieşte cele de nutrire şi de repausul nostru, şi ne dă scă-
_______________________________BOTEZUL_____________________________
323
pare de toate cele întristătoare; de ciumă, de foamete, şi ne
scuteşte pre noi de chinul şi nevoia ce ne aşteptă; ca să se
preamărească Preasfânt numele Tău, al Tatălui celui fără de
început, şi al Unuia-Născut Fiului Tău, şi al Preasfântului şi
de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.

Altă rugăciune a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm
D umnezeul minunilor, Carele ai făcut mari şi minunate;
Cela ce prin Moisi ai slobozit pre vechiul Israil din robia cea
amară a lui Faraon; Cela ce cu mâna Ta cea dreaptă l-ai
condus şi nevătămat l-ai adus în pământul făgăduinţei;
Carele mai întâi prin păsările acelea ai nutrit spre saţiu în
deşertul cel prea uscat un popor nu lesne de numărat;
Carele ai plouat mană ca apa din izvor pururea curgător;
Cela ce ai pregătit ca piatra cea vârtoasă să izvorască izvor
de apă, şi ai săturat prin revărsarea apei, pre toţi cei chinuiţi
de sete; aşa şi acum nutreşte-ne pre noi cu ştiuta Ta iubire
de oameni şi bunătate; dăruieşte nouă cele trebuitoare, şi
ne îndestulează spre servirea şi hrana noastră; arată şi în
noi marele Tale minuni, şi ne hrăneşte spre saţiu cu
binecuvântarea bunătăţii Tale; că toate sunt Ţie cu putinţă,
şi nu-Ţi este nimic neputincios. Aşa, Doamne Dumnezeul
nostru, Cela ce ai nutrit mii de popoare cu puţine pâini în
deşert, nutreşte-ne şi pre noi acum cu negrăita Ta îndurare,
şi să nu treci cu vederea rugăciunile noastre ale păcătoşilor
şi nevrednicilor Tăi servi; ca să se preamărească Preasfânt
numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RÂNDUIALA
Preotului ce se ispiteşte în vis
După ce s-a ispitit în vis îndată se scoală şi făcând începutul
zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Sfinte Dumnezeule...,
Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Doamne miluieşte (de 12 ori):
__________________________MOLITFELNIC____________________________
324
Mărire…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm (de trei ori) şi citeşte:
După-cinarea pre rând până după: Cred într-unul Dumnezeu...,
apoi zice:

U şurează, lasă, iartă, Dumnezeule, greşalele noastre cele


de voie şi fără de voie, cele cu fapta şi cu cuvântul, cele cu
ştiinţa şi cu neştiinţa, cele de noapte şi cele din zi, cele cu
mintea şi cu gândul, toate le iartă nouă, ca un Bun şi de
oameni Iubitor.
Troparul şi condacul zilei: În urmă troparele acestea glasul al 2-
lea:

P ăcătuit-am Ţie, Mântuitorule, ca fiul cel curvar; primeşte-


mă, Părinte, pre mine Cela ce mă pocăiesc, şi mă miluieşte,
Dumnezeule.
S trig Ţie, Hristoase Mântuitorule, cu glasul vameşului:
curăţeşte-mă, ca pre acela şi mă miluieşte, Dumnezeule.
Glasul al 5-lea al Născătoarei:
A coperământul Tău cel grabnic şi ajutorul şi mila arată-o
spre servul Tău, şi linişteşte tu, Curată, valurile gândurilor
celor deşarte; şi ridică, Născătoare de Dumnezeu, sufletul
meu cel căzut, că ştiu, Fecioară, ştiu că poţi câte şi voieşti.
Apoi: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru...,
Că a Ta este Împărăţia...;

Alte stihiri glasul al 7-lea:

C a cel căzut între tâlhari şi rănit, aşa şi eu am căzut


pentru păcatele mele şi sufletul meu este rănit; către cine
voi alerga eu vinovatul, de nu către Tine, Cel Îndurat şi
doctorul sufletelor? Revarsă peste mine, Dumnezeule, mila
Ta cea mare.
C a fiul cel curvar am venit şi eu, Îndurate; primeşte-mă
pre mine cela ce cad, ca pre unul din năimiţii Tăi,
Dumnezeule, şi mă miluieşte.
Glasul al 8-lea:
C ăzând în furia cugetelor mele, mi s-a furat mintea mie
mişelului, şi cumplit fiind rănit, tot sufletul îmi este vătămat,
şi de aceea zac gol de virtuţi în calea vieţii. Şi un Preot
_______________________________BOTEZUL_____________________________
325
văzându-mă suferind de răni, trecând nu s-a uitat la mine,
pentru că sunt nevindecate. Un levit iarăşi neputând suferi
durerea cea pierzătoare de suflet văzându-mă şi el, a trecut
alăturea. Iar Tu, Cela ce ai binevoit a Te întrupa nu din
Samaria, ci din Maria, Hristoase Dumnezeule, cu iubirea Ta
de oameni dă-mi mie vindecare, vărsând asupra mea mila Ta
cea mare.
Glasul al 6-lea:
G ândesc la ziua cea înfricoşată şi-mi plâng faptele cele
viclene; cum mă voi îndreptăţi înaintea Împăratului celui
nemuritor? Şi cu ce îndrăznire voi privi la Judecătorul, eu
desfrânatul? Îndurate Părinte, Fiule Unule-Născut şi Duhule
Sfinte, miluieşte-mă pre mine.
Î n valea plângerii, în locul ce ai dispus, când vei şedea să
faci judecată dreaptă, să nu-mi vădeşti, Îndurate, cele
ascunse ale mele, nici să mă ruşinezi înaintea Îngerilor; ci
cruţă-mă, Dumnezeule, şi mă miluieşte.
Mărire…
E u sunt pomul cel neroditor, Doamne, neaducând
nicicum roade de umilinţă, şi mă sfiiesc de tăiere şi mă
înfricoşez de focul cel nestins; pentru care Te rog: înainte de
acea nevoie, întoarce-mă şi mă mântuieşte.
Şi acum… a Născătoarei:
N ădejdea cea bună a lumii, Născătoare de Dumnezeu,
numai singură folosirea Ta cea binevoitoare o cer; îndură-Te
de mine păcătosul şi roagă pre Înduratul Dumnezeu să
scape sufletul meu de toată certarea, una binecuvântată.
Doamne miluieşte de 40 ori, şi rugăciunea aceasta a lui Marcu
Monahul:

P reacurate, neîntinate, mult-Milostive Doamne, Carele


prin înălţarea omenirii Tale ai scăpat de stricăciune firea
noastră, şi întreagă o ai Sfinţit prin unirea cu firea cea mai
bună; Cela ce cu îndestulare dai harul Tău celor ce Te cred
cu neîndoire numai pre Tine adevărat Dumnezeu, şi prin ne-
putinţa trupului ruşinezi pre împotrivitorul cel vechi şi
cerbicos; Însuţi Binefăcătorule Doamne, şi pre mine cel
pătimaş şi dedat păcatului, fiind spurcat prin nălucirea din
__________________________MOLITFELNIC____________________________
326
vis, curăţeşte-mă de toată întinăciunea trupului şi a
sufletului şi să nu-mi socoteşti aceasta ca păcat, ori de m-am
întinat în vis din pizma demonului celui nălucitor şi urâtor
de bine, ori din rea deprindere, ori din neîngrijirea şi
neînfrânarea de cele vătămătoare, ori din tirania nesaţiului.
Întăreşte-mă şi mai departe cu harul Tău cel Atotputernic,
împotriva înrăutăţirii şi a turburării lui, şi mă fereşte mai pre
sus de măiestriile lui cele felurite, păzindu-mi făclia întregii
înţelepciuni nestinsă până la sfârşit. Pentru ca prin ajutorul
Tău fiind scutit de toată împătimirea cea tinoasă a
gâdilărilor şi de toată negura cea fioroasă a nălucirilor de
noapte, ziua şi noaptea aplecându-mă cu cuget curat la
privirea cea luminoasă a judecăţilor Tale celor dorite şi mai
dulci de cât mierea şi fagurul, să mă învrednicesc a mă
împărtăşi cu nemuritoarele şi de-viaţă-făcătoarele Tale
Taine. Cu rugăciunile Stăpânei noastre, Născătoarei de
Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, care fără stricăciune
Te-a născut, şi cu ale tuturor sfinţilor. Amin.
Altă rugăciune a Marelui Vasilie

M ult-Îndurate, nespurcate, neîntinate, curate, singur


nepăcătuitorule, Doamne, curăţeşte-mă pre mine
netrebnicul servul Tău de toată întinăciunea trupului şi a
sufletului, şi de necurăţia ce s-a întâmplat mie acum din
neluare aminte şi din trândăvie, împreună cu toate celelalte
nelegiuiri ale mele; şi mă arată neîntinat prin harul lui
Hristos al Tău şi mă sfinţeşte cu venirea Sfântului Tău Duh;
ca, deşteptându-mă din negura necurăţiilor mele şi din
nălucirile diavolului, încă şi de toată întinăciunea
diavolească, să mă învrednicesc în conştiinţă curată a
deschide întinata şi necurata mea gură spre lauda
Preasfântului Tău nume, al Tatălui, şi al Fiului, şi al
Sfântului Duh. Şi aşa, nevinovat şi neosândit, să mă cuminec
cu Preacuratele, nemuritoarele, Preasfintele şi de-viaţă-
făcătoarele Taine ale Unuia-Născut Fiului Tău, a Domnului şi
Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cu Carele
Binecuvântat eşti, cu Preasfântul, Bunul şi de-viaţă-făcătorul
Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune tot a lui;
iar alţii zic a fi a Cuviosului Părintelui nostru Martinian
_______________________________BOTEZUL_____________________________
327
I arăşi m-am alunecat cu mintea eu mişelul servind
deprinderii celei rele a păcatului; iarăşi domnul
întunericului şi născătorul dulceţii pătimaşe m-a prins rob,
şi ca pre un rob umilit mă sileşte a robi voii sale şi poftelor
cărnii. Şi ce voi face, Doamne, Doamne, Răscumpărătorule şi
Apărătorule al celor ce se încred în Tine? Ci la Tine iarăşi mă
voi întoarce, voi suspina şi voi cere iertarea faptelor mele.
Dar mă tem şi tremur nu cumva în toate zilele mărturisindu-
mă şi făgăduind părăsire de răutăţi, păcătuind încă în toată
ora şi neîmplinind rugăciunile mele, Ţie, Dumnezeul meu, să
nu întorc spre întărâtare îndelunga Ta răbdare. Şi cine va
suferi, Doamne, mânea Ta? Dar cunoscând mulţimea
îndurărilor Tale şi adâncul iubirii Tale de oameni, iarăşi mă
arunc la milele Tale şi strig Ţie: Păcătuit-am, Dumnezeule,
miluieşte-mă pre mine cel căzut; dă-mi mână de ajutor mie
celui cufundat în prăpastia dezmierdărilor, şi nu mă părăsi,
Doamne, pre mine făptura Ta, spre a mă pierde în
nelegiuirile şi păcatele mele. Ci ţinându-Te de bunătatea Ta
cea obişnuită, curăţeşte-mă de întinăciunea şi spurcăciunea
trupului meu şi de gândurile mele cele pătimaşe, care în
toate zilele întinează ticălosul meu suflet; că iată, Doamne
Dumnezeul meu, nu este într-însul loc curat, ci întreg s-a
stricat, având o rană peste tot trupul. Deci Însuţi, ca un
Doctor al sufletelor şi fântâna milei, curăţeşte-l prin spălarea
lacrimilor, vărsându-le acestea în mine cu îndestulare şi
revarsă iubirea Ta de oameni şi vindecă sfărâmăturile lui. Şi-
mi dă vindecare şi curăţire, şi să nu întorci faţa Ta de la
mine, că mă va mistui focul deznădăjduirii. Dar precum ai
zis, Dumnezeule Cel neminţitor: că mare bucurie se face
pentru pocăinţa unui păcătos, aceasta să se facă şi pentru
mine păcătosul; şi să nu închizi urechile îndurării Tale
despre rugăciunea pocăinţei mele; ci deschide-mi-le, şi se va
îndrepta ca o tămâie înaintea Ta. Căci ca un Creator, care
ştii neputinţa firii şi alunecarea tinereţilor, treci cu vederea
păcatele şi primeşti pocăinţa celor ce în adevăr se măr-
turisesc Ţie. Că Tu singur eşti nepăcătuitor, Cela ce ridici
păcatul lumii; şi Ţie mărire înălţăm, acum şi pururea şi în
vecii vecilor, Amin.
Apoi face 50 metanii şi dator eşti a zice la fiecare metanie:
D umnezeule, curăţeşte-mă pre mine păcătosul şi mă
__________________________MOLITFELNIC____________________________
328
miluieşte, pentru numele Tău cel Sfânt.
P ăcătuit-am Ţie, Doamne, iartă-mă pre mine desfrânatul.
Apoi: Cela ce în tot timpul şi în toată ora..., Ceea ce eşti mai
cinstită decât Heruvimii…, şi îndată; Întru numele Domnului
binecuvintează Părinte.

S tăpâne Dumnezeule Părinte Atotputernice. Doamne,


Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase, şi Duhule Sfinte, o
Dumnezeire, o putere, miluieşte-mă pre mine păcătosul, şi
cu judecăţile ce ştii mântuieşte-mă pre mine nevrednicul
servul Tău, că binecuvântat eşti în vecii vecilor, Amin.
Apoi Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru...,
Doamne miluieşte (de 12 ori), Ceea ce eşti mai cinstită de cât
Heruvimii...

A părătoare Doamnei, pentru biruinţă mulţumiri,


izbăvindu-ne din nevoi, aducem Ţie, Născătoare de
Dumnezeu, noi servii Tăi; ci ca ceea ce ai putere neînvinsă,
eliberează-ne din toate nevoile, ca să strigăm Ţie: Bucură-te,
Mireasă pururea Fecioară.
De este nălucirea în vis din ispita diavolului, Preotul făcând
această rânduială face Liturghie; şi mireanul se împărtăşeşte. Iar
de va fi provenită din multă beţie să se oprească de la orice
lucrare Sfinţită, după canonul al 4 al lui Dionisie şi a Marelui
Atanasie în epistola către Amun, şi după marele Vasilie în scrierile
ascetice. Caută-le aceste în colecţia canoanelor de Potli şi Ralli.
Atena. Tomul 4.

RUGĂCIUNE
pentru cei ce vor să călătorească în cale

D oamne Dumnezeul nostru, Cela ce eşti calea cea


adevărată şi vie, şi ai călătorit împreună cu robul Tău Iosif,
însoţeşte Stăpâne, şi pre robul Tău (N), şi-l fereşte de furi, de
toată întâmplarea şi bântuirea cea rea. Dăruieşte-i pace şi
ajutor bun ca să aibă el grijă de toată dreptatea, urmând
poruncilor Tale, şi binevoieşte a se întoarce plin de
_______________________________BOTEZUL_____________________________
329
bunătăţile cereşti şi pământeşti. Că a Ta este Împărăţia,
puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului, şi a Sfântului Duh,
acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNEA
pentru Regele şi oastea lui, în orice timp,
dar mai ales în războaie şi nelinişte
(compunerea Patriarhului Calist)

D oamne Dumnezeul nostru, Cela ce întru înţelepciune ai


făcut toate numai cu cuvântul, şi le-ai produs din nefiinţă în
fiinţă, şi într-un tot le-ai adunat şi le-ai unit cu puterea şi
lucrarea Ta cea negrăită. Ţie-Ţi sunt toate cu putinţă, şi ni-
mic cu neputinţă. Pentru aceasta ai unit şi întocmit
timpurile şi anii, şi ai înfrumuseţat lumea acesta arătată şi
văzută; Cela ce ai întins cerul şi l-ai împodobit ca şi pre
cortul cel făcut de Moisi; şi mulţimea cea nenumărată a
neamului iudeilor o ai aşezat în ordine şi conânţelegere; şi
cu dreapta Ta şi braţul Tău cel tare ai rânduit pre Moisi con-
ducător poporului, căruia dându-i o singură stăpânire, l-ai
păzit nevătămat sub acoperământul şi mâna Ta cea tare.
Cela ce ai pus soarele spre luminarea zilei şi luna spre
începuturi de noapte; Cela ce ai îndesit mulţimea stelelor
pre firmament şi le-ai dat pururelnică mişcare, şi le-ai pus în
ordine cu porunca Ta, spre a păzi rândul lor, ca de loc să nu
ne vatăme pre noi, ci să alerge neîncetat în cursul şi
mişcarea lor, după voinţa Ta; Cela ce ai făcut arătat
pământul, care mai înainte era nevăzut şi întunecos, şi l-ai
format cu frumuseţe pentru firea omenească. Cela ce
odinioară cu puterea Ta cea Dumnezeiască ai venit în
ajutorul lui Avraam şi ai supus lui pre duşmanii lui; Cela ce
ai împuternicit pre Ghedeon, şi ai frânt şi nimicit cu totul
pre protivnicii lui; Cela ce ai dat putere împăratului şi
profetului David împotriva gigantului Goliat, şi cu totul l-ai
strivit pre aceasta. Cela ce prin servul Tău Moisi ai eliberat
neamul evreilor de robia cea amară, şi cu puterea Ta cea ne-
învinsă şi mâna Ta cea tare ai afundat pre Faraon cu toată
oştea sa, şi l-ai aruncat în adâncul mării, şi ai arătat stâlp de
foc conducător evreilor, ca să nu se împiedice paşii lor.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
330
Însuţi şi acum, întru tot Sfinte Împărate al măririi, trimite
din locaşul Tău cel Sfânt şi de la Tronul măririi împărăţiei
Tale stâlp luminos şi strălucitor, spre împrăştierea
duşmanilor văzuţi şi nevăzuţi, şi învingerea asupra
vrăjmaşilor dăruieşte augustului nostru Rege. Întăreşte-l pre
dânsul cu mâna Ta cea dreaptă, şi pre toţi servii şi casnicii
ce merg împreună cu dânsul. Binevoieşte a-i da lui domnie
paşnică, neturburată şi ferită de orice revolte şi războaie
lăuntrice. Aşa, Doamne Dumnezeule al milei, auzi-mă pre
mine umilitul şi nevrednicul servul Tău, în ora aceasta; şi
întăreşte-l pre dânsul cu puterea Ta cea nebiruită şi
neînfrântă. Iar pre ostaşii lui împuterniceşte-i
pretutindenea, şi împrăştie duşmanii şi răzvrătirile ce se
ridică asupra stăpânirii lui. Uneşte tot poporul în
conânţelegere şi dreaptă supunere. Dăruieşte Regelui pre
pământ şi pre mare, pace adâncă şi neturburată, şi-i
înlesneşte toate cele de folos. Ca respingând
întâmplătoarele războaie şi turburări, cu o gură şi cu o
inimă să Te mărim pre Tine Dumnezeul minunilor şi Doamne
al milei. Că Tu eşti Împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor
noastre, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului
Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

RÂNDUIALA
ce se face când se va întâmpla
să cadă ceva spurcat în fântâna cu apă
Se vor scoate mai întâi 40 vedre de apă vărsându-se afară; apoi
aprinzând Preotul luminări şi luând cădelniţa, cădeşte fântâna
împrejur, şi toarnă agheasmă de la Botezul Domnului în chipul
crucii, de trei ori. Şi întorcându-se cu faţa spre răsărit se roagă
aşa;

Domnului să ne rugăm
D oamne Dumnezeul Puterilor, Carele ai făcut toate foarte
bune, şi curăţeşti cu numele Tău toată spurcăciunea şi
necurăţia, şi prin Sfinţire toate le prefaci; Însuţi şi acum
Stăpâne, arată-te în ora de acum prin chipul Crucii Tale, şi
curăţeşte fântâna aceasta de necurăţia ce s-a aflat într-însa,
_______________________________BOTEZUL_____________________________
331
(de spurcăciunea sau vietatea ce a căzut în ea) venind în
ajutorul nepriceperii minţii noastre, şi a neputinţei
gândurilor; şi să nu ne osândeşti că nu pricepem cele foarte
bune, ci curăţeşte-ne pre noi de toată spurcăciunea trupului
şi a sufletului, şi sfinţeşte apa aceasta cu Duhul Tău cel
Sfânt.
C ă Tu eşti Sfinţirea noastră, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui,
şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE
la săparea fântânii

D oamne Dumnezeul nostru, Atotţiitorule şi Atotputernice,


Cela ce toate le faci şi le prefaci numai cu voinţa Ta; Cela ce
cu înţelepciunea cea negrăită şi necuprinsă afli trecere prin
cele netrecute; Cela ce din piatră seacă ai făcut să curgă
pâraie de ape, şi ai adăpat pre poporul Tău cel însetat;
Însuţi şi acum, Stăpâne al tuturor, ascultă rugăciunile
noastre ale nevrednicilor servilor Tăi şi ne dăruieşte în acest
loc apă limpede şi de băut, îndestulă spre trebuinţă şi
nevătămătoare spre băutură; ca şi prin aceasta să
binecuvântăm Preasfânt numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului
şi al Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNEA
după terminarea fântânei (puţului)
Se face mai întâi sfinţirea cea mică a apei, apoi:

Domnului să ne rugăm
D umnezeule Cel mare şi minunat, Carele cu bunătatea Ta
cea nespusă şi cu pronia Ta cea bogată îndreptezi viaţa
omenească; Carele ne-ai dăruit nouă bunătăţile cele
omeneşti, şi apa cea amară din timpul lui Moisi o ai prefăcut
în dulceaţă poporului, şi apele cele vătămătoare din timpul
lui Elizei cu sare le-ai dres, iar Apostolului Tău Petru prin
vedenie i-ai dat lege să nu socoată nimic spurcat sau
__________________________MOLITFELNIC____________________________
332
necurat; Însuţi Stăpâne Iubitorule de oameni, curăţeşte apa
aceasta prin însemnarea chipului Crucii Tale, de toată
spurcăciunea, şi sfinţeşte-o cu Duhul Tău cel Sfânt, spre a fi
curată celor ce se vor împărtăşi dintr-însa.
C ă Tu eşti Dumnezeul nostru, Cela ce binecuvintezi şi
sfinţeşti toate, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Tatălui
Celui fără început, şi Sfântului Tău Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor, Amin.

RÂNDUIALA
ce se face când se va întâmpla să cadă de curând
ceva spurcat sau necurat în vasul cu vin, cu untdelemn, cu
miere, sau altceva
Se cuvine ca necurăţia ce a căzut să se scoată şi să se lepede
afară, iar vinul, untdelemnul sau orice alta să se toarne în alt vas,
şi vasul deşertat să se spele bine pre dinăuntru şi pre dinafară.
Apoi Preotul luând cădelniţa cădeşte acest vas pre dinăuntru şi
pre dinafară vărsând într-însul agheasmă de la Botezul Domnului,
făcând chipul Crucii de trei ori. Apoi iarăşi toarnă într-însul vinul,
untdelemnul sau orice alt lichid. Şi cădind se roagă aşa;

Domnului să ne rugăm
P reasfinte Doamne Dumnezeul nostru, Carele prin
venirea Ta cea plină de îndurare ai şters necurăţia păcatului;
şi ai învăţat că nu spurcă pre om cele ce intră în el, căci
toate sunt curate celor curaţi; Cela ce prin vasul cel ales,
Apostolul Tău Pavel, ne-ai învăţat pre noi a crede că toate
cele făcute de Tine sunt bune, şi să nu socotim nimic de
lepădat, ci Sfinţite prin cuvântul Dumnezeiesc şi prin
rugăciunea cea către Tine. Însuţi binecuvintează vinul
aceasta (sau orice alt lichid) cu harul Tău prin vărsarea
sfintei ape. Şi toată spurcăciunea ori îndoirea pentru
vietatea ce a căzut într-însul, prin uneltirea vicleanului,
îndepărtează-o din gândul servilor Tăi; ca să fie tuturor celor
ce-l vor întrebuinţa, spre bucurie; dându-l tuturor celor ce se
vor împărtăşi din el, spre sfinţenie; şi cu cunoştinţă curată
să se apropie de prea curatele Tale Taine.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
333
Că Tu eşti Cela ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate, şi Ţie
mărire înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără
început, şi Preasfântului, Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău
Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi să guste dintr-însul mai întâi Preotul şi să dea şi
Stăpânilor casei. Iar de se va întâmpla ca spurcăciunea căzută,
din cauza timpului îndelung să fi putrezit în vasul cu vin sau
altceva, trebuie a vărsa afară vinul, şi a nu mai gusta din el.

RUGĂCIUNE
la vasul spurcat
Se cuvine a-l spăla, şi turnând în el agheasmă în chipul Crucii,
Preotul zice rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm
D oamne Dumnezeul nostru, Cel singur Sfânt, sfinţeşte
vasul aceasta cu venirea Ta cea Sfinţitoare, şi-l curăţeşte ca
să fie nespurcat, spre trebuinţa servilor Tăi; şi ne dă nouă
pururea cu sfinţenie a ne ruga în Sfintele Tale Biserici, ca
toţi de Tine fiind păziţi să-ţi înălţăm mărire şi închinăciune
împreună şi Tatălui, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE
când se spurcă grâul, făina sau altceva dintre nutrimente
Domnului să ne rugăm
D oamne Dumnezeul nostru, Cela ce în iconomia Ta cea
după trup ai învăţat că nu spurcă pre om cele ce intră în el,
ci toate sunt curate celor curaţi; şi prin vasul cel ales,
Apostolul Tău Pavel, ne-ai învăţat a crede că toate cele
făcute de Tine sunt bune şi se sfinţesc prin cuvântul cel
dumnezeiesc şi prin rugăciunea către Tine, Însuţi şi acum
__________________________MOLITFELNIC____________________________
334
Stăpâne, compătimind neputinţelor noastre, binecuvintează
(grâul) acesta cu harul Tău şi cu iubirea Ta de oameni, prin
binecuvântarea şi stropirea cu apa aceasta, care este
Sfinţită întru numele Tău. Şi toată spurcăciunea sau
îndoirea pentru necurăţia căzută într-însul după uneltirea
Diavolului, îndepărtează-o din gândul servilor Tăi; şi le dă
lor prin nădejdea cea către Tine şi prin îndestulare cu
îndurările Tale, să se împărtăşească din merindele acestea
spre mulţumită Sfântului Tău nume, şi să fie păziţi
neosândiţi.
C ă Tu eşti Cela ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate, şi Ţie
mărire înălţăm, împreună şi Părintelui Tău Celui fără
început, şi Preasfântului, şi Bunului, şi de-viaţă-făcătorului
Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE
la temelia casei
Se face mai întâi sfinţirea cea mică a apei, apoi:

Domnului să ne rugăm
D umnezeule Atotţiitorule, Cela ce ai făcut cerul cu
înţelepciune şi ai întemeiat pământul pre tăria lui,
Creatorule şi făcătorule a toate, caută spre servul Tău (N),
carele voieşte întru puterea tăriei Tale a-şi ridica casă spre
locuire, şi prin zidire să o înalţe; întemeiază-o pre ea pre
piatra cea tare, ca după, cuvântul Tău cel dumnezeiesc din
Evanghelie, să nu poată fi surpată nici de vânt, nici de apă,
nici de altceva; binevoieşte să poată fi terminată, şi cei ce
vor voi a locui într-însa, să fie feriţi de toată uneltirea
contrarului.
C ă a Ta este stăpânirea, şi a Ta este Împărăţia, puterea şi
mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
_______________________________BOTEZUL_____________________________
335
RÂNDUIALA
binecuvântării casei celei noi,
întru care voieşte a locui cineva întâia oară
Venind Preotul în casa, ce are a binecuvânta, săvârşeşte
Sfinţirea apei celei mici. Poate avea cu sine şi apă Sfinţită într-un
vas (dacă pentru oarecare cauză nu s-ar face în casă Sfinţirea
apei), şi eleu în alt vas. Înainte de a face începutul însemnează
semnul crucii (cu creion, sau cu negreală) pre toţi patru pereţii
casei. Apoi începe după obicei:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, şi îndată cântă clericii:


Împărate ceresc…, după sfârşitul cântării citim: Sfinte
Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Doamne
miluieşte (de 12 ori), Slavă…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm: (de
trei ori), şi Psalmul 90.

C ela ce locuieşte întru ajutorul Celui Preaînalt, întru


acoperământul Dumnezeului ceresc se va sălăşlui. Zice-va
Domnului: sprijinitorul meu eşti Tu şi scăparea mea,
Dumnezeul meu, şi voi nădăjdui întru Dânsul. Că El te va
mântui de cursa vânătorului, şi de cuvântul turburător. Cu
spatele Sale va umbri Ţie, şi sub aripile Lui te vei asigura. Cu
armă te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme de frica de
noapte nici de săgeata ce zboară ziua, de lucru ce umblă
întru întuneric, nici de întâmplarea ce pustieşte întru
amiază-zi. Câteva despre latura Ta o mie, şi zece mii de-a
dreapta Ta, şi spre Tine nu se vor apropia. Însă cu ochii Tăi
vei privi, şi răsplătirea necucernicilor vei vedea. Că Domnul
este nădejdea Ta, Cel Preaînalt scăparea Ta. Nu vor veni
către tine rele, şi bătaia nu se va apropia de locaşul Tău. Că
Îngerilor Săi va porunci pentru Tine, ca să te păzească în
toate căile Tale. Pre mâini te vor ridica, ca nu cumva să se
împiedici de piatră piciorul Tău. Peste aspidă şi vasilisc vei
încăleca, şi vei călca peste leu şi peste balaur. Că spre Mine
a nădăjduit, şi-l voi mântui pre el; acoperi-l-voi că a cunoscut
numele Meu. Striga-va către Mine, şi-l voi auzi, cu dânsul
sunt în necaz, scoate-l-voi şi-l voi preamări. Cu lungime de
zile îl voi umple, şi voi arăta lui mântuirea Mea.
Iară după psalm citeşte, sau cântă troparul aceasta, glasul al 8-
lea.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
336
P recum casei lui Zaheu s-a făcut mântuire, Hristoase, cu
intrarea Ta, aşa şi acum, cu intrarea Sfinţilor Tăi servitori, şi
cu dânşii a Sfinţilor Tăi Îngeri, dă pacea Ta casei acesteia, şi
cu milostivire o binecuvintează, mântuind şi luminând pre
toţi cei ce vor locui într-însa.
Fiind o masă acoperită cu învelitoare, şi pre ea aşezate
Evanghelia şi Crucea, şi lumânările aprinse, de asemenea fiind
acolo apă Sfinţită şi eleu, Iereul cu faţa spre răsărit, zicând
Domnului să ne rugăm, iar clerul Doamne miluieşte, citeşte
rugăciunea aceasta întru auzul tuturor:

D oamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Carele ai


voit a intra sub acoperământul vameşului Zaheu, şi ai fost
lui mântuire şi la toată casa lui: Însuţi şi acum păzeşte
nevătămaţi de toată răutatea pre cei ce voiesc a locui aici, şi
aduc Ţie rugi şi rugăminţi prin noi nevrednicii,
binecuvântându-i pre dânşii şi locuinţa aceasta, şi păstrând
totdeauna viaţa lor nebântuită, şi dându-le cu îndestulare
toate bunătăţile Tale spre folos prin binecuvântarea Ta. Că
Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea cu Cel
fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi
de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.
Iereul: Pace tuturor, Corul: Şi Duhului Tău, Iereul: Capetele
voastre Domnului plecaţi, Corul: Ţie Doamne, şi citeşte Iereul în
taină rugăciunea acesta:

S tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Carele întru cele


înalte locuieşti, şi spre cele umilite priveşti, Cela ce ai
binecuvântat casa lui Laban cu intrarea lui Iacov, şi casa lui
Pentefri cu venirea lui Iosif, Cela ce ai binecuvântat casa lui
Avedar prin introducerea chivotului, şi în zilele venirii Tale
în trup, a lui Hristos Dumnezeul nostru, ai dăruit mântuire
casei lui Zaheu; Însuţi binecuvintează şi casa acesta, şi
fortifică cu frica Ta pre cei ce vor locui întru ea, şi păstrează-
i nevătămaţi de cei protivnici, şi le trimite binecuvântarea Ta
dintru înălţimea locaşului Tău şi binecuvintează şi
înmulţeşte toate bunătăţile în casa aceasta.
Eschiamare:
_______________________________BOTEZUL_____________________________
337
Că al Tău este a ne milui şi a ne mântui, Dumnezeul
nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului
Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Şi îndată după aceasta însemnând de trei ori eleul, zicând: În
numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Citeşte
asupra lui rugăciunea aceasta:

D omne Dumnezeul nostru, caută acum cu milostivire


asupra rugăciunii mele umilitului şi nevrednicului Tău rob,
şi trimite harul Preasfântului Tău Duh asupra acestui eleu, şi
îl sfinţeşte, ca să fie spre Sfinţirea locului acestuia, şi a casei
ce s-a construit pre dânsul, şi spre alungarea tuturor
puterilor celor protivnice şi a bântuielilor satanice. Că Tu
eşti Cela ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate, Hristoase
Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui, şi Fiului, şi
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Şi după rugăciune ia Apă Sfinţită, şi stropeşte cu ea toţi pereţii
casei împrejur, şi toate camerele ei, zicând:

În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, prin


stropirea acestei Sfinţite ape, să se întoarne într-o fugă toată
vicleana lucrare demonică, Amin.
Şi stropind totul, luând eleu, unge cu el pereţii casei, unde este
desemnată Crucea, începând de la peretele despre răsărit, apoi la
cel apusean, la cel de miazănoapte şi în fine la cel de miazăzi,
zicând la fiecare:

B inecuvintează-se casa aceasta, prin ungerea acestui


Sfânt eleu, în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh,
Amin.
După săvârşirea ungerii cu eleu, aprind luminări la fie care
cruce de pre pereţi. Când se face aceasta, psalţii cântă aceasta
stihiră, glasul 5-lea:

B inecuvintează, Doamne, casa aceasta, şi o umple de


bunurile Tale cele pământeşti, şi pre cei ce voiesc a vieţui
într-însa cu evlavie păstrează-i nevătămaţi de toată reaua
împrejurare, şi dăruieşte lor toată îndestularea
binecuvântării Tale celei cereşti şi pământeşti, şi ca un
__________________________MOLITFELNIC____________________________
338
Îndurat îi miluieşte, după mare mila Ta.
După săvârşirea ungerii, stă Preotul cu faţa spre răsărit, şi de
voieşte, citeşte Evanghelia, zicând: Înţelepciune, drepţi, să
ascultăm Sfânta Evanghelie, ş.c.l. Din Sfânta Evanghelie a lui Luca
citire. Corul: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. Şi citeşte de la Luca,
cap. 19,1-10: al căreia început este aceasta: În timpul acela venit-
a Iisus în Ierihon…, iară sfârşitul: Că a venit Fiul omenesc să caute
şi să mântuiască pre cel pierdut. Corul: Slavă Ţie Doamne, şi
îndată citesc psalmul 100:

M ilă şi judecată voi cânta Ţie Doamne: Cânta-voi şi voi lua


aminte la calea cea neprihănită. Când vei veni către mine?
Umbla-voi întru nerăutatea inimii mele în mijlocul casei
mele. Nu voi pune înaintea ochilor mei lucru nelegiuit. Urât-
am pre cei ce făceau călcări de lege. Nu se va lipi de mine
inima îndărătnică, răutatea nu o voi cunoaşte. Alunga-voi
pre cela ce cleveteşte într-ascuns pre vecinul său. Cu cel cu
ochiul semeţ, şi cu inima nesăţioasă, cu acesta nu voia
mânca. Ochii mei asupra credincioşilor pământului ca să
petreacă ei împreună cu mine. Cela ce umblă în cale
neprihănită, acela îmi va servi. Nu va locui în mijlocul casei
mele cela ce face vicleşug; Cela ce grăieşte nedreptăţi nu se
va îndrepta înaintea ochilor mei. Dimineţile voi ucide pre
toţi necucernicii pământului, ca să stârpesc din cetatea
Domnului pre toţi cei ce lucrează fărădelege.
În timpul citirii psalmului, Iereul, dacă voieşte, tămâiază toată
casa apoi zice ectenia aceasta:

M iluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne


Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Î ncă ne rugăm ca să trimită binecuvântarea sa asupra


casei acesteia şi asupra robului său (N), şi asupra tuturor
acelor ce voiesc a vieţui cu evlavie într-însa, şi să le trimită
Îngerul său cel milostiv, păzindu-i şi păstrându-i de la toată
răutatea, şi povăţuindu-i spre lucrarea tuturor faptelor celor
bune, şi spre împlinirea sfintelor porunci ale lui Hristos, şi
ca să-i păzească de foamete, de molimă, de cutremur, de
înecăciune, de foc, de sabie, şi de supravenirea celor de alt
_______________________________BOTEZUL_____________________________
339
neam, şi de toată plaga mortală, şi să le dăruiască sănătate,
şi să-i fortifice cu zile îndelungate şi întru toate să-i îndestu-
leze, să zicem toţi: Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte,
Î ncă ne rugăm pentru toţi fraţii, şi pentru toţi creştinii
ortodocşi, Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte.
Eschiamare: Auzi-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru…, ş.c.l.

Şi face obişnuitul apolis al zilei, şi felicitând pre stăpânul casei


se duce întru ale sale, mulţămind lui Dumnezeu.

RUGĂCIUNE
când voieşte cineva să intre în casă nouă
Domnului să ne rugăm
D umnezeule Mântuitorul nostru, Carele ai binevoit a intra
în casa lui Zaheu, şi Te-ai făcut mântuire lui şi la toată casa
lui; Însuţi şi acum, pre cei ce voiesc a locui aici, păzeşte-i
nebântuiţi de toată vătămarea, că prin noi nevrednicii, aduc
Ţie cereri şi rugăciuni; binecuvintează şi locuinţa lor de aici,
şi păzeşte viaţa lor de ori ce răutate.
C ă Ţie se cade toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,
împreună şi Părintelui Tău Celui fără început, şi
Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh,
acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNEA
la întâile proaduceri de fructe

S tăpâne Doamne Dumnezeul nostru Carele ai poruncit


fiecăruia după voinţa sa a-Ţi aduce Ţie ale Tale dintru ale
Tale, şi dăruieşti lor răsplata veşnicelor Tale bunătăţi; Cela
ce cu plăcere ai primit proaducerea după putinţă a văduvei,
primeşte şi cele ce acum s-a adus de servul Tău (N) şi
binevoieşte ca acestea să se depună în vistieriile Tale cele
__________________________MOLITFELNIC____________________________
340
veşnice, dăruindu-i lui câştigarea îndestulătoare de
bunătăţile Tale cele pământeşti, cu toate cele de folos lui.
Că s-a binecuvântat numele Tău şi s-a preamărit Împărăţia
Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea,
şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNEA
la binecuvânarea vinului nou

D oamne Dumnezeul nostru, Bunule şi de oameni


Iubitorule, caută spre vinul aceasta şi spre cei ce gustă din
el; şi-l binecuvintează precum ai binecuvântat puţul lui
Iacov, şi scăldătoarea de la Siloam, şi paharul Sfinţilor Tăi
Apostoli. Cela ce ai venit în Cana Galileii, şi ai binecuvântat
cele şase vase, şi apa în vin o ai prefăcut, şi Ţi-ai arătat
mărirea Ta Sfinţilor Tăi Ucenici şi Apostoli; Însuţi şi acum
trimite, Doamne, Sfântul Tău Duh, peste vinul acesta, şi-l
binecuvintează cu numele Tău cel Sfânt. Că Tu eşti Cela ce
binecuvintezi şi sfinţeşti toate, Hristoase Dumnezeul nostru,
şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără
început şi Preasfântului, Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE
la binecuvântarea brânzei şi a ouălor, în Sfânta şi Marea
Duminică a Paştilor
Se face mai întâi Sfinţirea cea mică a apei

Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Hristos a


înviat (de trei ori).

Domnului să ne rugăm
S tăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Ziditorule şi
Făcătorule a toate, binecuvintează (acum le binecuvintează
_______________________________BOTEZUL_____________________________
341
cu mâna dreaptă) brânza şi ouăle acestea, şi pe noi ne
păzeşte întru bunătatea Ta, ca gustând dintr-însele să ne
umplem de harurile Tale cele date nouă cu prisosinţă şi de
bunătatea Ta cea negrăită. Că a Ta este stăpânirea şi a Ta
este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE
la binecuvântarea cărnurilor
Să ştie Preotul că această rugăciune se citeşte în casele
credincioşilor, sau la uşa cea din afară a bisericii, unde şi
cărnurile stau, iar nu înăuntru.

Preotul face începutul obişnuit: Binecuvântat este Dumnezeul


nostru..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl
nostru..., Că a Ta este împărăţia..., troparul zilei, şi această
rugăciune:

Domnului să ne rugăm
C aută, Doamne, Iisuse Hristoase, spre mâncărurile
acestea de carne şi le sfinţeşte precum ai Sfinţit berbecul pe
care Ţi l-a adus credinciosul Avraam, mielul pe care Ţi l-a
adus jertfă Abel şi viţelul cel gras care ai poruncit să fie
junghiat pentru fiul cel rătăcit şi apoi întors către Tine. Şi
precum acela s-a învrednicit a se îndulci de harul Tău, aşa şi
pe noi ne învredniceşte să luăm cele Sfinţite şi
binecuvântate de Tine, spre hrana noastră a tuturor. Că Tu
eşti hrana cea adevărată şi dătătorul bunătăţilor şi Ţie slavă
înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi
Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
__________________________MOLITFELNIC____________________________
342
RUGĂCIUNE
la binecuvântarea salciei în Duminica Floriilor
Domnului să ne rugăm
D oamne, Dumnezeul nostru, Carele şezi pe Heruvimi;
Cela ce ai arătat puterea Ta şi ai trimis pre Unul-Născut Fiul
Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască lumea
prin Crucea, prin îngroparea şi prin învierea Sa; Căruia,
venind în Ierusalim spre patima cea de bunăvoie, poporul
carele şedea întru întuneric şi în umbra morţii, luând
semnele biruinţei, ramuri de copaci şi stâlpări de finic, I-a
prevestit învierea, Însuţi, Stăpâne, păzeşte-ne şi pre noi,
carele urmând acelora purtăm în mâini ramuri de copaci în
această zi de înainteprăznuire. Şi precum pre acele popoare
şi pre acei prunci carele Ţi-au strigat Ţie: osana, apără-ne şi
pre noi, ca prin laude şi cântări duhovniceşti să ne
învrednicim de dătătoarea de viaţă înviere cea de a treia zi,
în Hristos Iisus Domnul nostru, cu Carele împreună eşti
binecuvântat, cu Preasfântul şi Bunul şi de-viaţă-făcătorul
Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE
la binecuvântarea în Sfânta Duminică a Paştilor
a pâinii care se numeşte de popor Paşti
La Sfânta Liturghie, care se săvârşeşte în noaptea Paştilor, în
timp ce la strană se cântă Axionul: Îngerul a strigat..., se aduc
Preotului pâinile dinainte pregătite, după obicei, tăiate în bucăţi,
ca pentru anafura, şi puse în coşuri sau în vase curate, în straturi
peste care s-a turnat vin curat. Iar Diaconul zice: Domnului să ne
rugăm, şi Preotul citeşte asupra pâinilor această rugăciune:

D umnezeule cel Atotputernic şi Doamne Atotţiitorule,


Carele ai poruncit robului Tău Moise, la ieşirea lui Israel din
Egipt şi la eliberarea poporului Tău din robia cea amară a lui
faraon, să junghie mielul, care închipuia mai dinainte pe
Mielul, Cela ce de bunăvoie pentru noi s-a junghiat pre
Cruce, luând asupra Sa păcatele a toată lumea, pre Iubitul
Tău Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, pre Tine şi acum cu
_______________________________BOTEZUL_____________________________
343
smerenie Te rugăm, caută spre pâinea aceasta şi o
bin