Cuprins

I.Introducere
II.Universul cercetării
1.Justificarea alegeriii temei
2.Obiectivele cercetării
3.Tipul cercetării
4.Delimitarea universului cercetării
5.Definirea unităţilor de analiză şi cercetare
6.Elaborarea ipotezelor
7.Operaţionalizarea conceptelor
III.Reality-show-ul din perspectiva teoretică
1. Evolutia televiziunii-intre realitate si fictiune.
2.Cum definim Reality-show-ul:
2.1 definitie
2.2 caracteristici
2.3 Costuri de productie
2.4 subgenuri
2.5 reality show-ul versus talk-show
4. Istoric
5. Reality-show-ul in Romania
6. Efecte ale reality-show-ului asupra publicului
IV.Din culisele reality-show-ului „Frumusete pe muchie de cutit”
1.Descrierea reality-show-ului
2.Difuzarea programului
3.Publicul tinta
4.Profilul participantilor
5.Costuri de productie si audiente
6.Analiza SWOT
 I.Introducere
„Aceasta este istoria unei crime- a uciderii realitatii.
Si a examinarii unei iluzii-iluzia vitala,
iluzia radicala a alumii.
Realul nu dispare in iluzie, iluzia este cea care
dispare in realitatea integrala”
J.Baudrillard, apud P.Charaudeau

II.Universul cercetării
1.Justificarea alegeriii temei
Reality-show-ul este un concept de emisiune care a ridicat foarte multe
controverse, devenind un fenomen acut si o emblema pentru generatia actuala de
privitori. „Cat de bun sau cat de rau este, daca isi merita sau nu oprobiul public, cat
de reality este” este intrebarea de la care am pornit in elaborarea acestei lucrari.
Am ales aceasta tema, pentru ca, lucrand la un astfel de gen televiziual, am dorit sa
arat ce se ascunde in spatele unui reality-show.

2.Obiectivele cercetării
1.Obiectivul general al cercetării consta in descrierea teoretica a reality-
show-ului,dar si a efectelor pe care acesta, prin subiectele abordate, le are asupra
publicului.
2.Obiectivul specific constă în descrierea concreta a unui reality-show , din
perspectiva celui care a lucrat la proiectul “Frumusete pe muchie de cutit”.

3.Tipul cercetării
Cercetarea este una fundamentală, elaborată în vederea realizării unui scop didactic.
4.Elaborarea ipotezelor

5.Operaţionalizarea conceptelor

2
III.Reality-show-ul din perspectiva teoretică

1.Evolutia televiziunii-intre realitate si fictiune.

Televiziunea este una dintre elementele centrale ale vietii contemporane,

patrunzand in fiecare colt al lumii, care a format constiinte si a creat „realitati”.Putem
vorbi astfel de o epoca a televiziunii, care a determinat modificari extraordinare.
Astfel lumea a fost impartita intre cei care privesc la televizor si cei care nu privesc si
s-a introdus un nou set de forme ale existentei, care nu mai face diferenta neta intre
autentic si fals(Constantinescu M., 2001,p.52) .Televiziune a schimbat legaturile
dintre individ si mediul inconjurator, perceptand totul in termenii televiziunii, traind
cu referinta la ea. Mihaela Constantinescu(2001), inlocuieste sintagma lui Descartes
„Gandesc, deci exist”, cu sintagma „Sunt vazut, deci exist”, astfel lumea reala este
validata de cea de pe micul ecran.
La inceputul anilor ’90, Umberto Eco a lansat 2 noi notiuni „paleo” si
„neoteleviziunea”, stabilind cu ajutorul acestora 2 varste ale ecranului, prima fiind
reprezentata de o distinctie clara intre realitate si fictiune, iar a doua de un amestec
intre cele doua planuri. François Jost stabileste 3 perioade ale evolutiei micului
ecran, prima apartine perioadei anilor ’50-’60 cand se incearca o identificare intre
telespectator si cetateanul reprezentat de actorii de pe micul ecran;a doua etapa este
reprezentata de colajul intre realitate si fictiune, presarat de virtuti pedagogice si
ludice si a treia etapa debuteaza cu punerea in scena a oamenilor obisnuiti.In ceea ce
priveste televiziunea vremurilor noaste, G. Fillioud(1994) declara faptul ca
„televiziunea nu mai are nevoie... sa inventeze fictiuni ori sa imagineze povesti,
pentru ca este capabila sa actioneze asupra realului, cu participarea celor directi vizati
si care ar putea fi oricare dintre noi... frontiera care separa fantasticul de real,
spectatorul de actor nu mai este nici vizibila, nici evidenta.” Jean Baudrillard in
„Procesiunea simulacrelor” sustine ca realitatea a fost suucesiv neautralizata de mass-
media, prin mai multe etape: „a reflectat-o”, apoi „a mascat-o” si , in final, a produs
„simulacrul realitatii”.Dupa Durham(apud Constantinescu M, 2001, p.55), notiunea
de simulacru este prezentata in doua versiuni.Prima descrie simulacrul ca fiind copia
unei copii, fara a se baza pe original, fiind o reprezentare fictiva.A doua versiune, are

3
la baza afirmatiile lui Tertulian si Augustin, si astfel simulacrul apare ca o imagine
falsa, care mimeaza asemanarea cu originalul.
Aceasta evolutie a televiziunii este rezultatul cererii publicului care isi
doreste sa traiasca celebritatea si sa urmareasca o „televiziune ca in filme” (Zeca-
Buzura D, 2007), lucru care determina audiovizual sa fabrice realul, sa puna pret pe
autenticitate, emotivitate, exceptional , interactivitate. Publicul are o putere
incomensurabila, care poate ucide sau afirma televiziunea, el este cel care dicteaza
noile tendinte.Umberto Eco vorbeste despre aceasta putere a publicului si despre
faptul ca televiziunea , pentru a face fata acestei puteri, incearca sa retina publicul prin
indentificarea cu cotidianul, prin proximitate, spunandu-i :”sunt aici, sunt eu si sunt
tu”.G.Miller vorbeste de o televiziune pulsionala, de actiune. Astfel vechea
televiziunea a nilor ’50, care isi propunea sa fie o putere moralizatoare, formatoare,
devine astazi o substitutiva, nevoita sa se compuna din biografiile celor care o privesc.
Noua televiziune si-a creat astfel si noi formate care se supun principiilor
enuntate mai sus: talk-show-ul, reality-show-ul, panel-show-ul, pshiho-show-ul,
docudrama, travel& living.In cadrul acestor formate, toate sferele vieţii,începând de la
politică şi până la viaţa particulară a omului, devin subiecte de tratat.

2.Reality-show-ul–definitii si cacteristici

2.Cum definim reality-show-ul?

2.1 Definitie

Reality show-ul a devenit un fenomen acut si o veritabila grila de lectura a

tuturor celorlate formate de aceeasi generatie. Poate fi definit ca un gen de televiziune
care prezinta situatii dramatice sau umoristice, desprinse din viata reala si ai carui
persoaneje sunt oamenii obisnuiti si actori profesionisti.Ignatio Ramonet descrie
reality-show-ul ca fiind „un format de criza”, care este indiciul categoric al unei noi
etape din istoria televiziunii:”postteleviziunea.” „Recompensa simbolica pe care o
ofera aceasta noua varsta a ecranului telespectatorului nu mai este simpla satisfactie
personala, narcisista, de a fi trecut pe la televiziune, intr-un gest unic, efemer, ci de a
deveni personajul unei povesti.” (Ramonet I., 2001).

4
 Etimologic vorbind, notiunea este fromata din doua cuvinte „reality”, care
insemana realitate, Paulo Coelho defnind-o ca fiind „ceea ce majoritatea consideră că
trebuie să fie, nu neapărat lucrul cel mai bun şi nici macar cel mai logic, ci ceea ce s-a
adaptat dorinţei colective” si „show”-spectacol, expozitie, fast, astfel o expozitie, un
spectacol al realitatii.Combinatie de cuvinte paote parea absurda, dar cum sustine
Calin Georgescu, realizator Prima Tv „...e totusi vorba de televiziune.Aici, realitatea
nu e niciodata reala, incat sa strice spectacolul.In schimb, spectacolul are darul de a se
substitui realitatii.In fond, pentru asta exista”. (apud Zeca-Buzura, 2007, p.39).

2.2 Caracteristici

Reality show-ul implica o emotionalitate crescuta, lucru care face ca legatura

intre televiziune si public sa fie mare si astfel audienta crescuta.El reflecta visele,
aspiratiile, trairile si emotiile omului obisnuit. Oamenii tind sa se identifice cu
actiunile, trairile si personajele prezentate in cadrul show-ului.Transparenta si emotia
sunt doua dintre caracteristicile care faca din acest nou gen de televiziune, un
succes.Alain Schifres considera ca acest cult al transparentei a inlocuit curiozitatea
care oboseste si opinia personala, oamenii nu-si mai doresc sa aiba un punct de
vedere, ci sa vada cat mai bine. „Fereastra dupa fereastra, vrem sa strabatem cat mai
mult cu privirea,pana cand lumea noastra va sta in intregime intr-o incapere de
sticla.”(Schifress, A. 2001). In ceea ce priveste emotia, telespectatorul vrea sa simta
ca traieste si acest lucru se realizeaza prin trairile prin care participantii la reality-
show trec, prin starile emotionale pe care le transmit. Prin intermediul emotiilor se
realizeaza indentificare intre telespectator si participant.
Cele mai multe reality-show-uri cer o implicare constienta si subconstienta din
partea publicului.Implicarea constienta este o implicare activa, publicul putand vota
favoritul, intra in direct cu participantii etc. Implicarea constienta consta in trairea
emotiilor, a starilor de bucurie si trista o data cu participantul.
Oliver Razac(apud Zeca-Buzura D., 2007,p.28) a realizat o comparatie intre
reality-show si o gradina zoologica si a concluzionat urmatoarele lucruri” Intr-o
gradina zoologica care isi respecta statutul , animalele traiesc intr-un decor care se
aseamana cu propriul lor habitat.Acelasi lucru se intampla si cu candidatii la un
reality-show- e mult mai bine sa filmezi „oameni adevarati” in mediul lor natural,
tineri izolati in mod artificial de oras, caci se obtine o garantie de veridicitate foarte

5
aproape de safari. In plus, telespectatorul e implicat intr-o situatie spectaculara si
trebuie sa recunaostem,a fi implicat e mai mult decat a te identifica .”La fel ca intr-un
reality-show si la gardina zoologica intalnim o realitate prefabricata, animalele nu
traiesc astfel in mediul lor natural de viata. Privitorii sunt in mare masura actori, care
impartasesc realitatea cu „animalele” de acolo.

2.3 Costuri de productie si profit

Numărul mare de reality-show-uri existente în grilele tv lasă impresia că sunt

programe ieftine, cu costuri reduse, uşor de realizat. Se estimează că, în general,
costurile unui program de tip reality-show variază între 3.000 şi 4.000 de euro pe
ediţie, sume ce includ şi plata licenţelor în cazul formatelor achiziţionate de pe piaţa
internaţională. În funcţie de producţie, un sezon de reality-show poate ajunge să fie
mai ieftin decât o emisiune produsă în studio. Florin Nicoara, director de programe la
Antena 1, este de parere ca aceste programe nu sunt in nici un caz ieftine. “In general,
costurile unui reality oscileaza intre 3.000 si 4.000 de euro pe editie, insa cifrele de
audienta justifica efortul. Reprezentantul Kanal D declara ca preturile reality-urilor
variaza in functie de complexitatea acestora. “Nu putem spune ca productiile de tip
reality sunt ieftine sau foarte scumpe. Exista diferente intre bugetele alocate. Sa nu
uitam ca «Nora pentru mama» are decoruri impresionante, foarte multe personaje,
show-uri saptamanale ce se ridica la nivelul unor productii de divertisment live si, nu
in ultimul rand, premii de peste jumatate de milion de euro”. Costurile de productie
sunt mult sub cele ale unui serial cu actori, fie ei si de "mana a doua" Toate
productiile de acest gen necesita resurse umane, tehnice si financiare, insa, in functie
de amploarea lor, pot fi mai ieftine sau mai costisitoare.Oferta de reality show- uri
este în plină dezvoltare şi e departe de a-şi fi epuizat resursele. Telespectatorii români
de abia acum au descoperit plăcerea de „a trage cu ochiul", cu ajutorul televiziunii, în
„curtea vecinului".
Acest tip de emisiuni sunt producţii extreme de rentabile, atat pentru posturile de
televiziune cât şi pentru telespectatorii care le indrăgesc. Revista Forbes a alcatuit
topul celor mai profitabile reality-show-uri din America. Audienta buna aduce bani
multi , chiar 414.700 de dolari pentru 30 de secunde de reclama. Fox TV incaseaza
414.700 de dolari pentru un spot publicitar de 30 de secunde in timpul show-ului
"American Idol", emisiunea aducand televiziunii un profit anual de 260,7 milioane de

6
dolari. “"Survivor: Pearl Island", show – transmis de CBS, se situeaza pe locul doi, cu
un cost de 327.000 de dolari pentru un spot. Profitul anual al postului in urma
difuzarii acestei emisiuni depaseste 73 miloane de dolari. Locul trei este ocupat de
"The Apprencice". NBC cere pentru un spatiu publicitar de 30 de secunde in timpul
show-ului 287.300 dolari, profiturile ridicandu-se la 53,945 milioane de dolari.
Ultimele doua locuri sunt ocupate de doua reality-show-uri surori: "The Bachelor" si
"The Bachelorette", ambele transmise de ABC. Primul atrage un cost de publicitate de
231.500 dolari/30 de secunde, in timp ce pentru o reclama in timpul variantei
feminine a emisiunii, doritorii scot din buzunar 178.000 de dolari”.(www.phg.ro)

2.3 Clasificare reality-show-urilor

Reality-show-ul a dezvolatat de la aparatia lui, mai multe genuri, clasificate, in

functie de continutul acestora in:
Tipul de reality- Caracteristici Exemple
show
Game show -se bazeaza pe actiuni care implica „Rataciti in Panama”
riscul, pe competitie.Concurentii „Dansez pentru tine”,
lupta pentru a castiga un „American’s Idols”-care a
premiu.Participantii sunt eliminati, creat o adevarata frenezie
pana ramane doar unnul singur, in randul telespectatorilor,
declarat castigator. „Vrei sa fii milionar?”
-special living -consta in plasarea unor „The Real Worl” este
environnement protagonisti in medii de trait generaorul acestui gen, in
artificiale care indivizii sunt pusi in
situatii extreme, in
competiei si obstacole
greu de depasit.
„Big Brother” este cel
mai cunoscut show de
acest gen. Baieti si fete
sunt inchisi intr-o casa si
sunt urmariti pas cu pas.
Reality- show-uri -vedetele sunt protagonistii acestor „The Ana Nicole

7
cu celebritati reality-show-uri.Acestea sunt Smith”,”The Osbournes”,
filmate zi de zi in diferite situatii. „by Monica Columbeanu”
Bazat pe activitati -realizeaza un portret al unor „112-Politia in actiune”;
profesionale si activitati profesionale „Cireasa de pe tort”,
cautarea de „Cops” si vestitul „The
meserii Apprentince”, „So You
think you can dance”
Dating show Protagonistul se afla in cautarea „Bachelor”, „Paradise
unei partenere, dintr-un numar mai Hotel”, „Inelul cu
mare de concurente.In 2001-2003, diamant”, „Vrei sa te
pentru prima data, acest gen a casatoresti cu mine”,
dominat programele din S.U.A. „Nora pentru mama”,
„Next”
Autodepasire, -se centreza pe o persoana sau un „Supernanny”,
schimbare grup de persoane care vor sa-si „Comanda la mine”,
imbunatateasca viata „Frumusete pe muchie de
cutit”
Renovare -modificarea spatiului in care „Pimp my ride”-reality
traiesti, a casei, masinii etc show difuzat pe MTV, in
care o masina veche este
transformata intr-o masina
la moda, extrem de
frumoasa si dotata cu
tehnologie de ultima
generatie.
„S.O.S-Salvati-mi casa”,
Extreme Make Over-
home edition”, „While
you’re out”- transforma
case
Experiment social Se bazeaza pe drama, confict si „Schimb de mame”-
transformari interioare de obicei, mamele din 2 familii
vizeaza schimbarea diferite accepta sa faca
schimb pentru 7 zile;”The
secret millionaire”-un

8
 milionar paraseste mediul
lui si merge intr-o
comunitate diferita de a
lui si traieste acolo uitand
de vechile obiceiuri
Camere ascunse „Candid Camera” a fost
un reality show creat de
Allen Funt in 1948,
oameni obisnuiti se
confruntau cu situatii
neobisnuite , gen
formatul „Camera
ascunsa”
Un alt exemplu este
reprezentat de „Cheaters”,
format american
transformat pe pali
romanes in „Tradati in
dragoste ” si „Test de
fidelitate”
Supernatural si Initiat de MTV in 200O, aceste „Fear Factor”-participantii
paranormal reality-show-uri presupun punerea sunt pusi in situatii
protagonistilor in situatii care extreme , castigatorul
implica situatii de frica, primind o suma de
paranormalul. bani.”Ghost Hunters”

2.4 Reality show-ul versus Talk-show –diferente si asemanari

Reality-show-ul si talk-show-ul a fost de foarte multe ori confundate, de aceea mi-
am propus sa clarific cei doi termeni.
Un talk-show este un program de televiziune în care o persoană sau un grup de
oameni vin împreună pentru a discuta despre diverse teme.
“Termenul de talk show a apărut la jumătatea anilor ’90, fiind cultivat la început
îndeosebi de televiziunea americană. Pentru unii autori, el apare drept o concesie à
l’américaine, făcută „supremaţiei audienţei şi indicelui de satisfacţie prin televiziune”.

9
Noël Nel consideră, dintr-un punct de vedere, că o emisiune tip talk show seamană cu
o discuţie “de salon”, care nu are legătură cu asperităţile, cu profunzimile cu care ne
obişnuiseră deja clasicele emisiuni dezbatere.(www.wikipedia.com)
„Talk-show-ul este un simulacru!Reality-show-ul, de asemenea!Talk-show-ul are
succes peste tot in lume!Reality-show-ul, de asemenea! ”(Charadeau P.,
2005,p.123).Cu toate aceste talk-show-ul apropie cetateanul de locurile de putere si de
decizie, pretinde o cautare a adevarului si e propune „faptul identificator:cel care
vorbeste in fata voastra sunteti chiar voi”(Charadeau.P, 2005,P.123).Reality-show-ul
isi asuma aceasta identificare a privitorului cu protagonistul, dar vine „sa umple o
lipsa de vise, dezamagiri, d eproblemele indivizilor” (Charadeau,P, 2005,P.124).
Una dintre diferentele dintre cele doua genuri este repezentata de natura
evenimentelor ce fac obiectul mediatizarii. Reality-show-ul face parte din categoria
evenimentelor raportate, un eveniment care s-a produs in lume, un eveniment
modificat prin intermediul activitatilor actorilor vietii sociale.Aceste veniment este
raportat prin povestire, o povestire dramatizata (iti da libertatea de a imbina
elementele veneimentelor dupa bunul plac, continand o farama de adevar) sau o
povestire document (reconstituirea fidela a evenimentelor) .Talk-show-ul face parte
din categoria spunerii evenimentelor, adica relatarea evenimentelor dupa principiul
„hic et nuc”, adica in momentul producerii lor.
O alta diferenta tine de natura si rolul actorilor implicati.
Astfel intr-un reality-show, invitatii sunt actori ai actiunilor, in care ei joaca rolulri
de eroi, victime sau de beneficiari, sunt prezentati ca oameni care au suferit de pe
urma unui accident, a unei neneorociri sau dezordini sociale.De cele mai multe ori ,
statutul lor social nu este afirmat, iar daca le este prezentata, se face doar pentru a crea
un efect de autenticitate. Talk-show-ul sunt doar niste emitatori ai cuvintelor, jucand
niste roluri de agresori,moderatori sau aliati.Acestia prezinta tot o dezordine sociala,
dar cauta sa-o prezinta cat mai adevarat cu putinta.Statutul lor social este prezentat,
pentru ca sunt chemati pentru a juca rolul functiilor lor si pentru a vorbi conform cu
ele. Conform lui Charadeau, in cazul reality-show-ului, actorii sunt „identitati narative
fara repere sociale”, iar in cazul talk-show-ului actorii sunt „identitati enuntatoare cu
repre de indentitate sociala arhetipala.” Participanţii la talk-show sunt, evident,
diferiţi, în funcţie de cele două categorii prezentate mai sus. În primul caz putem vorbi
despre actori sociali care au fost sau sunt într-o situaţie conflictuală. Ei sunt, aşa cum
spun Parick Charaudeau şi Rodolphe Ghiglione, „ceicareacţionează”, care gândesc şi

10
vorbesc, care au de interpretat un rol care impune mobilitate, suspans, deznodământ
necunoscut. În cel de-al doilea caz personajele se lansează în orizontul aminitirilor, în
cel al subiectivismului unor termeni precum „cred”, „mi se pare”, „după câte îmi
amintesc”.
Un alt criteriu de diferentiere intre cele doua genuri, enuntat de Charadeau , este
„discursul de legimitare al instantei mediatice”, care se refera la explicarea
scopurilot, obiectivelor, justificarea ratiunii lor de a exista, justificarea intentiilor
marturise sau ascunse. Reality-show-ul, asa cum ii spune si numele, este un spectacol
al realitati, al adevarului.In acest sens sunt folosite diverse procedee prin care se
doreste legitimarea adevarului:evenimentul este aratat printr-o reconstituire, dar
comentariile care-l insotesc sunt la timpul prezent, ca si cum evenimentul s-ar
desfasura in direct. Scena este jucat fie de niste actori, fie de catre cei care au trait-o si
rejoaca scena.Cu toate acestea, in ciuada acestui intreg proces de demonstrare a
adevarului, ne putem da seama ca exista o oarecare prefacatorie., pentru ca nu se mai
arata evenimentul originar, ci , de dragul media, un intreg spectacol al
evenimentului. In ceea ce priveste talk-show-ul, in opinia lui Charadeau,se vorbeste
despre un imaginar al adevarului, spre deosebire de reality-show, unde se vorbeste de
un imaginar al autencitatii(ceea ce este si aratat prin construirea unei lumi a realitatii).
Imaginarul adevarului se defineste prin „ceea ce este descoperit” .
Alte caracteristici ale talk.show-ului comune cu cele pe care le deţine şi o
emisiune tip reality show, sunt:
· Apropierea aparentă a cetăţeanului de televiziune, publicul devenind instrumentul de
legitimare a discursului moderatorului.
· Existenţa unei „realităţi ficţionale” care, de regulă, se construieşte în jurul unui
subiect centrat pe domeniul vieţii sociale. Se alege o temă de interes, cum ar fi
maltratarea unor copii, şi se aduc în studio persoane care au puncte de vedere foarte
diferite, mizânduse pe conflictul dintre acestea (primele emisiuni de acest gen au
aparţinut lui Phil Donahue).
· Amestecul genurilor.
· Importanţa dispozitivului tehnic care duce la declanşarea discursului cetăţeanului
· Funcţia socială.
4. Istoric
5. Reality-show-ul in Romania
6. Efecte ale reality-show-ului asupra publicului

11
 Reslity-show-urile au invadata piata media din Romania si din strainatate, creand
astfel dependenta in randul publicurilor. Oamenii sunt avizi sa vada, sa traiasca emotii
si sa se identifice cu povestile protagonistilor.Publicurile doresc sa umareasca un gen
care vine sa umple lipsurile cunoasterii, ale pueterii sau institutiilor in fata dezordinii
sociale.
De-a lungul timpului mai multi cercetatori au incercat sa afle care sunt efectele pe
care aceste reality-show-uri le a asupra publicului, dar si asupra protagonistilor (daca
nu sunt reprezentati de actori profesionisti).
Celebrul film „Truman Show”- parobola a puterii televiziunii de a contraface
realitatea, ne confera suficiente date despre efectele reality-show-urilor.Personajul
principal, Truman Burbamk, este adoptat la nastere de un conglomerat media si care
angajeaza doi actori pentru a juca rolurile de parinti. Truman isi traieste viata, fara sa
stie, urmarit de mii de camere de filmat, ascunse peste tot. Viata lui este transmisa in
direct, oferinf publicului speranta, bucurie si inspiratie. Realitatae este construita, iar
Truman, isi da seama ca viata lui este subiectul unei conspiratii si ca i se consuma in
direct. Telespectatorii sunt fascinati de viata lui Truman pentru ca acesta ii scoate din
activitatile propriilor vieti, din monotonia lor si chiar daca viata lui Truman este poate
mult mai plictisitoare, dar, asa cum afirma O’Donnel (apud Constantinescu M., 2001,
p.72) „pentru public, hazardul si repetitia sunt componentele perene, contradictorii ale
asa numitei istorii reale.” Filmul este un exemplu viu despre cum se pot manipula
imaginile si de cum acestea ne pot fascina.
Pornind de la acest film, doi psihiatri canadieni, Joel şi Ian Gold, au elaborat, legat de
reality-show, un nou sindrom, Sindromul Truman. “Boala descoperită de cei doi
canadieni e declanşată de expunerea vieţii personale în faţa tuturor - şi nu numai
emisiunile de televiziune cu oameni obişnuiţi se fac vinovate de acest lucru,
ci şi reţelele sociale de pe Internet de tipul Facebook, Hi5 etc., adică cele în care
indivizii îşi pun la comun existenţele (sharing).(www.cotidianul.ro). Celebritatea
astfel dobîndită peste noapte - sau iluzia celebrităţii - exercită o presiune psihică
destul de puternică şi cu efecte negative deseori, susţin psihologii. Principala
problemă cu care se confruntă bolnavii este că nu mai au încredere în nimeni,
considerând chiar că şi apropiaţii au fost înlocuiţi de actori impostori.
Un exemplu al manifestărilor cauzate de sindromul Truman, relatat de specialişti, este
cel al unui tată a cărui fiică ameninţa cu sinuciderea, întrucât era convinsă că aceasta
era singura cale de a fi eliminată din spectacol. Cazurile de acest gen sunt dificil de

12
tratat, atâta timp cât bolnavii işi "concediază" psihiatrii, fiind convinşi că aceştia sunt
doar actori, colegi de platou.
Existenţa dovedită a unui sindrom Truman a determinat o împărţire a opiniilor
experţilor. Unii consideră că formele de manifestare a bolii nu sunt cu nimic diferite
de unele tipuri "clasice" de paranoia, în timp ce alţii susţin că, în ciuda simptomelor
asemănătoare, sindromul Truman este cauzat, în mare parte, de presiunile psihice pe
care internetul şi emisiunile de tip reality show le pun asupra unui număr mare
indivizi. "Faptul că oricine, indiferent de aptitudini, poate deveni celebru este un
lucru extrem de provocator pentru unii, dar poate duce, în cazul celor mai vulnerabili,
la acest sindrom. Categoria cea mai predispusă în a dezvolta această afecţiune este cea
a persoanelor cu probleme de socializare", spune dr. Ian Gold, unul dintre cei doi
psihiatri care au "botezat" noua afecţiune.
Pâna acum, în evidenţele medicale au fost înregistraţi peste 70 de bolnavi
diagnosticaţi cu sindromul Truman.
„Devenim primitivi” – este alarma pe care o trag psihologii cu privire la apetenţa
publicului pentru emisiunile „cu intrigi de viaţă”, care abundă la televiziuni.
Psihologul Bogdan Lucaciu explică de ce un număr mare de oameni preferă să
vizioneze emisiuni „regizate” (acţiunea este deja ştiută) cu mult scandal, violenţă şi
sex: „Mulţi dintre ei nu înteleg ce înseamnă «regizată» şi privesc la o «realitate».
Dacă mergem pe stradă, trecem cu vederea activităţile obişnuite ale celor din jur. O
scenă de scandal, violenţă, o privelişte foarte «sexy» atrag privirea şi curiozitatea.
Există o satisfacţie a privitului din afară, a neîmplicării în respectiva scenă (dinamică,
surprinzătoare, primar atrăgătoare) şi a posturii de comentator direct al
protagoniştilor. Raţionalitatea se suspendă, devenim primitivi”, a declarat doctorul
Lucaciu. „Lumea are nevoie de poveşti şi, uneori, e mai puţin interesată de
veridicitatea sau adevărul acestor poveşti. Reality- show-ul creează dependenţă. Aşa e
peste tot şi din toate timpurile, România e cu atât mai mult tărâmul unor asemenea
întâmplări fiindcă e tărâmul poveştilor cu zâne şi Dracula”, a precizat Comanescu.
Spectatorul in faţa televizorului trăieşte într-o permanentă tensiune. Astfel, specialiştii
în domeniu au ajuns la unele concluzii surprinzătoare, reieşind din faptul că lumea
ecranului este una violentă şi care produce şi efectele:
• “Oamenii ajung să supraestimeze prezenţa violenţei în lumea reală. Sporeşte
sentimentul fricii, al insecurităţii în faţa pericolului văzut ca iminent”.

13
 • “Trăind permanent sentimentul unei agresiuni potenţiale, oamenii nu numai că
devin mai stresaţi, mai irascibili, dar şi se pregătesc să răspundă cu violenţă, în
legitimă apărare, la un eventual atac. Prin aceasta, comportamentul violent se
insinuează în imaginaţia individului care se îndreptăţeşte să-l folosească
pentru a preîntâmpina riscul “(Gheorghe 2005, p.321).

De asemenea cele mai multe comportamente se invata prin imitatie si multi

dintre cei care privesc la aceste reality-show-uri, prin identificarea cu protagonistul,
pot adopta aceste comportamente, care, in functie de reality-show, pot fi pozitive sau
negative. Pe forumurile reality-show-ului “Iubire interzisa”, de pe National Tv, o
tanara afirma „Cu toate că ştiu că e regizată, mă uit la «Iubire interzisă» pentru că mi
se pare o emisiune foarte educativă şi care te învaţă ce să faci în numite situaţii cu
care te poţi întâlni în viaţă”. Petrişor Obae, editor paginademedia.ro, afirma este mai
comod să orientezi programul în funcţie de elementele care prind în mod sigur la
public: sexul, nuditatea, bălăcăreala şi păruiala", e de părere Obae. Pe de altă parte,
prinşi în „capcana" dintre realitate şi ficţiune, oamenii iau „de bun" exemplul dat de
televiziuni şi ajung să acţioneze ca atare”.

14