Prieteni dragi, viaţa este mai mult decât ceea ce pare, nu o judeca%i după aparen%e, pătrunde%i în

abisul ei, descoperiţi-i rădăcinile, savuraţi-i seva. Via%a este, în egală măsură, simplă şi complexă.
PetreAnca
 În ultimele luni de zile, am primit mesaje cu rugămintea de a aborda diferite teme. Temele sunt diverse, de la spirit şi suflet, la
religie, moarte, viaţă, respiraţie, iubire, încarnare, corpuri subtile etc. Dar cele mai multe vor să fac referire la schimbare, la
schimbare în general şi la orice fel posibil de schimbare. Sunt doritori care vor să ştie de ce este nevoie de schimbare, la ce ajută,
cum trebuie să vedem schimbarea, ce perspective oferă ea etc. Paradoxul este acela că această solicitare este adresată de una şi
aceeaşi persoană, într-o suită de mesaje. Am făcut această precizare pentru că eu însumi sunt într-o mare încurcătură. Pentru că
mă adresez dumneavoastră, adică unei mulţimi, va trebui să generalizez, or în acest caz, adevărul meu va fi generalizat şi
automat fals. V-am mai spus că adevărul poate avea sens numai când este vizată o singură persoană. Acum este lesne de înţeles că
pot să dau un răspuns unei persoane şi un alt răspuns altei persoane. Aceasta depinde de cel care pune întrebarea, cum o pune, de ce o pune, ce vrea să
obţină din răspuns etc., şi de aceea răspunsurile vor fi pe numărul de indivizi care întreabă, chiar dacă întrebarea este identică. Fiecare răspuns se
adresează persoanei care a pus întrebarea şi nimănui altcuiva. Iar dacă două persoane pot fi contradictorii, atunci şi răspunsurile, care vor fi date, vor fi
contradictorii pentru că ele se adresează persoanelor şi nu întrebării propriu-zise.
Dragi prieteni, de-a lungul timpului am constatat că cei mai mulţi dintre noi Abandonaţi-vă!
trăiesc de aşa natură încât nu le este lămurit pentru ce trăiesc, de unde au venit, Lăsaţi misterul să vă pătrundă, fiţi curioşi să învăţaţi noua lecţie de viaţă, fiţi
unde se duc şi de ce se duc. nerăbdători să rezolvaţi noua ecuaţie a vieţii.
Extrem de puţini oameni îşi pun întrebarea: ”De ce?”, sau: ”Pentru ce?”. Dacă Chiar dacă nu v-aţi dorit noul şef, chiar dacă regretaţi că aţi optat pentru
nu vă puneţi aceste câteva întrebări, nu aveţi cum să vă cunoaşteţi scopul venirii actualul partener de viaţă, chiar dacă copilul vostru calcă în ”străchini”, chiar
voastre pe acest pământ. Nu ştiţi de ce sunteţi în viaţă, de ce faceţi, pentru ce dacă părinţii vă terorizează sau vă dezmoştenesc, chiar ... chiar ... Fiţi tari!
acţionaţi întru-un fel sau altul, nu sunteţi conştienţi de nimic - într-atâta încât nu Schimbaţi acum ce se poate schimba, nu aşteptaţi pensionarea, să îmbatrâniţi sau
sunteţi conştienţi nici măcar de respiraţia voastră. să vă invite cu graţie…moartea!
Iisus a spus de nenumărate ori că oamenii chiar dacă au ochi, nu văd, chiar Să fie oare de vină naşterea voastră?
dacă au urechi, nu aud şi nu se referea la orbii care sunt orbi sau la surzii care sunt Mă gândesc că atunci când copilul se naşte, când părăseşte pântecul mamei -
surzi, nu, se referea la aceia care au ambii ochi şi ambele urechi. evident care a fost confortabil -, el se sperie şi dă primul său ţipăt. Este de fapt
Unii sunteţi atât de orbi încât dacă vă intră în ochi un fir minuscul de praf, nu prima sa experienţă traumatică, prima care-l va marca toată viaţa. Aşa se face că
mai vedeţi muntele. Şi este atât de mic şi voi nu vedeţi, chiar dacă logica şi trauma de nou a individului începe odată cu naşterea sa. Aţi trăit timp de nouă
aritmetica vă demonstrează că ceea ce nu vă dă voie să vedeţi muntele, trebuie să luni în pântec nu aţi avut grijă de nimic, nici de mâncare, nici de respiraţie, nu a
fi mai mare decât muntele însuşi. trebuit să plângeţi, totul a făcut mama voastră.
Şi nu este aşa. Problema nu este la munte sau la firul de praf, este la voi. Aşa se Cred că de aceea vă temeţi de nou, pentru că orice schimbare, aduce cu ea
întâmplă şi cu urechile, dacă nu le aveţi nu puteţi auzi talazurile mării, mugetul ei ceva nou, inedit. De aceea vi se pare confortabil şi vă agăţaţi de vechi. Noile
atunci când se răzvrăteşte şi dansează dezlănţuit în braţele furtunii. experienţe nu vă sunt pe plac, vă angoasează, vă timorează, vă produc frisoane,
Urletul ei nu-l veţi auzi, va trece pe lângă voi. Totul este zadarnic. neplăceri, temeri.
Vorbiţi atâta despre Dumnezeu, citiţi atâtea scripturi, înălţaţi atâtea rugi şi Orice experienţă vă modifică vibraţia de energie iar voi nu vreţi să vibraţi cu o
imnuri în biserici, moschei, în temple, în sinagogi, însă în ciuda acestor eforturi, intensitate crescândă, nici să fiţi un taifun dezlănţuit care-şi doreşte să
nu mi se pare că aveţi vreo legătură cu Dumnezeu, pentru că nu păreţi să-L îmbrăţişeze pe vecie ţărmul stâncos şi împădurit. Sunteţi fricoşi, iar fricile
vedeţi, să-L auziţi, să-I simţiţi respiraţia şi bătaia inimii în adâncul fiinţei voastre sunt şi bizare dar şi hilare.
voastre. Vă e frică de ce spune lumea din jur, vă este teamă că nu veţi putea face faţă în
Vă amăgiţi! noua postură care vi se oferă, vă culpabilizaţi că nu aţi ştiut pentru ce să optaţi.
Mai devreme sau mai târziu (dacă nu cumva aţi şi făcut-o), veţi ajunge să În loc să râdeţi, să dansaţi, să celebraţi fiecare oportunitate - pentru că nu veţi
constataţi că orbii vor vorbi necontenit despre lumină iar surzii vor vorbi vieţi la şti pe ce culmi veţi fi lansaţi -, voi încercaţi prin orice mijloace să frânaţi evoluţia
rând despre notele muzicale şi solfegii, şi nici aşa nu veţi putea ajunge la voastră.
Dumnezeu. Îmi veţi spune că dacă veţi fi daţi afară din serviciu - disponibilizat -, cum pot
Credeţi că dacă aţi înălţat atâtea lăcaşe de cult, veţi înlătura această iluzie? spune că vă frânaţi evoluţia? Da, am dreptate, nici nu ştiţi ce situaţie favorabilă
Fie că staţi în interiorul sau exteriorul acestor ziduri, nu aveţi altceva decât vă poate aştepta. Dar voi dramatizaţi, capitulaţi sau explodaţi în cel mai nefericit
iluzii. caz, vă sinucideţi.
Poate doar, să aveţi credinţă în Dumnezeu, dar de cunoscut nu-L veţi putea Sunteţi nefericiţi! Vă place să suferiţi!
cunoaşte niciodată. Şi ţineţi minte, credinţa nu valorează mai mult decât o Nu aţi constatat până acum că prin natura ei, suferinţa pare fără sfârşit,
vorbărie searbădă, pentru că a crede nu înseamnă neapărat a şti. Este la fel cum lungeşte timpul, pe când fericirea îl scurtează?
l-am convinge pe un orb de existenţa, frumuseţea şi parfumul luminii, iar el nu Este şi motivul pentru care spunem că fericirea este trecătoare, de moment, se
are cum să cunoască lumina pentru că nu o poate vedea. Toţi vă feriţi de consumă repede. În fond fericirea nu trebuie să ţină o singură clipă, dar ea pare
schimbare sau dacă totuşi se întâmplă, sunteţi afectaţi de ea. Vă lamentaţi, de-o clipă pentru că atunci când sunteţi fericiţi, timpul trece extrem de repede.
imploraţi Divinitatea că a fost nedreaptă cu voi, daţi acatiste, plătiţi popii să vă Experienţa fericirii e întotdeauna scurtă, nici nu te-ai întâlnit bine cu persoana
deschidă şi să vă citească din carte, mergeţi la o ”Mama Omida” sau la iubită, şi, deja a venit timpul să vă luaţi la revedere.
”Strălucirea” ca să vă salveze de farmece sau de argintul viu. Psihologic, timpul scurtează fericirea voastră, chiar dacă ceasul şi calendarul
Se pare că nu sunteţi pregătiţi pentru niciun fel de schimbare, pentru că nu rămân la fel. În starea de euforie timpul nu mai există, el dispare cu totul.
sunteţi pregătiţi nici pentru viaţă. Mă întreb de ce nu păstraţi mereu această stare? De ce nu faceţi din orice
Prieteni dragi, viaţa este mai mult decât ceea ce pare, nu o judecaţi după schimbare a vieţii voastre un moment de graţie?
aparenţe, pătrundeţi în abisul ei, descoperiţi-i rădăcinile, savuraţi-i seva. Viaţa V-aţi întrebat în ce dilemă îl aduceţi pe şeful care vă anunţă concedierea iar
este în egală măsură, simplă şi complexă. Simplă precum un bob de rouă pe o voi vă porniţi pe un râs molipsitor din care cu greu vă puteţi opri?
petală de trandafir şi complexă tot ca bobul de rouă, pentru că în acel bob Veţi spune că este imposibil ca pentru un asemenea moment trist, să te
cristalin se oglindesc oceanul planetar şi cerul întreg. Dar spre dezamăgirea porneşti într-un râs ”prostesc”.
noastră a tuturor el nu va dăinui în eternitate ... ci ... numai câteva clipe, după care
dispare pentru ... totdeauna. Oricât am vrea să-l aducem înapoi, nu vom reuşi ... Păi, după unii dintre voi, toate momentele sunt triste şi cu încărcătură
niciodată. emoţională negativă.
Viaţa, dragilor, este un tot unitar, un întreg, nu o puteţi tăia în felii, nu o Dragii mei, rareori ne amintim sau conştientizăm că viaţa ne aduce exact
puteţi croi, nu puteţi face repartiţii din ea. Dacă vreţi să faceţi aşa ceva, atunci ce merităm.
devine ceva mort pentru că nu mai poate respira. Puţini ştiţi să descoperiţi lumea interioară, privind reflectările exterioare:
Lăsaţi-o să curgă, cu toate schimbările pe care voi sunteţi hărăziţi să le şeful care vă anunţă vestea tristă, partenerul pe care l-aţi ales, casa în care
suportaţi. coabitaţi, copiii pe care i-aţi educat, colegii pe care îi aveţi, atitudinile şi vorbele
voastre, obiceiurile, pasiunile, cărţile pe care le citiţi, emisiunile pe care le
Lăsaţi viaţa să crească iar voi înfloriţi în ea. urmăriţi, modul cum vă petreceţi timpul, felul în care priviţi şi conversaţi cu
Orice schimbare aduce cu ea o doză de nesiguranţă, de şovăire sau de oamenii, felul în care iubiţi...
primejdie. Dacă sunteţi pregătiţi pentru nou, atunci trebuie să aveţi cutezanţă să Voi nu ştiţi să pierdeţi, vreţi totul înapoi: partenerul, serviciul, banii,
vă despărţiţi de vechi, de tot ce v-a asigurat un culcuş cald, o certitudine, o casa, maşina, poziţia socială, sănătatea etc.
garanţie etc.
Floarea vieţii şi a frumosului înfloreşte numai - reţineţi numai -, în
nesiguranţă. Atunci puteţi creşte, atunci puteţi evolua, atunci puteţi ajunge la PETRE ANCA,
dumnezeire.
 Fosforul
Caracteristici generale
Fosforul este considerat
ca fiind un adevărat
”hormon anorganic al
creşterii”. La adult se
găseşte în cantitate de aproximativ 550-580 de
grame, din care 80% este repartizat sub formă de
săruri insolubile, în oase şi dinţi, iar restul de 20%
este repartizat în ţesuturile moi.
Fosforul este capital în metabolismul lipidelor şi
polizaharidelor - intră în compoziţia acizilor
nucleici, intervine în sinteza proteinelor, în
multiplicarea celulară şi în transmiterea caracterelor
ereditare, în structura oaselor şi a dinţilor, unde
raportul Ca/P este de 2/1, în structura ţesuturilor
moi, unde raportul Ca/P este în favoarea fosforului
care asigură starea de sănătate a oaselor, gingiilor şi
dinţilor, în asimilarea vitaminei PP şi în activarea
majorităţii vitaminelor din grupul B, în structura
membranelor celulare unde reglează transportul
soluţiilor, ca şi transmiterea impulsurilor nervoase
în sistemele tampon asigurând astfel menţinerea
constantă a pH-ului în procesul de creştere şi
vindecare, ca şi în funcţionarea normală a rinichilor
etc.
Pot fi şi dezechilibre cantitative, carenţa primară
în fosfor nu este cunoscută la om. Deficitul secundar
de fosfor apare în:
-malnutriţia proteocalorică;
-sindromul de malabsorbţie;
-etilism;
-hiperparatiroidism;
-exces medicamentos, cum ar fi diureticele,
antiacidele.
Consecinţele deficitului de fosfor sunt
reprezentate printr-o serie largă de tulburări ca:
-alterarea funcţiilor cerebrale (iritabilitate,
anxietate, astenie, parestezii);
-creşterea riscului hemoragic;
-dureri articulare;
-tulburări în formarea şi în rezistenţa oaselor şi
dinţilor;
-astenii musculare;
-dureri de oase;
-insuficienţă cardiacă;
-alterarea funcţiei hepatice etc.
Excesul de fosfor este rar şi apare la sugarii mici
alimentaţi cu lapte de vacă sau lapte praf
convenţional cu un înalt nivel de cazeină. De
asemenea apare la adulţi în stadiul înaintat al
insuficienţei renale cronice, în hipoparatiroidism, în
aportul nutriţional excesiv, şi în unele afecţiuni în
care creşte fosfatemia ca urmare a folosirii
fosforului din rezerve.
Raţia de fosfor necesară zilnic este asemănătoare
cu cea de calciu.
La nou născut, în prima lună de viaţă, necesarul
este de 200 de mg de fosfor/zi, până la un an acesta
creşte la 400-500 de mg/zi, iar până la 8-10 ani la 2
g/zi.
Doza zilnică la adulţi variază de la 800 de mg/zi
la 1, 2g/zi şi 3g/zi la gravide şi la femeile care
alăptează.
Sursele alimentare de fosfor sunt adesea şi
surse de calciu: laptele şi derivatele din lapte.
Laptele matern are de două ori mai mult calciu decât
fosfor, laptele de vacă are doar cu puţin mai mult
calciu decât fosfor, brânzeturile (200-800 de
mg/100 de g), carnea de pui, viscerele, peştele,
ouăle, şi preparatele acestora sunt surse excelente,
seminţele de cereale şi leguminoasele uscate,
precum şi derivatele preparate din faină albă (87 de
mg/100 de g) sunt bogate în fosfor, legumele
(usturoi, ţelină, morcov, praz, ceapă, roşii) şi
fructele (strugurii, nucile, migdalele) conţin
cantităţi mici de fosfor.
Opinia specialistei în nutriţie Herta Hafer, în The
Hidden Drug, Dietar phosphate, revista NEXUS,
vol 9 / nr. 5, vorbeşte despre faptul că un regim
alimentar cu conţinut redus de fosfor împiedică
apariţia fenomenului de atenţie deficitară (Attention
deficit Disorder). Regimul implică abţinerea totală
de la lapte sau alte produse lactate (laptele de vacă
conţine de 6 ori mai mult fosfor decât laptele
matern: laptele matern are 260-300 de mg Ca/litru şi
130-150 de mg P/litru, iar laptele de vacă are 1150
de mg Ca/litru şi aproximativ 1000 de mg P/litru.
Teoria susţine că atunci când fosforul, aflat în exces,
scade pH-ul sângelui de la 7,4 la 7,38, se creează
condiţii neuro-hormonale favorabile, care ridică
pH-ul sangvin prin redistribuirea calciului din oase.
Această perturbare afecteaza şi receptorii din lobii
frontali ai creierului - zona autocontrolului - motiv
pentru care în special copiii rămân fără autocontrol,
cu greu găsindu-şi echilibrul emoţional.
Mariana Ştirbu
Discipol Petre Anca, licenţiat BFKT şi
recuperare medicală, psiholog, nutriţionist.
Bibliografie:
Dr.Damaschin Floarea - Igienă şi nutriţie,
Editura Syrinx Med Constanta, ISBN; 973-9803-2-
0, pp 54-72;
Earl Mindell – Biblia vitaminelor, Editura Elit
2004.

APROAPELE TĂU
Dana Don scrie, în acest număr al revistei, în cuvinte simple, ce înseamnă faptele de iubire pentru aproapele tău sau pentru aproapele nostru. Este o formă de
eliberare de egoism, de grija exclusivă pentru propria persoană.
Dacă suntem sinceri cu noi înșine constatăm că avem tot ce ne este necesar pentru a duce o via%ă simplă, modestă, decentă.
Este oare suficient sau sunt necesare „fapte de iubire” pentru ca existen+a noastră să fie împlinită?
Nu ne lipsește nimic din punct de vedere material: este adevărat și listele de mai jos confirmă afirma+ia.
Le mul+umim celor care sprijină funda+ia, financiar prinAc+iunea 77 sau prin alte mijloace.
 În secolele XVII şi XVIII dacă ai fi cerut unor
oameni educaţi să definească scopul poeziei,
artei sau muzicii ei ar fi răspuns:
FRUMUSEŢEA!
Şi dacă ai fi întrebat: care e rostul ei, ai fi aflat că
este o valoare la fel de importantă ca adevărul şi
bunătatea.Apoi, în sec. XX, frumuseţea a încetat să
mai fie importantă. Arta şi-a făcut un scop din a
incomoda şi a face morala bucăţi. Nu mai era
frumuseţea ci originalitatea, indiferent cum
obţinută şi cu ce costuri morale, cea care câştiga
laurii. Nu numai că arta şi-a făcut un cult din
urâţenie, dar şi arhitectura a devenit fără suflet şi
sterilă.
Dar nu numai mediul ambiant a devenit urât.
Limbajul, muzica şi manierele noastre, sunt din ce
în ce mai grosolane, egoiste şi insultătoare, de
parcă frumuseţea şi bunul gust nu şi-ar mai găsi
locul în viaţa noastră. Un cuvânt este scris mare pe
toate aceste lucruri urâte şi acesta este: EGOISM!
Profiturile, dorinţele, plăcerile personale şi arta nu
au nimic de răspuns la asta decât: ”Da, aşa să faci !”
Cred că pierdem frumuseţea şi există
pericolul să pierdem şi sensul vieţii.
Frumuseţea a fost esenţială pentru civilizaţia
noastră mai mult de 2.000 de ani. De la începuturile
ei, în Grecia antică, filozofia s-a reflectat în locul
frumuseţii în artă, poezie, muzică, arhitectură şi în
viaţa cotidiană. Filozofii au argumentat că, prin
căutarea frumuseţii, ne modelăm lumea asemeni
unui cămin. De asemenea, ne descoperim
adevărata natură, de fiinţe spirituale. Dar lumea
noastră a întors spatele frumuseţii. Şi, de aceea, ne-
am trezit înconjuraţi de urâţenie şi înstrăinare.
Aş vrea să vă conving de importanţa frumuseţii,
de faptul că nu este doar un lucru subiectiv, ci o
nevoie universală a fiinţelor umane. Dacă vom
ignora această necesitate, ne vom trezi într-un
deşert spiritual. Poate vom găsi calea de a ieşi din
acest deşert, calea care duce către casă.
Marii artişti ai trecutului erau conştienţi că
viaţa umană este plină de haos şi suferinţă. Dar
aveau un remediu pentru asta. Şi numele
acestui remediu era frumuseţea.
O frumoasă operă de artă aduce consolare în
tristeţe, confirmare şi bucurie. Arată vieţii umane
că merită a fi trăită.
Mulţi artişti moderni s-au plictisit de această
sarcină sacră. Ei cred că haosul vieţii moderne nu
poate fi exprimat prin artă. În schimb, ar trebui să
fie afişat. Tiparul a fost fixat acum aproape un
secol, de artistul francez Marcel Duchamp, prin
semnarea unui pişoar cu o semnătură fictivă, „R.
Mutt” şi expunerea lui într-o expoziţie. Acest gest
fusese satiric, menit să batjocorească lumea artei şi
snobismul care o însoţeşte. Dar a fost interpretat cu
totul altfel, ca arătând că orice ar putea să fie artă...,
ca o lumină ce se aprinde şi se stinge..., o cutie cu
excremente, sau chiar o grămadă de cărămizi.
Această artă nu mai are un statut sacru, nu se mai
ridică la un plan superior, moral sau spiritual. Este
doar un gest uman ca atâtea altele, cu nimic mai
semnificativ decât un râset sau un strigăt.
Cred că-şi bat joc de noi! Arta îşi făcea
cândva un cult din frumuseţe. Acum avem, în
locul ei, un cult al urâţeniei. Fiindcă lumea este
deranjantă şi arta ar trebui să fie la fel. Cei care
caută frumuseţea în artă sunt doar rupţi de
realităţile moderne. Uneori intenţia este de a ne
şoca. Dar ceea ce este şocant iniţial, este
plictisitor şi găunos prin repetiţie. Aceasta
transformă arta într-o glumă, una care a încetat de
multă vreme să mai fie amuzantă. Totuşi, criticii
continuă să o aprobe temându-se să spună că
„împăratul n-are haine”. La arta creativă nu se
ajunge atât de uşor, doar având o idee. Desigur,
ideile pot fi interesante şi amuzante, dar asta nu
justifică etichetarea lor drept artă. Dacă o operă de
artă nu este nimic mai mult decât o idee, oricine
poate fi un artist şi orice obiect poate fi o operă de
artă. Nu mai este nevoie de talent, bun gust sau
creativitate.
Oamenii l-au acceptat pe Duchamp conform
propriei evaluări. Eu nu cred că Duchamp a vrut să
scape de artă, ci doar a scăpat de creativitate,
expunând asemenea obiecte. Totuşi, „lucrările” lui
Duchamp încă influenţează cursul artei actuale.
Artistul Michael Craig-Martin le-a spus unor tineri
artişti britanici, ale căror lucrări domină lumea
artei: ”urmaţi exemplul lui Duchamp !” cu propria-
i „lucrare” semiotică, „An Oak Tree” (Un Stejar).
Aceasta constă dintr-un pahar cu apă pe o poliţă, cu
un text în care explică de ce este un stejar.
Când intri prima dată la San Pietro, în Roma, şi
dai peste ”Pieta” a lui Michelangelo, poţi avea o
experienţă înălţătoare. Îţi poate schimba viaţa.
Crezi că cineva poate avea aceeaşi experienţă cu
pişoarul lui Duchamp sau poate cu stejarul lui
Martin ? Nu cred că oamenii sunt copleşiţi de un
sentiment de frumuseţe când văd asemenea
„grozăvii”, fiindcă nu asta e menirea lor,
frumuseţea.
Arta are nevoie de creativitate şi creativitatea
înseamnă împărtăşirea sentimentelor şi a emoţiilor.
Reprezintă o chemare către alţii, chemarea de a
vedea lumea prin ochii artistului.
De aceea descoperim frumuseţe în arta naivă a
copiilor. Copiii nu ne induc idei în locul imaginilor
creatoare, nici nu se bălăcesc în urâţenie. Ei
încearcă să arate lumea aşa cum o văd şi
împărtăşesc celorlalţi ceea ce simt.
Ceva, din încântarea pură a copilului ce creează,
supravieţuieşte în orice operă de artă autentică.
Dar creativitatea nu este suficientă şi talentul
unui adevărat artist este de a arăta realul în lumina
idealului, transfigurat astfel. Asta realiza
Michelangelo în superba portretizare a lui David.
Când întâlnim copia în beton a lui David, probabil
ca parte a unui aranjament de grădină, nu este deloc
frumoasă, fiindcă-i lipseşte ingredientul principal,
creativitatea.
A propune un subiect despre frumuseţe în epoca
actuală poate da naştere unor conflicte cu
interlocutorii.
În cultura noastră democratică, lumea crede
adeseori că este ameninţător să judeci gustul
altcuiva.
Unii chiar se simt ofensaţi de sugestia că există
o diferenţă între bunul gust şi prostul gust, sau că
este important la ce te uiţi, sau ce citeşti, sau ce
asculţi. Dar asta nu ajută pe nimeni.
Există standarde ale frumuseţii care au
rădăcini adânci în natura umană şi trebuie să le
căutăm şi să le clădim în vieţile noastre. Poate că
oamenii şi-au pierdut credinţa în frumuseţe,
fiindcă şi-au pierdut credinţa în idealuri, sau sunt
tentaţi să creadă într-o lume a poftelor. Nu mai
există alte valori decât cele pragmatice. Ceva are
valoare numai dacă este util.
Şi care este utilitatea frumuseţii? „Întreaga artă
este absout inutilă”, scria Oscar Wilde care făcuse
remarca sa ca un elogiu. Pentru Wilde, frumuseţea
era o valoare mai înaltă decât utilitatea.
Oamenii au mare nevoie de lucruri inutile, chiar
mai mult decât de cele utile. Gândiţi-vă doar: care
este utilitatea iubirii ? A prieteniei, a credinţei?
Absolut nici una! Şi la fel este şi pentru frumuseţe!
Societea noastră de consum pune utilitatea pe
primul loc, iar frumuseţea nu este altceva decât un
efect secundar.
Din moment ce arta este inutilă, nu contează ce
citeşti, ce priveşti, ce asculţi. Suntem asediaţi din
toate părţile de mesaje excitante, care tentează
lăcomia, fără discriminare. Şi acesta este unul
dintre motivele pentru care frumuseţea dispare din
lumea noastră.
„Să capeţi” şi „să cheltuieşti” sunt cuvintele
care contează.
Stăm degeaba risipindu-ne puterile. În lumea
actuală, reclama este mult mai importantă decât
opera de artă. Şi opera de artă încearcă adeseori să
ne atragă atenţia, la fel ca şi reclama, fiind
grosolană sau scandaloasă, precum craniul de
platină cu pietre preţioase al lui Damien Hirst. Ca şi
reclamele, opera actuală de artă tinde să creeze o
marcă, chiar dacă nu are nimic de vândut, decât pe
ea însăşi.
Frumuseţea este asaltată din două direcţii, de
cultul urâţeniei din arte şi de cel al utilităţii
cotidiene. Aceste două culte se reunesc în lumea
arhitecturii moderne. Arhitectul american, Louis
Sullivan, a exprimat crezul moderniştilor când a
spus că: „utilitatea dictează forma”.
Cu alte cuvinte, să încetăm să ne mai gândim la
aspectul unei clădiri şi să ne gândim, în schimb, la
ce serveşte. Doctrina lui Sullivan a fost folosită
pentru a justifica cea mai mare crimă împotriva
frumuseţii ce s-a mai văzut vreodată. Şi aceasta
este crima arhitecturii moderne.
Rezultatul dovedeşte, cât se poate de clar, că
dacă ţii cont doar de utilitate, clădirile pe care le
construieşti vor deveni curând inutile.
Vă doresc construcţii ale minţii, îngemănate cu
ale sufletului, cât mai frumoase !
Mihai Simbotin,
vindecat de limfom Hodgkin, prin metoda Petre
Anca
Sursa:
„Why Beauty Matters”-Roger Scruton şi viaţa
de zi cu zi.
 LUCRURI FINE
Cum am putea da o definiţie, sau mai bine zis, ce să înţelegem când pronun%ăm “LUCRURI FINE”?
Oare sunt mătăsuri, bijuterii, bibelouri sau tablouri? Eu cred că nu. Eu cred că
atunci când ne gândim la lucruri fine, de fapt ne gândim, sau ar trebui să ne
gândim, la acele trăsături ale fiecăruia, la acele puncte luminoase din sufletul
fiecăruia dintre noi.
Când am înţeles eu, sau când am simţit, acest lucru? Simplu. Pornind chiar de
la rugăciunea Tatăl Nostru care ne spune “…şi ne iartă greșelile noastre, precum
şi noi iertăm greșiţilor nostri”. De câte ori, în viaţa noastră nu au făcut greșeli
prieteni, rude sau colegi? Am fost jigniţi, umiliţi şi am simţit dacă nu ură, măcar
o mare supărare. De câte ori am plâns din aceste cauze? Nu ne-am simţit bine şi
unii chiar ne-am îmbolnăvit de supărare.
Nu întâmplător în popor se spune: “i-a crăpat inima de supărare” sau “a
murit de necaz”.
O foarte bună prietenă mi-a spus deunăzi că oricât de mare ar fi lovitura ce
Putem face fapte de iubire în foarte multe feluri şi în fiecare zi.
De cele mai multe ori însă uităm acest lucru sau considerăm că altele ne sunt
priorităţile…. Din păcate sănătatea noastră şi a celor din jurul nostru devine un
domeniu de interes abia atunci când starea ei se deteriorează.
A da un ajutor aproapelui tău, atunci când are nevoie de el cel mai mult, este
o faptă de iubire la îndemâna oricui ! Trebuie doar să întinzi mâna pentru a-l
susţine pe cel care solicită sprijin.
O mână întinsă este şi simpla completare a Formularului 230, de dirijare a
2% din impozitul anual pe venit către Fundaţia Umanitară "SĂNĂTATE PRIN
GÂNDIRE ŞIALIMENTAŢIE” in memoriam ing. Valeriu Popa.
Numai aşa mii de pacienţi ai Fundaţiei, dar şi alţi bolnavi, se pot bucura şi de
acum înainte de o locaţie decentă unde pot primi îndrumare, o vorba bună şi
speranţă de la cel care este Terapeutul PETREANCA.
PrevederileANAF
Legea nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare şi Ordinul
2017/2005 permite oricărei persoane, care are un salariu şi plăteşte deci un
impozit pe acesta, conform legii, să solicite virarea unei cote de 2% din acest
impozit (reţinut în anul 2012), pentru sponsorizarea unor organizaţii nonprofit
care funcţionează conform legii şi care poate fi aleasă numai de persoana în
cauză.
În felul acesta 2% din sumele deja încasate de administraţiile
financiare în 2012, sub formă de impozite pe salarii, vor fi destinate
ajutorării unor organizaţii nonprofit decise de noi.
Acest lucru poate fi realizat prin:
-completarea unui formular tipizat (în 2 exemplare) pus la dispoziţie –
gratuit - deAdministraţia Financiară,
Putem direcţiona cota de 2% din impozitul nostru către Fundaţia de la
Văleni, antrenând în această acţiune colegii, cunoscuţii, apropiaţii.
Împreună vom face ca activitatea acestei instituţii să poată continua,
transformând un vis în realitate şi o boală incurabilă într-una vindecabilă.
________________________________________________
Denumire entitate nonprofit:
Fundaţia Umanitară
„Sănătate prin Gândire şi Alimentaţie”, in memoriam ing. Valeriu Popa
Cod de identificare fiscală: 12615190
Cont bancar (IBAN): RO 14 RNCB 0211 0118 5028 0001 BCR,
Vălenii de Munte - Prahova
________________________________________________
mi-ar da-o cineva, să mă rog la Bunul Dumnezeu să mă ajute să-mi dea forţă să
nu urăsc pe acel cineva.
Probabil că o să mă întrebaţi ce legatură au aceste aspecte cu titlul. Păi este
foarte simplu. Deja v-am arătat două lucruri fine, aș putea spune chiar foarte
fine.
Primul este IERTAREA celor care ne-au facut rău într-un fel sau altul şi al
doilea PUTEREA de a urî.
Şi sunt multe lucruri fine pe care le avem fiecare, dar trebuiesc căutate în noi
înşine cu răbdare. Sigur le avem.
Vom mai vorbi despre lucruri fine, dacă vă interesează, desigur.
Cu drag,
Claudia Pop
FAPTE DE IUBIRE
Cere puţin efort? Posibil. Însă rezultatele benefice sunt necuantificabile !
Ştim din anii trecuţi de efectele pozitive, pe termen lung, ale infuziei de
fonduri către Fundaţie venite pe această cale.
Există lângă noi rude, colegi şi prieteni, pacienţi sau nu ai Fundaţiei, care
au acceptat de mult, sub această formă, sa întindă o mână de ajutor pacienţilor
Fundaţiei şi le mulţumim şi pe această cale. Vă aşteptăm, îi aşteptăm să o facă şi
în continuare şi sperăm, cu ajutorul dumneavoastră, să ni se alăture şi alţii.
Doamne ajută!
Va mulţumesc,
Daniela Liliana Don
-după completare, 1 exemplar se depune (personal sau prin scrisoare
recomandată) până la data de 24 mai 2013 la această instituţie împreună cu
fişa fiscală (condiţia ataşării fişei fiscale nu este absolut obligatorie),
-celălalt exemplar, (cu numărul de înregistrare dat de Administraţia
Financiară, pentru a avea un control asupra virării sumei) se păstrează de
contribuabil.
( Salariaţii, persoane fizice, care au realizat venituri din salarii în anul
2012, vor completa „formularul 230”.
/ Persoanele care au realizat venituri din activităţi comerciale, profesii
libere – medici, avocaţi, notari, experţi, auditori, etc – vor completa
„formularul 200”.
Dragi cititori,
Formularele, în format electronic le găsiţi pe site-ul ANAF (secţiunea
Formulare fiscale) sau le puteţi solicita pe mail de la Fundaţie.
Formularul 230 trebuie completat în totalitate de mână, inclusiv datele de
identificare ale Fundaţiei.
Termenul de depunere este 24 mai 2013.
Le mul#umim celor care au hotărât, în anul 2012, să direc#ioneze 2% din
impozitul pe venitul ob#inut în 2011, către Funda#ia noastră. Mai jos sunt
sumele virate de trezoreriile din localită#ile lor de domiciliu (continuarea listei
din numărul 54 al revistei).
21.03.2013 -Trezoreria Gala#i - 1479,49 lei
07.03.2013 -Trezoreria Alexandria Turnu Măgurele - 680,49 lei
 Compostul obişnuit, pe care am putea să îl denumim
„compost rece” se bazează pe o multitudine de materiale
organice aşezate într-o cutie, între doi pereţi, sau chiar într-o grămadă mare şi
pe care le lăsăm împreună până la descompunerea lor timp de câteva luni. Este
un proces foarte lent şi care de obicei durează între 6 şi 12 luni. Acest proces
poate fi grăbit prin metode de rotire a straturilor compostului, mutând materialul
de deasupra dedesubt şi invers, pentru a se amesteca şi pentru a mări cantitatea
de oxigen necesară transformărilor (dar chiar şi aşa, tot vom fi nevoiţi să
aşteptăm multă vreme).
Există o modalitate de a obţine compost printr-un proces mult mai rapid,
produsul rezultat este un „compost fierbinte”. Această metodă are avantajul că
distruge seminţele de buruieni şi germenii (responsabili pentru producerea
bolilor), iar aspectul acestui compost este foarte fin datorită descompunerii
materiei organice într-un mod eficient. Compostul obţinut „la rece” păstrează
intacte seminţele buruienilor care pot încolţi şi regermina în cazul în care acesta
se va utiliza în grădină. Totodată la compostul obţinut la rece nu se asigură
distrugerea agenţilor patogeni, aşa că, în cazul în care se vor folosi plante
infestate, cu siguranţă bolile se vor răspândi din nou în grădină (de aici provine
şi necesitatea de a se incinera plantele bolnave şi a nu le folosi la producerea
„compostului rece”).
Una dintre cele mai bune metode de a obţine compostul la temperaturi mari
este Metoda Berkeley, prezentată de Universitatea din California. Cu această
metodă se produce compost de calitate superioară în numai 18 zile.
Condiţiile de obţinere a compostului sunt:
1. Temperatura la care se desfăşoară procesul este menţinută între 55 ş65
de grade Celsius.
2. Raportul C/N (carbon/azot) existent în produsele folosite pentru
compost este de aproximativ 25-30 de părţi de carbon la o parte azot.
3. Grămada de compost trebuie să aibă o înălţime de cca. 1,5 m .
4. Materialul lemnos introdus trebuie să fie tocat cu un tocător de crengi,
sau mărunţit cât se poate de mult.
5. Compostul este „întors” din afară spre interior şi invers, pentru a se
amesteca foarte bine componentele între ele.
Metoda Berkley foloseşte următoarea tehnică:
- se formează grămada de compost;
- 4 zile se lasă fără să se întoarcă deloc;
- timp de alte 14 zile se întoarce la fiecare două zile.
Materialele pentru compost şi raportul carbon/azot
În materialele întrebuinţate la obţinerea compostului fierbinte, raportul între
carbon şi azot trebuie să fie între 25 şi 30 de părţi carbon la o parte de azot (în
greutate).
Această condiţie este susţinută de faptul că bacteriile responsabile de
procesul de compostare au nevoie de cele două elemente în aceste proporţii, ca
nutrienţi pentru construirea corpurilor proprii, pe măsură ce ele se reproduc şi se
înmulţesc.
Materialele bogate în carbon sunt de obicei materiale uscate, de exemplu
rumeguşul, cartonul, frunzele uscate, paiele, crengile şi alte materiale lemnoase
sau fibroase care putrezesc foarte încet.
Materialele care sunt bogate în azot sunt, de obicei, materiale umede,
bogate în apă, cum ar fi iarba verde, resturile de fructe şi legume, balega
diferitelor animale, găinaţul, plantele bogate în frunze, care putrezesc foarte
rapid.
Dacă raportul C/N este corect, prin această tehnică materia organică va fi
transformată în aproximativ acelaşi volum de compost. Astfel faţă de
compostarea la rece, se va mări volumul de compost obţinut ca urmare a
procesului de descompunere.
Multe din materialele folosite pentru compostare nu au raportul ideal între
carbon şi azot. Când folosiţi metoda de compostare rapidă, trebuie să luaţi în
considerare cât de rapid se descompun natural materialele folosite şi să
amestecaţi materiale care se descompun uşor cu materialele care se descompun
greu.
De exemplu, dacă raportul C/N este prea mare, îl putem micşora prin
adăugarea de balegă sau iarbă verde. Dacă raportul C/N este prea mic, îl putem
mări adăugând carton, frunze uscate, rumeguş sau lemn mărunţit. Mai jos sunt
redate rapoartele medii între carbon şi azot pentru unele dintre cele mai
obişnuite materiale folosite pentru compost:
La modul general, dacă sunteţi grăbiţi, folosiţi o parte de materie animală
(bălegar) şi două părţi de materie uscată bogată în carbon (lemn, carton,
rumeguş) şi va funcţiona. Trebuie doar să clădiţi grămada de compost în straturi
subţiri, alternând materia animală cu cea vegetală până când obţineţi o grămadă
cu laturile de aproximativ 1 metru şi înălţimea de cca. 1,5m. Nu aveţi cu
adevărat nevoie să calculaţi exact raţia de C/N, e mai mult o chestie orientativă,
dacă ţineţi cont de raportul materie uscată-materie umedă şi alternaţi straturile,
nu aveţi niciun motiv de îngrijorare.
Prin amabilitatea domnului Florin Baci administratorul site-ului
www.permacultura.ro prezentăm mai jos o metodă de preparare a compostului
fierbinte pas cu pas:
Ziua 1
Amestecaţi împreună ingredientele, aşternând materia uscată alternativ cu cea
umedă, în straturi de cca. 5 cm fiecare.
Udaţi grămada de compost foarte bine, până la saturare, astfel încât apa să
înceapă să se scurgă în afară prin partea de jos a grămezii.
! Puteţi pune un activator în mijlocul grămezii de compost, pentru a porni
mai repede procesul de compostare. Ca activatori, puteţi folosi
tătăneasă, urzici, coada-şoricelului, peşte, urină sau compost vechi.
Ziua 4
Întoarceţi grămada de compost în aşa fel încât părţile care au fost în exterior să
fie acum în interior şi materialul care a fost în interior să fie la exterior. Decupaţi
mai întâi părţile de la exteriorul grămezii şi puneţi-le pe locul noii grămezi.
Interiorul vechii grămezi, care este în cel mai avansat stadiu de compostare,
trebuie lăsat pentru la sfârşit şi aşezat în aşa fel încât să acopere noua grămadă la
exterior.
Asiguraţi-vă că grămada este destul de umedă. Dacă luaţi o mână din
materialele folosite şi stoarceţi, ar trebui să curgă măcar o picătură de apă.
! Dacă materialele devin prea umede, puteţi aera puţin baza, sau face o
gaură de circa 7-10 cm diametru sau, şi mai bine, puteţi pune beţe
dedesubt, pentru drenaj.
Ziua a 6-a şi ziua a 8-a
Grămada de compost ar trebui să atingă temperatura maximă în aceste zile. Ca o
regulă simplă, dacă puteţi băga mâna până la cot în grămadă, atunci temperatura
e mai mică de 50 de grade Celsius şi nu este suficient de fierbinte. Cel mai bine e
să folosiţi un termometru pentru compost sau un termometru de bucătărie.
Temperatura optimă este intre 55 şi 65 de grade Celsius (la temperaturi de peste
65 de grade, în compost se dezvoltă o bacterie anaerobă, uşor de depistat datorită
culorii albe).
Întoarceţi grămada de compost la fiecare două zile pentru a preveni
supraîncălzirea.
! Dacă grămada de compost începe să scadă rapid în înalţime, atunci este
prea mult azot în compost.
! Ca să grăbiţi încălzirea grămezii, puteţi adăuga în grămadă o mână de
făină de oase.
 De ce? Pentru că viziunea
generală asupra sănătăţii şi
asupra utilizării corespunzătoare a alimentaţiei este
eronată, iar priveliştea curentă este cu adevărat
dezolantă. Avem un sistem medical incontestabil
dezechilibrat. Propagarea incredibilă a
consacratelor boli precum cancerul, diabetul şi
obezitatea, în mod deosebit la populaţia de vârstă
tânără, este îngrijorător de alarmantă. De
asemenea, starea curentă a oamenilor – stresul,
nervozitatea, oboseala – nici ea nu trebuie neglijată.
Aceştia sunt agenţi declanşatori a numeroase
afecţiuni.
Conform lui Benjamin Disraeli, “Sănătatea
oamenilor este fundamentul de care depinde
întreaga lor fericire şi toate puterile lor ca stat.“
Aşadar, de energia desăvărşită şi de o viaţă fără boli
atârnă un singur lucru, starea de bine – sănătatea.
Aşa şi o cumpănă între echilibrul interior şi exterior
este esenţială în menţinerea generală a stării de
bine.
Potrivit studiului China – cel mai complet studiu
despre nutriţie realizat vreodată – două dintre cele
mai înspăimântătoare statistici arată că diabetul la
persoanele aflate la vârsta de 30 de ani a crescut cu
70% în mai puţin de zece ani, iar procentul obezilor
aproape s-a dublat în ultimii treizeci de ani.
Astfel, a sosit vremea ca oamenii să afle
remediul contra îmbolnăvirilor, să afle că acest
remediu este natural, modest şi accesibil doar prin
simpla şi libera lor alegere.
Greşeala unanimă a oamenilor este să
experimenteze felurite diete, cu prioritate fiind
dietele rapide de slăbire. Menirea acestor diete este,
desigur, de a reduce greutatea. Lăuntric însă
această „magie” aduce multiple prejudicii
metabolismului care, în timp, se satură simţindu-se
lezat şi oarecum zdruncinat de fluctuaţia greutăţii şi
implicit de fluctuaţia aportului de calorii. Deoarece
efectul „magiei” este precum cel al unui bumerang
ce revine de fiecare dată.
Asemenea studiului China, dorinţa mea este să
ofer o altă perspectivă de gândire într-o manieră
care să poată fi uşor înţeleasă şi mai important, să
ofer formula bunăstării printr-o umilă reţetă. O
calific umilă pentru că este nepretenţioasă,
neartificială şi chiar familiară. Ea prezintă mai
Folosirea greșită a grafiei cu ”î” (”â”) și ”sînt”
pentru ”â” (”î”) și ”sunt”:
”ÂNCHIDEŢI UȘA” sau ”ÎNCHIDEŢI UȘA”?
”ȘIR NEÂNTRERUPT” sau ”ȘIR
NEÎNTRERUPT”?
”CE VAHOTĂR” sau ” CE VAHOTĂRΔ
” S Î N T C Î Ș T I G Ă TO R I ” s a u ” S U N T
CÂȘTIGĂTORI”?
Sunt câţiva ani buni de când Academia Română a
hotărât, în Adunarea ei generală din 17 februarie
1993, revenirea la ”â” și ”sunt” în grafia limbii
române, publicaţiile periodice având obligaţia de a
trece complet la aceste schimbări până la data de 1
ianuarie 1994. Această hotărâre - ce a suscitat
destule controverse - n-a găsit nici până în prezent,
în unele publicaţii, audienţa necesară. Paradoxal
pare faptul că, alături de ”conservatorismul” sau de
lipsa cuvenită de informaţie (manifestate prin
menţinerea vechilor grafii), se observă fenomenul
de ”hipercorectitudine” prin utilizarea lui ”â” acolo
unde se impune ”î”.
Pentru ilustrarea celor amintite iată următoarele
formulări preluate din presă:
”Noi sîntem bolnavi dacă dorim schimbarea unui
premier atît de corect...”
(corect: ”Noi suntem bolnavi dacă dorim
multe beneficii decât orice medicamente sau
intervenţii chirurgicale; nu necesită numărarea de
calorii sau diagrame cu cantităţi zilnice. Şi nu în
ultimul rând, în ciuda umilinţei sale, ea este o reţetă
straşnică şi convingătoare prin dovezile ştiinţifice
care o susţin pătrunzător.
Despre ce reţetă exprim atâta glorie?
Reţeta energiei desăvârşite prin alimentaţie –
combinarea corectă a alimentelor şi folosirea
unei alimentaţii bazate preponderent pe
crudităţi.
Menţionez că în urmă cu un an percepeam o cu
totul altă imagine asupra alimentaţiei, de fapt era un
haos în alegerile mele alimentare. Acum însă, pot
afirma cu vehemenţă că prin combinarea corectă a
alimentelor şi prin contribuţia unei alimentaţii
bazate preponderent pe produse de origine
vegetală, debordez de energie şi conştienţă. Pentru
că, permiteţi-mi să vă spun, o digestie îngreunată
consumă mai multă energie nervoasă decât orice
altceva. Iar o digestie îngreunată nu poate să apară
decât în urma combinaţiilor incompatibile de
alimente şi în absenţa celor crude.
De pildă, vă treziţi obosiţi dimineaţa, chiar şi
după 8 ore de somn? Probabil vă puneţi întrebarea
de ce? Ei bine, deoarece atunci când dormiţi,
organismul lucrează peste program ca să digere
combinaţiile incompatibile pe care le-aţi depus în
stomac. Atunci când alimentele sunt combinate
necorespunzător în tractul digestiv, timpul necesar
digestiei este de 8, 10, 12 sau 14 ore. Însă, atunci
când alimentele sunt combinate corect, organismul
îşi face datoria într-un mod eficient, astfel că
digestia durează în medie 3-4 ore.
În ce constă o combinare corectă a
alimentelor?
Principiul e simplu şi este justificat în chimie
unde există o lege care rosteşte şi susţine limpede că
două medii cu efect contrar nu pot lucra împreună.
Luaţi ca exemplu magneţii, negativ cu negativ
precum şi pozitiv cu pozitiv nu se înţeleg, nu se
doresc sub nicio formă. Asemenea lor sunt mediile
acide şi bazice din corpul nostru. Ele nu pot acţiona
în acelaşi timp, se neutralizează una pe cealaltă.
Fiecare tip de hrană are nevoie de un anumit tip de
suc gastric şi nu toate sucurile gastrice sunt
compatibile.
schimbarea unui premier atât de corect...”);
”Sîntem gata să ne vărsăm și sîngele, la o adică,
atunci cînd fotbalul o cere”
(corect: ”Suntem gata să ne vărsăm și sângele, la o
adică, atunci când fotbalul o cere”);
”Sînt cîștigători dacă merg pe mîna...”
(corect: ”Sunt câștigători dacă merg pe mâna...”);
”Ânchideţi ușa” (corect: ”Închideţi ușa”);
”I-a surprins ân timp ce sustrăgeau bare de fier”
(corect: ”I-a surprins în timp ce sustrăgeau bare de
fier”);
”Permiteţi-mi să primesc cu multă neâncredere
sprijinul”
(corect: ”Permiteţi-mi să primesc cu multă
neîncredere sprijinul”);
”Avea un șir neântrerupt de absenţe” (corect:
”Avea un șir neîntrerupt de absenţe”);
”După ce l-a citat, a zâmbit cu subânţeles”
(corect: ”După ce l-a citat, a zâmbit cu subînţeles”);
”La următoarea ediţie a emisiunii vă veţi reântâlni
cu marea artistă”
(corect: ”vă veţi reîntâlni cu marea artistă”);
”Asta va hotărâ Biroul Judeţean Permanent”
(corect: ”Asta va hotărî Biroul Judeţean
Permanent”);
De pildă, mâncaţi carne laolaltă cu cartofi? Deşi
este unul dintre cele mai uzuale obiceiuri, este o
combinaţie nimicitoare pentru sistemul intern, ea
vă sustrage energia. Să vă lămuresc, pe scurt,
fiecare aliment este digerat diferit. Amidonoasele
(pâine, orez, paste, cartofi etc.) au nevoie de un
mediu digestiv alcalin, adică bazic, care este
furnizat iniţial în cavitatea bucală, de enzima
ptialină. Pe de altă parte, alimentele care conţin
proteine (carne, lactate etc.) au nevoie de un mediu
acid pentru digerare – acidul clorhidric şi pepsina.
Aşadar, dacă mâncaţi o proteină împreună cu un
amidon, digestia este îngreunată sau chiar, complet
blocată. Mai mult decât atât, hrana nedigerată este
un mediu fertil pentru bacterii, care o fermentează
şi o descompun, provocând iritantele tulburări
digestive şi gaze.
De asemenea, precum am precizat anterior,
pentru o stare de bine şi o energie desăvârşită e
necesar ca, alături de o combinare corectă a
alimentelor, să fie introduse alimente crude
(naturale) în detrimentul celor procesate.
În concluzie, combinaţiile incompatibile de
alimente şi consumarea în preponderenţă a celor de
origine animală vă storc de energie şi, foarte
important, orice fenomen care provoacă pierdere
de energie este potenţial generator de boală.
Pentru mai multe amănunte şi exemple concrete
referitoare la combinarea alimentelor vă dau
întâlnire şi vă aştept la următoarea poposire în
lumea sănătăţii.
ŞtefAlina Mihaela
Psiholog şi studentă la medicină, specializarea
Nutriţie şi Dietetică
Bibliografie:
! Dr. T. C. Campbell, T. M. Campbell II
(2012), Studiul China. Cel mai complet studiu
despre nutriţie realizat vreodată, cu implicaţii
extraordinare asupra dietei, pierderii în greutate şi
sănătăţii pe termen lung , Braşov, Editura
ADEVĂR DIVIN
! A. Robbins (2011), Putere nemărginită,
Bucureşti, EdituraAmaltea
”Ce va hotărâ justiţia...” (corect: Ce va hotărî
justiţia).
Atenţie! Regurile ”Sextil Pușcariu” pentru
scrierea literelor ”â” și ”î” sunt următoarele:
a) î se scrie întotdeauna la începutul și la sfârșitul
nemijlocit al cuvântului: îl îmbărbătez, împărat,
înger, își, amărî, coborî, hotărî, târî, urî...
b) tot î scriem și în corpul cuvintelor, când, prin
compunere, î de la începutul cuvintelor ajunge
medial: neîmpăcat, neîndurat, neînsemnat,
preaînălţat, preîntâmpinat...
Vom scrie într - însul, dar dânsul.
Notă: Spre deosebire de ortografia din 1904,
adoptată și de Dicţionarul Academiei, nu vom scrie
î, ci â în derivatele verbelor cu infinitivul în - ri deci:
amărât, chiorâș, coborâre, hotărâtor, mohorât,
pârâș, posomorând, tăbărâse, târâtor, urâţenie...
c) în toate celelalte cazuri se scrie în corpul
cuvintelor â: blând, când, făcând, gât, mormânt, râu,
român, sfânt, vânt...
Sursa:
VORBIŢI ȘI SCRIEŢI CORECT - erori
frecvente în limbajul cotidian- de Ilie Ștefan
Rădulescu - editura Teora .
 Semnalăm situaţii în
care Ministerul Sănătăţii
din Spania are deja două condamnări, pentru cazuri
dovedite de efecte dezastruoase asupra sănătăţii în
urma administrării de vaccinuri.
Primul caz e prezentat în ziarul Diarios de
Burgos din data de 11 februarie 2013 prin care, în
urma unei hotărâri judecătoreşti, Ministerul
Sănătăţii din Burgos şi Leon trebuie să plătească o
indemnizaţie de 470.000 de euro pentru o familie
afectată de o vaccinare.
În martie 1994, în Spitalul Ambulatoriu Martin
Cobos, un copil de 4 ani a fost vaccinat. Vaccinul a
declanşat o tetrapareză cu un grad de afectare de
92% după cum au evaluat medicii. Tribunalul
Superior al Justiţiei din Valladolid, în contencios
administrativ, a condamnat Ministerul Sănătăţii la
o plată de 470 000 de euro, care reprezintă:
-350.000 de euro pentru tânărul afectat (în
vârsta acum de 19 ani) şi
-120.000 de euro pentru părinţii săi.
Sumele deşi par substanţiale nu acoperă chinul
de o viaţă pentru părinţii care trebuie să îl
îngrijească, dar este o victorie importantă,
pentru că deschide precedente în domeniu şi se pot
porni acţiuni în justiţie şi în alte ţări. Şi un detaliu
esenţial: sentinţa este definitivă! Acest proces s-a
judecat timp de 15 ani şi s-a trecut prin toate
apelurile şi contestările posibile pe care Ministerul
Sănătăţii spaniol a fost capabil (şi nu a ezitat) să le
facă.
Copilul a fost născut la 1 martie 1994 şi la 4 ani i
s-a inoculat un vaccin triplu împotriva rujeolei,
oreionului şi rubeolei. După două săptămâni a
început să manifeste febră însoţită de acccese de
vomitat ce s-au continuat cu o encefalită şi
tetrapareză spastică cu grave sechele.
Chiar dacă în declaraţia finală Curtea Supremă
de Justiţie nu recunoaşte cauzalitatea, vaccinare -
encefalopatie decât ca un caz rar, rapiditatea cu
care s-a depreciat sănătatea celui în cauză după
vaccinare a împins lucrurile către această
condamnare. La rândul său, Consiliul Consultativ
al Castiliei şi Leonului a admis, în timpul
procesului, că vaccinul poate produce asemenea
efecte.
Magistraţii subliniază că ceea ce se
recompensează, cu aceste sume, sunt daunele
morale care au fost produse prin faptul că nu au fost
informaţi (cel vaccinat şi familia acestuia) de
riscurile pe care le implică administrarea
vaccinului. Sumele nu compensează suferinţele în
sine.
Dacă, în cunoştinţă de cauză, cel vaccinat
acceptă tratamentul şi are tetrapareză nu mai
primeşte nimic ca despăgubire. Ministerul
Sănătăţii are obligaţia de a informa cetăţenii şi de a
lăsa la libera lor alegere vaccinarea. Nu o poate
impune ca unică manieră de tratare.
Un alt caz prezentat în ziarul El Pais din 19
octombrie 2012.
Un chelner, José Juan Sánchez Andreu, a primit
o altă despăgubire de 468.699,42 de euro pentru o
incapacitare de 85% a funcţiilor motorii. A făcut un
vaccin antigripal în iarna 2002-2003 şi la 10 zile a
început să simtă oboseală în braţe şi picioare.
Agravându-se simptomele, s-a prezentat la Spitalul
Ioan XXIII de Tarragona unde i s-a pus
diagnosticul de sindrom Guillain-Barré. S-a
deplasat doar în cârje (pentru o perioadă) dar din
iunie 2004 circula doar în scaunul cu rotile.
Tribunalul a găsit validă corelaţia între vaccinare şi
citatul sindrom.
În acelaşi timp un studiu, prezentat în acelaşi
ziar El Pais, în 26 octombrie 2012, făcut printre
cadrele medicale aa ratat că mai puţin de 30% din
ele îşi fac vaccinările.
Oare de ce?
La Sociedad Española de Neumología y Cirugía
Torácica arată că în fiecare an este afectată din
cauza gripei şi a răcelilor, între 5 şi 15% din
populaţia lumii. Iată deci cifrele reale ale acestei
boli pentru care frica este indusă de mass-media.
Vorbim de cazuri de răceală nu de riscul de a muri.
Şi pentru 10% din populaţie, trebuie să se
vaccineze toată suflarea pământului după
BIGPHARMA.
Consiliul Naţional de Asistenţă din Spania,
împreună cu 12 societăţi ştiinţifice, încearcă să facă
presiuni asupra populaţiei ca să se vaccineze,
difuzând o declaraţie comună. Însă în fapt, din
punct de vedere legal, vaccinarea nu este
obligatorie nici în şcoli şi nu este un motiv de
refuza şcolarizarea copilului.
Situaţia este la fel şi în ţara noastră. Avem
dreptul de a refuza aceste tratamente. Cei care au de
suferit de pe urma injecţiilor nu reprezintă cazuri
izolate, însă este salutar că se face totuşi ceva (din
punct de vedere legal) şi că se confirmă, pe
multiple căi, toxicitatea vaccinărilor.
În contraexemplu avem un caz, al unui medic
primar care mărturiseşte că de 21 de ani lucreză
fără să se fi îmbolnăvit vreodată deşi meseria de
medic presupune un risc mai crescut pasămite. Cu
ce e mai expus decât un controlor de bilete sau o
vânzătoare? Suntem cu toţii la fel de expuşi dar în
fapt pericolul nu există aşa cum încearcă să ne
convingă mediile de comunicare.
În acelaşi timp un alt copil de 7 ani, Maximillian
din Columbia, a fost diagnosticat cu aceeaşi boală,
sindrom Guillain-Barré. În data de 10 mai 2010
copilul a ajuns la spitalul din Talca în stare gravă,
după ce a primit un vaccin împotriva virusului
gripal A/H1N1. Copilul este în stare grava la spital.
Cazul este prezentat pe internet:
vimeo.com/11740131
De asemenea avem confirmări şi din foruri
guvernamentale. Există o circulară B51/18 din 4
mai 2010, semnată de subsecretara pe probleme de
sănătate Liliana Jadue, din Chile, care spune că:
„...obiectivul acestei actualizări este
monitorizarea cazurilor de sindrom Guillan Barre
pentru că, în anumite studii, se fac asocieri între
această boală şi administrarea de vaccin
împotriva virusului A/H1N1, (vaccin care a
început să fie administrat în martie anul curent);
pentru aceasta se vor face notificări de cazuri de
paralizie flacidă acută la toate vârstele. Scopul
este de a detecta schimbări în incidenţa acestora”.
Există şi o copie a acestei circulare pe site-ul
www.detengalavacuna.com, aveţi adresa în
bibliografie. Pentru primele două cazuri puteţi
consulta varianta electronică a acestor ziare
respectiv, Diarios de Burgos şi El Pais ediţiile din
datele la care se face referire în articol.
Dacă cunoaşteţi cazuri de deces sau îmbolnăviri
suspecte grave, la scurt timp după administrarea de
vaccinuri, puteţi contacta un avocat bun şi în baza
acestor precedente puteţi deschide o acţiune legală
în instanţă şi să cereţi despăgubiri. Nu sugerez să
faceţi asta pentru bani ci pentru cazurile care o să
fie condamnate la noi în ţară şi care o să mişte nişte
bolovani împotmoliţi ai mentalităţii de om slab ale
cărui problemele trebuie să le rezolve ˝tătucul˝
STAT. Oamenii vor deveni mai conştienţi de
acţiunea criminală cu care se confruntă, sub
aparenţele unor... bune intenţii.
AlexandruAcs
naturopat şi psiholog
Bibliografie:
http://detenganlavacuna.wordpress.com/2010/
05/11/alerta-paralisis-por-virus-de-vacunas/

! Dacă compostul se încinge prea tare, miroase urât şi scade rapid în
înălţime, din cauza proporţiei prea mari de azot, trebuie să încetiniţi
procesul prin adăugarea de rumeguş; întoarceţi grămada şi, la fiecare
furcă de compost întors adăugaţi o mână de rumeguş.
Ziua a 18-a
Când râmele apar în compost, este semn că procesul s-a terminat, şi compostul e
gata, plin de nutrienţi. Obţineţi astfel un compost proaspăt, maron inchis, bine
mirositor.
Câteva lucruri important de ştiut:
! Puneţi grămada de compost într-un loc din grădină unde este protejată de
prea mult soare şi/sau de prea multă ploaie, astfel încât să evitaţi
pericolul de uscare sau de suprasaturare cu apă.
! Lăsaţi destul spaţiu în jurul grămezii, în aşa fel încât să aveţi loc pentru
toate operaţiunile necesare pentru a o întoarce.
! Când construiţi grămada, udaţi fiecare strat, în aşa fel încât acestea să
aibă suficientă apă. După patru zile aeraţi compostul întorcându-l,
apoi întoarceţi la fiecare două zile până când compostul este gata.
Reţineţi că întoarcerile frecvente şi aerarea sunt secretul unui compost
bine făcut.
! Pentru întoarcerea compostului folosiţi o furcă.”
Colaj de informaţie realizat de
Ion Don
Vindecat de limfom prin metoda PETREANCAîncepând cu anul 1998
Materiale preluate de pe:
http://ro.wikipedia.org
http: //permacultura.ro
 Desigur, întrebările sunt retorice, dar mi-au venit în
minte când am realizat ceva important despre mine.
În mod inconştient m-am gândit mereu la lucrurile pe
care le am de făcut, cu speran+a de a lua o pauză după ce
îndeplinesc un obiectiv. Nu am reuşit să îmi dau seama
cum de sunt atât de multe lucruri pe care aş vrea să le fac
şi ”nu am timp” pentru ele, le îndeplinesc mult mai greu
faţă de cum aş vrea, sau doar pe jumătate. Răspunsul nu
a venit căutându-l în acest sens în care mi-am pus
întrebarea, de a mai câştiga ceva timp. De parcă aş putea să comand ziua, de
dimineaţă, de la buton, ca să ţină mai mult de 24 de ore! Răspunsul a venit mult
mai firesc.
Am citit un text cu explicarea felului în care unii oameni reuşesc să nu
mănânce şi să nu bea nimic ani de zile şi totuşi supravieţuiesc. Deşi erau multe
exemple l-am citit în întregime, pentru că m-a fascinat o întrebare. Nu era
întrebarea ”cum de reuşesc” la care m-aş fi învârtit ca pisica în jurul cozii, la fel
ca în cazul întrebării mele cu timpul care nu îmi ajunge. M-a fascinat
capacitatea de adaptare a organismului uman, multiplele valenţe pe care nu le
cunoaştem şi nici nu putem să le bănuim. Nici nu încape în mintea noastră că
unii oameni pot trăi fără să mănânce. Lăsând la o parte motivarea persoanelor
în cauză şi concentrarea celei mai mari părţi a energiei spre acest scop,
experienţa acestor oameni îmi arată ceva la care nu m-am gândit suficient de
serios până acum. De multe ori am încercat să menajez pe cineva, doar ca să nu
îl scot ”din gândurile lui”, sau doar ca să menţin o aparentă linişte. Şi cât de
adaptabil poate fi corpul uman! Nici nu ne dăm seama, pentru că ne închidem
singuri în propriile preconcepţii. Atât de mult ne limităm singuri, căutând în
mod spasmodic să ne menţinem în limitele pe care ni le impunem.
Corpul nostru este atât de maleabil, ajunge doar o voinţă serioasă ca să se şi
adapteze!
Aşadar, întrebarea pe care mi-am pus-o a fost: ”câte valenţe şi posibilităţi
de manifestare are corpul uman şi cât de mult l-am îngrădit noi şi l-am
desconsiderat până acum, cât de multă energie am folosit căutând să păstrăm
limitele noastre rigide, energie care ar fi putut fi folosită în scopuri mai
nobile?”
Folosim în fiecare zi expresii de genul:
”Când am timp liber ne vedem şi vorbim”.
”Fac asta în timpul liber”.
”Ce-aş vrea să am mai mult timp liber”.
Ne referim la timpul în care nu mai suntem constrânşi să îndeplinim sarcini
de serviciu, familiale sau sociale.
Dacă aş spune acum că eu nu mai vreau să am timp liber, nu mi-e teamă că aş
cădea în derizoriu, dar cu siguranţă nu m-aş face înţeles. Fără să ne dăm seama,
tânjind mai mult după acel timp liber, îndeplinim sarcinile cotidiene
distanţându-ne de ele şi căutând astfel comoditatea, eliberarea de sub
presiunea timpului. Dar propriile concepţii ne-au adus unde ne aflăm acum,
totul este relativ la felul nostru de a ne forma mediul înconjurător.
Deci această aspiraţie spre comoditate este de fapt o fugă de
responsabilitatea asumării (în totalitate) a vieţii personale.
La acest timp liber mă refer, pe care îl căutăm doar atunci când ne schimbăm
întregul nostru fel de a fi, pentru că vrem să folosim conştienţi tot timpul de
care dispunem în fiecare zi. Sau, altfel spus, abia atunci facem totul ca şi cum
am fi mereu în timpul liber, fără constrângere şi din voinţă liberă.
Fiecare zi este diferită de alta.
Dacă vrem să folosim mai bine ziua în care ne aflăm, să ieşim afară
dimineaţa înainte ca soarele să strălucească pe cer, să fim cât mai mult în
mijlocul naturii. Atunci participăm şi noi activ la pregătirea noii zile, simţim
freamătul naturii şi ceea ce vom face în acea zi va fi impregnat de acest nou
suflu al zorilor dimineţii.
Este ceva cu adevărat magic.
Este miraculoasă această unduire a diversităţii naturii care cântă în triluri de
bucurie desăvârşirea crea+iei Divinită+ii.
Abia după o zi împlinită putem să ne odihnim în linişte.
Totuşi, exuberanţa unei noi schimbări s-ar putea face repede simţită într-o
oboseală prelungită şi într-o apatie din care ne revenim cu greu, dacă nu
învăţăm să înţelegem corpul nostru, să-l întreţinem şi să-l folosim cât mai bine
posibil. Pentru aceasta nu există o reţetă standard, ci activităţile trebuie
armonizate şi dozate în acord cu personalitatea fiecăruia, astfel încât să nu
apară plictiseala sau epuizarea.
Ideea nu este de a umple timpul liber cu ceva, ci de a avea o vigilenţă care
ţine sufletul şi corpul laolaltă fără să lase goluri care în timp se traduc prin
trândăvie, lene, distracţie.
Astfel fiecare activitate îşi găseşte locul ei. Dacă ceva este mai important
poate trece pe primul plan, şi aceasta nu înseamnă decât că folosim timpul din
ce în ce mai bine.
Atunci când vrem în mod deliberat să ne lăsăm timp liber şi tindem în tot ce
facem către acest scop, deci nu vrem să ne folosim timpul, ne lăsăm la voia
întâmplării. Şi cât de nesănătos este acest lucru! Astfel apar vicii în viaţa
noastră pe care deunăzi le detestam, pentru că ne lăsăm influenţaţi în acest fel
al manifestării indolenţei noastre, o indolenţă care fără să ne dăm seama ne
acaparează toate gândurile, întrucât tot ceea ce facem tinde spre această
comoditate care ni se pare atât de plăcută.
Probabil la asta a vrut să se refere Goya când a spus că ”somnul raţiunii
naşte monştri”.
Am mai subliniat importanţa mişcării, iar acum vreau să subliniez
importanţa decisivă a mişcării continue.
Cât de multe lucruri se află în această predispoziţie a noastră de a da frâu
liber slăbiciunilor, sub comoda impresie a deconectării de la cotidian, de la
munca pe care o considerăm de multe ori lipsită de sens (tot din cauza acestei
tendin+e nefondate spre comoditate).
Şi dacă ar fi ca cineva să ne smulgă cu forţa din această îndărătnicie a
noastră, ne-am împotrivi pe măsura eforturilor care se fac pentru noi, tot din
cauza scumpei comodităţi după care tânjim.
Se spune că în viaţa din junglă un om obişnuit nu ar rezista decât câteva
ore.
E de înţeles, din moment ce este unul din puţinele locuri în care natura se
manifestă ca la ea acasă, iar omul este atât de handicapat în mediul natural pe
care ar fi trebuit de fapt să îl promoveze.
Este o iluzie să credem că putem să nu facem nimic. Noi formăm mereu
ceea ce intră în contact cu noi, fie şi numai la nivelul gândurilor.
Dacă formarea este conştientă putem învăţa din experienţă.
Dacă ne lăsăm însă la voia întâmplării vom fi tentaţi să formăm ceea ce este
mai comod şi aparent arată bine.
Timpul va dovedi că nu evoluăm alegând mereu comoditatea.
Mecanismul Creaţiei nu se opreşte pentru noi.
Alegând să ne sustragem ciclului mişcării necesare, devenim uşor
irascibili, ursuzi, capricioşi şi nedrepţi cu tot ceea ce ne înconjoară.
Inclusiv pasiunile şi hobbyurile, vizitele la prieteni, diversele activităţi
recreative le putem integra în programul nostru, şi de asemenea le putem aloca
un timp mai mare sau mai mic. Atunci nu vor mai fi activită+i ”distractive”,
întrucât nu avem nevoie să fim distraşi de la ceea ce facem, pentru că ne
asumăm în mod responsabil tot ceea ce facem. Este uşor să găsim, în mod
constant, activităţi. Ajutorul dezinteresat pentru cei apropiaţi poate fi oricând
o bună alegere. Sau învăţarea unei limbi străine, în acel ”timp liber”, care ne va
ajuta mai târziu.
Cineva spunea că ne putem odihni, după o activitate solicitantă, făcând
ceva plăcut, relaxant.
Se subînţelege că, în succesiunea firească, un lucru urmează altuia, de
natură diferită, care îl completează.
Desigur, există pentru fiecare dintre noi necunoscute: ”încotro să o apuc”,
”ce am de făcut”. Forţa de realizare a tuturor lucrurilor nu este în om, ci
deasupra lui, de aceea dacă nu a conştientizat aceasta până acum, are ocazia să
conştientizeze la momentele de cumpănă.
Dacă îşi îndreaptă atunci gândurile către originea vieţii, către Dumnezeu,
va primi cu bucurie ceea ce îi foloseşte şi va avea şi siguranţa că este ocrotit şi
că poate fi de folos.
Cosmin Grosan
 Numeroase studii au arătat că trecerea la orarul de
vară este periculoasă pentru organism. Deşi este vorba
doar de o oră diferenţă totuşi este influenţat ceasul
intern al organismului. Schimbarea orei în avans poate
creşte riscul de infarct miocardic în ziua următoare.
Studiile au fost publicate în American Journal of
Cardiology, ediţia din martie 2013. Ele au arătat o
creştere a numărului de infarcte miocardice în
duminica de după schimbarea orei, când dormim mai
puţin cu o oră. Se pot deci asocia infarctele
miocardice cu privarea de somn. Privarea de somn este asociată cu numeroase
boli dar studiile privind pierderea unei ore datorită schimbării la orarul de vară
arată cât este de sensibil organismul la schimbarea ritmului diurn.
INFARCTE MIOCARDICE, ACCIDENTE RUTIERE, SINUCIDERI
– TOATE LEGATE DE TRECEREALAORARULDE VARĂ
Infarctele miocardice
Un studiu din 2012 al Universităţii Alabama, a demonstrat că infarctele
miocardice au crescut cu 10% în prima luni şi marţi de după trecerea la orarul de
vară şi au scăzut cu 10% lunea şi marţea de după trecerea la orarul de iarnă.
Un alt studiu suedez din anul 2008, a descoperit că şansele de a face infarct
miocardic au cresut în primele trei săptămâni după trecerea la orarul de vară şi
au scăzut în primele trei săptămâni de la trecerea la orarul de iarnă.
Sinuciderile
Rata sinuciderilor în rândul bărbaţilor este crescută în săptămâna de după
trecerea la orarul de vară.
Accidentele rutiere
Accidentele rutiere cresc cu 8% în lunea de după schimbarea în avans a orei.
Accidentele datorate consumului de alcool cresc în prima săptămână de după
trecerea la orarul de vară. La fel se întâmplă cu accidentele de la locul de muncă.
Productivitatea şi calitatea vieţii
Oamenii sunt mai puţin productivi şi mai obosiţi odată cu trecerea la orarul
de vară, după cum spune şi cronobiologul rus Till Roenneberg.
“Fenomenul cardiac de lunea” a fost recunoscut cu mult timp în urmă deşi
doar recent s-a realizat legătura sa cu privarea de somn. Sunt mai multe infarcte
cardiace şi alte evenimente cardiovasculare lunea, decât în oricare altă zi a
săptămânii iar cazurile de moarte cardiacă subită sunt mai numeroase lunea.
Acestea au fost puse pe seama stresului de la locul de muncă, dar au mai mult
legătură cu schimbările datorite privării de somn ca urmare a trecerii de la
weekend la o nouă săptămână de muncă.
RITMULCIRCADIAN INFLUENŢEAZĂ FUNCŢIAIMUNITARĂ
Fiecare celulă a corpului are propriul ceas intern, inclusiv celulele sistemului
imunitar. Fiecare ceas intern pregăteşte celula pentru stres sau stimuli. Când se
modifică ceasul intern, celulele nu mai sunt pregătite ca să facă faţă stresului
obişnuit.
Astfel, când ceasul este dat în avans cu o oră, şi se pierde o oră de somn,
impactul negativ al stresului se agravează, cu efect devastator asupra
organismului.
Răspunsul imunitar şi inflamaţia diferă pe parcursul zilei. Funcţia imunitară
este atunci temporar compromisă, chiar dacă organismul este privat numai cu o
oră de somn. De aceea mulţi oameni simt un disconfort după schimbarea în
avans a orei. Experţii nu au ajuns încă la un consens, cât anume îi ia corpului ca
să se refacă. Unii sunt de părere că sunt necesare două, trei zile, alţii cred că cinci
zile. Till Roennenberg afirmă, bazat pe cercetările sale, că unii oameni nu-şi
revin niciodată.
Efectul asupra organismului, produs de schimbarea în programul de somn,
este cu atât mai devastator dacă sănătatea organismului a fost deja afectată.
Dacă sistemul imunitar este afectat de către nutriţia deficitară, lipsa de exerciţii
fizice, sau de nivelul crescut al stresului, atunci riscul de efecte adverse este
accentuat. Schimbările de orar zi-noapte pot creşte nivelul hormonilor de stres
şi al factorilor inflamatori suficient încât să declanşeze un atac cardiac – mai ales
la persoanele deja vulnerabile.
SOMNULESTE MULT MAI IMPORTANT DECÂT CREDEŢI
Somnul este o problemă de proporţii epidemice în SUA, unde 43% dintre
americani nu dorm niciodată suficient.
Privarea pe timp scurt a somnului este asociată cu:
- tulburările cognitive şi de memorie;
- scăderea randamentului;
- accidentele la locul de muncă;
- accidentele rutiere;
- problemele de relaţionare.
Privarea cronică de somn este asociată cu creşterea tensiunii arteriale, a
frecvenţei cardiace, emboliile, creşterea proteinei C reactive – un marker
inflamator asociat cu infarctele cardiace letale. După Clinical Psychologist şi
specialistul în somnologie Rubin Niaman, dormitul mai puţin de şase ore pe
noapte (ca şi somnul prelungit peste nouă ore) pot dubla riscul de angină
pectorală, boli coronariene, infarct miocardic sau cerebral. De asemenea aceste
excese, dormitul mai puţin de şase ore sau mai mult de nouă ore, pot creşte riscul
de diabet zaharat, prin scăderea sensibilităţii la insulină, denumită şi rezistenţa
la insulină. Aceasta se întâmplă când corpul nu poate utiliza corespunzător
insulina, ducând la creşterea zahărului în sânge.
Rezistenţa la insulină este un precursor al diabetului zaharat de tip II, şi factor
de risc în multe boli.
În mod ideal, fiecare persoană trebuie să doarmă atât cât să-şi asigure energia
organismului pe durata întregii zile fără a recurge la energizante artificiale.
Excepţia este un pui de somn de după-amiază.
Oamenii sunt biologic programaţi să aibă un somn de după-amiază.
Antrenând corpul spre a rezista tendinţei unui pui de somn de după-amiază
poate duce la insomnie seara. Turele de noapte cresc în mod dramatic
mortalitatea.
ESTE O PIERDERE DE TIMPTRECEREALAORARULDE VARĂ?
SUA a început să analizeze Daylight Saving Time începând cu primul război
mondial, afirmând că aceasta este o cale de a conserva energia, deşi mulţi
experţi au fost de părere că aduce mai degrabă dezavantaje decât avantaje.
În 2011, preşedintele Rusiei Dmitri Medvedev a renunţat la ora de vară, ca
urmare a “stresului şi bolilor” generate de afectarea ceasului biologic uman.
În SUA circulă o petiţie prin care se urmăreşte renunţarea pentru totdeauna la
ora de vară.
PROTECŢIA ÎMPOTRIVA EFECTELOR NEGATIVE DATORATE
TRECERII LAORADE VARĂ
Universitatea Alabama, prin profesorul Martin Young, sugerează
următoarele strategii naturale pentru a susţine organismul în schimbările
datorate avansului orar:
- trezitul cu 30 de minute mai devreme sâmbăta şi duminica, pentru a
minimaliza impactul trezirii mai devreme cu o oră lunea;
- mic dejun nutritiv;
- ieşirea în aer liber dimineaţa devreme;
- exerciţii fizice efectuate dimineaţa şi în weekend.
Aceste pregătiri se pot face începând cu vinerea dinainte de schimbarea orei,
astfel se mai câştigă o zi de pregătire.
Corina Schell
Medic primar medicină de familie
Bibliografie
Dr. Mercola's web site
 În vara anului 2010 mi-a apărut, în partea toracică spate, o aluniţă. Mergând la
medic, s-a constatat a fi ”nev pigmentat” şi am luat în comun hotărârea să fie
operat. După operaţie (22.10 .2010) examenul histopatologic a arătat un
melanom malign nivel clark de invazie III. Nu am urmat niciun tratament,
urmare a recomandărilor mai multor medici, unii spunând să utilizez interferon,
dar cei mai mulţi (cei de la Institutul Oncologic Bucureşti) spunând că ei nu
recomandă niciun tratament pentru un asemenea diagnostic. Recomandarea lor
a fost: ”ţine legătura cu medicul chirurg”.
Am ţinut legătura cu medicul chirurg, am făcut analizele recomandate de
acesta dar, în luna septembrie 2011, am observat că boala a recidivat şi mai exact
a apărut sub formă de adenopatie axilară dreapta. A urmat operaţia la data de
27.10. 2011 la Institutul Oncologic Fundeni, rezultatul histopatologic fiind
acelaşi, melanom malign. De această dată, medicii oncologi mi-au recomandat
interferon Alpha 600 de microunităţi de trei ori pe săptămână (lunea, miercurea,
vinerea). Am urmat acest tratament în perioada decembrie 2011- august 2012,
când am observat o nouă recidivă în aceeaşi zonă a corpului. A urmat o altă
operaţie, extirpându-mi de această dată un număr de patru ganglioni, constatând
o rată mare de creştere şi de invazie a celulelor excrescente. Rezultatul
histopatologic a fost acelaşi: melanom malign.
După cele întâmplate am purtat discuţii cu mai mulţi medici oncologi: indicat
era din punctul lor de vedere să urmez de această dată chimioterapia la Spitalul
Fundeni Bucureşti.
Personal am hotărât, după o prealabilă discuţie cu familia, să nu încep
chimioterapia, cunoscând efectele dezastruoase şi lipsa de rezultate şi să urmez o
terapie complementară, respectiv una naturistă.
La data de 21.09.2012 am început un regim (tratamentul total al cancerului de
Rudolf Breuss) cu o durată de 42 de zile, urmat de o perioadă de 7 zile de
prerevenire. La finele lunii decembrie 2012 cancerul a recidivat în aceeaşi zonă,
axilară dreaptă.
Între timp am aflat de Fundaţia Umanitară ”Sănătate prin Gândire şi
Alimentaţie” şi studiind informaţiile de pe internet cât şi cartea, ”Nu există
boală incurabilă” autor Petre Anca, am hotărât să urmez postul prescris de autor
şi totodată să mă înscriu pentru consult la Fundaţie Am fost programat pe data de
26.02.2013. Am urmat 7 zile de post, apă de izvor şi ceai de salvie, urmat de o
perioadă de 7 zile de prerevenire, aşa cum sunt precizate în cartea ” NU EXISTĂ
BOALĂ INCURABILĂ”, după această perioadă am început regimul B.G 1, de
45 de zile.
Regimul B.G.1 a început la data de 18.01.2013, decurgând astfel:
Prima zi 18.01.2013
Colectivul redac+ional urează colaboratorilor noștri, Doina Olariu
șiAlexandruAcs
„La mulţi ani!”
și multă sănătate.
VEŞTI DE LA FUNDAŢIE
1. Funda+ia recrutează, pentru revista ”Sănătate – S.O.S.”, voluntari cu
următoarele competen+e: marketing și publicitate, fotografie și editare foto,
redactori, distribu+ie revistă și carte. Dacă sunte+i doritor să vă alătura+i
echipei entuziaste de voluntari ai redac+iei, scrie+i către
carmencita.tabacaru@ugal.ro și sos.sanatate@hotmail.com sau suna+i la
Funda+ie: 0722.724012.
2. Conducerea Funda+iei și redac+ia ziarului urează ” La mul+i ani ” tuturor
celor născu+i în luna aprilie, celor care își serbează ziua onomastică și celor
care și-au unit destinele în această lună.
3. For+a+i de împrejurări suntem nevoi+i, începând cu 01 septembrie 2012,
să vă solicităm o dona+ie de solidaritate de minim 100 de lei atunci când vă
prezenta+i la cabinet.
Dona+ia se poate face în două moduri:
-prin virament bancar, în contul Funda+iei deschis la B.C.R Prahova, filiala
Vălenii de Munte, RO 14 RNCB 0211 0118 5028 0001;
-în numerar, la sediul nostru unde ve+i primi documentul ce atestă plata.
4. Din motive obiective, în acest an ziua Funda+iei nu se va sărbători în
prima sâmbătă a lunii iunie ci probabil în luna iulie, la o dată ce va fi
comunicată.
5. Dacă dori+i să intra+i în rândul membrilor Funda+iei, în marea familie a
celor care celebrează via+a, pute+i face dona+ii lunare, dona+ii care ne vor
ajuta să supravie+uim și să vă putem acorda asisten+ă în continuare.
6. Mul+umim Doamnei Georgeta Pirea care, și anul acesta, s-a implicat
în ob+inerea de sponsorizări pentru Funda+ie. Orice ajutor financiar
este binevenit în desfășurarea activită+ii noastre.
Conducerea Funda%iei
Greutate - 69 de kg. Precizez că la începutul postului Rudolf Breuss
(21.09.2012), aveam 92 kg. Tensiune arterială - 100/60 mmHg. Ganglionii de
la subraţul drept (3 la număr) erau de mărimea unor bile de 2-3 cm în diametru.
După 3 zile de regim am întrerupt grâul încolţit, (deoarece excrescenţele se
reactivau, fermentau, lucrau), înlocuindu-l cu morcov.
Ziua a 10 - a
Greutate - 68 de kg. Tensiunea arterială 90/60 mmHg, puls 60 p'. A mai
apărut un ganglion subraţ, a apărut o durere în zona spatelui sub operaţia mamă,
şi ţine la respirat, parcă ar fi în profunzime ceva. Pe timpul nopţii am gust amar
în gură, a crescut cantitatea de salivă cu gust neplăcut, eman pe gură un miros
îngrozitor.Am uşoare ameţeli.
Ziua a 14 - a
Greutate - 67,5 de kg. Tensiunea arterială - 80/60 mmHg, puls 61 p'. Au
apărut nişte dureri în zona inghinală, mai ales dimineaţa. Au apărut dureri (un
junghi) sub operaţia mamă, o durere sus pe coloană, alta la clavicula dreaptă.
Mă mănâncă foarte tare pielea pe picioare în special de la genunchi în jos. A
apărut de 3-4 zile o durere uneori foarte tare în partea stângă sub coaste (faţă-
spate). Mâinile şi picioarele îmi sunt reci mai tot timpul. Mirosul gurii este
îngrozitor, uşoare ameţeli.
Ziua a 30 - a
Greutate - 66,5 kg. Tensiunea arterială 90/60 mmHg. Moral bun, stare fizică
bună. Persistă durerile în partea stângă sub coaste. Tumorile de la axila dreaptă
au crescut în dimensiuni având acum cca 4 cm, 3 cm, 2 cm, uneori sunt
dureroase. Halena s-a mai diminuat, gustul amar din gură a mai dispărut.
Ziua a 35 - a
Greutate -66 de kg. Tensiunea arterială 90/60mmHg, puls 60p'. Au apărut
înţepături în spate sub operaţia mamă, cam tot timpul. Tumorile inflamate şi
umflate au devenit dureroase. Mă mănâncă picioarele dar de cca. 2-3 zile mă
mănâncă şi mâinile de la cot în jos.
Ziua a 39 -a (25.02.2013)
Greutate 66 de kg. Tensiunea arterială 90/60 mmHg. Starea fizică bună.
Tumorile nu vor să scadă, durerea coboară pe mâna dreaptă până la cot. Persistă
durerea din partea stângă sub coaste. Nu-mi mai vine nicio cămaşă, nicio haină,
am dat numeroase găuri în plus la curea. Greutatea s-a stabilizat la 66 de kg.
Ziua a 40 - a
Mă prezint la Fundaţia Umanitară ”Sănătate prin Gândire şiAlimentaţie”.
Mogoş Manea
Eforie Nord – Constanţa
Funda%ia solicită aportul dumneavoastră în următoarele direc%ii:
- numărul de telefon sau adresa atelierului unde se pot repara biciclete;
- numărul de telefon al persoanei sau firmei care poate să înlocuiască
acoperișul clădirii;
- numărul de telefon al persoanei care știe să repare glafurile la uși;
- numărul de telefon al persoanelor care pot monta camere video
necesare siguran+ei teritoriului Funda+iei.
Date de contact pentru:
Funda%ia Umanitară
” SĂNĂTATE PRIN GÂNDIRE ȘIALIMENTA.IE”
in memoriam ing. VALERIU POPA
Strada: Nicolae Bălcescu, nr.76A;
Localitatea: Vălenii de Munte;
Jude%ul: Prahova / cod 106400
Nr. telefon fix: 0244.283279;
Nr.telefon mobil: 0722.724012:
Adresa de e-mail: sos.sanatate@hotmail.com
Adresa de web: www.petreanca.ro
Cod de identificare fiscală: 12615190
Cont bancar (IBAN) : RO 14 RNCB 0211 0118 5028 0001
NU EXISTĂ BOALĂ INCURABILĂ!
POVEŞTI CU FINAL MERITAT
Dacă dori+i să ob+ine+i DVD-uri cu cele două conferin+e: Călărași,
Buzău și revista Funda+iei
”Sănătate = S.O.S.”, precum și cele
două lucrări ”Nu există boală
incurabilă” și ”Povești cu final
meritat”, pute+i comanda telefonic,
apelând 0722724012. Prin colet
poștal, cu plata ramburs, ve+i intra
în posesia lucrărilor dorite.
 patinatori Marina Anissina şi
Gwendal Peizerat, m-am dus la
competiţiile de patinaj artistic şi
patinaj viteză. Îmi pare rău că nu
am fost acolo când Emil Imre a
câştigat medalia de aur, însă am
ţipat de bucurie în faţa
televizorului şi la ceremonia de
premiere, unde a venit Nadia să îi
dea medalia.

Mi-au plăcut foarte mult

sportivii. Până la urmă, sunt nişte
copii, însă se antrenează cu
rigurozitate, sunt responsabili şi
foarte atenţi cu dieta şi corpul lor,
mult mai atenţi decât adulţii de
rând, şi se susţin unii pe alţii. Sunt
ca o familie, iar voluntarii care i-
au însoţit au fost foarte norocoşi să
fie alături de ei. Avem multe de
invăţat de la ei.

Am cunoscut
mulţi oameni
frumoşi, mi-am
făcut prieteni şi
m-am umplut de
energie. Mi-am
promis că nu va fi
s i n g u r a
Sunt mândră să spun că am fost voluntar la FOTE competiţie
2013. sportivă la care
A fost prima mea experienţă de voluntariat, dar cu particip ca
siguranţă nu ultima. Au fost 10 zile pline, în care mi-am voluntar, ca şi
ignorat prietenii, familia şi pe mine. Am fost într-o lume restul colegilor
diferită, ireală, am pierdut contactul cu realitatea şi mei, care deja şi-
noţiunea timpului. Nu ştiam în ce zi a săptămânii eram sau a u t r i m i s
cât era ceasul, uitam să beau apă sau să mănânc, dormeam aplicaţiile pentru
5-6 ore pe noapte şi a doua zi o luam de la capăt cu forţe proaspete şi mult Sochi 2014. Fiecare cu continentul
entuziasm. lui, eu una visez la Rio 2016.
Şi mi-a plăcut!
La finalul oricărui festival
A nu se înţelege olimpic pentru tineret, chiar în
că asta este munca timpul ceremoniei de închidere,
de voluntar. A fost sportivii, uneori şi voluntarii, fac
alegerea mea ca în schimb de echipamente. Un
unele zile să ajung la hanorac de la Marea Britanie, un
birou la 7-8 tricou de la Elveţia, o căciulă de la
dimineaţa şi să plec Estonia, o geacă de la Ucraina, etc.
la 12 sau 1 noaptea. Impresionant de văzut, însă eu nu
Poate tocmai pentru am vrut să îmi schimb
că ştiam că durează echipamentul. Şi ce dacă francezii aveau costume de firmă şi că ale austriecilor
doar 10 zile, am vrut erau cele mai frumoase? Eu sunt mândră să merg la schi îmbrăcată în
să mă implic cât mai echipamentul meu, cu însemnele festivalului şi steagul României pe el. Şi
mult, să văd şi să vreau să ştie toată lumea că eu am fost acolo, că am fost parte din festival şi că
învăţ cât mai mult. am participat la buna lui desfăşurare.
Şi am avut timp, în
zilele mai puţin Se spune că voluntarii nu sunt plătiţi, nu pentru că nu au nici o valoare, ci
aglomerate, să merg pentru că sunt de nepreţuit. Nimic mai adevărat.
şi la locaţiile
sportive. Pentru că Anamaria Pirea
atunci când eram
mică eram mare fan
al cuplului de