Povestea *Omul făcut din stele* este despre un băiețel curios și hotărât să dea de capăt unui mister –

cine e omul acesta din stele, care muncește să aducă lumină mai multă în lume?Omul făcut din stele
este o poveste despre bunătatea care transformă lumea, despre acea scânteie de bine din noi care
poate lumina o lume întreagă. În fiecare seară când merge la culcare, un băieţel vede la marginea
pădurii o luminiţă care se mişcă. Femeia nu ştie foarte multe despre el, dar băieţelul e curios, aşa că într-
o noapte, iese din casă şi urmăreşte lumina mişcătoare.

Băieţelul descoperă că Omuletul pune stele pe cer, făcute din gesturile de bunătate ale oamenilor faţă
de semenii lor. Băieţelul află că atunci când faci pe cineva fericit, o parte din gestul acela de bunătate se
împrăştie în jur. În felul acesta, întreaga lume ajunge să fie luminată. Omul făcut din stele ne
reamintește că faptele mărunte au urmări importante. De aceea copiii și-ar dori să aibă un Om făcut din
stele – prin strălucirea lui aduce mai multă lumină, dar te și învață cum tu, cel mic, poți să dai mai multă
lumină. Mă întreb, uneori, dacă faptele noastre bune s-ar pune una peste alta, ce formă ar lua! O
săniuță? Un dovlecel? O floare? Un castor? O stea? Și dacă, da, săniuța e din lemn și fier, dovlecelul din
pulpă și semințe, floarea din rădăcină și frunze, castorul din oase și carne… steaua din ce poate fi? Hm,
poate din bunătatea noastră?

Nu se știe niciodată! Dar, dacă este așa, stelele ne reamintesc regulat că este nevoie și este cazul să
facem un gest frumos pentru cei din jur.

Din poveste copilul învață că e înconjurat de iubire, învață că dacă e atent descoperă în jurul lui motive
de fericire, învață că e lumină, învață că faptele bune pe care le facem strălucesc la fel ca și stelele pe
cer, iar lumina lor merge până departe. Nu pot închipui un mod mai frumos de a-i spune unui copil că e
Lumină, că e special și că e important să-și amintească asta mereu.

Le-am citit copiilor la școală povestea, iar apoi am desfășurat o activitate integrată, plecând de la
povestea Omul Făcut din Stele de M. H. Clark. Povestea în sine e minunată, sensibilă și delicată, iar
copiilor le-a plăcut foarte mult.
Am intrat în poveste ascultând melodia “Fireflies” a celor de la Owl City, varianta instrumentală. Am
simțit că vibrațiile vesele ale cântecului au făcut introducerea perfectă în povestea și ne-au adus puțină
magie în clasă.

Le-am vorbit copiilor puțin despre rolul ilustrațiilor și despre cum acestea completează povestea. I-am
făcut atenți asupra culorilor, liniilor și asupra felului în care e ilustrată bucuria, lumina și armonia, în
paginile cărții.

Apoi am început să citesc. Încet, accentuând acolo unde era cazul. Momentul de lectură a fost magic. De
mult nu am mai simțit în felul acesta bucuria lecturii care să ne prindă așa pe toți.

După lectură a urmat fișa. Copiii au desenat și au colorat liber, așa cum au simțit și m-am bucurat mult
să văd că erau fericiți, atmosfera cărții ne contaminase cumva…

A urmat activitatea cu “Traista omului făcut din stele”. Acolo, fiecare copil a desenat pe o steluță o faptă
bună pe care a făcut-o, a vorbit despre ea în fața clasei, iar apoi a lipit-o pe planșă. Am observat la final
câte fapte bune am strâns!

Concluzia finală a venit de la una dintre fetițe. La întrebarea mea: “Ce am învățat din povestea de
astăzi?”, răspunsul ei a fost:
– Am învățat să ne găsim unii pe alții!