 Sunt radiaţiile dotate cu energie suficient de mare astfel

încât să producă ionizarea structurior atomice sau

moleculare a materiei străbătute. Ele pot fi corpusculare
sau electromagnetice. Radiaţiile electromagnetice:
 radiaţiile X (Roentgen) sunt constituite din fotoni rezultaţi
prin bombardarea atomilor unor metale în tuburi catodice
cu vid.
 Radiaţiile gamma - sunt formate tot din fotoni, dar
emiterea lor se produce prin fisiune nucleară
Radiaţiile corpusculare:
 alfa- formate din protoni şi neutroni
 beta-formate din electroni, pozitroni şi neutroni
 Radiaţiile ELECTROMAGNETICE au putere de
penetrabilitate mare şi o slabă putere de ionizare.

 Radiaţiile CORPUSCULARE au putere mică de

penetrabilitate, dar o mare capacitate de ionizare.
 Activitatea unui radionuclid exprimă radioactivitatea,
adică numărul transformărilor nucleare în unitatea de
timp.
 Unitatea de măsură în SI este Becquerel (Bq) definit ca
o transformare nucleară pe secundă. Vechea unitate de
măsură era Curie (Ci), 1Ci = 37x109 Bq.
 Pentru caracterizarea expunerii se cuantifică numărul
sarcinilor electrice produse de radiaţie în aer.
 În prezent se măsoară în Coulomb/Kg (C/Kg). Unitatea
de măsură anterior utilizată era Roentgen-ul (R), 1R =
2,58x 10-4 C/Kg.
 Doza absorbită indică ENERGIA DEPUSĂ ÎN MATERIE,
este în relaţie directă cu efectele în materie, dar nu
obligatoriu, şi cu intensitarea fascicului de radiaţie.
 Unitatea de măsură folosită în trecut era RAD
(Radiation Absorbed Dose), iar în prezent se utilizează
Gray (Gy), 1Gy = 100 RAD.
 Doze de ordinul Gy-lor se folosesc numai în
radioterapie, în diagnosticul radiologic fiind mai mici
de 0,001Gy, în timp ce radiaţia de fond anuală datorată
radiaţiei naturale este în jur de 0,002 Gy.
 Reprezintă doza absorbită modificată prin factorii de
ponderare ai radiaţiilor. Ea estimează efectul biologic ce
urmează unei expuneri de 1 Roentgen de radiaţii X sau
gamma.
 Unitatea de măsură utilizată în sistemul internaţional
este 1 Sievert (Sv), echivalentul a 100 rem (1rem fiind egal
cu doza absorbită de 1 rad de radiaţii X produse sub o
tensiune de 200KV).
 Fiind o unitate estimată, ea se poate aplica numai
radiaţiilor de tip beta, gamma şi X, nu şi celei de tip alfa,
pentru care eficacitatea relativă biologică este incertă prin
calcul.
 Este folosită pentru a descrie relevanţa biologică în
cazul unei expuneri la radiaţii atunci când diferite
ţesuturi şi organe primesc doze absorbite variate, din
surse diferite.
 Apreciază doza la nivelul întregului corp, motiv pentru
care este utilizată în cuantificarea riscului şi considerată
elocventă în supravegherea stării de sănătate a
persoanelor expuse radiaţiilor ionizante.
 Unitatea de măsură este tot Sv.
 1.Doza biologică se măsoară cu detectori de radiație numiți dozimetre.
Dozimetrele conțin un film sensibil la radiații. După developare, filmul
permite evaluarea dozei de radiații primite de persoana care l-a purtat.
 Contorul Geiger-Müller permite numărarea ionilor prezenți în aer și
prin urmare, intensitatea radiațiilor care i-au produs.
 Contorul cu scintilație are în alcătuirea lui substanțe (precum sulfura
de zinc) care devin flourescente sub acțiunea radiaților.
 2. Dacă o persoană este supusă mai multor tipuri de radiații, doza
biologică este SUMA dozelor fiecărei radiații.
 3. Din studiile realizate de-a lungul anilor s-au stabilit anumite limite
pentru doza biologică pentru care nu se observă efecte biologice
asupra organismului în tot timpul vieții. Această mărime se numește
DOZA MAXIMĂ PERMISĂ!!!!. Limitarea dozei la această valoare îi
permite organismului să se refacă.
 Single dose examples

◦ Maximum acceptable dose for the public:

1 mSv/year
◦ Mammogram: 3 mSv!!!!!

◦ Brain CT scan: 0.8–5 mSv!!!!!

◦ Dental radiography: 0.005 mSv

◦ Gastrointestinal series X-ray investigation: 14
mSv!!!!
◦ International Commission on Radiological Protection
recommended limit for volunteers averting major
nuclear escalation: 500 mSv

◦ International Commission on Radiological Protection

recommended limit for volunteers rescuing lives or
preventing serious injuries: 1000 mSv
• Natural Radiation (terrestrial and airborne)1.2 mSv per
year
◦ Natural Radiation (cosmic radiation at sea level)0.3 mSv
per year
◦ Total Natural Radiation1.5 mSv per year
◦ Seven hour aeroplane flight 0.05 mSv

◦ Chest X-ray0.04 mSv

◦ Nuclear Fallout (from atmospheric tests in 50's &
60's)0.02 mSv per Year
◦ Chernobyl (people living in Control Zones near
Chernobyl)10 mSv per year
◦ Cosmic Radiation Exposure of Domestic Airline Pilot 2
mSv per year
 The International Commission on Radiological
Protection (ICRP) considers that if the annual
radiation doses to the lens of the eyes of
radiation workers are restricted to 150 mSv
(equivalent to 150 mGy for X-ray), cataract is
unlikely to occur during his/her life assuming
a working period of 50 years.
 SURSELE NATURALE!!!! au o pondere de 85% , sunt
răspunzătoare pentru o doză medie anuală individuală
de 2,4mSv, dar cu mari variaţii în funcţie de regiune, şi
sunt reprezentate de:
 radioactivitatea extraterestră, sau cosmică, a cărei
radionuclizi produc o doză de aproximativ de
0,4mSv/an,
 radioactivitatea terestră asigurată de radionuclizii
solului din seria radioactivă a uraniului (238, 235),
thoriului (232), radiului (226) şi potasiului (40),
 radioactivitatea aerului este generată de descendenţii
de viaţă scurtă ai radioizotopilor radonului, în doză de
aprox. 1,3 mSv/an
 radioactivitatea apei este dată de prezenţa radiului,
radonului şi uraniului
 radioactivitatea alimentelor, fie că sunt de origine
vegetală, fie de origine animală, se datorează
conţinutului în radiu (226), potasiu (40), carbon (14)
etc.
 radioactivitatea corpului uman este urmarea
schimburilor permanente dintre organism şi mediul
înconjurător, astfel încât toţi izotopii radioactivi din sol,
aer, apă sunt prezenţi şi aici în proporţii variabile.
 SURSELE ARTIFICIALE!!! produc restul de 15% din fondul
total al radioactivităţii, pot genera fie radiaţii
electromagnetice, fie corpusculare:
 sursele radioactive utilizate pentru radiodiagnostic sau
radioterapie
 exploziile experimentale (testarea armelor nucleare) în care
sunt implicate diverse radioelemente, printre care amintim:
carbon 14, iod 131, cesiu 137, stronţiu 90, plutoniu 239 etc.
 industria nucleară şi de cercetare nucleară: reactoarele,
laboratoarele şi instalaţiile proprii acestei industrii necesare
pentru extracţia minereurilor, îmbogăţirea lor, prepararea
elementelor combustibile şi retratarea lor, stocarea
deşeurilor,
 accidentele nucleare
 cadranele luminoase ale căror ace indicatoare şi cifre
sunt acoperite cu vopsele luminiscente pe bază de
tritium radioactiv
 diferitele sticle şi ceramici luminiscente
 receptoarele televizoarelor color de generaţie mai
veche
 unele materiale de detecţie folosite în industria
mecanică, agroalimentară, chimică, în medicină sau
biologie.
 minerii din minele uranifere (cu expunere externă de
tip beta şi gamma, emise din pereţii minei sau din
minereul extras, datorate descendenţilor radonului, şi
cu expunere internă, prin inhalarea radonului şi a
descendenţilor săi emiţatori alfa),
 minerii din minele neuranifere (expunere dependentă
de tipul minei, structura sa geologică, condiţiile de
muncă, tipul ventilaţiei),
 muncitorii din locuri de muncă subterane, cum ar fi:
metrouri, peşteri, tuneluri, tratarea apelor geotermale,
depozite,
 muncitorii din fabrici de prelucrare a minereurilor, a
rocilor fosfatice (pentru obţinerea acidului fosforic şi
fertilizatorilor), cei de pe platformele de extracţie
petrolieră (în conducte, vane, carotaj), sau din
rafinării,
 personalul navigant de pe avioane este expus la nivele
ridicate de radiaţii cosmice de origine galactică sau
solară, precum şi la radiaţii secundare produse în
atmosfera sau în structura avionului.
 personalul ce desfăşoară activităţi medicale în
radiodiagnostic, radioterapie, medicină nucleară,
 muncitorii din industria alimentară care efectuează
sterilizarea prin iradiere gamma, tratarea surselor de apă
pentru prevenirea transmiterii bolilor,
 personalul a cărei activitate are ca obiect radiografierea,
defectoscopia industrială, cel care foloseşte acceleratorii de
particule pentru examinarea secţiunilor fine ale pieselor
metalice - muncitorii care execută carotajul în industria
petrolieră, cei din industria automobilelor (măsurarea
consumului de ulei a automobilelor),
 angajaţii din agricultură şi silvicultură care utilizează
unii radioizotopi pentru cercetări asupra ameliorării
plantelor (prin mutaţiile generate), eficienţa
îngrăşămintelor, combaterea dăunătorilor, studiul
fotosintezei(4)
 cercetătorii din domeniul cristalografiei, radiobiologiei,
radiochimiei, fizicii nucleare, arheologiei, muzeografiei
 personalul care efectuează controlul în punctele de
trecere vamală, aeroporturi, servicii de mesagerie etc.
 Mecanismele patogenetice depind de tipul şi doza
radiaţiilor, tipul expunerii şi de radiosensibilitatea
ţesuturilor.
 Expunerea poate să fie:
 EXTERNĂ, în care sursa de iradiere nu se află în contact
direct cu corpul, poate să fie generalizată, pe întreg
corpul, sau localizată.
 INTERNĂ, ce presupune prezenţa în organism a
substanţei radioactive pătrunsă pe cale respiratorie,
digestivă sau cutanată.
 În practică se utilizează termenul de CONTAMINARE
RADIOACTIVĂ, în care sursa de iradiere, sub formă
gazoasă, lichidă sau solidă se află în contact direct cu
persoana expusă.
 Contaminarea poate fi:
 externă când particulele încărcate radioactiv se depun
pe piele sau pe haine
 internă prin radionuclizii ajunşi în organism prin
modalităţile amintite anterior.
Este influenţată de:
 1.perioada ciclului celular, cea mai radiosensibilă fiind faza
mitozei şi finalul fazei G1 (de acumulare a nucleotidelor şi
începerii sintezei AND-ului), activitatea mitotică a
ţesuturilor, cele mai sensibile sunt cele active mitotic, care
suferă multe diviziuni şi au celule nediferenţiate funcţional,
 conform legii TRIBONDEAU- BERGONIE care spune că o
celulă este cu atât mai radiosensibilă cu cât este mai
tânără, mai nediferenţiată şi mai activă mitotic.
 2.Gradul de oxigenare tisulară (oxigenul molecular fiind un
rapid generator de radicali liberi )este cel mai eficace
radiosensibilizator
 3.prezenţa unor substanţe chimice radiosensibilizante,
cum ar fi: nitrofurantoin, metronidazol, analgetice,
tranchilizante, compuşi iodaţi, unele chimioterapice
etc., care potenţează efectul radiaţiilor
 4.unii agenţi chimici cu efect radioprotector!!!:
cisteina, cisteamina, dimetilsulfoxid, tiouracilul,
ditiocarbamaţii, sulfatul de morfină, pentabarbitalul,
vitamine etc.,
 5.unele fenomene biologice printre care cele de
activare imună, reacţiile oxigen- independente,
creşterea activităţii sistemului hipofizo- suprarenalian.
 6.temperatura poate exercita un efect radioprotector
sau dimpotrivă, radiosensibilizant în funcţie de gradul
şi viteza de modificare a nivelului termic tisular
CALITATEA RADIAȚIEI depinde de:
1. transferul liniar de energie,
2. filtrarea radiaţiilor,
3. distanţa sursă-piele,
4. penetrabilitatea radiaţiei
5. şi eficacitatea biologică relativă.
implică fenomene de:
 ionizare,
 excitare,
 producere de radicali liberi,
 rupturi ale punţilor de hidrogen la nivelul atomilor şi
moleculelor,
 la nivel macromolecular au loc degradări proteice, ale
hidrocarbonaţilor, oxidări lipidice şi modificări ale
acizilor nucleici.
 Mecanismul de acţiune la nivel molecular:
 -direct- în care are loc ionizarea directă prin efect
fotoelectric şi Compton
 -indirect- datorat radicalilor liberi rezultaţi în urma
ionizării apei şi care pot cauza distrugerea directă sau
alterarea funcţiei unei molecule organice
 Radiaţiile ionizante afectează atât membrana celulară, cât şi
citoplasma şi nucleul.
 La nivel membranar produce alterarea structurilor proteice, a
receptorilor de membrană cu consecinţe asupra permeabilităţii
şi implicit asupra funcţiilor specifice a celulei respective.
• Nucleul!!! este ţinta specifică a radiaţiilor ionizante, mai exact
acizii nucleici, asupra cărora pot produce modificări cu
consecinţe variate asupra celulei:
• moarte celulară,
• împedicarea diviziunii normale celulare,
• alterarea apoptozei,
• anomalii în codificarea ADN urmate de transmiterea acestora
generaţiilor următoare şi cancerogeneză.
 Aberaţiile cromozomiale induse sunt de tipul deleţiilor
terminale, interstiţiale, traslocaţiilor reciproce,
inversării, formării de cromozomi dicentrici !!!!şi
inelari, dintre care dicentricii sunt consideraţi a fi tipici
radiaţiei ionizante.
 În funcţie de timp: efecte imediate sau precoce şi
tardive sau întârziate
 După doza de iradiere:
 1.efecte deterministice - apar la doze mari şi există un
prag demonstrat,
 2. efecte stochastice - apar la doze mici, FĂRĂ A SE
PUTEA DEFINI O DOZĂ PRAG!!!!!
 Faţă de persoana afectată: efecte somatice şi genetice
 După gradul de afectare: benigne, maligne şi letale
 au prag de apariţie (sub acest prag nu apar efecte
biologice)
 - severitatea efectelor creşte cu doza
 - efectele se datorează morţii celulelor dintr-un tesut
 - au o doză-prag – de câţiva Gray
 - sunt specifice în funcţie de ţesutul afectat.
 Este demonstrată o relaţie de directă proporţionalitate
între doza absorbită şi tipul şi severitatea efectului
deterministic.
 Efectul deterministic Doza absorbită
 Sterilitate masculină temporară > 0,15 Gy
 Diminuare temporară a numărului de leucocite 0,2 -
1Gy
 Greturi, astenie
 Modificarea hemogramei
 Imunodepresie
 Sub supraveghere medicală, revenirea la normal este
rapidă 1 – 2 Gy
 Sterilitate feminină >2,5 Gy
 Sterilitate masculină definitivă 3,5 – 6 Gy
 Hipoplazie, aplazie, insuficienţă funcţională, fibroză,
necroză în diferite ţesuturi şi organe
 În absenţa tratamentului, cel puţin jumătate dintre
persoanele expuse mor, celelalte prezentând sechele
importante >4,5 Gy
 Afectare oculară (cataracta la 1-10 ani de la expunere)
>5 Gy
 Afectare gastro-intestinală 6 Gy
 Afectare pulmonară 8 Gy
 Coma, moarte cerebrală , Moarte 10 Gy
 - nu există prag de doză, efectele pot sa apară şi la doze
foarte mici,
 - probabilitatea de apariţie creşte cu doza
 - severitatea este determinată de apariţia cancerului
 - severitatea este independentă de doză
 - se datorează modificărilor celulare la nivel de ADN şi
proliferării spre boli maligne.

 Efecte stocastice sunt: cancerul, efecte genetice.

 Manifestările cutanate:
◦ radiodermita acute:
 atrofie cutanată,
 eritem,
 edem,
 durere,
 iar uneori ulceraţii şi necroze,
efectele tardive se pot exprima prin:
• hiperkeratoză,
• cicatrici, fibroze la nivelul dermului,
• scăderea rezistenţei la infecţii şi posibilitatea evoluţiei spre
malignizare.
 Efectele acţiunii radiaţiilor ionizante asupra
organismului sunt de grade variabile, în funcţie de
caracteristicile radiaţiilor (tipul şi energia lor, doza
absorbită, durata acţiunii) şi ale ţesutului în cauză
(structură, radiosensibilitate, citocinetică, metabolism
etc.).
 Expunererea la doze mici de radiaţii produce manifestări
somatice şi genetice. Incidenţa cancerelor radioinduse
variază cu doza cumulativă, tipul neoplaziei şi vârsta la
momentul expunerii. Nu s-a putut demonstra existenţa
unei doze prag.
 Expunerea la doze mari de radiaţii ionizante a întregului
corp determină sindromul acut de iradiere (SAI).
 Acesta cuprinde efecte clinice al căror tip şi severitate
depind de doză, distribuţia corporală şi durata expunerii.
Primele afectate vor fi ţesuturile cele mai radiosensibile:
reproducător, hematopoetic şi gastro - intestinal.
 Dozele cuprinse între 1-4 Gy generează simptome care
debutează după 2-6 ore şi pot dura până la 48 ore.
 Manifestările secundare expunerii la 6-10 Gy
debutează după aproximativ 2 ore, pentru ca, în cca. 6
zile să se instaleze limfopenie severă, gastroenterită,
granulocitopenie şi trombocitopenie.
 Dozele mari cuprinse între 10-30 Gy determină
simptome gastro - intestinale imediate, iar cele care
depăşesc 30 Gy sunt letale.
 Cele mai frecvente cazuri ale SAI evoluează în 4 faze:
prodromală, latentă, de stare şi de refacere
(reconversie).
 Faza prodromală apare de obicei în primele 24 ore
după expunere şi cuprinde: anorexie, greaţă, vărsături,
diaree, deshidratare, crampe abdominale, apatie,
fatigabilitate, aritmie, febră, diaforeză, hipersalivaţie,
cefalee, dispnee, hipotensiune, ataxie, prostraţie etc.
 Faza de latenţă este asimptomatică, are durată
variabilă în funcţie de doza absorbită, de 5-15 zile.
 Faza de stare cuprinde 3 mari sindroame:
1.Sindromul hematopoetic: în primele ore se constată o
limfopenie, după câteva zile până la 3 săptămâni apare
trombocitopenie, pentru ca în următoarele 3-4
săptămâni să se asocieze şi eritropenia.
Clinic, se vor contura:
◦ anemia aplastică caracterizată prin asteno-adinamie, paloare
marcată, tahicardie, polipnee, aritmii,
◦ sindromul infecţios: febră, ulceraţii buco-faringiene, infecţii
bacteriene, fungice,
◦ Sindromul hemoragic: peteşii, purpură, hematoame,
hemoragii externe şi interne în grade diferite de severitate.
 2. Sindromul gastro - intestinal din perioada de stare
reia simptomele fazei prodromale, dar de o intensitate
mai mare şi durată variabilă cu doza primită:
 greaţă, vărsături,
 diaree sanguinolentă,
 dureri abdominale,
 ulceraţii ale mucoasei digestive,
 febră, deshidratare,
 alterarea stării generale şi evoluţie nefastă, dacă nu se
intervine terapeutic în timp util.
 3. Sindromul neuro-vascular apare după o iradiere de
peste 20 Gy, este consecinţa leziunilor vasculare (structurile
nervoase centrale şi periferice fiind radiorezistente) şi se
manifestă prin:
 somnolenţă,
 apatie,
 stare de prostaţie,
 confuzie,
 tremor, convulsii generalizate,
 tulburări de termoreglare, cardiocirculatorii şi respiratorii
(hipotensiune până la colaps, dispnee de tip central), până
la instalarea stării de comă şi chiar exitus.
 Expunerea directă a tegumentelor la doze mari de radiaţii
ionizante, peste 3 Gy, are ca rezultat radiodermita acută
caracterizată prin eritem, edem, epilare, vezicule, bule, flictene,
în general bine delimitate de zonele învecinate indemne.
 Dozele mici de radiaţii ionizante aplicate repetat la nivel cutanat
produc radiodermita cronică: leziuni eritematoase,
eczematiforme însoţite de senzaţia de arsură şi hiperestezie.
Descuamarea, subţierea cutanată asociată cu căderea părului,
scăderea activităţii glandelor sebacee, hipopigmentarea şi
dezvoltarea teleangiectaziilor are loc în următoarele săptămâni.
 !!!!Expunerile de lungă durată la radiaţiile ionizante reprezintă
un risc important în apariţia cancerului cutanat!!!
 sunt de asemenea dependente de doza şi durata
expunerii, dar totuşi au ca element comun afectarea cu
prioritate a cristalinului.
 La bărbaţi doze unice mici de 2 - 3 Gy determină
aspermatogeneză temporară, în timp ce dozele mari de
6 - 8 Gy pot produce sterilitate permanentă.
 La femei doze unice de 2 Gy generează amenoree
temporară, iar cele de 5 - 8 Gy castrare definitivă.
 La bărbaţi nu sunt modificate caracterele secundare şi
nici activitatea sexuală, în timp ce la femei sterilitatea
radioindusă se poate însoţi de instalarea menopauzei,
şi-n consecinţă de modificări importante ale
caracterelor sexuale secundare.
 sunt apreciate ca fiind de 3 tipuri: letale, congenitale şi tardive
(cancerigene şi ereditare).
 Efectele letale sunt posibile de la doze de 0,1 Gy dacă este
surprinsă perioada preimplantării sau a implantării, iar ulterior la
doze uşor mai crescute.
 Efectele congenitale, dependente de stadiul gestaţional şi doza
primită sunt: moartea embrionului, malformaţiile congenitale
grave, întârzierea creşterii şi retardarea mentală severă.
 Perioada cu riscul cel mai mare este cea cuprinsă între
săptămâna a 8-a şi a 15-a. În afara acestui stadiu gestaţional
modificările radioinduse sunt de gravitate mai scăzută şi apar la
doze aplicate mai mari. Spre exemplu, pentru acelaşi grad de
retardare mentală, doza prag este de circa 0,1 Gy pentru
săptămânile 8 - 15 şi de 0,4 - 0,6 Gy pentru săptămânile 16 - 25.
 Radiaţiile ionizante sunt plasate la agenţi cancerigeni
siguri, substratul oncogenezei fiind reprezentat de
modificările produse la nivelul ADN-ului.
 Riscul de apariţie a cancerelor radioinduse depinde de
durata şi perioada de expunere, sex, doza externă sau
internă, starea de sănătate preexistentă, existenţa unor
cofactori etc.
 În prezent sunt recunoscute ca fiind cu un exces de
risc: leucemiile, cancerele de sân, vezică urinară, colon,
ficat, plămân, esofag, ovar şi stomac.
 Glanda tiroidă poate suferi modificări structurale
şi/sau funcţionale consecutiv expunerii la radiaţii
ionizante fie pe cale externă, fie internă.
 Ingestia de I131 produce atât manifestări sistemice cât
şi hipotiroidism, faringite şi chiar cancere tiroidiene.
 Fie că este acută sau cronică, fie că este generalizată sau localizată, impune în
primul rând efectuarea anamnezei profesionale minuţioase, de la care nu vor
lipsi documentele referitoare la durata, doza şi tipul radiaţiei primite.
 În cazul expunerilor acute diagnosticul este uşor de precizat, spre deosebire
de expunerile cronice şi la doze mici, unde nu avem modificări specifice
radioinduse, iar în unele cazuri monitorizarea individuală nu relevă nici măcar
depăşiri ale limitei de doză.
 Sunt utile examinări paraclinice ÎN REPETIȚIE, în mod special hemoleucograma
ce poate arăta leucopenie, trombocitopenie, anemie, medulograma cu
evidenţierea depleţiei celulelor stem pluripotente, dar mai ales multe teste
citogenetice: micronuclei, celule binucleate, cromozomi acentrici şi dicentrici
(aceştia din urmă fiind cei mai reprezentativi pentru expunerea la radiaţiile
ionizante).
 Sunt utile şi determinările radiotoxicologice din orice secreţii sau lichid de
spălătură (NUMAI ÎN RECIPIENTE SPECIALE!) precum şi contorizările de corp
uman.
 se va face cu alte expuneri profesionale în care pot
apare manifestări similare, iar în cazul în care
expunerea profesională la radiaţii ionizante nu este
concludentă ca agent etiologic, cu alte boli în care sunt
simptome de tipul celor prezentate la capitolul
manifestări clinice.
 Depistarea unui caz de boală de iradiere impune
scoaterea imediată din mediul de lucru, întocmirea
fişei de semnalizare a bolii profesionale BP1 şi
îndrumarea spre serviciile specializate de
radiopatologie de pe lângă clinicile de Medicina
Muncii. La acest nivel se va trece la investigarea
completă a cazului, precizarea diagnosticului
 INTEREVENȚIA PENTRU LEZIUNILE, SINDROAME
AMENINȚĂTOARE DE VIAȚĂ
 medicaţie simptomatică: reechilibrare volemică,
hidroelectrolitică, perfuzii cu aminoacizi, transfuzii,
oxigenoterapie, etc.
 tratamentul local al arsurilor: dezinfecţie, soluţii antiinflamatorii,
creme cu efect antiinflamator şi cicatrizant, eventual excizii
chirurgicale urmate de grefe cu ţesut sănătos,
 tratamentul leziunilor oculare-de obicei sub îndrumarea
specialistului oftalmolog,
 tratamentul altor afecţiuni-distiroidii, neoplazii este acelaşi
indiferent dacă sunt radioinduse sau de altă natură.
 Psihoterapia reprezintă un element terapeutic deloc de neglijat
în astfel de situaţii patologice.
 este rezervat sau chiar nefast în cazul SAI, în funcţie în
primul rând de doza primită şi apoi de precocitatea şi
complexitatea tratamentului primit.
 Radiodermatita acută se vindecă în totalitate la doze
primite sub 20 Gy, peste aceste valori sunt sechele
cicatriciale.
 Cataracta odată dezvoltată este ireversibilă.
 În cazul expunerii interne prognosticul depinde de doza
pe întreg corpul şi tipul radioizotopului.
 Măsurile tehnico-organizatorice privind utilizarea unor
echipamente care din punct de vedere tehnic să
corespundă normelor de radioprotecţie în vigoare.
 Fiecare unitate nucleară trebuie să aibă un responsabil
cu radioprotecţia instruit şi abilitat în acest sens
conform recomandărilor CNCAN (Comisia Naţională
pentru Controlul Activităţii Nucleare).
 Angajatorul are obligaţia de a asigura echipament
individual de protecţie, iar angajaţii au obligaţia de a îl
utiliza corect.
 are ca obiective depistarea semnelor precoce de
suprairadiere prin controale medicale periodice anuale
a expuşilor profesional la radiaţii ionizante şi
verificarea minuţioasă a stării de sănătate, în cadrul
controlului medical la angajare, a persoanelor care
urmează să-şi desfăşoare activitatea în mediu cu
radiaţii ionizante.
 Situaţiile de expunere excepţională sau accidentală
externă sau internă necesită:
 un examen clinic general,
 evaluarea completă a parametrilor hematologici,
 studii citologice asupra limfocitelor periferice (aberaţii
cromozomiale)
 contorizare corp uman,
 examen de radiotoxicologie
 şi alte examinări în funcţie de starea de sănătate la
momentul respectiv.
DE REȚINUT Principiul optimizării protecției
radiologice Conceptul ALARA – introdus de ICRP și
pe respectarea căruia ICRP insistă foarte mult.
 Conform acestuia nu numai că se accentuează
ideea de a menține expunerile sub limitele de
doză, ci mai mult expunerea la radiații ionizante
ar trebui să fie la ” cel mai mic nivel posibil așa
încât să se atingă scopul ei” = ” AS LOW AS
REASONABLE ACHIEVABLE”.
 În acest fel, pe lângă expunerile inutile, se pot
minimiza și acele expuneri mici, depsre care s-a
dovedit că au o mică probabilitate de a induce
efecte stochastice de tipul cancerului.