ȘCOALA POSTLICEALĂ APRENDIS CURS 10.

DISCIPLINA: NURSING GENERAL 2

RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE

INTRODUCERE

Recoltarea necorespunzătoare a diverselor probe biologice (de sange, de urină etc)

poate afecta diagnosticul, tratamentul şi vindecarea pacientului. De cele mai multe ori,
asistenta medicală este direct responsabilă de recoltarea corectă a acestor probe. În unele
cazuri, chiar dacă nu asistenta medicală este cea care recoltează, ea trebuie să pregatească
pacientul si materialele necesare efectuării tehnicii, să asiste si să ajute medicul la
efectarea respectivei recoltări, să acorde îngrijiri specifice pacientului. Există anumite teste
pentru care pacientul trebuie învăţat cum să le efectueze, singur, acasă (de exemplu glicemia pe
glucotest).

Importanţa analizelor de laborator

- completeaza simptomatologia bolilor cu elemente obiective
- infirmă sau confirmă diagnosticul clinic
- reflecta evoluţia bolii si eficacitatea tratamentului
- confirmă vindecarea
- semnaleaza aparitia unor complicatii
- permit depistarea îmbolnavirilor infectioase si a persoanelor sănătoase purtatoare de germeni
patogeni
De asemenea, examinările de laborator permit depistarea unor cazuri de boli infecţioase
precum şi persoanele purtătoare de germeni patogeni, ele având rol în profilaxia bolilor
contagioase.Utilitatea şi obiectivitatea rezultatelor examenelor de laborator depind de modul cum
se efectuează examenul de laborator. Recoltarea produselor biologice sau patologice este
efectuată de asistenta medicală, în majoritatea situaţiilor.
Trebuie avut în vedere faptul că, există o serie de factori variabili intrinseci, cum sunt:
- sexul,
- vârsta,
- rasa sau sarcina, ce pot infuenţa rezultatele determinărilor de laborator. Din acest motiv,
pentru unele analize, interpretarea rezultatelor se face în funcţie de intervalele biologice de
referinţă aferente vârstei sau sexului.
Există şi factori extrinseci ce pot duce la modificări ale rezultatelor la unele teste de
laborator. Printre factorii extrinseci se pot enumera:
- alimentaţia,
- fumatul,
- postul,
- exerciţiul fizic sau altitudinea.
In general, pentru a se evita interpretarea eronată a datelor de laborator, recoltarea probelor
biologice se va face după 12 ore de pauză în alimentaţie, hidratare şi activitate fizică redusă.
Medicamentele, unele procedee sau proceduri diagnostice sau terapeutice la care este supus
pacientul îşi pot exercita efectele şi asupra testelor de laborator.
Recoltarea probelor se face cu pacientul în condiţii bazale, de preferinţă, înaintea
procedurilor diagnostice sau terapeutice, ( ideal între orele 7 şi 9 dimineaţa, în condiţii ”à
jeun”- (pe nemâncate); pentru evaluarea metabolismului lipidic se recomandă ca recoltarea
să se efectueze după 12 ore de la ultima masă. Se recomandă o perioadă de post de 12 ore
înainte de recoltarea sângelui pentru analize de laborator. Pacienţii nu au voie să mănânce,
să bea cafea sau să fumeze. Se recomandă o perioadă de 30 minute de repaus fizic înainte
de recoltare.
Când probele de sânge nu sunt recoltate în condiţii bazale, trebuie ţinut seama de efectele
adiţionale pe care le pot produce efortul fizic (chiar şi efortul fizic moderat poate determina o
creştere a glucozei, acidului lactic, proteinelor serice, CK), precum şi a stării emoţionale sau
ritmului circadian care poate afecta anumiţi parametri. Din păcate atât în urgenţă cât şi în secţiile
de terapie intensivă acest lucru nu este întotdeauna posibil. In acest caz informaţiile relevante
obţinute din anamneza pacientului precum şi din documentaţia care îl însoţeste vor trebui
consemnate atât pe buletinul de solicitare cât şi pe buletinul cu rezultatele testelor de laborator
astfel încât ele să fie interpretate şi ulterior ţinând cont de aceşti factori.
Pregătirea recoltării probelor biologice
Primul pas este reprezentat de completarea / verificarea cererii de analize, cerere care
trebuie realizată într-un format standard şi care trebuie să conţină:
 datele de identificare ale pacientului (nume, prenume pacient, CNP) şi vârsta pacientului,
 solicitantul investigaţiilor,
 natura probei şi locul anatomic de provenienţă (dacă se impune),
 analizele solicitate,
 data şi ora recoltării,
 data şi ora recepţiei probei în laborator,
 menţiuni speciale (se vor trece variabilele care ţin de pacient şi care pot infuenţa
rezultatul investigaţiei).
Precauţii generale:
Identificarea pacientului:
Identificarea pacientului este foarte importantă pentru că asistenta medicală trebuie să se
asigure că proba recoltată aparţine pacientului notat pe formularul de solicitare a analizelor
(BULETINUL CERERE DE ANALIZE). Asistenta medicală nu va recolta nicio probă
biologică dacă nu are acceptul pacientului sau a tutorelui (după caz). Un pacient are dreptul
să refuze sau să oprească o intervenţie medicală. Implicaţiile refuzului sau opririi unei astfel de
intervenţii trebuie explicate cu grijă pacientului.
Consimţământul informat trebuie solicitat şi obţinut de fiecare dată când se pune
problema unei noi proceduri medicale/chirurgicale diagnostice/curative şi nu este valabilă
exprimarea lui doar o singură dată (de ex., la începutul internării pentru tot ce va decurge în
acea internare). Toate obiecţiile din partea pacientului se raportează medicului/asistentei.
Abordarea pacientului diferă în funcţie de statusul său mental.
Pacientul conştient: în acest caz sunt sugerate următoarele etape:
 se cere pacientului să-şi spună numele complet, adresa, CNP (cel mai corect aceste date
se iau din actul de identificare);
 se compară aceste informaţii cu cele existente pe formularul de solicitare;
 orice neconcordanţă sesizată se clarifică înaintea recoltării probei biologice.
 Pacientul comatos, inconştient sau care doarme:
 se iau toate măsurile necesare pentru a anticipa orice mişcare necontrolată din partea
pacientului (fie în timp ce se introduce acul în venă, fie în timp ce acul este în venă);
 pacientul care doarme trebuie trezit înaintea recoltării probei biologice;
 pacientul trebuie identificat înaintea recoltării probei biologice cu ajutorul asistentei sau a
medicului.
Pacientul semiconştient, prea tânăr, incompetent mental sau care nu comunică în
aceeaşi limbă cu asistentul medical:
 se solicită unui apropiat datele de identificare / traducerea /sau după caz, trebuie să
identifice pacientul;
 se compară aceste informaţii cu cele de pe formularul de solicitare a testelor şi după
brăţara de identificare a pacientului;
 se rapoartează persoanei responsabile orice neconcordanţă sesizată, astfel încât pacientul
să fie identificat înaintea recoltării probei biologice.
Pacientul neidentificat, în urgenţă:
 se atribuie pacientului un număr de identificare temporar;
 se aleg formularele corespunzătoare testelor solicitate şi se înregistrează cu numărul de
identificare;
 se completează cu etichete necesare care se aplică pe formularele de solicitare şi pe
probele biologice;
 se atribuie număr de identificare permanent acordându-se atenţie transcrierii corecte a
datelor de identificare temporară.
Pacientul conştient, odată admis în camera de recoltă este invitat să se aşeze pe scaunul
de recoltă. Se cere pacientului să se aşeze comod şi să se relaxeze. Se cere pacientului să nu aibă
nimic în gură (gumă de mestecat, termometru, etc) Unele teste necesită ca pacientul să nu fi
mâncat sau să elimine din dietă anumite alimente înainte ca proba să fie recoltată. Se încearcă
liniştirea pacientului.
Acordul informat al pacientului sau a tutorelui (după caz) este un imperativ pentru orice
intervenţie medicală!
Rolul asistentei
● recolteaza analizele la indicaţia medicului
● respecta orarul recoltarilor
● pregatirea psihica a pacientului: informarea, explicarea tehnicii si obtinerea
consimtămantului scris
● pregătirea fizica a pacientului: regim alimentar, repaus la pat, asezarea in pozitie
corespunzatoare in functie de recoltare
● pregatirea materialelor si instrumentelor necesare
● efectuarea tehnicii cu professionalism
● completarea imediata si corecta a buletinului de analiza care va cuprinde: numele si
prenumele pacientului, nr salonului si patului, natura produsului, analiza cerută, data recoltarii
● etichetarea produsului
● transportul analizelor la laborator in conditii de securitate ,ambalate corespunzator (cutii
cu capac)

VACUTAINERE ŞI RECIPIENTE PENTRU RECOLTAREA ANALIZELOR DE

LABORATOR
1. Eprubetă porttampon pentru exsudat faringian sau alte secreţii
2. Urocultor (Urocultura) sau pentru examen sumar urina (Examen sumar de urina)
3. Tub recoltare sange pentru determinarea analizelor biochimice si imunologice
(capac rosu)
4. Tub recoltare sange pentru determinarea analizelor biochimice si imunologice (capac
galben) sau incolor cu gel separator
5. Tub recoltare sange K2-EDTA pentru determinarea analizelor hematologice (capac
mov)
6. Tub recoltare sange 3.2% citrate de sodium (conform standardelor CLIA) sau 3.8%
(concentratie agreata inca la nivel national) si proportie sange:anticoagulant de 9:1, pentru
determinarea testelor de coagulare (capac bleu)
7. Tub recoltare sange 3,8% citrat de sodium, proportie sange:anticoagulant 4:1 pentru
determinarea VSH (viteza de sedimentare a hematiilor (capac negru)
8. Tub recoltare sange fluoride/EDTA pentru determinarea glicemiei, HbA1c si lactate (capac
gri)
9. Coprocultor (recoltare de materii fecale)
10. Coprocultor cu mediu de transport (materii fecale - coprocultura)

Tipuri de laboratoare :
 B

Laborator de hematologie:
 pentru analize hematologice;
 se determină în majoritatea bolilor si în mod special în bolile de sânge.
Laborator de biochimie: executa analize biochimice din sânge, urina si alte produse biologice,
analizand substantele minerale sau organice din compozitia lor.
Laborator de microbiologie: depisteaza existenta microbilor (bacterii) în cazul bolilor
infectioase .
Laborator de virusologie: depisteaza existenta virusilor în produsul biologic recoltat.
Laborator de parazitologie: pune în evidenţă diferiti paraziti,localizati în corpul uman.
Laborator de serologie: pune în evidenta anticorpii fabricaţi de corpul uman împotriva
antigenelor străine.
Laborator de endocrinologie: pentru analize hormonale
Laborator de micologie: pentru analiza micozelor (ciupercilor).
Laborator de igiena: pentru analiza apei, aerului, alimentelor
Laborator de toxicologie: pentru analiza substanţelor toxice care au pătruns în corp .

1. RECOLTAREA SÂNGELUI

Sângele se recoltează pentru examene:

- hematologice
- biochimice
- bacteriologice
 - parazitologice
- serologice -cercetează prezenţa sau absenţa anticorpilor în serul bolnavului

Recoltarea se face prin:

a. puncţie venoasă
b. puncţie capilară
c. puncţie arterială (efectuată de medic)
a. PUNCŢIA VENOASĂ

Definitie Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă periferică prin
intermediul unui dispozitiv special (fluturas, canulă, ac de puncţie, ac atasat la
Holder). Puncţia venoasă periferică este o manoperă elementară pe care orice
asistent medical, indiferent de specialitate, trebuie să şi-o însuşească.
Scop  Explorator
● recoltarea sângelui pentru examene de laborator – biochimice,
hematologice, serologice, parazitologice şi bacteriologice
RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS - este intervenţie cu rol delegat!
 Terapeutic
● administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei
intravenoase
● recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale
● executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui
● sângerare 300 – 500 ml în edemul pulmonar acut, hipertensiune arterială.
Contraindicaţii  extremitate slab perfuzată, cu edeme mari, arsuri, fracturi;
 infecţii tegumentare, flebite, tromboze;
 paralizia membrului.
Materiale - masă de tratament mobile (troliu)/tavă medicală, paduri alcoolizate sau
necesare tampoane/comprese sterile si alcool 700, mănuşi de protecţie
- ace sterile de 25-30 mm, diametrul 6/10, 7/10, 10/10 mm – în funcţie de
scop, seringi de capacitate – în funcţie de scop, holder+ac, pense sterile
 - garou sau bandă Esmarch,
- pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză sau alt material de
protectie de unică utilizare
- vacutainere cu dopuri de diferite culori, fiole cu soluţii medicamentoase,
soluţii perfuzabile, cilindru gradat, tăviţă renală (materialele se vor pregăti în
funcţie de scopul puncţiei)
Locul puncţiei:
- venele de la plica cotului (cefalica,cubitală si bazilica) unde se formeaza un
“M”venos prin anastomozarea lor
- venele antebratului
- venele de pe fata dorsală a mâinii
- venele subclaviculare
- venele femurale
- venele maleolare interne
- venele jugulare si epicraniene-la sugari si copii mici
- orice vena accesibila

Pregatirea pregătirea psihică – se informează, se explică tehnica si scopul puncţiei, se obtine

pacientului consimtământul
pregătirea fizică – pentru puncţia la venele braţului, antebraţului:
- spălarea si dezinfecţia mâinilor
- se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient, cât şi pentru persoana care
execută puncţia (decubit dorsal)
- se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice
 circulaţia de întoarcere la nivelul braţului
- se aşează braţul pe o perniţă acoperită de material de protective, în abducţie şi
extensie maximă
- dezinfectia mâinilor şi îmbracarea mănusilor
Tehnica - se aplică garoul la o distanţă de 7-10 cm deasupra locului puncţiei, strângându-l
astfel încât să oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera
- se dezinfectează tegumentele cu alcool 70 sau cu paduri alcoolizate
- se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind astfel turgescente
- se fixează vena cu policele mâinii stângi (nedominante) la 4-5 cm sub locul
puncţiei, exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor
vecine
- se fixează acul atasat la holder, branula, seringa cu gradaţiile în sus, acul
ataşat cu bizoul în sus, în mâna dreaptă, între police şi restul degetelor;
- se pătrunde cu acul traversând, în ordine tegumentul – în direcţie oblică
(unghi de 30 grade), apoi peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică, până
când acul înaintează în gol;
- se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei;
- se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa
- se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase: în caz de
sângerare, se prelungeşte acul de puncţie cu un tub din polietilenă care se introduce
în vasul colector, garoul rămânând legat de braţ
- se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea
garoului şi a pumnului
- se aplică tamponul îmbibat în soluţie antiseptica la locul de pătrundere a
acului şi se retrage brusc acul
- se comprimă locul puncţiei 5 minute, braţul fiind în extensie, poziţie
verticală
- înainte ca pacientul să părăsească scaunul / patul de recoltare, asistenta
verifică hemostaza la locul puncţiei şi aplică un plasture de protecţie.
- în cazul în care sângerarea continuă se menţine presiunea la locul puncţiei şi
se aplică un bandaj compresiv. Dacă după încă 5 minute nu se opreşte sângerarea,
pacientul se aşează în clinostatism cu poziţionarea membrului superior puncţionat
în poziţie ridicată şi se anunţă medicul.
- după recoltarea probelor de sânge, asistenta înregistrează în Foaia de
Observaţie/ Dosarul de îngrijire/ Registrul de Recoltare :
- ora la care a fost recoltată proba;
- numele şi prenumele pacientului – în Registrul de Recoltare;
- codul de bare atribuit cererii şi recipientelor cu produse patologice recoltate
de la pacient;
- tipul şi numărul vacutainerelor şi recipientelor recoltate de la pacient;
- semnătura asistentului medical care a recoltat sângele pentru analize, pe
 biletul de trimitere către laborator şi în foaia de observaţie a pacientului spitalizat.
Ingrijiri dupa - se supraveghează pacientul (facies, culoare tegumente, puls)
tehnica - se schimbă lenjeria dacă este necesar
- se asigură o poziţie comodă în pat
Reorganizarea - se colectează deşeurile conform P.U. in recipiente speciale
locului de - se îndepărtează mănuşile
muncă - se spală mâinile
Consideratii ● pentru evidenţierea venelor
speciale: - se fac mişcări în sensul circulaţiei de întoarcere cu partea cubitală a mâinii
pe faţa anterioară a antebraţului
- se introduce mâna şi antebraţul în apă caldă
- tapotament la locul punctiei
- pentru puncţionarea venelor jugulare, pacientul se aşează în decubit dorsal,
transversal pe pat, cu capul lăsat să atârne
- prin puncţia venoasă, se pot fixa catetere
Se evita
- puncţionarea venei din lateral
- puncţionarea venei cu acul având bizoul în jos
- manevrarea incorectă a instrumentarului steril
- atingerea produsului recoltat
- flectarea antebraţului pe braţ cu tamponul la plica cotului, deoarece
împiedică închiderea plăgii venoase, favorizând revărsarea sângelui.
ATENȚIE!

Accidente Intervenţiile asistentei

Hematom (prin infiltrarea sângelui în - se retrage acul şi se comprimă
ţesutul perivenos) locul puncţiei 1-3 minute
Străpungerea venei (perforarea - se retrage acul în lumenul venei
peretelui opus)
Ameţeli, paloare, lipotimie - se întrerupe puncţia, pacientul
se aşează în decubit dorsal fără
pernă, se anunţă medicul.

b. PUNCŢIA CAPILARĂ

Definitie Recoltarea sângelui capilar pentru analize de laborator

Sângele obţinut prin puncţie capilară este un amestec de sânge provenit din arteriole,
 venule, capilare, lichid interstiţial, în proporţii nedeterminabile.
Scop Recoltare -glicemie, hemoleucograma, hemoglobină, TS (timp de sângerare), TC (timp de
coagulare), grup sanguin, Rh
Materiale - lanţetă sterilă sau ac de puncţie steril, stilet special, steril, de unica folosinta
necesare - antiseptic pentru tegument (alcool 70 grade)
- tampoane sterile
- pipeta Potain (pentru numărarea elementelor figurate),
- microtuburi de recoltă (se utilizează în special microtuburi pentru hemogramă – cu
dop roşu şi microtuburi pentru ser – cu dop mov).
- hârtie de filtru
- lame de sticla, lamele (pentru frotiu), benzi de testare
- mănuşi de protectie, tăviţă renală, ceas cu secundar sau cronometru

Locuri de • Suprafaţa palmară a falangei distale (pulpa degetului) a degetului inelar sau mediu,
electie
perpendicular pe amprente, nu paralel cu acestea;
• Suprafaţa plantară laterală a călcâiului, la copil
• Suprafaţa plantară a halucelui (degetul mare de la picior);
• Lobul urechii

Pregatire Psihica: se informează ,se explică necesitatea efectuării tehnicii, se obţine consimţământul
pacient Fizică: spălarea mâinilor cu apa si sapun,se usuca corect; se asează în poziţie sezand cu
bratul sprijinit;
Tehnica - se spala mainile, se aseptizează
- se îmbraca manusile
- se aseptizeaza locul puncţiei cu un tampon cu alcool
- se asteapta evaporarea alcoolului
- cu o miscare brusca se inteapa pulpa degetului, perpendicular pe straturile cutanate
- se sterge prima picatura de sange cu tampon uscat sau hartie de filtru
- se lasa sa se formeze o noua picatura de sange din care se recolteaza cu pipeta sau
pe lama (se pune o picatura de sânge pe benzile de testarea glicemiei; 1picatura pe lama
de sticla pentru frotiu simplu sau frotiu in picatura groasa;
- pentru determinari hematologice (hemoglobina, hematii, leucocite) ( până nu
demult se utiliza pipeta Potain) microtuburi de recoltă (se utilizează în special
microtuburi pentru hemogramă – cu dop roşu şi microtuburi pentru ser – cu dop mov).

PRECAUTII
- Nu se puncţionează mai profund de 2 mm;
- Nu se obţine sânge din puncţia următoarelor zone:
• Degetul mic;
• Zona centrală a călcâiului (la copilul mic);
• Degetele nou-născutului;
• Vârful degetului;
• Un loc puncţionat anterior;
• Nu este recomandată aplicarea de plasturi adezivi peste locurile puncţionate,
deoarece puncţia capilară este efectuată, de regulă, la copii, existând riscul ca aceştia să le
înghită. Dacă puncţia degetului se face la o persoană adultă, se poate aplica plasture.

Efectuarea - la extremitatea unei lame se pune o picătură de 3-4 mm diametru

unui frotiu - se aşează o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 45° cu lama (picătura se
întinde prin capilaritate)
- lamela se trage către partea liberă a lamei, păstrând aceeaşi înclinaţie şi antrenând
toată picătura fără să o fragmenteze
- se agită lama pentru uscare
- se etichetează şi se trimite la laborator
- un frotiu bun este fara goluri, cu un strat regulat
Examenul in - se recoltează pe fiecare extremitate a lamei câte 3 picături cât mai apropiate
picatura între ele
groasa - cu colţul unei lame şlefuite se amestecă picăturile formând o pată circulară cu
diametrul de aproximativ 1,5-2 cm
- se continuă amestecarea picăturilor până se formează un mic cheag – semnul
unei defibrinări complete
- uscarea frotiului se face prin agitarea lamei
- numele bolnavului şi numărul buletinului de analiză se înscriu direct pe lamă cu
markerul
- picătura groasă se execută pentru punerea în evidenţă la microscop, a
plasmodiilor malariei (recoltarea se face în cursul accesului febril când numărul
paraziţilor în sânge este foarte mare).

C. PUNCŢIA ARTERIALĂ
Scop
- recoltarea unei probe de sânge arterial pentru determinarea gazelor sanguine;
- montarea unui cateter arterial care să permită atât recoltarea repetată a gazometriei cât şi
monitorizarea invazivă (sângerândă) a tensiunii arteriale (TA) prin conectarea cateterului arterial
la un traductor de presiune.
Comparativ cu monitorizarea TA neinvaziv (pe manşetă) monitorizarea sângerândă a TA este
continuă, pe monitor vom avea afişat în orice moment curba de presiune arterială şi valoarea TA
medii în mmHg.
Pentru montarea cateterului arterial se preferă artera radială a mâinii nedominante, după
evaluarea în prealabil a circulaţiei la nivelul mâinii cu ajutorul testului Allen. Vascularizaţia
mâinii este asigurată atât de artera radială cât şi de cea ulnară care împreună formează la
nivelul mâinii arcada palmară. În situaţia în care apare tromboza arterei radiale cateterizate
(complicaţie rară dar posibilă) vascularizaţia mâinii se va realiza de către artera ulnară prin
intermediul arcadei palmare.
Testul Allen constă în exanghinarea mâinii prin închiderea pumnului urmată de
comprimarea, simultană, a arterelor radială şi ulnară. O circulaţie bună se evidenţiază prin
recolorarea policelui în mai puţin de 5 secunde de la decomprimarea arterei ulnare (artera radială
menţinându-se comprimată).
O atenţie deosebită trebuie acordată întreţinerii cateterului arterial care va fi inspectat
frecvent, cât şi tegumentul distal de cateter pentru a putea depista precoce apariţia unei eventuale
zone de ischemie.
Se vor face spălări repetate la nivelul cateterului cu soluţie de spălare (ser fiziologic heparinat)
care va fi complet debulizată, orice mică bulă de aer putând produce embolie în periferie şi în
consecinţă, ischemierea zonei respective.
Pe cateterul arterial nu se va administra nici un alt preparat în afară de soluţia de spălare
deoarece apare iritaţia endarterei urmată apoi de tromboză.
Testul pentru gazele sanguine arteriale măsoară aciditatea (PH - ul) şi nivelul
oxigenului şi al dioxidului de carbon de la nivelul unui vas de sânge arterial.
Acest test are rolul de a monitoriza capacitatea plămânilor de a pompa oxigenul în sânge
precum şi de a elimina dioxidul de carbon extras din sânge. Pentru realizarea testului, mostra de
sânge este prelevată de la nivelul arterei, deoarece aici poate fi regăsit atât oxigenul cât şi
dioxidul de carbon, înainte de a ajunge în ţesuturi.
Parametrii folosiţi cel mai frecvent pentru evaluarea schimbului de gaze sunt presiunile
parţiale ale O2 şi CO2 în sângele arterial (PaO2 şi PaCO2), care nu măsoară cantitatea de gaze
din sânge, ci presiunea sub care gazele sunt dizolvate în sânge. Cantitatea de gaz din sânge
depinde şi de solubilitatea gazului în plasmă şi de capacitatea fiecărei componente a sângelui de
a lega / reacţiona cu gazul respectiv.
Testul pentru gazele sanguine arteriale măsoară:
Presiunea parţială a oxigenului (PO2)- prin care este măsurată presiunea oxigenului
dizolvat în sânge precum şi capacitatea acestuia de a ajunge din alveolele pulmonare în sânge;
Presiunea parţială a dioxidului de carbon ( PCO2)- acest test măsoară cantitatea de dioxid de
carbon dizolvată în sânge, precum şi capacitatea organismului de a elimina acest gaz.
Parametrii normali ai concentraţiei gazelor sanguine arteriale :
  presiunea parţială a oxigenului O2: 75-100 mm Hg;
 presiunea parţială a dioxidului de carbon CO2: 35-45 mm Hg;
Seringile pentru sânge arterial - Utilizate în măsurarea nivelului gazelor prezente în
sângele arterial cât şi în testele generale, seringile din gama BD Vacutainer sunt construite din
material plastic, fără latex în compoziţie, şi conţin heparină echilibrată cu calciu. Seringile din
seria BD Vacutainer Preset utilizate pentru testarea stării generale de sănătate în sângele integral
dispun de o bară de presiune reglabilă pentru prelevarea cantităţii exacte de sânge cât şi de o
membrană cu ventilare automată pentru eliminarea aerului rezidual.

RECOLTAREA SÂNGELUI PRIN PUNCŢIE VENOASĂ CU SISTEM VACUETTE

(VACUTAINER)

Recoltarea cu ● materiale pentru punctie venoasa

sistem ● holder +ac steril; vacutainere
vacutainer ● formular analize pentru laborator
● recipient special de colectare si transportare a probelor de laborator
● bandaj adeziv pentru locul punctiei
● recipiente pentru colectarea deseurilor
Conţinut/
Tip de vacuum Tip de examene
anticoagulant
capac roşu fără aditivi, fără examene biochimice, serologice, determinare
anticoagulant
capac mov EDTA hematologice, HLG (hemoleucogramă)
determinare Grup sanguine, Rh, glicemie
glicozilată
capac negru citrat de Na VSH
capac albastru citrat de Na Ex Hematologice: timp de protrombină
(T.Quick), timp Howell , factori ai coagulării
IP, Aptt, fibrinogen
capac verde heparină biochimie, electroliţi, hormoni, gaze arteriale
capac galben citrat de dextroză Serologie, hemocultură pentru germeni
anaerobi
capac gri Cu inhibitor de Glicemie, hemocultură pentru germeni aerobi
glicoliză
Efectuarea puncţiei venoase
- se spală mâinile, se dezinfectează;
- se pregătesc vacutainerele, se etichetează;
- se alege locul: venele de la plica cotului (vena mediană, cubitală, vena cefalică şi
bazilică); venele antebraţului şi cele de pe faţa dorsală a mâinii folosind ace mai
mici;
- se selectează venele uzuale;
- dacă venele nu sunt vizibile, se procedează astfel:
→ se încălzesc aplicând o compresă caldă sau se masează braţele;
→ se balansează braţele în jos (sub nivelul inimii) câteva minute pentru a se
umple venele;
→ se loveşte uşor cu indexul fosa anterocubitală;
- se pune materialul de protecţie sub braţul pacientului pentru a nu păta patul cu
sânge sau dezinfectant;
- se palpează vena aleasă cu indexul (nu cu policele pentru a diferenţia de arteră);
- se dezinfectează mâinile şi se pun mănuşile
Montarea acului şi prinderea holderului
 se montează în condiţii de sterilitate acul la holder prin îndepărtarea
capacului necolorat al acului dublu (care acoperă partea de ac în înveliş de
cauciuc/prin răsucire uşoară;
 se înşurubează bine în holder;
 se verifică poziţia braţului care trebuie să fie îndreptat în jos;
- poziţionarea garoului: 7 cm –8- 10 cm deasupra locului puncţiei venoase;
- se face dezinfecţia locului cu mişcări circulare de la centru spre periferie
(evitând transportul germenilor spre locul înţepăturii);
- se lasă să se usuce sau se şterge cu un tampon steril uscat;
- la copii, se infiltrează aria de puncţie cu anestezic local sau se foloseşte o cremă
cu anestezic (EMLA).
- se îndepărtează capacul colorat al acului dublu si se verifică acul dacă are vârful
bine ascuţit;
- se fixează vena aplicând policele mâinii nedominante la 4-5 cm. sub abord pentru
a evita accidentele determinate de mişcarea bruscă a pacientului;
- se ţine ansamblul format din holder şi ac între police şi index;
Acul de puncţie trebuie să fie orientat cu bizoul în sus!
-se introduce acul în venă cu bizoul în sus, orientat oblic sub un unghi de 10-30
grade în funcţie de calibrul şi profunzimea venei;
 - după intrarea în venă se constată scăderea rezistenţei la înaintare şi se pătrunde
în lumenul vasului 1-2 cm.;
- se alege primul tub şi se împinge în holder, apăsându-l cu policele iar indexul si
mediusul (degetele mijlociu şi arătător) se sprijină pe marginea holderului până ce
partea acului dublu, dinspre tub, străpunge diafragma de cauciuc a capacului tubului
(acul trebuie să înţepe zona centrală a capacului);
- vacuumul din tub extrage din venă cantitatea de sânge prestabilită;
- se evită staza venoasă prelungită, deoarece activează fibrinoliza, se îndepărtează
garoul (nu se lasă mai mult de 1 minut);
- după ce începe să curgă sângele în vacutainer se cere pacientului să desfacă
pumnul;
- în timpul recoltării nu este permis contactul între sângele din tub şi dopul tubului;
- se lasă tubul să se umple până când vacuumul este epuizat şi curgerea sângelui
încetează; în acest fel pentru tuburile cu aditivi se asigură un raport corect între
sânge/aditiv;
- când primul tub este plin şi sângele nu mai curge, se scoate din holder şi din ac
(apăsând cu policele bordura holderului);
- se umplu, cu sânge celelalte tuburi conform recomandării şi respectând schema de
recoltare;
- când este introdus ultimul tub, se desface garoul si se asteapta umplerea
vacutainerului, dupa care se aplică un tampon cu alcool si se retrage acul din venă,
menţinându-se compresia locului puncţionat timp de 5 minute. După realizarea
hemostazei se aplică un plasture .
- tuburile cu anticoagulant se răstoarnă cu mişcări lente pentru a realiza un amestec
omogen.

Observaţii:
 În timpul recoltării, tuburile sunt menţinute cu capacul în sus.
 Conţinutul tubului nu trebuie să atingă capacul sau capacul acului pe durata
veno-puncţiei.
 Braţul pacientului trebuie să fie plasat în jos.
 După umplerea ultimului tub, acul se scoate din venă.
Ordinea de recoltare a tuburilor:
1. flaconul pentru hemocultură;
2. vacutainere pentru coagulare (dop albastru)
3. vacutainer pentru ser cu/fără activator de coagulare, cu/fără gel (dop roşu)
4. vacutainer cu heparină cu sau fără gel separator de plasmă (dop verde)
5. vacutainer cu EDTA pentru hemogramă (dop mov)
6. vacutainer cu citrat de sodiu pentru VSH (dop negru)
7. vacutainer cu inhibitor de glicoliză (dop gri)

In cazul în care nu se recoltează hemocultura, ordinea este:

1. vacutainer pentru ser (dop galben, transparent sau roşu)
2. vacutainer pentru coagulare cu citrat de sodiu (dop albastru)
3. vacutainer cu heparină (dop verde)
4. vacutainer cu EDTA pentru hemogramă (dop mov)
5. vacutainer pentru VSH cu citrat de sodiu (dop negru)
6. vacutainer cu inhibitor de glicoliză (dop gri)
Atunci când se foloseşte seringa, transferul sângelui începe cu tubul pentru
testele de coagulare!
De respectat
 utilizati manusi de unică folosinta pentru fiecare pacient caruia i se
recolteaza probe de sânge
 evitati puncţionarea în zonele in care exista leziuni cutanate;
 dezinfectati zona aleasa cu ajutorul unui tampon steril, imbibat in solutie de
alcool 70%, prin miscari circulare, din interior spre exterior
 dupa tamponare, lasati sa se usuce zona inainte de a trece la punctionare
 (daca zona este umeda, poate fi indusa hemoliza probei);
 la sfarsitul punctionarii, aplicati imediat un tampon compresiv pentru a
asigura hemostaza si a evita formarea hematomului (durata recomandata a
compresiei 5 minute);
 formularul de cerere analize trebuie completat corect si clar cu datele
pacientului, analizele cerute, data si ora recoltarii, numele medicului care indică
analizele.
 fiecare eprubeta trebuie completata corect si clar cu datele pacientului
 a se evita agitarea puternica a eprubetelor deoarece se poate produce
hemoliza.
 acul de punctie NU va fi reintrodus în teaca (pentru a evita înteparea),
îndoit sau taiat, ci va fi depus intr-un container de plastic rezistent la reziduuri
întepatoare sau tăietoare.
Consideraţii  Nu se recoltează sânge din braţul în care se administrează intravenos diverse
speciale
lichide. Se va recolta din celălalt braţ.
 Dacă nu este posibil atunci recoltarea se va efectua după întreruperea
completă a perfuziei, la cel puţin 5 minute de la întrerupere. Se va nota dacă
recoltarea a fost efectuată proximal sau distal faţă de locul perfuziei.
 Dacă pacientul se află sub tratament cu heparină sodică (administrare din 4
în 4 ore sau din 6 în 6 ore), recoltarea se va efectua înainte de administrarea unei
doze;
 Dacă pacientul se află sub tratament cu heparină fracţionată (administrare
din 12 în 12 ore), recoltarea se va efectua la jumătatea intervalului dintre cele 2
administrări
 Inainte de recoltare, asistenta care efectuează recolta va chestiona pacientul
cu privire la următoarele situaţii:
 Dacă face tratament cronic cu medicamente, cu ce anume şi de cât timp;
 Dacă face tratament cu anticoagulante orale (trombostop, sintrom), cu ce
anume şi când a luat ultima doză; în cazul în care pacientul a luat doza înaintea
recoltării, se solicită acestuia repetarea recoltării în altă zi înainte de luarea
tratamentului. Dacă pacientul refuză se menţionează acest lucru pe cererea de
analize.
● Dacă pacienta solicită analize posibil asociate stării de sarcină (analize de
coagulare pentru sindrom antitrombofilic, anticorpi anti grup sanguin, etc) se
 notează pe cerere, vârsta sarcinii.

EXAMENE HEMATOLOGICE
TEST Mod de recoltare: VALOARE NORMALĂ
Pv=punctie venoasa /unitate de măsură
Pc =punctie capilara
➢ HEMOLEUCOGRAMA Pc= puncţie capilară
cu formula leucocitara Pv. cu holder+ac in
vacutainer cu dop
mov (contine EDTA)

Cuprinde:
- elementele figurate (hematii,
leucocite, trombocite)
- hemoglobina
- hematocritul
- reticulocite
- indici eritrocitari (VEM, HEM,
CHEM) si trombocitari
A. Hemoglobina (Hb) este o Val. N. Bărbaţi: 15±2 g/100ml,
proteină de culoare roşie, cu un “ Val. N. Femei: 13±2 g/100ml
rol esențial în transportul gazelor
respiratorii O2 si CO2.
● Hematocrit (Ht) măsoară “ B:44-46%
raportul dintre volumul ocupat de F:42-44%
hematii si volumul sanguin total Valori medii: 42% la femei iar la
bărbat 46%
● ERITROCITE (H) “ Femei: 4,2 – 4,8 milioane/mm3;
(hematii, globule rosii) sunt Barbati:4,5 – 5,5 milioane/mm3;
Copil mic:5,5 – 6 milioane/mm3;
celule fără nucleu, bogate în
La locuitorii podişurilor înalte.
hemoglobină (Hb) 8 milioane/mm3
ꜛCresterea peste VN :poliglobulie
ꜜscăderea sub VN: anemie
● Reticulocite reprezinta “ Valori normale: 0,5 – 2 %
hematiile sau globulele roșii
tinere (eritrocite imature) și sunt
noile elemente care intră în
circulatie după pierderea
nucleului.
LEUCOCITE (L) (globule albe) “ Val. Normale: 4000-80000/mmc
există mai multe tipuri, care diferă ꜛ cresterea pesteVN: leucocitoza
ꜜscăderea VN : leucopenie
între ele atât ca origine şi
morfologie cât şi în privinţa
rolului în organism; Principala
funcţie a leucocitelor constă în
participarea acestora la reacţia de
apărare a organismului.
Formula leucocitara (leucograma) “  Agranulocite (leucocite cu
 AGRANULOCITE 32% nucleu unic)mononucleare
sunt leucocite cu nucleu unic, - limfocite 25-30%,
mononucleare (limfocite, - monocyte 4-8%)
monocite); ꜛCresterea peste VN:limfocitoză,
Limfocitele au rol în reacţia de monocitoză;
apărare specifică. ꜜScăderea sub VN:
Monocitele sunt leucocite limfocitopenie, monocitopenie
capabile de fagocitoză, atât direct,  Granulocite (leucocite cu
cât şi în urma transformării lor în nucleu fragmentat, polilobat
macrofage, proces ce are loc după Polimorfonucleare PM
ieşirea monocitelor din vase în - Neutrofile= 65%
ţesuturi - Eozinofile =1-4%;
 GRANULOCITE 68% - Bazofile =0,5-1/%;
sunt leucocite cu nucleu
fragmentat, polilobat,
polinuclearele (neutrofile,
eozinofile, bazofile)
Polinuclearele neutrofile au rol în
fagocitoza agenţilor patogeni.
Datorită vitezei de diapedeză şi
deplasării rapide prin pseudopode,
polinuclearele nu stau în sânge mai
mult de câteva ore. Ele ajung primele
la locul infecţiei, unde fagocitează
microbii, distrugându-i. Datorită
acestei acţiuni, polinuclearele se mai
numesc şi microfage. Numărul lor
creşte mult în infecţii acute.
Eozinofilele au rol în reacţiile
alergice. Granulaţiile lor conţin
histamină. Numărul lor creşte în
bolile parazitare şi alergice.
Bazofilele au rol în
coagularea sângelui, prin
intermediul unei substanţe
anticoagulante, numită heparină,
conţinută în granulaţii. Tot
datorită heparinei, bazofilele au
rol în metabolismul lipidelor,
favorizând dizolvarea
chilomicronilor şi dispersia lor în
particule fine, ce pot fi mai uşor
utilizate de către ţesuturi.
FORMULA MNEMOTEHNICA DISTRACTIVĂ PENTRU LEUCOGRAMA
NEVER LET MONKEYS EAT BANANAS
Never (neutrofile) 60
Let (limfocite) 30
Monkeys (monocite 6

Eat (eozinofile) 3
Bananas (bazofile) 1
Total = 100
Cum îmi amintesc procentul relativ ?
N + L + M +E +B
60 + 30 + 6 + 3 +1=100%(60% neutrofile;30% limfocite; 6% monocite 3% eozinofile;
1% bazofile)

● TROMBOCITELE sau “ VN: 150 000-300 000/mmc

plachetele sangvine sunt Cresterea peste VN: trombocitoză
elemente figurate necelulare ale Scaderea sub VN: trombocitopenie
sângelui cu rol în procesul
complex de hemostază,
participând la formarea
trombusurilor.
VSH (viteza de sedimentare a Puncţie venoasă, • barbați = 3-10 mm, la o ora;
fara staza; 5-15 mm la 2 ore
hematiilor), este o analiza
vacutainer dop
simplă care se bazează pe • femei = 6-12 mm la o ora;
negru (cu citrat de
proprietatea globulelor roșii Na 3,8%) 10-20 mm la 2 ore

(hematii) de a se depune • copii mici = 7-11 mm la o ora.

(sedimenta) într-un tub de

sticlă, după ce sângele recoltat
din venă a fost amestecat cu o
substanță anticoagulantă.
Grosimea statului de depunere
a eritrocitelor (hematiilor),
este exprimat în milimetrii
[mm], în eprubetă, într-un
interval de o oră [1h], 2 ore
[2h] sau o zi [24h] .
TESTE DE COAGULARE

● APTT (activated partial Punctie venoasă, VN: 25-35 secunde

thromboplastin time) vacutainer cu dop bleu

● Timp Quick VN:13-15” sau 80-100%

Punctie venoasă in
vacutainer
● Timp Howel dop bleu
VN:1-2 minute (70-130 sec)
● IP (Indice de protrombina) “Punctie venoasă in VN:85-100%
vacutainer
dop bleu
● Timp de sângerare –TS Puncţie capilară VN:2-4 minute
este timpul care se scurge din
momentul inţepării lobului
urechii sau pulpei degetului până
la oprirea sângerării
● Timp de coagulare-TC Puncţie capilară VN:8-12 minute
-se recolteaza o picatura de sânge
din pulpa degetului, se pune pe o
lama de sticla si se cronometreaza
timpul care a trecut de la recoltare
pana la coagularea picăturii de
sânge.
● Fibrinogen are rol în Punctie venoasă in VN: 200 -400 mg/dl
coagularea sângelui, creste in vacutainer Creste in boli infectioase,
afectiuni inflamatorii dop bleu inflamatii, rheumatism
Scade in afecţiuni ale ficatului

Hemoleucograma completa( HGL)

● RBC (eritrocite sau hematii) – Numarul de globule rosii din sange
● WBC (leucocite ) – Numarul de globule albe din sange
● HGB (hemoglobina) – Cantitatea totala de hemoglobina din sange
● PLT (platelete sau trombocite) – Numarul de trombocite
● HCT ( hematocrit) – Masa de globule rosii dintr-un anumit volum de sange exprimata in
procente
● numaratoare diferentiala a leucocitelor (formula leucocitara)
- neutrofilele (NEU)
- eozinofilele (EOS)
- limfocitele (LY)
- monocitele (MO)
- basophile (BAS)
indici eritrocitari :
● volumului eritrocitar mediu (VEM, MCV);
● hmoglobina eritrocitara medie (HEM, MCH);
● concentratia eritrocitara medie de hemoglobina (CHEM, MCHC);
● largimea distributiei eritrocitare (RDW)
 VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR (VSH)

Mod de recoltare –punctie venoasa cu holder+ac si vacutainer cu capac negru

VSH-ul este o analiză simplă care se bazează pe proprietatea globulelor roșii ( hematii) de
a se depune (sedimenta) într-un tub de sticlă după ce sângele recoltat din venă a fost amestecat cu
o substanță anticoagulantă. VSH-ul se deosebește de hematocrit prin faptul că sângele se separă
spontan dupa un oarecare timp, în plasma și globule roșii (hematii), fără a fi centrifugat în
prealabil. Dacă un tub subțire (Westergreen), înalt de 200 mm, se umple cu sânge și se mentine în
pozitie verticală timp de o oră și apoi două ore, se observă cum deasupra se separă plasma.
VALORI NORMALE Aparat de citit automat
• la barbați = 3-10 mm, la o ora; 5-15 mm la 2 ore
• la femei = 6-13 mm la o ora; 10-20 mm la 2 ore
• la copii mici = 7-11 mm la o ora.
Cu cât crește înăltimea plasmei separate față de înaltimea stratului inferior compus din
globule roșii ( hematii ), cu atât valoarea VSH este mai crescută ( mai mare ).
Creșteri anormale
Se întâlnesc în numeroase boli, de aceea o creștere a VSH nu este specifică unei boli și nu
poate pune un diagnostic de boală. Creșterea VSH arată medicului că undeva în organism exista
o infecție acută sau cronica, o boala cronică neinfecțioasa sau o dereglare a funcției normale a
unor organe interne ( ficat, rinichi, plamani ).
VSH este o analiză de orientare și numai medicul poate preciza cauza care a produs
cresterea peste valoarea normală a VSH.
Creșterea VSH peste 40-50 mm la o ora constituie un semnal de alarmă, chiar în lipsa
altor simptome de boala. In aceasta situatie este necesara repetarea analizei după două saptamani.
După cum valorarea VSH scade, se mentine sau crește, medicul îsi poate da seama si de evolutia
bolii.
VSH poate creste și în unele conditii fiziologice, la femei în perioada menstruală sau
după luna a patra de sarcina, și la persoanele mai în varsta. Există și persoane care toată viața au
VSH moderat crescut (20/40 mm) fără să aibă vreo boală (constituţional).
 Creșteri foarte mari ale VSH se întâlnesc in aproape toate infectiile acute microbiene și
virale, în tuberculoza, în reumatism, în anemie, în unele boli parazitare, în boli hepatice, ale
rinichilor, în boli tumorale.
Scaderea V.S.H.-ului apare în poliglobulii, etc.
Pregatire pacient
Se recolteaza sange prin punctie venoasa fără stază venoasa, pacientul a jeun (pe
nemancate)
Pregatirea materialelor necesare:

- tavă medicală/cărucior,;
- holder şi ac dublu steril, acoperit cu cauciuc;
- tub vacuette (capac negru) cu anticoagulant steril;
- stativ, eprubete curate, uscate;
- soluţie antiseptic (alcool 700), comprese şi tampoane de vată sterile;
- mănuşi sterile de unică folosinţă;
- garou, tăviţă renală, material impermeabil de potecție/ câmp de unică folosinţă steril;
- Recipiente pentru colectarea deşeurilor;
Pacientul este poziţionat în decubit dorsal cu membrul superior sprijinit pe pat ca pentru
puncţia venoasă şi cu materialele de protecţie aşezate dedesubt.
Tehnica prin metoda vacuette
- Se spală mâinile/se aseptizează /se pun mănuşile sterile de unică folosinţă;
- Se montează acul dublu la holder prin înşurubare;
- Se aplică garoul;
- Se scoate manşonul de protecţie a capătului acului ce va fi introdus în venă.
- Se puncţionează vena pacientului;
- Se îndepărtează garoul;
- Se ataşează recipientul (vacutainer) pentru recoltarea probei de sânge.
- Recipientul pentru recoltare este vidat din fabricaţie. Acul cu cap dublu perforează dopul
flaconului determinând, datorită depresiunii din flacon, aspirarea sângelui.
- Oprirea recoltării se realizează prin retragerea acului din venă după aplicarea tamponului
cu alcool. Apoi se scoate din recipientul pentru recoltare.
- Se exercită o presiune asupra tamponului de 5 minute;
- Se agită lent tubul vacuette.
Îngrijirea pacientului
- Se aşează pacientul în poziţie comodă, şi se aplică o bandă adezivă non alergică deasupra
tamponului;
- Se observă faciesul, tegumentele, comportamentul pacientului şi locul punţiei.
Reorganizarea locului de muncă
- Se colectează deşeurile în recipiente speciale conform PU
- Se îndepărtează manuşile;
- Se spală mainile.
Pregătirea produsului pentru laborator
- Se etichetaţi eprubeta sau vacutainerul pentru laborator;
- Se completează fişa de laborator;
- Se trimite imediat produsul la laborator.
Metoda
Se folosesc 2 metode:
1. metoda Westergreen: se aseaza tubul în pozitie verticală într-un suport gradat milimetric
si se citeste nivelul de sedimentare a hematiilor în mm dupa 1 ora; în unele teste este citit
rezultatul și dupa un interval de 2 ore, dar acesta nu furnizează informații suplimentare

. pipete Westergreen
2. metoda automata (cititor automat de VSH).

EXAMENE BIOCHIMICE DIN SÂNGE

VALORI
NORMALE/unit.mas.

MOD DE
TEST
RECOLTARE
 Uree Puncţie venoasă în Val. N: 20 -40 mg/dl
Este sintetizata in ficat ca si vacutainer cu dop
rosu (fara Concentratiile plasmatice
produs secundar al dezaminari
anticoagulant) crescute de uree apar ca
aminoacizilor
rezultat al unei diete
Eliminarea în urina, reprezinta calea
hiperproteice, al
majora de excretie a azotului.
catabolismului crescut al
proteinelor, dupa hemoragii
gastrointestinale, deshidratare
medie, soc sau functionare
cardiaca defectuoasa sau
datorita tratamentului cu
glucocorticoizi (uremie pre-
renala). Uremia post-renala
este cauzata de factori care
obstructioneaza fluxul urinar:
nefrolitiaza, tumori sau
hipertrofie a
prostatei.Utilitatea ureei ca
indicator al functiei renale este
limitata de variabilitatea
concentratiei plasmatice ca
rezultat al factorilor non-renali.
● Creatinina “Puncţie venoasă în Val. Normale: 0,6 -1,2 mg/dl
Dozarea creatininei este realizata vacutainer cu dop Valori crescute:
aproape exclusiv pentru evaluarea rosu (fara - functionare renala
functiei rinichilor (perfuzie renala anticoagulant) defectuoasa;
defectuoasa, pierdere a functionarii - nefrita cronica
nefronilor) si in monitorizarea dializei - afectiuni musculare (cauzate
renale. de gigantism, acromegalie,
miastenia gravis, distrofie
musculara, poliomielita)
-afectiuni cardiace congestive
- şoc
Valori scazute apar in:
- a fectiuni ale ficatului
avansate si severe
- dieta proteica inadecvata
● Acid uric “Puncţie venoasă în Valori normale:3-5 mg/dl
Este rezultat din arderea proteinelor. vacutainer cu dop
Acidul uric este produsul final al rosu (fara Valoarea acidului uric
degradarii purinelor libere: adenina, anticoagulant) variaza în functie de:
guanina. alimentatie, sex, vârsta,
Patologia lui este in primul rand factori genetici, diferite stari
dominata de guta, boala specifica fiziologice (efort fizic,
omului. Nivelul acidului uric in sange menopauza ).
se numeste uricemie. In gută acidul uric creste
peste: 6 mg/dl la femei
7 mg/dl, la bărbaţi
● Glicemie “Puncţie venoasă în Val. normale: 80 -110 mg/dl
Este formata la nivelul ficatului prin vacutainer cu dop Glicemia creste in Diabet
digestia carbohidratilor si prin rosu (fara Zaharat
conversia glicogenului in glucoza. anticoagulant),
împreună cu celelate
Nivelul glicemiei este reglat, in
analize
principal, prin actiunea a doi Sau vacutainer cu dop
hormoni si anume insulina si gri
glucagonul, insulina crescand Puncie capilara cu
permeabilitatea membranelor glucometrul
celulare pentru glucoza, facilitand
transportului glucozei in celule,
stimuland formarea glicogenului si
reducerea nivelului glicemiei, iar
glucagonul accelerand scindarea
glicogenului in glucoza, determinand
cresterea glicemiei
● HbA1C Hemoglobina Puncţie venoasă în Valori normale: sub 6% din
glicozilata sau glicată vacutainer cu dop totalul hemoglobinei
- ne arată evoluţia glicemiei în mov
dinamică, pe parcursul a 2 luni;
- reprezintă legarea moleculelor
de glucoză (cu fiecare vârf de
hiperglicemie), de amina terminală a
hemoglobinei .
● ALT/TGP “Puncţie venoasă în Valori normale: 9-52/U/L
TGP (transaminaza glutam vacutainer cu dop
piruvica) ALAT/ALT(alaninamino- rosu
transferaza)

● AST/TGO Valori normale:14-36U/L

TGO(transaminaza glutam oxalica)
ASAT/AST(aspartaminotransferaza Valorile transaminazelor
cresc în hepatite virale A, B,
Prin dozarea transaminzelor se C, steatoze (depuneri de
identifică afectarea sau nu a ficatului.
In mod normal aceste enzimele se
gasesc in celulele ficatului dar cand
acestea sunt distruse enzimele ajung in
sânge
● ɣGT-gama GT
(gama-glutamiltransferaza)
ɣGT este cel mai sensibil indicator
pentru depistarea alcoolismului, fiind
enzima a carei crestere depaseste
celelalte enzime hepatice dozate in
mod curent. Nivelul GGT creste in
celulele tumorale din hepatom si
ciroze
● Ionograma (dozarea ionilor)
● Fierul seric sau sideremia
defineste concentratia
procentuala de fier din sânge.
● Lipide totale
grasime in ficat), care poate fi
cauzata de alcool, diabet si
obezitate. Hepatita cronica B şi
C este cauza de crestere
moderata a transaminazelor.
Unele medicamente
c r e s c t r a nsaminazele
“Puncţie venoasă în Valori normale: 0-40U/L
vacutainer cu dop La alcoolici nivelul seric al
rosu GGT poate ajunge la valori de
50 de ori peste valoarea
normala, gradul de crestere
depinzand atat de cantitatea de
alcool consumata, cât si
persistenta consumului
“Puncţie venoasă în Cl = 98 – 107 mmol/l
vacutainer cu dop K= 4,5 - 5,5 mEq/l
rosu Na= 137-147 mEq/l.
Mg =1,6 – 2,55 mg/dl
Ca++ = 5mEq/l (9-11mg%) sau
85-110/mmol/L
Puncţie venoasă în Val normale:50- 150 mg/dl
vacutainer cu dop
rosu Scaderi in anemia feriprivă
“Puncţie venoasă în Val. normale:500-800 ml %
vacutainer cu dop Cresteri peste limita superioara
rosu a normalului sunt denumite
hiperlipemii.
Scaderile valorilor lipemiei
sub limita inferioara a
normalului sunt denumite
hipolipemie

Trigliceride “Puncţie venoasă în Val. Normale:50-150 mg/dl

vacutainer cu dop Dozarea trigliceridelor este
rosu utila pentru identificarea
hiperlipemiilor şi pentru
evaluarea riscului de
ateroscleroză, împreună cu
determinarea colesterolului.
● Colesterol total “Puncţie venoasă în Val. Normale:120 - 200 mg/dl
vacutainer cu dop
● HDL”colesterol bun” >35mg rosu
% (lipoproteina cu densitate înaltă)
cu rol principal constand in
îndepartarea colesterolului din
ţesuturile periferice prin transportul
către ficat şi excreţia lor.
● LDL”colesterol rău” <130mg
% (lipoproteine cu densitate joasa)
sunt bogate în colesterol, ele
transportă si facilitează depozitarea
colesterolului în tesuturi, crescând
riscul de ateroscleroză
● Bilirubina totala (BT)
● Bilirubina directa conjugată vacutainer cu dop
● Bilirubina indirecta neconj.
Bilirubina este un reziduu derivat din
gruparea hem a hemoglobinei
eliberata din eritrocitele îmbătrânite
sau afectate de diversi factori, ce sunt
distruse în celulele reticuloendoteliale.
Dupa producere, bilirubina este
transportata catre ficat prin legare de
albumine. In interiorul hepatocitelor,
bilirubina este legata de acidul
glucuronic si este excretata sub
forma de bila in vezica biliara.
● Fosfataza alcalina “ Val. Normale: 25-115 U/L
Enzima este prezenta practic in toate
tesuturile organismului, dar in special
la nivelul membranelor celulare.
Modificari fiziologice, cum ar fi
Val. N.Femei: 50-60 mg %
Val. N.Bărbaţi: 40-50 mg%
Val. normală sub <130mg%
“Puncţie venoasă în Val. Normale: BT: 0.3 - 1.0
mg/dl
rosu Val. Normale: 0,1-0,3mg/dl
Val. Normale: 0,2-0,8mg/dl
Anumite afectiuni innascute
sau dobandite afecteaza
producerea, absorbtia,
metabolismul si excretia
bilirubinei, ducand la
hiperbilirubinemie.
Hiperbilirubinemia
conjugata este asociata cu o
excretie scazuta a bilei,
datorata afectarii ficatului
(hepatita sau ciroza) sau
datorita colestazei intra sau
extrahepatice.
Icterul este o manifestare
clinica a hiperbilirubinemiei,
ce consta in acumularea de
pigmenti biliari la nivelul
pielii, rezultand o culoare
galbuie a pielii si mucoaselor
Valori crescute ale
concentratiei serice au fost
observate la pacientii cu
afectiuni osoase legate de
cresterea activitatii
cresterea oaselor si sarcina pot duce la osteoblastice (boala Paget,
cresterea nivelurilor serice. hiperparatiroidism primar si
secundar, tumori osoase,
osteomalacie, fracturi osoase)
si la pacienti cu afectiuni
hepatobiliare (obstructie
biliara, hepatite,
hepatotoxicitate cauzata de
medicamente, cancer
hepatic).
● Proteine totale “Puncţie venoasă în Proteine totale 6 – 8 g/%
Proteinile serice sunt substante vacutainer cu dop Albumine: 53-65% ( cca 4,5
complexe formate din aminoacizi si se rosu g/100 ml ser )
impart in trei categorii: - Globuline: 34-47%;
- Albumine ( cca 4,5 g/100 ml ser ) ( cca 3 g/100 ml ser )
- Globuline ( cca 3 g/100 ml ser ) - Fibrinogen ( cca 0,3 g/100
- Fibrinogen ( cca 0,3 g/100 ml ser ) ml ser )

● Electroforeza proteinelor Puncţie venoasă în Albumine: 53-65%

serice vacutainer cu dop Globuline 34-47%;
Proteinele totale din ser sunt rosu din care:
descompuse in 5 categorii de -alfa-1-globuline: 2-5%
substante numite fractiuni proteinice. -alfa-2-globuline: 6-9%
-beta-globuline: 8-11%
-gama-globuline: 14-21%
● Rezerva alcalina “Puncţie venoasă în VN:27 mEq/l
vacutainer cu dop
rosu
● Amilaza creste in pancreatite “Puncţie venoasă în Amilaza serică totală: <100
vacutainer cu dop U/L
rosu Amilaza pancreatică: 13-53
U/L

• LDH (lactat dehidrogenaza) “ V. normale: la vârste peste 15

este o enzima intracelulara larg ani
distribuita in organism, fiind intalnita Bărbaţi :135 - 225 U/l
cu precadere in rinichi, miocard, Femei: 135 - 214 U/l
musculatura scheletica, creier, ficat si
plamani.
Valori crescute: infarct
In infarctul miocardic apar niveluri
miocardic acut, infarctul
crescute de LDH la 36-55 ore de la
pulmonary, miocardita,
debut, care persista 3-10 zile; • in
insuficienta cardiaca
infarctul pulmonar cresterile LDH se
inregistreaza in decurs de 24 ore de la
debutul durerii toracice;
CK, Creatin kinaza este un marker “ V. normale CKMB: 5 - 200 U/l
cu specificitate inalta pentru boli sau ● Valori crescute in
leziuni ale tesutului cardiac. Dozarea infarct de miocard
creatin kinazei este de asemenea un
test de electie in afectiunile
muschilor striati.
• CKMB (creatinfosfokinaza)
Determinarile creatinfosfokinazei se
fac la pacientii veniti în urgenta, cu
durere toracică.

RECOLTAREA DE TESTE SANGUINE PENTRU MASURAREA

GLICEMIEI CU GLUCOMETRUL

Generlităţi Glucometrul este un system test care are la bază o tehnologie avansată
care permite să se monitorizeze glicemia simplu şi precis, într-un timp
foarte scurt. Este utilizat in cazurile pacientilor cu diabet zaharat atat in
conditii casnice cat si clinice.
Pachetul pentru determinarea glicemiei cu glucometrul conţine:
Glucometru, teste, lanţete sterile, dispozitiv de înţepare, soluţie de
control. Glucometrul este cel mai performant sistem de măsurare a
glicemiei datorita avantajelor sale unice:
- prelevarea probei de sânge din zone alternative
- cantitate mica de sânge
- înţepare fără durere
- precizie
Materiale necesare • manusi
● glucometru portabil
● paduri alcoolizate
● comprese tifon
● bandaj adeziv
Pregatirea echipamentului:
● se va verifica glucometrul si toate accesorile acestuia ( ace,
reserve, banda de citire, baterie etc)
Recoltarea:  confirmarea identitatii pacientului (pentru a se evita confuzia si
a nu se lua analize la un alt pacient).
✓ se comunica pacientului ce i se va face, i se va explica
procedura pentru a-i obtine consimtământul, a-i reduce anxietatea si a
ne asigura de cooperarea sa.
✓ se selecteaza locul punctiei
✓ se spala mainile bine si se pun manusi
✓ daca este necesar, pentru dilatarea capilarelor, se pot aplica
comprese calde, umede timp de 10 minute
✓ se sterge locul ales pentru punctie cu alcool si apoi se usuca cu
o compresa
✓ se pregateste glucometrul ( se calibrează, se introduce
bandeleta) si apoi se punctioneaza locul dintr-o singura miscare scurta
si rapida
Lanţetele şi dispozitivul de înţepare
- Lanţetele sunt de unică folosinţă.
- Se utilizează o lanţetă nouă la fiecare monitorizare.
- La aruncarea lanţetelor folosite, se respectă normele igienico-
sanitare.
Aplicarea picăturii de sânge pe bandeleta de test
- Se atinge picătura de sânge de zona albă din capătul bandeletei
de test.
- Sângele va fi absorbit în bandeletă şi aparatul începe testarea.
- Pe ecranul de afişaj se vede numărătoarea inversă.
- Daca nu începe numărătoarea inversă : înseamnă că nu s-a
aplicat o cantitate suficientă de sânge pe bandeleta de test. Se aplică o a
doua picătura de sânge pe bandeletă la cel mult 30 secunde de la prima
aplicare.
- Dacă nici acum nu începe numărătoarea inversă şi au trecut mai
mult de 30 secunde, se aruncă bandeleta de test, se opreşte glucometrul,
se încearcă din nou cu o nouă bandeletă.
- Rezultatul testării glicemiei apare pe ecranul de afişaj şi este
stocat în memoria glucometrului.
✓ dupa recoltare se mentine compresie pe locul punctionarii pana
se opreste sangerarea
 ✓ dupa oprirea sangerarii se aplica un bandaj adeziv.
✓ se noteaza rezultatul , data si ora.
✍ se va evita recoltarea din locuri edematiate, cianotice.Daca nu
se poate obtine sange capilar, se va punctiona o vena cu seringa si se
va pune din seringa pe banda glucometrului o picatura mare de sange
✍ daca pacientul va trebui sa foloseasca acasa glucometrul si sa isi
recolteze singur trebuie invatat sa o faca corect cel mai indicat fiind sa I
se ofere si un ghid scris de folosire a glucometrului.De asemenea va
trebui sa stie care sunt valorile glicemice anormale pentru care va
trebui sa vina la spital

EXAMENUL BACTERIOLOGIC DIN SÂNGE (HEMOCULTURA)

Definitie ● introducerea sangelui pe mediu de cultura pentru examen

bacteriologic
Identificarea bacteriilor prezente în sange cand se suspecteaza:
- o septicemie(cu stafilococ, meningococ, bacil Koch-bolnavul are
Scop
febra ridicata cu oscilatii mari, frison, stare generala alterata)
- o bacteriemie: febra tifoida, bruceloza, endocardita maligna
subacuta

Materiale necesare: ✍ garou

✍ mănusi sterile, masca faciala
✍ paduri cu alcool si dezinfectant pe baza de iod
✍ seringa sterila de 10 ml pentru adulti si de 2-5 ml pentru copil
✍ camp decupat steril
✍ 3 sau 4 ace sterile
✍ recipiente cu medii de cultura anaerob si aerob
✍ formular cerere analize laborator
✍ recipient pentru transportat analizele
✍ comprese
✍ bandaj adeziv
✍ etichete
✍ tavita renala
Pregatirea echipamentului:
● se va verifica data de expirare a recipientelor cu mediile de
 cultura.
Recoltarea: confirmarea identitatii pacientului ( pentru a se evita confuzia
si a nu se lua analize la un alt pacient).
se comunica pacientului ce i se va face, i se va explica
procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de cooperarea
sa.
se va explica pacientului ca vor fi necesare 3 probe de sange
la intervale diferite de timp.
se spala mainile bine si se pun manusi sterile
se monteaza garoul proximal fata de zona aleasa pentru
punctie
se dezinfecteaza zona aleasa pentru punctie cu paduri cu
alcool iodat 1 %0 sau betadine. Curatarea zonei se face dinauntru
spre in afara pentru a se preveni contaminarea zonei punctionate cu
flora existenta pe pielea din jur.
dupa dezinfectarea zonei se asteapta sa se usuce, inainte de
punctionare
se recolteaza 10 ml sange intr-o seringa pentru adult si 2 ml
pana la 6 ml pentru copil
se dezinfecteaza cu paduri pe baza de iod dopul de cauciuc
al recipientul cu mediu de cultura
se schimba acul de la seringa cu care s-a recoltat sangele
se introduc 5 ml de sange in recipientul cu mediu de cultura la
adulti si 2 ml pentru copil
se eticheteaza recipientul pentru hemocultura cu datele
pacientului, data si ora recoltarii numele medicului care a indicat ,
temperatura pacientului in momentul recoltarii, specificarea oricarei
antibioteraii recente , suspiciunea de diagnostic.
se transporta imediat la laborator
se descarca seringa, manusile si acele in recipiente specifice,
separate
Indiferent de tipul de mediu de cultura este necesara verificarea
cantitatii de sange venos care trebuie recoltata pentru a se asigura raportul
optim sange/mediu ce consta in 10 ml sânge venos sau 5 ml sânge venos la
50 ml mediu de cultură (1/5 - 1/10).

Obligatoriu, se ţine cont de următoarele reguli:

SE RECOLTEAZĂ CU MĂNUŞI STERILE, IN CONDIȚII DE
 ASEPSIE PERFECTĂ!

 prelevarea se face înaintea instituirii tratamentului

antimicrobian;

 se folosesc recipiente curate şi sterilizate pentru a preveni

contaminarea probelor;

 evitarea contactului cu substanţe bacteriostatice sau

bactericide a produsului

Evaluarea rezultatelor normal-hemocultura negativă

patologic –se identifica germeni patogeni; se efectueaza
antibiograma

Flacoane de hemocultura cu medii aerobe si anaerobe de tip BACTEC

EXAMENE SEROLOGICE (IMUNOLOGICE)

GENERALITĂŢI
Imunologia este stiinta care se ocupa cu studiul imunitatii organismului. Imunitatea
este o stare de rezistenta a omului fata de bolile infectioase provocate de microbi, virusuri, etc.
Unele persoane au o imunitate naturală, adica sunt din nastere rezistente la o serie de boli. Alte
persoane isi castiga imunitatea (imunitate dobândită), rezistenta la boli, fie făcând o boala (pe
care a doua oara nu o mai fac), fie vaccinandu-se contra unor anumite boli. La baza imunitatii sta
formarea de substante protectoare numite anticorpi.
 Anticorpii sunt substante chimice complicate, pe care îi fabrica organismul ca
raspuns la patrunderea in sange a numeroaselor substante straine organismului (antigene)
asa cum sunt microbii, virusurile, parazitii etc.
Anticorpii se formeaza si atunci când în organism pătrund (pe cale digestiva sau prin
injectii) diferite substanţe, cum sunt serurile si vaccinurile.
Producerea anticorpilor începe imediat după pătrunderea substanţei straine (antigenul) in
organism, dar trebuie sa treacă 7-10 zile de la contactul cu antigenul pentru ca organismul să
poata fabrica suficienţi anticorpi cu care sa lupte impotriva bolii si care sa poata fi gasiti cu
ajutorul analizelor de laborator.
Anticorpii sunt specifici pentru fiecare agent patogen, pentru fiecare boala, ei persista
in organism si dupa vindecarea bolii, luni si ani, uneori chiar toata viata. Cu alte cuvinte,
anticorpii sunt martorii unei infectii trecute (imunizare naturala) sau a unei vaccinari
(imunizare artificiala). Anticorpii se găsesc in sange, urina, lapte, in tesuturile organismului
etc., de unde pot fi pusi in evidenta cu ajutorul analizelor imunologice. Astfel, punând in
contact, intr-o eprubeta, anticorpii din ser cu antigenul preparat in laborator, se produce o reactie
antigen-anticorp, care se face vizibila cu ochiul liber prin diferite tehnici de laborator.
Deoarece, pentru evidentierea anticorpilor din sange se foloseste serul de la omul bolnav sau
sanatos, aceste analize se mai numesc si analize serologice. Serul nehemolizat are o culoare
gălbuie, cel hemolizat este roz.
In unele cazuri de boli, cunoscându-se anticorpii specifici, se poate analiza si găsi
antigenul care este necunoscut, asa cum este cazul gripei, al hepatitei virale (antigen A) etc.
Analizele imunologice se bazeaza pe reactia (unirea) dintre antigenul specific si
anticorpii specifici din serul care se cerceteaza.
Aceste analize se fac pentru descoperirea acelor boli la care nu este posibil să se puna in evidenta
angentul patogen cauzator de boala (microb, virus etc.) din anumite motive, dupa cum urmează:
 Uneori, bolnavul vine prea tarziu la laborator, dupa ce microbul a disparut din organism,
fie dupa o vindecare naturala, făra tratament, fie dupa o vindecare în urma tratamentului
cu antibiotice, de exemplu: febra tifoida, infectii cu streptococ, bruceloza, tifosul
exantematic si alte boli.
 Microbul poate sa dispara de la locul de intrare si se localizeaza in diferite organe din
corp, asa cum se intampla in sifilis.
 In toate aceste cazuri, diagnosticul de laborator se poate pune retrospectiv dupa ce a
trecut boala, prin depistarea in sange a anticorpilor care au fost produsi in organism sub influenta
agentilor patogeni. Analizele imunologice se efectueaza pentru diagnosticarea urmatoarelor
boli: sifilis, reumatism, febra tifoida, bruceloza, boli virale etc.
Crioglobulinemia se caracterizeaza prin prezenta crioglobulinelor in ser, care precipita
când sunt racite sub temperatura corpului, fie in vitro, fie in capilarele superficiale expuse la
temperaturi scazute. In ultimul caz, ele produc ulceratii superficiale ale pielii, purpură, si
produc simptome de sensibilizare la rece.
Implicatii clinice
Crioglobulinele pot apare in diverse afectiuni, cum sunt : mielomul multiplu,
colagenoze, leucemii limfatice, poliartrita cronica evolutiva, lupus eritematos
diseminat, mononucleoza infectioasa etc.
 Proteina C reactiva (CRP)
Este o proteina de faza acuta a inflamatiei, care apare cu răspuns rapid la bolnavii cu
diferite infectii microbiene (cu streptococ, pneumococ etc.) în inflamatii (reumatism), în
infarctul miocardic, in tumori, etc. Proteina C reactiva este sintetizata in ficat si initiaza
opsonizarea (acoperirea unei particule, fiind recunoscuta de receptorii neutrofilului ca semnal
pentru ingestie) si fagocitoza celulelor care pătrund in organism, dar rolul ei principal rezida in
fixarea si neutralizare asubstantelor toxice endogene provenite din leziunile celulare.
Proteina C reactiva (CRP) este o proteina care nu exista în mod normal in serul
uman.

Semnificatie clinica
Proteina C reactivă, are importanta alaturi de alte teste cum ar fi VSH si fibrinogen. Toate cele
trei indica prezenta unui sindrom inflamator (este marker al inflamaţiei). Reactia prin care
pune in evidenta proteina C reactiva este o reactie in urma caruia are loc un fenomen de
precipitare.
Proteina C reactiva precipita prin testarea serului de cercetat cu un antiser specific in
caz de boli inflamatorii. Prin proteina C reactiva se poate masura si riscul ca un pacient sa
prezinte o boala cardiovasculara. Astfel daca el are o concentratie de sub 1mg/l atunci riscul
este practic 0, iar daca are peste 3mg/l atunci riscul este foarte ridicat.
 Dozarea CRP e utilă în:
- depistarea proceselor inflamatorii sistemice (cu exceptia lupusului eritematos
diseminat, si a rectocolitei hemoragice )
- aprecierea eficacitatii tratamentului antiinfectios, sau antiinflamator
- detectia precoce a unor complicatii postoperatorii (infectii al plagii ,tromboze,
pneumonie)
- diferentierea dintre infectie si reactie de rejet dupa transplant de maduva osoasa.
 Factor rheumatoid
Factorul reumatoid este prezent in special in serul pacientilor cu artrita reumatoida, dar si
alte afectiuni pot produce factor reumatoid: procese inflamatorii cronice, boli infectioase cum ar
fi endocardita bacteriana subacuta, malaria, sifilisul, lepra, tuberculoza precum si o varietate
de boli autoimune cum ar fi lupusul eritematos systemic.
 IgA
Anticorpii (imunoglobulinele) sunt capabili sa se combine necovalent, reversibil cu
antigenul specific, rezultatul fiind declansarea functiilor efectorii imune ce au ca scop
indepartarea antigenului. Anticorpii sunt implicati de asemenea la imunomodulare fie
amplificand, fie deprimand raspunsul imun, contribuind astfel la cresterea capacitatii de
epurare a antigenului declansator din organism si la reducerea la minimum posibil a efectelor
secundare asupra organismului gazda. Pe baza structurii imunoglobuline au fost izolate cinci
clase : A, M, G, D si E.
Imunoglobulina A (IgA) este clasa majora de imunoglobuline prezente in secretiile
sero-mucoase.
 Valori crescute ale Ig A au fost observate in afectiuni hepatice, icter, alcoolism,
exercitii fizice,
 Valori scazute s-au observat in gastroenteropatii cu pierdere de proteine, telangectazia,
sarcina etc.
 Imunoglobulina E (Ig E) este un test extrem de util in depistarea alergiilor. Cresterea
nivelului de Ig E indica prezenta diverselor afectiuni parazitare sau alergice. Valorile Ig E
depind de tipul de alergen, durata stimularii si de eventualele masuri de desensibilizare.

Ig G reprezinta 75- 80% din imunoglobulinele totale. Ig G este singura imunoglobulina

 care traverseaza placenta si este raspuzator de protectia nou nascutului in primele luni de
viata. Cresteri ale Ig G se intalnesc in infectii, boli hepatice, malnutritie severa,
disproteinemia, artrita reumatoida. Ig G scade in agamaglobulinemia, deficienta selectiva
de Ig G, proteinemia Bence- Jones, leucemie limfoblastica cronica.

 Anti HBs
Anti HBs - anticorpi specifici de tip Ig G, anti-antigene de suprafata a virusului
hepatitei B. Cand testul este pozitiv, inseamna ca persoana respectiva are deja dezvoltata
imunitate impotriva virusului hepatitei B

Semnificatie clinica

Anti HBs apar dupa o hepatita cu HBV (semn de convalescenta sau imunitate) sau
dupa vaccinare contra hepatitei B. Anti HBs sunt detectabili toata viata. Au rol de monitorizare a
succesului terapeutic in hepatita de tip B acuta. In cazul vaccinarii anti HVB permite
verificarea necesitatii si succesului vaccinarii anti HVB.
Anti HCV
Test specific de depistare in sange a anticorpilor anti-virus hepatita C. Anticorpii nu sunt
suficienti pentru a oferi imunitate organismului si testul nu poate face distinctia intre infectia
acuta si cea cronica. Daca testul este pozitiv se recomanda repetarea sa pentru eliminarea
erorilor de laborator.
Valori normale: Negativ
Semnificatia clinica: anticorpii pot lipsi in primele 4 saptamani dupa infectare la
aprox. 30% dintre persoane. Dupa 3 luni de la infectare, anticorpii sunt detectati la 90 % din
persoanele infectate doar biopsia hepatica poate apoi identifica tipul si gradul leziunilor
hepatice si determina severitatea bolii, fiind necesara pentru evaluarea inceperii tratamentului,
Enzimele hepatice (TGO, TGP) pot fi crescute (ele sunt eliberate in sange cand celulele
hepatice sunt distruse) sau pot fi normale, in functie de perioadele de activitate sau inactivitate
a bolii.

TEST Mod de recoltare: VALOARE NORMALĂ

Pv. Punctie /unitate de măsură
 venoasă
 Reacţia Bordet- Puncţie venoasă în  Prezenta anticorpii
Wassermann (RBW) vacutainer cu dop roşu sifilitici: analize "pozitive",
 Reactia VDRL  Absenta anticorpilor:
 TPHA (testul treponemic analizele "negative".
de hemaglutinare) este un test In raport de cantitatea de
utilizat in confirmarea, stadializarea anticorpi gasita, rezultatul se
si monitorizarea terapiei sifilisului. noteaza cu 1 pana la 4 plusuri

Dupa 4-5 saptamani de la infectie, (cruci).

anticorpii produsi de spirocheta

sifilisului (Treponema pallidum) se
pot pune in evidenta cu ajutorul
acestor reactii.
 Testul ELISA Puncţie venoasă în  Normal: negativ
Este testul serologic în SIDA vacutainer cu dop roşu
(sindromul imuno-deficienţei
umane), agentul etiologic este
virusul HIV
Reactia ASLO Puncţie venoasă în Valori normale: 100-200
Este analiza care descopera in vacutainer cu dop roşu U/ml
sângele bolnavilor anticorpii Valori de peste 300 U/ml arata
antistreptococici, care se numesc ca in trecutul apropiat la
antistreptolizine. Streptolizina O este bolnavului a fost o infectie cu
o enzima extracelulară produsa de streptococ. In unele cazuri,
streptococul beta-hemolitic de grup reactia iese pozitiva si la
A (Streptococcus pyogenes). persoanele care poarta
Anticorpii produsi de streptococ se streptococul in gat, fara sa
pot depista, în sange, după circa 2 prezinte semne de infectie
săptămani de la infectia streptococica, streptococica.
unde persista timp de 3-6 luni de la
infectie.
Factorul reumatoid este o substanta Reactia Latex-FR este pozitiva
anormala prezenta în serul pacientului la circa 80% din bolnavii cu
cu artrita reumatoidă artrita reumatoida.
 Reactia Latex-FR, In mod normal omul sănătos
 Reactia Waaler-Rose nu are în ser FR dar reactia
este pozitiva la un nivel de
peste 1/10 indica prezenta FR
Proteina C reactiva Puncţie venoasa, Normal este absentă
Este prezentă in infecţii, inflamaţii vacutainer cu dop rosu Este prezentă in infecţii,
inflamaţii, IMA

Testul cu anticorpi IgE si Puncţie venoasa, Normal: negativ

Testul RAST vacutainer cu dop auriu

In diverse alergii
Reactia Widal Rezultatele se dau sub forma
Pentru dg. febrei tifoide de fractie, numitorul
Reactia este maxima in prima luna de reprezentand limita inferioara
la infectie si descreste dupa cateva pana la care reactia antigen-
luni anticorpi este vizibila in
Persoanele care au fost vaccinate eprubeta.
impotriva febrei tifoide produc Valori normale: 0-1/100
anticorpi care pot determina rezultate
fals pozitive.
Reacţia Weil Felix se interpreteaza la fel ca
In diagn. tifosului exantematic reactia Widal.

Virusurile hepatitice Punctie venoasă in constatarea momentului in

 antigenul Australia (Ag Au) vacutainer cu dop rosu care AgAu a disparut din
in hepatita B sange (vindecarea bolii);
 antigenul hepatitei B (Ag
HVB), care se crede ca este chiar
virusul hepatitei virale tip B;
 anticorpii anti HCV in
hepatita cu virus C
Pentru depistarea bolilor virale se Cu ajutorul acestor reactii
folosesc urmatorele analize: serologice, se poate pune
 Reactia de hemaglutinare diagnosticul de gripa, rujeola,
(HA) oreion, poliomielita
 Reactia de fixare a
complementului (RFC)
 Reactia de seroneutralizare
(RSN).
 Test sanguine ELISA sau
exudat faringian pentru
identificarea virusurilor gripale
AH1N1 şi AH1N5
Reactia Schick arata daca un copil
are sau nu anticorpi impotriva
difteriei. In cazul in care nu are
anticorpi, acesta se vaccineaza, pentru
ca astfel organismul sa poata produce
anticorpi impotriva acestei boli.