Conf.dr.ing.

Lucian PETRESCU CURS 10

~ CURS 10 ~
6. Legea fluxului magnetic

A. Forma generală integrală

Enunţ: Fluxul magnetic prin orice suprafaţă închisă () este zero.

  0 (2.51)

sau, dezvoltând fluxul magnetic, se obţine:

 B  n  dA  0

(2.52)

Prin analogie cu legea fluxului electric, putem concluziona:

• Liniile de câmp magnetic sunt linii închise;
• Nu există corespondent al sarcinii electrice în câmp magnetic;
• Fluxul magnetic prin două suprafeţe deschise (Sşi) ce se sprijină pe
aceeaşi curbă închisă () este acelaşi.
B. Forme locale
Pentru domeniile de variaţie continuă a mărimilor, aplicându-i membrului
stâng al formei integrale teorema G-O se obţine forma:

div B  0 (2.53)

La o suprafaţă de discontinuitate (între două medii cu proprietăţi magnetice

diferite) se obţine forma locală:

B 2n  B1n  0  B 2n  B1n (2.54)

relaţia de conservare a componentei normale a inducţiei magnetice:

Fig. 2.10. Conservarea componentei normale a inducţiei magnetice

- 52 -
Electrotehnică Facultatea de Transporturi

7. Legea magnetizaţiei temporare. Legea legăturii în câmp magnetic

( B, H , M )

Enunţ: Această lege stabileşte relaţia de dependenţă între magnetizaţia

temporară, indusă prin prezenţa unui câmp magnetic şi intensitatea câmpului
inductor, pentru diferite tipuri de materiale magnetice şi in diferite regimuri de
desfăşurare în timp a fenomenelor.

Mt  f (H) (2.55)

▪ pentru o clasă largă de materiale, în regimuri staţionare sau nu prea rapid

variabile în timp, relaţia este de proporţionalitate:

Mt   m  H - materiale liniare şi izotrope (2.56)

 m se numeşte susceptibilitatea magnetică

▪  
daca  m   m H materialele sunt neliniare şi anizotrope.
▪ daca materialul este anizotrop, dar caracterizat de o reţea cristalină,
uniformă şi continuă:

Mt   m H (2.57)

 m este tensorul susceptibilităţiii magnetice.

Enunţ: Indiferent de regimul de desfăşurare a fenomenelor electromagnetice, în
orice punct şi în orice moment, între inducţia magnetică B , intensitatea
câmpului magnetic H şi magnetizaţia M , există relaţia:


B  0 H  M  (2.58)

Aceste două legi pot fi folosite împreună, rezultând:

   
B   0 H  Mt  M p   0 H   m H   0 M p   0 (1   m )H   0 M p 
(2.59)
  0 r H   0 M p   H  I p
unde  r  (1   m ) – permeabilitatea magnetică relativă (eng, magnetic permeability)
a materialului şi I p   0 M p se numeşte polarizaţie magnetică (eng, magnetic
polarization).
Pentru mediile lipsite de o polarizaţie magnetică permanentă relaţia devine:

B  H (2.60)

ceea ce arată că liniile de câmp ale celor două câmpuri de vectori sunt în acest
caz coincidente.

Există şi o categorie largă de materiale magnetice pentru care dependenta

B-H este neliniară şi necunoscută analitic, materiale despre care se va discuta
intr-un capitol viitor.

- 53 -
Conf.dr.ing. Lucian PETRESCU CURS 10

8. Legea circuitului magnetic

A. Forma generală integrală

Enunţ: Tensiunea magnetomotoare produsă în lungul unei curbe inchise (  )
este întotdeauna egală cu suma dintre intensitatea curentului electric de
conducţie ce străbate orice suprafaţă deschisă ( S  ) mărginită de această curbă şi
viteza de creştere în timp a fluxului electric prin aceeaşi suprafaţă:

d
u mm  iS   S  (2.61)
dt

în forma integrală se poate scrie

d
 Hdl   JndA  dt  DndA

S S
(2.62)

Membrul drept este o derivată substanţială ce poate fi atşată unei suprafeţe

ce se deplasează cu viteza v , astfel încât termenul poate fi dezvoltat:

 Hdl   JndA S

 D
S  t
  vdiv D  rot D  v

 ndA   (2.63)
 
Fiecare dintre termenii membrului drept poartă o denumire specifică:
iS   JndA
S
- curentul electric de conducţie;

i cvS    vdiv DndA   v

S S
v ndA - curentul electric de convecţie;

D
i DS    t ndA
S
- curentul de deplasare. El exprimă cantitativ faptul că

un câmp electric variabil în timp determină efecte magnetice, adică produce un

câmp magnetic.
i RS    rot D  v ndA   D  v dl
S 
- curentul Röentgen.

B. Formele locale ale legii

Pentru domenii de continuitate se obţine cu ajutorul teoremei lui Stokes se
obţine o primă formă locală a legii:

rot H  J 
D
t
 vv  rot D  v   (2.64)


Pentru medii imobile v  0 se obţine forma locală: 
D numită prima ecuaţie a lui
rot H  J  (2.65)
t Maxwell

În cazul suprafeţelor de discontinuitate:

 
rot s H  t  H 2  H1  0  H 2t  H 1t (2.66)

- 54 -
Electrotehnică Facultatea de Transporturi

adică, la traversarea unei suprafeţe de discontinuitate de către liniile câmpului

magnetic, se conservă întotdeauna componenta tangenţială a intensităţii acestui
câmp.

9. Legea inducţiei electromagnetice

A. Forma generală integrală

Enunţ: Tensiunea electromotoare indusă în lungul unei curbe închise ( Γ ) este
egală cu viteza de scădere în timp a fluxului magnetic prin orice suprafaţă
deschisa ( S  ), mărginită de această curbă:

d
e    s (2.67)
dt

sau sub formă integrală:

d  

 E  dl  

dt  B n dA
s
(2.68)

Obs: Alături de legea fluxului electric, această lege se referă la posibilităţile

concrete de producere a unui câmp electric.
Membrul drept este o derivată substanţială ce poate fi atşată unei suprafeţe
ce se deplasează cu viteza v , astfel încât termenul poate fi dezvoltat:

d   B     

dt 
s
B n dA  
s
[
t
 v div B  rot (B  v )] n dA (2.69)

Al doilea termen al dezvoltării este nul ţinând cont de legea fluxului

magnetic (forma locală, div B  0 ); de asemenea, al treilea termen se transformă
cu teorema lui Stokes, astfel încât legea inducţiei capătă forma:

 B   

 E dl   
s
t
n dA   ( v  B )dl (2.70)

Aceşti doi termeni sunt cei corespunzători celor două fenomene puse în
evidenţă de Faraday:

B 
e ,t    n dA -t.e.m. indusă prin transformare (pulsaţie)
s
t
 
e ,m   ( v  B)dl - t.e.m. indusă prin mişcare
( )

B. Forme locale
Pentru domenii de continuitate a tuturor mărimilor, aplicând membrului
stâng a ultimei forme teorema lui Stokes, rezultă:

- 55 -
Conf.dr.ing. Lucian PETRESCU CURS 10

 
  B     B  


s
rot E ndA   
s
[
t
 rot (B  v )] n dA  rot E  
t
 rot ( v  B ) (2.71)

sau dacă mediile sunt imobile ( v  0 ):


 B numită a doua ecuaţie a lui
rot E   (2.72)
t Maxwell

Pentru suprafeţe de discontinuitate se alege curba Γ, formată din curbele

deschise C1 şi C2, să cuprindă această suprafaţă:
            

 E dl   E 1 dl   E 2 dl  E 1 t l  E 2 t l  (E 1  E 2 ) t l  0
 C1 c2
(2.73)

  
Rezultă astfel că: (E 1  E 2 ) t  0  E 1t  E 2t ,

adică, rezultă că traversarea oricărei suprafeţe de discontinuitate de către liniile

de câmp electric se face cu conservarea componentei tangenţiale a intensităţii
câmpului.

- 56 -