Sunteți pe pagina 1din 120

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6
CUPRINS

10-11/2008

FRAGMENTE CRITICE
Eugen SIMION: Un jurnal intim de acum patru decenii
ºi o micã istorie cu Zaharia Stancu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CRONICI LITERARE
George NEAGOE: Ieronim Tãtaru - Însemnãri caragialiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

DUMITRU MICU ‘80


Lucian CHIªU: Un continuator al (spiritului) ªcolii Ardelene. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

CONVORBIRI
André Müller în dialog cu Friedrich Gulda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

DOSAR
Colocviului G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã - Sfârºitul certitudinilor?. . . . . . . . . . . . 31

DOCUMENT
Liviu BORDAº: Operele incomplete ale Dorei d'Istria. Istoria unei ediþii la 1870 . . . . . . . 51

COMENTARII
Doina BOGDAN-DASCÃLU: Geo Bogza sau Reporterul somnolent în poet . . . . . . . . . . . 57
Bogdan POPESCU: Satul F. înainte de Bãnulescu (chipuri, istorii, mentalitãþi) . . . . . . . . . 63
Alde LUPASCO-MASSOT: Lupasco ºi viaþa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67

NEGRU PE ALB
Andrei GRIGOR: Micã istorie a feminitaþii literare (II) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70

LITERATURÃ STRÃINÃ
Serge FAUCHEREAU: Note sur la monumentalite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
Daniel-Henri PAGEAUX: Basil Munteano serviteur et franc-tireur du comparatisme . . . 81
1
ªTIINÞÃ ªI FILOSOFIE
Aurel Octavian BEREA: Originea rãului pe Terra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91

CARNET PARIZIAN
Virgil TÃNASE: Literatura nu se concepe ci se sãvârºeºte ....................................................102

CULTURÃ ªI ECONOMIE
Maria MOLDOVEANU: Economia artelor (II) ........................................................................104

ARTÃ ªI SPECTACOLE
Dana DUMA: Festivalul internaþional al filmului de laValladolid 2008
- O redutã a filmului de autor ................................................................................113
Cãlin CÃLIMAN: DaKINO 18 ºi filmul politic........................................................................116

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artistului


Bogdan Pietriº

2
Fragmente
critice

Eugen SIMION
Un jurnal intim de acum
patru decenii ºi o micã
istorie cu Zaharia Stancu
Abstract

The article contains notes from a diary written by the author himself, four decades ago, during his
journey to Denmark. A diary almost forgotten, but found among some papers.

Public, începând cu acest numãr, un jurnal intim scris acum patru decenii. L-am regãsit,
lunile trecute, printre hârtiile mele. Uitasem, pur ºi simplu, cã existã. El se leagã de cãlã-
toria pe care am fãcut-o în 1968 în Danemarca. Era prima datã când pãºeam în „lumea
capitalistã“, în împrejurãri ce meritã, cred, a fi povestite. Iatã, pe scurt, aceastã istorie.
Locuiam atunci în Balta Albã, pe strada Liviu Rebreanu, nr. 6, într-un bloc în care
locuiau mai mulþi scriitori, printre ei – Romulus Vulpescu ºi Ileana Vilpescu, Ioanichie
Olteanu, C. Þoiu... Un cartier nou, cu mijloace precare de transport ºi, la vremea în care
începe aceastã istorie, un apartament fãrã telefon. Ca sã ajungi în centru, fãceai o orã cu
un autobuz hodorogit ºi supraaglomerat. Pregãteam, atunci, teza mea de doctorat
despre E. Lovinescu (titlul ultim al lucrãrii: E Lovinescu, scepticul mântuit) ºi mergeam
aproape zilnic la Biblioteca Academiei ºi la „România Literarã“ unde lucram ca redac-
tor. Îmi amintesc bine, între atâtea lucruri dezagreabile din acea vreme, cãlãtoriile mele
spre centru. Un coºmar... Urmãrind biografia intelectualã a lui E. Lovinescu, ajunsesem
tocmai la momentul stagiului sãu parizian, la începutul secolului al XX-lea. κi pregãtea
teza de doctorat cu impresionistul Emil Faguet despre publicistul Jean-Jacques Weiss,
iar ca lucrare complementarã studiul Les voyageurs français en Gréce au XIX-e siécle.
Locuia, în 1907, împreunã cu Victor Eftimiu, pe Rue des Carmes, 20, la Mme Boucheny,
în cartierul latin nu departe de piaþa în care urma sã fie spânzurat poetul François
Villon... În Memorii înfãþiºeazã cu admirabil talent de prozator aceastã perioadã fericitã
din viaþa lui... Reconstituiam acum biografia criticului ºi, ajungând, zic, la faza lui
parizianã, am avut ceea ce s-ar putea numi „un coup de mélancolie“... M-am gândit la
condiþia mea de tânãr critic ºi la ºansele mele în aceastã disciplinã austerã... Ce ºanse
puteam avea? Publicasem douã cãrþi (Proza lui Eminescu ºi Orientãri în literatura contem-
poranã), pregãteam studiul despre Lovinescu (care a contat enorm în formarea unei idei
despre conºtiinþa eticã a criticului), scriam în fiecare sãptãmânã în Gazeta literarã (ºi
apoi, în România Literarã), citeam ce-mi cãdea în mânã ºi ceea ce puteam împrumuta de
la prietenii ºi profesorii mei... Când priveam mai departe în viitor mã copleºea dispera-
rea... Aveam deja 35 de ani ºi nu pãrãsisem „lagãrul sociolist”. Marii critici din trecut
avuseserã altã experienþã: studiile ºi cãlãtoriile lor ritualice în Occident (Maiorescu,
Lovinescu, Vianu, G. Cãlinescu), sincronizarea lor cu miºcarea de idei a timpului... Dar
noi, dar eu? M-a apucat, spun, o mare neliniºte. Nicio luminã, de nicãieri. Doar în
Cehoslovagia se miºcau lucrurile. Primãvara de la Praga anunþa, parcã, ceva, o schim-
bare... La noi, totul era încremenit...
Cu aceste gânduri negre în cap m-am prezentat, câteva zile mai târziu, la cabinetul lui
Zaharia Stancu, preºedintele Uniunii Scriitorilor. Legendarul „Neica Zaharia“, cum îi
3
Eugen Simion

ziceau scriitorii. „Zãricuþã“, cum îi spunea conjudeþeanul sãu, teleormãneanul Marin


Preda. Aveam motive sã cred cã mã simpatiza acest scriitor cu faþa cretoasã (cum i-am
zis eu o datã), înalt ºi drept ca o plutã, cu o înfãþiºare aristocraticã, bãrbat teapãr ºi zâm-
bind – vorba lui Nichita Stãnescu. M-am prezentat, zic, la uºa lui Zaharia Stancu (mai
exact, în anticamera biroului lui de pe Soseaua Kiselef,), apãrat de celebra Doamnã
Teohari, secretara lui. M-a primit în picioare, în spatele biroului sãu, cu faþa severã ºi
bãnuitoare. Acesta era protocolul sãu, cunoscut bine de scriitorii din toate generaþiile.
Se lupta pentru ei, celor în vârstã le obþinuse pensii, pe cei ieºiþi din puºcãrii îi ajutase
sã primeascã ajutoare de la Fondul Literar ºi sã intre în servicii, scriitorilor mai tineri le
acorda împrumuturi de la acelaºi Fond Literar... Primindu-mã, se aºtepta sã-i cer un
împrumut... „Da, - da mã întâmpinã el cu o voce fals supãratã – ce doreºti, ce nevoie ai
de-ai venit la mine, Zaharia Stancu , preºedintele Uniunii Scriitorilor, hãrþuit de toþi,
aici, în Casa lui Eminescu, eu, om bãtrân, Zaharia Stancu, înjurat de toþi, da, da, eu,
Zaharia Stancu trebuie sã am grijã de toþi“... Cam acesta era, în rezumat ºi fãrã nuanþele
glasului sãu, imposibil de reprodus, discursul lui de întâmpinare. Nu era un discurs
agresiv, menit sã descurajeze pe solicitant, era mai degrabã ipocrit jeluitor, voind sã su-
gereze cã nu-i uºor preºedintelui scriitorilor sã stea acolo, în „Casa lui Eminescu“, ºi sã
primeascã solicitãrile scriitorilor, în loc sã stea acasã la el ºi sã-ºi scrie opera. Dupã acest
protocol, Zaharia Stancu era dispus sã asculte oful solicitantului. „Da, da, te ascult,
ce-ai pãþit, ce þi s-a întâmplat, sã ºtii cã stãm rãu cu Fondul Literar, stãm rãu de tot, sun-
tem sãraci, sãraci suntem noi, scriitorii români“... plusa el ca un supliment de avertis-
ment. Scriitorul – solicitant nu pleca însã niciodatã cu mâna goalã. „Sã vinã Iancu
[Traian Iancu, preºedintele Fondului), unde-i Iancu, striga el imperativ, ºi în câteva
secunde Traian Iancu apãrea cu chipul lui înroºit de spaimã ºi spinarea uºor curbatã.
Traian Iancu juca ºi el un rol în aceastã piesã. Rolul lui era sã fie înspãimântat ºi eficient.
„Iancule, zicea Zaharia Stancu cu o voce tãrãgãnatã, acest tânãr scriitor are nevoie de
ajutorul nostru, de ajutorul nostru are nevoie, dã-i o mie de lei, o mie de lei sã-i dai, este
un tânãr talentat ...“ Scena se încheia cam în acest fel...
Stãteam, acum, în faþa lui Zaharia Stancu ºi ascultam încordat discursul lui jeluitor. Era
supãrat pe toatã lumea, toatã lumea complota împotriva lui, toþi se coalizaserã: chiar ºi
prietenul D-tale, Marin Preda - e împotriva mea, da, da, împotriva mea, Zaharia Stancu, chiar
ºi el, teleormãnean ca ºi mine, se ridicã împotriva mea - se vãita Zaharia Stancu - am sã plec,
în Spania mã duc sã spãl closetele, aºa am sã fac, am sã fug din „Casa lui Eminescu“... Când
ºi-a încheiat discursul, s-a uitat la mine cu o privire complice, dându-mi semn cã este
acum gata sã mã asculte... A fost mirat cã nu-i cer împrumut de la Fondul Literar ... ºi a
devenit mai atent. „Domnule Preºedinte, îmi amintesc cã i-am zis eu uºor stingherit, aº
vrea sã plec în Occident, marii critici din trecut...“ ºi i-am spus, pe scurt, ceea ce gân-
deam fãrã sã dramatizez lucrurile... Zaharia Stancu m-a ascultat ºi la urmã mi-a pus trei
întrebãri. Plecase de la biroul lui ºi se aºezase pe un fotoliu de lângã fereastra biroului
sãu, aceea ce dã spre grãdina în care se afla, atunci, sculptura lui Oscar Han înfãþiºând
pe Eminescu. Eu stãteam în picioare... „Da, da, zice Zaharia Stancu, te înþeleg, te înþeleg
bine, vrei sã mergi în Occident, în Occident vrei sã mergi, nu-i uºor, deloc nu-i uºor...“
ªi, apoi, brusc îmi adreseazã cele trei întrebãri nãucitoare:
1. Evreu eºti? ... mã întreabã el în chip surprinzãtor, ºi desigur, ipocrit, pentru cã ºtia
dinainte cine sunt ºi de unde vin... Eu am zâmbit strâmb, ca de o glumã pe care n-o
înþelegeam prea bine... În consecinþã, n-am rãspuns. Nici el n-a insistat. A trecut la a
doua întrebare:
2. „Mason eºti?“ – lanseazã Neica Zaharia - întrebarea - fulger. Mi s-a pãrut cã gluma
bate spre batjocurã pentru cã în 1968 masoneria era o societate subversivã... „Domnule
Zaharia Stancu,” zic eu... Zaharia Stancu nu m-a lãsat sã protestez ºi a trecut la între-
barea urmãtoare:
4
Un jurnal intim de acum patru decenii

3. „Pederast eºti?” La acest punct al bizarei anchete am rãmas ca sã zic aºa, cu gura cãs-
catã ºi am pãrãsit numaidecât cabinetul lui Zaharia Stancu cu sentimentul cã îºi bate joc
de mine. Cãtrãnit de-abinelea m-am întors în Balta Albã, hotãrât sã nu mai calc în „Casa
lui Eminescu“ câte zile voi avea. N-a fost aºa, pentru cã, peste câteva zile, sunã la uºa
mea – cine credeþi? – chiar ºoferul lui Zaharia Stancu. „Haide, zice acesta cu o voce mili-
tãroasã, te cheamã ºeful“... Nici vorbã – rãspund eu – nici vorbã sã merg acolo unde... Nu
mi-am terminat gândul meu de refuz pentru cã ºoferul de doi metri mi-a tãiat-o scurt:
„ªeful mi-a ordonat sã nu mã întorc fãrã tine, haide!, te aºtept aici“... Ca sã nu lungesc
vorba, m-am dus, nu de teamã, ci intrigat de graba celui care, cu câteva zile în urmã, mã
umilise cu întrebãrile lui absurde. „Ce-o vrea de la mine, acum, dupã ce...“ mã întrebam
eu tolãnit în maºina prezidenþialã... Când D-na Teohari m-a introdus în biroul înfãþiºat
mai înainte, mã aºtepta în picioare acelaºi Zaharia Stancu, cu chipul dârz ºi, mi s-a
pãrut, cu o privire complice. „Da, da - începe el cu glas tãrãgãnat, uºor arþãgos - da,
pleci în Danemarca trei luni de zile, în Danemarca vei pleca trei luni, nu o sãptãmânã,
am obþinut pentru D-ta o bursã, de la Ambasadorul Danemarcei, om de treabã, îl cunosc
bine, îmi e prieten, da, da te duci în Danemarca, sã vezi ºi D-ta lumea din afarã, eºti
bãiat tânãr, trebuie sã vezi lumea, lumea s-o vezi, te duci acum la tovarãºul Ghiºe
(vicepreºedinte, atunci, al Consiliului Culturii), el o sã se ocupe de plecarea Dumitale,
da, da, în Danemarca ai sã pleci...“
În aceste circumstanþe am ajuns la Copenhaga, ºi am început sã þin jurnalul ce urmeazã.
M-am gândit de multe ori de atunci la scena judecatã în faþa mea de neuitatul Zaharia
Stancu, poet remarcabil în linie tradiþionalistã, autor al unei proze notabile (Desculþ,
ªatra, Uruma...) ºi al unui ciclu romanesc (Rãdãcinile sunt amare) conformist, fãrã valoare
esteticã. Om, altminteri, complex, bun preºedinte al scriitorilor în circumstanþele unei
istorii imposibile. Ce rost aveau întrebãrile sale aºa de fistichii ºi atât de demoralizante
pentru un tânãr scriitor care, simþind cã tinereþea se duce, voia sã vadã cât de cât lumea
din afarã?... Cert este cã, dupã lunile petrecute în Danemarca, Universitatea din Bu-
cureºti m-a recomandat sã merg ca lector de limba ºi literatura românã în Franþa (Paris,
Sorbonne) ºi, în 1970, am ajuns în oraºul pe care îl ºtiam bine din romanele lui Balzac ºi
Zola. Îl „citisem“ urma acum sã-l cunosc în chip direct. Când m-am întors în þarã dupã
câþiva ani, Zaharia Stancu era bolnav ºi, dupã câteva luni, a murit. N-am avut timp
sã-i mulþumesc pentru sprijinul pe care mi-l dãduse într-un moment crucial al existenþei
mele intelectuale. Am continuat sã-i citesc însã cãrþile cu atenþie poemele ºi prozele lui
inegale cu valoare ºi sã scriu, cred, corect despre ele. Zaharia Stancu a fost ceea ce se
cheamã un personaj. Unul foarte original în viaþa noastrã literarã. Eu am apucat sã vãd
partea lui bunã, generoasã ºi imprevizibilã. Îmi amintesc azi, când reconstitui aceste
întâmplãri vechi de aproape 40 de ani, cu simpatie ºi recunoºtinþã de el. [E.S.]
15 decembrie 2008

zaþie intensã de civilizaþie. Nimic nu pare


Volumul I deplasat, nefolosit. Se observã bine fermele
6 VII/70 ºi locurile din jurul lor strânse între liniile
Sosim la 12:30 la Copenhaga, dupã o cã- perfect trase ale unor dreptunghiuri.
lãtorie – de la Berlin – de 45’ cu avionul, pe Aterizarea pe Kastrup: impresia cã intram
un timp bun deasupra unei mãri de un în mare, apoi apare o limbã de pãmânt ºi,
albastru putred. Deîndatã ce pãrãsim – pen- aici, pe o lungã pistã se aºeazã imensa
tru moment – marea, se vãd culturile pasere cu care am venit. Aeroportul nu are
încadrate într-o geometrie perfectã. O sen- nimic extraordinar privit din exterior: un
5
Eugen Simion

lanþ de cuburi din fier ºi sticlã întins pe


aproape un kilometru. Avionul opreºte la 20
de metri de o intrare special destinatã. Dis-
pare comedia cu autobuzul care la Bucureºti
ºi la Berlin ne duce (50 de metrii!) de la
avion spre sala de aºteptare sau invers.
Intrãm direct, aici, în aeroport ºi, fãrã niciun
ghid, ajungem fãrã dificultate unde trebuie.
Totul este simplu. Formalitãþile dureazã mai
puþin de 30 de secunde. O pasarelã ne duce
la locul de unde putem sã ne ridicãm baga-
jele. Arunc ochii în jur: o aglomeraþie formi-
dabilã, oameni cu fizionomii variate. Se aud
mai multe limbi. Niciun fel de protocol.
Fiecare cãlãtor, cu valiza în mânã sau pusã
într-un cãrucior foarte practic, trece prin
faþa vameºului, un om tânãr. Îmi face semn
sã trec, fãrã a manifesta nici cel mai mic
interes pentru conþinutul valizelor mele.
Abandonez cãruciorul, la întâmplare, ºi vãd
cã toþi procedeazã la fel. De la aeroport spre
centru oraºului, drumul duce prin apropi-
erea mãrii, printre locuri cu o iarbã grasã de
un verde încins. Se circulã cu o vitezã nebu-
neascã. Toþi oamenii aceºtia de la volan sunt
grãbiþi, toþi aleargã undeva ºi aceastã impre-
sie cã nimeni nu vrea sã piardã o singurã restaurantele. Pe trotuar, instalaþi în confor-
secundã am avut-o tot timpul în Da- tabile scaune de paie, beau cafea sau bere,
nemarca. Nu observ niciun agent de circu- nelipsita bere Tuborg sau Carlsberg. Strãbat
laþie. Stopurile funcþioneazã cu o precizie o micã piaþã înconjuratã de grãdini sus-
matematicã. ªoferii sunt disciplinaþi, iar pendate. Multe flori, la toate ferestrele. Un
pietonii – am putut constata mai târziu – grup de elevi – marinari dau un spectacol
respectã în chip religios legile de circulaþie. gratuit. În ºir indian, cântã ºi se bucurã într-
O plimbare, dupã amiazã, prin Centrul un chip ce le este propriu. Cel din frunte,
oraºului Copenhaga. Recunosc clãdirile poartã o mare focã de plastic, simbolul –
masive, cenuºii, pe care sunt prinse puter- probabil – nu ºtiu ce. Oamenii se opresc o
nice semne luminoase. Noaptea, trebuie sã clipã, se amuzã ºi pornesc mai departe.
fie, aici, un mare spectacol de lumini. Nu Mai departe dãm peste o colonie de
m-am înºelat. Stau pe o bancã, rãmasã – hippy. Sunt – cei mai mulþi – strãini veniþi,
prin ce minune? – liberã, în faþa primãriei, ºi aici, la Copenhaga, unde nimeni nu-i deran-
urmãresc jocul de lumini de pe clãdirile jeazã cu nimic. Cineva îmi spune cã aici este
înconjurãtoare. O orgie de culori. Jos, trafi- locul de întâlnire al hippylor care au strãbã-
cul atinge punctul maxim. Cele 8-10 benzi tut toatã Europa pentru a veni în Nordul
sunt pline pânã la refuz. Mã simt extraordi- primitor. Unii fac un simplu popas; vor sã
nar de singur în aceastã lume grãbitã, ajungã în Suedia sau Norvegia. Copenhaga
grãbitã. Mã uit în jur ºi observ, totuºi, cã este vama nordului. Am citit mult ºi multe
sunt ºi alþii care nu se grãbesc. Merg pe stra- despre miºcarea hippy. Faþã de acum doi
da comercialã cea mai importantã din Co- ani, mi se pare o scãdere ºi a numãrului ºi a
penhaga. Fiecare vitrinã este un mic specta- importanþei lor în viaþa a oraºului. Poate mã
col. O plãcere sã priveºti. Magazinele sunt înºel, însã n-am mai vãzut acele desene fan-
de la ora 5 închise. Au rãmas cofetãriile ºi tastice pe trotuar ºi nici rândurile mari de
6
Un jurnal intim de acum patru decenii

tineri ce afiºau cu o tentaþie o mizerie nea- lucreze, indiferent unde. Un asistent de la


grã. Cei mai mulþi sunt tineri, extraordinar Universitatea din Copenhaga, care a vizitat
de tineri, au 15-16 ani. Fetele sunt clorotice de mai multe ori România, îmi telefoneazã
ºi-ºi aranjeazã cu o urmã de cochetãrie la hotel amintindu-mi cã nu poate veni la
pletele lungi nepieptenate, ºi zdrenþele de întâlnirea stabilitã întrucât chestiuni impor-
pe trup. Unele poartã rochii lungi (maxi), tante la serviciu îl împiedicã sã plece. – Ce
însã moda mini, rãmâne ºi în aceastã lume serviciu?, întreb eu, nedumerit. Explicaþia
întoarsã la o viaþã elementarã, stilul domi- vine imediat: asistentul lucreazã în timpul
nant. Citesc, apropo de hippy ºi, în genere, vacanþei în altã parte decât Universitatea.
de nemulþumirile tineretului contestatar, un Câºtigã un ban fãcând o muncã neintelectu-
articol al scriitorului Villy Sørensen (în alã: îngrijeºte grãdina unui om cu stare sau
Revue danoise 34/1969). El încearcã sã intrã într-o echipã de zugravi.
explice cauzele neîncrederii tinerilor în ge- O vizitã la Dl. Richard Hausen, direc-
neraþiile anterioare. O formulã de sursã torul serviciului cultural din Ministerul de
marcuscianã, mi se pare potrivitã pentru a externe. Un om între douã vârste, fiziono-
defini acest proces: „toleranþa represivã”. mie tipic nordicã, pãrul blond, spãlãcit, rãrit
Societatea danezã ar avea, aici, faþã de noua puþin, ochelari cu ramã groasã. Cunoaºte
generaþie o toleranþã represivã. Ea dã – cu bine România. A stat, la noi, 2 ani ºi jumã-
un cuvânt – tinerilor dreptul de a exprima tate ca ataºat cultural. Are o mare simpatie
nemulþumirea lor în cuvinte ºi de a rãmâne pentru poporul nostru ºi-mi mãrturiseºte
la cuvinte. Ce propune Sørensen? O soluþie cã, acasã, are o colecþie frumoasã de cãrþi
destul de vagã! Cei ce deþin puterea sã nu româneºti (între ele ediþii vechi, ediþii prin-
uite de tinereþea altora ºi, deasemenea, sã ceps). Încearcã sã vorbeascã româneºte,
nu uite tinereþea lor. Întrebarea este dacã cei apoi renunþã, scuzându-se cã, nemaifãcând
ce au puterea în mânã nu uitã, iar cei tineri exerciþii, are dificultãþi de pronunþie. Dl.
de tot citesc ºi, dacã citesc, pun vreun preþ Hausen are o pregãtire solidã de filolog ºi,
pe sfaturile celor dinaintea lor! Trebuie sã în conversaþie, este sclipitor. Discutãm
revin asupra tinerilor. E cuvântul ce stã pe despre noua generaþie danezã. Cautã sã fie
buzele tuturor. înþelegãtor. Explicã fenomenul contestatar.
Vã încredinþeazã cã sunt ºi tineri care nu
7 VII/.70 simt atracþie faþã de miºcarea hippy. De
M-am instalat la Edmont, un hotel, în pildã – cei doi bãieþi ai lui – nu manifestã
timpul cursurilor universitare, pentru stu- intenþia de a îmbrãca zdrenþele ºi de a face –
denþi. Acum – vara – este la dispoziþia cum fac alþii – o lunã, douã de mizerie.
turiºtilor. Invazie de americani. Personalul La ministerul culturii – unde intru fãrã
hotelului, de la portar la chelner, este format niciun obstacol – sunt primit de dl. Harder
din studenþi. Aici munca este valoarea cea Rasmussen. O discuþie agreabilã – în pre-
mai de preþ. Nimeni nu se ruºineazã sã zenþa altui funcþionar – Dl. Wild Pedersen.
munceascã, orice, pentru cã nu existã Subiectul conversaþiei: povestirile lui
prejudecatã muncilor demne ºi nedemne. Andersen. Mai sunt citite, azi, într-o epocã
Citesc, într-o revistã, apropo de acest aspect, de concurenþã sãlbaticã a televiziunii ºi fil-
o prezentare a unui înalt personaj politic. mului? Îl încredinþez cã Mihaela fetiþa mea,
Ajungând la familie, autorul portretului nu le ºtie pe dinafarã. E, totuºi, sceptic. Copiii
uitã sã aminteascã faptul cã soþia înaltului vor povestiri moderne, televiziunea este un
om politic a învãþat ºi a practicat o meserie mare concurent...Mã sfãtuieºte, dacã ajung
serioasã: coafura. A fost, deci, coafezã. la Odense, sã nu cumva sã nu vizitez casa
Relatarea este fãcutã fãrã nicio urmã de lui Andersen. Existã un frumos cult în
ironie. Un copenhagez îmi povesteºte cã un Danemarca pentru acest scriitor. Dar nu
ministru pe care îl cunoaºte bine îºi trimite numai pentru el. La Ministerul de Externe
copiii, vara, dupã ce ºcolile s-au închis, sã mi se aratã o hartã culturalã a Danemarcei.
7
Eugen Simion

Sunt notate numele personalitãþilor ºi locali- ºtiut sã-ºi apere personalitatea. Au ocupat –
tãþile unde s-au nãscut. Interesant. Danezii cum îmi explicã cineva – tot ceea ce este util,
simt o mare mândrie cã þara lor a dat lumii dar au conservat tradiþiile (fondul) lor. Ce-i
oameni eminenþi în toate domeniile. La poate caracteriza? Greu de spus. Poate cã
acelaºi minister observ un fel de grafic al extraordinarul lor sunt, practic, preþuirea pe
circulaþiei valorilor daneze în lume, în care o au faþã de valoarea muncii, o mo-
decursul istoriei. Apropo de stima faþã de destie activã, rodnicã, gospodãreascã. Pã-
valori. Dintr-o monografie despre Søren mântul este sãrac, dar au reuºit sã facã din
Kierkegaard, scrisã de Frithiof Brandt, de la el o imensã grãdinã brãzdatã de puternici
academia regalã de ºtiinþe ºi litere – reþin construcþii industriale. Tehnicã ºi flori, peste
amãnuntul cã, la Gilbejerg Hoved, o locali- tot flori, în cele mai nefireºti locuri. Merg
tate situatã la nord de Copenhaga, a fost într-un cartier mãrginaº. Casele sunt mo-
ridicatã, în 1935, o piatrã comemorativã, deste. Trebuie sã fi fost, aici, cu opt – nouã
pentru a omagia un moment din viaþa lui decenii în urmã o colonie de muncitori.
Kierkegaard. Cu o sutã de ani în urmã, într- Pereþii de cãrãmidã învechitã, murdarã.
un moment de crizã spiritualã, tânãrul Însã oriunde este un loc liber, flori – albe ºi
Kierkegaard se retrãsese, aici, pentru a-ºi mov, într-o combinaþie de neuitat. Revin la
regãsi liniºtea. Pe piatrã au fost gravate mica sirenã – o statuie discretã, aºezatã
urmãtoarele cuvinte scoase din jurnalul filo- într-un mic golf, nu departe de portul cen-
zofului: „Ce este adevãrul dacã nu a trãi tral. Nu are nimic deosebit, în afarã de dis-
pentru o idee?”. creþie. Valoarea ei stã în modestie. Danezii
* vin aici în pelerinaj. Fixatã pe un bloc de
8 VII/70 piatrã, cu faþa întoarsã spre mare, tristã ºi
O dimineaþã clarã, nordicã, soare anemic. sentimentalã, mica sirenã a devenit simbo-
Parcurile sunt la aceastã orã goale. Pe Oster lul unei naþiuni. Când – cu câþiva ani în
Allé tineri pe biciclete ºi motorete se grã- urmã – cineva, fãcând o glumã proastã, a
besc, probabil, spre servicii. În autobuzele furat capul micii sirene, toatã Danemarca s-
bine întreþinute, cu ºoferi eleganþi ºi ama- a emoþionat. A trebuit ca în cel mai scurt
bili, cãlãtoresc mai ales oamenii în vârstã. timp un sculptor sã reconstituie corpul micii
Multe femei bãtrâne. Cei mai tineri preferã vietãþi marine pentru ca spiritele sã se liniº-
bicicleta sau motoreta. Trotuare special teascã. Turiºtii se fotografiazã lângã statuie,
amenajate le faciliteazã circulaþia. Se des- o întreagã industrie a ilustratelor populari-
chid magazinele. Coºuri cu mãrfuri cu preþ zeazã figura delicatei sirenei a nordului.
redus sunt aºezate pe stradã. Oamenii vin, Trebuie sã spun ceva despre fetele daneze.
le rãscolesc ºi pleacã. Rareori câte unul Dacã n-aº avea teamã cã s-ar da alt înþeles
cumpãrã. Se observã, aici, o artã a reclamei. vorbele mele, aº spune cã Danemarca este o
Peste tot, o publicitate ce te apucã de ochi, te vitrinã de picioare. Minijupa a pus în val-
obligã sã priveºti ºi sã încerci. Vitrinele sunt oare structura atleticã, a fetei daneze. În
aranjate în chip ingenios. Pe mari banderole restaurant, pe stradã, în magazine, peste tot,
de hârtie cuvântul miraculos: nosalg, (preþ dai peste aceste fete blonde, cu priviri enig-
redus). Negustorii danezi ºtiu sã facã co- matice, zâmbitoare, purtându-ºi fãrã ruºine
merþ. picioarele lor lungi ºi frumoase. Îmbrãcate
O vizitã în portul central al Copenhagei. sumar, totuºi decent, cu pãrul lung strâns în
La intrare, o poartã imensã, mai bine zis coamã de cal sau lãsat sã curgã pe pieptul
douã coloane puternice – pe care sunt lor puternic, ele dau o impresie de sãnãtate
aºezate statuile celor doi zei tutelari: Mercur ºi de explozivã tinereþe. Prezenþa tineretului
ºi Neptun. Ceva mai încolo - mica Sirenã, în societatea danezã este masivã. Poate este
simbolul acestei þãri mici, aºezatã în zona de o impresie superficialã. Dar – întâlnindu-le
interferenþã dintre douã mari civilizaþii ºi teste tot – ai sentimentul cã nordul este o
culturi (englezã ºi germanã). Danezii au cucerire a tinerilor.
8
Un jurnal intim de acum patru decenii

9 VII/.70 cã, privit pe dinafarã, este destul de deza-


Reþin o frazã din Samuel Beckett: „Tu greabil pentru cã dã impresia unei cazarme
sera seul au monde avec ta voix”. Nicãieri mai bine þinute. În genere, danezii nu þin la
nu mi s-a pãrut mai dreaptã, ca aici, aceastã arhitecturã. Casele – ºi cele mai vechi, con-
remarcã. O lume dominatã de civilizaþie, struite înainte de rãzboi – nu au niciun
mulþumitã de ceea ce a creat tehnica, ornament. Arhitecturã simplã, balcoane
bucurându-se de comoditãþile ei. Dar omul, mici, fãrã risipã. Singura ornamentaþie o
în orele lui de singurãtate, ce spune? Omul constituie florile.
care se retrage în casã la ora 17 obosit de În interior, se observã imediat simþul
zgomote, de extraordinara miºcare a strãzii, practic. Totul este la locul lui. Camerele largi
exasperat de maºini, de televizor, de revis- – luminoase, aranjate cu gust. Un salon
tele pornografice care nu mai pãstreazã mobilat sumar, douã uºi ce se deschid spre
nicio limitã, absolut niciuna, ce spune acest sufragerie, în aºa chip încât cele douã
prizonier de rasã al unui mecanism formi- camere formeazã un salon imens unde se
dabil de complicat? Un punct mi se pare concentreazã viaþa familiei.
obscur în aceastã formulã de viaþã: individ-
ualitatea cetãþeanului de rând, modestã *
piesã într-un aparat miriapodic. Un filozof 10 VII/70
O vizitã la Skodsborg, o micã localitate
care a trãit, pe aceste locuri, cu mai bine de
pe linia Copenhaga – Helsingør. Blocuri de
o sutã de ani în urmã, avertizeazã: „l’an-
patru etaje aºezate pe coasta mãrii, în preaj-
goisse est la realité de la liberté comme pos-
ma unei pãduri. Cu trenul – 20 de minute
sibilité d’une posibilité”. Sau: „L’angoisse
din centrul oraºului. Danezii preferã sã trãi-
peut être compareé au vertige. Celui dont
ascã în astfel de locuri mai retrase de zgo-
l’oeil vient à plonger dans un abîme pro-
motul oraºului. De aici, se vede malul
fond a le vertige. Mais quelle en est la
suedez. Vapoare albe – imense pãsãri
cause? C’est aussi bien son oeil que l’abîme;
obosite, înfrânte. Discut cu cineva ce stã,
car s’il n’avait pas regardé en bas...De la
aici, de 10 ani despre viaþa privatã a dane-
même manière, l’angoisse est le vertige de
zilor. Nu au nicio preþuire pentru cei ce nu
la liberté qui se fait sentir quand la liberté
ºtiu sã se descurce, îmi spune el. O prietenie
regarde dans sa propre possibilité. Dans la
– aici – înseamnã, în primul rând, a nu der-
vertige, la liberté succombe...” (Kirkegaard).
anja. Alt subiect: monarhia danezã. Întreþi-
Dacã interpretez bine, originea angoasei
nutã (2 mil. coroane pe an) de parlament.
este sentimentul libertãþii de a medita asu- Decont – administraþie sigurã. Amuzant.
pra posibilitãþilor tale. Posibilitatea unei Socoteala practicilor danezi a fost urmãtoa-
posibilitãþi. Libertatea de a-þi închipui o li- rea: un preºedinte de republicã ne-ar costa
bertate. Aceasta provoacã o stare de euforie mai mult. Monarhia este mai rentabilã. Rol
ºi disperare. Kirkegaard face o deosebire simbolic în viaþa statului. Semneazã decrete
între teamã ºi angoasã. Teama se leagã de un ºi atât. Interzis de a se amesteca în viaþa
obiect precis, este efectul unei cauze deter- politica a þãrii.
minate. Angoasa se produce pe alt plan al
spiritului ºi are – s-a vãzut – origini unei *
obscure. Pe strada comercianã a oraºului. În
mulþimea pestriþã, agitatã, un tip curios îmi
* atrage atenþia: înalt de peste 2 metrii,
Strãbat un cartier mai îndepãrtat al acoperit de hârtii colorate, cu o bonetã tot
Copenhagei: Gentofte. Vile curate, fru- de hîrtie – verde ºi roºie – împinge un cãruþ
moase, multã verdeaþã ºi – indiscutabil – o de copil plin cu reviste. Cineva îmi spune cã
mai mare liniºte decât în oraº. Mi se spune e modul lui de a-ºi face reclamã: este edi-
cã este un cartier al oamenilor înstãriþi. torul, autorul ºi vânzãtorul unei publicaþii.
Intru în apartamentul unui bloc (4 niveluri)
ce nu se remarcã prin nimic. Aº spune chiar *
9
Eugen Simion

11 XII/.70 tivã. Nici urmã de actori. Azi n-au specta-


Cu dl. Pedersen – un tânãr de la Minis- col. Atmosferã dezolantã. Alt cartier: acela
terul Culturii – prin Copenhaga. M-a invitat al vechilor muncitori colonizaþi. Case mici,
de câteva zile, ºi la ora 9 ne întâlnim în holul cochete, înãbuºite de flori. Trãiesc, aici,
hotelului. Se scuzã, dar nu cu prea mare mulþi studenþi. Nu departe, pe malul unui
convingere cã are o maºinã de un tip spe- lac întins – un cartier al burgheziei copen-
cial. ªi este, într-adevãr: o mini-camionetã, hageze. Case austere, trainice, cu o arhitec-
vopsitã în toate culorile, cu douã mari poze turã modestã, menite nu sã placã ochiului,
lipite la spate (o femeie bãtrânã ºi o tânãrã ci sã ofere confort interior. Culturã nordicã,
danezã). O sãgeatã ºi douã litere – sunt culturã a confortului, nu a esteticului. Spa-
avertizat – pentru a exprima ideea de as- þiul interior este esenþial. Acolo se petrece
censiune. Dl. Pedersen – tânãr simpatic, totul, ca în dramele lui Ibsen. Danezii sunt,
îmbrãcat corect, are simpatii pentru arta se pare, ºi mai pragmatici. Frumosul nu este
„psychedélique”. Mã duce sã vãd o familie- niciodatã gratuit. O casã trebuie sã dea,
colectivã. Un numãr de tineri care trãiesc întâi, sentimentul securitãþii, durabilitãþii,
împreunã – bãrbaþi, femei, copii. O dezor- comoditãþii, dupã aceea vine, dacã vine,
dine pitoreascã. Pereþii sunt tapetaþi cu ornamentul exterior. Important este sã te
afiºe, colaje, tablouri psihedelice. Îmi atrage simþi bine în spaþiul pe care l-ai creat, nu sã
atenþia un colaj: pe o bucatã de carton înrã- ai emoþii estetice în bucãtãrie sau în sala de
mat este lipit un fragment de pânzã coloratã baie. Mentalitatea unei burghezii între-
(dacã nu mã înºel – jumãtate din chiloþii prinzãtoare. Cuvintele ei de ordine sunt
unei femei), completat cu alte desene inex- trãinicia ºi, repet, comoditatea. E vorba de
tricabile. Cânta fãrã încetare muzica. Se burghezia tradiþionalã. Cea nouã trãieºte în
picteazã. Un tânãr lãþos îmi explicã – privi- vilele din Gentofte ºi Hellerup.
tor la modul de a-ºi câºtiga existenþa – cã O vizitã, scurtã, la grãdina cu trandafiri,
face curele ornamentate. Observ, într-ade- aºezatã pe un loc ceva mai ridicat, în
vãr, pe un perete o micã expoziþie de curele apropiere de vechiul port al oraºului. O cul-
cu þinte ingenios fixate. Într-un colþ – o bi- turã de trandafiri de toate soiurile ºi culo-
bliotecã modestã. Îl întreb pe interlocutorul rile. Au o valoare pur decorativã (îngrijirea
meu dacã este un adept al miºcãrii hippy. cade în seama municipalitãþii). Pentru cã dl.
Da, are simpatii pentru hippy, dar el – per- Pedersen este un iubitor de contraste – îmi
sonal – nu se simte hippy. N-a renunþat la propune sã vizitãm, imediat, portul vechi al
toate valorile tradiþionale. A pãrãsit doar oraºului. De aici se vede bine oraºul cu
familia ºi a gãsit aici un alt tip de familie (o impunãtoarele lui clãdiri. Se observã turnul
comunitate bazatã pe prietenie, solidaritate, verde al primãriei, apoi acela al palatului
gusturi comune, religia libertãþii, greaþa de Christianborg unde se aflã parlamentul,
o civilizaþie a abundentei. Un act de revoltã, bursa, biserica Sfântul Nicolae etc... Portul
desigur, dar nu o revoltã agresivã. Va vechi este, acum, locul de depozitare a gu-
rãmâne pânã la sfârºitul vieþii în aceastã noaielor. Maºini abandonate, hârtii. Printre
nouã comunitate, va schimba, cândva, stilul ele, niºte cocioabe, case din lemn. Trãieºte,
de existenþã? Nu ºtie, nu se gândeºte la aici, o categorie ciudatã de oameni. Însoþi-
soluþii definitive, sigur este cã acum se torul meu spune cã este vorba de indivizi
simte bine, crede cã a fãcut o alegere bunã. care nu vor sã accepte o viaþã civilizatã. Dau
Va vedea mâine, poimâine ce va fi... neîncrezãtor din cap. Observ mulþi oameni
Pãrãsim familia colectivã ºi ne îndreptãm bãtrâni, femei în special, gospodãrind în
spre un cartier muncitoresc. Aici, într-o jurul modestelor aºezãri. Un camion aban-
curte interioarã, un grup de actori tineri donat este transformat în locuinþã. Ceva
organizeazã spectacole sub cer liber pentru mai încolo o ºalupã, devenitã ºi ea locuinþã.
copiii cartierului. Mi se spune cã este un În faþa unei astfel de clãdiri – o mascotã, o
experiment. Gãsim cu greu curtea respec- sculpturã, în fapt, de o formã indeterminatã
10
Un jurnal intim de acum patru decenii

ºi o simbolisticã greu de descifrat. Nu prea Tivoli – imensul parc de distracþii din cen-
se armonizeazã cu ceea ce este în jur. tru. La intrare, oameni îmbrãcaþi în costume
Prezenþã bizarã, ironicã într-un spaþiu deloc de culoare închisã, cu dungi roºii, cu mari
sublim. ºepci în cap. Par niºte generali la paradã.
Trecem de aici spre portul nou ºi, apoi, Parcul este în aºa fel organizat încât orice
prin piaþa din faþa Castelului Amelienborg gust este satisfãcut ºi la orice vârstã. Sunt
– reºedinþa regalã. Un grup de clãdiri spectacole de teatru, de varietãþi, concerte
aºezate în cerc. Soldaþii, îmbrãcaþi în pan- etc. Copiii sunt în extaz. Se aud pânã
taloni albaºtrii, tunici de un roºu þipãtor ºi departe þipetele lor. Copenhaga se amuzã.
cu imense cãciuli negre (din blanã de urs) în Oamenii în vârstã încalecã cãluþii de lemn
cap stau de pazã într-o atitudine degajatã. alãturi de copii, se înghesuie în maºinile
Acceptã cu uºurinþã sã se fotografieze cu minuscule ºi pornesc într-o cursã neb-
turiºtii strãini, amatori de asemenea curiozi- uneascã pe un ring nu prea larg. O trupã de
tãþi. Se schimbã garda. Asistãm la spectacol. tinere fete din Helsingør strãbate parcul
Un ritual amuzant. Plecãm mai departe spre anunþând un spectacol. Copiii îºi potrivesc
fântâna Gefion, un complicat grup de sculp- paºii dupã ritmul tobelor asurzitoare. Totul,
turi -: tauri înfuriaþi din nãrile cãrora aici, este mecanizat. Tehnica dominã ºi jocu-
þâºnesc puternice jeturi de apã. Sunt invitat rile de noroc. Nu sunt uitate, cu toate aces-
de scriitorul Johann Allen. Locuieºte într-o tea, nici distracþiile tradiþionale. Pe o bârnã
vilã în cartierul Hellerup. O grãdinã bine sunt înfipte cuie puternice ºi cine vrea sã-ºi
întreþinutã. O casã tipic danezã, mi se spune încerce puterea dã o coroanã, primeºte un
Dl. Allen vorbeºte, mai des, despre proble- ciocan ºi izbeºte cu sete în floarea cuiului.
mele tinerilor. Cãrþile lui au fost traduse în Condiþia este de a introduce cuiul, dintr-o
mai multe limbi. A stat câtva timp în Franþa. singurã loviturã, pânã la floare în lemnul
Soþia lui – are mult spirit. Este mândrã de care nu-i atât de moale. Se face mult haz de
grãdina pe care o îngrijeºte – într-adevãr – cei ce rateazã. Unii se ambiþioneazã ºi lasã
în chip exemplar. La dejun, este de faþã ºi multe coroane negustorului care, imposibil,
poeta Grethe Heltbeng ºi reprezentata potriveºte la nesfârºit noi cuie în bârna de
lemn. Insã aglomeraþia cea mai mare este la
Asociaþiei Scriitorilor Danezi, Dna Lõvgren.
jocurile mecanice, unele foarte ingenioase.
Discutãm despre condiþii de viaþã a scriito-
Într-o salã imensã, aºezate sute de aparate
rului contemporan. Sunt interesaþi de felul
în faþa cãrora stau sute de oameni atenþi la
în care este organizatã Uniunea Scriitorilor
sfârºitul luptelor dintre indivizi ºi mecanis-
din România. Din pãcate, ei ºtiu foarte puþin
mele complicate.
– ca sã nu zic deloc – despre literatura
Pãrãsesc, obosit, aceastã imensã maºinã
românã.
de distracþii. Strãzile oraºului sunt acum
Discutãm despre tineri. Gazdele – sincer
aproape pustii. Copenhaghezii au pãrãsit
îngrijorate de lipsa de seriozitate a unei
capitala (e sâmbãtã seara) s-au retras în
pãrþi din tineretul danez. Îmi atrag, totuºi,
cãmine.
politicos atenþia cã nu trebuie sã considerãm
pe aceºti tineri nomazi ca reprezentând *
întregul tineret danez. Cei mai mulþi – mun- 12 VII/70
cesc în chip serios, întemeiazã familii, se E duminicã. Bate un vânt rece, cerul este
integreazã societãþii. Ne retragem în grãdi- acoperit. Atmosfera dezolantã. De la fereas-
na scãldatã, la aceastã orã, de razele unui tra camerei urmãresc mersul ºovãitor al
soare fãrã putere. Un nuc tânãr, frumos, cu unui tânãr danez beat. Se opreºte o clipã în
ramuri ce ating pãmântul dominã totul. Un faþa hotelului, stã pe gânduri apoi, cu un
câine mic, inteligent, cu o micã placã la gât gest de plictisealã, porneºte mai departe.
– pe care sunt imprimate numele ºi adresa Ies, la ora prânzului, pe Østerbrogade, o
stãpânilor – face salturi acrobatice. Seara, la stradã lângã, cu multe magazine. Lume
11
Eugen Simion

puþinã. Copenhaghezii stau închiºi în case atelierul pictorului ºi sala de proiecþie,


sau au plecat din oraº. La Cafetãria nu mai devenitã ºi salã de expoziþie, de spectacol,
este înghesuiala obiºnuitã. O pereche de de gimnasticã. În celãlalt, se aflã locuinþa
hippy, câþiva bãtrâni (îndeosebi femei), doi- propriu zisã care dã într-o grãdinã fermecã-
trei tineri singuratici ºi cam atât. Afarã a toare. Interiorul casei este tapetat cu
început sã plouã. Au apãrut, deodatã pe tablouri în toate stilurile, de la cel realist –
stradã, umbrelele. Copenhaghetul poartã la naiv, pânã la pictura non-figurativã. O
el, totdeauna, aceastã armã secretã. La hotel, colecþie impresionantã, pânze din toatã
s-a aprins, în cãminul din hol, focul. Turiºtii lumea. Dominã, fireºte, tablourile Dlui
americani ºi italieni s-au aºezat în jurul lui Clifford Wright. El picteazã, la rândul lui, în
ºi-ºi beau cafeaua. Femeile italiene vorbesc mai multe stiluri, de la portretul realistic, în
tot timpul. Un debit formidabil. κi maniera olandezã, la desenul fantastic. Am
povestesc, în fond, lucruri agreabile, însã vãzut câteva pânze reuºite, cu o coloristicã
dau sentimentul, tot timpul, cã se ceartã. La foarte vie. Peste tot, mãºti africane, cerami-
chioºcul de ziare ºi ilustrate o fatã cu o cã, afiºe, mici grupuri statuare. S-a înþeles cã
fizionomie tipic nordicã. O cheamã Vedeke în casa familiei Gress Wrigt se aflã un atelier
sau cam aºa ceva. Râde tot timpul. Meseria artistic. Pe aici trec adeseori artiºti din toatã
îi cere sã fie veselã. E serviabilã, drãguþã cu lumea. Gãsesc un actor american care, în
toatã lumea. În tot personalul hotelului nu aºteptarea unui spectacol la televiziunea
gãseºte pe cineva mai mare de 20 de ani. danezã, locuieºte la familia Wrigt. Are pãrul
lung, pantaloni de piele, o curea latã cu þinte
* strãlucitoare, o cãmaºã dintr-o pânzã viu
13 VII/70 coloratã ºi, la gât, o largã lavalierã neagrã.
Plec, la 12, cu trenul spre Glumsô, o micã Fumeazã pipã, seara se plimbã îngândurat
localitate pe ruta Copenhaga – Rochkiede – prin grãdinã îmbrãcat cu o pelerinã neagrã,
Ringsted – Nykobing, în sudul Seelandei. În lungã. Stil romantic întârziat, uºor cabotin.
garã, mã aºteaptã familia dnei Elsa Gress, Intrã în tablou. Acolo unde sunt mulþi artiºti
înºtiinþatã dinainte de amabilul Kurt existã ºi asemenea atitudini ostentativ artis-
Nielsen de la oficiul naþional de turism. Dna tice, uºor ridicole, prefãcute. Gândindu-mã
Gress este o femeie de circa 50 de ani, mai bine la situaþia artistului în lume.
romancierã, eseistã, cineastã, cãsãtoritã cu Sfârºesc prin al simpatiza pe acest Hamlet
un pictor american, Mrs. Cifford Wright. american care se poartã în grãdina Doamnei
Citesc într-un volum apãrut la Strasboourg, Gress ca pe scena teatrului din oraºul
1967 (l’Art du cinéma dans dix pays européens) apropiat. Dna Elsa este sufletul acestui cen-
cã gazda mea este cunoscutã prin critica ei tru. Ea scrie, picteazã, face mâncare pentru
de o mare severitate (6 volume de eseuri întreaga familie, discutã. Are o mare pasi-
asupra literaturii). Are, într-adevãr, opinii une pentru conversaþie. Îmi expune pe larg
categorice. O intereseazã, acum, filmul. A ºi opiniile ei despre condiþia artistului. Cu-
fãcut, în colaborare, un film pe care într-o nosc, între timp, ºi restul familiei: David,
salã special amenajatã îl vãd. Este o încer- bãiatul cel mare, este student în istorie la
care interesantã de a uni în film mai multe Copenhaga. Barbara are 12 ani, iar
arte: pictura, muzica, dansul, literatura. Jonathan, mezinul, are 10 ani.
Filmul nu are propriu zis un subiect: peleri- Am uitat sã amintesc de cei doi sau trei
najul unei trupe de actori. Prilej de a trece papagali, foarte activi. Într-o camerã se aflã
prin mai multe epoci, stiluri etc. Dar, pentru instalat un pian ºi, alãturi, o baterie. Barbara
a înþelege mai bine despre ce este vorba, sã cântã, dupã cinã, sonate de Schumann.
prezentãm casa familiei Gres Wright – David are oarecare îndemânare pentru
„decenter”, aºezatã, într-un cãtun, lângã un teatru de marionete. Împreunã cu tatãl a
sat mai mare: Glumsø. Douã corpuri, ca scris câteva scenarii. În familie, pregãteºte
douã mici hale industriale. Într-unul se aflã din când în când spectacole dovedind
12
Un jurnal intim de acum patru decenii

desteritate în mânuirea pãpuºilor. E un XIV, recondiþionate în secolul trecut).


tânãr instruit, interesat – între altele – de Impresioneazã simplitatea, lipsa de fast.
Românã. A cãlãtorit, o sãptãmânã, la Bucu-
reºti ºi Braºov. Singurul – deocamdatã – *
care nu aratã aptitudini speciale pentru vreo 14 VII/.
artã este Jonathan. Dupã semnele pe care mi Ajung în mai puþin de o orã la Korsor,
le face din ochi, înþeleg cã nu-i displace punct de trecere spre insula Fionia (Fyn).
meseria de clown. Deocamdatã, se joacã. Mai multe ferryboots-uri fac regulat curse
Coama lui blondã poate fi vãzutã în cele între cele douã maluri. Strãbatem marele
mai neverosimile locuri. Belt. Pe vapor se poate lua masa, se poate
Citesc un capitol din cartea la care Dna bea, totul este în aºa fel aranjat încât
Gress lucreazã acum. Este vorba de un pasagerul sã nu se plictiseascã. Când soarbe
ultima picãturã de cafea apare Nyborgul.
volum despre clasicul realizator de film,
Am fost printre puþinii cãlãtori care nu-ºi
Carl Dreyer (La femme du pasteur – 1920; La
bea în tihnã cafeaua. ªi iatã de ce: îndatã ce
passion de Jeanne D’Arc – 1927; Vampyr
puternicul Ferry-boots porneºte, îmi
(1932), Dies Irae (1943), Ordet (1954), Gertrud
amintesc cã am uitat în trenul rãmas la
(1964). Dreyer este un expresionist, un poet
Korsor tabloul pe care mi-l dãruise sim-
tragic al imaginii. Dnul Gress numeºte stilul
paticul pictor din Glumsø, Dl. Clefford
lui: realism psihologic. O precizare îmi
Wright. Încerc sã fac ceva, dar pânã ajung la
reþine atenþia: cinematograful este pentru
cãpitanul vaporului trece oarecare timp.
Dreyer ceea ce era Gesamtkunstwert-ul pen-
Cãpitanul – figurã tipic nordicã, trup mare,
tru ultimii romantici: un teren de întâlnire ºi zidit din materii abundente – faþã roºcova-
unificare a artelor. Iatã, poate, o justificare a nã, blândã, nu se aratã impresionat de pãþa-
vieþii paradoxale a gazdei noastre. nia mea. A vãzut multe, a auzit ºi mai
Înainte de a pleca mai vãd douã filme, multe. Dupã ce Cãpitanul vorbeºte la tele-
realizate – ca ºi altele – tot de Dna Elsa, cu fon cu nu ºtiu cine, îmi comunicã scurt cã a
concursul – de data aceasta – al întregii doua zi pot ridica tabloul de la gara centralã
familii. Este o parodie. O vrãjitoare – inter- din Nyborg. Sunt neîncrezãtor. Totuºi, a
pretatã de Dna Elsa, bine înþeles – face fel de doua zi, la ora indicatã, ridic de la biroul de
fel de farmece. David, bãiatul cel mare, bilete tabloul rãtãcit, plãtind 5,20 coroane
joacã rolul tânãrului cãruia i s-a inculcat, taxã pentru poºtã. Sunt pur ºi simplu uluit.
prin magie, ideea de crimã. El se duce ºi Nu-mi vine sã cred, am sentimentul cã am
omoarã o pãpuºã. Jonathan, mezinul, are nimerit pe altã planetã...
rolul unui clovn. Barbara – este tânãra Nyborgul (12.855 locuitori, prima capi-
prinþesã, desprinsã dintr-o picturã de talã danezã) este, acum, un orãºel balnear,
Renoir. Pictorul Cifford are ingrata misiune cu vile frumoase, multe hoteluri ºi grãdini.
de a fi un preot rotofei, bine hrãnit, ridicol Toate strãzile duc în centrul oraºului unde
cu o chelie imensã, ridicol. O intrigã previzi- se aflã biserica reginei Margareta, un superb
bilã. Binele învinge. Fantezie, culoare, magazin, cinematograful, cofetãria, biroul
ironie. Stil baroc naiv. Vrãjitoarea poartã o de turism etc. Descopãr fãrã dificultate toate
largã mantie de un roºu þipãtor. Agreabil aceste instituþii pornind, neînsoþit de ni-
acest film de familie. meni, de la hotelul Hesselet, aflat la margin-
La amiazã plec la Ringsted pentru a lua ea de nord a oraºului, pe malul mãrii, într-o
trenul spre Nyborg. Înainte de a ajunge la pãdure de fagi. La ora ºapte nu mai este
Ringsted strãbatem mai multe sate – mici aproape nimeni pe stradã. Citesc numele de
orãºele, în fapt. La Vrangstrup se aflã o bise- pe frontispiciul vilelor: Dana, Carmen,
ricã (secolul al XI-lea) – cea mai veche, mi se Renaa, etc. Descopãr ºi castelul din Nyborg,
spune, din Danemarca. Remarcabile sculp- prezentat de toate materialele de propa-
turi în lemn. Picturile murale (cu nume- gandã turisticã. Castelul – unul din cele mai
roase scene laice – sunt din secolele XIII- vechi din Scandinavia – a fost construit la
13
Eugen Simion

începutul secolului al XIII-lea, atingând neavând – în aceastã privinþã – vreo


punctul lui de strãlucire în timpul domniei prejudecatã. Toate þãrile sunt reprezentate
regelui Cristian al IV-lea. A fost restaurat în aceastã lume de corãbii minuscule
(citesc într-o micã istorie a castelului) în acoperite de pereþi de sticlã.
1917, iar astãzi a devenit, ca toate castelele De la Aerøskøbing plecãm, conduºi de
din Fionia, muzeu. Mã întorc la Hessellt, amabilul ºef al turismului local, spre alt
luxosul hotel condus de un tânãr sârb, punct al insulei: Marstol, vechi oraº
îmbrãcat deosebit de elegant, ca un ministru pescãresc pe malul Balticei. Nu-i foarte ani-
ce pleacã la o ºedinþã a Pieþii Comune. Ho- mat la aceastã orã. Impresie stranie de altã
telul este o construcþie nouã, beneficiind de Europã. Ordine ºi austeritate. Oamenii se
tot ceea ce tehnica poate oferi. ªi oferã miºcã, parcã, mai încet, sunt tãcuþi, îºi vãd
multe, de la mini-frigidere din perete pânã de treabã, economisesc energia din interior.
la aparatul de radio cu patru lungimi de Altã culturã, alt comportament decât în
unde. Toate acestea costã bineînþeles enorm. sud-estul nostru european. Ne întoarcem,
Aºa se explicã de ce nu gãseºti aici agitaþia cu acelaºi vapor, la Svendborg ºi, de aici, pe
din alte hoteluri daneze. Câþiva americani, altã rutã pornim spre Nyborg. Vizitãm mai
olandezi, cu familii numeroase, ºi cam atât. multe castele daneze, între care, cel mai
Dacã aº cãlãtori pe spesele mele, n-aº putea important este cel de la Egeskov, locuit de
sta, bineînþeles, aici. Sunt însã, sã nu se uite, un baron sau conte, foarte întreprinzãtor de
invitat de Ministerul culturii din Dane- altfel. El a deschis lângã impunãtoarea
marca. Mã simt privilegiat. clãdire (stil Renaºtere) o braserie. La alt cas-
Din Nyborg, pornesc – însoþit de o tel, proprietarul - tot un baron – patroneazã
reprezentatã a oficiului local de turism – un luxos restaurant. Aristocraþia danezã nu
spre nordul Fioniei, la Svendborg. dispreþuieºte, cum se vede, profesiunile
Strãbatem „grãdina Danemarcei”, culturi rentabile.
de secarã, cartofi, etc. Fermele sunt mai De remarcat ºi muzeul vehiculelor, la
toate vopsite în roºu. În jurul lor pasc vaci Egeskov. Ideea este a ilustra evoluþia
cu ugere enorme. Bidoanele cu lapte sunt mijloacelor de transport. Carete, caleºti,
înºirate dealungul micii ºosele asfaltate pe biciclete, maºini, de la începutul secolului,
care mergem. O maºinã special amenajatã le câteva tipuri vechi de avioane sunt expuse
culege. Alta adunã lãzile cu cãpºuni. aici. Ideea este bunã – expoziþia – modestã.
De la Svendborg luãm un vaporaº spre
insula Aero, puternic centru turistic. Observ *
un pod enorm, construit recent, ce leagã 16 VII/.70
Fionia de insula Taasinge. Privit de jos, Un tânãr institutor din Dalby mã invitã
podul pare un animal svelt într-un salt cura- sã vizitãm nordul Fioniei. Trecem prin
jos. Pe vapor animaþie. Mulþi copii. Familii Kerteminde ºi, dupã câteva mici localitãþi,
întregi cãlãtoresc spre Aerøskøbing (1290 ajungem la Viby, unde vizitãm o bisericã din
locuitori), oraºul cel mai important al secolul al XIII-lea, în pas, altfel, cu evoluþia
insulei. Ajungem, aici, dupã o orã. Case tehnicei. Credincioºii mai vârstnici ascultã
mici, cochete, strãzi înguste. Atracþiile messa la cascã. În mijlocul bisericii atârnã
oraºului: o veche clãdire – „Case cu macheta unei corãbii. Casele sunt acoperite
pãpuºi”, - o altã casã de câteva secole unde cu paie, dar, în interior, existã calorifer, tele-
s-a amenajat un interesant muzeu al indus- vizor, maºinã electricã de gãtit etc...
triei casnice daneze, ºi – în fine – o expoziþie La Malby, institutorul Nils Wild Pe-
foarte originalã. Este vorba de vapoarele dersen îmi aratã ºcoala din localitate bine
construite de cãpitanul Peter Jacobson întreþinutã, cu un laborator modern, salã de
(1873-1960) în sticle de toate formele ºi toate gimnasticã, bibliotecã etc. Este vacanþã. În
mãrimile. Este, într-adevãr, un fapt senza- bibliotecã o cutie cu sticle de bere goale.
þional. Cãpitanul a reconstituit, în interiorul Institutorii ºi profesorii au avut, la sfârºitul
unor sticle, toate tipurile de vapoare, cursurilor, o petrecere. În clasele pentru ele-
14
Un jurnal intim de acum patru decenii

vii din clasa întâi si a doua, pereþii sunt unde este exportat în Anglia sau în altã
tapetaþi cu desene amuzante. Învãþãtorul parte. Crescãtorul cunoaºte cu exactitate
îmi atrage atenþia asupra unui desen în care acest itinerar. Într-o boxã în care sunt închiºi
un domn cu mustaþã ºi ochelari stã într-o ºase, ºapte porci de 3 luni observ o roatã de
poziþie solemnã, hieraticã. În imaginaþia automobil legatã de o grindã a acoperiºului
copilului, acest personaj reprezintã profe- cu un lanþ. E pusã acolo pentru joaca tiner-
sorul. Mã uit la interlocutorul meu: înalt, ilor animale. Pânã a le pune aceastã roatã se
îmbrãcat în chipul cel mai simplu, Nils muºcau, era un vacarm. Roata i-a împãcat.
n-are nimic din solemnitatea desenului. Cu râturile lor lungi miºcã încolo ºi încoace,
Copiii îl salutã cordial, pe stradã, fãcându-i toatã ziua, jucãria aceasta. Întreaga muncã –
semn cu mâna, iar când vor sã-i spunã ceva în crescãtorie ºi la câmp – fermierul o face
îl strigã fãrã protocol: Nils. Este cãsãtorit, singur. Totul este mecanizat. Îl întreb cât
are doi copii ºi locuieºte într-o casã pusã la câºtigã. Începe o poveste lungã. Se plânge.
dispoziþie de comunã. Mã invitã sã-i cunosc Nu-i uºor pentru un fermier. Mulþi fermieri
familia. Soþia este, deasemenea, institutoare. – au plecat la oraº. El este satisfãcut, deo-
Câºtigã 2000 de coroane pe lunã ºi cheltu- camdatã. Nu trãieºte rãu. Munceºte uneori
iesc, pentru mâncare, 550-600 coroane. Se de la ºase dimineaþa la nouã seara. La cine-
adaogã chiria, electricitatea etc. Îl întreb matograf merge rar. Are, în schimb, televi-
zorul la dispoziþie. κi petrece uneori
dacã sunt mulþumiþi. Sunt. Se descurcã. Vor
vacanþa în Suedia. Cu un cuvânt, merge.
rãmâne aici sau, dacã nu, vor merge în altã
Face investiþii. ªi-a aranjat casa. Interiorul
parte. Nils predã la clasele mici latina,
acestei locuinþe de fermier se deosebeºte
franceza, engleza, daneza ºi lucru manual.
foarte puþin de interiorul unei case la oraº.
A cãlãtorit mult. κi propune sã mai cãlã- În faþã, nelipita grãdinã cu iarba tunsã, un
toreascã. mic chioºc ºi câteva brazde de flori.
La Malby cunosc ºi o altã familie, retrasã Înainte de a pãrãsi acest sat nordic, scãl-
în mijlocul unei pãduri într-o casã veche. E dat, acum, în luminã, îmbrãþiºat din toate
o familie de artiºti. El face sculpturã ºi cola- pãrþile de o mare liniºtitã, neverosimil de
je. Ea – pipe din lut ºi vase. Au organizat o albastrã, mai intru într-o casã. Aceea a pro-
micã expoziþie, într-o fostã bucãtãrie. Bucãþi fesorilor Max ºi Grete Christensen. Max are
de ceramicã, puternic colorate, fixate pe o figurã specific danezã. Poartã barbã. Pe
panouri largi. Bucãþi de fier asamblate. Cei bibliotecã observ un portret al lui Lenin.
doi au stat oarecare vreme în Africa. Trãiesc, Este interesat de viaþa politicã. S-a înscris nu
acum, din ceea ce pot vinde. Îi întreb dacã demult în Parditul Comunist. Discutãm
sunt mulþumiþi de existenþa pe care o duc. chestiuni legate de situaþia internaþionalã.
Sculptorul nu spune nimic. Soþia lui Are observaþii pãtrunzãtoare. Predã, în
rãspunde, cu hotãrâre cã nu. E, ca peste tot, acest sat îndepãrtat, geografia ºi istoria.
greu a trãi numai din artã. Face ºi cercetãri. Îmi aratã o expoziþie micã
Pe un drum care se strecoarã printre de unelte de piatrã de 5000 dinainte de
lanuri de grâu si secarã ajungem la o fermã. epoca noastrã. Le-a descoperit în nordul
Proprietarul este un om tânãr. Are o crescã- insulei. Mã uit în bibliotecã. Îmi sare
torie de porci. A avut multã vreme vaci. numaidecât în ochi o ediþie completã (20 de
Le-a vândut. E mai puþinã muncã ºi mai volume) din Kirkegaard. Am surpriza de a
rentabil sã creºti porci. Cultivã, fireºte, grâu, gãsi ºi douã cãrþi de Panait Istrati, în tra-
secarã etc…Vizitãm crescãtorie de porci. ducere – bine înþeles – danezã. Îl întreb ce
Fiecare despãrþiturã are un grafic. Este notat pãrere are despre ele. Îi place Istrati, îi
cu exactitate câtã mâncare primeºte porcul, cunoaºte bine biografia. Mã întreabã dacã
cât creºte într-o sãptãmânã. Nu trebuie sã este sau nu editat la noi. „Cu parcimanie”,
fie prea gras. Viaþa porcului nu este prea rãspund eu în dodii. Ne despãrþim în chipul
lungã. Începe într-o boxã laolaltã cu alþi cel mai amical. Îl las pe acest tânãr Viking în
douãsprezece, treisprezece purcei ºi grãdina casei în care locuieºte, cu pipa în
sfârºeºte, dupã câteva luni, în altã boxã, de gurã, cu figura gravã, meditativã.
15
Cronici
literare
George NEAGOE
Ieronim Tãtaru,
Însemnãri
caragialiene
Abstract

The paper provides some information about a book which discusses the life and work of I. L.
Caragiale. Ieronim Tataru made a thorough research and he obtained remarkable results. He dis-
covered new evidences about Caragiale's biography, mainly about the writer's school studies.
Tataru also analyzed the short stories by trying to reconfigure the atmosphere of the 19th century
Prahova County, because there is placed the action of most narrations created by Caragiale.

Eminescu nu este singurul scriitor de- najele, întâmplãrile ºi situaþiile din schiþe ºi
venit mit literar. Nu doar el poartã eticheta din comedii apar mereu actuale. Citindu-l
de „mare român”. I. L. Caragiale reprezintã pe Caragiale, identificãm, de cele mai multe
un caz asemãnãtor. De fapt, iniþialele prenu- ori, textele acestuia cu realitatea în care
melui sãu sunt de prisos. Caragiale are un trãim. Când vrem sã tratãm cu ironie crun-
referent fãrã echivoc. Niciunul dintre fii n-a tã, dar sã mimãm detaºarea de evenimente,
reuºit sã uzurpeze faima tatãlui. recurgem la literatura lui nenea Iancu. ªi
Întorcându-mã la mitificarea dramatur- atunci ne dãm seama cã istoria se repetã
gului, credem de cuviinþã sã facem unele sau, mai degrabã, nu se schimbã, cã proble-
precizãri. Existã, cum afirmam mai sus, mele societãþii româneºti au rãmas netãmã-
câteva similitudini între mitificarea lui duite, ca în vremea când scria Caragiale. Îi
Eminescu ºi cea a lui Caragiale. Amândoi invocãm pe Caþavencu, Dandanache sau
au primit etichete persistente în mentalul Ricã Venturiano, pe Miticã, pe elevi ca
colectiv: „poetul naþional”, respectiv „Mo- Ovidiu Georgescu, Miticã Dãscãlescu sau
lière al românilor”, dar ºi cea comunã de Goe, pe dascãli precum Marius Chicoº
„mari clasici”. Astfel, ambii deþin garanþii Rostogan, Ionescu sau Popescu. Aceºtia
ale valorii perene. Apoi, ºcoala a perpetuat sunt percepuþi ca întruchipãri eterne, croite
prietenia dintre aceºti mari creatori. Iar dacã dupã versul eminescian „alte mãºti, aceeaºi
lui Caragiale nu prea i s-a acordat apelativul piesã”. Îi dãm dreptate lui Caragiale ºi îi
„genial”, i s-au recunoscut inteligenþa ºi vedem, tot mai des, opera comicã în jurul
luciditatea. Cât priveºte deosebirile, una mi nostru ºi nu numai acolo. O cãutãm ºi în
se pare fundamentalã sub aspectul recep- biografia scriitorului.
tãrii. Eminescu este asimilat, îndeosebi, Nu mã entuziasmez citind studii care
desprins de opera sa literarã. Dominã imag- traseazã raporturile din viaþa ºi opera unui
inea gazetarului cu vederi naþionaliste. De autor. Nu încerc nici sã-mi creez o aurã de
aceea, el poate fi integrat, mai cu seamã, în partizan înfocat al estetismului. Mã gândesc
categoria miturilor naþiunii. în ce raport se aflã viaþa autorului creaþia
În schimb, Caragiale devine contempora- acestuia, însã dezaprob lecturile de identifi-
nul nostru prin creaþia lui comicã. Perso- care, întrucât ele dãuneazã literarului.
* Ieronim Tãtaru, Însemnãri caragialiene, Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Libra, 2006, 548 pag.
16
Ieronim Tãtaru, Însemnãri caragialiene

Textul ar rãmâne blocat în context. Uneori întru totul noi. Cercetãtorul dovedeºte astfel
însã, ca ºi în cazul lui Caragiale, scriitorii îºi cã imensa bibliografie despre Caragiale,
mistificã, voluntar sau nu, trecutul, încur- întemeiatã pe acte contradictorii ºi constru-
cându-i pe cercetãtori. Puþini sunt aceia care itã de prea mulþi predecesori, pentru ca
izbutesc sã dezlege nodurile urzite. Ieronim cineva sã mai poatã lua caimacul, disipeazã
Tãtaru are ºansa de a fi gãsit documente aproape orice intenþie de a inova. Parcur-
care atestã cã I. L. Caragiale a absolvit opt gând cartea, am avut senzaþia cã studiile
clase, înlãturând pãrerea inoculatã de mãr- anterioare l-au sufocat pe Caragiale, cã
turisirea scriitorului cã nu învãþase decât oricine crede cã poate spune lucruri origi-
patru (vezi p. 71). Însemnãrile caragialiene nale despre nenea Iancu, trebuie sã fie cir-
dezvãluie acribia unui om fascinat pânã la cumspect. Pe Caragiale îl idolatrizãm
obsesie de figura unuia dintre simbolurile printr-o tradiþie scrisã care ne împiedicã
Prahovei. Cãutãrile lui Ieronim Tãtaru au ca sã-l regândim. Referindu-ne la el, suntem
mobil risipirea ceþurilor ce bântuiau încã în sortiþi sã devenim postmoderni în limbaj,
preajma autorului Momentelor. mai precis intertextuali, recunoscându-ne
Ceea ce am intuit în titlu, mi s-a confir- sursele sau prefãcându-ne cã le-am uitat. E
mat de la primele pagini. Ieronim Tãtaru nu aproape inevitabil sã vorbeºti despre el, alt-
are pretenþia de a fi un inovator radical al fel decât în citate. Iar Ieronim Tãtaru trãieºte
viziunii despre Caragiale omul ºi scriitorul, cu seninãtate disperarea de nu fi original.
deoarece este conºtient cã informaþiile des- Frazele sale sunt croºetate fie din parafraze
coperite vor aduce precizãri, nu ºi opinii (cf., de pildã, p. 11, 12, 13, 14), fie din diverse
17
George Neagoe

citate þesute într-un fir comun („Gândin- p. 20). Într-adevãr, bãrbierul îndeplinea ºi
du-se la primii ani ai vieþii, mai des a vorbit profesia de subchirurg. Ca sã pãstrãm nota
Caragiale despre… umilitatea extracþiunii de suprapunere între real ºi textual, nu mã
mele; familia mea nu e nobiliarã; umila mea înºel sã afirm cã ºi în alte pãrþi, bãrbierii
familie…; umilul acoperãmânt pãrintesc…” (p. aveau aceleaºi îndeletniciri cu cei ploieºteni,
15). Câteodatã, în dispunerea textului, inter- fiindcã acþiunea comediei D’ale carnavalului
vin citate masive, din studiile lui ªerban se petrece într-un alt oraº. Nu-i era teamã
Cioculescu ori G. Cãlinescu. catindatului de o posibilã vizitã a fratelui sãu
Ne putem întreba, pe bunã dreptate, care nenea Iancu „bogasierului din Ploieºti”?
ar fi miza centralã a acestei cãrþi, ce a dorit Probabil cã, înainte de a ajunge actor, nenea
sã nuanþeze sau sã argumenteze autorul din Iancu ºi-a dorit sã se facã negustor de
moment ce, opiniile proprii sunt, aproape pânzeturi.
inexistente. Cheia este oferitã printr-un Nu cred cã Ieronim Tãtaru a fãcut cea
moto, din Istoria literaturii româneºti. Introdu- mai buna alegere sã se plaseze în siajul
cere sinteticã de Nicolae Iorga, aºezat în determinismului din citatul lui Iorga. Este
deschiderea capitolului „Oraºul copilãriei ºi neconvingãtoare tentativa cercetãtorului de
adolescenþei lui I. L. Caragiale”: „Trebuie sã a pretinde cã, urmându-i grila de lecturã,
fi cunoscut cineva Ploieºtii…, ca sã-l înþe- „nu trebuie sã le gãsim modele «exacte»
leagã într-adevãr pe Caragiale ºi sã vadã cât (cum adesea s-a încercat)” (p. 32) persona-
de mult este legatã orice literaturã, nu de o jelor ºi locurilor. Dupã un capitol cu o docu-
normã abstractã, ci de ceva real ºi ome- mentaþie solidã despre instrucþia dramatur-
nesc… Fãrã Ploieºti nu poate înþelege ni- gului ºi despre primii dascãli, autorul uitã
meni pe Caragiale…”. Aºadar ne confrun- cã n-ar fi vrut sã interpreteze întâmplãri
tãm cu un demers descins din tezele lui consemnate de gazetele din 1869 despre dis-
H. Taine despre influenþa exercitatã de putele dintre conservatorii ºi liberalii din
mediul social asupra scriitorului. Totuºi, la Ploieºti, despre incidentele din preajma
nivelul speculaþiei, cãutarea surselor reprez- alegerilor parlamentare, convertindu-le în
intã, în opinia mea, o întreprindere tot atât „situaþie caragialeascã”, prin care Tãtaru
de fantezistã ca hermeneutica. Reconsti- defineºte „întâmplãri înfãþiºate într-un stil
tuind imaginea Ploieºtilor din jurul lui 1870, specific în publicaþiile vremii, care evocã
Ieronim Tãtaru îl recompune aºa încât sã fie universul comic al lui Caragiale” (p. 97). Aº
leit cu universul mahalalelor descris de fi fost captivat, în primul rând, sã descopãr
Caragiale: cârciumi, bodegi, prãvãlii, han- „situaþii caragialeºti”, la alþi scriitori. Dar
gii, negustori. Cel mai important aliat al poate cã ele aparþin exclusiv lui Caragiale ºi
demonstraþiei este însuºi Caragiale – apro- epocii sale. Sunt aproape convins cã aºa
priat unui citat mai lung din Monografia gândeºte autorul cãrþii de faþã care, dupã o
oraºului Ploieºti, semnatã de M. Sevastos, incursiune în povestirea „Grand Hôtel
care încearcã sã dovedeascã existenþa unui «Victoria Românã»” ºi în Ploieºti, se încre-
potenþial Nae Girimea: „Desigur, Caragiale a dinþeazã cã motoul selectat din Iorga „ca-
pãstrat imaginea acestei lumi; o lume de care pãtã valoare axiomaticã” (p. 138).
ºi-a amintit nu de puþine ori. Iatã, de pildã, cum Contribuþia cea mai temeinicã în analiza
arãta o bãrbierie a vremii” (p. 20), însã nu operei lui Caragiale o alcãtuieºte capitolul
dupã mãrturiile dramaturgului, ci dupã „Povestiri, zicãtori, eresuri”. Au fost sem-
dorinþa lui Sevastos de a arãta ascendenþa nalatã, în dese rânduri, legãturile folclorului
ploieºteanã a personajelor: „…era una din cu povestirile ºi nuvelele, însã, cum remarcã
cele mai vechi din oraº, reprezentând complet Ieronim Tãtaru, trebuie reliefate mai clar
meºteºugul, cu tot pitorescul lui. Bãrbierul þinea aceste „raporturi, în cercetãri anume, pre-
ºi aplica lipitori, scotea mãsele, punea ventuze mergãtoare unui studiu (ce nu-l avem, dupã
[…] Pe lângã bãrbierit, tuns ºi frezat, bãrbierii ºtiinþa noastrã) care sã le înfãþiºeze, uti-
mai aveau meºteºugul, dispãrut de mult, de a lizând metode comparative, nu numai în
spãla clienþii pe cap ºi pe gât” (apud Tãtaru, situaþia unor influenþe directe, ci ºi a unor
18
Ieronim Tãtaru, Însemnãri caragialiene

corespondenþe, într-o perspectivã integra- echivocul” (p. 266). Poporul, ne înºtiinþeazã


toare” (p. 259). M-au impresionat acurateþea Iuliu Zanne, numeºte „calul dracului” pe
descompunerii straturilor culturale din femeia neastâmpãratã, fãrã teamã de bãr-
acest capitol, rãbdarea de a cãuta, de a con- baþi (vezi p. 265-266).
frunta sursele ºi de a nu oferi soluþii uni- Se pare cã umbra lui Machiavelli bântuie
voce. comediile lui Caragiale în mai multe locuri
Ieronim Tãtaru descoperã imixtiunile decât în confuzia fãcutã de Caþavencu.
culturii orale de tip rural în epicul care Într-adevãr, machiavelismul n-avea cum sã
cautã sã creeze o atmosferã fantasticã, pre- fie alungat de „gambettism”, poate doar de
cum La hanul lui Mânjoalã, La conac, Kir Ianu- un concurent teribil, inventat de Trahana-
lea sau Calul dracului. Exegetul demonteazã che: „machiverlâcuri”. Cu aceeaºi meticu-
credinþele populare camuflate în personaje lozitate, Ieronim Tãtaru extrage din comedii
ºi în gesturile acestora cu sprijinul culegerii expresii aflate în sfera semanticã a butadei
lui Iuliu A. Zanne: Proverbele românilor. De „scopul scuzã mijloacele”. Constatãm cã lui
exemplu, diavolul care o slujea pe Mar- Nae Caþavencu i se alãturã Conu’ Leonida,
ghioala se încarnase în ied ºi în cotoi, iar fiul lui Trahanche, Tipãtescu, Dandanache
necuratul „se poate preface în þap, mâþã, (vezi p. 271-272).
ogar, bivol, curcan sau cocoº, însã niciodatã Aº fi dorit ca inserarea unui capitol
în oaie, deoarece nu-i poate numãra firele despre Mateiu Caragiale ºi Craii de Curtea-
de lânã” (p. 260). Mai mult, dracul transfor- Veche sã nu rãmânã un inventar de opinii
mat în animal fuge în momentele când cãlã- critice anterioare, un dosar de receptare
torul îºi face cruce, deoarece „între nenu- alcãtuit din nume cu rezonanþã de panegi-
mãratele nume populare ale diavolului e ºi ric: E. Lovinescu, G. Cãlinescu, Vl. Streinu,
Ucigã-l crucea” (p. 261). La hanul lui Mânjoalã T. Vianu, ªerban Cioculescu. Articolul nu
reprezintã o construcþie epicã în care nu poate depãºi stadiul de ceea ce numesc
apar amãnunte, fapte de prisos, toate asi- francezii „état des lieux”, adicã nu mai mult
gurã coeziunea textualã ºi construiesc o decât o punere în temã cu unele contro-
grilã de lecturã prea puþin sesizatã: dru- verse, cum ar fi aceea despre numãrul
meþul care se opreºte la han este împiedicat Crailor, deja asimilatã de admiratorii
sã mai gãseascã destinaþia, fiind întors din romanului.
cale de farmecele gazdei ajutate de diavolul Cartea lui Ieronim Tãtaru genereazã sen-
deghizat în animal. timente contradictorii: mirare în faþa docu-
La conac ºi Kir Ianulea pot fi privite în mentelor ce pot modifica semnificativ
relaþie cu fantasticul din Povestea lui Harap- biografia unui scriitor, care în 1908 se auto-
Alb ºi din Povestea lui Stan Pãþitul ale lui ironiza cã, dupã ce a fãcut patru clase, a
Creangã. Temeiurile pot fi gãsite uºor. Pe de preferat sã se mute la ºcoala vieþii; nedu-
o parte, tânãrul plecat sã plãteascã arenda merire, pentru cã nu am descoperit o tezã a
pe o datora moºierului, Harap-Alb se întâl- acestei lucrãri, ci, mai cu seamã, o colecþie
nesc cu un roºcovan, respectiv cu Împãratul de informaþii; dezamãgit cã I. L. Caragiale
Roº. G. Cãlinescu a insistat asupra pove- este citit trunchiat, fie prin intermediul criti-
þelor þãrãneºti de a evita omul „însemnat”. cilor literari, fie prin expresii intrate într-un
Pe de altã parte, atât Acriviþa, nevasta folclor al creaþiilor culte intrate în circuitul
aleasã de Aghiuþã-Kir Ianulea, cât ºi nevas- oral. Am avut revelaþia cuvintelor auzite
ta lui Stan ilustreazã fie identitatea dintre cândva cã lectura exageratã este nocivã. Dar
femeie ºi diavol, fie faptul cã femeia e creatã într-un alt sens. Acribia poate conduce la
din coastele diavolului. pierderea ideilor proprii, la incapacitatea de
În ceea ce priveºte Calul dracului, Ieronim a mai susþine o cercetare, pentru cã obiectul
Tãtaru este îndreptãþit sã aleagã ºi o inter- de studiu a fost aproape epuizat. În acest
pretare în cheie eroticã, întemeiatã pe titlul caz, nu ne rãmâne decât sã ne clãdim dis-
istorisirii, dar ºi pe unele aluzii infiltrate de cursul pe temelia textelor sacre, care se
prozator: „nu lipsesc sugestiile erotice ºi dovedesc a fi citate, ºi nu cãrþi.
19
Mircea Micu ‘80

Lucian CHISU
,
Un continuator
al (spiritului)
ªcolii Ardelene
Abstract
The article speaks about Dumitru Micu’s literary history and criticism activities, at the celebration
of 80 years of life. The article presents his life as a science man an, shortly, his most important lit-
erary contributions (books, studies, literary histories, different works) in his area of activity.

Folosesc titlul de mai sus pentru a-l oma- de lucru, în preajma cãrþilor, meditând ºi
gia pe profesorul Dumitru Micu la împli- scriind la unul din subiectele literare, pe
nirea vârstei de 80 de ani. Întrucât curentul care, ºi la aceastã vârstã, le împlineºte cu
larg rãspândit în Transilvania secolului al exemplar devotament intelectual. Telefoa-
XIX-lea este de mult apus, legãtura cu sãr- nele de felicitare ºi persoanele care i-au cãl-
bãtoritul trebuie explicatã. Dincolo de mul- cat pragul acelei zile aproape cã i-au produs
tele consecinþe directe, menite a trezi pe surprindere. Categoric plãcutã ºi în mod
români „din somnul cel de moarte”, ilumi- sigur rãsplãtitã (de sãrbãtorit) prin cuven-
niºtii ardeleni promovaserã ºi un model de itele onoruri ale ospitalitãþii din care nu
intelectual, perpetuat peste secole. El se putea lipsi pocalul cu vin de viaþã lungã.
manifestã sub forma datoriei de conºtiinþã. La momentul de bilanþ, opera profesoru-
Din spiritul ª colii ardelene rãmân viabile: lui Dumitru Micu numãrã câteva zeci de
sentimentul demnitãþii noastre naþionale, apariþii editoriale din care emanã spiritul
cultul dreptãþii sociale, îndemnul benedictin sãu drept, soliditatea ºtiinþei de carte, meti-
la muncã, onestitatea faþã de semeni, pri- culozitatea responsabilã ºi deloc arogantã o
matul faptei. De asemenea, „ctitorii” miºcã- omului de ºtiinþã. Începând din 1955, profe-
rii culturale considerau mai presus de sorul a fost atras de cele mai incitante
cununa gloriei, lecþia modestiei, a sacrificiu- subiectele din literatura românã. Este
lui ºi discreþiei vecine cu anonimatul. autorul multor monografii, douã dintre ele
Nãscut la 8 noiembrie 1928 într-o familie dedicate poeþilor ardeleni G. Coºbuc (1966)
de þãrani plugari din Bârsa (jud. Sãlaj), Du- ºi Lucian Blaga (1966) despre a cãrui con-
mitru Micu a trãit încã de la începuturile cepþie artisticã a elaborat, suplimentar, volu-
formãrii ºcolare în atmosfera acestor pre- mele Estetica lui Lucian Blaga (1970) ºi Lucian
cepte, pe care le-a asimilat în conduita sa de Blaga – autofãurirea prin logos (2003). A sem-
viaþã ºi în cercetarea literarã. De aceea, sub nat douã cuprinzãtoare studii cu privire la
aripa proteguitoare a spuselor de mai creaþia arghezianã: Opera lui Tudor Arghezi.
înainte – care ar putea fi mult nuanþate – Eseu despre vârstele interioare (1965) ºi Tudor
portretul cãrturarului octogenar ni se dez- Arghezi (1972). Un altul lansa perspective
vãluie printr-o linie de continuitate. Altfel, noi de abordare asupra personalitãþii lui G.
cele mai multe dintre învãþãturile de mai sus Cãlinescu (Între Apllo ºi Dionysos; 1979).
nu mai au nicio cãutare astãzi. Exegeze ample precum Poporanismul ºi
Aºa cum îl cunosc, profesorul Dumitru „Viaþa Româneascã” (1961), Început de secol
Micu ºi-a sãrbãtorit ziua de naºtere la masa 1900-1916 (1970), Gândirea ºi gândirismul
20
Un continuator al (spiritului) ªcolii Ardelene

lirice contemporane (1988) coreleazã poezia


româneascã modernã, prin evoluþie ºi ten-
dinþe, cu întreaga miºcare literarã continen-
talã. În cãutarea autennticitãþii (1991 ºi 1992)
este o amplã incursiune în teritoriul roman-
ului, familiarizându-l pe cititorul contem-
poran cu privire la conceptul de autentism
din literatura mondialã, ca apoi sã-i includã
pe prozatorii autohtoni în ansamblul gene-
ral al problematicii discutate. În fiecare din-
tre volume, Dumitru Micu propune câte o
dezbatere teoreticã (Metamorfozele romanului
ºi sensurile autenticitãþii, I, În cãutarea auten-
ticitãþii, II) în jurul cãrora sunt ordonate
cercetãrile ºi aplicaþiile pe materialul literar
propriu-zis, din care rezultã cã autentism-ul
în literatura noastrã se datoreazã necesitãþi
imperioase a unora dintre romancieri de a
prezenta „omul din om”.
Dupã aceste acumulãri ale unor mari
suprafeþe culturale, constituind etape
esenþiale în cercetarea literarã autohtonã,
înfãþiºate cu luciditatea celui interesat de
adevãrurile literaturii ºi nu de comentariul
elogios în sine, Dumitru Micu s-a supus
marii tentative de a realiza panorama noas-
trã literarã în Scurtã istorie a literaturii române
(1975) redau datele istorico-literare în toatã (4 vol. 1994-1997). Nu avem prea multe ast-
complexitate lor ºi totodatã raporturile cul- fel de încercãri ºi e de presupus cã, în viitor,
turale determinative ale unor epoci literare literatura, ieºitã din câmpul de referinþã al
asupra cãrora dogmatismul politic al societãþii româneºti, nu ne va mai oferi astfel
deceniilor cinci-ºase ºi ºapte îºi pusese de exemple. Scurtã istorie a literaturii române,
amprenta. Dincolo de impactul cu ideologia este o apariþie de o însemnãtate excepþio-
„gândiristã” (calificatã ºi astãzi reacþionarã) nalã, fiind, dupã Istoria lui G. Cãlinescu,
ºi în pofida vigilenþei de temut a cenzurii probabil singura cu tentã exhaustivã.
comuniste, masivul tratat Gândirea ºi gândi- Alãturi de lucrãrile semnate de Nicolae
rismul (1975) reuºea, argumentat ºi convin- Iorga ºi Ov. Densusianu, de „istoriile” uni-
gãtor, sã plaseze într-o luminã favorabilã versitarilor (lucrãri cu circulaþie, ca formã
contribuþiile din „Gândirea” ale pleiadei integralã, în cursuri litografiate), de „sin-
lirice de valoare europeanã. Alte studii, teza” lui Bazil Munteanu, tipãritã în limba
publicate ulterior, reprezintã valorificãri ale francezã, ori de cele mai apropiate zilelor
unor arii de competenþe în care spiritul prob noastre, purtând semnãtura lui Al. Piru Ion
ºi acuitatea simþului critic sunt dublate de o Rotaru, N. Manolescu (recent apãrutã), de
putere de muncã puþin obiºnuitã. La I. Negoiþescu sau Mihai Cimpoi (pentru li-
începutul deceniului al nouãlea din trecutul teratura din Basarabia) cei ce au reuºit real-
secol, s-a reîntors la proza româneascã mod- mente sã finalizeze un proiect de asemenea
ernã plasând-o în context european (Mo- anvergurã sunt foarte puþini. În aceastã
dernismul românesc; 2 vol., 1984-1985). Alte „tradiþie”, locul lui Dumitru Micu este lângã
douã volume intitulate Limbaje moderne în G. Cãlinescu. Pasiunea ºi atât de necesarul
poezia româneascã de astãzi (1986), Limbaje entuziasm trebuitor unei asemenea faustice
21
Lucian Chiºu

întreprinderi au dus la realizarea, câþiva ani


mai târziu, a unei noi ediþii, revizuite ºi aug-
mentate, apãrutã sub titlul Istoria literaturii
române de la creaþia popularã la postmodernism
(2000).
Volumul de versuri Fragmente automito-
logice, (1977), aduce în biografia profesoru-
lui mãrturia unui suflet în esenþã liric, ºi,
poate, e cazul sã amintim cã debutul literar,
pretimpuriu, al viitorului savant s-a con-
sumat sub auspiciile muzei Euterpe. Un alt
volum, de memorii (Timpuri zbuciumate,
2001), pune în evidenþã spiritul religios al
memorialistului care, în timpurile tulburi
ale fragedei adolescenþe, îºi cãlãuzea energi-
ile într-o proiecþie vizionarã dar utopicã,
încercând sã îmbine umanismul de tip
creºtin cu elanurile schimbãrilor revolu-
þionare de atunci. În fine, romanul cu carac-
ter autobiografic Fata morgana (2003) com-
pleteazã profilul proteic al acestui, „un om
de bine”, cum l-a numit Eugen Simion într-
un profil omagial de curând apãrut, pre-
cizând: „în înþeles clasic omul de bine este
un om moral, un spirit care respectã în tot
ceea ce face valenþele umanismului euro- aceste valori pe care le-a slujit ºi le slujeºte.
pean”. De mai mult de o jumãtate de secol, pro-
Dacã acestora li se adaugã cele câteva fesorul Dumitru Micu este dedicat muncii
sute de studii ºi articole, manualele ºcolare sale. ª i aºezat investigaþia criticã sub patron-
al cãror autor a fost, ca ºi bogata activitate ajul unui vechi ºi celebru adagiu latin: sine
didacticã de la catedra Facultãþii de Filologie ira et studio.. Retras din rumoarea publicã,
din Bucureºti, continuatã ºi azi prin condu- ºtiutorul de multã carte participã la dialogul
cerea de doctorate, ne apropiem de imagi- cultural contemporan în calitate de lector
nea realã, altfel greu de „vãzut” ºi chiar de atent. Evitã grupurile literare, preferând
bãnuit, a tipului de dascãl venit prin filiera aroganþei discreþia, calitate absentã la foarte
ºcolii ardelene. Activitatea sa ºtiinþificã este mulþi dintre confraþii de condei. În afara
opera unui erudit, care include domeniul trudei la masa de lucru, profesorul poate fi
cercetat într-un vast sistem de referinþe din vãzut trecând îngândurat pe strãzile ºi aleile
care sunt excluse entuziasmele ori pãrti- parcului din apropierea casei, urmându-ºi
nirea. Autorul cerceteazã fenomenul literar traseul plimbãrilor zilnice. Pãºeºte absorbit
românesc comprehensiv, cu o obiectivitate în gândurile sale, pãrând pentru ceilalþi
rece, trãgând concluzii elocvente, numai din trecãtori un anonim.
cercetarea ºi interpretarea riguroasã a infor- Dar, pentru cei care îl cunosc, opera ºi
maþiei. Nu se entuziasmeazã ºi nici nu-ºi îndemnurile sale fiind prilej de iniþiere spiri-
aratã dezamãgirile, importantã fiind cu- tualã, acelaºi chip se aureoleazã de nimbul
noaºterea comprehensivã a fenomenului, pe unei cariere strãlucite. Pentru aceºtia
care-l stãpâneºte graþie unei metode de Dumitru Micu este un învingãtor.
lucru care degajã competenþã ºi acurateþe. Iar, dacã „portretul” sãu la 80 de ani e
Cãrþile sale, pline de idei interesante, i-au prea puþin conform cu modelul publicitar al
conferit o autoritate incontestabilã în critica învingãtorilor din zilele noastre, Dumitru
ºi istora noastrã literarã. Profesorul crede în Micu nu are nici o vinã.
22
Convorbiri

André Müller
în dialog cu
Friedrich Gulda
Abstract
Der österreichische Klavierspieler und Komponist Friedrich
Gulda (1930-2000) ist, ohne weiteres, eine der vielseitigsten - und
umstrittensten - Figuren der mitteleuropäischen Kultur des
zwanzigsten Jahrhunderts. Das Interessante und Merkwürdige,
jedoch das Bewundernswerte daran ist die Tatsache, daß Gulda
sich keine Anstrengungen erspart hat, um seine künstlerische
Freiheit zu bewahren. Auf dieser Suche nach der innerlichen
Freiheit - wie einmal Friedrich Schiller - hat er gleichzeitig, mit
Absicht oder rein intuitiv, ein bestimmtes Gleichgewicht im
Leben erreicht, das ihm ermöglicht hat, sein Leben vielleicht ein
bißchen mehr als andere Pianisten - wie zum Beispiel Glenn
Gould - in seiner Zeit zu genießen, weil die Kunst, auch wenn sie
versucht, ein besonderes Etwas dem Empfänger mitzuteilen,
bleibt immerhin Unterhaltung, und wenn sie nicht gleichzeitig unterhaltsam ist, kann sie
eigentlich nicht wirklich als Kunst bezeichnet werden. Das reicht jedoch nicht, um eine gewisse
Tat künstlerisch zu nennen, und Gulda ist gerade diese hervorragende Leistung gelungen, das
Unterhaltsame mit dem Wesentlichen, die Jazzmusik mit den Klassikern, die unbegrenzte
Kreativität mit der Strengheit der klassischen Regeln, in seinem Werk als Komponist und in
seiner Tätigkeit als Klavierspieler zu vereinigen. Auf diese Weise wiederbelebt er einen Mythos,
der erst mit den Romantikern populär wurde (Schiller, Hegel, Hoffmann u.a.) - infolge des kan-
tianischen Versuchs, den Menschen als unempfindsames Wesen, als Verkörperung der reinen
Vernunft umzugrenzen -, und zwar, den echten Künstler als voller Mensch, als Kopf und Herz,
als Gedanke und Gefühl, der Welt gegenüberzustellen. Das hierunter veröffentlichte Interview
bietet einen zusätzlichen Beweis dafür, daß diesem Musiker gelungen ist, ein vollständiger
Mensch zu bleiben, um einen vollkommenen Menschen zu werden. [Daniel Stuparu]

De mai bine de patruzeci de ani sunteþi unul ce presa de specialitate nu mai poate nega
dintre cei mai adulaþi pianiºti din întreaga aceste evidenþe, criticii spun, pentru a
lume. Cu toate astea, compoziþiile dv. nu rãmâne consecvenþi cu sine înºiºi (pentru cã
sunt luate în serios de criticã nici pânã în trebuie sã mã gãseascã la fel de rãu în con-
ziua de azi. tinuare), cã sunt genial, însã doar ca ºi clovn
FRIEDRICH GULDA: ªtiu cã anumiþi sau histrion.
domni care au impresia cã se pricep la mu- Într-un interviu cu criticul muzical berlinez
zicã, exprimã tot soiul de rezerve faþã de Klaus Geitel aþi afirmat cã lucrãrile dv. ar fi
creaþia mea, dar publicul dã glas oricum la fel de grozave precum cele compuse de
preferinþelor sale. Iar discurile se vând bine. Brahms, Mendelssohn sau Schumann.
Obiºnuiesc sã verific meticulos facturile Uitaþi cum vine treaba, eu trebuie sã îmi
procentelor care îmi revin din vânzãri. Deci adaptez limbajul la nivelul interlocutorului,
oamenilor le place muzica mea. De vreme în acest caz al domnului Kaiser...
23
Convorbiri

Nu despre Kaiser era vorba. Asta îmi aduce aminte de scandalul pe care
...mã rog, Geitel, ceea ce tot aia e. útia l-aþi provocat anul trecut la Salzburg, atunci
sunt genul de indivizi înguºti, care trãiesc când, în loc sã daþi trei concerte, aºa cum aþi
încuiaþi în ghetoul lor de muzicã clasicã. Nu convenit în prealabil, aþi ºters-o pur ºi sim-
sunt capabili sã înþeleagã un alt limbaj. Dacã plu în Ibiza.
îi spun lui Kaiser cã îl gãsesc pe Keith Jarrett Corect. Chestia asta însã a fost calculatã
mai important decât pe Horowitz, mã întrea- pânã în cele mai mici detalii. Din pãcate
bã cine e Keith Jarrett. însã, nu s-a prea înþeles acest lucru. ªi profit
Dar ºtiþi cã Joachim Kaiser este unul din cei de aceastã ocazie pentru a arunca puþinã
mai mari admiratori ai dv.? luminã asupra incidentului. Totul începuse
ªtiþi ceva, îmi este absolut indiferent cu ºapte ani în urmã, atunci când, dupã
acest lucru, pentru cã acest individ nu pri- foarte mult timp, am fost din nou invitat sã
cepe nimic din ceea ce intenþionez ºi reali- cânt la Salzburg. Am zis da, fireºte. Pe
zez eu sub aspect muzical. Toþi aceºti atunci tocmai aveam un parteneriat de suc-
oameni care mã venereazã din motive ces cu Chick Corea, pianistul american de
greºite sunt pentru mine, cum sã vã zic - nu jazz. Am învãþat multe despre jazz de la el,
cã i-aº urî, asta ar însemna sã le dau prea iar el de la mine multe despre Mozart. Deci
multã importanþã -, dar sunt complet am propus dublul concert de Mozart, pe
neînsemnaþi. care l-am înregistrat împreunã pe disc. Da,
Unii din ei se mirã cã, în ciuda marii dv. grozav, s-a spus, punem treaba pe roate, dar
iubiri pentru muzica de jazz, îl mai puteþi cine o sã dirijeze? La care am rãspuns: dom-
interpreta ºi pe Beethoven. nul Harnoncourt, ca ºi pe disc. Nu, asta nu
Da, exersez pe ascuns. se poate! Bine, atunci nu vin, am rãspuns, ºi
Vorbiþi serios? aºa se face cã acel concert nu a mai avut loc.
Nu, dar atunci când mã pregãtesc pentru Dar ce i s-a reproºat lui Nikolaus Harno-
un concert, o fac la modul conºtiincios ºi ncourt?
pedant. Nu exersez ºase ore pe zi, însã atâta Habar n-am. Domnului Karajan mulþi
cât e necesar pentru a nu face vreo greºealã nu-i sunt pe plac. În orice caz, mi-am notat
într-o fugã de Bach sau o sonatã de pãþania, ºi m-am gândit – ok, deci ãºtia sunt
Beethoven. genul de oameni cu care nu poþi fi onest,
Aþi devenit celebru de foarte devreme. La nici o problemã, atunci vom fi perfizi! Aºa
ºaisprezece ani aþi câºtigat deja un premiu cã Gulda cel viclean a acceptat din nou în
internaþional. 1988 o invitaþie la aceste spectacole, orga-
Am fost ºi sunt în continuare foarte ta- nizând în acelaºi timp un concert în Piaþa
lentat, ce aþi fi vrut sã se întâmple? În timpul Domului cu dirijorul Harnoncourt, aºa încât
studiilor la Academie am fost unul din cei aceºti domni s-au gãsit confruntaþi cu o
mai apreciaþi virtuozi. În vreme ce alþii se problemã insolubilã, aceea de a nu putea
chinuiau sã reproducã douã sunete, eu asi- angaja ºi concedia un artist în acelaºi timp.
milasem deja totul. Ce pot face? În acest fel mi-am pus în aplicare planul nu
Inteligenþa v-ar fi fost de ajuns, spuneaþi în în mod direct, ci pe ocolite, cu ajutorul unor
altã parte, pentru a studia orice domeniu. Aþi metode necurate ºi al unor tertipuri mur-
renunþat însã la studii încã din liceu, plecând dare, nu pentru cã aº fi aºa de convins de
de la ore tam-nisam, chiar în mijlocul lecþiei. calitãþile domnului Harnoncourt, am rezer-
Da, am zis, dom’ profesor, pot sã merg ºi ve serioase faþã de el, nu îl consider cel mai
eu pânã la baie? ªi dus am fost! Cred cã era grozav...
ora de matematicã. Doar cel mai grozav sunteþi dv.
ªi de ce nu aþi plecat în pauza dintre ore? Evident! ªi nu permit nimãnui sã îmi
Ah, nu mai avea nici un farmec. Nu mai interzicã vreun lucru. Mi-am zis, dragã
râde nimeni, ce sens are? În pauze uºa e domnule Karajan, las cã îþi arãt eu þie! Pe
oricum deschisã. Voiam sã fac puþin specta- când concertam în Piaþa Domului, aveam
col, ce Dumnezeu! deja biletul cãtre Ibiza în buzunar, pentru cã
24
André Müller în dialog cu Friedrich Gulda

nu avusesem nici o clipã intenþia de a da nivelul capacitãþii cerebrale, în ce îi priveºte


toate concertele aranjate. Deci Gulda cel rãu pe reprezentanþii acestor instrumente.
ºi-a permis sã îi joace o festã domnului von Sunt violonceliºtii mai proºti decât pianiºtii?
Karajan, cel asemenea zeilor, chiar în oraºul Îmi puneþi întrebarea la un mod foarte
sãu ºi al lui Mozart. Evident cã a ieºit un direct. Peymann spunea cã actorii sunt ade-
scandal monstru. Pe mine m-a distrat la sea niºte idioþi. Aº adãuga cã nici tenorii sau
culme toatã tãrãºenia, pe când stãteam a violonceliºtii nu sunt mai breji. Atâta lucru
doua zi în nisip, ºi mã prãjeam la soare avem dreptul sã spunem!
sorbind un cocktail ºi citind în Süddeutsche Intraþi frecvent în legãturã cu colegii dv.?
Zeitung sau Wiener Kurier consecinþele Câtã vreme e vorba de indivizi care nu
înscenãrii mele. Rãzbunarea e dulce. Plãce- fac altceva decât sã reproducã niºte note
rea ce te încearcã atunci când îþi distrugi înºirate pe un portativ, nu. Pianiºtii care nu
adversarul e cea mai grozavã. sunt ºi compozitori în acelaºi timp pentru
Pentru a suplini lipsa dv., organizatorii au mine nu sunt muzicieni în adevãratul sens
încercat sã îl aducã pentru un concert pe al cuvântului, ºi nu fac decât sã cânte a nu
tenorul Luciano Pavarotti. ºtiu câta oara mai bine sau mai rãu compo-
Da, apropos de tenori, vã mai pot povesti ziþiile extraordinare ale altora, care - nota
ceva! Existã un instrument muzical care bene – de cele mai multe ori sunt deja morþi.
aduce foarte mult cu vocea unui tenor, vio- Dupã mine, aceastã separaþie dintre inter-
loncelul. preþi ºi componiºti e o degenerare, care a
Acum aduceþi în discuþie altercaþia dv. cu început în secolul XIX ºi s-a încheiat cu
violoncelistul Heinrich Schiff. apariþia muzicii de jazz, din fericire. Mã
Exact. Acestui domn Schiff i-am scris cunosc cu pianiºtii creativi precum domnul
practic pe trup concertul meu pentru vio- Jarrett, domnul Corea, domnul Peterson sau
loncel. L-a interpretat de mai multe ori sub domnul Zawinul, de cele mai multe ori sun-
bagheta mea, iar anul trecut urma sã îl tem chiar prieteni.
susþinã la Salzburg împreunã cu un alt diri- Sunteþi de pãrere cã un pianist nu ar trebui
jor. În schimb însã, el a înlocuit acest con- sã interpreteze decât propriile-i creaþii muzi-
cert, într-un mod meschin ºi timorat, pentru cale?
a se dovedi un prunc ascultãtor ºi a-ºi La modul ideal, da. Înainte, era un lucru
obþine onorariul, cu o piesã inofensivã din de la sine înþeles, faptul cã fiecare îºi com-
repertoriul lui Haydn, pentru a se putea punea propriile nonsensuri. Numai cã non-
strecura în tot felul de gãoaze, ºi pentru a sensurile domnului Mozart sunt cu mult
nu-l supãra, vezi Doamne, cu ceva pe dom- mai bune decât cele ale domnului Hummel.
nul Karajan. De atunci nu mai stau de vorbã Dar în principiu, fãceau acelaºi lucru.
cu el. Vreau sã spun acest lucru cât se poate Corect, numai cã aceºti oameni sunt morþi de
de clar. Am învãþat foarte multe despre ca- mult. Un mort nu mai poate cânta.
racterul acestui om, deºi cam ºtiam de la Nu, dar poate lãsa posteritãþii un disc pe
bun început din ce fel de stofã era croit. care cântã chiar el. Evident cã pe vremea lui
Atunci de ce i-aþi mai dedicat concertul? Mozart acest lucru nu era posibil. El trebuia
Mã rog, pentru cã m-a rugat frumos. sã îºi fixeze ideile muzicale în note, pentru a
Iar acum nu mai are dreptul sã îl inter- le putea transmite mai departe. Între timp
preteze? însã scena muzicalã s-a schimbat enorm.
Dimpotrivã, mi-e indiferent. Dacã dom- Avem la ora actualã înregistrarea electro-
nul Schiff interpreteazã ca lumea concertul nicã a sunetului. În acest fel, nu mai e nece-
meu sau urineazã pe el, sau cã altul face sar sã notezi o compoziþie muzicalã. Dacã
chestia asta, mi-e indiferent. Piesa a fost Michael Jackson fluierã un cântec nou sau îl
scrisã, înregistratã ºi cu asta pentru mine e cântã, douã luni mai târziu îl ºtie întreaga
un capitol încheiat. Dar vorbeam despre planetã, pentru cã a vândut deja 20 de mili-
mãsura în care sunetul de violoncel aduce oane de discuri. Aºa-numita muzicã liberã
cu vocea unui tenor. Existã o asemãnare ºi la cu care m-am ocupat foarte multã vreme la
25
Convorbiri

modul extrem, nu poate fi fixatã decât prin Chiar vã rog!


înregistrãri, pentru cã acolo rolul central îl Dupã cum se ºtie, domnul Adorno a fost
joacã improvizaþia, neprevãzutul, nepreme- consilierul muzical al lui Thomas Mann la
ditatul. Se înregistreazã chiar în timp ce realizarea romanului “Doktor Faustus”, iar
creezi, iar apoi acest lucru poate fi reprodus, în acest roman existã un profesor de muzi-
dar nu de cãtre oameni, ci cu ajutorul unei cã, personaj ce explicã publicului inter-
maºinãrii capabile sã redea înregistrarea. pretând în acelaºi timp la un mod cam
Un asemenea lucru rãmâne posteritãþii, ca excentric sonata Opus 111 de Beethoven.
un tablou sau o casã pe care ai construit-o Wendell Kretzschmar.
singur. Exact. O scenã descrisã magistral. Doar
Cu alte cuvinte, compoziþiile celor care au cã este inexactã. Acest profesor noteazã sub
murit nu le mai putem audia live. motivul principal din a doua miºcare,
Ba da. Poate fi integratã ºi aceastã laturã. Arietta, diferite cuvinte pentru o mai bunã
Din operele lui Duke Ellington, unul din cei înþelegere, printre altele ºi pentru a face
mai mari compozitori ai acestui secol, se aluzie la numele real al domnului Adorno,
poate reproduce live o lucrare sau alta, dar ºi scrie astfel cuvântul “Wiesengrund”, dar
în mare opera lui subzistã prin discurile face asta ca ºi cum prima silabã ar fi accen-
înregistrate chiar de el. Faptul de a ne con- tuatã, adicã “Wie-sengrund”. Cu alte cu-
frunta cu muzica trecutului ca ºi pânã acum vinte, el pune la începutul acestei melodii
nu va mai fi o problemã, pentru cã aceasta un timp accentuat, ceea ce din pãcate e
va fi la dispoziþia noastrã într-o interpretare greºit, ºi cu asta capitolul Adorno pentru
autenticã înregistratã. mine s-a cam terminat. Dacã cineva nu
Vã referiþi la muzica de jazz. poate face diferenþa dintre un timp accentu-
Mã refer în parte ºi la muzica pop actu- at ºi unul neaccentuat într-o piesã atât de
alã. Domnul Jackson îºi scrie singur textele. celebrã a literaturii muzicale, nu am cum sã
Acum, cineva poate spune cã Prince e mai îl mai iau în serios ca filosof al muzicii.
bun. Dar faptul cã Michael Jackson e net Sunteþi atât de exigent.
superior unui individ precum Rene Kollo, Nu sunt exigent, astea sunt lucruri de
asta e indiscutabil. ºcoalã primarã în ce priveºte formarea muz-
Credeþi cã va mai interesa pe cineva acest gen icalã. Dar nu putem sã schimbãm totuºi
de muzicã în o sutã de ani? acest subiect penibil?
Peste o sutã de ani nici eu, nici dv. nu Care?
vom mai fi în viaþã. Motiv pentru care Ãsta, cu domnul Wiesengrund.
aceastã întrebare e foarte academicã. Bine, atunci sã vorbim despre domnul
Adorno a ridicat totuºi aceastã întrebare, ºi a Schönberg ºi profundul dv. resentiment faþã
ajuns la concluzia cã jazz-ul aparþine, ca ºi de tot ce se leagã de acest nume.
ºlagãrul, muzei uºoare. De acord, doar sã nu amestecãm lucru-
Îmi pare rãu, dar când în discuþie apare rile, altfel discutãm degeaba. V-am prezen-
numele lui Adorno, pentru mine e momen- tat anterior acea diferenþã, foarte importan-
tul sa îi pun punct. tã pentru mine, dintre un muzician creativ
Pe nedrept! Pentru cã el a scris ºi despre ºi unul care se rezumã la a reproduce creaþia
Schönberg ºi muzica dodecafonicã. altora. Nu am nimic de reproºat unor domni
Serios? precum Karajan sau Harnoncourt pentru
În cartea sa “Filosofia muzicii noi” vorbeºte faptul cã nu sunt creativi, ci oarecum sterpi,
despre sistemul dodecafonic ca despre o nouã dar în fond ei pentru mine sunt niºte indi-
constrângere care a ajuns sã subjuge muzica, vizi plaþi, pentru cã ceea ce fac ei pot face ºi
deºi intenþia iniþialã era de a o elibera. eu la fel de bine, poate chiar mai bine,
Cu toate acestea rãmân fidel principiului lãsând la o parte falsa modestie. În con-
meu de a nu discuta despre acest domn. Sã cluzie, nu prea îi pot aprecia pe aceºti
vã povestesc cam de când a devenit el isto- oameni. Asta pe de o parte. Pe de altã parte,
rie pentru mine? existã o serie întreagã de contemporani pe
26
André Müller în dialog cu Friedrich Gulda

care îi resping, deºi sunt creativi. Am vorbit Da, pentru cã nu îl puteþi înþelege pe
despre muzica liberã, care este de fapt o fru- Schönberg.
moasã utopie, pentru cã în ea nu existã nici Cu siguranþã nu îl înþeleg. Alegerea mea
un fel de legi. Poziþia de pe care au plecat este muzica de jazz. Pot renunþa complet la
domnul Schönberg ºi susþinãtorii lui era Schönberg. Nu cânt aºa ceva, ºi nici nu
similarã. Muzica a fost eliberatã de vechile ascult aºa ceva, cel puþin nu cu plãcere.
reguli. Însã apoi s-a spus, dragilor, cu dur, Dar trebuie sã fie arta mereu plãcutã?
mol ºi tonalitatea s-a cam terminat, dare Asta e cu totul altã poveste.
dacã vrem ca libertatea sã nu se transforme Nu e, pentru cã în acest fel ne apropiem de
în haos ºi anarhie, trebuie sã inventãm un întrebarea fundamentalã cu privire la misiu-
nou sistem. nea artei. Are arta menirea de a îndepãrta
Ceea ce e corect. omul de realitate, sau mai degrabã ar trebui
Da, evident. Cel puþin teoretic, ei au sã îi deschidã ochii cu privire la anumite
dreptate. Departe de mine gândul de a-i lua realitãþi de care nu e conºtient sau poate le
pe aceºti domni peste picior la modul primi- ignorã?
tiv. Doar nu sunt idiot. Numai cã nu sunt Bine, voi încerca sã rãspund la aceastã
dispus sã îi urmez. Consider cã un sistem întrebare.
inventat de om pentru împiedicarea haosu- În cartea dv., “Cuvinte despre muzicã”,
lui nu este potrivit, nici sub aspect artistic, scrieþi cã sarcina muzicianului ar fi aceea de
nici politic. Din aºa-zisa libertate a revolu- servi auditorului sãu, de a-i fi de folos, prin
þiei ruseºti s-a nãscut tirania sistemului aceea cã îl fericeºte sau cel puþin îl amuzã.
totalitar comunist. Asta nu pot accepta. Da, numai cã asta a fost demult. Rãs-
Prin faptul cã dv. respingeþi aceastã abordare punsul meu din ziua de azi ar trebui sã fie
nu are sã se schimbe nimic. Ordinea se succe- actualizat. Aº zice însã cã simplul fapt de a
de libertãþii ºi invers. Aºa a fost întotdeauna. descrie sau reflecta ororile acestei realitãþi,
V-aþi ºi gãsit cui sã spuneþi asta! ªtiu din nu este suficient. Artistul trebuie sã facã un
proprie experienþã cã omul nu este suficient efort de a gãsi o cale, o ieºire din acest
de matur pentru sarcina pe care i-o aduce impas. Prin asta vreau sã zic cã el ar trebui
libertatea. Pot accepta necesitatea istoricã a sã gândeascã ºi moral. Trebuie sã încerce sã
ciclului descris de dv. Acesta e mersul lumii. recunoascã legea divinã ºi sã o exprime prin
Dar regret acest lucru, ºi de aceea nici nu mã arta sa. Întotdeauna am simþit un imbold în
pot alãtura lui. Drumul meu nu poate fi aceastã direcþie. Mai întâi am bãtut cãrãrile
acesta. Trebuie sã mai existe unul. utopice ale anarhiei muzicale. Voiam sã aflu
ªi anume? dacã o muzica fãrã reguli ºi formã este posi-
E o problemã de credinþã. Dincolo de bilã. Mi-am zis, la naiba cu totul, anarhia e
toate confesiunile religioase, sunt totuºi un paradisul. Am mers pe tãrâmul libertãþii
om credincios. Fac deosebirea între o ordine muzicale mai departe decât oricine altcine-
metafizicã de sorginte divinã, ºi una inven- va. Am fãcut aceastã experienþã cu un fel de
tatã de om, care sfârºeºte invariabil în idealism morbid. Dar între timp am aflat cã
tiranie. nu merge. Omul nu e construit aºa. Nu
Dar poate omul inventa un lucru nedorit de poate trãi fãrã reguli. El cautã ceva valid,
Dumnezeu? viabil. El vrea sã ºtie ce e corect ºi ce greºit,
Nu, dar îl poate susþine. El poate spune, ce e rãu ºi ce e bine. ªi atunci m-am gândit,
teoria mea poate fi probatã ºtiinþific, nu am ce ne facem? ªi am ajuns sã mã întorc înapoi
nevoie de nici un Dumnezeu. Ce ia naºtere la tonalitate, pentru cã nu am vrut sã merg
atunci, puteþi vedea la domni precum Marx pe drumul deschis de Schönberg. Momen-
sau Schönberg. tan deci mã aflu într-o fazã de restaurare, sã
Cu toate astea, cineva cãruia îi plac aceste zicem.
lucruri le poate considera ca fiind de inspi- Vreþi sã rãspândiþi voie bunã, seninãtate.
raþie divinã. Da, voioºie, o stare de bine. Muzica mea
Eu aº privi acest lucru ca pe o eroare. din ultimii ani, “Concertul pentru violon-
27
Convorbiri

cel”, “Concerto for myself”, “Concerto for Vã las cu plãcere dv. asemenea judecãþi
Ursula”, au o laturã conservatoare, lucru pe de valoare. Ca tânãr am avut ºi perioade de
care nu mã feresc sã îl recunosc, ºi sunt de depresie. Atunci când m-am ocupat cu mu-
asemenea conºtient de pericolele legate de zica modernã, m-a cuprins o disperare pro-
asta, pentru cã aºa ceva poate ajunge lesne fundã, pe care într-adevãr nu am mai supor-
pe mâna cui nu trebuie. Atunci apare tat-o. Aºa încât pentru a putea supravieþui
simþirea sãnãtoasã a poporului împreunã cu am cãutat o ieºire, ºi am ºi gãsit una, de care
Partidul Naþional Democrat (partid radical sunt foarte mândru.
de dreapta, ce s-a bucurat de popularitate în Aþi intrat în subteranele muzicii de jazz.
anii ’60 – n. tr.) ºi aºa mai departe. ªi atunci Exact. Acolo încã mai exista o societate
nu mai e mult pânã ajungem la domnul pe jumãtate intactã cu o anumitã camara-
Hitler. De aceea încerc sã mã pãzesc ºi sã nu derie frãþeascã, cãldurã sufleteascã, iubire,
primesc aplauze de la cine nu trebuie. lucruri simple, cãrora le duceam dorul în
Schönberg a reuºit întotdeauna sã se fereascã lumea academicã. Aceasta a fost salvarea
de acest pericol. mea.
Aici aveþi dreptate. Pentru cã aceastã Deci orientarea dv. spre jazz nu a avut doar
muzicã nu este decât o privire rece asupra raþiuni muzicale.
unei realitãþii terifiante. Nu, dar eram deja extrem de fascinat de
Dupã Adorno, în ea se exprimã neputinþa aceastã muzicã. Educaþia mea muzicalã se
umanã. bazeazã pe marii clasici, Mozart, Beethoven,
Îmi e mai dragã atotputerea divinã. Schubert. Am fost un elev model. Am fãcut
Pentru cã sunteþi prea slab sã o suportaþi pe tot ce îmi ceruserã dascãlii, doar o idee mai
cea dintâi. bine decât colegii mei. La opt ani am în-
28
André Müller în dialog cu Friedrich Gulda

ceput, la ºaisprezece ani am câºtigat primul Mã rog, Rubinstein era optimist din fire,
premiu, am fost aclamat, distins cu premii, avea o predispoziþie sufleteascã în acest sens.
adulat bla, bla, bla. În toiul acestei recu- Spre deosebire de Glenn Gould, care tocmai
noaºteri oficiale a unui traseu pânã atunci din motivele invocate de dv. nu a mai apãrut
exemplar, summa cum laude, survine întâl- în public.
nirea mea cu muzica de jazz, care pe atunci Îl pot înþelege foarte bine, ºi în privinþa
îmi era cât se poate de strãinã. Acest lucru a asta semãnãm. Doar cã eu am preferat sã
avut asupra mea efectul unei eliberãri. caut o altã cale, o ieºire din impas, decât sã
De singurãtate? mã retrag. Am intrat în cluburile de jazz ºi
ªi asta. Nu voiam sã devin unul din aces- mi-am gãsit acolo fericirea muzicalã. Ceea
te cadavre ambulante pe care le ºtim cu toþii. ce domnul Gould nu a fãcut. Motiv pentru
Cunosc dispoziþia sufleteascã ce stã la baza care a ºi murit la cincizeci de ani, în vreme
acesteia, doar sunt vienez. Acest mod mor- ce eu la aproape ºaizeci mã þin bine ºi sunt
bid de a gândi îmi este cât se poate de fami- un tip fericit.
liar. Dincolo de asta, spre deosebire de Gould, dv.
Aþi stat la un moment dat, aºa s-a scris, la aveþi ºi un caracter extravertit pânã la neru-
marginea suicidului. ºinare.
Metaforic vorbind, da. Aveam douãzeci Da, dar nu a fost întotdeauna aºa. La
de ani, eram celebru, însingurat, cãlãtoream început totul era foarte cerebral, calculat. În
de unul singur prin lume, dãdeam 150 de ziua de azi sunt relaxat ºi extravertit, pentru
concerte pe an ºi jucam ºah cu mine însumi cã am reuºit în urma unei lupte de o viaþã sã
în camera de hotel, atunci când mã plic- mã desprind din corsetul formãrii mele aca-
tiseam. demice. Nu port frac, dansez cu plãcere, mã
Ce aþi fãcut cu banii pe care i-aþi câºtigat? bucur de o mâncare gustoasã ºi de o bãu-
Tâmpenii, mi-am luat maºini scumpe, turã bunã, ca ºi de o femeie frumoasã.
mi-am angajat un secretar care îmi cãra va- Cu iubita dv., Ursula Anders, aþi apãrut
lizele, chestii pe care le faci când eºti tânãr ºi chiar gol în public.
ºi dintr-o datã te trezeºti cã ai o grãmadã de Da, suflând într-un corn. Într-una din
bani. reprezentaþiile lucrãrii mele “Opus
Dar cum puteaþi cânta atât de magnific, în Anders”, cea mai importantã scenã, ase-
ciuda depresiei? mãnãtoare ºi la fel de neînþeleasã precum
Pentru cã mã concentram. Pe scenã de scena nudã din filmul domnului Bergman,
altfel eram fericit, faptul de a cânta era o “Tãcerea”.
binecuvântare. Dar zborurile, calea feratã, În film era vorba de o acþiune cu conotaþie
zecile de hoteluri, asta e partea care te sexualã.
dãrâmã, o viaþã durã de la Paris ºi Texas la Pãi ºi în cazul meu tot despre asta era
Viena sau Kentucky. În plus se adãuga con- vorba! Acest gen de muzicã are foarte multe
strângerea venitã dinspre succes, stresul de a face cu erotismul, pur ºi simplu. E
permanent, pentru cã trebuie sã oferi întot- vorba de povestea unei femei care îºi spune
deauna cea mai bunã prestaþie, nu ai voie sã la un moment dat, fac ceva pe toate reþetele
cânþi fals, sã greºeºti vreo notã, înainte de voastre, reprezentate de bãrbaþii pe care îi
un concert nu poþi mânca nimic, poþi bea avuse la viaþa ei, ºi acum nu mai face decât
doar puþinã apã. Situaþia de astãzi a muzicii ceea ce are chef. O expresie a acestei revolte
occidentale, adicã meseria pianistului clasic e faptul cã se dezbracã. La început nici
în sens tradiþional, a devenit un fel de sport mãcar nu observã acest lucru. Deodatã însã
de performanþã, care nu prea mai are nimic devine conºtientã de acest lucru, îºi þine res-
de a face cu plãcerea, iubirea, bucuria pe piraþia ºi îºi spune perplexã: sunt nebunã! În
care þi le produce muzica. acest moment apar eu, suflând în corn, care
Alþii vãd lucrurile altfel. Autobiografia lui evident cã e ºi el un simbol, ºi spun - ºi eu
Arthur Rubinstein este intitulatã “Fericita sunt nebun, hai sã ne jucãm împreunã.
mea viaþã.” Este doamna Anders încã partenera dv.?
29
Convorbiri

Nu, trãieºte acum la Hamburg. Noua mea Muzicienii de regulã ajung la vârste înain-
partenerã este doctor în ºtiinþe dramatice. tate.
E tânãrã? Dirijorii, vreþi sã spuneþi.
Sensibil mai tânãrã decât mine, lucru ªi pianiºtii. Horowitz are bine peste optzeci
care a fost pentru mine un motiv sã o aver- de ani.
tizez. Dar nu a folosit la nimic. Da, ºi încã mai cântã, e groaznic!
Ce alte motive au existat? În cartea dv. de care am amintit deja dv.
Vedeþi dv., Peymann, pentru a ne rãspundeþi la întrebarea, cum putem învinge
întoarce încã o datã la acel fatal interviu al moartea, spunând cã aceasta este o iluzie, ºi
dv. cu el, a spus la un moment dat cã noi cã de fapt nu existã.
bãrbaþii suntem niºte porci îngrozitori. Nu Evident cã prin asta mã refer la suflet.
mã refer aici la mine, dar sã ºtiþi cã nu e Sunt, aºa cum v-am spus, un om credincios,
chiar departe de adevãr. În viaþa mea au exi- poate tocmai datoritã faptului cã nu am fost
stat patru femei cu adevãrat importante, crescut în perimetrul credinþei. Tatãl meu
fãcând pentru o clipã abstracþie de celelalte. era un social-democrat riguros ºi ca atare
De douã ori am fost însurat, întâia oarã cu o avea o poziþie anticlericalã. Atunci când
actriþã, Paola Loew. Ne-am despãrþit pe cale l-am întrebat: alo, ascultã, cum vine treaba
amiabilã. Dupã despãrþirea de mine, ea a cu îngerii din cer ºi toate alea, mi-a rãspuns,
avut o relaþie lungã cu scriitorul Torberg. fiule, religia e disciplinã opþionalã, nu e atât
Atunci m-am gândit, e bine cã nu a coborât de importantã. Aºa încât a trebuit sã îmi
ºtacheta, nu se vede cu vreun handbalist caut singur principiile morale, fãrã spove-
sau vreun tenor, lucru ce mi s-ar fi pãrut o danie sau preot.
scãdere de nivel. A doua mea nevastã era
ªi aþi ajuns la vreun rezultat?
japonezã. Ea s-a simþit oprimatã alãturi de
Am ajuns la concluzia cã nu poþi com-
mine. I-am zis la un moment dat, ce vrei de
bate rãul decât înmulþind într-un fel binele.
fapt, doar ai totul la dispoziþie, o casã mag-
ªi faceþi asta?
nificã, un copil frumos, dragostea mea. În
Eu aºa cred, sau aveþi impresia cã mã ide-
fine, poate cã a avut dreptate. Aºa încât a
alizez de unul singur?
treia oarã mi-am propus sã fac lucrurile mai
bine. Aceasta a fost doamna Anders. Am Nu, pentru cã v-aþi numit deja singur un om
lãsat-o sã facã ce vrea, nu am exploatat-o în ºiret, viclean.
nici un fel, am cântat împreunã pe picior de Mã rog, asta depinde de adversari. Dacã
egalitate. Am petrecut împreunã 12 ani sunt provocat, mã apãr.
minunaþi, pasionali. Dar probabil cã ºi de Veþi concerta ºi anul ãsta la Salzburg?
aceastã datã am dat greº, pentru cã Încã nu v-am povestit? Bine, atunci vã
reproºurile pe care mi-a fost dat sã le aud au spun acum public cã da. Pe 26 iulie dau un
fost exact aceleaºi ca în cazurile celorlalte concert de jazz cu prietenul meu Zawinul în
femei, deºi, aº vrea sã spun foarte clar, am Piaþa Domului din Salzburg. Motiv pentru
fost animat de cele mai bune intenþii. care deschiderea festivitãþilor va fi amânatã.
Ei, asta nu se pune. Pe 27 iulie domnul Karajan dirijeazã “Bal
Tocmai. De aceea i-am ºi zis celei de a Mascat”, moment în care voi fi cu siguranþã
patra femei importante din viaþa mea - ai deja departe.
grijã, sunt un tip periculos. Nu am mai avut nevoie de tertipul rãutã-
Foarte perfid. cios de anul trecut, adicã de a fi angajat de
ªicana nr. 4, dacã vreþi. Dar ce vreþi sã stupidele festivaluri, pentru a putea cânta în
fac? Îmi plac femeile, ºi nu intenþionez sã le acest oraº amuzant. De fapt, nici nu ar mai
rãnesc în vreun fel. fi þinut figura a doua oarã.
Vârsta vã face probleme?
Acum am cincizeciºinouã de ani ºi încerc 2 iunie 1989, Die ZEIT
sã mã obiºnuiesc cu ideea cã acuºi începe Traducere din limba germanã
probabil ultimul meu deceniu de viaþã. de Daniel Stuparu
30
Dosar

Sfârºitul
certitudinilor?
Resume

La deuxième édition du colloque « G. Calinescu face à la nouvelle critique littéraire » a mis dans les
débats de quelques uns des plus importants jeunes critiques de chez nous des sujets, nouveaux et
anciens, concernant le rôle que la critique et la littérature ont aujourd’hui. Cause ou effet des audi-
ences de lecture, le phénomène de la critique littéraire – avec ses lumières, ses ombres et ses pénom-
bres – a été discuté de tous les points de vue par les 25 jeunes critiques littéraires, invités le same-
di passé dans la Salle de Conférence de la Fondation Nationale pour la Science et l’Art (FNSA) de
Bucarest. La rencontre entre les modérateurs, Livius Ciocârlie et Eugen Simion, des critiques de la
génération ’60, et les figures déjà connues du nouveau vague, parmi eux Daniel Cristea Enache,
Razvan Voncu, Andrei Terian, Crina Bud, Bogdan Cretu, ou Mihai Iovanel, a été en grande mesure,
un débat libre, sans des passions et des sectarismes de tribu littéraire, d’une problématique d’actu-
alité depuis les derniers cent ans, c'est-à-dire, la littérature et la fin de ses incertitudes.
L’événement, organisé par FNSA, l’Union des Ecrivains de Roumanie et l’Association des
Ecrivains Bucarest, a été lié, cette année aussi, de l’apparition de deux volumes de G. Calinescu. Les
25 participants ont reçu, de la part des organisateurs, les volumes III et IV des œuvres de G.
Calinescu apparus sous les auspices de FNSA et de l’Académie Roumaine dans la collection «
Œuvres fondamentales » coordonnée par Eugen Simion.

A doua ediþie a Colocviului „G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã” a pus în dez-
baterea câtorva dintre cei mai importanþi tineri critici literari de la noi teme vechi ºi noi
legate de rolul pe care îl au astãzi critica ºi literatura. Cauzã sau efect al audienþelor de
lecturã, fenomenul criticii literare – cu luminile, umbrele ºi penumbrele sale – a fost
întors pe toate feþele de cei 25 de tineri critici literari invitaþi sâmbãta trecutã în Sala de
Conferinþe a Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi Artã (FNSA) din Bucureºti. Întâlnirea
dintre moderatori, Livius Ciocârlie ºi Eugen Simion, critici din generaþia ’60, ºi figurile
deja omologate ale noului val, printre ele Daniel Cristea Enache, Rãzvan Voncu, Andrei
Terian, Crina Bud, Bogdan Creþu ori Mihai Iovãnel, s-a dorit – ºi a reuºit în mare
mãsurã! – o punere în dezbatere liberã, fãrã patimi ºi sectarisme de trib literar, a unei
problematici mereu de actualitate în ultima sutã de ani, literatura ºi sfârºitul certitu-
dinilor ei.
Evenimentul, organizat de FNSA, Uniunea Scriitorilor din România ºi Asociaþia
Scriitorilor Bucureºti, a fost legat ºi anul acesta de lansarea a douã noi volume din pub-
licistica lui G. Cãlinescu. Cei 25 de tineri critici literari au primit în dar din partea orga-
nizatorilor volumele III ºi IV din Operele lui G. Cãlinescu apãrute sub auspiciile FNSA
ºi ale Academiei Române în colecþia „Opere fundamentale” coordonatã de Eugen
Simion.

31
Colocviului G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

„Evidenta mizerie a unei discipline”


Aceste noi volume cuprind publicistica lui G. Cãlinescu dintre anii 1936 ºi 1939, aproxi-
mativ 3000 de pagini! Volume importante pentru a urmãri cum s-au transformat ori au
devenit numeroase articole în pagini întregi din monumentala Istorie scrisã de G.
Cãlinescu. Mii de articole în care marele critic literar face în cronici de întâmpinare ori anal-
ize de micã ºi mare întindere dovada unei permanente cãutãri al unui son critic incon-
fundabil. Aceste volume din publicistica lui G. Cãlinescu au fost ºi în acest an bun prilej de
ipoteze legate de certitudinile ori incertitudinile mijloacelor critice din perioada interbelicã
ºi pânã astãzi. Tema „crizei criticei” l-a preocupat pe G. Cãlinescu, citat de Crina Bud cu un
text din publicisticã apãrut în 1930: „Fãrã sã tãgãduiesc evidenta mizerie a unei discipline,
altfel înfãþiºatã în închipuirea mea, mã întreb dacã aceasta nu este ceea ce trebuie sã fie în
chip firesc. Ne-am obicinuit a vedea în criticã o acþiune asemãnãtoare celei judecãtoreºti,
incoruptibilã, seninã ºi executorie. În aceastã autoritate de tribunal se oglindeºte mai mult
o vârstã cu setea ei de adevãr ºi de certitudine”, a scris G. Cãlinescu.

Literatura în primejdie!
Vãzutã de cei 25 de tineri critici literari invitaþi la colocviu, „criza criticei” a fost pusã sub
lupa opiniilor ºi ale unor polemici cordiale. S-a vorbit, astfel, de imperioasa autonomie a
esteticului, despre debarasarea de influenþa politicului ºi categorisirile de „stânga” sau de
„dreapta”, despre criticul ca agent de promovare ºi despre faptul cã critica literarã e prea
mult legatã de sociologie, antropologie ºi politologie. Cum ar arãta o ideala fiºã de post a
unui critic literar? Un om de gust care sã ºtie sã facã un portret critic, care sã reconsituie un
univers, mizând pe autonomia criticului ºi a esteticului. „Literatura a pierdut mult în soci-
etate din cauze diferite, dar ºi din cauza ei!”, a afirmat Eugen Simion, criticul literar care a
reamintit publicului de la colocviu cele trei cauze pentru care literatura ºi-a pierdut locul în
ierarhiile societãþii dupã teoria lui Tzvetan Todorov din „Literatura în primejdie”,
Flammarion, 2007: solipsisimul, formalismul ºi nihilismul!

Spiritul exclusivist ºi dogmatic al optzeciºtilor


Daniel Cristea Enache a vorbit despre motivaþia noii generaþii de critici literari din care
ºi el face parte. Astfel, am putut afla cã se face criticã literarã numai din pasiune, cãci despre
bani din drepturile de autor pentru textele critice de întâmpinare ori pentru studiile teoret-
ice nu prea poate fi vorba. Nici pentru carierã universitarã ºtiinþificã nu se face criticã liter-
arã pentru cã publicaþiile literare de la noi nu sunt omologate de cãtre Consiliul Naþional al
Cercetãrii ªtiinþifice din Învãþãmântul Superior. ªi nici pentru publicitate nu se face criticã
literarã. „Mã simt mult mai apropiat de criticii generaþiei ’60, decât cei din generaþia ’80”, a
spus Daniel Cristea Enache. El a denunþat „spiritul exclusivist ºi dogmatist” al criticilor lite-
rari din generaþia ’80 care practicã „un generaþionims prelungit în mod absurd”.

„Sã nu v-o luaþi în cap!”


Profesorul Livius Ciocârlie a povestit o întâmplare cu tâlc din anii obsedantului deceniu
despre audienþa pe care o aveau atunci criticii literari. Alãturi de Nicolae Manolescu ºi
Mircea Zaciu, profesorul Ciocârlie a fost invitat la Constanþa. Acolo li s-a fãcut o primire
impresionantã în Salonul de Onoare al gãrii. Pionierii au început sã þinã scurte discursuri
despre criticii literari invitaþi, în timp ce profesoara de limba românã îi fixa cunoºtiinþele
unui elev ce se pregãtea sã ia ºi el cuvântul: „Zaciu, nu Baciu!”. „Sã nu v-o luaþi în cap!”,
le-a spus profesorul Livius Ciocârlie celor 25 de tineri critici literari din Oradea, Baia Mare,
Cluj, Iaºi, Bacãu, Constanþa, Sibiu ºi Bucureºti.
32
Sfârºitul certitudinilor?

„Epoca de glorie a lui Simion ºi Manolescu s-a stins!”


Adrian Jicu este cadru universitar în oraºul lui Bacovia ºi redactor la revista „Ateneu”.
El este unul dintre tinerii critici literari care afirmã cã nu trãim într-un sfârºit al certitu-
dinilor. „Nu. Categoric nu e sfârºitul certitudinilor. ªi nu spun asta de complezenþã sau
pentru cã m-aº iluziona cã trãim în cea mai bunã lume cu putinþã. Însã nu pot crede în sce-
nariile apocaliptice ale unora sau altora, care prevãd un viitor sumbru literaturii ºi, mai
ales, criticii literare. Fãrã îndoialã, criticul nu va mai fi niciodatã ce a fost în perioada inter-
belicã ºi nici nu va mai avea puterea de persuasiune ºi valoarea de simbol din anii comu-
nismului. E clar cã epoca de glorie a lui Eugen Simion, Nicolae Manolescu sau Adrian
Marino s-a stins. Aidoma celorlalte genuri, critica va gãsi, cu siguranþã, forme de mani-
festare potrivite actualitãþii ºi îºi va adapta, de voie, de nevoie, discursul, apropiindu-se,
probabil, de statutul de artã de sine stãtãtoare, de metalimbaj. Va fi, cred, un soi de act nar-
cisist, o modalitate de manifestare a unui anumit tip de sensibilitate ºi, mai ales, de
gândire”, ne-a mãrturisit Adrian Jicu.

Critica, economia de piaþã ºi promovarea


Universitara Crina Bud locuieºte în Baia Mare. Ea a avut câteva puncte de vedere bine
primite de colegii ei de generaþie. „Sigur, critica de întâmpinare îºi împlineºte rolul ca întot-
deauna, dar, parcã tot mai mult, prinsã în mecanismele economiei de piaþã, ea preia ºi ceva
din funcþiile unei agenþii de publicitate. Încercãrile de distanþare a privirii în prea frecven-
tele abordãri ale diferitelor generaþii nu sunt capabile a genera certitudini sub aspect axiolo-
gic, asemenea secþiuni sau felii de literaturã fac mãrturie despre o stare de spirit, nu pot
oferi, însã, garanþia calitãþii. Grupãrile pe criterii de vârstã sau de ideologie artisticã sunt
verificate angrenaje de promovare în culturã, dar adesea liantul lor þine de context, este
databil, adicã ºi riscã sã treacã prin sita criticã a timpului. Distanþarea privirii cere un anu-
mit rãgaz pe care ritmurile contemporane îl permit tot mai puþin, iar proliferarea aproape
fantasticã a editurilor, a revistelor - tipãrite sau electronice -, a evenimentelor culturale dau
o cadenþã nebunã lecturilor, luãrilor de poziþie ºi chiar adaptãrilor discursului la, poate,
prea diferite tipuri de public”, a comentat Crina Bud.
Paginã realizatã de Dan Mircea CIPARIU

Andrei Simuþ reviste”; publicaþiile care recenzeazã numai


ce convine grupurilor („aproape nicio re-
Pornind de la câteva vistã nu dã un tablou total al cãrþilor
certitudini cãlinesciene apãrute”); gustul tinerilor literaþi pentru
succes rapid („tinerii þin prea mult sã devi-
Nimic mai potrivit pentru ediþia din
nã iluºtri cu orice chip ºi prea puþin sã
acest an a colocviului G. Cãlinescu decât un
articol al marelui critic scris parcã pentru convingã întâi cã pot crea”); autonomia faþã
anii 2000: De ce nu se citeºte (apãrut în ianu- de criticã a editorilor ºi ancorarea lor decisã
arie 1939). Printre rândurile acestui text în orizontul comercialului; cultivarea de
putem citi într-o mare mãsurã situaþia actu- cãtre edituri a predispoziþiei cititorilor pen-
alã: constatarea cã a scãzut numãrul de citi- tru lecturi uºoare (literatura-„o distracþie de
tori; tinerii educaþi într-un spirit ostil cul- dupã-amiazã”).
turii; profesorii care nu mai citesc; discursul Actualitatea de azi se citeºte în acest arti-
extrem de rãspândit despre decadenþa col ca un palimpsest, chiar ºi în detaliu, aºa
literelor româneºti (sub felurite pretexte: cum sunt punctele 7 ºi 11, care meritã o
moralitate, bun-simþ, puritatea limbii); scri- privire mai atentã. Punctul 7 se referã la
itorii care „se boicoteazã unii pe alþii prin neîncrederea crescândã a cititorului în criti-
33
Colocviului G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

ca de întâmpinare. A avansa astãzi o astfel turalã de care au beneficiat generaþiile ante-


de ipotezã pare cu totul neadecvat, având în rioare, mai puþin favorizate de istorie ºi nea-
vedere consacrarea unei ample serii de meninþate de un factor inedit, pervers ºi
nume provenite din critica de întâmpinare mult mai dificil de contracarat decât comu-
(mai ales în ultimii zece ani). Sunt vizibile nismul: sistemul consumist. Discursul critic
câteva cauze pentru o posibilã margina- foiletonist este subminat din multiple
lizare a foiletonismului critic: diversificarea direcþii simultan, prins în reþeaua unor mo-
mijloacelor prin care cititorii aflã despre tivaþii contradictorii. Necesitatea de a com-
actualitatea literarã, schimbarea de paradig- bate avansul literaturii de consum ºi strate-
mã (de la cultura scrisului la cea a imaginii), giile comerciale ale editurilor genereazã
dar ºi predispoziþia cronicarilor de azi de a reflexul pamfletar, violent al foiletoniºtilor,
da verdicte negative (un obicei bazat pe pre- tentaþi sã scrie predominant cronicã nega-
judecata criticii româneºti conform cãreia tivã, ceea ce atrage pânã la urmã o dublã
cronica negativã este dovada inteligenþei ºi suspiciune, fie în privinþa nulitãþii valorice a
a spiritului critic incontestabil al celui ce o literaturii ce se scrie azi, fie asupra motivaþi-
scrie), având ca efect faptul cã cititorii îºi ilor umorale ale cronicarului, care nu-ºi
pierd încrederea în literatura românã con- poate tempera idiosicraziile sau interesele
temporanã (concluzia cã toate cãrþile care se grupului care-l crediteazã. Imperativul de a
scriu azi sunt proaste). Un alt fenomen cu atrage publicul masificat aduce cu sine alte
consecinþe asupra diminuãrii rolului criticu- serioase dezavantaje: un limbaj mai puþin
lui de întâmpinare este enunþat de Cãlines- specializat, texte mai scurte, transformarea
cu la punctul 11: autonomia ºi atotputerni- cronicii în simplã prezentare de carte. Iar
cia editorilor. Faptul cã editurile noastre au „critica pozitivã” are ºi ea dezavantaje
prosperat atât de evident în ultimii ani le serioase, remarcate încã de Eugen Ionescu:
apropie de condiþia de corporaþii extinse, un aer de „complezenþã”, „lipsã de subtili-
care asimileazã printre redactori ºi ex-foile- tate”, „entuziasm necontrolat”, conformism
toniºti, îºi afiliazã sau îºi creeazã organe de ºi impresia cã este rezultatul lipsei simþului
presã proprii, procese problematice tocmai critic. Nu e greu de vãzut azi cã o cale facilã
pentru cã sunt subsumate criteriului econo- de a ajunge cronicar recunoscut este abili-
mic. Suntem în situaþia în care editorii decid tatea de a regiza astfel de spectacole con-
ce literaturã se scrie, asistãm la apariþia unei stând în desfiinþarea cu surle ºi trâmbiþe a
specii de tristã amintire, romanul scris la cât mai multe apariþii recente.
comandã. Puterea editorului a înlocuit-o pe cea de-
Probabil punctul 11 din lista lui Cãlines- þinutã de criticul de întâmpinare, prin
cu este cel mai valabil azi, el vorbind ºi urmare acesta trebuie sã-ºi redefineascã
despre o discriminare pozitivã la adresa scopurile. Mai întâi, o recunoaºtere onestã a
tinerilor, despre goana editorilor dupã limitelor ºi a imposibilitãþii de a mai urma
autori din tânãra generaþie, fenomen atât de modelul enciclopedic, atât de bine ilustrat
discutat din 2004 încoace. Generaþia de Cãlinescu, dar ºi de critici ai generaþiei
douãmiistã face parte din generaþiile ’60: specializarea devine o condiþie insur-
favorizate de istorie, alãturi de generaþia montabilã. În cadrul criticii de întâmpinare
’60, de aici ºi o anumitã pactizare reciprocã este nevoie de oameni specializaþi pe ge-
între cele douã promoþii, proces analog cu nuri. E necesarã o definire mai clarã a pro-
cel survenit între generaþiile triºate de filurilor revistelor: cele publicistice, desti-
Istorie (Cercul literar de la Sibiu, ªcoala de nate publicului larg ºi cele de circuit
la Târgoviºte vs generaþia ’80), angajate în restrâns, destinate universitarilor. La noi
fireºti complicitãþi culturale. Afirmarea încã persistã o confuzie aproape neverosi-
rapidã, credibilitatea solidã cu care s-au milã în acest sens. Criticii care îºi asumã
simþit investiþi (azi a devenit cel mai rentabil drept þintã publicul larg trebuie sã mizeze
sã fii considerat scriitor tânãr), succesul la mai puþin pe cronica negativã, pe pamfletul
public pot împiedica solida construcþie cul- critic ºi mai mult pe recomandãri de lecturã.
34
Sfârºitul certitudinilor?

Soluþia este de a scrie despre cãrþile cu ade- Iulia Micu


vãrat importante, fiind o bunã tacticã de a
atrage cititorul dezorientat de asaltul pu- Catoptrismul
blicitar al societãþii de consum spre literatu- criticii literare azi
ra românã. Chiar selecþia cãrþii respective
este deja o valorizare implicitã ºi fireascã. La Criticii tineri au o mare apetenþã pentru
ce bun sã construieºti ample demonstraþii lecturã. Ei sunt noua ºcoalã, „generaþia
pentru a desfiinþa o carte presupusã a fi lip- aºteptatã”, sunt curioºi, dar mai ales nerãb-
sitã de valoare? Critica de întâmpinare de dãtori. Atuurile lor îi fac sã fie semnificativi,
azi a devenit excesiv de evaluativã, schema- unii demni de luat în seamã încã de pe bãn-
ticã, grãbitã, într-o goanã de a vorbi despre cile universitãþilor care i-au format. Mulþi
toate cãrþile care apar, fapt utopic în dintre ei ºtiu cã nu au voie sã fie naivi, nein-
entropia de apariþii editoriale de azi. S-a formaþi sau agresivi, intuiesc cã ar trebui ca
schimbat ºi modul de legitimare pe termen programul lor sã poata coagula un decalog,
lung al foiletonistului: bilanþul activitãþii o deontologie.
sale ar trebui sã se materializeze nu în vo- Critica de azi frapeazã prin multiplele
lume însumate din cronici, ci din sinteze ale asemãnãri cu perioada interbelicã. Foileto-
actualitãþii literare, panoramãri care sã nismul a fost ºi este în continuare un reflex
insiste pe selecþia titlurilor importante, o al apetenþei pentru informare a „moder-
primã ºi provizorie schiþare a unui canon al nitãþii”. Publicul a rãmas ºi el mare amator
literaturii contemporane. Avem o serie de scandal, tocmai pe asta mizând ºi detrac-
amplã de foiletoniºti de anvergurã (care au torii. Polemicile condiþionate de reviste ºi de
oferit deja valoroase cãrþi de criticã), dar grupãri sunt adesea asezonate cu slaba
lipsesc încã astfel de sinteze despre perioa- pregãtire culturalã a unora, cu tentaþia de a
da postdecembristã. demola modelele, cu intenþia de a scrie
Cronica amplã trebuie sã fie apanajul despre cãrþi în mod arbitrar ºi strategic pen-
criticii universitare, care are cu totul alte tru a atrage atenþia asupra propriei per-
mize. Publicul þintã este format exclusiv din soane. Cartea poate deveni astfel nimic mai
specialiºti. Cronicarul care scrie la o revistã mult decât un pretext dincolo de care
universitarã poate porni polemici, construi
motivul articolului sã fie altul. Exemplul lui
concepte, schiþa chiar interpretãri, decon-
Eugen Ionescu în care se erijeazã unii încer-
strui cãrþile fãrã valoare. Miza nu este
când sã mimeze neliniºti estetice similare,
atragerea spre lecturã a unui public dezori-
nu pare a fi aici cel mai fericit argument dat
entat, ci selecþia vie a valorilor ºi dialogul
ideilor cu parteneri pe mãsurã. La noi, fiind faptul cã tânãrul Ionescu avea în
starea de fapt e departe de normalitatea din vedere instituþia criticii literare ºi, mai
Occident. Critica de largã audienþã este departe, chiar viaþa însãºi.
mereu suspicioasã, mereu negativã, mereu Reflectând în mod subiectiv ceea ce vede
angajatã într-un efort de a demonstra non- în text, critica literarã se poate regãsi
valoarea apariþiilor editoriale etc. Cea uni- oricând ameninþatã ºi transformatã într-un
versitarã este convenþionalã, complezentã, bizar teatru catoptric, într-un devorator al
mereu reverenþioasã, prinsã în chingile unui identitãþilor. Oare compromisul face ºi el
sistem administrativ închis, care descura- parte din critica literarã, devenind astãzi
jeazã spiritul polemic. Criticii noastre îi din regulã, nuanþã, erijat într-un sinonim
lipseºte o eticã a polemicii în spirit anglo- mai cuminte, ºi anume în „fler”? Tonul just
saxon, precum ºi un efort de a depãºi nu poate sã-ºi gãseascã loc în aceastã para-
schematica ºi rapida evaluare „la minut” a digmã. El provine din tabãra rafinamentu-
cãrþilor. Dacã va continua în acelaºi spirit al lui întotdeauna rezervat faþã de distrugeri ºi
exceselor, critica tânãrã riscã sã-i piardã elegant în argumentarea obiecþiilor.
rapid capitalul de încredere cu care s-a trez- În sprijinul obiectivitãþii, tinerii critici nu
it investitã atât de surprinzãtor. au dreptul sã fie necruþãtori, ei trebuie sã
35
Colocviului G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

arate cum e cartea, sã ofere un sprijin citito- exagerãri, nediferenþieri sau de omisiunile
rilor. Miza criticului, ºi aici mã refer în speþã importante la care adesea opereazã.
la critica de întâmpinare, a fost ºi rãmâne în Cu scopul de a relativiza demersul, în-
primul rând promovarea ºi justificarea va- chei citând câteva fraze din rubrica Gas-
lorii. Într-o cronicã sau o recenzie a unei tronomice a lui G Cãlinescu din 8 ianuarie
cãrþi trebuie sã recunoºti cartea. Victoria 1939 transformate, regizoral, în indicaþii de
criticului e sã te facã sã citeºti, sã te ghideze lecturã: „Aceste mici tartine [n.n. critice] le
ce ºi cum sã citeºti. El trebuie sã vadã ce îºi serviþi de preferinþã cu un cocktail; pentru
propune autorul ºi în ce mãsurã reuºeºte sã acei ce nu beau prea mult alcool, cu bãu-
facã ceea ce ºi-a propus. O cronicã prost turile din zeamã de fructe (ananas, grape-
fãcutã demascã imediat o intenþie aprioricã fruit, portocale), atât de apreciate astãzi.”1
oricãrei lecturi a celui care ºtie foarte bine
ceea ce are de spus înainte de a deschide
cartea. Xenia Karo-Negrea
E drept cã lipsa de cumpãtare poate trece
drept emblema unui elan tineresc dar atun- Certitudini lirice. Note despre
ci când în ecuaþie participã ºi o anume pre- poezia Angelei Marinescu
tenþie la maturitate criticã intervine o Una dintre puþinele poetici construite pe o
redundanþã greu de escamotat. Existã aici ºi „certitudine” (sau având ca finalitate anun-
un alt pericol, anume: diletantismul. Anche- þarea/demonstrarea unui tip de certitudine)
ta, interviul în critica literarã a fost mereu o este poetica Angelei Marinescu. Opþiunea eu-
capcanã, o momealã din care receptarea lui liric îºi gãseºte ecou atât în teoriile fizicii,
muºcã cuminte în speþã datoritã ancheta- cât ºi în notele despre certitudine wittgen-
þilor ºi cel mai puþin datoritã anchetatorului. steiniene, a cãror idee comunã este, grosso
Aceastã desubstanþializare operatã de cãtre modo, aceea cã existã atâta certitudine, câtã
cei care îºi construiesc poziþia în literaturã ignoranþã/necunoaºtere existã. Intuind sau
exclusiv fãcând anchete constituie cel mai deducând acest lucru, emitentul ºi-a îndreptat
pertinent exemplu pentru caracterul pro- atenþia spre ceea ce este oferit spre cunoaºtere,
miscuu ºi lacunar ce ameninþã viitorul criti- ºi care poate fi ºi cunoscut: carnea.
cii literare.
Ce se întâmplã dacã criticul literar Teza noastrã este aceea cã poeta pleacã
trãieºte o suprasaturaþie de literaturã? de premisa cã singura certitudine este bio-
Probabil cã vor rãmâne aceia care au ºtiut sã logicul, carnea, trupul, tangibilul, cu nuanþa
se pãzeascã din timp, îngrãmãdind în spa- cã omul nu este definit ca trup, ci arãtat ca
þiul exerciþiilor critice raportãri personale ºi trup. Aceastã trãsãturã o plaseazã/ o leagã,
neconforme cu textul analizat. Mizantro- din punctul nostru de vedere, pe Angela
piile nu-ºi au locul în culturã. Aici primeazã Marinescu de/ într-o „tradiþie”, într-o fami-
intuiþia, gustul ºi mai ales relectura. Istoria lie liricã universalã ºi problematizantã,
literarã devine concludentã pentru situaþia aceea a poeþilor expresioniºti. Dincolo de
criticii literare care îºi vãdeºte utilitatea aceastã delimitare esteticã, opþiunea eului
devreme ce dupã o marjã de timp de aproxi- îºi gãseºte ecou atât în teoriile fizicii, cât ºi în
mativ douãzeci-treizeci de ani mai poate fi notele despre certitudine wittgensteiniene,
luatã la fel de bine în seamã. Timpul cerne a cãror idee comunã este aceea cã existã
din actualitate mizând mai puþin pe carac- atâta certitudine, câtã ignoranþã/necunoaº-
terul contextual ºi într-o mai mare mãsurã tere existã. Intuind sau deducând acest
pe caracterul eterogen al literaturii. Critica lucru, eul liric din poemele Angelei Ma-
de întâmpinare se va înfrunta cea dintâi rinescu ºi-a îndreptat atenþia spre ceea ce
asemenea efecte dezagreabile ºi nu se va feri este oferit spre cunoaºtere, ºi cae poate fi ºi
sa-ºi arate futilitatea dacã nu se pãzeºte de cunoscut: carnea.
1 G. Cãlinescu, Jurnalul literar, an I, nr. 2, 8 ianuarie 1939, p. 4.
36
Sfârºitul certitudinilor?

Trupul – dubla soluþie2 a Angelei preocupat de interiorul biologic, de „înain-


Marinescu te”, de „dinainte” ºi mai puþin de „dincolo”.
Una dintre constantele poeticii angela- De aici, acea goanã dupã infinitezimal ºi
marinesciene este ideea nietzscheeanã a acea obsesie a capturãrii în paginã a dimen-
subiectivitãþii originate în corp, în sensul în siunilor celulare, subatomice ale fiinþei care
care trupul este fundamentul subiectivitãþii, pun eul pe traseul treptelor adâncului, acea
el este scara care duce cãtre subiectivitatea minuþiozitate în a cartografia corpul.
profundã, de dincolo de simþuri. Trupul ºi Carnalitatea, cu prelungirea sa metoni-
numai trupul poartã în sine promisiunea micã, sexualitatea leagã ceea ce pentru
escaladãrii. Nu altfel decât prin reactivarea metafizicã era dualism: corpul ºi spiritul,
simþurilor, instinctului se poate coborî în instinctul ºi limbajul, are dublu caracter de
inconºtient, prima oprire cãtre supraindi- undã ºi particulã. Nu heterogenitatea/ omo-
vidualitate, cãtre puritate. genitatea carne/spirit e de cãutat, ci relaþia
Din acest punct se formeazã celelalte de inconturnabilã contiguitate între cele
constante (definitorii) ale acestei poezii: ani- douã noþiuni. Carnea e drumul cel mai
malitatea, voinþa de regressus ad uterum, sigur cãtre acolo, cãtre zona stãrilor pure,
instinctualitatea, cu alte cuvinte aparenta cãtre zona inconºtientului, acolo unde se
creditare a materiei în defavoarea invizi- întâmplã depersonalizarea, dar ºi autentici-
bilului, intangibilului (dihotomie, cum vom tatea. Carnea este la dispoziþia eului pentru
vedea, cotatã drept falsã) etc. Enciclopedic, cã (ºi dupã cum), spre exemplu, mâna este
convenþional, „carnea” este sursa vulnera- instrumentul de cunoaºtere ºi comunicare,
bilitãþii. Melancolia, indiferenþa, legea, de influenþare a exteriorului, iar creierul/
morala sunt stãri (de spirit sau de fapt) intelectul este prezentat (în repetate rân-
inventate prin carne. Sunt efectele rãnilor, duri) drept cauza tuturor lucrurilor.
bolilor, care, la rândul lor, sunt tic-tacurile
tangibile ale efemeritãþii. Angela Marinescu
poetizeazã (ºi) aici prin destructurarea inte- Oana Draia3
riorului (fie cã aceasta înseamnã carne,
intimitate etc.) pentru restructurarea interi-
Sfârºitul literaturii?
oritãþii. Aceasta este reacþia originarã a Dacã urmãrim ultima parte din odiseea
eului care, în faþa fenomenului, alege (sau artei care se cheamã literaturã, putem regãsi
este obligat) sã se închidã în „autoalegorie” adesea personajul principal (literatura
(cf. Cohen, p. 37). însãºi) ipostaziat într-o Fata Morgana.
De aceea, eul este de gãsit (cum am Aceasta pentru cã mulþi dintre cei care au
vãzut) doar în biologic ºi acest eu din bio- avut ºansa susþinerii (nejustificate decât
logic este, în poezia Angelei Marinescu, prin scopul vandabilitãþii) unor edituri de
indicatorul, cursorul esenþei, pentru cã este renume trãiesc, împreunã cu cititorii lor,
sediul dorinþelor secrete, al gândurilor celor iluzia rãsturnatã cã fac/citesc literaturã.
mai intime ºi pentru cã, pentru poetã, bio- Devalorizarea literaturii este o certitudine
logicul este adevãrul. De aceea, poezia care nu are o cauzalitate unilateralã, fiind
apare ca o contemplare a biologicului, adicã susþinutã atât de volumele apãsate de
a materiei vieþii ºi de aici senzaþia cã eul este promiscuitate ºi inconsistenþã, propulsate ºi
2 Facem trimitere aici la teoria lui Louis de Broglie, teoria dublei soluþii care „constã în a admite cã orice
corpuscul, element al materiei sau foton de luminã, constituie un fel de singularitate în sânul unei unde
extinse în care e încorporat ºi care ghideazã miºcarea sa fiindcã el este solidar cu aceastã undã” (p. 26).
3 Nãscutã la 26 ianuarie 1982, în Hunedoara. A absolvit Facultatea de Litere a Universitãþii din Oradea,
specializarea românã-englezã. Masterate în Culturã ºi civilizaþie europeanã ºi Management educaþion-
al. Din 2006 este doctorand cu o tezã despre opera lui Anton Holban, coordonatã de prof. univ. dr. Ion
Simuþ. Din 2004 este profesoarã de limba ºi literatura românã. A publicat articole ºi studii de literaturã
în Analele Universitãþii din Oradea, în revistele Familia, Oglinda literarã ºi Perspective. E-mail: oanadra-
ia@gmail.com
37
Colocviului G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

interioarã trãitã ºi valorificatã însã în mod


diferenþiat. Nechemaþii sunt cei care nu
reuºesc o transfigurare esteticã, rãmânând
în limita transcrierii nude, pe când cei talen-
taþi ºtiu sã-ºi mânuiascã artistic penelul ºi
dacã e înmuiat în noroiul realitãþii – comu-
niste sau postcomuniste. Primii reprezintã
avangarda brutalã, extremã, rãmânând în
istoria literaturii cel mult ca o curiozitate,
iar ceilalþi, moderaþii, se vor clasiciza prin
dimensiunea valoricã a noutãþii configurate
în operele lor. Probând o atitudine optimistã
afirmãm cã nu e nimic catastrofal în aceste
extreme. Aceste trend-uri (ca sã ne înscriem
în registrul practicat) se perindã prin faþa
noastrã ºi trec, iar adevãratele valori, care
nu înceteazã sã aparã, chiar dacã o fac mai
rar ºi uneori fãrã trâmbiþe (din pãcate!) vor
persista. Literatura este un fenomen dina-
mic, adevãr confirmat tranºant chiar de
aceste deviaþii. Prãpãstioºii se pot liniºti:
untul se alege chiar dacã necesitã rãbdare ºi
timp. Deºi sunt promovaþi ºi „scriitornici”,
nu numai fãrã vocaþie, dar care destabi-
lizeazã ideea de literaturã ca artã, talentele
de atitudinea panegiricã a unor literaþi(?), care promit sunt apreciate. Este ºi de datoria
cât ºi de epidemia microbului internaut sau acestora din urmã sã înãbuºeascã pornirile
de criza unei societãþi care nu-ºi mai gãseºte nihiliste.
axul valoric. Tinerii aflaþi la prima (poate ºi ªi cei care nu pledeazã pentru o atitudine
ultima) carte, ºi aceasta sub semnul între- pozitivistã trebuie sã aibã în vedere vârsta
bãrii, aºteaptã recunoaºterea imediatã. biologicã a acestei literaturi. Prozatorii noº-
Acum nici timpul nu mai are rãbdare cu tri sunt prea tineri ca sã dea opere de mare
oamenii, nici oamenii nu mai au rãbdare cu anvergurã epicã. Sunt într-o etapã a încer-
timpul... E clar faptul cã trãim într-o soci- cãrilor, a cãutãrilor. Multe cãrþi echivaleazã
etate în care ies în faþã cu uºurinþã cu o tatonare a multiplelor filoane epice, cu
fenomenele stridente. Dar poate cã asta nu un experiment-exerciþiu textual. Panorama
este ceva nou. Nefast este însã când aceste actualitãþii îi scoate în faþã pe cei tineri, dar
fenomene sunt valorificate sistematic ºi nu putem uita de seniori, cei care îºi câºtigã
susþinut. Literatura lasã acum impresia cã un loc pe primul raft prin forþa experienþei,
se aflã într-o zonã crepuscularã. Apar în li- a valorii ºi a recunoaºterii obiective. Ar fi
brãrii produse care nu þin cont de limite, câteva nume în care cred (mai mult sau mai
aflate sub semnul derizoriului, al exhibiþio- puþin), dar prefer sã nu recurg la liste, lãsân-
nismului, nonconformismului, o literaturã- du-i pe cei mai avizaþi sã nominalizeze alcã-
caricaturã, prozaicã, încãrcatã de pirotehnii tuind un canon care, oricum, se aflã sub
sextualiste sau cultivând anarhia la toate semnul provizoratului, istoria ºi activitatea
nivelurile – semantic, simbolic, estetic. Ce lor viitoare fiind hotãrâtoare.
sã mai vorbim de eticã sau catharsis? Dar Stau în biblioteca mea. Ce mediu mai
sunt ºi voci care se fac auzite nu neapãrat prielnic sã scrii despre literaturã?! Privirea
prin þipãt, ci prin ºoapte care necesitã mi se opreºte pe rafturile puþin încovoiate
atenþie ºi implicare. Un punct comun al scri- sub greutatea cãrþilor ºi a lumilor pe care le
itorilor de dupã ‘89 ar fi starea de turbulenþã deschid-închid între cele douã coperþi. Nu,
38
Sfârºitul certitudinilor?

pentru artã nu existã sfârºit! ªi dacã vedeta ori chiar drept „model cultural”, G. Cã-
momentului este calculatorul, iar bãtrâna linescu, rezonând la o stare de spirit a epocii
carte, vitregitã, datã la o parte, aºteaptã cu lui, se întreba în 1930 dacã existã o „crizã a
acea încredere aºezatã, înþeleaptã, sã-ºi criticei”. În rãspuns, constata fãrã dubii „o
recapete locul, nu mizez pe tehnologia crizã de autoritate faþã de candidaþii la lite-
modernã, cu toate facilitãþile puse la raturã”, dar cu pragmatismu-i caracteristic
îndemânã de mediul virtual. Cu ce ar putea cumpãnea argumentele: „Fãrã sã tãgãduiesc
fi înlocuitã plãcerea de a sta cu o carte în evidenta mizerie a unei discipline, altfel
mânã, voluptatea de a o deschide ºi de a-i înfãþiºatã în închipuirea mea, mã întreb
atinge fiecare filã? dacã aceasta nu este ceea ce trebuie sã fie în
chip firesc. Ne-am obicinuit a vedea în crit-
icã o acþiune asemãnãtoare celei judecã-
Crina Bud4 toreºti, incoruptibilã, seninã ºi executorie. În
aceastã autoritate de tribunal se oglindeºte
„Dreptatea mai mult o vârstã cu setea ei de adevãr ºi de
în criticã este relativã...” certitudine.” A gândi acþiunile criticii dia-
lectic (adevãrat/fals) se dovedeºte, atunci ca
Cum n-au murit nici teatrul, nici literatu-
ºi acum, o utopie, pentru cã menirea actului
ra, nici cartea ca obiect, deºi sentinþe
critic nu este de a face dreptate, ci – dupã
conþinând pedeapsa capitalã au fost rostite
acelaºi Cãlinescu – de a crea („Când judec,
adesea, nici o apocalipsã a certitudinilor nu
creez.”), de a ajunge trecând prin emoþie la
pare iminentã.
„sentimentul de valoare”.
Întrebarea, care probabil cautã rãspun- În cãutare de certitudini te întrebi de
suri negative cât mai bine argumentate, este unde vin siguranþa ºi credibilitatea extraor-
totuºi justificatã pentru cã într-o civilizaþie a dinare ale discursului cãlinescian? Harul
clipului, a fracturilor (ºi a fracturiºtilor), a sãu dramatic, aplombul rostirilor ºi „vehe-
metamorfozelor accelerate stabilitatea unor menþa intelectualã” sunt susþinute de „un
structuri de gândire, permanenþa unor complex autocritic” ºi de un „intelect
repere par a fi ameninþate cu dispariþia. prezbit” care-l obligã sã priveascã lucrurile
Dincolo de problemele cu adevãrat grave de la distanþã. Verdictele, certitudinile sunt
ale educaþiei contemporane, sursa funda- gãzduite în special de marea lui Istorie a lite-
mentalã de repere necesare unei orientãri raturii, unde reuºeºte sã iasã din orizontali-
morale sau culturale, se impune un vechi tatea lecturii imediate ºi se raporteazã la
adevãr: prezentul se sustrage etichetãrilor verticala diacronicã pe care valorile au avut
stricte. Ceea ce tocmai se plãmãdeºte, poate rãgazul de a se aºeza. G. Cãlinescu afirmã
fi intuit, explicat, promovat ori negat, dar rãspicat: „Istoria literarã este forma cea mai
certitudinea valorii are nevoie de proba tim- largã de criticã, critica esteticã propriu-zisã
pului oricât de redus ar fi acesta. Vâltoarea fiind numai o preparaþiune a explicãrii în
actului de culturã ori a celui existenþial perspectivã cronologicã.”. O anumitã de-
anuleazã necesara perspectivã ºi provoacã rutã axiologicã ori un sentiment al provizo-
uneori un sentiment al urgenþei, al derutei ratului specifice contemporaneitãþii sunt
sau cu o terminologie deja uzatã al crizei. alimentate tocmai de predominanþa criticii
Se va fi gãsind critica literarã, în special, de „preparaþiune”, de scrutarea producþiei
dar ºi cea larg culturalã în impas? Cel pe literare cu privire de miop. Sigur, critica de
care acest colocviu îl propune drept reper întâmpinare îºi împlineºte rolul ca întot-

4 Lector universitar, Universitatea de Nord Baia Mare. Arii de interes: Literatura românã, Literaturã si
totalitarism, Diaspora, Teorie criticã. In volum: Rolurile lui A.E. Baconsky în cultura românã. Obþinerea
premiului Liviu Petrescu al filialei Cluj a Uniunii scriitorilor din România, nominalizare la premiile
Observatorului cultural pentru anul 2006. Studii, articole, cronici, eseuri publicate în Caiete critice, Vatra,
Steaua, Poesis, Nord literar, Convorbiri literare, Observator cultural. Comunicãri ºtiinþifice susþinute la sim-
pozioane ºi colocvii naþionale ºi internaþionale.
39
Colocviului G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

deauna, dar, parcã tot mai mult, prinsã în Diagnosticãrile certe sunt cele în care anali-
mecanismele economiei de piaþã, ea preia ºi za este dublatã de efortul sintezei ºi ele se
ceva din funcþiile unei agenþii de publici- datoreazã recurgerii la un sistem complex
tate. Încercãrile de distanþare a privirii în de referinþe.
prea frecventele abordãri ale diferitelor gen- În limbajul paradoxal al lui G. Cãlinescu
eraþii nu sunt capabile a genera certitudini dedublãrile cerute de actul critic s-ar tra-
sub aspect axiologic, asemenea secþiuni sau duce în felul urmãtor: „Dreptatea în criticã
felii de literaturã fac mãrturie despre o stare este relativã, dar tocmai aceastã relativitate
de spirit, nu pot oferi însã, garanþia calitãþii. este izvorul obiectivitãþii”. Dorita obiectivi-
Grupãrile pe criterii de vârstã sau de ide- tate poate fi ratatã atunci când literatura
ologie artisticã sunt verificate angrenaje de este trãitã fãrã perspectivã (temporalã,
promovare în culturã, dar adesea liantul lor esteticã, axiologicã) o situaþie pe care
þine de context, este databil, adicã ºi riscã sã autorul interbelic o denunþã în 1932 când
treacã prin sita criticã a timpului. Distan- scria Cei opt critici de azi. Din punctul sãu de
þarea privirii cere un anumit rãgaz pe care vedere valoarea are nevoie de confirmãri,
ritmurile contemporane îl permit tot mai iar cei opt critici autentici ai timpului sãu
puþin, iar proliferarea aproape fantasticã a (nenumiþi), atunci când se pronunþau
editurilor, a revistelor - tipãrite sau electro- asupra aceleaºi cãrþi sau asupra aceluiaºi
nice -, a evenimentelor culturale dau o ca- fenomen, furnizau certitudini. Doar cã:
denþã nebunã lecturilor, luãrilor de poziþie „scriitorul a început sã nu mai vrea opinia
ºi chiar adaptãrilor discursului la, poate, celor opt, adicã anticiparea verdictului de
prea diferite tipuri de public. mâine, el vrea elogii necondiþionate, adicã
O atare condamnare la eterogenitate nu minciuna.”
este strãinã de discuþia tot mai intensã
Prin urmare, revistele cu orizont îngust
asupra relativitãþii axiologice a lumii ac-
aflate în strictul uz al câte unui grup cu pre-
tuale. Dacã acest concept s-ar putea smulge
tenþii scriitoriceºti, site-urile cu design ºi
din aria accidentalului, a aproximaþiei ºi ar
fi aplicat demersului critic în sensul în care citate impecabile ale câte unui autor, blog-
Einstein încerca sã-l explice „pe înþelesul urile unde nu trebuie deloc sã dai sama de ale
tuturor”, n-ar aduce decât beneficii. Printre tale câte le scrii, recordurile de vânzãri ale
altele, fizicianul recurge la imaginea unui unor cãrþi º.a.m.d., statutul de vedetã, nu
tren ce se deplaseazã pe calea feratã, ºi a sunt decât forme noi ale unor probleme
unei pietre lansate de la fereastrã de un vechi. Critica nu înseamnã autoritate, ci mai
pasager. În cãderea ei spre pãmânt piatra degrabã un bun simþ de orientare în lumea
descrie pentru pasager o linie dreaptã, în valorilor, iar dacã astãzi semnele indica-
schimb pentru un privitor din afara trenu- toare ale punctelor cardinale par estompate
lui, ea strãbate o linie curbã. În faþa unei o bunã metodã de temperare a fireºtilor
opere literare „lansate” criticul este nevoit neliniºti ar fi proba celor opt critici: dacã ei
sã aibã o dublã atitudine: sã-i urmãreascã pot fi identificaþi ... apocalipsa e departe.
atât traseul rectiliniu, dar ºi pe cel curb, sã o
perceapã dinãuntru, dar ºi din afarã, în
stricta contemporaneitate a creãrii ei, dar ºi Antonio Patraº5
în diacronie. Astfel înþeleasã, relativitatea
criticã ar avea o funcþie integratoare, coagu-
Poezie, joc ºi artificiu
lantã, nicidecum una de disipare, pozi- Bizarã ºi nedreaptã îmi pare mefienþa
þionãrile nefiind interºanjabile, ci simultane. aproape unanimã cu care a fost ºi este în-
5 Antonio Patraº (n. 1973), critic literar, lector la Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaºi. Doctorat în filologie
(2002) cu teza Ion D.Sîrbu – de veghe în noaptea totalitarã. Premiul naþional pentru debut „Aurel Leon”,
2003; Premiul Revistei „Convorbiri literare” pentru modernitatea demersului critic (2003). Cãrþi publi-
cate: Ion D.Sîrbu – de veghe în noaptea totalitarã, Ed. Universitãþii „Al.I.Cuza”, Iaºi, 2003, Fragmentarium.
Impresii despre oameni ºi cãrþi, Ed. Timpul, Iaºi, 2006, Ibrãileanu. Cãtre o teorie a personalitãþii, Ed. Cartea
Româneascã, Bucureºti, 2007
40
Sfârºitul certitudinilor?

tâmpinatã poezia lui G. Cãlinescu, stigmati- nã/ ªi strofa adesea plesneºte/ Ca sticla
zatã în genere ca inautenticã ºi superficialã. veneþianã” (Condeiul care arde).
În artã, „specializarea” este o erezie – un Lectura studiilor critice ale lui Cãlinescu
mare spirit nu poate fi surprins parþial, pe o despre poezie lãmureºte mai bine coordo-
anumitã laturã, ci numai în desfãºurarea natele universului sãu liric, subliniind legã-
integralã a propriului proiect. Iar cine a avut tura semnificativã dintre teoria ºi practica
revelaþia operei cãlinesciene ca întreg nu se literarã. În concepþia criticului, poezia nu ar
poate sã nu fi remarcat cã toate mani- urmãri „sã trezeascã sentimente”, cãci ea
festãrile lui de critic, istoric literar, biograf, reprezintã „un mod ceremonial al rostirii,
romancier, publicist, dramaturg, poet nu forma goalã a activitãþii intelectuale”.
sunt decât aspectele fragmentare ale unei Autorul nu este aºadar, în termeni schille-
viziuni coerente ºi unitare asupra universu- rieni, un „naiv”, ci un „sentimental” care,
lui ºi artei deopotrivã. Numai printr-o asemeni poeþilor baroci, încearcã sã suplin-
regretabilã confuzie, generatã de acea mala- eascã absenþa conþinutului, generatoare de
die a spiritului numitã de Cãlinescu undeva horror vacui („Sunt un anxios!”), prin su-
„amusie”, poeziei sale – dezavuatã, de pe pralicitarea formei, jucând, histrionic, mul-
poziþii dogmatice, ca simplã distracþie, tiple roluri ºi apoi abandonându-le, stre-
capriciu, frivolitate a unui intelectual lipsit curând pretutindeni o undã de ironie. În
de fior metafizic ºi de simþ tragic - i s-a Universul poeziei criticul-poet îºi propune,
putut reproºa absenþa unui fundament on- asemeni lui Bachelard, sã familiarizeze pe
tologic, carenþa „inspiraþiei”. De parcã jocul moderni cu „simþul antic al elementelor” (v.
n-ar avea nici o legãturã cu arta aºa-zis Nicolae Balotã, G. Cãlinescu, în vol. Arte
„serioasã”! „Autenticitatea” jocului poetic poetice ale secolului XX, Ed. Minerva,
cãlinescian nu trebuie cãutatã însã în inge- Bucureºti, 1976), cãci el detestã „imagino-
nuitate ºi furor poeticus, ci în reflexivitate, lu- mania” ºi opteazã pentru cuvântul nemeta-
ciditate, autodistanþare, gratuitate, teatrali- foric, auster, citând în aceastã direcþie pe
tate, imaginaþie livrescã º.a. – de aici efectul romanticul Eichendorff: „În fiecare lucru
calculat, stilul elaborat, cult, rafinat. doarme un cântec/ visând neîntrerupt./
Asemeni cãrturarilor din Renaºtere, nu- Dacã nimereºti cuvântul magic/ lumea
trind aspiraþiile unui uomo universale, Cã- începe sã cânte”.
linescu îºi defineºte personalitatea în raport Multiplul fenomenal fiind reductibil,
cu antichitatea greco-latinã („Eu sunt grec!”, prin metamorfoze succesive, la câteva struc-
obiºnuia sã spunã), asumatã ca patrie adop- turi nucleare de existenþã, se poate spune cã
tivã a spiritului. Referinþele mitologice poezia cãlinescianã este, într-o accepþie sui
abundente, parafrazarea clasicilor, prozodia generis, una „elementarã”. Nu întâmplãtor
impecabilã nu indicã însã, cum s-a spus, s-a simþit autorul atras de la petite poésie a
apartenenþa la neoclasicism a poeziei sale. clasicilor întârziaþi din secolul al XVIII-lea
În spirit ludic, autorul submineazã de fapt, francez, la Parny, Colardeau, Bernard, Gil-
parodic, locurile comune ale poeziei din bert, Lebrun sau Delille descoperind adesea
toate timpurile. Astfel, atitudinea liricã din „sublimitãþi”. El criticã pe Hegel, care privi-
volumul Lauda lucrurilor corespunde „pri- legiase vãzul ºi auzul ca singurele simþuri
virii indirecte”, dedublãrii: „Priveam lumea capabile a avea raporturi cu ideea, ºi pune
noros ºi indirect/ Ca Melancolia lui Dürer în relief „inefabilul simþurilor minore” prin
Albrecht” (Imposturã). a cãror „funcþie metafizicã” „didacticul se
Mimetismul, pastiºa – ca „forme ale disi- sublimeazã în cunoaºtere liricã”. Elogiul
mulãrii” – nu reflectã o imaginaþie sterilã ºi „micilor ontologii” (v. Herman Parret, Su-
fãrã originalitate. Dimpotrivã! Artificiul e blimul cotidianului, Ed. Meridiane, Bucureºti,
pe deplin asumat, în linia unei poetici ce „se 1996) îl situeazã pe Cãlinescu în avangarda
manifestã implicit prin elogiul meºteºugu- poeziei experimentale, livresc intertextuale,
lui” (cf. Negoiþescu) ºi al virtuozitãþii: „Azi de dupã rãzboi. În treacãt fie spus, lirica sa
suflu meºteºugeºte/ În spuma grea, diafa- – ce poate fi receptatã mult mai adecvat
41
Colocviului G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

astãzi, din perspectiva „noii” sensibilitãþi locul, emisferic,/ Sã vãd cui s-a dat acest
postmoderne – prefigureazã atât savantele nume generic,/ Cãci eheu, eheu/ Nu mai am
înscenãri din poezia unui Leonid Dimov, de vanitãþi de eu./ (…) La Pontul Euxin am fost
pildã, cât ºi descriptivismul parodic al sã pun întrebãri/ …ªi ca Ovid de pe mal/ Sã
Levantului cãrtãrescian. contemplu spumã ºi val” (Imposturã).
Citatul din Horaþiu ales ca motto la volu- În ciuda artificiului, a geometrizãrii ºi
mul Lauda lucrurilor – … neque te ut miretur transfigurãrii generate de privirea „în
turba labores/ Contentus paucis lectoribus – oglindã”, Cãlinescu rãmâne fidel unei vizi-
avertizeazã cã nu oricine poate intra în rezo- uni antropocentriste: „Tot ce intrã în poem e
nanþã cu jocul rafinat ºi abstrus al poetului. interior” (v. Cãlinescu, Universul poeziei, Ed.
Relaþia pe care poezia cãlinescianã o între- Minerva, 1971), relevabilã (ºi) în narcisismul
þine cu literatura antecedentã reflectã o frecvent autoironic. Himerele poetului sunt
acutã conºtiinþã succesoralã: „un adevãrat plauzibile, pe linia adevãrului uman – dar
poet ia în chip necesar unele poziþii lirice absurdul, monstruosul lipsit de configu-
favorabile de a cãror conºtiinþã se poate raþie, de Gestaltung sunt inconcevabile între
folosi omul de talent pentru a-ºi nimeri mai hotarele poeziei sale. Oglinda cãlinescianã
repede organizaþiunile interioare” (v. Cãli- modificã, efaseazã, dar nu deformeazã,
nescu, Curs de poezie). Poetul nu este, într- haotic.
adevãr, un iconoclast. Deseori lasã chiar Cosmosul specular al poeziei dezvãluie
impresia unei obedienþe cam excesive faþã tainicele corespondenþe dintre om ºi uni-
de modele, pe care, totuºi, izbuteºte sã le vers: „Tot Universul nu este/ Decât joc de
reactualizeze într-un rafinat ansamblu, în mari curcubee,/ În scripetul lumii celeste/
care simpla dispunere e creatoare de sens: Eu sunt aºezat pe-o scântee.../ Ce este-n
„numai geniul ºtie sã se supunã legilor, con- planetele ºapte/ Se-ascunde în elemente”
venþiei, în vreme ce omul mediocru cultivã (Lauda materiei), dintre regnuri: „Oedip
libertãþile ciudate sub pretext de originali- bãtrânul cu privirea oarbã/ A fost de-a rân-
tate” (ibidem). Artistul – crede Cãlinescu – dul iarbã,/ Pin, grâu, scaet, lalea, omidã/ ªi-
nu trebuie sã inventeze adevãrul, doar pro- acum e cãrãmidã.../ Din lutul lui Homer,
poziþia, forþa geniului fiind aceea de a rapsod divin/ Ce ºtii de nu beau vin/ ªi dacã
nuanþa, pânã la infinitezimal, ceea ce ºtim huma ce-mi lipeºte vatra/ Nu-i decât
cu toþii. Ca atare, edificiul cãlinescian pare Cleopatra?” (Pãmântul), „Dând hranã flo-
sã ia naºtere dintr-o confruntare donqui- rilor/ Se scoalã morþii ca-ntr-o înviere/ ªi
jotescã între viaþã ºi carte, confruntare lip- din esenþa lor/ Fãrã rãgaz albina scoate
sitã însã de tragism, cãci viaþa acceptã aici, miere” (Cositul), sau dintre elemente: „Aº
firesc, jocul cãrþii – de unde ºi înþelegerea vrea sã ºtiu oare/ Unde fugi de soare/ ªi-n
creaþiei, în sens goethean, ca Dichtung und duh prefãcutã/ Te faci nevãzutã?” (Apa),
Wahrheit. „Apa, pic cu picãturã,/ Îl trezeºte, luatã-n
Poezia din Lauda lucrurilor apare astfel ca gurã,/ Dacã-l stropeºti pe picioare,/ Ofteazã
o anexã a reflecþiilor teoretice ale criticului, adânc ºi moare” (Focul).
ca un exemplum; o poezie a „structurãrii” ºi Melancolia devine pozã, „imposturã”,
„metamorfozãrii” (dupã taxinomiile lui Ne- artificiu în jocul scintilant al textelor cãline-
grici), în care „privirea indirectã” a poetului sciene, ca în acest subtil periplu prin topo-
descoperã un univers reflectat, „în oglin- surile romantice: „Coconul cu ochi mari ºi
dã”. De aici, raportul non-mimetic, mediat pletele pe umãr/ Azi mi se pare mit./ În
(de literaturã) faþã de existent, scindarea, mânã boabe grele de chihlimbar eu numãr/
contrastul, literaturizarea ironicã a propriei De univers uimit.” (La un portret); „Oglinzi
biografii: „Pe vremuri, încrezut/ «Gân- de lacuri vezi oriunde/ ªi sunt pãtrate sau
deam» spre a fi vãzut,/ Dar acum, când spir- rotunde/ ªi fluviile foarte late/ Inspirã-n om
itul mi-e de probleme fecund/ Mã ruºinez ºi solemnitate” (Procreaþie).
m-ascund. (…) ªi când fete mã-ntâmpinã Intertextualitatea este subiacentã unei
ades cu/ «Ãsta este Cãlinescu»,/ Cercetez asemenea lirici, diversitatea tiparelor metri-
42
Sfârºitul certitudinilor?

ce (de la iamb ºi troheu la hexametrul dacti- „harbuz, colosal smarald”, vinul înmires-
lic) ºi strofice (strofa saficã, sonetul, catre- mat ºi ceaiul – „fiinþã celestialã”, mistreþul
nul, distihul, versul liber), rimele rare, lexi- pe jãratec etc.
cul inedit (de la vocabula arhaic cron- Pãpãdia e un sonet pe tema trecerii tim-
icãreascã la regionalisme ori neologisme, pului, aproape eminescian: „Ninsoare e,
într-o savantã mixturã), inversiunile sintac- invazie de fluturi?/ (...) Pãduri de spume,
tice, toate acestea vãdind o prodigioasã dis- albe vegetaþii/ Sau, Moarte, tu, cortina-þi
ponibilitate expresivã. Patetismul, teatrali- albã fluturi?/ În somnul meu sunt multe
tatea, exuberanþa ludicã sunt „manifestãri generaþii...”
ale unui suflet avântat ºi solemn”, iar creaþia În acelaºi registru se înscrie poezia de-
– „un protest împotriva golului, un stupefi- crepitudinii din Ghenca sau Rochia de moar,
ant prin care suportãm ameþeala pe margi- suavitatea friabilã a materiei descompuse
nea abisului” (v. Cãlinescu, Fatalitatea voca- (nu lipsesc aici anume ecouri argheziene)
þiei, în vol. Scriitori strãini, E.P.L.U., 1967). corelându-se ideii cãlinesciene potrivit
Asemeni poeþilor baroci, Cãlinescu para- cãreia moartea e mai „poeticã” decât viaþa:
frazeazã din autorii antici, cu predilecþie din „Pe lângã gurã cresc niºte tulei de pluº,/ Din
Horaþiu, introducând o pronunþatã notã narã picã mucul: floare de cerceluº./ ªi pe
subiectivã, absentã din textele originare. supt ochi mãtuºa-i spoitã cu funingini,/ O
Poemul Beatus ille, qui procul negotiis, de coadã de melc, limba, îi iese printre gin-
exemplu, „concentreazã, în viziune proprie, gini./ Iar osul de la deget mai nici o carne
a doua epodã horaþianã” (cf. Dumitru Micu, n-are/ ªi unghiile crescute au arcuri ca de
Cãlinescu, între Apollo ºi Dionysos, Minerva, gheare,/ Pe rochie foºgãiesc gândacii,
1979), modificând ansamblul ºi dezvoltând curcubeuri,/ De n-or fi niºte jocuri de fluturi
în prim plan momentul (abia schiþat în tex- ºi de jeuri” (Rochia de moar).
tul latin) adãpãrii turmei. Ultimele strofe Patul ºi fotoliile, sãpunul ºi pasta de
dezvoltã, cum s-a observat, un episod inex- dinþi, robinetul, ceºtile, farfuriile, greierii,
istent la Horaþiu: „ªi-acolo însuºi slobod de avioanele sau tractorul sunt demne, de
veºminte/ Cu dreapta-n coama calului
asemenea, de cântul poetului, ale cãrui ela-
cuminte/ Înspumã balta putredã verzuie/
nuri cosmice se spulberã în cuºca onticã a
De lintiþe ºi-apoi pe mal se suie// Cu pieptul
subcerescului: „ªi eu desfac mari aripi în
ud de strãluciri de fier/ Sub baldachinul
noaptea colosalã/ Rup gratia de fier,/ Voind
unui conifer/ În faþa cerurilor care ard/ Cu
pãrul preschimbat într-un stindard/ ªi stã sã evadez spre ziua sideralã,/ Dar mã lovesc
solemn ca o statuie-ecvestrã,/ Domn peste de cer” (Obstacol invizibil).
valea repede, silvestrã/ În care-auzi tilince Transgresarea limitelor impuse fiinþei
risipite/ ªi pârâit de vreascuri sub copite”. umane nu se poate realiza decât als ob, cãci
Echilibrul clasic este, astfel, subminat de o numai arta creeazã iluzia perenitãþii. „Mo-
serie de elemente romantice. De altfel, numentul” horaþian, ipostaziat ca cetate
Cãlinescu însuºi se considera „un ataraxic („Mai tare decât bronzul am ridicat cetate”)
petulant”. sau turn („Un turn durai mai nalt ca
Elogiul universului domestic, din care muntele Ceahlãu”), se preschimbã final-
nu lipsesc suave accente comice, dezvãluie mente într-un „castel de foiþã/ transparent
un acut simþ al concretului ºi o predispoziþie ca o aripã de musculiþã”, însã – þine sã pre-
sublimat epicureicã. Dupã clasicul tablou al cizeze poetul – „Ãsta-i singurul meu docu-
anotimpurilor ºi viziunea genezei din Cos- ment, printr-un vers/ Dovedesc cã am exis-
mogonie, poetul se opreºte în faþa întruchi- tat cândva în univers” (Exegi monumentum).
pãrilor deloc iluzorii ale realului, cântând În aºa vremuri sãrace, poetul – „cân-
trandafirul ºi dulceaþa de trandafir – „miere tãreþul lepros”, dupã expresia lui Blaga – se
etruscã ... în care doarme-o veche, zaharisitã sfâºie, elegiac: „Am voit ºi eu ca ºi tine,
muscã”, smochina ºi mãrul în care „trãieºte- Horaþiu,/ Un ºipot al Bandusiei sã cânt în al
n pace / ... un mic vierme rapace”, „imacu- meu Laþiu./ (…) Dar (...) Apa tuna aºa de
lata carne visceralã” a verzii ºi pepenele – teribil/ Încât cuvântul lirei era inaudibil/
43
Colocviului G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

ªi-o ploaie în avuz cu stropi de chrysopraz/ mai multã minte,/ Ne-arat-a fi din lunã/ ªi
Fãcea sã-mi alunece lacrimi verzi pe-obraz” semne ºi cuvinte.// (...) Tu cânþi de-mi spar-
(Fons Bandusiae); iar peste ani, în chip de sta- gi timpanul,/ Faci zeci de piruete,/ Cutre-
tuie, victimã impasibilã a intemperiilor, muri chiar tavanul,/ Pân’ ce te iau de ple-
asistã neputincios la jocurile Venerei: „Mân- te.// Le suflu ºi le scutur./ Tu-mi mângâi
cat de-a toamnelor otravã/ De-aº fi ferit de- pumnul greu,/ Eºti prinsã ca un flutur/ De
o arhitravã/ De-aramã sau de fier,/ Lipsit de laba unui leu” (O, Tily!); „Când te cuprind
nas sau de-o ureche,/ Voi fi de-a pururi ne- la piept/ Sau îngenunchi vibrant/ Mã simt
pereche,/ Din ornament stingher.// Neºtiind mai înþelept/ Ca filozoful Kant,// Care-a
ardoarea-mi inerentã/ La masca mea indi- ajuns cãrunt/ Scriind Raþiunea purã,/ Eu te
ferentã/ Privind dupã copaci/ Se va zdrobi sãrut mãrunt/ Pe-obraji, nas, ochi ºi gurã”
în braþe grupul/ De-ndrãgostiþi, cu nici un (Piatra filozofalã).
scrupul/ Sub ochii mei opaci.// Iar ploile Poemul Haricleea este o adevãratã ars
curgând încete/ Punându-mi lividã pecete/ amandi în rezumat: „O, preaiubitã Hari-
Pe fruntea-mi idolatrã/ Rostogoli-se-vor sub cleea,/ A fericirii aflã cheia/ De la un filozof
sacri-mi/ Bulbi ruginiþi, ca niºte lacrimi/ Pe- expert/ Uitat de Diogen Laert.// Deci primo,
obrajii reci de piatrã” (Statui). Demistifica- mai presus de toate/ E a te-avea-n proximi-
rea iluziei nemuririi prin artã e de naturã sã tate/ Legatã în îmbrãþiºare/ De-i cu putinþã
rãneascã, prin ironicul condei arzând „ca cât mai tare.// (...) Secundo, poate sã se
fosforul lui Mefistofel”, multe sensibilitãþi. miºte/ Din loc toþi codrii; noi, ca niºte/ De
Dezamãgit de o asemenea „veºnicie”, lunã zãpãciþi nebuni/ Nepãsãtori de goþi ºi
scriitorul face elogiul oþiului, al vieþii la þarã, huni,/ Din buze sã ne miruim/ Setoºi, pe
al trãirii clipei: „S-adun visez grãmadã vo- unde nimerim”.
lumele vestite/ ªi sã le vãd nuiele de flãcãri Dupã propedeutica terestrã la care este
mistuite/ ªi numai cu Virgilii Georgicon sub- supus, erosul accede în spaþii eterate, subli-
suoarã/ Sã plec apoi la þarã” (Georgicon); mat în limbajul ritmat, de suave arome ori-
„S-a dus frumoasa juventute/ Ne îndreptãm entale, al Cântãrii cântãrilor: „Din munþi de
spre senectute;/ Intrând cu tinerii în horã/ smirnã vino, din umbrele pãdurii/ Vin din
Sã-ntârziem mãcar c-o orã/ Alunecarea în Liban, mireasã,/ Dulceaþa de sub limbã-þi ºi
Tartar/ Descris de toþi foarte amar./ Ce dacã umezeala gurii/ Cu miere este dreasã” (Vin
pãrul mi-este sur?/ Gaudeamus igitur!”; din Liban, mireasã).
„Precum ºtii, Anaximene/ Trãim printre Dar liubovul dintre Aretuza ºi Erotocrit
fenomene/ Tot ce toarce Clotho-n caer/ Este nu poate fi ostoit preceptistic: „– Minunatã
zãmislit din aer,/ Soarele, imensul sfeºnic,/ Aretuza,/ De dragu-þi mi-e arsã buza ...”
Mã-ndoiesc cã este veºnic,/ Viaþa noastrã (Aretuza); „– Iubite Erotocrit,/ De tine cât
este fumus/ Juvenes dum sumus!” (Cântece de am jelit!/ (...) Nu puteam din plâns sã tac/
petrecere). Închisã tot în iatac,/ Despleteam coada pe
Viaþa fiind iute trecãtoare ºi „mai ºu- umãr/ ªi-ncepeam perii sã-i numãr/ Vrând
bredã decât aþa”, dragostea devine unicul ziuã ºi ceas sã ºtiu/ Când de gât o sã te þiu./
succedaneu al nemuririi. Poezia eroticã a lui (...) Sãrutã-mã pururea/ Sã rãmân de tine
Cãlinescu, pe linia lui Conachi ºi a primilor grea,/ Din frunte spre tãlpi în jos/ Sã-þi fac
Vãcãreºti, adicã „a singurilor poeþi ai iubirii un cocon frumos,/ Din tãlpi spre pãrul gãl-
din literatura noastrã”, a fost imaginatã ca o biu/ Sã-þi fac cocon cilibiu” (Erotocrit).
replicã datã misoginismului ºi „suficienþei Vãicãrelile à la Conachi, în partitura cãli-
virile” a scriitorilor români (cf. Cãlinescu, nescianã, delecteazã auzul, asemeni sonu-
Poezia „realelor”, în vol. Universul poeziei, ed. rilor emise de timpan, într-o simfonie. În-
cit.). Astfel, o întreagã cazuisticã a amorului treaga poezie a lui Cãlinescu e rodul unei
este înscenatã în ciclul de poeme dedicate ingenioase arte, adresându-se aºadar numai
Otiliei, într-o tonalitate voit exaltatã, din acelora capabili sã discearnã imponder-
care nu lipsesc însã discrete efluvii ironic abilele unui spirit ales. Se va fi „distrat”
maliþioase: „O, Tily, eºti nebunã,/ Eu n-am criticul scriind poezii? Nu e deloc exclus.
44
Sfârºitul certitudinilor?

Distracþia e, ºi ea, o formã de manifestare a criticii. Care, într-adevãr, ridicã probleme


setei de cunoaºtere. Lucru pe care îl va fi serioase. Cu riscul de a supãra, critica de as-
ºtiut Cãlinescu foarte bine. tãzi ºi-a cam pierdut autoritatea. Din varii
motive, mergând de la scãderea interesului
general pentru literatura scrisã, la înregi-
Adrian Jicu6 mentarea în slujba unor interese ºi, de ce sã
Sfârºitul certitudinilor nu recunoaºtem, din cauza orgoliilor nemã-
surate ale combatanþilor. Se tot vorbeºte de
sau începutul speranþelor? grupuri ºi grupãri, de cabale, de conspiraþii,
Nu. Categoric nu e sfârºitul certitudini- de (auto)marginalizãri ºi chiar de ostra-
lor. ªi nu spun asta de complezenþã sau pen- cizãri. Unora le place (nu jazul!) sã-ºi plângã
tru cã m-aº iluziona cã trãim în cea mai de milã, sã se vãicãreascã, pretextând statu-
bunã lume cu putinþã. Însã nu pot crede în tul ingrat al criticii. Mi se pare o jalnicã
scenariile apocaliptice ale unora sau altora, manifestare a propriei impotenþe sau, câteo-
care prevãd un viitor sumbru literaturii ºi, datã, o strategie de marketing eficientã. Cât
mai ales, criticii literare. Fãrã îndoialã, criti- despre lipsa de solidaritate în interiorul
cul nu va mai fi niciodatã ce a fost în perioa- breslei, lucrurile stau ºi mai rãu. Nu cunosc
da interbelicã ºi nici nu va mai avea puterea în critica ultimelor decenii un nume sau o
de persuasiune ºi valoarea de simbol din carte care sã fi fost nu neapãrat unanim
anii comunismului. E clar cã epoca de glorie apreciatã, dar mãcar sã nu fi nãscut dispute.
a lui Eugen Simion, Nicolae Manolescu sau Existã o plãcere aproape maladivã de a
Adrian Marino s-a stins. Dar lucrul acesta cârti, de a cârcoti, de a bârfi, de a trage pre-
nu echivaleazã nici pe departe cu moartea ºul de sub picioarele altuia. ªi, din pãcate,
criticii, cum se grãbesc a declara ritos unii. din ce în ce mai rar, oameni capabili sã
Chit cã anii ‘90 au echivalat cu un nou obse- poarte o polemicã de idei, pe care sã nu o
dant deceniu, dovedindu-se extrem de in- trateze superficial ºi sã nu o considere un
fertili pentru criticã (ca de altfel pentru mai afront. Locul spectacolului de idei e luat
toate domeniile vieþii publice), se merge ire- adesea de procese sau mãcar de înjurãturi
versibil cãtre o necesarã normalitate. Aido- rostite printre dinþi scrâºnind. Nici frumoºii
ma celorlalte genuri, critica va gãsi, cu sigu- nebuni de odinioarã nu mai sunt. Craii crit-
ranþã, forme de manifestare potrivite actua- icii interbelice au apus. Gladiatorii ideilor
litãþii ºi îºi va adapta, de voie, de nevoie, (ubi sunt Iorga, Cãlinescu, Lovinescu sau
discursul, apropiindu-se, probabil, de statu- Sanielevici?) au pierit, lãsând în urmã un
tul de artã de sine stãtãtoare, de metalimbaj. mod nesãnãtos de a privi lucrurile. Criticii
Va fi, cred, un soi de act narcisist, o modali- ºaizeciºti importanþi s-au clasicizat, au in-
tate de manifestare a unui anumit tip de trat cumva în canon, refuzându-ºi/refuzân-
sensibilitate ºi, mai ales, de gândire. du-li-se spectacolul prezentului. Ei impun
De asemenea, este greu de spus ºi ce încã respect (autentic sau mimat), dar parcã
poate sã însemne sintagma „sfârºitul certi- vocea li s-a tocit când vine vorba de actuali-
tudinilor”. Au existat certitudini vreodatã? tate. Cei optzeciºti se rãfuiesc în continuare
ªi dacã da, le ce se refereau ele? La faptul cã cu primii, într-o luptã surdã, lipsitã de utili-
avem o literaturã valoroasã? Cã ea (mai) in- tate pentru moment, dar cu posibile conse-
tereseazã? Cã se mai poate scrie criticã lite- cinþe în istoria literarã. Iar tinerii (douã mii-
rarã în condiþiile de astãzi? Aº înclina sã mã ºti?) sunt… prea tineri ca sã aibã autoritate.
refer la un singur aspect, acela al autoritãþii ªi nici nu prea au pe cine sã combatã, la cine
6 Nãscut în 1979, în Bacãu, asistent universitar la Facultatea de Litere a Universitãþii din Bacãu ºi redac-
tor la revista „Ateneu”. Master în Literaturã comparatã, teorie literarã ºi antropologie culturalã ºi doctor în
ºtiinþe umaniste (distincþia magna cum laude) cu o tezã intitulatã H. Sanielevici - studiu monografic. A sem-
nat ºi/sau semneazã cronici literare, comentarii critice, recenzii etc. în publicaþii precum „Ateneu”,
„Cultura”, „Convorbiri literare”, „Observator cultural”, „Orizont”, „Tomis”, „Vitraliu” etc. Lista
rãmâne deschisã…
45
Colocviului G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

sã se raporteze pentru a-ºi defini o identi- la „naºterea” douãmiismului a trecut abia


tate precisã. Cam acestea ar fi datele unei un cincinal ºi ceva.
ecuaþii complexe ºi, aparent, fãrã ieºire… Dar efectul acestei emergenþe publice
Se spune (cu o evidentã notã de maliþie) poate fi uneori derutant. Recunoscuþi drept
cã, de fapt, critica ar fi un soi de cãpuºã, de autoritãþi profesionale, giraþi de importante
trântor care ar trãi pe spinarea literaturii. publicaþii culturale, o parte din criticii
Chiar dacã ar fi sã acceptãm exagerarea, ar noului val dovedesc un dogmatism bizar
fi semn bun. Câtã vreme literatura dã semne faþã de autorii din generaþiile anterioare. ªi
de revigorare în ultimii ani, se poate între- nu faþã de cei „încremeniþi” într-un discurs
zãri o ºansã ºi pentru tânãra criticã. De alt- literar inadecvat de-acum sensibilitãþii de
fel, interdependenþa dintre ficþiune ºi criticã receptare extrem-contemporane, ci tocmai
þine de domeniul truismului. Interesul în faþã de aceia care încearcã sã-ºi „alinieze”
creºtere pentru proza recentã, mã face sã scriitura la aceasta. Iar operaþia de evaluare
sper (fie mãcar prin ricoºeu) ºi într-un mo- criticã se pliazã suspect pe „sinergia” gãºti-
ment al criticii. Semnale încurajatoare vin ºi lor literare, pentru care aceiaºi (unii) tineri
din zona tinerilor cronicari, care, prin arti- critici pledeazã pe faþã în articole „de opi-
colele din câteva reviste precum: Observator nie” umorale ºi pãcãtuind chiar prin defec-
cultural, Cronica, România literarã sau Supli- tele pe care le observã la alþii.
mentul de culturã, ºi prin cãrþile deja tipãrite Actul critic pare sã se fi lepãdat de o mi-
se impun tot mai viguros. nimã deontologie profesionalã, pentru a de-
Închei reiterând ideea cã nu despre un veni din judecatã de valoare o „limbã” sau o
sfârºit al certitudinilor se poate vorbi, ci „copitã” datã, dupã caz, prietenului sau
despre un început al speranþelor. ªi îmi duºmanului (termenii sunt relativi, de bunã
place sã cred cã nu am dezvoltat o utopie… seamã).
Asta într-un moment în care literatura
românã se confruntã cu o dublã provocare,
Claudiu Groza7 dupã pãrerea mea. O provocare ce marchea-
zã paradoxul mai sus evocat ºi care ar tre-
Cineva ne suflã în ceafã… bui, cred, sã constituie miza unei discuþii
Trãiesc, de vreo jumãtate de an, integrat „strategice” pentru literatorii români.
de-acum ºi eu în „blogosferã”, dar ºi într-o Pe de o parte, a crescut interesul pentru
anume dinamicã public-literarã, sentimen- literaturã/scriitor ca spectacol public/actor
tul unui paradox pe care pânã deunãzi nu-l socio-cultural. Recent, am prezentat câþiva
sesizam astfel. Aºa-numita „generaþie scriitori în cadrul unor lansãri de carte sau
2000”, a.k.a. cea mai nouã promoþie a litera- lecturi publice într-o faimoasã cafenea a
turii române, se clasicizeazã. Membrii sãi au Clujului. Spaþiul neconvenþional ºi adecva-
un cuvânt din ce în ce mai important de rea autorilor la „mediu” s-au potrivit de
spus în ierarhia literarã, le sunt dedicate minune cu interesul „spectatorilor”, majori-
numeroase premii, unele edituri au pro- tatea consumatori sporadici de literaturã (în
grame coerente ºi consistente ce îi privesc special de cea româneascã). Chiar ºi un dis-
pe tinerii scriitori, o bunã parte dintre criti- curs liric mai pretenþios, cu trimiteri livreºti
cii generaþiei au devenit instanþe de valori- ori filosofice puþin familiare auditoriului,
zare. s-a bucurat de succes.
Fenomenul are o dinamicã fãrã prece- Ieºirea autorului în scena publicã se face,
dent, îndrãznesc sã spun, þinând cont cã de iatã, pe un teren propice, chiar dacã, proba-

7 Nãscut la 28 decembrie 1972 la Cluj, este teatrolog, critic literar ºi eseist. Doctorand în filologie. Este
redactor la revista de culturã Tribuna ºi la cotidianul on-line Clujeanul.ro. A publicat volumele
Computerul cu bibliografii (2004) ºi Caiet de teatrologie (2005). Coautor la Dicþionarul personajelor din teatrul
lui I. L. Caragiale (2002) ºi colaborator la alte ºapte volume colective. A obþinut Premiul pentru debut al
Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj (2005).
46
Sfârºitul certitudinilor?

bil, participantul accidental la asemenea alþii, cine ºtie?, pot deveni tsunami-ul pentru
evenimente nu va deveni brusc un împã- care nu suntem pregãtiþi.
timit cititor. Evenimentul însã, ºi o anume Nu ºtiu dacã acesta e un sfârºit al certitu-
regularitate a acestuia, pot sã determine dinilor, dar cred cã ar trebui sã fie un prilej
familiarizarea minimalã a receptorului cu de îndoialã care sã ne conducã spre (încã) o
un domeniu în general judecat dupã… reconfigurare a raportului cameleonic cre-
prejudecãþi, cliºee ºi repulsia faþã de com- ator-operã-receptor.
pulsiunea literaturii de manual.
Pe de altã parte, literatura (românã, în
speþã) tinde sã se enclavizeze. Acesta e al Ioana Cistelecan
doilea pol al paradoxului pe care-l aduc în
discuþie. Tendinþa mi-a fost relevatã oare- Odã sfârºitului certitudinilor
cum accidental ºi subit de pomenita blogos- Nici n-ar fi tocmai confortabil sã te scalzi
ferã, care devine o nouã agora virtualã, mi- în certitudini, fie ele (ori mai ales!) literare.
zând pe libertatea discursului personalizat- O certitudine echivaleazã cu o autosufici-
public constrânsã, în alte medii, de diverse enþã, cu o implicitã suspendare a creaþiei, cu
rigori formale ori de conþinut. un sfârºit al provocãrii ºi al problematizãrii,
Pe bloguri apar frecvent cronichete de cu o anulare a subiectului, cu o minimali-
teatru, opinii despre cãrþi, observaþii asupra zare a sa la stadiul de obiect ori animal sã-
evenimentelor culturale – în sensul cel mai nãtos ºi-atât. Literatura presupune un dez-
larg, de la concerte de club la conferinþe aca- echilibru, un fior, o frãmântare, în ultimã
demic-publice. Majoritatea postate de con- instanþã: o crizã. Scriitorul autentic o adul-
sumatori, de receptori care nu mai iau în mecã, o viseazã, o macinã ºi o arde în pagi-
seamã decât rareori opinia valorizator-pro- nã. O literaturã invadatã de certitudini este
fesionistã. un organism mort, pe care l-am putea lãsa
Din acest puzzle virtual se constituie o pe mâna informaticienilor ºi a inginerilor
nouã formulã de asumare a ofertei cultura- spre disecþie ºi diagnosticare, însã unde-ar
le, care eludeazã clasicul triunghi al recep- mai fi pulsul ei, palpitaþia, interogaþia, scân-
tãrii. teia?! Actul scrierii e fecund doar atunci
Mai mult, tot prin intermediul blogurilor când expandeazã incertitudini, când ino-
este promovatã o altfel de literaturã – mi-e portuneazã lectorul avizat sau nu, când îl
greu sã definesc altfel fenomenul –, scrisã smuceºte ºi-l incitã cît de cât. Nu cred în li-
de oameni fãrã practica s-o numim „profe- nearitatea literaturii, în canonul static, aºa
sionistã” a actului literar. O literaturã cum nu cred în linearitatea ºi-n siguranþa
proaspãtã, empaticã, fireascã, deloc pre- unei iubiri.
tenþioasã, ba chiar naivã de tot uneori, dar Nu pentru cã populãm un spaþiu miorit-
cu un impact notabil la publicul pentru care ic ondulat, nu pentru c-am fi singurii
exerciþiul lecturii exclude aproape de tot „aleºi”, ci pentru cã e-n esenþa dinamicii lit-
„canonul” românesc, fie acesta cel extrem- erare sã se nascã, sã consume ºi sã paseze
contemporan. ºtafeta incertitudinilor ca motor intrinsec
E o realitate încã necunoscutã literato- atât al autorului, cît ºi al operei. Existã, evi-
rilor români, dar care ar trebui poate dezbã- dent, repere axiologice, modele ºi direcþii
tutã. Acum, cât încã se mai poate salva ceva inovatoare asumate ca atare ºi, în con-
din podul pe cale de surpare al relaþiei din- secinþã, acceptate ca centre de greutate, ca
tre noi ºi cei ce (oare?) ne citesc. certitudini intrinsec estetice. Dar chiar ºi
Da, cineva ne suflã în ceafã. Fie cã e aceste puncte ºi coordonate literare (nomi-
vorba de marii scriitori ai literaturii univer- nale, personalizate sau pur ideatice), dãi-
sale (de la Melville la Kundera, oricât de nuiesc prin perpetua lor relativizare, sub-
stranie pare alãturarea), fie cã e vorba de un minare, recorelare ºi demistificare-remistifi-
mic val de autori, dintre care unii se vor care în motorul literar. Totul meritã reeva-
pierde printre stabilopozii þãrmului, dar luat, reinterpretat, reaºezat. Tot ce se cir-
47
Colocviului G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

cumscrie ºi înscrie ariei substanþialului, tot ºi negru. Îmi plac nuanþele, camuflajele,
ce rezistã modelor, tendinþelor ºi fiþelor de frazele care mã invitã la asocieri, intertextu-
moment. alizãri, mã fascineazã textul ºi nu þintesc
Textul este cel care-mi oferã mie, critic li- înveninat ºi deplasat autorul, nu cobor
terar, certitudini: pe acelea de a-l fi parcurs argumentarea în derizoriu ºi-n comoditate,
cu atenþie, de a-l fi radiografiat în detaliu, de cred în elitismul literar, nu în estetica
a-l fi discutat/ radiografiat/ amendat argu- maselor, nu în literatura pe-nþelesul tuturor
mentat, explicit ºi deschis, deschis varian- ºi-i las pe alþii sã se desfãºoare atitudinal,
telor, valenþelor, contextelor semantice, cvasi-invectiv.
semnificante, pluricolore, în mãsura în care Nu deplâng starea literaturii române, cã
ele au relevanþã ºi aplicabilitate în demersul n-am de ce s-o fac. Atâta timp cât se vor gãsi
interpretãrii. ªi chiar ºi-aºa, îndrãznesc sã nenumãrate voci care sã semnaleze imanen-
mãrturisesc instalarea proximã a incertitu- þa crepusculului asupra creaþiei, atâta timp
dinii: o datã ce pagina mea e semnatã ºi cât membrii breslei literate se vor lamenta la
scrierea parafatã, cred cã nu sunt atotde- cãpãtâiul bolnavului în stazã terminalã,
þinãtoarea adevãrului asupra textului co- alias literatura, punctând recesiuni anxioase
mentat, cã nu sunt unicã ºi irepetabilã în ºi pericole absconse, eu pot dormi liniºtitã:
perspectiva criticã, încercându-mã – iatã – o incertitudinile infinite îmi regaleazã mie
senzaþie de disconfort ca rezultantã a incer- acuta convingere a certitudinii.
titudinii. Vitalã pentru un critic literar,
indiferent de generaþia, grupul sau direcþia
cãreia i-a fost ori pe care ºi-a revendicat-o cu
Cristina Balinte
bunã ºtiinþã, mi se pare a fi verticalitatea Ar fi prea mult sã mã consider un critic
observaþiei estetice, sentimentul cã ºi-a literar. Sunt o cititoare, cu diplomã în Litere,
fãcut treaba cu profesionalism, cã a fãcut-o cãreia îi place sã scrie ºi sã transmitã pub-
cu bun simþ faþã de carte ºi faþã de cititor, cã licului puncte de vedere. Organizarea
nu are sã-ºi reproºeze sau sã se suspecteze colocviului este utilã ca schimb de idei ºi de
tacit de compromisuri, laºitãþi ºi ipocrizii experienþe între generaþii/între membrii
umane ºi de circumstanþã. Certitudinile aceleiaºi generaþii, ca posibilitate a dezba-
unui critic literar nu sunt altele decât ale terilor libere asupra metodelor de a analiza
unui cizmar ori croitor: impostura intelectu- valid ºi obiectiv cãrþile. Din orice „medii”
alã, sau mã rog profesionalã, vedetismul ºi filologice provenim, universitãþi, institute
acreala, închistarea agresive – acestea îmi de cercetare, publicaþii culturale etc., toþi
lasã un gust amar întotdeauna, acestea sunt, urmãrim în analizã scopul final reprezentat
la urma urmelor, certitudinile care mã vor de alcãtuirea unui discurs credibil.
scârbi mereu. Nu cred în apocalipse cultur- Este uluitor sã constaþi cum certitudinile
ale, mã plictisesc de moarte dezbaterile pe au viaþã scurtã, aparþin mai curând momen-
marginea unor crize mereu închipuite ºi tului decât istoriei, care înregistreazã de obi-
resuscitate doar de dragul de a ne auzi artic- cei fluctuaþii. Existã consolarea cã acest moft
ulând zgomotos-spectaculos, bibliografiind, al adevãrului de a nu se lãsa uºor prins sau,
atacând ºi muºcând din autor, utilizând tex- odatã prins, la urmãtoare „miºcare” sã sca-
tul ca suport la-ndemânã al trimiterii în pe nu a fãcut concesii nimãnui, nici lui G.
judecatã a omului care ºi l-a apropriat. Tex- Cãlinescu, nici generaþiei’60. Dar ºi încura-
tul mã conforteazã ºi angoaseazã în acelaºi jarea cã mãcar se poate pãstra onestitatea, în
timp, nu putem reduce balansul la extremi- condiþiile în care adevãrul nu se atinge
tãþi evidente înscrise în parametrii unui alb decât parþial.
8 Nãscutã în 1977 la Constanþa. Redactor la Revista de culturã Tomis din Constanþa. Între 2004 ºi 2007 a
deþinut funcþia de redactor-ºef al publicaþiei amintite. Între 2002 ºi 2004 a fost preparator la Facultatea
de Litere, Universitatea „Ovidius“ Constanþa, iar între 2004-2007, asistent în cadrul catedrei de jurnal-
ism a Universitãþii „Andrei ªaguna“ din Constanþa. Pe lângã participãri la volume colective de criticã
literarã, este autoare a cãrþii Pelerin la schiturile ºi mãnãstirile dobrogene (2004).
48
Sfârºitul certitudinilor?

Daniel Cristea-Enache chiar dacã literatura se ruºineazã de multe


dintre ele). Mai este posibil ca în „pãien-
S-a tot vorbit, la noi, despre criza litera- jeniºul rizomatic“ – vorba lui Augustin Ioan
turii ºi a criticii, mai ales a celei de întâmp- – al lumii literare virtuale sã funcþioneze
inare. Sunt însã douã probleme aici. Prima e evaluarea esteticã sau, într-un astfel de
cã acest discurs catastrofic despre „dezas- spaþiu, axiologia este un concept depãºit?
trul” unei culturi are deja o lungã tradiþie.
Pe lângã beneficiile excepþionale pe care
Literatura românã pare sã treacã din calami-
comunicarea internautã le-a adus literaturii
tate în calamitate; numai cã acestea trec, în
– ºi nu voi vorbi despre acestea din cauza
timp ce literatura rãmâne.
exhaustivitãþii subiectului – personal, mã
A doua problemã este la fel de tonifiantã.
iritã douã dintre efecte negative ale acesteia:
Nu numai cã nu a dispãrut critica de
facilitarea accesului, fãrã precedent, al
întâmpinare, dar a apãrut o nouã generaþie
de critici ºi cronicari literari, cu vârste grafomanilor pe scena literarã ºi utilizarea
cuprinse între 25 ºi 35 de ani. Toþi s-au for- unui limbaj din ce în ce mai suburban în tex-
mat dupã Revoluþie ºi fac criticã nu pentru tele literare propriu-zise sau în cele care
bani, nu pentru funcþii, nu pentru onoruri, comenteazã producþii literare.
ci din vocaþie. ªi mulþi dintre ei sunt buni ºi Pentru cã aº face o nedreptate pomenin-
foarte buni. du-i doar pe unii ºi nici nu vreau sã se
Aºadar, unde e criza? creadã cã-mi reglez conturile cu cineva prin
scris, nu voi da nume de inºi care nu au nici
un fel de chemare pentru a scrie literaturã,
Raluca ªerban-Naclad8 dar care au ajuns sã fie invitaþi a citi din pro-
ducþiile proprii în cadrul unor festivaluri,
Albina regelui Solomon de altfel oneste, sã primeascã premii literare
Se povesteºte cã, odatã, regele Solomon consacrate, doar pentru cã ºtiu sã se facã
era în vizitã la regina din Saba ºi aceasta l-a vizibili; pentru cã agresivitatea lor este
supus unei probe pentru a-i testa înþelepci- canalizatã eficient prin intermediul unor
unea. L-a dus într-o camerã plinã cu flori strategii de marketare în mediul internaut,
artificiale, create de cei mai mari maeºtri cum ar fi:
atât de meºteºugit încât nu se distingeau de 1) recoltarea neîncetatã de adrese elec-
o floare adevãratã. În camera respectivã se tronice la care-ºi trimit textele (fireºte
afla ºi o floare adevãratã, iar regina i-a spus sunt vânaþi toþi cei care le-ar putea
lui Solomon s-o ghiceascã. facilita, cât de puþin, accesul la notori-
Oricât s-a strãduit, Solomon nu putea etate: redactori/colaboratori la reviste
distinge floarea cu pricina pentru cã toate literare pe suport electronic sau pe
erau parfumate ºi catifelate. La un moment hârtie – ºi aici trebuie sã spunem cã, în
dat, regele a rugat sã se deschidã fereastra ciuda scepticismului afiºat, multã
pentru cã se încãlzise tot muncindu-ºi lume considerã cã adevãratul debut
mintea. Dupã câteva clipe, a recunoscut ºi este cel din revista tipãritã – adminis-
adevãrata floare. O albinã intrase pe fereas- tratori de site-uri literare, moderatori
trã ºi se aºezase pe singura floare adevãratã. forumiºti, organizatori de festivaluri,
Aceastã poveste cu tâlc, pe care am citit- colocvii, simpozioane literare etc.);
o în culegerea lui Jean-Claude Carrière, 2) postarea de producþii proprii sau de
Cercul mincinoºilor, avea urmãtoarea intro- comentarii pe oricare dintre site-urile
ducere: „O poveste arabã ori evreiascã literare unde sunt primiþi;
înfãþiºeazã un alt fel de a gãsi adevãrul într- 3) participarea la discuþiile forumiste;
o lume a artificialului sau a virtualului“ 4) întemeierea unei reviste web;
(s.n.). Povestea cu pricina m-a dus cu gân- 5) întemeierea unuia sau mai multor
dul la invazia internautã a producþiilor liter- bloguri, o modã care în ultimii doi ani
are (sã le numim aºa, convenþional, pe toate, a luat o amploare incredibilã.
49
Colocviului G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

În acest fel se face vizibil un nume, Revenind la evaluarea – comentariu a


indiferent de textele sale. producþiilor literare postate pe net, se
În legãturã cu aceasta, fãcând o paran- observã o îngrijorãtoare depreciere a limba-
tezã referitoare la fenomenul literar de jului, nu în sensul unor strategii argumenta-
astãzi, se observã un fapt evident: în calitate tive, ar fi prea mult, ci în sensul de vehicul
de cititor, dacã sunt întrebatã despre litera- al exprimãrii unei persoane. Ascuns de
tura aºa-zis tânãrã, pot sã vorbesc de autori taina anonimatului (cu nickname sau nu) sau
valoroºi pentru cã i-am vãzut, i-am ascultat încurajat de intimitatea ocrotitoare a came-
citindu-ºi textele sau participând la dezba- rei în care se aflã imbatabila armã de atac –
teri, pentru cã au fost premiaþi, dar îmi calculatorul – postatorul de comentarii este
amintesc cu greu de vreun poem anume cu adesea un agramat care îºi varsã frustrãrile
toate cã le-am citit volumele sau postãrile printr-un limbaj licenþios.
de pe internet. Cu siguranþã cã mass-media româneascã
Cauzele ar fi, în special, douã: de astãzi este una predominant pamfletarã,
vizualizarea mai pregnantã a persoanei însã pamfletul presupune ºi argumentare,
decât a textului ºi tendinþa de a-ºi concepe nu numai „spãlarea“ cu lãturi a imaginii
volumele ca un singur poem în care anodin- cuiva. Administratorii de site-uri, modera-
ul imaginarului lor poetic este motivat ca torii de forumuri ar trebui sã fie mai efi-
modalitate de a aduce poezia în stradã dupã cienþi în a stopa tendinþele „teroriºtilor“
ce, atâta timp, a fost confiscatã de cultura limbajului de a-ºi exhiba mizeria sufleteascã
înaltã. ºi intelectualã.
Mult regretatul Gheorghe Crãciun, în Dezvoltarea internetului este probabil
cadrul unei conferinþe organizate de revista principala cauzã a faptului cã astãzi trãim
Cuvântul pe 30 noiembrie 2006, afirma: într-o societate de tip rizomatic (vezi cãrþile
„Culturile alternative, culturile cotidianu- filozofului Gilles Deleuze), un ansamblu cu
lui, culturile individului de zi cu zi sunt centrul pretutindeni, în care ierarhia este
forme care refuzã validãrile oficiale, refuzã înlocuitã de reþea.
tiparele de apreciere pe care le presupune Într-o astfel de lume, existenþa canonului
cultura înaltã.“ Referitor la literatura de pe estetic este serios ameninþatã. Cosana
suport electronic, modalitatea de validare, Nicolae, în studiul Canon, canonic. Mutaþii
de evaluare o reprezintã, în special, pos- valorice în literatura americanã contemporanã,
tarea comentariilor. Oricâte eºantioane de se ocupã pertinent de acest fenomen ºi
cercetare ai folosi ajungi la concluzia cã 90% atrage atenþia: „Din pãcate, ce este «literar»,
dintre evaluãri sunt judecãþi de gust ºi prea în cel mai pur sens estetic, nu mai este foarte
puþine judecãþi de valoare esteticã. clar [...] esteticul încã existã, dar ca o prismã
Mulþi vor spune cã poezia este inefabilã ciobitã în care textele literare se refractã în
ºi scapã judecãþilor raþionale ºi cel mai cin- forme multiple“.
stit lucru pe care poþi sã-l spui despre un Totuºi nevoia de ordine existã, ceea ce
text poetic este dacã îþi place sau nu. Lucru înseamnã cã ºi axiologia trebuie sã
cu atât mai adevãrat cu cât astãzi se practicã funcþioneze. Producãtorii de texte literare
în mod excesiv o poezie care vizeazã exclu- pot susþine cât vor cã literatura este un joc
siv crearea de stãri prin verbalizarea unor gratuit, cã este o necesitate sufleteascã. Atât
stãri. Nu este o poezie lipsitã de simbolis- timp cât genereazã efecte (cel mai general
ticã, însã aceastã simbolisticã este una a dintre ele fiind modificarea mentalului
cotidianului mãrunt, extrem de intimist, colectiv sau individual), a scrie literaturã
care se salveazã, uneori, de banalitate prin este o activitate ce trebuie evaluatã.
structura epicã a unui scenariu cotidian. Or, Cu toatã proliferarea indusã de internet,
textul poetic trebuie sã surprindã, în egalã criteriile estetice trebuie sã funcþioneze,
mãsurã, atât la nivel emoþional cât ºi la nivel alegerea adevãratei flori este o necesitate
reflexiv. atât timp cât nu ne mulþumim cu surogate.
50
Document

Liviu BORDAS,
Operele incomplete
ale Dorei d'Istria.
Istoria unei ediþii la 1870
Abstract
The background of this article is an inquiry into the fortune of Dora d'Istria (1828-1888) in
Bucharest and Florence, the places of her birth and death respectively, and also the cities which she
chose as her inheritors.
We have attempted to reconstruct the history and vicissitudes of the Romanian edition of her
intended Complete Works (in the 1870s), as well as its reception in her native country, on the basis
of published and unpublished sources available today. We also draw attention to the recent dis-
covery of the manuscript of the last volume of this edition, which is currently prepared for publi-
cation by Georgeta Penelea-Filitti.

Strãzi ºi statui Motivele: dragostea pe care a purtat-o Italiei


ºi operele sale caritabile.3 La rândul ei,
Unul dintre biografii interbelici ai Dorei ºcoala se angajase sã pãstreze cu pioºenie
d’Istria (Bucureºti, 22 ianuarie 1828 - arhiva manuscrisã a donatoarei ºi chiar sã o
Florenþa, 17 noiembrie 1888) observa cã, expunã, alãturi de cãrþi, portrete, suvenire,
deºi aceasta ºi-a lãsat întreaga avere din þarã într-o salã specialã sub ciudatul nume – ce
primãriei Bucureºtilor, nici una din strãzile anunþa deja începutul uitãrii – Museo
capitalei – purtãtoare de nume atât de fan- d’Istria.4 Arhiva a fost atât de bine custoditã
tastice – nu a fost gãsitã vrednicã de a-l încât foarte curând nu s-a mai auzit nimic
purta pe cel al nobilei scriitoare.1 De fapt despre ea.
primãria a fost doar executorul testamentar. Nici Eforia Spitalelor Civile din Bucureºti
Averea fusese lãsatã, în cea mai mare parte, nu s-a gândit sã facã mai mult pentru
Eforiei Spitalelor Civile, ale cãrei temelii le memoria Elenei Ghica, în ciuda faptului cã
aºezaserã strãmoºii sãi Ghiculeºti. – aºa cum vom vedea – contractase vechi
Altfel se întâmplase la Florenþa, unde obligaþii.
legase ca moºtenitor tot primãria, dar În schimb, înaintea împlinirii unui dece-
numai pentru a-i transfera bunurile în patri- niu de posteritate, un Cerc de studii orientale,
moniul ºcolii de surdo-muþi (Società di edu- despre care nu ºtim deocamdatã mare
cazione e patronato pei sordo-muti), condusã lucru, ia iniþiativa ridicãrii unui monument
timp de decenii de prof. Francesco Man- în amintirea orientalistei dispãrute. În vede-
gioni. Deºi târziu ºi doar pentru câþiva ani, rea colectãrii fondurilor necesare, acesta
unei piaþete din apropierea Villei d’Istria i-a publicã un elegant pliant, devenit astãzi un
fost atribuit pseudonimul scriitoarei.2 document rar. Graþie generozitãþii doamnei
1 A. Vasculescu, Dora d’Istria, Cunoºtinþe folositoare (seria C, no. 114), Bucureºti, [1941], p. 7.
2 Între 6 iunie 1908 ºi 24 septembrie 1912. V. Atti del Consiglio comunale di Firenze, 1908, vol. I, p. 552; 1912,
vol. III, p. 16.
3 V. scrisoarea lui Alfonso Alferini, funcþionar al primãriei, cãtre D. Tordi, din 26 februarie f.a., Biblioteca
Nazionale Centrale, Firenze (= BNCF), Carteggio Tordi 546.86.
4 Angelo de Gubernatis, “Dora d’Istria”, Revue internationale, Roma, VI, t. XXI, 10 janvier 1889, pp. 58-74
(74).
51
Liviu Bordaº

“468. – Tipografia Bukarester Tagblatt, Strada


ªelari 7”. Ziarul în a cãrui tipografie a fost
imprimat apelul a apãrut între anii 1880-
1918; ortografia lui este însã cea folositã
pânã la 1898. Despre persoana care îl semna
vom putea spune mai multe dupã fina-
lizarea cercetãrilor asupra acestei prime ºi
necunoscute asociaþii orientaliste româneºti,
care, iatã, o alege ca figurã tutelarã pe Dora
d’Istria.
Grãdina Episcopiei este numele parcului
unde fusese construit nu de mult Ateneul
Român. Alegerea locului e încãrcatã de sem-
nificaþii. Dar sentimentele contemporanilor
au fost ori insuficient de generoase, ori prea
puþin patriotice pentru prima statuie a unei
scriitoare române. Lui Eminescu – mort la
ºapte luni dupã Elena Ghica – îi vor trebui
peste 70 de ani ca sã ocupe locul vacant din
faþa Panteonului naþional.
Astãzi numele Dorei d’Istria este purtat
în România nu de strãzi, ºcoli ºi edituri,
cum se întâmplã în Albania, ci de un club
turistic.5 Situaþie jenantã, în faþa cãreia nu
poþi sã nu accepþi cã uitarea e preferabilã
Georgeta Penelea-Filitti, am putut consulta
proastei amintiri.
exemplarul pãstrat în arhiva personalã I.C.
Filitti.
Pliantul poartã pe prima paginã titlul Româneºte
Apel, încadrat de un motiv floral. Pe cea Indiferenþa societãþii româneºti faþã de
de-a doua e imprimat un medalion cu bine- Elena Ghica, prelungitã dupã moartea ei, a
cunoscutul portret realizat de pictorul fãcut deja sã curgã suficientã cernealã din
veneþian Felice Schiavoni ºi inscripþia: peniþa celor puþini care o preþuiau. Chiar ºi
“Dora d’Istria / Principesa Elena Ghika”. acea parte a publicisticii autohtone care-i
Textul apelului este tipãrit pe urmãtoarea urmãrea cu interes opera s-a mulþumit cu
paginã: “Intre figurile mãreþe ale trecutului aplauze ºi cu elogii de import. Istoria litera-
nostru strãluceºte ºi figura majestósã a / rã a fost ingratã cu ea în comparaþie cu scri-
Dorei d’Istria, / sub al cãrei poetic nume se itoarele care, pe urmele ei, au preferat limba
ascunde cunoscuta încântãtórea / Prinþesã francezã (Anna de Noailles, Elena Vãcã-
Elena Ghika. / Fãrã a mai enumera meritele rescu, Marta Bibescu). Dacã în istoria litera-
acestei prodigióse femei, ne adresãm senti- turii române a lui Iorga e amintitã în câteva
mentelor D-Vóstre generóse ºi patriotice rânduri, în cea a lui Cãlinescu i se poate
rugându-Ve sã bine-voiþi a veni in ajutorul / admira doar portretul.
monumentului Dorei d’Istria / ce se va eri- O mare parte a articolelor care i-au fost
gia in grãdina Episcopiei. / Va fi cel ântâi dedicate în presa din Principate sau
monument in Þéra nóstrã, înãlþat in onórea Transilvania exprimau regretul cã celebra
unei scriitóre, demnã de amintire. / Comi- scriitoare europeanã nu-ºi ilustreazã talen-
tetul Cercului studiilor orientale / V. Sabin.” tul ºi în propria-i limbã. Altele preferau sã
Ultima paginã cuprinde datele editoriale: exprime o speranþã. O gãsim formulatã deja
5 Asociaþia Club Ecotur “Dora d’Istria”, fondatã în decembrie 2002, la Bucureºti (http://www.doradis-
tria.org).
52
Operele incomplete ale Dorei d'Istria

în 1861 de cãtre Radu Ionescu, considerat a valu que, comme les pédants qui le criti-
fi primul nostru critic literar: “Nu facem nici quaient, il n’écrivit dans aucune langue!”8
o împutare autorului cã n-a scris în limba sa George Bariþiu îi va lua apãrarea împotri-
natalã; a avut fericitã inspiraþiune de a va celor care îi imputau cã nu scrie în
începe sã scrie într-o limbã universalã care româneºte. Argumentului cã, publicând
este pretutindeni înþeleasã. […] Cu chipul într-o limbã de largã circulaþie, ºi-a fãcut
acesta D-na Dora d’Istria s-a fãcut cunos- naþiunea cunoscutã întregii lumi, el îi
cutã, a fost mândrã a se numi românã, a adaugã un altul la fel de important: scriind
vorbit adesea de patria sa, ºi sperãm cã în francezã despre subiecte de interes uni-
dupã ce a dobândit celebritatea doritã ºi versal, Dora d’Istria a propagat imaginea
meritatã, va începe a scrie în limba românã, savantului român, cvasi-absent în acea
înavuþind ºi literatura noastrã naþionalã cu vreme de pe scena internaþionalã.9
scrieri însemnate, despre care putem fi
mândri înaintea strãinilor.”6 Peste câþiva ani Opere
Iosif Vulcan anunþa cã speranþa e pe cale de Acelaºi Radu Ionescu observa cã motivul
a se realiza: “Ea a scris în limbele culte ca pentru care scrierile Dorei d’Istria sunt
sã-ºi împlineascã marea sa chemare mai cu puþin cunoscute la noi este lipsa traducer-
succes, acuma însã la dorinþa generalã ºi-a ilor în limba românã.10 În Rusia, pe care nu a
dat promisiunea cã va scrie ºi în dulcea iubit-o, cãrþile ei au fost traduse încã din
limbã maternã.”7 Zvonul cãruia îi dãdea 1865-1866.11 Cesar Bolliac – vechi ºi apropiat
crezare cãrturarul transilvan era probabil o colaborator al banului Mihalache Ghica – îºi
reacþie la atitudinea oamenilor publici va asuma misiunea de a realiza ediþia
“patrioþi”, în opinia cãrora Dora d’Istria, româneascã integralã a operelor ei. În acest
scriind în francezã, nu aparþinea culturii scop, va cere în mod repetat Ministerului
române. Elena era conºtientã de acest lucru, Instrucþiunii Publice, timp de mai mulþi ani,
aºa cum se poate vedea dintr-o amarã sã sprijine tipãrirea celei pe care o considera
reflecþie asupra soartei lui Heliade Rãdu- a fi cel mai mare scriitor român: “singurul
lescu în exil: “Il a dû publier en français une autor român care a putut sã-ºi facã un nume
partie de ses ouvrages, «manquant évidem- european, ale cãrui scrise sã ocupe loc hon-
ment de patriotisme» en se servant d’une orific în toate bibliothecele Europei, publice
langue étrangère. Il aurait sans doute mieux sau particulare”.12 Dintr-un motiv sau altul,
6 Radu Ionescu, “D-na Dora d’Istria, I. Helveþia germanã”, Revista românã, Bucureºti, I, august 1861, pp.
427-448 (429-430).
7 Iosif Vulcan, “Dora d’Istria”, Familia, Pesta, II, nr. 18, 25 noiembrie / 7 decembrie 1865, pp. 213-215;
republicat în volumul sãu Panteonul Român, tomul I, Pesta, 1869. V. ediþia îngrijitã de Lucian Drimba,
Scrieri, vol. 2. Publicisticã, Ed. Minerva, Bucureºti, 1989, pp. 75-78 (78).
8 Scrisoare cãtre Angelo de Gubernatis, din 11 august 1874; BNCF, Carte De Gubernatis 63.62, nr. 92.
9 [George Bariþiu], “Dora d’Istria”, Transilvania, Brasiovu, XI, nr. 5, 1 martiu 1878, pp. 49-51 (51). Ideea va
fi reluatã de Iosif Vulcan, “Dora d’Istria”, Familia, Oradea-Mare, XXIV, nr. 47, 20 novembre / 2 decem-
bre 1888, pp. 541-542 (541).
10 Radu Ionescu, “D-na Dora d’Istria, III. Femeile în Oriente”, Revista românã, Bucureºti, II, aprilie 1862,
pp. 17-44 (41).
11 Des femmes par une femme a fost tradusã parþial în revista Zagradnicinîi vestnik din 1865, iar Les femmes
en Orient a apãrut în 1866 la Sankt Petersburg. În românã au apãrut, prin grija lui C.A. Rosetti ºi Gr. H.
Grandea, douã texte minore: articolul “L’Italia s’è fatta!” (Românul, Bucureºti, 4 decembrie 1860) ºi
povestirea istoricã “Vasilikia. Scene din haremul albanes”, Albina Pindului, Bucureºti, II, 15 august 1869,
pp. 107-111; republicatã în: G. Constantinescu (ed.), Eroii Pindului: Marcu Boceari de Gr. H. Grandea,
Vasilikia. Scene din haremul albanes de Dora d’Istria (nãscutã Princesa Ghika), Atanasiu Diacon de Gr. H.
Grandea, Tip. C.A. Rosetti, Bucureºti, 1872, 16 pp. (pp. 7-13). Un alt text, “Le bains de Pegli”, a fost
republicat în foileton de hebdomadarul La Roumanie (Bucureºti, 1873-1874).
12 C[esar] B[olliac], “Helena Ghika, Dora d’Istria”, Trompetta Carpaþilor, Bucureºti, XI, nr. 1076, 22 iulie / 3
august 1873, p. 3 (tradus în francezã: “Notizie letterarie straniere: Romania”, Rivista europea, Firenze,
vol. IV, fasc. II, 1 ottobre 1873, pp. 406-407).
53
Liviu Bordaº

miniºtrii – atât conservatori cât ºi liberali – Din pãcate, datoritã dificultãþilor financiare
nu s-au arãtat interesaþi de acest proiect, iar provocate de rãzboi, ediþia se va opri dupã
librarii autohtoni nu se încumetau sã-ºi primele trei volume: Operile Dómnei Dora
asume o întreprindere ce se putea dovedi d’Istria, traducþiune de Gregorie G. Peretz,
riscantã politic: “Noi, neavând librari cari sã imprimate cu spesele Eforiei Spitalelor,
se însãrcineze cu aºa trebe, mai cu seamã cã Typographia Curþii (Lucrãtorii Associaþi),
nu pot fi siguri de neprigonire, cãci precum Bucuresci, 1876-1877. Primul dintre ele
se ºtie, la noi nu se poate nimic în care sã nu indicã pe pagina de titlu: Naþiunalitatea
intre politica, ºi cu care sã nu se facã românã; Eroii României; Literatura românã;
politicã, ºi prin urmare, poate guvernul tot Naþiunalitatea helenicã – articole sau cicluri
auzind vorbindu-se Dora d’Istria ºi iarãºi de articole din periodice italiene, belgiene,
Dora d’Istria, sã-ºi facã nãluciri cã poate franceze ºi elveþiene –, dar cuprinde ºi alte
Dora d’Istria sã vrea sã se facã Domn în trei articole (Propaganda austro-romanã în
Þara Româneascã, ºi atunci iatã bietul librar Principatele dunãrene sau despre rolul trãdarei
cu cãrþile nevândute, ba poate ºi chiar în istoria popoarelor latine; Românii ºi Papa-
arse.”13 litatea; Roma). Ultima copertã avertiza:
Prin urmare, în 1873 se adreseazã lui “Subt presã: Femeile în Oriinte / 2 vol.” Cel
Dimitrie Gr. Ghica, vãr al scriitoarei ºi ad- de-al doilea volum, apãrut în acelaºi an,
ministrator al Eforiei Spitalelor Civile.14 De indicã pe prima paginã: Femeile în Oriinte.
aceastã datã demersul s-a dovedit mai noro- Peninsula orientalã. Exemplarul de la Bi-
cos, iar traducerea a fost comisionatã ime- blioteca Academiei Române cuprinde însã,
diat. La sfârºitul anului, Bolliac anunþã sub aceleaºi coperþi, ºi pe cel de-al treilea
intenþia de a tipãri în coloanele ziarului sãu volum, al cãrui cuprins – Femeile în Oriinte.
pasaje din diferite scrieri la a cãror tãlmãcire Rusia; Femeile în Occidinte – nu apare însã pe
lucra “de câtva timp” Grigore Peretz, fratele pagina de titlu. Totuºi, mai multe surse din
sãu vitreg.15 Astfel, publicarea Dorei d’Istria epocã, având ca origine pe autoarea însãºi18,
în limba românã va deveni o afacere de fam- se referã la el ca fiind publicat separat.
ilie, la care va fi asociat ºi ªtefan S. Sihleanu, Foarte probabil, din motive de economie,
nepot al celor doi.16 volumul al treilea al ediþiei a fost tipãrit, în
Totuºi tipãrirea Operelor va începe abia în ultimul moment, în continuarea celui ante-
1876, fiind probabil stimulatã ºi de vizita rior.19
autoarei la Bucureºti cu un an înainte. Tot Pe ultima copertã a acestuia se anunþa:
atunci, la recomandarea ministrului cultelor “Sub presã: / pentru a apare curând / Elveþia
ºi instrucþiunii publice, principele Carol i-a germanã / 4 volume / Femeile de o femeie / 2
conferit medalia Benemerenti de aur (clasa volume / Monastirile în Oriinte / 1 volum / —
I) pentru “distinsele sale merite literare”.17 — / În preparaþiune: / Escursiuni / în /
13 C[esar] B[olliac], “Dora d’Istria”, ibidem, nr. 1081, 26 august / 7 septembrie 1873, p. 2. Într-o scrisoare
cãtre Angelo de Gubernatis, în care se referea la primul articol al lui Bolliac, Dora d’Istria atribuie
“dinastiei germane” lipsa entuziasmului pentru publicarea operelor ei în românã; BNCF, Carte De
Gubernatis 63.62, datatã Florenþa, 2 septembrie.
14 Alãturi de Grigore Cantacuzino ºi de dr. Carol Davila.
15 “Aviz important”, Trompetta Carpaþilor, Bucureºti, nr. 1095, 2 decembrie 1873, p. 1, col. I.
16 Lui i se datoreazã traducerea textului lui Bartolomeo Cecchetti, “Viaþa ºi operele principesei Elena
Ghica”, publicat ca introducere la primul volum de Opere.
17 Prin decretul domnesc din 24 aprilie 1876. V. Monitorul oficial, nr. 98, 4/16 mai 1876, p. 2458.
18 V. scrisorile cãtre G. de Rada, din 10 iunie ºi 15 septembrie 1877, editate în: Merita Sauku-Bruci, Elena
Ghika a Girolamo De Rada. Lettere di una principessa, Edizioni Bargjini, Tirana, 2004 [2005], pp. 218, 220. De
asemenea, pe ultima copertã a cãrþii ei La poesie des ottomans (Maisonneuve, Paris, 1877), se precizeazã
în dreptul ediþiei româneºti de opere: “Le 3e tome vient de paraître”. ªi Angelo de Gubernatis
menþioneazã în Dizionario biografico degli scrittori contemporanei (Le Monnier, Firenze, 1879, pp. 386-387)
trei volume deja publicate.
19 Faptul cã pe coperta volumului II apare anul 1877 (spre deosebire de pagina de titlu, care aratã 1876)
ºi cã paginile cuprinsului sunt tipãrite separat cu numerotare romanã susþin acest lucru.
54
Operele incomplete ale Dorei d'Istria

Rumelia ºi în Morea / 2 volume”. Peste un an aºteptatã sã aparã cât mai curând. Acest
Grigore H. Grandea, bun prieten al lui ultim tom al Operelor – incomplete – vine ca
Bolliac, publicã în ziarul sãu Resboiul o altã o revanºã faþã de indiferenþa Eforiei Spi-
listã: “Femeile de o femee - 2 vol. / Elveþia talelor Civile pentru manuscrisele celorlalte
Germanã - 4 vol. / Viaþa monasticã în Biserica volume, înghiþite poate pentru totdeauna
Orientalã - 1 vol. / Eleonora de Haltingen, de sertarele sale.
Ghislena ºi altele - 2 vol. / Escursiuni în
Rumelia ºi Morea - 2 vol.”20 În aceastã din Publicare
urmã distribuþie, ediþia ar fi numãrat pais-
prezece volume. Dar referirile la ea Din pãcate, nici cele douã tomuri tipãrite
provenind din cercul autoarei menþioneazã nu au avut circulaþia care le era menitã. Ele
doar “aproape zece”.21 Ea nu era integralã, au devenit, chiar de la început, raritãþi bi-
aºa cum dorise Bolliac, dat fiind cã includea bliofile, astfel încât se poate spune cã au fost
numai o parte a textelor rãspândite în peri- tipãrite, dar nu ºi publicate. La sfârºitul
odice. Chiar ºi dintre cãrþile apãrute pânã anului 1877, dupã ce ieºiserã de sub tipar,
atunci, una a fost ignoratã: Gli Albanesi in Gheorghe Sion îi scria lui Bariþiu: “Tipãrirea
Rumenia. Storia dei principi Ghika (Florenþa, nu se ºtie când se va face”.24 Apariþia celui
1873), cãci familia – care nu s-a considerat de-al doilea volum nu era cunoscutã la
niciodatã albanezã – o repudiase. Bucureºti nici în 1882, când revista La
La acea datã însã sponsorul ediþiei se Roumanie illustrée pleda pentru reluarea
gãsea deja în dificultãþi financiare. Dintr-un ediþiei.25 În 1889, G.I. Ionnescu-Gion nu ºtia
alt ziar bucureºtean aflãm cã, exceptând decât din ceea ce citise în Dizionario biografi-
ultima carte – la care Peretz lucrase timp de co degli scrittori contemporanei al lui Angelo
doi ani –, toate traducerile fuseserã predate de Gubernatis: “Se zice întradevãr cã existã
Eforiei.22 Criza financiarã, atestatã de core- dintr-aceastã ediþiune cele trei volume sem-
spondenþa autoarei, este confirmatã ºi de nalate, dar nici bibliotecele publice nu le
Grandea, care anunþã cã traducerea ultimu- posed, nici în comerciu nu au fost date.”26
lui volum era încheiatã, dar Eforia “sub Tot în categoria ignorãrii ediþiei poate fi
motiv de alte cheltuieli ecstraordinare, n-a clasatã ºi afirmaþia hipertrofiatã a lui
primit încã manuscriptul, care se aflã tot în C.I. Mitilineu, cã ar fi apãrut pânã în 1884
mâinile traducãtorului”.23 cinci volume iar editarea lor continuã.27
În mod nesperat, manuscrisul a fost des- În fine, pentru a pune cap, nu se cunoaºte
coperit, dupã 125 de ani, de d-na Georgeta vreo recenzie a lor în periodicele româ-
Penelea-Filitti. Ediþia îngrijitã de dânsa e neºti.28
20 Notiþa a fost preluatã în rubrica “Sciri diverse” din Observatoriul, Sibiu, nr. 68, 23 august / 4 septembrie
1878, p. 4.
21 De exemplu, articolul “Dora d’Istria” din dicþionarul lui Angelo de Gubernatis, citat mai sus. Cifra e
menþionatã în scrisoarea prin care Elena Ghica îi trimitea primul volum.
22 V. notele la versiunea românã a articolului lui Giovanni Boglietti, “Dora d’Istria”, Pressa, Bucureºti, XI,
nr. 273, 11-12 decembrie 1878, pp. 2-3 (ziarul, editat de N. Miulescu, numãrã printre colaboratori pe
Bolliac ºi Grandea, cãrora li se datoreazã în mod foarte probabil informaþiile din note, dacã nu însãºi tra-
ducerea).
23 “Sciri diverse”, Observatoriul, op. cit.
24 V. scrisoarea din 21 noiembrie 1877, în Ioan Chindriº, “Epistolierul George Bariþ”, Anuarul Institutului
de Istorie “George Bariþ” din Cluj-Napoca, series Historica, XLII, 2003. Ulterior Sion a intrat în posesia
primului volum, aºa cum o aratã ex libris-ul exemplarului aflat la BCU, Cluj.
25 P., “Dora d’Istria Koltzoff-Massalsky (née princesse Ghica)”, La Roumanie illustrée, Bucureºti, I, nr. 27,
24 octobre 1882, pp. 222-225 (224).
26 G. I. Ionnescu-Gion, “Dora d’Istria”, Revista nouã, Bucureºti, II, nr. 5, 15 mai 1889, pp. 161-167 (165).
27 “Elena Ghica ovvero Dora d’Istria”, La Romania, Roma, no. 2, 1 settembre 1884, p. 3 (articol nesemnat
care preia textul din dicþionarul lui De Gubernatis).
28 Doar o notã a lui Angelo de Gubernatis în Rivista europea din Florenþa, pentru care Dora d’Istria îi
mulþumeºte la 10 ianuarie 1878. BNCF, Carte De Gubernatis 63.62, nr. 113.
55
Liviu Bordaº

Nici în secolul urmãtor ediþia nu a fost enþei. Nici una din cãrþile Elenei Ghica nu a
mai bine cunoscutã. Mulþi dintre cei care mai fost tradusã sau mãcar reeditatã în
s-au interesat de Dora d’Istria nu ºtiau nimic România. Acest lucru a avut consecinþe fa-
despre ea sau, în cel mai bun caz, cunoºteau tale asupra celor scrise despre ea de atunci
doar existenþa primului volum.29 Fapt care încoace. Într-adevãr, cea mai mare parte a
aproape a pecetluit ignorarea autoarei de textelor care i-au fost dedicate face nu dova-
cãtre istoria literaturii române. Aceastã stare da amintirii, ci a uitãrii operei sale.
de lucruri era vizibilã ºi din Ungaria vecinã, Cine poartã responsabilitatea? Un rãs-
unde profesorul Miklós Putnoky de la gim- puns tranºant nu ar fi uºor de dat ºi, proba-
naziul de stat din Budapesta scria cu tristeþe: bil, nici de digerat. O meditaþie asupra aces-
“În literatura românã însã numai atâta stã tui oftat al bãtrânului Bolliac, ar putea însã
însemnat despre ea, cã e româncã.”30 mãsura distanþa care ne desparte sau ne
În perioada interbelicã, Nicolae Iorga a apropie de 1873: “Dora d’Istria, fie în ope-
pledat în mod repetat ca românii sã nu uite rele sale istorice, fie în operele sale literarie,
acest frumos nom de guerre în literaturã, fãrã poetice, economice, politice, filosofice, n-a
însã a relua iniþiativa editorialã a lui Bolliac. uitat în nici unele patria ei. Românii însã n-
La împlinirea a 50 de ani de la moartea scri- au ºtiut nimic despre dânsa, n-au ºtiut nimic
itoarei – când unele dintre scrierile ei erau despre acest geniu tutelar, care-i protege pre
interzise în Germania nazistã –, etnograful acolo pre unde nu sunt ei. A cui e vina? A
Gheorghe Pavelescu cerea Editurii Funda- tutor literaþilor români ºi mai cu seamã a
þiilor Regale sã-i publice mãcar operele refe- miniºtrilor de Instrucþiune Publicã.”32
ritoare la români.31 Dar nici apelul sãu nu a Jawaharlal Nehru University
strãbãtut zidul, deja consolidat, al indifer- New Delhi, 17 octombrie 2008

29 De exemplu, Gheorghe Pavelescu, “O ambasadoare a culturii româneºti: Dora d’Istria”, Tribuna, Cluj,
I, nr. 17, 18 noiembrie 1938, p. 6; George Potra, Gheorghe Buluþã, “Dora d’Istria ºi Ion Heliade
Rãdulescu”, România literarã, Bucureºti, XI, nr. 6, 9 februarie 1978, p. 20.
30 “Carmen Sylva ºi Dora d’Istria (O reginã ºi o principesã)” [în maghiarã], Fõvárosi lapok, Budapest, nr.
133, 2 decembrie 1886; tradus sub sigla “Streinii despre noi” în Telegraful român, Sibiu, XXXV, 1887, nr.
18, 19 februarie / 3 martie, pp. 71-72; nr. 19, 21 februarie / 5 martie, p. 75.
31 Gheorghe Pavelescu, op. cit.
32 C[esar] B[olliac], “Dora d’Istria”, loc. cit.
56
Comentarii

Doina BOGDAN-
DASCÃLU
Geo Bogza sau
Reporterul somnolent
în poet
Zusammenfassung

Ausgehend von einer Textanalyse (Der Alptraum und Ich erinnere mich an ein Mädchen), wird in
diesem Artikel gezeigt, dass die beiden Texte in ihrer Struktur die wichtigsten Elemente einer
Reportage beinhalten, so dass sie als lyrische Reportagen bezeichnet werden können.

Aproape toþi cei care au scris despre Geo se poate citi cã este vorba aici ºi despre
Bogza s-au vãzut constrânºi sã-l defineascã, denunþarea unui mod defectuos în care
adicã sã îi descopere specificul în cadrul li- prozeliþii lui s-au grãbit sã-l urmeze, rã-
teraturii noastre. Operaþie nu tocmai uºoarã mâne evident cã recurgerea la sintagma
dacã se þine cont de diversitatea, aproape respectivã îl nemulþumeºte sau cã, în orice
dezarmantã, a operei ºi, mai cu seamã, de caz, nu încurajeazã uzul ei ºi, cu atât mai
natura sincreticã a textelor care o compun. puþin, abuzul de ea.
Un teritoriu în care acest sincretism a fost Dar, dincolo de orice discuþie privind
sesizat, acceptat ºi dezvãluit este acela al denumirea ei, este incontestabil cã aceastã
reportajului. Comentatorii lui au fost ºocaþi varietate de reportaj existã ºi cã ea trebuie
de faptul cã scrierile de acest soi ale lui luatã în considerare. Ceea ce s-a ºi fãcut.
Bogza ies din tiparele publicistice tradi- Ce nu s-a fãcut însã este aplicarea ace-
þionale, în primul rând prin ospitalitatea leiaºi perspective ºi asupra pãrþii literare a
acordatã unor elemente ce þin de scrisul lite- operei lui Geo Bogza. Mai exact, nu am
rar. În consecinþã, ei au cãutat un nume, pe identificat curiozitatea de a vedea în ce
care l-au considerat ºi oportun, ºi exact, cu mãsurã ºi cum anume lirica ºi proza lui gãz-
duiesc elemente de reportaj. Este exact ce
ajutorul cãruia sã defineascã aceastã parti-
îmi propun în continuare. Însã, pentru a
cularitate: reportajul literar. Termenul a fost
gãsi aceste elemente în contexte cãrora nu le
rezervat acelei varietãþi de reportaj, în care
aparþin în mod firesc, este necesar sã fie
apar componente marcate de literaritate, mãcar enumerate, dacã nu chiar definite
dintre care cele mai numeroase se lasã iden- riguros (ceea ce ar depãºi însã obiectivul
tificate în zona stilisticului ºi în cea a acestui articol).
retoricului. Pe scurt, nucleul jurnalistic este De-a lungul timpului, reportajul a fost
înconjurat de o aurã literarã. considerat de unii drept gen literar, iar de
Nu micã le-a fost, însã, mirarea atunci alþii, drept unul jurnalistic. Dificultatea de
când Bogza a protestat împotriva între- încadrare se datoreºte unor tendinþe ale mo-
buinþãrii termenului respectiv în ceea ce îl dernitãþii: procesul de deficþionalizare a unor
priveºte: „S-a scris mult, din ce în ce mai texte literare ºi pãtrunderea unor proce-
mult despre reportajul literar, ºi multe i s-au deelor de ficþionalizare în anumite forme de
pretins, ºi multe s-au fãcut în numele lui, povestiri factuale (non-ficþionale), cum le
pânã ce totul a fost compromis” (Scurtã mãr- numeºte Gerard Génette, între care ºi repor-
turisire, 1971). Chiar dacã, printre rânduri, tajul.
57
Doina Bogdan-Dascãlu

În ceea ce mã priveºte, afirm cã acele Titlu, spre a începe cu începutul, induce


reportaje în care dominã funcþia poeticã tre- cititorului o stare de aºteptare încordatã ºi,
buie acceptate drept literare, în timp ce totodatã, promisiunea unei prelungi ezitãri
altele, în care supremaþia aparþine funcþiei între vis ºi realitate. Textul conþine câteva
conative, se încadreazã neîndoielnic dome- informaþii sumare, referitoare la locul vizat
niului jurnalistic. („Rãtãceam printr-un / oraº al câinilor”), la
Revenind la atributele definitorii ale „personajele” care îl populeazã („Câini, nu-
reportajului, pe primul loc se plaseazã au- mai câini treceau pe / stradã: // Unii într-o
tenticitatea, deci capacitatea de a crea senza- parte, alþii în alta.”) ºi la atitudinea obiºnuitã
þia de adevãr, prin confirmarea prezenþei a acestora („Toþi purtau câte o servietã / gãl-
reporterului la locul evenimentului, fie ca buie”). Primele douã secvenþe acrediteazã,
martor, fie ca protagonist, iar acreditarea aºadar, ideea existenþei unui fel de lume
relatãrii ca respectând adevãrul se obþine paralelã, caninã, capabilã mai degrabã sã
prin apelul la procedee caracteristice litera- intrige („Mirarea mea n-ar fi fost atât / de
turii, graþie cãrora textul devine mai atrac- mare / ªi nici spaima ce m-a lipit de ziduri”)
tiv, mai precis ºi mai capabil sã redea reali- decât sã îngrijoreze. Dar secvenþa finalã este
tatea în esenþa, dar ºi în detaliile ei. Pentru cea care legitimeazã titlul poeziei ºi, în
obþinerea unui bun reportaj conteazã, în acelaºi timp, cea care îi relevã adevãratul
primul rând, selectarea evenimentelor sens: „Dacã din privirile pe care mi / le
despre care urmeazã sã se scrie, cãci nu aruncau / N-aº fi înþeles cã servietele / lor
orice fapt este, prin el însuºi, un subiect de era croite / din piele de om”. Starea de
reportaj. Spre a deveni aºa ceva, el trebuie sã coºmar pe care cititorul este aproape obligat
aibã, întâi, o semnificaþie jurnalisticã, sem- sã ºi-o asume provine din rãsturnarea unei
nificaþie ce se obþine prin luarea în conside- situaþii considerate fireºti, pânã la lectura
rare a urmãtorilor parametri: situarea re- textului: cea în care oamenii evolueazã pe
porterului în proximitatea temporalã ºi în strãzi, purtând în mâini serviete croite din
cea spaþialã a evenimentelor; caracterul piele de câine. Împrejurarea este chematã sã
neobiºnuit al acestora; existenþa unui con- punã cititorul pe gânduri, cãci aici relaþia
flict autentic ºi, pe cât posibil, puternic; dintre cele douã specii este inversatã. Se
posibilitatea de relevare a unor consecinþe sugereazã astfel, în modul cel mai neosten-
cu caracter de generalitate; capacitatea de tativ posibil, cã victimizarea câinilor de
captare a interesului unui numãr cât mai cãtre oameni este la fel de culpabilã ca ºi
mare de destinatari. Un bun reportaj va transformarea oamenilor în jertfe ale
furniza cititorului nu numai informaþii câinilor. Ceea ce se transmite, în ultimã
exacte, ci ºi emoþii autentice. instanþã, este ideea cã agresivitatea, sub
Înarmaþi cu aceste sumare, însã absolut orice formã ºi din partea oricui s-ar mani-
necesare informaþii, este timpul sã trec la festa, este de netolerat. Aceastã semnificaþie
obþinerea unor dovezi ale prezenþei ele- este intensificatã prin efectul de real, generat
mentelor reportericeºti în structura unor de recunoaºterea prezenþei autorului la faþa
texte lirice ale lui Geo Bogza. Primul dintre locului („Rãtãceam printr-un / oraº al câi-
nilor”), dar acest efect este pus numaidecât
cele propuse spre analizã este Coºmarul:
în cauzã graþie introducerii unui element
Rãtãceam parcã printr-un / oraº al câinilor. / dubitativ („Rãtãceam parcã printr-un / oraº
Câini, numai câini treceau / pe stradã: // Unii al câinilor”). Acest simplu parcã este chemat
într-o parte, alþii în alta. / Toþi purtau câte o sã avertizeze asupra naturii ficþionale a tex-
servietã / gãlbuie / ªi treceau, plini de / impor- tului poetic, ale cãrui componente nefireºti
tanþã, într-o parte ºi / alta. // Mirarea mea n-ar întreþin relaþii fireºti, contradicþie ce repre-
fi fost atât / de mare / ªi nici spaima ce m-a lipit zintã o sursã a absurdului existenþial, pe
de / ziduri / Dacã din privirile pe care mi / le care universul acestei poezii îl încorporeazã.
aruncau / N-aº fi înþeles cã servietele / lor erau Deºi conþine o sumã de elemente specifice
croite / Din piele de om. unui reportaj (prezenþa autorului la faþa
58
Geo Bogza sau Reporterul somnolent în poet

locului, precizarea locului, identificarea comunã avangardiºtilor. Astfel, într-un text


protagoniºtilor, dezvãluirea comportamen- cu caracter programatic, intitulat semnifica-
tului acestora), textul comentat se înde- tiv Introducere în reportaj ºi datat 1934, el
pãrteazã profund de acest gen publicistic scria urmãtoarele:
prin ficþionalitate, adicã prin evocarea unei
lumi imaginare, o lume a lui ca ºi cum sau, „Pamflet, reportaj, informaþie. Iatã cele
cum o „defineºte” chiar poetul, o lume a lui trei elemente esenþiale ale gazetãriei mod-
parcã. Atitudinea acestuia este afirmatã erne. Dacã într-un lung articol o frazã zvâc-
printr-un crescendo ce porneºte de la sim- neºte surprinzãtor de vie, acolo a împuns
pla mirare, trece apoi în spaimã ºi, este de unul dintre vârfurile de platinã ale acestui
presupus, culmineazã prin senzaþia de triunghi.” Cu alte cuvinte, asumarea proce-
coºmar, nenumitã ca atare în finalul poeziei, durilor specifice unuia dintre aceste genuri
dar anticipatã prin titlul ei, astfel încât publicistice în texte de asemenea jurnalis-
asistãm la o perfectã suprapunere a înce- tice, dar aparþinând altor genuri, reprezintã
putului cu sfârºitul textului, coincidenþã ce o sursã a creativitãþii, adicã a capacitãþii de
ratificã statutul de ficþiune suficientã sieºi a a-l ºoca pe cititor nu prin ceea ce se spune,
acestuia. ci prin cum se spune, cãci pamfletul, repor-
Comentariul precedent a avut, printre tajul ºi informaþia, „ele singure fac gazetãria
altele, ºi rolul de a evidenþia o strategie liri- fierbinte ºi pasionantã; ele sunt seva care
cã, pe care Geo Bogza o foloseºte cu con- strãbate coloanele ziarului, dându-i viaþã.
secvenþã ºi care este în concordanþã cu vizi- Acolo unde nu se aflã nici o picãturã din
unea lui asupra statutului pe care reportajul apa vie a acestor izvoare, acolo pagina e
urma sã îl deþinã în literaturã, viziune moartã ºi ochiul îi simte uscãciunea de
59
Doina Bogdan-Dascãlu

mãrãcine. Ce mai rãmâne dintr-o paginã de preferinþã de a evoca oameni fãrã identitate
gazetã în care nu se gãseºte sarcasmul unui civilã, dar cu un statut existenþial revelator.
pamflet, emoþia profund omeneascã a unui Absenþa numelui, adicã a mãrcii de indivi-
reportaj, noutatea unei informaþii?” dualizare, le conferã o evidentã capacitate
Sã se reþinã de aici cã funcþia primordialã de generalizare. Este un procedeu ingenios,
a reportajului este, în concepþia lui, aceea de prin care personajul se lasã identificat cu
a stârni în cititor o „emoþie profund ome- oricine, inclusiv cu cititorul, putând sã ofere
neascã”. În felul acesta, scriitorul pune de oricui, inclusiv cititorului, un model de
acord propria viziune asupra reportajului viaþã. Indiferent însã de efectul posibil, per-
cu principala exigenþã a acestuia: aceea de a sonajele lui Bogza sunt puse într-o relaþie de
situa în centrul lui o fiinþã omeneascã, sur- solidaritate cu cei cãrora li se relateazã
prinsã într-o situaþie de viaþã relevantã. despre ele.
Dacã textul comentat anterior respectã Spre deosebire de situaþia dintr-un repor-
doar în parte aceastã cerinþã, cãci în el pro- taj propriu-zis, în poezie autorul îºi sem-
tagoniºtii nu sunt oameni, dar au calitatea naleazã prezenþa „la faþa locului”, adicã îºi
remarcabilã de a spune, tocmai prin acest dezvãluie concomitenþa spaþialã cu eveni-
statut al lor, adevãrul despre aceºtia, în tex- mentul ori cu situaþia evocatã, nu însã ºi
tul la care mã voi referi în continuare concomitenþa temporalã, de vreme ce lucru-
condiþia formulatã mai sus este respectatã, rile sunt plasate într-un trecut conservat de
la fel cum respectate sunt ºi celelalte cerinþe memorie: Mi-aduc aminte o fatã este, deloc
fundamentale ale reportajului. întâmplãtor, un veritabil refren al textului,
Este vorba despre poezia Mi-aduc aminte ale cãrui reveniri îndeplinesc rolul de a
o fatã (1956): motiva desprinderea personajului din con-
textul cãruia îi aparþine. Memoria funcþio-
Mi-aduc aminte o fatã / Mergea cu picioarele neazã, ºi de data aceasta, selectiv, reþinând
goale prin praf / La poalele Munþilor Fãgãraº. // elementul de maxim interes, adicã elemen-
Era o zi caldã de varã / ªi eu treceam pe acolo tul susceptibil sã încorporeze o semnificaþie
hoinar / Flãmând ºi însetat. // Mi-aduc aminte o simbolicã. O atare interpretare se lasã con-
fatã / Avea în mânã un ulcior cu apã / ªi mi-a firmatã de structura strofei finale, unde, nu
dat sã beau. // La poalele Munþilor Fãgãraº / Mã întâmplãtor, autorul recurge la ajutorul
privea cu ochi albaºtri, liniºtiþi / ªi mi-a spus: unui paralelism poetic, întemeiat pe recu-
Noi tocmai stãm la masã. // Mi-aduc aminte o renþa secvenþei Mi-aduc aminte de tine, menit
fatã / Mergea cu picioarele goale prin praf. / ªi sã evidenþieze un alt paralelism, semantic de
picioarele ei erau arse de soare ºi zgâriate. // data aceasta, între fatã dragã ºi omenie.
Mi-aduc aminte o fatã / M-a dus la pãrinþii ei / Efectul obþinut pe aceastã cale este cel de
În marginea unui lan de porumb. // Toþi am stat extindere a posibilitãþii interpretative de la
jos, pe pãmânt / Bãrbatul ºi femeia mã îndemnau individ (fatã) la specie (omenie/omenire).
sã mãnânc / Iar fata îmi întindea ulciorul cu apã. Prin formã, textul se conformeazã tiparu-
// Mi-aduc aminte o fatã / Avea picioarele mici ºi lui prozodic modern: vers liber, echilibrat la
zgâriate / ªi-mi întindea zâmbind ulciorul cu nivel secvenþial de diseminarea unor figuri
apã. // ªi cum ºedeam toþi patru pe pãmânt / retorico-stilistice, între care cel mai impor-
ªi-afarã de noi nu mai era nimeni / Pãream un tant este paralelismul deja amintit, cãruia i
tablou înfãþiºând omenia. // Era o zi caldã de se adaugã epitetele relativ frecvente (picioare
varã / La poalele Munþilor Fãgãraº / ªi eu tre- goale, treceam hoinar, flãmând ºi însetat, ochi
ceam pe acolo hoinar. // Mi-aduc aminte de tine, albaºtri, liniºtiþi, picioare arse de soare ºi zgâri-
fatã dragã / Mi-aduc aminte de tine, omenie / ªi ate, picioare mici ºi zgâriate, zi caldã de varã,
sã ºtii cu n-am uitat niciodatã / Picioarele tale treceam hoinar, fatã dragã, picioarele zgâriate,
zgâriate / ªi ochii tãi albaºtri, liniºtiþi. ochi albaºtri, liniºtiþi). Ar mai fi de adãugat ºi
Personajul, anonim, este divulgat chiar structura comparativã ªi cum ºedeam toþi
prin titlu: o fatã. Sã reþinem, de pe acum, ca patru pe pãmânt/.../Pãream un tablou înfã-
pe o trãsãturã a scrisului lui Bogza, aceastã þiºând omenia.
60
Geo Bogza sau Reporterul somnolent în poet

Prin conþinut însã, textul încorporeazã Bãrbatul ºi femeia mã îndemnau sã mãnânc / Iar
elementele definitorii ale unui reportaj. fata îmi întindea ulciorul cu apã. Douã remarci
Avem în vedere, pentru început, existenþa trebuie fãcute. În primul rând, aceea cã poe-
indiciilor spaþio-temporale, cu ajutorul tul se include în acest context uman, ca par-
cãrora reporterul circumscrie evenimentul ticipant, iar nu ca martor: Toþi patru am stat
pe care îl relateazã, conferindu-i astfel con- jos, pe pãmânt. Intrusul, adicã hoinarul care
creteþe ºi autenticitate, cu precizarea cã el ajunge întâmplãtor acolo, este acceptat ºi
însuºi îºi mãrturiseºte prezenþa efectivã în asumat de grup ca al patrulea membru. El
acest context, acordând astfel verosimilitate se solidarizeazã cu ceilalþi, graþie unei re-
propriei relatãri. Dar dacã un reporter aut- laþii, de asemenea contrastante, de tip între-
entic precizeazã locul ºi momentul eveni- bare–rãspuns, în mãsura în care o absenþã
mentului, pentru a obþine efectele dezvã- (ªi eu treceam pe acolo hoinar / Flãmând ºi
luite mai sus, poetul Geo Bogza procedeazã însetat) este întâmpinatã cu o prezenþã
într-o manierã proprie, în sensul cã situarea (Bãrbatul ºi femeia mã îndemnau sã mãnânc /
spaþialã este nu incertã, ci vagã, aºa cum Iar fata îmi întindea ulciorul cu apã). Aºadar,
dovedeºte secvenþa La poalele Munþilor foamei ºi setei i se rãspunde, ospitalier, cu
Fãgãraº. Este vorba de o indicaþie geograficã mâncare ºi apã. Se obþine astfel o simetrie
aproximativã, ale cãrei conotaþii sunt perfectã între o cerere neformulatã, dar pre-
„Transilvania de sud” ºi „întindere planã”. supusã de membrii familiei de þãrani, ºi o
Nici precizarea suplimentarã M-a dus la ofertã realã, dar neanticipatã de cãlãtorul
pãrinþii ei / În marginea unui lan de porumb, nu întâmplãtor. Deznodãmântul acestei relaþii
are darul de a lãmuri lucrurile, de vreme ce nu este divulgat de poet, cãci, suntem lãsaþi
lanuri de porumb se gãsesc pretutindeni. sã înþelegem, nu soluþia concretã este cea
Mult mai importantã este invocarea care intereseazã, ci soluþia idealã, oferitã de
Munþilor Fãgãraº, cu scopul evident de a se omenie, adicã de un sentiment ºi de o atitu-
realiza un contrast între situarea person- dine totodatã. Sã nu uitãm cã în limbajul
ajelor ºi vecinãtatea unei verticalitãþi ce poetic universal, foamea ºi setea nu sunt stãri
conoteazã, desigur, ideea de „aspiraþie”. De fizice, ci simboluri ale unei aspiraþii in-
altfel, muntele este adeseori la acest scriitor tense, aºa cum pot dovedi urmãtoarele ver-
un simbol având aceastã semnificaþie. suri aparþinând lui Tudor Arghezi: Mi-e
Nici momentul în care se produce întâl- foame de pãmânt ºi lut / ªi dor de apele din care
nirea poetului cu localnicii nu este mai strict n-am bãut, unde sensul metaforic al lui foame
precizat. Aflãm doar cã era o zi caldã de varã, este dezvãluit de dor ca substitut al lui sete,
ceea ce nu înseamnã mare lucru. Totuºi, acesta din urmã presupus de cuvântul ape.
sunt de reþinut douã indicaþii ce pot dobân- Revenind la textul nostru, componenþii
di semnificaþii importante: ziua toridã ºi grupului, departe de a oficia un ceremonial
anotimpul canicular, puse, ºi ele, în con- culinar campestru, se simt reuniþi pentru a
trast cu rãcoarea izbãvitoare: Avea în mânã ilustra omenia: ªi cum ºedeam toþi patru pe
un ulcior cu apã / ªi mi-a dat sã beau. Aºadar, pãmânt / ªi-afarã de noi nu mai era nimeni /
ambele circumscrieri, ºi cea spaþialã ºi cea Pãream un tablou înfãþiºând omenia. Ca mem-
temporalã, sunt vagi, ceea ce contravine ce- bru adoptat al grupului, poetul îºi declinã
rinþelor unui bun reportaj jurnalistic, dar calitatea de martor, astfel încât sarcina de a
sunt implicate semnificativ în relaþii de con- percepe colectivitatea este trecutã unui
trast cu alte componente textuale: „câmpie” observator impersonal: Pãream un tablou,
vs „munte” ºi „arºiþã” vs „rãcoare”, ceea ce adicã pãream cuiva situat în afara restrânsei
respectã cerinþele unui bun text poetic. obºti. Dar, întrucât autorul precizeazã, deloc
Un alt element definitoriu pentru repor- întâmplãtor: ªi-afarã de noi nu mai era nimeni,
taj este cel uman, adicã cel care întreþine este evident cã acest observator exterior nu
evenimentul. În textul nostru, acest element poate fi nimeni altul decât cititorul, invitat,
este, ca de obicei în reportaj, unul colectiv, pe aceastã cale, sã pãtrundã în text, adicã în
alcãtuit din membrii unei familii þãrãneºti: semnificaþiile profunde ale acestuia. La sfâr-
61
Doina Bogdan-Dascãlu

ºitul acestui comentariu, mai trebuie lãmu-


rit ceva, ºi anume insistenþa cu care este
evocat unul dintre personaje, fata, cea de
care poetul mãrturiseºte a fi legat printr-o
memorie selectivã. Desigur, versul Mi-aduc
aminte o fatã, descinzând chiar din titlu ºi
repetându-se aproape obsedant în text, din
prima pânã în ultima secvenþã a acestuia,
reprezintã promisiunea unui sens, pe care
cititorul este chemat sã-l descopere. Din
modesta ºi totuºi atât de generoasa ofertã a
membrilor familiei, poetul se aratã a fi
interesat, prioritar, de fãgãduiala sugeratã
de ulciorul fetei, de vreme ce, de asemenea
nu întâmplãtor, el apare în postura de vic-
timã a unei arºiþe agresive (Era o zi caldã de
varã), pe care doar apa oferitã de fatã îl putea
izbãvi. De aici, identificarea din final, a fetei
cu omenia, care supravieþuiesc deopotrivã în
memoria poetului, de vreme ce portretul
uneia este identic cu cel al celeilalte: Mi-aduc
aminte de tine, fatã dragã / Mi-aduc aminte de
tine, omenie / ªi sã ºtii cã n-am sã uit niciodatã
/ Picioarele tale zgâriate / ªi ochii tãi albaºtri,
liniºtiþi. minãri spaþio-temporale, mãrturia autoru-
ªi încã o remarcã, înainte de a încheia. lui, prezenþa unor personaje ce susþin
Textul comentat este alcãtuit din terþine (cu evenimentul relatat) ºi care stã sub semnul
excepþia secvenþei finale), asemenea Divinei funcþiei conative, dominantã în reportaj,
comedii a lui Dante. Pentru un poet ce nu dar secundarã în poezie. În al doilea rând,
lasã nimic la voia întâmplãrii, aceastã struc- manifestãrile funcþiilor amintite se produc
turã îºi are semnificaþia ei. Se poate deduce în forme atenuate, în sensul cã funcþia poe-
cã ni se propune o replicã a celebrului ticã este limitatã prioritar la structura for-
poem, sub forma unei Umane comedii. Fap- malã a textului, în vreme ce funcþia conativã
tul cã sfârºitul se abate de la regula textului priveºte îndeosebi conþinutul acestuia. În
poate fi interpretat drept o profanare a plus, este de reþinut cã elementele de repor-
sacrului ca armonie supremã, adicã drept o taj suferã o modificare esenþialã, atenuân-
situare a lui în profanul unei umanitãþi, du-ºi precizia, dar cã acceptã determinãrile
aflate la poalele înaltului, dar al cãrei ideal vagi, autorul tinzând sã devinã, din postura
se lasã atins chiar acolo de cãtre ins sub de martor, un actant ºi, ceea ce este, proba-
chipul omeniei. bil, cel mai important, în ultimul text ana-
O scurtã retrospectivã asupra comentari- lizat unul dintre personaje este izolat ºi
ilor celor douã texte poetice permite sã proiectat în prim-plan. Toate aceste modi-
observãm cã acestea au o serie de elemente ficãri sunt efectul subordonãrii conativului
comune. În primul rând, ele reprezintã o de cãtre poetic, într-o manierã caracteristicã
sintezã sui generis între o formã, ce respectã, lui Geo Bogza. Este motivul pentru care
în general, codul prozodic modern ºi care propunem pentru denumirea unor aseme-
încorporeazã o serie de procedee retorice ºi nea texte termenul de reportaje lirice.
stilistice, caracteristici ce reprezintã con- Reporter prin toatã fiinþa lui, Geo Bogza
cretizãri ale funcþiei poetice dominante) ºi s-a manifestat ca atare ºi în vers, ceea ce am
un conþinut, ce se revendicã din structura încercat sã dovedesc aici, dar ºi în prozã, aºa
specificã unui reportaj jurnalistic (deter- cum voi demonstra cu altã ocazie.
62
Bogdan Bãrãganului...” (2).
Din acele elemente, uneori teribil de con-
POPESCU crete, Bãnulescu a cutezat sã realcãtuiascã ºi
sã înfãþiºeze, în felul sãu unic ºi inimitabil
(nici mãcar el însuºi nu s-a încumetat sã-ºi
Satul F. înainte continue vastul proiect al tetralogiei
româneºti atunci când ºi-a dat seama cã s-ar

de Bãnulescu
putea imita pe sine...), þinutul imaginar
cãruia îi este unic proprietar de drept.
„Mecanismul” transformãrii realitãþii celei

(chipuri, mai concrete în fabulos ºi chiar fantastic ar


putea pãrea simplu la o primã vedere.
Scriitorul însuºi sugereazã „reþeta”. Un per-
istorii, sonaj dintr-o poveste-eseu cuprinsã în ciclul
Scrisori din Provincia de Sud-Est demonstra,

mentalitãþi) rãsfoind nu de tot banal ºi sec Cod poºtal al


localitãþilor, cã multe lucruri nu sunt ceea ce
par la prima vedere. În sãrãcãciosul, aridul
ºi neinteresantul Cod, izbutea sã vadã iscân-
Abstract du-se vorba poetului, frumuseþi ºi preþuri
nebãnuite. Ele erau, însã, deja acolo,
In 2008, we have commemorated 10 years ascunse dupã înºiruiri de litere ºi cifre.
since the great writer Stefan Banulescu has Aveau nevoie doar sã fie privite altfel, din
parted with us. The article is an homage altã parte. Dacã schimbi perspectiva, cu
brought in his memory. stropul de zeitate din tine, schimbi însãºi
realitatea. Punctul de vedere din care
observi un eveniment devine asenþial ºi de
În 2008 am comemorat zece ani de la plecarea multe ori mai harnic nãscãtor de sensuri
dintre noi a marelui scriitor român ªtefan decât o perspectivã „din avion” a aceleiaºi
Bãnulescu. Încercarea de mai jos se vrea un întâmplãri. S-a afirmat despre Bãnulescu,
omagiu adus memoriei sale . B.P. nu fãrã temei, cã spune în literatura sa ace-
leaºi lucruri – mereu sub altã formã. Însã
ªtefan Bãnulescu nu a inventat pe de-a- forma cu pricina, de fiecare datã diferitã în
ntregul lumea pe care o gãsim în cãrþile sale. cronologia apariþiilor editoriale, este datã ºi
Universul acela ciudat, cu istorii ºi persoane de schimbarea perspectivelor. Desigur, vari-
ce þin de fabulos, învãluite uneori în irizãri etatea lor e plinã de neajunsuri ºi de cap-
fantastice, se sprijinã pe un schelet puternic cane, deoarece se întâmplã ca destine ºi
de întâmplãri, oameni ºi locuri ce au existat istorii sã capete peceþi de falsã realitate ce
cu adevãrat. Scriitorul însuºi a mãrturisit pot pune în pericol adevãrul. Izbucneºte alt
acest fapt, dupã ani (zeci de ani!) în care cul- personaj din Scrisori..., împotriva biografiei
tivase o tãcere încãrcatã de ambiguitate ºi pe care i-o fabricã gura lumii: „...mergi pe
chiar de mister în jurul scrierilor: „Criticii propriile picioare, în plinã luminã a soarelui
fals au socotit cã eu sunt un scriitor al ºi, pentru cã nu-þi place sã atragi atenþia ver-
lumilor fantastice. Inexact. Lumea asta este bal ºi înfumurat ce grozavã fiinþã solarã eºti
foarte realistã. Ceea ce am pus eu pe masã tu când mergi pe douã picioare în secolul
era o lume care a trãit ºi trãieºte încã în XX al erei noastre, la câþiva paºi de tine alþii
foarte mulþi oameni” (1). ªi, în altã parte, tot îþi vor compensa muþenia ºi vor argumenta
într-o mãrturisire oralã, sublinia din nou meticulos ºi alarmaþi cã te-au vãzut dim-
ideea: „Fantasticul, sã ºtiþi, nu aparþine potrivã, stãteai de-a-ntoarselea, cu capul în
deloc cãrþilor mele, fantasticul a existat aici jos, taciturn, într-o roabã trasã de raci sirepi,
/.../ aºa cum a existat ºi în Câmpia învãluit în ceaþã. Eºti zvârlit în grota legen-
63
Bogdan Popescu

delor, sã te extermine misterele” (3).


Profunda obsesie bãnulescianã a lupte din-
tre realitate ºi ficþiune are multe faþete ºi cot-
loane prin care te poþi – dupã cum cu bunã
intenþie a rostuit autorul lucrurile – rãtãci
cu voluptate. Nu ne propunem, în încer-
carea de mai jos, sã despãrþim prea strict
adevãrul de legendã (care, la urma urmelor,
este ºi ea o faþã a realitãþii). Scriitorul însuºi
a trudit o viaþã întreagã sã le aºeze într-un
echilibru tensionat, aflat în continuã
miºcare, precum principiile yin ºi yang ale
celebrei monede chinezeºti. Iar din jocul
realitãþii ºi al ficþiunii nu a îndepãrtat nici
mãcar propria-i persoanã, lãsându-i pe con-
temporani sã înþeleagã din ea numai ceea ce
ºi cum a dorit el sã se afle. Aºa stând
lucrurile, nu e de mirare cã o schiþã de
biografie ar fi posibil sã înceapã scurt, sec ºi
la obiect: scriitorul ªtefan Bãnulescu s-a nãs-
cut la 8 septembrie 1929 în comuna
Fãcãieni, judeþul Ialomiþa. A fost al optulea „Autorul Drumului în câmpie s-a nãscut la 8
dintre cei unsprezece copii ai lui Ion ºi ai septembrie 1929 în comuna Fãcãieni,
Elenei Bãnulescu. Pãrinþii erau plugari (de raionul Feteºti”. Maria Graciov-Bãnulescu
fapt, în registrele oficiale, tatãl era trecut ca remarcase inadvertenþa ºi, considerând-o o
„plugar”, iar mama – „menajerã”). Se va banalã greºealã de tipar, a îndreptat-o pe
vedea, totuºi, cã nu erau chiar plugari, aºa ºpalturile destinate corecturii. Bãnulescu s-a
cum se menþiona în Registrul de stare civilã fãcut foc ºi parã, apoi a rescris apãsat,
al primãriei din Fãcãieni (Fãcãeni). hotãrât, cu mâna lui, 1929 în loc de 1926.
Dupã cum, însãºi, se va constata cã anul Explicaþia e simplã. Mulþi dintre amicii ºi
1929 – amintit de mulþi critici serioºi ca congenerii sãi în domeniul literelor debu-
fãcând parte din data naºterii scriitorului – taserã în volum la vârste mult mai mici, iar
nu corespunde realitãþii obiective. ªtefan lui acest lucru i se întâmpla în anul în care
Bãnulescu a fost notat în rubrica de naºteri a împlinea treizeci ºi patru. E posibil, însã, ca
Registrului ca fiind nãscut la 8 septembrie explicaþia gestului ce-l întinerea cu trei ani
1926. Varianta cã ar fi apãrut pe lume cu trei sã fie mai complexã ºi sã aibã legãturã ºi cu
ani mai târziu ar fi lansat-o el însuºi, în 1960, contextul politic ºi social al omului de graþie
atunci când i-a apãrut culegerea de reporta- 1960. La acea datã, numeroasa familie a
je literare (prima lui carte!) Drum în câmpie. Bãnuleºtilor pãtimise mult din pricina
Distinsa doamnã Maria Graciov1, soþia din- instaurãrii comunismului ºi încã mai avea
tâi a scriitorului, a povestit ºi a explicat de pãtimit de pe urma regimului, dar ºi a
oarecum nevinovata mistificare ce avea, urii vindicative a unor persoane din chiar
totuºi sã se perpetueze peste zeci ºi zeci de satul de baºtinã al clanului – Fãcãieni...
ani. Într-o scurtã prezentare a debutantului Satul natal al scriitorului ºi viaþa pe care
cu volumul mai sus pomenit, sub o a dus-o el acolo au fost multã vreme un mis-
fotografie (care ne înfãþiºeazã un Bãnulescu ter ºi-n mare parte vor continua sã fie. Un
tuns scurt, cu þepi, cu p faþã prelungã, asprã bun prieten ºi colaborator al lui Bãnulescu,
ºi osoasã, cu vase de sânge proeminente sub Ilie Purcaru2, avea sã remarce faptul cã scri-
pielea de pe frunte ºi tâmple) stã scris: itorul nu pomenea niciodatã de locurile , de
1 Am stat de vorbã cu doamna Maria Graciov ºi am notat cele discutate în data de 25.09.2004.
2 Convorbirea cu Ilie Purcaru a avut loc pe 15.XI.2004.
64
Satul F. înainte de Bãnulescu

oamenii ºi de întâmplãrile copilãriei sale. care aº apropia-o – poate paradoxal – de


Târziu, abia prin 1988 (când publicã – dove- literatura elaboratã ulterior a lui ªtefan
dind destulã discreþie – în Viaþa Româneascã Bãnulescu. /.../ Evident, nu poate fi vorba
fragmentele intitulate Din Memoriile unui om de nici un fel de influenþare, întrucât
tânãr), ajuns la vârsta înþelepciunii ºi a autorul Iernii bãrbaþilor ºi al Cântecelor de
bilanþului, ªtefan Bãdulescu începe sã câmpie a cunoscut cuprinsul volumului de
scoatã la ivealã amintiri din copilãria sa la faþã abia în deceniul al optulea al veacului
Fãcãieni (adevãrate ºi mãiastre proze, în trecut când imaginase sã alcãtuiascã un fel
care cu greu - ºi chiar fãrã folos – sã încerci de saga a familiei /.../. Dar rãmân ferm con-
a separa elementul strict biografic de cel vins cã lectura celor acum publicate va fi de
artistic) iar în interviurile acordate cu destul naturã sã lumineze însãºi creaþia lui ªtefan
de puþinã vreme înainte de moarte face Bãnulescu, întrucât luãm aici contact cu o
referiri mai concrete la cele ce l-au înconju- privire din alt unghi asupra aceloraºi reali-
rat în primii ani ai vieþii. ªi aceastã tãþi, asupra aceluiaºi colþ de þarã, atât de
îndelungã trecere sub tãcere (pânã în 1988) straniu ºi de fermecãtor” (5).
a satului copilãriei poate avea un motiv Trebuie spus cã Aurelian Bentoiu, unchi
plauzibil în afarã de cel social-politic-istoric de-al doilea al scriitorului, a avut o existenþã
(de dupã al doilea rãzboi mondial) al fami- cu urcuºuri fulminante ºi cu un sfârºit tra-
liei de chiaburi simpatizanþi ai vreunui par- gic, aºa cum li s-a întâmplat multora dintre
tid „nedemocrat”, care susþinuse exploata- reprezentanþii intelectualitãþii române în
rea omului de cãtre om. Despre celãlalt perioada anilor cincizeci – prima jumãtate a
motiv, însã, la momentul potrivit. anilor ºaizeci. Aflãm tot din Introducerea
Astãzi, Fãcãienii în jur de 6.500 de semnatã de fiul sãu, compozitorul Pascal
suflete. Un sat ca multe altele din acea zonã Bentoiu, cã Aurelian Bentoiu s-a nãscut la
a þãrii, aruncat între o laturã a imensului 29 iunie 1892, în comuna Fãcãeni unde ºi-a
Bãrãgan ºi braþul Borcea al Dunãrii. Curþile petrecut copilãria micã, pânã în 1906, când
unora dintre gospodãrii sfârºesc într-un mal tatãl sãu face în sfârºit (dupã doi ani de ter-
abrupt sub care lunecã apele fluviului.
giversãri) rost de bani pentru a-l putea
Sãtenii, în majoritate, lucreazã pãmântul.
trimite ºi pe mezin (fratele cel mare, Ion, era
Unii au slujbe în orãºelele apropiate (Feteºti
deja student) la Bucureºti sã facã liceul. κi
– la sud ºi Þãndãreni – la nord) ori chiar în
dã bacalaureatul în 1913, face un an de zile
oraºe mai mari, precum Slobozia ºi Cerna-
ºcoala de ofiþeri, apoi, în perioadele 1914-
vodã. O imagine a satului la sfârºitul seco-
lului al XIX-lea ºi începutul secolului al XX- 1916 ºi 1918-1919 urmeazã facultãþile de
lea ne oferã, în memoriile (4) sale, Aurelian drept ºi filozofie ale Universitãþii din
Bentoiu. Mai multe sunt motivele pentru bucureºti. Între 1916-1918 a participat în
care vom zãbovi asupra amintirilor marelui calitate de ofiþer de infanterie la Rãzboiul de
avocat ºi om politic. Primul se impune de la Reîntregire. Grav rãnit
sine: era vãr primar cu Ion, tatãl scriitorului; În urma dezastrului de la Turtucaia este
al doilea – cã a influenþat decisiv (voluntar scos dintre rãniþi ºi morþii între care zãcea ºi
dar, mai cu seamã, fãrã voie) destinul fami- salvat de vãrul sãu Ion Bpnulescu (tatãl scri-
liei Bãnulescu; în sfârºit, iar nu în ultimul itorului de mai târziu), sanitarul regimentu-
rând, este proza sa, de o formidabilã forþã a lui.
evocãrii – amestec de umor, luciditate ºi A fost bun prieten cu marele literat Camil
duioºie – care aºterne în faþa cititorului Petrescu, fiind colegi atât la liceul Lazãr ºi la
locuri, oameni ºi o spiritualitate pe care cei ªcoala de ofiþeri, cât ºi în studenþie. κi con-
obiºnuiþi deja cu atmosfera operei bãnule- struieºte o strãlucitã carierã de avocat (l-a
sciene le recunosc îndatã. Faptul este remar- avut ca maestru pe Istrate Micescu) ºi intrã
cat de Pascal Bentoiu, vãr al lui ªtefan, în – spre nefericirea ulterioarã a alor sãi, dar
introducerea la volumul postum al pãrin- mai ales spre propria nefericire – în politicã:
telui sãu: „...existã, îmi pare [la Aurelian în legislatura 1933-1937 a fost deputat de
Bentoiu, n.n. B.P.], o certã notã personalã, pe Ialomiþa din partea Partidului Naþional Li-
65
Bogdan Popescu

beral, perioadã în care apare ca raportau în dupã prima perioadã de detenþie!) împotri-
chestiuni de primã importanþã ale vremii: va noii orânduiri. Moare la 27 iunie 1962 în
Legea pentru Lichidarea Datoriilor (agri- puºcãria Jilava, dupã ce suferise, în regim
cole) – 1934, legea pentru Apãrarea Ordinei penitenciar, o operaþie de cancer. N.
în Stat – 1934 (succesiv asasinãrii lui I.G. Steinhardt relateazã, în Jurnalul fericirii (6),
Duca – eveniment care, avea sã-ºi amin- împrejurãrile în care Aurelian Bentoiu s-a
teascã ªtefan Bãnulescu) mai târziu, urma stins din viaþã în condiþiile mizere ale
sã înrãureascã politica pe care bãrbaþii fãcã- infirmeriei de la jilava: „În al doilea [pat,
ieni o fãceau, cu multã seriozitate, duminica n.n. B.P.], Aurelian Bentoiu, cadaveric, de
la cârciumã), Afacerea Skoda – 1935; între nerecunoscut ºi peste mãsurã de înalt.
1935-1937 funcþioneazã ca secretar de stat la Supus de curând unei operaþii (cancer la
Ministerul Justiþiei (cu o foarte scrutã tre- prostatã), lãsat în pãrãsire cu pansamente
cere de câteva luni – în 1936. pe la Mi- care se împut, e aþâþat de grele dureri, chi-
nisterul de interne ca subsecretar de stat nuit de sentimentul nedreptãþii ºi se teme.
rãspunzãtor de ordinea publicã); între 1939- Scãpãrãtor de inteligent, poftind sã stea de
1940 a fost ministru al justiþiei, renunþând la vorbã, sã-ºi aminteascã sã ºã prezicã, ºi
funcþie în urma cedãrii Basarabiei ºi a mereu gata de harþã3 /.../ De Benþoiu mã
Bucovinei de Nord; în timpul rãzboiului leagã un fel de milã psihanaliticã pentru
este concentrat în mai multe rânduri ca solitudinea lui de bolnav nãpãstuit”. N.
magistrat militar; în 1946 candideazã pentru Steinhardt face tot posibilul sã-i uºureze
judeþul Ialomiþa din partea aripii brãtieniste suferinþele feciorului „de þãran, de la
a PNL; în urma reformei justiþiei conduse de Fãcãieni pe Borcea”4 ºi, atunci când viitorul
Lucreþiu Pãtrãºcanu, în 1948 i se retrage monarh de la Rohia trebuie sã pãrãseascã
dreptul de a profesa avocatura. Aici înce- infirmeria, Bentoiu nu-ºi poate opri lacrimi-
teazã cariera de avocat ºi de om politic a lui le. La scurtã vreme pleacã din lumea aceas-
Aurelian Bentoiu. Tot în 1948, în luna ta.
noiembrie, este arestat ºi, timp de opt ani,
fãrã sã fie mãcar judecat, este purtat prin Note
mai multe închisori din þarã. Din iunie 1956 Abrevieri: SBO I – ªtefan Bãnulescu, Opere,
vol. I, Editura Fundaþiei Naþionale pentru
pânã în noiembrie 1957 locuieºte împreunã
ªtiinþã ºi Artã, Bucureºti 2005.
cu familia fiului sãu Pascal. În acest de
SBO II – ªtefan Bãnulescu, Opere, vol. II,
mirare rãgaz îºi aºterne pe hârtie poeziile pe
Editura Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi
care le compusese în închisoare ºi redac- Artã, Bucureºti 2005
teazã extraordinarele amintiri din copilãrie. (1) O lungã spovedanie, în SBO II, p. 387.
E greu de închipuit cum, dupã o lungã (2) M-a prins istoria pe jos, în SNO II, p. 338.
perioadã de suferinþe de tot felul, acel om a (3) Evlampia, în SBO I, p. 782.
simþit îndemnul de a scrie, cu atâta cãldurã (4) Aurelian Bentoiu, Zãri ºi zodii. Poezii din
ºi umor, despre cea mai frumoasã dintre închisoare, Introducere de Pascal Bentoiu,
vârstele sale. Nu a apucat sã-ºi ducã la capãt Evocare ºi Glosar de Marta Bentoiu, Ed.
proiectul: în noiembrie 1957 este arestat, iar Fundaþia Academia Civicã, 2001.
în 1958 este condamnat la douãzeci ºi cinci (5) Op. cit., p. 11.
de ani de temniþã grea pentru „vina” de a fi (6) N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Ed. Dacia,
complotat (în cele ºaptesprezece luni de Cluj-Napoca, 1994, p. 131-135.

3 N. Steinhardt îºi aminteºte cã un alt deþinut, Radu Lecca (paralizat de la brâu în jos drept consecinþã a
unei banale operaþii de hemoroizi efectuatã mãcelãreºte), îl ura îngrozitor pe A. Bentoiu ºi-l suduia
cumplit. Acesta din urmã nu se lãsa nicidecum umilit ºi riposta cu aceeaºi monedã: „Bentoiu îi
rãspunde rar, ºi atunci cu aceleaºi sudãlmi ºi injurii de þigan, de surugiu, de pieþar (N. Steinhardt,
Jurnalul fericirii, Ed. Dacia, 1994, p. 131).
4 ...care, dupã ce primise câteva mãrunte îngrijiri, „cu sentimentul de uºurare ºi euforie a pacientului pri-
menit”, le recitase celorlalþi din versurile sale idilice, apoi vorbise pe larg despre Constantin Brân-
coveanu pe care – asigurã N. Steinhardt – „l-a studiat în chip erudit” (N. Steinhardt, op. cit., p. 134).
66
Alde LUPASCO- pe Spinoza la opt ani! Da vina pe „demonul
filosofiei” de a-l fi acaparat ºi obsedat în
MASSOT detrimentul a numeroase alte lucruri pe
care le-ar fi putut face în viaþã. ªi, cu toate
acestea, a scris un roman, câteva nuvele ºi

Lupasco piese de teatru, din nefericire, pierdute.


Nu cred ca tatãl sãu, care a fost avocat ºi

ºi viaþa*
deputat ºi care a murit tânãr, sã fi avut vreo
mare influenþã asupra lui. Mai degrabã
mama sa, pianistã, elevã a lui César Franck,
a jucat un rol important în tinereþea sa.
Abstract Ea a fost cea care, dupã un periplu prin
Europa Centralã cu cei doi fii ai sãi, a luat
hotãrârea de a se stabili, în 1916, în Franþa,
The article sheds light on the life and work of
Stephane Lupasco, through his daughter’s la Paris, oraº în care crescuse ea, dupã ce
confessions. rãmãsese orfanã de micã.
Tatãl meu a urmat Liceul Buffon, apoi
filosofia, biologia ºi fizica la Sorbona; la un
Domnii Bãdescu ºi Nicolescu, pe care îi moment dat, a fãcut un scurt popas ºi pe la
felicit ºi cãrora le mulþumesc pentru acest Facultatea de Drept.
colocviu, mi-au cerut sã vã vorbesc despre În 1926, a publicat prima sa scriere: un
tatãl meu. volum de poezii intitulat Dehors, care a
Am ales titlul „Lupasco ºi viaþa” pentru apãrut la editura Stock din Paris.
a încerca sã vã descriu excepþionala sa Tot aici a întâlnit-o ºi pe mama, o protes-
vitalitate (care putea fi ºi explozivã atunci tantã serioasã. Ea a fost subjugatã de acest
când, cu o voce tunãtoare ºi în discuþii furi- român frumos, profund, strãlucitor ºi cam
bunde, polemiza cu adversarii sãi de idei). petrecãreþ! În acea vreme, el ducea o viaþã
Tocmai el, gânditorul obsedat de meta- veselã prin restaurante ºi baruri (ajunsese la
fizicã ºi de moarte, era viaþa în persoanã. 90 de kg, pe care a reuºit sã le dea jos
Voi face mai degrabã niºte mãrturisiri de-abia în perioada rãzboiului!). Îi frecventa
decât o schiþã biograficã. Þin sã vã arãt în ce pe scriitorii suprarealiºti Benjamin Perret,
mãsurã viaþa sa înseamnã atât o continui- Tzara, pe pictorii Picasso, Wols etc. Cea care
tate în aspiraþii, printre toate curentele int- a fost îngerul sãu pãzitor timp de ºai-
electuale pe care le-a frecventat, cât ºi o sprezece ani a reuºit sã-l înhame la scrierea
multitudine de schimbãri – ceea ce nu e ºi susþinerea tezei de doctorat, pe care a
deloc o contradicþie pentru filosoful contra- publicat-o în 1935, la editura Vrin.
dictoriului! În întreaga sa existenþã au fost Începând cu aceastã perioadã, mediul
astfel de succesiuni de constelaþii, pentru a sãu intelectual a fost format din universitari
folosi cuvintele lui. ºi filosofi: Brunswick, Abel Rey, care a prezi-
Provenit dintr-o familie de boieri mol- dat comisia sa de doctorat (ceea ce meritã
doveni care a dat României un numãr mare menþionat, pentru cã nu-i împãrtãºea idei-
de savanþi, scriitori ºi muzicieni, s-a nãscut le), Broglie, Brehier, Bachelard ºi atâþia alþii.
o datã cu secolul, pe 11 august 1900. Familia În acelaºi timp, nu întrerupe contactul cu
va avea o influenþã deosebitã în formarea sa lumea româneascã: poartã o bogatã core-
intelectualã, în pasiunea pentru muzicã ºi spondenþã cu Constantin Noica. E prieten ºi
literaturã. cu Benjamin Fondane, pe care-l considera
Dar, de foarte devreme, va fi interesat în „omul cel mai inteligent pe care l-am întâl-
mod special de filosofie. Spunea cã-l citise nit”. Obiºnuiau sã se întâlneascã periodic ºi
* Comunicare þinutã în cadrul Colocviului internaþional "Stéphane Lupasco - Omul ºi opera", 13 martie
1998, Institut de France, Salle Hugo.
67
Alde Lupasco-Massot

sã facã turul Bretaniei cu bicicleta.


O micã anecdotã vã va lãmuri în privinþa
firii diferite a celor doi prieteni, pe care-i
uneau anumite idei ºi capacitatea de reflex-
ie permanentã. În 1942, luaserã obiceiul de a
trimite din Bretania alimente ºi în special
unt familiilor rãmase la Paris, care sufereau
de lipsa hranei. Într-o zi, tata întinde
pachetul poºtaºului ºi-i spune fericit: „Iar
unt!”. La care Fondane ofteazã ºi-i ºopteºte
cu severitate: „De ce l-ai pus ºi pe «iar»?”. A
doua zi, venind tot cu pachetul de unt, con-
trolul economic îi aºtepta...
Din pãcate, în 1944, de douã ori, o datã la
prefectura de poliþie ºi apoi la Drancy, a
încercat sã-l salveze pe Fondane; fãrã rezul-
tat: acesta a murit, dupã cum se ºtie, la
Auschwitz. Pierderea acestui prieten cu care
avea atâtea afinitãþi a fost foarte dureroasã
pentru tata.
Începând cu 1945, a fost numit ºef de
lucrãri la CNRS, funcþie pe care a deþinut-o
timp de 10 ani, ceea ce ne-a înlesnit traiul –
pentru cã, în mod sigur, nu din drepturile
sale de autor trãiam noi!
A urmat apoi perioada anilor 50. Atunci
a fost pentru tatãl meu epoca artei abstracte,
pe care a descoperit-o prin pictura ºi
reflecþiile lui Georges Mathieu. Acesta a
evocat minunat astãzi întâlnirea ºi drumul
dam o picturã superbã a lui Karel Appel, in-
lor comun pânã în 1988.
A fost o perioadã bogatã în întâlniri de titulatã Portretele lui Michel Tapié ºi Stéphane
toate felurile; nu le voi putea insira pe toate! Lupasco; tata scrisese, de altfel, un articol
Mã voi mulþumi sã numesc, dintre scriitori, despre Appel în revista XXeme siecle.
pe Paulhan, dintre biologi, pe Jean Rostang, Trebuie sã evoc, de asemenea, relaþia cu
dintre universitari, pe Fessart, Lacassagne, Dali, partizan înfocat al filosofiei lupasci-
dintre poeþi, pe Henri Michaux, pe Octavio ene. Se întâlneau des, fie în Franþa, fie în
Paz, pe suprarealiºti ca Ribemont, Des- Spania, în locuinþa lui Dali ºi a Galei din
saigne ºi îndeosebi pe Breton, care l-a admi- Cadaques.
rat, dar mai apoi l-a „excomunicat”. Atunci Poate cã unii dintre dumneavostrã vã
când a scris un articol despre Georges mai amintiþi de acea transmisiune în direct
Mathieu, Breton a publicat un pamflet în la televiziune a unei convorbiri a celor doi,
care îl acuza cã „s-a vândut Papei ºi Vati- la hotelul Meurice, în februarie 1978, în tim-
canului!”... Dar cine n-a fost la un moment pul cãreia Dali ºi Lupasco schimbau opinii
dat renegat de Breton! foarte complexe despre logica contradicto-
N-aº putea sã fac nici lista tuturor picto- riului; transmisiunea se încheia cu vorbele
rilor abstracþi care s-au reclamat din lui Dali, care, cu faimosul sãu accent cata-
Lupasco; au fost nenumãraþi. A fost foarte lan, spunea: „Cu toþii ar trebui sã-l citiþi pe
apropiat de unii critici de artã, în special de Lupasco!”.
Julien Alvard ºi de Michel Tapié (se poate Cu câþiva ani mai înainte prietenul sãu
vedea la Staedelisch Muséum din Amster- Eugéne Ionesco pusese urmãtoarea replicã
68
Lupasco ºi viaþa

în gura poliþistului din Victimele datoriei: Spunea cã o masã e o dramã în trei acte:
„Aveþi tot interesul sã citiþi Logique et Con- înainte, în timp ce ºi dupã.
tradiction, scrierea excelentã a lui Stéphane O altã gãselniþã pentru a-ºi justifica
Lupasco”; personajul fãcea astfel cunoscutã apetitul devastator a fost aceea cum cã
scrierea ºi pe scenã. mâncând, de fapt slãbeºti, din cauza con-
Anii ‘60 au marcat un nou episod în sumului caloric considerabil! Asta nu l-a
difuzarea ideilor lui Lupasco. Publicarea împiedicat sã aibã vreo 30 de kg în plus
eseului Les trois matières la Juillard a consti- toatã viaþa.
tuit o revelaþie pentru numeroºi critici, Caracterul sãu de bon vivant se manifesta
printre care Claude Mauriac, care a scris în ºi în alte domenii. Mare bãutor, mare ama-
Figaro: „ Este un fel de Discurs asupra metodei tor de femei, de Femeie, era ºi un fumãtor
al vremii noastre”.
înrãit: nu pot sã nu mã refer la frumosul sãu
Prin publicarea scrierilor sale la editurile
chip cu trãsãturi greco-latine, cu profilul ca
Christian Bourjois, Casterman, Desclès de
de medalie, cu pãrul dat pe spate ºi cu pipa
Brower, þi, mai recent, la Rocher, datoritã
nepreþuitului Jean-Paul Bertrand, ideile sale în gurã, meditând sau vorbind printre
s-au rãspândit în rândurile unui public mai volutele de fum. În multe fotografii e cu
mare ºi mai diversificat. pipa în gurã – mã gândesc la aceea cu Dali,
Nu este vorba însã de „marele public”, la Port-Ligat, în care renumitele mustãþi ale
pentru cã opera sa presupune atât cuno- acestuia sunt aureolate de fumul albicios
ºtinþe filosofice cât ºi ºtiinþifice. care iese din celebra pipã a lui Lupasco.
Cu toate acestea, teoriile acestea atât de Îndrãgostit de viaþã, era de un entuziasm
complexe aparþin unui personaj uluitor de debordant în privinþa oricãrui plan de
simplu ºi de curtenitor, uneori naiv, ºi, în viitor, ºi nu vedea niciodatã niciun obstacol
primul rând, extraordinar de cald. Tot tim- în faþa celor mai imposibile proiecte.
pul binevoitor, prietenos, ne încãlzea cu Vã închipuiþi ce îngrijoratã am fost atun-
umorul ºi cu râsul sãu, cu plãcerea de a ci când, la 85 de ani, când de-abia mai putea
glumi. Cioran mi-a zis o datã: „Stéphane e sã meargã, a rãspuns unei invitaþii la un co-
omul cu care am râs cel mai mult în viaþa locviu care se desfãºura la Santiago de
mea”. E cazul multora dintre cei care l-au Chile.
cunoscut, ºi al meu însãmi! Acest om plin de energie ºi de vitalitate
Ne copleºea cu vocea lui tunãtoare: era în acelaºi timp de o inocenþã dezarman-
„Când vorbeºte el, bubuie ferestrele”, zicea tã. Era complet indiferent la onoruri ºi în
Jean-François Revel. chestiunile bãneºti. De altfel tocmai aceastã
Vitalitatea sa se manifesta printr-o mare prospeþime a sentimentelor, absenþa oricã-
curiozitate ºi o dragoste nestãvilitã pentru rui calcul l-au þinut departe de circuitul
tot, pentru muzicã, pentru naturã: medita în
mediatic sau instituþional.
timp ce contempla stejarii sãi; îndrãgostit de
Era, în definitiv, un om liber. ªi, aº putea
munte, a fost un alpinist pasionat (povestea
adãuga, un om fericit, pentru care singurele
cu delicii cum dupã trecerea sa pe un pod
de zãpadã acesta se prãbuºise, din cauza lucruri care au contat erau Ideile, Cunoaº-
gabaritului sãu. În ciuda pericolului, n-avea terea ºi Afectivitatea.
ochi decât pentru dantelãriile stâncilor, care A doua zi dupã moartea tatãlui meu,
i se pãreau niºte catedrale uriaºe). Georges Mathieu a scris un articol frumos în
Mâncarea a fost tot timpul la loc de cin- Figaro: Dubla moarte a lui Lupasco, în care
ste printre plãcerile vieþii. A fãcut într-o zi o condamna tãcerea care îi înconjurase atât
teorie conform cãreia hrana ar putea înlocui moartea, cât ºi opera.
somnul. A fãcut experienþa timp de 48 de Or, în prezent, prin acest colocviu, prin
ore, mâncând din plin pânã când l-am gãsit crearea recentã a unei Fundaþii Lupasco în
dormind în mijlocul bucatelor. Ceea ce l-a România, asistãm la ceea ce am putea numi
fãcut sã-ºi recunoascã eºecul! „Resurecþia lui Lupasco”.
69
Negru
pe alb
Andrei
GRIGOR
Micã istorie a
feminitaþii literare (II)
Résume

Essai de définir la féminité dans le contexte de la littérature roumaine. La première partie fait une
analyse de Florica, le personnage de Heliade Radulescu dans Zburãtorul, tandis que la deuxième
caractérise la femme amoureuse.

Un alt fel de refuz cate de aspiraþia de a concura prin profun-


zime însãºi opera care le este obiect.
Cãtãlina ºi niºte eminescologi În literatura românã, cazul operei lui
prea severi Mihai Eminescu este exemplificator. Pe
Aparent, cu mult mai misterios, deºi exe- urmele marilor exegeþi eminescieni, destui
eminescologi, mai vechi sau mai noi, se
geþii eminescieni îl explicã destul tranºant.
încearcã a evidenþia „absolutul” ºi sã laude
Ceea ce refuzã Cãtãlina „Luceafãrul” –
„idealitatea ideilor”, detestând cu cu super-
ui eminescian nu este oferta lui eroticã, mis-
bie firescul omenesc.
tuitoare („o mreajã de vãpaie”), de o super-
Tendinþa a devenit model ºi, în orice dis-
bã tandreþe („I-atinge mâinile pe piept, /
cuþie cu caracter mai „oficial”, aproape fãrã
I-nchide geana dulce”) ºi o vibrantã pasion-
excepþie locutorii adoptã atitudinea geniu-
alitate („el tremura-n oglindã”). lui eminescian, nemaiputând vedea lumea
O asemenea ofertã e greu de respins. Nu (ºi sensurile liricii) decât de pe aceastã pozi-
existã femeie sã nu ºi-o doreascã. þie: scruteazã universul, cosmogonizeazã,
Iar Cãtãlina este pur ºi simplu femeie ºi mementomorizeazã, schopenhauerizeazã
orice tentativã de a-i înþelege psihologia tre- din belºug ºi nu uitã, cãci le pare o comple-
buie sã o considere strict sub aceastã mentaritate exegeticã obligatorie, sã se
condiþie. indigneze cu eleganþã în faþa micimii ome-
Fãrã a se crede cã o asemenea situare neºti, a lipsei de ideal ºi a teluricului simplu
interpretativã minimalizeazã dimensiunea în care specia se mulþumeºte sã existe.
filosoficã a liricii eminesciene, e de spus cã, Pe urmele acestui model, la tezele semes-
dincolo de orice metafizicã ºi de sensurile triale sau la bacalaureat, toþi bãieþii de liceu
mari ºi frumoase care se pot naºte din astfel dispreþuiesc acþiunea eroticã a bietului
de proiecþii, literatura conteazã ºi prin ade- Cãtãlin ºi þin sã-ºi exprime dezaprobarea
vãrurile umane pe care le face ºtiute. Toate faþã de uºurinþa cu care Cãtãlina se lasã
adevãrurile omului, inclusiv acelea care, în sedusã de ispitirile lui carnale. Succesul la
ordine moralã, intelectualã, anatomo-fizio- examen este astfel garantat ºi, dupã afiºarea
logicã, psihologicã etc., mãrunte, meschine, listelor, devin din nou „îndrãzneþi cu ochii”
sau degradante. ºi pândesc vreo Cãtãlinã disponibilã cãreia
Uneori ele rãmân ascunse sau sufocate sã-i cear mãcar „o gurã, numai una”. Dacã o
sub sub o mare cantitate de exegeze nãscute aflã, e fericit. Dacã nu, îºi plânge nenorocul.
din tendinþa de a impresiona prin erudiþie Altfel de nenoroc decât cel al genialitãþii.
sau prin levitaþii spre absolut ºi greu încer- Cu toate exagerãrile, deliberate, ale aces-
70
Micã istorie a feminitaþii literare (II)

aceleaºi, adicã autentice, reacþiile pe care le


provoacã receptorului ºi comentatorului
„instituþionalizat” sunt negative ºi dezapro-
batoare.

Care este „vina” Cãtãlinei?


Cum sã refuzi nemurirea!?
E „vinovatã” pentru un refuz ºi pentru o
opþiune, ca elemente complementare ale
„micimii” ei sufleteºti.
Ea refuzã nemurirea, ºansã incredibilã
pentru un muritor. Refuzul ei poate, într-
adevãr, sã contrarieze. Unii comentatori i-
au explicat gestul într-un mod convingãtor,
fãrã a scãpa cu totul de tonul dezaprobator
obiºnuit în tratarea acestei delicate chestiu-
ni.
O privire ceva mai binevoitoare asupra
acestui personaj ar fi totuºi de preferat.
Un bun punct de pornire pot fi cuvintele
prin care „Demiurgul” îl îndeamnã pe
Hyperion sã cerceteze ºi sã înþeleagã mai
bine lumea în care vrea sã coboare, înainte
de a face o alegere definitivã ºi... mortalã:
ªi pentru cine vrei sã mori?
Întoarce-te, te-ndreaptã
Spre-acel pãmânt rãtãcitor
ªi vezi ce te aºteaptã.
Ceea ce vede îl mâhneºte. ªi renunþã.
Dar dacã i s-ar da ºi Cãtãlinei ºansa de a
tei mic discurs „critic”, un adevãr tot rãmâ- da o raitã cognitivã prin nemurire, ce ar
ne: natura umanã, în ce are ea mai autentic, vedea cã o aºteaptã?
iese cam ruºinatã din astfel de ºabloane
exegetice. O raitã prin nemurire ºi câteva impresii
În conformitate ipocritã cu ele, Cãtãlina Încã din filosofia veche, veºnicia este vã-
rãmâne parcã definitiv stigmatizatã pentru zutã ca un continuu prezent. Schopenhauer
apartenenþa ei la o lume inferioarã („telu- nu o defineºte altfel: e starea de existenþã a
ricã”, în cea mai blândã apreciere), incapabilã prototipurilor, a formelor eterne, imuabile.
sã se ridice la înãlþimea aspiraþiilor caracte- Pentru el, „eternitatea nu este scurgerea
ristice omului de geniu. unui timp fãrã sfârºit ºi fãrã început, ea este
Sigur, firescul sau nefirescul sunt defini- un prezent stabil ; altfel spus, acum are pen-
bile ºi prin spaþiul (poetic) de referinþã în tru noi acelaºi sens ca acum pentru Adam;
care se manifestã. Rada, Catrina ºi toate adicã între acum ºi atunci nu existã nicio
celelalte tinere sunt fireºti ºi încântãtoare în deosebire”.1 ªi, tot în definiþia filosofului
contextul poeziei coºbuciene. Cãtãlina nu german, prezentul este „acel punct fãrã
are parte de o contextualizare poeticã la fel întindere care împarte în douã timpul
de norocoasã. Deºi opþiunile ei erotice sunt nemãrginit ºi care rãmâne pe loc, invariabil,
1 Arthur Schopenhauer, Lumea ca voinþã ºi reprezentare, Editura Moldova, Iaºi, 1995
71
Andrei Grigor

asemãnãtor cu o amiazã eternã, cãreia nicio- iubire, a gustat din plãcerile „mãrunte” ale
datã nu-i urmeazã rãcoarea serii”.2 muritorilor ºi la sfârºitul experienþei nu
Cu alte cuvinte, simple, în veºnicie pare a regreta deloc ºi nici prea dispreþuitor
fiecare clipã este egalã cu ea însãºi, cãci tim- faþã de trãirile din „cercul strâmt” nu se
pul încremeneºte într-un nesfârºit prezent. aratã. Dimpotrivã, simte o nostalgicã mirare
Acolo nu se întâmplã niciodatã, dar absolut pentru plinãtatea pasionalã a clipei, chiar
niciodatã, nimic. dacã ea a luat sfârºit:
Mai puþin metaforizant decât Schopen-
Înc-o gurã – ºi dispare...
hauer (ºi, evident, mult mai puþin filosof
Ca un stâlp eu stam în lunã!
decât el), am avut la un curs ideea de a-mi
Ce frumoasã, ce nebunã
ruga studenþii sã-ºi imagineze cã în clipa
E albastra-mi dulce floare!
aceea pot deveni nemuritori, dar le-am
cerut sã accepte, o datã cu presupusul mira- Fãrã o Cãtãlinã sau o Floare-albastrã, cu
col, ºi ideea cã ne vom fixa cu toþii în con- tot misoginismul geniului eminescian, nici
stituenþa acelui moment, fãrã putinþa ºi fãrã ispita bucuriei, nici mãcar presimþirea ei
speranþa cã se va mai putea schimba vreo- ispititoare nu ar fi posibilã.
datã: ei vor sta pentru totdeauna în bãnci,
eu voi vorbi pe vecie, în sala va fi mereu la O clipã de bucurie cât eternitatea însãºi
fel de frig etc. Nu le-a convenit ºi au Poate nici sentimentul nemuririi, fie el ºi
renunþat la o astfel de eternitate. Nu m-am cuprins doar în durata unei clipe pasionale.
simþit insultat. Demonstraþia reuºise. Un basm basarabean, din zona satului
Stejãreni, publicat, laolaltã cu altele într-o
Cãtãlina a ales bine culegere din 19953 stimuleazã o asemenea
Cãtãlina nu a fost la cursul meu. Dar, fãrã supoziþie. Basmul se numeºte „Luceafãrul
alte verba docent, exempla trahunt, a înþeles, de searã ºi Luceafãrul de zi” ºi însoþeºte
cu intuiþia sigurã generatã de voinþa de a diferite alte variante epice populare ale
trãi, cã eternitatea pe care i-o oferã Lucea- temei „tinereþii fãrã bãtrâneþe ºi a vieþii fãrã
fãrul este pentru ea totuna cu moartea cea de moarte”. A nemuririi, adicã. Redus la
mai adâncã. Fãrã vreun eveniment, fãrã esenþialul evenimentelor semnificative, bas-
vreo tresãrire, fãrã înfrigurarea aºteptãrii mul povesteºte întâmplãrile prin care trece
vreunui cât de mic viitor apropiat, fãrã noþi- un fecior de împãrat blestemat sã nu-ºi afle
unile de altceva, altcumva, altundeva. liniºtea pânã nu gãseºte nemurirea. Pleacã
Când îi spune lui Hyperion „Eu sunt vie, în cãutarea ei, trece printr-o serie de probe
tu eºti mort” ea pare a nu înþelege nimic, dar iniþiatice ºi câºtigã gratitudinea câtorva
dovedeºte, de fapt, o adâncã înþelegere a adjuvanþi. Este de reþinut, în ordinea
lucrurilor. Tentaþia evenimentului aºteptat demonstraþiei noastre, tâlcul îndrumãrii pe
sau surprinzãtor, certitudinea subconºtientã care i-o dã unul dintre aceºtia: „Acolo dacã
a substituibilitãþii elementelor de ambient vei ajunge, mergi drept la împãrat ºi cere-i
existenþial, voluptatea de a trãi „o orã de fata cea mai micã de mireasã, cã pânã nu-i fi
iubire” , unicã ºi irepetabilã, urmatã de o însurat, nu-i putea stãpâni tãrâmul fãrã de
altã orã, unicã ºi irepetabilã ºi ea. Nu sunt moarte”. Aºa se ºi întâmplã. Feciorul se
deloc atribute ale genialitãþii, dar, cu toatã însoarã, iar când moartea vine sã îl reven-
frivolitatea lor, se constituie într-o ispitã dice fata îl transformã într-un mãr de aur ºi
suficient de puternicã pentru geniul hyperi- îl aruncã pe bolta eternã a cerului ca sã fie
onic încât sã-l ducã pe acesta în pragul Luceafãr de searã.
renunþãrii la nemurire. Un alt geniu, cel din Dacã mai avea nevoie, terestra Cãtãlina
poemul „Floare-albastrã”, a cãzut ºi el, din îºi gãseºte ºi în planul fabulosului semni-
„ceruri-nalte”, în „capcana” unei ore de ficativ justificãri. Alegerea ei este nu doar

2 ibidem
3 Grigore Botezatu, Fãt-Frumos ºi soarele. Poveºti populare din Basarabia, Editura Minerva, Bucureºti, 1995
72
Micã istorie a feminitaþii literare (II)

corectã, dar ºi frumoasã. Pentru cã, oricât de Cum pentru romantici „gena” geniului
contrariaþi s-ar simþi niºte eminescologi mai pare a fi mai totdeauna identificatã în struc-
metafizici, nu cumva alegerea ei are ºi o tura masculinã, femeia apare cel mai adesea
paradoxalã notã de sacrificialitate? Între ca o întruchipare a principiului simplitãþii
nemurirea moartã ºi durata finitã vie, ea mai mult sau mai puþin detestabile. De
merge înspre „sinuciderea” voluptuoasã. multe ori divinizatã, adoratã, ea îºi repede
Ea refuzã refuzã proiecþia amoroasã în la ivealã natura teluricã ºi „dezãmãgeºte”
absolut (adicã în imaterial ºi nepalpabil), în prin elanurile ei trupeºti.
favoarea braþului cald ºi puternic cu care Romantismul instaureazã astfel prejude-
priceputul Cãtãlin îi înlãnþuie trupul. Un cata superioritãþii spirituale masculine care
gest (ºi altele mai îndrãzneþe decât acesta) a dat, pânã astãzi, multe iviri în literatura
care nu exclude visarea sub oblãduirea cos- românã.
micã. Dar mai creeazã una: a pasionalitãþii.
Atât de mult apãsatã exegetic de „vina” Uneori zaharoasã, alteori dezlãnþuitã pate-
opþiunii celei mai autentic-umane pe care o tic, pasiunea se manifestã fãrã discriminãri
putea face, Cãtãlina meritã, fãrã îndoialã, de sex evidente, dar mai cu adaos în cazul
atitudini ceva mai binevoitoare. feminitãþii. Prea ocupaþi cu problematica
importantã a originilor sau cu apãsarea vre-
murilor asupra neamului, istoriografii
Niºte femei care nu se simt bine moldoveni excluseserã femeia din pre-
în romantism ocupãrile lor cronicãreºti. Luaþi cu gîlcevile
Dar mai întâi una care se ºi sinucide din lor politice, nici muntenii nu o prea bãga-
cauza curentului serã în seamã. Abia câte o nevastã de domn
E limpede cã prea frumoasa fatã de îm- apare uneori în cadrul narativ, cu funcþii
pãrat devine victimã a unui mic dar foarte mai mult ornamentale. Cu primii poeþi lirici
eficient complot romantic. (Ienãchiþã, Alecu, Nicolae ºi Iancu Vãcã-
Clasicismul înghesuise umanitatea sub rescu, Costache Conachi), femeia începe
apãsarea aristocratismului social ºi raþional. sã-ºi arate nurii, sã provoace simþurile ºi sã
devinã obiect al adoraþiei tânjitoare ºi dese-
Romanticii o elibereazã de aceastã apãsare,
ori suferinde.
îi aduc în plus o sumã de alte libertãþi, dar o
Când nu luptã pe baricadele libertãþilor
situeazã degrabã sub semnul altei tiranii: a
sociale ºi naþionale, romanticii români de
omului de geniu. Pentru omul curent, cu
acum douã secole elibereazã femeia din
preocupãri existenþiale fundamentale sub
culisele gospodãreºti ºi îi face drum spre
aparenþa mãrunþeniei lor, patul procustian prim-planul literaturii.
al genialitãþii se dovedeºte cu câteva mãsuri În nuvelã, în epistole, în memorialisticã,
mai mare. dar mai ales în roman, femeia începe sã
Bucuriile simple ºi naturale încep sã fie existe ca personaj ºi sã împartã cu bãrbatul
suspecte de vinovãþie, cãci romantismul responsabilitãþile epice. Aceastã emancipare
lanseazã moda apiraþiei la ideal, absolut, la literarã derivã din aceea produsã la nivel
definitiv. În clasicism, priciiul discriminator social ºi cultural. Paul Cornea a observat cã
e de sorginte socialã: modelul moral se aflã în societatea româneascã de la jumãtatea
în lumea titratã a saloanelor aristocratice, secolului al XIX – lea se formase un „public
singura purtãtoare a însemnelor respecta- mic-burghez, lipsit de educaþie solidã, puþin
bilitãþii, clasele perferice nu meritã mai mult pretenþios, în care femeile reprezintã un
de o privire trufaºã ºi dispreþuitoare. Revo- procent însemnat”.4 Sã adaug eu ceea ce
luþia romanticã realizezã un echilibru în Paul Cornea nu spune: acest public feminin
aceastã privinþã, dar înlocuieºte dictatura (dar, fãrã îndoialã, nu numai el) este ºi snob,
sângelui albastru cu aceea a spiritului. foarte snob, în secolul al XIX – lea, cât ºi în
4 Paul Cornea, Regula jocului, Editura Eminescu, Bucureºti, 1980.
73
Andrei Grigor

cel care va urma, pânã azi. Pentru el, lectura tul „memorialistic” citat mai sus, Mihail
e o modã, ca rochiile ºi capelele aduse în Kogãlniceanu, aflat la vârsta „întâiului
cutii de la Paris ºi etalate apoi în saloanele amor” adolescentin se aratã sedus de ase-
ieºene sau bucureºtene ale epocii. Cu sau menea gesturi, atâta vreme cât ele sunt
fãrã aceastã adãugire, e fapt cã pagina scrisã sãvârºite în prelungirea unor modele
ºi tipãritã are de acum o þintã foarte generos livreºti care preced, precum copilãria,
expusã. E firesc atunci ca în ea femeia sã se romantismul în formele lui induioºãtor rifi-
regãseascã aºa cum este, cum ar vrea sã fie cole ºi pe care memorialistul însuºi le
sau cum ar fi mãgulitã sã afle cã e vãzutã ºi invocã: Fenelon - Les aventures de Télémaque,
reflectatã literar. fils d’Ulysse ºi Florian, cu pastoralele sale de
Cum ar fi de dorit sã fie o spune Mihail operetã, vãzute, la vârsta înþelepciunii
Kogãlniceanu: ,,Femeia, în lexiconul meu, adulte, cu mult umor critic: „Pãstorii lui
însemneazã o fiinþã gingaºã, slabã, drãgã- îmbrãcaþi în straie de matasã, cu peruci cu
laºã, frumoasã, fãcutã din flori, din armonie pudrã, purtând iarna ºi vara cununi de rosae
ºi din razele curcubeului, capriþioasã, rã centifolia, vorbind într-o limbã mai corectã
câteodatã, bunã mai multe ori, o fiinþã decât a filologilor noºtri, pãstoriþele lui cu
fãcutã pentru amor, menitã a pune în lanþuri rochie de gazã ºi de blondã, cu ciuboþele de
pe eroii cei mai neînduplecaþi, care pentru prunelã, cu noduri de cordele cumpãrate de
un zâmbet te face de-þi vinzi viaþa din astã la Miculi de pe atunce, povãþuind niºte miei
lume, care are un suflet ce înþãlege tot ce cu o lânã mai delicatã decât matasea, care
este frumos, care pentru cel mai mic lucru mâncau numai livand, rozmarin ºi se adã-
câteodatã plânge ºi altã datã îi în stare sã-ºi pau numai cu apã de roze ºi de mille fleurs,
jãrtfeascã viaþa, care îi destoinicã sã facã îmi pãreau oamenii cei mai fericiþi din
faptele cele mai mari, care când îi blândã ca lume”.
o turturicã, când îi turbatã ca o leoaicã, care De multe ori însã, în creaþia epicã,
când îi crudã, când miloasã; femeia este un autorul (bãrbat prin excelenþã), mai degrabã
amestec de graþii, de bunãtate, de rãutate, respinge astfel de gesticulaþii, deseori cu un
de duh, de cochetãrie, de slãbiciuni ºi de zâmbet persiflant în colþul gurii, dacã nu cu
tãrie, a cãria mai toatã viaþa se mãrgineºte oroare ºi furie. Chiar tânãrul amorez al
întru a iubi ºi a fi iubitã.5 episodului kogãlniceanian se lecuieºte de
Se vede cã, fãrã a afiºa ifosele genialitãþii, romantism, dar ºi de amor, în faþa unui ast-
autorul Introducþiei nu concede totuºi femeii fel de gest: Niceta, fata capabilã de de atâtea
mai mult de rolul muzei inspiratoare a priviri pierdute ºi graþiozitãþi florianeºti îi
faptei masculine. O afirmã explicit ceva mai trimite ca semn de iubire, prin hâda ºi muta
departe, în acelaºi text, vorbind de amor: ei guvernantã, o acadea „cu mesaj”. Iatã
„aþâþã la fapte mari, care insufleazã erois- momentul, în toatã desfãºurarea ei comicã
mul ºi geniul, care dã idei de cinste ºi de ºi plinã de învãþãmine: „Muta dracului se
slavã, care înviazã, care farmecã, care aduce apropie de mine ºi prin semne imi arãtã cã
pe om într-o lume de visuri, unele mai avea sã-mi deie ceva din partea duducãi.
aurite decât altele”. Deºi îl prezintã ca pe o Bucuria se zugrãvi pe faþa mea; dupã ideile
proiecþie personalã într-o idealitate sinteticã floraneºti ce aveam atunce, socoteam cã tre-
(„femeia, în lexiconul meu, însemneazã...h), buia sã fie ori un buchet fãcut dupã limba
portretul nu e lipsit de elemente realist-veri- florilor, ori vrun suvenir cusut de mâna
ficabile. Nicetei, ori în sfârºit vrun medalion cu o
Cu literatura romanticã româneascã se viþã de pãrul ei. Întinsei braþul. Muta îºi vârî
întâmplã însã ceva curios. În creaþia liricã, mâna în scârnavul sãu sân ºi scoase, ce?... o
gestul tandru, siropos, langorile feminine zaharica înfãþoºând o inimã, învelitã în gaz
sunt aºteptate, dorite, preþuite. Chiar în tex- ºi strãpunsã cu douã bolduri mari în loc de
5 Mihail Kogãlniceanu, Iluzii pierdute. Un întâi amor, în vol. Tainele inimei, Editura Pentru Literaturã,
Bucureºti, 1964
74
Micã istorie a feminitaþii literare (II)

sãgeþi. Mi-i cu neputinþã sã vã spun tur- raþionale ºi al observaþiei lucide, dublate de


barea ce am simþit într-acel grozav minunt. de o accentuatã înclinaþie spre analiza
Amorul meu atât de curat, de platonic, pe moralã. Istoricul ºi politicianul nu poate ºi
care în imaginaþia mea il fãcusem aºa de nu-ºi permite alunecãri în spaþiul sentimen-
poetic, sã-l vãd spurcat prin o aluzie aºa de talismului dulceag ºi decorativ.
prozaicã, prin o zaharica scoasã din sânul Cu Costache Negruzzi, fenomenul, veri-
unei mute, unei arãtãri! Niceta pe care o ficabil prin mai multe elemente, pare a nu
socoteam aºa de îngereascã, aºa de înaltã în mai gãsi explicaþii similare. Între literaþii
idei, aºa de delicatã, sã se slujascã de o figu- „bonjuriºti”, negriciosul Negruzzi este, fãrã
rã întrebuinþatã, cel mult, de bãcãliþele de pe îndoialã, cel mai talentat ºi, îmi pare, cel mai
Podul Lung. Vro câteva minunte nici nu inteligent prozator. În prima parte a unei
vãzui, nici nu auzii, nici nu simþii nimicã. Istorii...6 foarte promiþãtoare, dar pânã azi
Însã când mã trezii, amorul meu era dus neîncheiate, Nicolae Manolescu e de aceeaºi
pentru totdeauna; ºi pentru Niceta, pentru pãrere. Trei dintre textele negruzziene atrag
fata ce o iubisem aºa de curat, aºa de sfânt, cu deosebire atenþia în deschiderea unghiu-
pe care o poetizasem în închipuirea mea, nu lui pe care îºi propune sã-l deschidã acest
mai simþii decât dizgust ºi dispreþ. De eseu: Zoe, Au mai pãþit-o ºi alþii ºi O alergare de
atunce n-am mai vãzut-o. Iatã, mesdames, cai.
cum am pierdut, prin o zaharica, iluziile Zoe este prima femeie pateticã din litera-
celui intâi amor.” tura românã. Produs dupã reþeta dulceþu-
Între Niceta, fatã de de pension, cu lec- rilor grele ale romantismului, personajul are
turi „fine”, ºi „bãcãliþele de de Podul Lung” chipul, existenþa ºi destinul multor „feti-
nu e nicio diferenþã – conchide autorul ºi cu ºoare” (în expresie negruzzianã) luate ºi
aceastã concluzie iluziile întâiului amor se duse de acest curent. Intâia ei „intrare” în
risipesc. Dar nici între medalionul cu ºuviþã scenã (alcov) este de fapt o ºedere „le-
de pãr ºi acadea nu este vreuna, ºi atunci noasã”: stã „rezãmatã într-un cot pe per-
cum se explicã aceastã reacþie de respingere inã”. Are „pãrul castaniu” ce „se slobozea în
a unui gest care, în conþinutul ºi semnifica- unde de mãtase pe albii ei grumazi”. Poartã
þiile sale, nu-i contrazice aºteptãrile. Zaha- o fustã de „atlaz albastru deschis, de sub
ricale sunt ºi una ºi cealaltã, doar cã cea de care se zãrea un picioruº gras ºi mic”. Alte
a doua este mai concret dulce. detalii vestimentare naratorul nu dã, ceea ce
Am bãnuiala cã textul cu pricina ex- înseamnã fie cã „fetiºoara” nici nu posedã,
primã, mai degrabã fãrã voia autorului, un fie cã „lumina murindã a unei lampe” nu
înþeles mai subtil: delimitarea de recuzita lasã sã se vadã mai mult. Rolul ei pare
siropoasã, ieftinã ºi infantilã a literaturii exclusiv acela de a exprima o continuã
romantice. Poate nu întâmplãtor, eroul aces- disponibilitate eroticã ºi foarte multe promi-
tei istorii de amor este la vârsta adolescenþei siuni de desfãtare, care, ne asigurã naratorul
(are abia cincisprezece ani), când presiunea „ar fi înflãcãrat ºi pe Xenocrat, dacã ar fi fost
modelului romantic al iubirii (ºi al femeii la Iaºi la 1827, în camera aceea”. Elogiul
iubite) este mult mai puternicã. Bãnuiala adus focoasei moldovence e maxim.
poate face din finalul fragmentului un argu- Pentru cine a uitat, Xenocrate, filosof
ment: „Altul, ºi eu astazi aº face-o, ar fi stoic, discipol al lui Platon, a fost singurul
mâncat inima ºi pe urmã s-ar fi dus ºi ar fi care a rezistat ispitirilor celei mai faimoase
strâns pe Niceta în braþe tare ºi zdravãn. curtezane a Corintului antic, Lais. Râvnitã
Dar atunce eram de cincisprezece ani; de mulþi, hetaira avea ºi îºi permitea criterii
poezia ºi delicateþea inimii erau încã pentru de selecþie foarte strânse prin a cãror sitã
mine o religie”. puþini doritori puteau trece spre poarta
În cazul Lui Mihail Kogãlniceanu, supo- plãcerilor. Demostene însuºi a fost refuzat,
ziþia are ºi alte justificãri. El este omul faptei deºi a pus la bãtaie destule resurse financia-
6 Nicolae Manolescu, Istoria criticã a literaturii române, Editura Minerva, Bucureºti, 1991.
75
Andrei Grigor

re. Mai norocos, Xenocrate nu a profitat de catã de toate evenimentele nãpãstuirii. Fiicã
acest noroc. Se spune cã Lais i s-ar fi vârât în a unui boiernaº cinstit, îºi pierde mama încã
pat, dar, cu tot meºteºugul îmbierilor ºi aþâ- din pruncie, iar la cincisprezece ani
þãrilor de care a dat dovadã, nu a reuºti sã-l „moartea o lipsise ºi de tatãl sãu”. De atun-
stârneascã pe filosof, care s-a prefãcut cã ci vine la Iaºi, se lasã molipsitã de „aerul
doarme ºi a rãmas insensibil la strãduinþele acestui oraº”, unde „focul juneþii ºi simpli-
femeii. Poate pentru cã era stoic sau poate tatea creºterii o fãcurã sã plece urechea la
pentru cã, fiind vegetarian, excludea din mãgulirile desfrânaþilor”. „Neºtiind ce e
viaþa sa plãcerile cãrnii. amorul ºi neprepuind urmãrile lui”, se puse
Greu de spus dacã Zoe, în poziþia ºi cu pe iubit, într-un fel de care se mirã ºi nara-
vestimentaþia ºtiute, ar fi avut mai mult suc- torul: „Ea iubi, iubi, oh! cum iubi!”. Atât de
ces în încercarea de a-l înflãcãra pe Xe- pãtimaº încât, înºelatã de Iliescul, primul ei
nocrate. Negruzzi se mãrgineºte în aceastã amorez, pãtrunde în camera acestuia de-
privinþã doar la supoziþia amintitã, dar jurã ghizatã în arnãut ºi numai neîndemânarea
cã „fetiºoara” e irezistibilã ºi îi testeazã forþa cu care mânuieºte pistolul îl scapã pe uºu-
de seducþie în faþa tânãrului ºi frumosului raticul ofiþer de la moarte.
Iancu: „Zãu era frumoasã tânãra fatã! Când Cu Iancu B. trãieºte a doua mare deza-
însã .i-a întors tânjitorii ochi cãprii, umbriþi mãgire, nimicitoare, cãci naiva fiicã de
de lungi gene ºi scãldaþi într-o rouã de des- boiernaº poartã în pântec pruncul fantelui
fãtare, trebuia sã aibã cineva toatã nes- deloc grãbit sã ia de soaþã „o fatã sãracã,
imþirea lui, ca sã nu cadã ameþit la picioarele orfanã ºi câte altele”. Între „altele”, conteazã
ei”. În acest moment, Iancu are însã „toatã desigur ºi statutul moral al curtezanei. Zoe
nesimþirea lui”, cãci nici sãrutãrile focoase cade într-un leºin adânc, apoi se sinucide în
ale Zoei, nici diluviul de „oh!”-uri, „ah!”-uri camera în camera profitorului erotic, cu ace-
ºi declaraþii fierbinþi de amor nu-l impre- leaºi pistoale cu care încercase sã ia viaþa
sioneazã: „Ah! Tu eºti, Iancule, tu eºti! Vezi Iliescului, nu înainte de a pune pe hârtie
cã eu te aºteptam. Gândeam la tine, pentru câteva cuvinte memorabile de adio. La
cã numai la tine gândesc. pesemne tu nu ºtii îngropãciune, cioclii îºi disputã puþinele
cã te iubesc mai mult decât orice alt pe lucruri ale moartei ºi doar un tânãr
lumea asta ºi tu iar mã iubeºti. Aºa e cã mã necunoscut (scriitorul – dupã semnalmente)
iubeºti? Nu voi sã mã iubeascã alþii. Zicã ce- pare îndurerat de dispariþiea ei. Dupã opt
a vrea lumea, eu te iubesc – º-apoi ce-mi luni, Iancu B., chinuit de obsesia cã aude
pasã de lume! Tu eºti al meu! Al meu! te mereu împuºcãturi ºi cã o femeie însânge-
iubesc, te sãrut, sufleþelul meu! (...) Ce te-ai ratã îl „îmbrãþoºeazã”, moare ºi el de „infla-
fãcut de o sãptãmânã de când nu te-am maþie la creieri”.
vãzut? Unde ai fost? Oh! Þi-am scris ºi nici Cam asta este povestea Zoei. Pentru anul
n-ai vrut sã-mi rãspunzi. Când ai ºti cât am literar românesc 1929, cliºeul romantic pare
plâns! Uitã-te, ochii mei sunt roºii încã; aºa developat onorabil, iar pe fotografia rezul-
e cã sunt roºii? Spune-mi, mã iubeºti?”. tatã publicul feminin al epocii va fi vãrsat,
Sincer sã fiu, eu nu. Patetismul ºi teatra- fãrã îndoialã, multe rânduri de lacrimi.
litatea excesivã a discursului ºi a gestului Prozatorul însuºi, strecurat discret în finalul
romantic nu sunt pe gustul meu. Dar, cu si- evenimentelor sub masca tânãrului cu
guranþã, nici Iancu, „nesimþitul amorez” – sprâncene negre, dã semne de multã
cum potrivit îl numeºte naratorul – nu o înduioºare. Pe Zoe o calificã mai totdeauna
iubeºte, deºi, om trãitor în epocã, ar trebui în termenii admiraþiei ºi ai compasiunii:
sã fie mai obiºnuit cu recuzita acestui gen de gingaºa copilã, biata fatã, sãrmana fatã,
spectacol. frageda copilã – sunt expresii care se repetã
De aici se þese, de fapt, drama Zoei, cu adesea în text, cu aceeaºi alcãtuire. Ori scri-
nimic deosebitã de o mulþime de astfel de itorul nu are prea multã imaginaþie stilis-
drame cu care romantismul pune la grea ticã, ori e copleºit de zbuciumul dramatic al
încercare personajul feminin. Viaþa ei e mar- tinerei sale eroine. Poate ºi ceva interferenþe
76
Micã istorie a feminitaþii literare (II)

biografice sã contribuie la aceastã partici- þie”. Ca sã se punã la adãpost de astfel de


pare înduioºatã. civilizãri, preferã jocul de vist, iar Agapiþei
E loc, însã, ºi pentru altã bãnuialã, e i-a înlocuit romanþurile de stricãciune cu „o
drept, destul de firavã în acest punct al anal- micã bibliotecã de cãrþi moraliceºti”.
izei: scriitorul nu se simte prea bine în haina Mãsurile ori au fost tardive, ori nu au
prozei romantice, pe care pare a o purta folosit la nimic: fire progresistã, Agapiþa
doar mai mult datoritã impulsului juvenil parcurge pe cont propriu drumul cãtre civi-
de a fi în pas cu moda. De aici, poate, o evi- lizaþia francezã ºi se pare cã o face fãrã efor-
dentã artificializare a dramei prin exces turi prea mari. Ea nu are înclinaþie spre
patetic ºi teatralitate ce se vrea memorabilã. dans, ca Zefiriþa, nici spre muzicã sau
Sunt, pe de altã parte, semne cã pana obse- poezie, ca natalia sau Adalgiþa – eroine ale
vatorului realist alunecã mai sprinten pe aceluiaºi text. Are, în schimb, aplicaþiune
coala de scris, situând temporal ºi spaþial pentru amor ºi, desigur, un amant care ºi-a
întâmplãrile sau sau deschizând unghiul fãcut potecã prin grãdina cu flori rare ºi fru-
observaþiei morale spre societatea ieºeanã moase ºi cunoaºte bine canapelele din iata-
de acum aproape douã secole. cul tinerei neveste. Pe una din ele îi ºi sur-
Cu povestirea „Au mai pãþit-o ºi alþii”, prinde Andronache Zimbolici, care are
publicatã opt ani mai târziu (1837), scri- proasta inspiraþie de a oferi ºi partenerilor
itorul pare a se apropia mai mult de natura de vist, proaspãt însurãþei ºi aceºtia, specta-
sa, iar bãnuielile mele de confirmarea lor. colul mult lãudatei cuminþenii a Agapiþei,
Eroina acestui iute text epic se numeºte „încât toþi au putut vedea pe tânãra nevastã,
Agapiþa ºi e alcãtuitã din cu totul altã plã- într-un larg capot alb, cu pãrul lãsat pe
madã decât Zoe. Oricum, scriitorul nu spate, lãsatã pe sofa, cu capul rãzãmat pe
toarnã aproape deloc sirop peste „blatul” umãrul unui frumos tânãr ce o þinea strâns
acestui personaj. îmbrãþoºatã... Buzele lor se atingeau”.
Fiicã de serdar, cu o zestre frumuºicã, Prozatorul nu vorbeºte ºi de alte atingeri,
tânãra a fost datã spre însoþire postelnicului dar sub voalurile pasajului urmãtor ele nu
Andronache Zimbolici, om care s-a moder- sunt greu de bãnuit: „Gingaºa postel-
nizat cameleonic în vestimentaþie, amena- niceasã! Sãrmana femeie! Ea se afla într-
jarea habitatului ºi obiceiuri, dar nu vede cu unul din aceste momente rare în cursul
ochi buni emanciparea femeii ºi monde- scurtei noastre vieþi, când te simþi învins de
nizarea ei excesivã. plãcere, înimicit de desfãtare, când visezi
Fata „plânsese o zi întreagã când auzise treaz, când fericirea amorþeºte oricare alte
c-or sã o mãrite”, cãci din romanþurile simþiri ale noastre.”
vremii se alesese cu o aprigã pornire Aºa „înimicitã” de plãcere ºi desfãtare
împotriva bãrbaþilor predispuºi la infideli- cum este, postelniceasa gãseºte totuºi pu-
tate. Postelnicul i-a oferit însã o viaþã tih- terea de a „îngrozi amorul”, scoþând un
nitã. Sub acoperiºul conjugal, Agapiþa are þipãt de surprizã ºi spaimã când zãreºte
un apartament separat, al cãrui iatac dã spre „acele patru capete spãriate, acei opt ochi
o galerie „unde ea iubea a cultiva florile cele holbaþi ce o priveau” în plin antrenament de
mai rare ºi mai frumoase”. Merge, însoþitã fidelitate conjugalã.
de Zimbolici, desigur, la teatru unde vede Pentru Negruzzi, sub aspectul calificãri-
multe piese cu bãrbaþi înºelaþi ºi râde cu lor, Agapiþa Zimbolici este la fel de
poftã la glumele unui actor comic francez. „gingaºã” ºi „sãrmanã” ca Zoe. În orice caz,
Când nu-l plictisesc, aceleaºi piese îl cele douã eroine sunt epitetizate în acelaºi
îndeamnã pe Andronache la inspirate chip.
reflecþii: „Pesemne, gândea, sunt foarte Lipite de personajul din primul text,
nãtãrãi bãrbaþii în Franþa ºi femeile desfrâ- adjectivele lasã sã rãsune întreaga compasi-
nate. Norocire cã noi mai avem încã mult une a naratorului. Poate sincerã, având în
pânã sã ajungem la acest grad de civiliza- vedere incidenþele biografice ale întâm-
77
Andrei Grigor

plãrii, dar ºi pornirilor critice cãtre mora-


vurile ºi frivolitatea epocii, poate doar
împrumutate din instrumentarul romantic
de efect.
În „Au mai pãþit-o ºi alþii”, circum-
stanþele semantice sunt, în mod evident,
altele. Scriitorul nu mai are ce compãtimi:
pãþania este comicã, deznodãmântul ei la
fel. Aproape o anecdotã, mai dezvoltatã.
Tonul nu poate fi aici decât ironic ºi vesel.
Nu pare a fi ironia romanticã prin care o
realitate gravã e împinsã pe panta derizori-
ului, pentru a i se pune subtil în evidenþã
inadecvarea la ideal.
E vorba mai degrabã de un râs sãnãtos,
pe care întâmplãrile îl cer cu obligativitate,
iar povestitorul nu ºi-l poate reprima. În
spatele acestei atitudini, el pare a se simþi
mai bine decât sub vestimentaþia tristã a
romantismului.
La fel ºi Agapiþa, care ia din romantism
numai dulcegãriile ºi dulceaþa întâlnirilor
erotice. În rest, e mult mai practicã, drama-
tizãrile îi sunt cunoscute doar din lecturi, iar
gândurile suicidare rãmân complet strãine.
Când a auzit cã va fi datã dupã tomnaticul
Zimbolici, a plâns, aºa – ca personajele, o zi,
fie ea ºi întreagã. Nu e prea mult pentru
pentru o eroinã mãritatã împotriva viselor
ei de iubire. Apoi ºi-a asigurat bucuriile
simple în afara conjugalitãþii, de fapt, în
marginea ei. Amatori se gãsesc ºi, chiar dacã
în faþa primejdiei o rup la fugã în loc sã-ºi tru postelnic, dar ºi pentru literatura roman-
apere „iubirea”, postelniceasa nu pune la ticã înhãmatã la carul tragismului romantic.
inimã. Dupã vreo patru astfel de fugi, Nici Zoe, nici Agapiþa nu sunt personaje
Agapiþa nu resimte vreo urmã de dezamã- memorabile. Nici nu pot fi. Puþinãtatea
gire, dimpotrivã, „ea gãsi cã pãcatul este experienþei literare româneºti a momentului
plãcut ºi cã are vreme sã se pocãiascã”. le face dificil accesul la þinerea de minte a
E limpede cã juna eroinã iese din cliºeu, cititorului. Pe de altã parte, Negruzzi însuºi,
atât cât sã-i sancþioneze sentimentalismul deºi talentul fiziologist nu-i lipseºte, nu
exagerat ºi de o falsã teatralitate. Funcþia pe zãboveºte prea mult în preajma complicaþi-
care o îndeplineºte ea în aceastã privinþã ilor sufletului feminin.
este poate mai evidentã în cazul lui Andro- Mã întreb, însã, dacã chiar ar fi avut
nache, care renunþã în ultimul moment la intenþia sã o facã. Nu ºtiu sã dau rãspunsul.
gestul sãu suicidar, consolându-se cu gân- Îmi pare însã aproape de certitudine ideea
dul cã Agapiþa nu e prima nevastã adulte- cã, oricât s-ar strãdui sã se devoteze mod-
rinã. Deºi, am impresia, în literatura românã elului romantic al feminitãþii, prozatorul nu
ea deþine întâietatea, în timpul moravurilor pune prea multã tragere de inimã în acest
nouãsprezeciste intrã, dupã cum se înþelege devotament ºi lucreazã aproape totdeauna
din text, într-o serie: o serie salvatoare pen- în mariginile lui.
78
Literaturã
strãinã
Serge
FAUCHEREAU
Note sur
la monumentalite
Pour beaucoup de gens, momumental est ures allégoriques en marbre ou les généraux
synonyme de grand, énorme; or, ce n’est pas en bronze. Or si le Colleoni de Verrocchio est
cela. Certaines sculptures ne sont que une des plus belles statues équestres du
grandes, énormes, sans être momumen- monde, cela ne tient pas à ce qu’elle est en
tales, car la momumentalité n’est pas une bronze et moins encore aux qualités sup-
question de format ; cela implique beau- posées du personnage gu’elle représente,
coup dâautres conditions. mais à ses proportions, sa forme dans lâe-
Le sculpteur roumain Constantin space – une sculpture exactement identique
Brâncuºi qui a réalisé une des plus belles en plâtre patine bronze en l’honneur de
oeuvres monumentales de son siècle, une n’importequelle brute imbécile produirait le
Colonne sans fin de quelque trente mètres de même effet momumental. Aucun matériau
hautm disait : « La monumentalité, cela et aucun sujet ne son nobles : c’est ce gu’un
peut aussi n’être pas plus grand que ceci » artiste en fait qui est éventuellement noble –
et il indiquait une hauter entre son pouce et ou banal. Et tous les matériaux sont possi-
son index. On sait qu’Alberto Giacometti bles. L’une des plus saisiisantes parmi les
partageait cette opinion, lui qui faisait de si oeuvres urbaines récentes est Espoir de paix
impressionnantes figures humaines de guâArman a fait dresser à Beyrouth : un
quelques disaines de centimètres. De gross- bloc de béton dans lequel sont partiellement
es têtes découpées dans une montagne enchassés en vrac des canons et des blindes
ébahissent peut-être des amateurs de vititables. Tous les matériaux sont possibles
Disneylandf mais restent de pauvres réali- et chacun a ses qualités propres. L’oxyde
sation formelles face au Moïse de Michel- qui verdict le bronze n’est ni supérieur ni
Ange. infgérieur à ºa rouille du fer on d’un autre
Comme n’importe quelle oeuvre plas- métal. A la Fontaine gu’Alberto Vargas a
tique, une saculpture momumentale doit installée Plaza Torre Data Flux, la belle
évidemment conjuquer des qualités qui couleur orangée de l’acier corten des
tiennent à ses dimensions mais aussi à sa graines colossales joue avec la textre et la
matière, sa couleur, sa plus ou moins teinte de la pierre et avec l’eau-l’eau qui est
grande luminosité ou matité... Mais, plus aussi un matériau capable d’une grande
qu’une oeuvre ordinaire, la sculpture mon- noblesse et d’une veriété infinite. Au con-
umentale doit donner au regardeur la possi- traire, le Buste-colonne en acier inox capte la
billité de la voir à des distances très vari- lumière qui passe entre deux bâtiments,
ables : de près de loin, une petite sculpture comme un Prométhée devenu atlante ou
de Giacometti, comme la colone de cariatide pour porter le ciel.
Brâncuºi, grande une ellicacité qui retient le Si une sculpture monumentale n’est pas
spectateur ou le passant. une sculpture tout ordinaire gu’on a
On croyait autrefois que pour une sculp- agrandie à la taille désirée, elle n’est pas non
ture, surtout si elle se voulait urbaine, cer- plus une oeuvre gu’on peut installer ici ou
tains matériaux étaient plus « nobles » que là ou bien ailleurs. Il doitvy avoir une
d’autres. C’est pourquoi on aimait les fig- adéquation entre l’oeuvre et sa destination
79
Serge Fauchereau

une banlieue à la population réputée « diffi-


cile » du sur de Paris, on avait placé au cen-
tre d’un rond-point spacieux une sculpture
gu’on voulait suffisamment « simple » et
donc à la portée d’une population point du
tout intellectuelle, notamment de la
jeunesse banlieusarde gu’on croit volontires
inculte et prompte à la déprédation : un
scooter très réaliste de plusieurs mètres de
haut. Cette sculpture a aussitôt été couverte
de gradditis puis partiellement a mis à la
même place, une très grande hourloupe de
Jean Dubuffet, construction polychrome en
matière synthétigue, agencement de formes
ludiques parfaitement indescriptibles. Or il
faut croire que les « vandales » qui avaient
détruit la précédente sculpture out reconnu
que celle-ci est belle et douée d’une vraie
présence puisque depuis des années elle est
intacte.
Une sculpture, comme n’importe quelle
oeuvre d’art, ne doit pas chercher à s’attirer
les bonnes grâces du public, par démagogie
ou par condescendance. Elle doit être là,
bien présente, sans altérer lâespace public et
en se donnant pour ce gu’elle est sans
ambiquité. La mésaventure suivante est
et cela implique, au plus haut point, chez arrivée en 2004 à l’oeuvre d’un sculpteur
l’artiste un respect des personnes et des internationalement connu qui avait installé
lieux, double condition qui n’en forme peut- sur la plus grande place de Naples, la
être gu’une seule. Une sculpture monumen- Piazza del Plebiscito, une grande spirale
tale est presque toutjours destinée à l’entrée d’acier qui détonnait dans l’environnement
du port, à Mexico les Tours de Satélite de très classique du centre historique ; en tout
Goeritz se trouvent à un important noeud cas il est certain que la monumentalité de
de circulation routière... l’oeuvre n’a pas été sensible aux passants
Plus gu’une autre, la sculpture monu- qui, jour après jour, ingénument, l’out util-
mentale doit pouvoir soutenir le regard isée comme latrines publiques, tant gu’il a
attentif du spectateur comme le regard d fallu l’entourer d’une barrière qui en élimi-
Plus gu’une autre, la sculpture monu- nait autant lo’effet estétique espéré par
mentale doit pouvoir soutenir le regard l’artiste que l’usage imaginé par la popula-
attentif du spectateur comme le regard dés- tion.
involte du passant pressé ; elle doit capter L’oeuvre urbaine n’est pas protégée dans
au moins un instant sonnintérêt et peut-être un musée ou un lieu privé. Elle est en con-
le retenir, gu’il s’en trouve tout près ou gu’il tact direct avec la vie, en concurrence et en
l’aperçoive de loin. Quoi gu’il en soit, elle connivence avec la vie des gens et des élé-
doit respecter ce public, provoquer son ments. Elle s’y incorpore et y participe sans
attention sans agressivité ni condescen- s’y fondre tout à fait. C’est ce qui la rend dif-
dance. ficile à réaliser, c’est ce qui fait sa force
Le public est sensible au respect gu’on lorsqu’elle y parvient.
lui porte. J’en donnerai un exemple. Dans 21.02.2006
80
Daniel-H
Henri précieux compagnon », des pages à la fois
détaillées et émouvantes (RLC 3/1972: 321-
PAGEAUX 332). Elles constituent encore aujourd’hui le
document, le témoignage le plus complet
sur Basil Munteano.

Basil J’aimerais donc entrer le plus vite possi-


ble dans une pensée qui a très tôt identifié
son champ de recherches pour en dégager

Munteano les orientations principales, les lignes de


force. Sans doute la réflexion exigeante de
Munteano reste marquée par l’époque à
serviteur et laquelle elle s’est formée, affermie et
déployée (en gros trois décennies de 1930 à
1960). Mais il m’apparaît que l’admirable
franc-tireur serviteur du comparatisme qu’il fut a
encore aujourd’hui quelques leçons à

du
prodiguer pour qui veut bien l’écouter. Le
franc-tireur qui fit de la synthèse la passion
de sa vie et son idéal intellectuel a tracé des

comparatisme
routes sur lesquelles on peut encore partir à
l’aventure, à la rencontre de quelques idées
qu’il a semées avec détermination et
générosité.
C’est une figure originale du compara-
tisme en France que je voudrais évoquer. *
Originale, peut-être inclassable, et hors du S’il a passé la majeure partie de sa vie en
commun. Pourquoi cette évocation; je France, Basil Munteano n’a jamais abandon-
m’empresse de dire que je ne sacrifie à né sa nationalité d’origine: roumaine. Né à
aucun anniversaire, que mon propos n’obéit Braïla en 1897, il quitte son pays dès qu’il a
à aucune volonté de commémoration, au sa licence es lettres (magna cum laudë) en
sens convenu, ou symbolique du terme. poche en 1921. Il enseigne à l’Ecole
L’homme, discret, secret, parfois bourru, en roumaine de Fontenay-aux-Roses mais
dépit d’une exquise sociabilité, mérite poursuit des recherches sur la fin du
mieux qu’un éloge ou qu’un panégyrique. XVIIIème siècle, plus particulièrement sur
Et l’œuvre qu’il laisse mérite un hommage, Senancour (« Le problèmes du retour à la
une reconnaissance, au sens fort du terme. nature dans les premières ouvrages de
J’évoque Munteano comme les Anciens Senancour», Mélanges de l’Ecole Roumaine en
descendaient aux Enfers pour « évoquer » France (1923 et 1924), Paris Bucarest, 1924,
les morts. Ceux-ci avaient des révélations à 119p.) et commence à collaborer à la Revue
faire, des enseignements à prodiguer. La de Littérature comparée à partir de 1926, avec
catabase antique était entreprise pour inter- des comptes rendus sur des ouvrages et
roger les morts. J’ai pensé que le temps était études roumaines: l’ouvrage d’Opresco sur
temps de revenir aux travaux de Munteano. Eliade Radulesco et celui de Charles
Je ne souhaite pas retracer longuement Drouhet, doyen de la Faculté des lettres de
une carrière: le mot d’ailleurs sonne mal, me Bucarest, sur Alecsandri et les écrivains
semble-t-il. Au reste, Marcel Bataillon, celui français. Sur celui-ci, Munteano reviendra
qui fut le grand maître de l’hispanisme souvent, jusqu’en 1955. Quant au premier,
français et qui dirigea pendant de longues auteur d’un ouvrage intitulé L’équilibre dans
années la Revue de Littérature comparée, a les antithèses (Bucarest, 1859-60), je m’inter-
consacré, après la disparition de celui qui roge encore sur les traces qu’il aura pu laiss-
avait été le secrétaire fidèle de la revue, le « er dans la pensée de celui qui fera des cou-
81
Daniel-Henri Pageaux

ples oppositionnels l’une des bases de sa l’école américaine de littérature comparée.


théorie littéraire. Mais son travail fait l’objet d’une impres-
En 1929 il donne son premier article, une sionnante série de critiques et de reproches:
longue étude sur « L’ « âme sensible », le « il traite avec une visible répugnance des
«génie français» et les débuts de Kotzebue répercussions littéraires et poétiques du
en France» (RLC, 1929: 447-514). Cette con- kantisme », il ne montre « aucun goût pour
tribution qui n’est pas seulement centrée les enquêtes minutieuses ». Il ne prête pas
sur l’auteur de Misanthropie et repentir mais attention au « milieu récepteur », aux tra-
sur un « préromantisme » qui passionne ductions. Wellek use du droit de réponse.
Munteano et qui lui fait retrouver Madame Mais Munteano, selon la formule actuelle,
de Staël, la Décade philosophique, le désigne persiste et signe.
pour rendre compte, l’année suivante, d’un Il fait plus: il publie sa manière d’aborder
ouvrage sur le même dramaturge à succès, la fortune de Kant en France, en passant par
bien oublié. Le compte rendu est long et dur la Suisse, « le purgatoire suisse », en choi-
pour l’auteur, un universitaire anglo-saxon sissant des « épisodes » et aussi des figures,
(RLC 1930: 571-585). Il y en aura d’autres de Stapfer, Huber, Mme de Charrière et
la même encre. Munteano ne cherche nulle- Benjamin Constant. C’est un long article
ment à défendre le « Bonaparte du monde (RLC 1935: 387-454) où il plonge avec
théâtral », pour reprendre un compliment délices dans ce qu’il nomme « le tumulte
d’époque, parmi cent autres. Il reconnaît kantien ». Il interroge la presse, il donne
bien volontiers que la lecture des drames ou forme à un phénomène d’opinion, la «
des comédies de Kotzebue (il en a commis légende kantienne ». Il s’attache à la person-
deux cents...) n’est « pas spécialement nalité de Mme de Charrière pour son roman
affriolante ». Mais il ne transige pas sur un Trois femmes (1795) dans lequel elle se livre à
principe essentiel à ses yeux pour un une réfutation de l’impératif catégorique
chercheur: « II n’est permis en aucune kantien. Il la montre « tirant les ficelles de
manière de s’autoriser de la médiocrité d’un ces marionnettes ». Plus sérieusement, il
auteur pour le traiter médiocrement. » II s’interroge: « Où a-t-elle puisé les vagues
faut en quelque sorte au moins honorer son notions kantiennes qu’elle charge ses « Trois
objet d’étude, quand on ne peut pas l’ad- femmes » de combattre par l’exemple ? »
mirer. Au nom d’une certaine idée de la Après quelques fausses pistes, il annonce: «
recherche en littérature comparée, il n’ad- Or nous croyons pouvoir tenir la preuve
met pas qu’on puisse se contenter de mon- que Mme de Charrière a fait mieux que
trer son goût « pour le parallèle et la com- recueillir des propos de salon et qu’elle a
paraison ». De fait, le travail de M. sous les yeux un texte kantien précis. » Une
Thompson consiste « dans la superposition traduction, celle de L. -F. Huber. On le voit:
de séries de faits, d’aspects fragmentaires, Munteano est devenu pleinement compara-
jouissant chacun d’une manière d’au- tiste, traquant les sources et les influences. Il
tonomie très nuisible à la démonstration. » parlait dans le compte rendu sur l’ouvrage
L’Angleterre et la France, terres d’accueil, de Thompson de « l’historien de la littéra-
sont traitées « en bloc». «Or, il y a, entre 1790 ture »; il le voyait comme « ce dépisteur de
et 1900, plusieurs France, plusieurs courants et d’influences »: il pensait peut-
Angleterre, plusieurs Kotzebue. » II y a être à Lanson. A présent, il a trouvé un
surtout la précision des faits, l’érudition sur maître: Paul Hazard.
laquelle Munteano est intraitable. Quelques C’est à Munteano que reviendra l’hon-
années plus tard, il rend compte d’une neur de rendre compte de la célèbre Crise de
étude de René Wellek (Immanuel Kant in conscience européenne (1680-1715), (RLC 1935:
England, Princetown Univ. Press, 1931). La 364-378). Il faut citer in extenso le premier
recension a des dimensions inhabituelles paragraphe: il traduit l’éblouissement du
(RLC 1933: 546-576). Sans doute Wellek n’est lecteur, son adhésion enthousiaste à une
pas encore devenu, tant s’en faut, le Pape de entreprise en effet peu commune:
82
Serviteur et franc-tireur du comparatisme

« Quatre parties, vingt-trois chapitres; offre deux parties, équilibrées: «la


dix ou quinze personnages de haute volée, Renaissance» (1866-1916) et «L’effort créa-
au premier plan, et, au second, cent autres, teur d’après-guerre». Avec beaucoup de
manieurs de plumes et brasseurs d’idées; finesse et de justesse, il oppose en conclu-
entre eux, une foule de relations humaines sion « les littératures évoluées » et « les lit-
ou savantes, des rencontres, des chocs, des tératures jeunes » qui « révèlent sans peine
combats, pardessus les classes, les profes- le fonds social dont elles émanent et les
sions et les frontières; des centaines de livres idéals successifs qui jalonnent leur marche.
latins, hollandais, anglaid, allemands, ital- ». Il signale ainsi une tendance que mettra
iens, espagnols, français; des milliers de en valeur le grand critique mexicain, fin hel-
références et de renvois; un monde d’idées, léniste, poète Alfonso Reyes, lorsqu’il note
de caractères, d’explications et d’inter- dans un Fragment sur l’interprétation sociale
férences: tel est l’ouvrage de M. Hazard. » des lettres ibéro-américaines (1951), que les lit-
Que doit-il admirer le plus ? L’étendue tératures du Nouveau monde sont beau-
de la documentation ? Evidemment (et nous coup plus « liées à l’histoire politique et
reviendrons sur l’érudition de Paul sociale » que celles du « vieux monde ».
Hazard). Mais plus profondément l’am- Dans des « Perspectives » finales, Munteano
pleur du spectacle offert: Paul Hazard écrit va plus loin et affirme qu’il s’agit de la lit-
une « histoire en action ». Il est historien des térature « d’une nation qui aspire à se con-
idées, l’idéal de Munteano, et un admirable naître, à se définir et à se révéler. »
metteur en scène de ces idées. Il sait les faire II revient en Roumanie en 1939 pour
vivre, les faire parler. Et Munteano va faire enseigner la littérature française à
du Hazard à l’occasion: « Entre en lice un l’Université de Bucarest. Il se marie en 1941.
prêtre d’apparence humble et soumise, Emmanuelle Episcopesco sera, je reprends
Richard Simon. » II brosse le portrait d’un les termes de Marcel Bataillon, une « com-
Bossuet vieillissant, « infiniment pathétique pagne aimante, prévenante, allègre ». Il
». Il découvre dans cette période de transi- retourne en France en 1946 pour n’en plus
tion des tendances contradictoires que bouger, si ce n’est pour participer aux mul-
Hazard a su mettre en relief de façon claire tiples colloques, congrès qui signalent la
et convaincante: « De la stabilité au mouve- naissance et l’essor d’une nouvelle littéra-
ment », « l’ancien et le moderne », « le Midi ture comparée.
et le Nord ». Il emboîte le pas au maître et C’est pour lui une période de grande
dégage « une double dominante »: la raison activité. Il entre au CNRS (Centre National
et l’individualisme, et, avec beaucoup de de la Recherche Scientifique) et sera de 1954
précautions, insiste sur l’influence de Locke à 1968 secrétaire de la Revue de Littérature
qu’il juge trop peu présente dans la syn- comparée. Il rend compte pour la RLC des
thèse de Hazard. Il admire enfin le style travaux comparatistes français qui mar-
qu’il détaille longuement pour terminer par quèrent l’après-guerre. Il participe bien sûr
un aveu lapidaire: « c’est du grand art ». au numéro d’hommage à Paul Hazard
Le moment n’est pas encore venu pour (1946: 84-93) avec un article intitulé « Un
Munteano de se tourner vers l’histoire des historien humaniste ». Il s’attarde longue-
idées. Il publie en 1938 un Panorama de la lit- ment à peindre l’homme, « le causeur déli-
térature roumaine contemporaine (éd. du cieux », « la justesse et la souplesse » de son
Sagittaire, anciennement Kra) et l’année intelligence, « constructrice », « le sens de
suivante il est élu membre correspondant l’équilibre français, tant célébré et, le plus
de l’Académie roumaine. Il s’agit d’un « souvent, assez maladroitement », l’influ-
panorama » ample et détaillé de plus de 300 ence de Lanson « décisive ». Il montre com-
pages. Il s’ouvre sur un essai consacré au « ment, en élargissant son enquête au « milieu
peuple roumain », aux « fatalités géo- social, voire politique », « le comparatiste se
graphiques et historiques », mettant l’accent doublait d’un historien des idées ». Il est un
sur un peuple « de paysans et de clercs ». Il érudit, certes, mais « le moins livresque qui
83
Daniel-Henri Pageaux

fût ». Il admire son art de la « composition » de la Société française de littérature com-


et le définit justement: « un sens dramatique parée, fondée en 1956, à Bordeaux. Il faut
indéniable ». Munteano continue, l’année dire que le thème retenu lui convient à mer-
suivante (RLC 1948: 146-154), avec la recen- veille: « Littérature générale et histoire des
sion de l’ouvrage posthume de Hazard, La idées ». Il défend l’intérêt d’études mono-
pensée européenne auXVIIIème siècle (Boivin, graphiques et reprend la distinction des
1947). deux synthèses qu’il avait introduite dans
En 1948, il analyse, avec la même atten- sa recension de Van Tieghem. Il les nomme
tion et le même enthousiasme, l’ouvrage de à présent « littérature générale » qu’il voit «
Jean-Marie Carré, Les écrivains français et le s’élever à peu près au niveau de la plupart
mirage allemand (Boivin, 1947). Gageons des « sciences humaines » et « histoire des
qu’il a dû apprécier la puissante opposition idées ». Paul Hazard semble quelque peu
sur laquelle repose le livre: Germania, la oublié et la synthèse verticale ouvre sur « les
rêveuse, et Deutschland, la terre de la profondeurs de l’existant ». Il a cessé de dis-
Realpolitik, trop mal perçue par les écrivains tinguer deux démarches de pensée pour les
français. Osons souligner que le style ou opposer: « Alors que l’une s’épand, l’autre
mieux la facture hazardienne transparaît plonge. »
dans le compte rendu, ici ou là: « Puis, tout II participera en bonne place à l’hom-
d’un coup, Villers parut. » Ou encore: « mage posthume adressé à Jean-Marie Carré
Mais ne voilà-t-il pas que, derrière l’im- (Connaissance de l’étranger, Didier, 1966) en
posante façade de la science, le militarisme brossant un étonnant portrait moral et intel-
allemand se dérobe aux yeux français ! » En lectuel du maître qui devient l’illustration
1950, c’est au tour de Paul Van Tieghem éclatante de sa vision contrastée de l’âme
(RLC 1950: 133-141) pour son Romantisme humaine et de ses vues théoriques sur la «
dans la littérature européenne (Albin Michel, synthèse des contraires »: d’une part, « un
1949). S’il admire la remarquable « synthèse autochtone tenace et généreux », de l’autre,
internationale », d’autant plus qu’il cite un voyageur attiré par « l’infinie variété de
Munteano et sa juste distinction entre syn- l’existant ». Comme pour Paul Hazard, il
thèse et « totalisation » (entendez: juxtaposi- apprécie « un écrivain de talent ».
tion), il la tient pour un exemple de « syn- Son intérêt ne se réduit pas à l’espace
thèse horizontale », qui opère « en étendue français. Passionné de bibliographie, il
» (la fameuse ouverture supranationale, célèbre l’initiative franco-américaine de F.
diront certains plus tard), alors que ses Baldensperger et Werner Friederich
préférences vont à la « synthèse verticale », (Bibliography of Comparative Literature, North
ou plutôt en profondeur, « seul moyen Carolina, 1950), ou le Yearbook of Comparative
capable d’éclairer les concepts de « cause », and General Literature. Sa dernière contribu-
d’ « effet » et d’ « influence » en littérature » tion sera d’ailleurs consacrée à la « synthèse
et « d’intégrer finalement le phénomène lit- bibliographique » de la revue Studi francesi
téraire dans la catégorie générale de l’hu- (RLC 1968: 480). Il multiplie aussi les
manité. » chroniques (théâtre, poésie, rencontres
II est présent à Venise en 1955 pour le internationales, anniversaires). Il semble
Premier congrès de l’AILC/ Association apprécier d’être une sorte de courriériste
internationale de Littérature comparée. Il (autre goût qui le rapproche de Paul
choisit de parler de deux poètes roumains: Hazard). La Roumanie ne s’est pas éloignée
Basil Alecsandri et Michaël Eminesco, ou du champ de ses préoccupations. Après
plutôt, comme il le dit dans le titre de sa avoir donné en 1946 une petite étude sur les
communication, de « Moments vénitiens lettres françaises en roumain (Permanente
dans la littérature roumaine ». C’est pour franceze, Bucarest, 1946), après quelques
opposer le « romantisme solaire » du pre- comptes rendus, il donne en 1952 une petite
mier au « romantisme lunaire » du second. étude sur la présence de Victor Hugo en
Il participe activement au Premier congrès Roumanie. Quant à ses recherches propre-
84
Serviteur et franc-tireur du comparatisme

ment théoriques, on citera deux articles con- dernier, précisément quand Munteano
sacrés à l’Abbé Du Bos « esthéticien de la arrive à Paris. Deux notions sont alors au
persuasion passionnelle » (RLC, 1956) et « cœur des réflexions comparatistes: les
Des constantes en littérature » (RLC 1957). sources et les influences. Elles sont très
Tous deux seront repris et augmentés dans largement issues des travaux de Gustave
une anthologie de ses travaux, publiée chez Lanson et de Ferdinand Brunetière, formés
Didier (l’éditeur de la RLC) à la fin de 1967, dans le dernier tiers du XIXème siècle. A la
Constantes dialectiques en littérature et en his- mort du premier, Fernand Baldensperger,
toire. Problèmes, recherches, perspectives (en qui partage la direction de la RLC avec Paul
abrégé désormais CD). Il recompose ainsi Hazard, mais qui a ouvert le premier
son parcours, en commençant par des notes numéro de 1921 sur un article programma-
sur l’Histoire qui remontaient à 1934 pour tique, « La littérature comparée: le mot, la
se terminer, d’un point de vue chose », n’avait pas hésité à reconnaître qu’il
chronologique, par sa communication au était « des nôtres ». Paul Hazard aurait pu
Illème Congrès de l’AILC à Utrecht, en dire de même: il lui a dédié sa thèse « La
1961, consacrée à la culture roumaine, sous Révolution française et les lettres italiennes
le titre « Un phénomène d’orientation syn- » (1910). Quant au second, on connaît ses
thétique: Universalisme et autochtonie ». positions favorables à une discipline qui
Il meurt en 1972. Il ne peut voir sortir ce permettait de mieux comprendre la forma-
qu’il appelait « son » Rousseau, Solitude et tion de la littérature française (son grand
contradictions de Jean-Jacques Rousseau (Paris, centre d’intérêt, comme pour Lanson).
Nizet, 1975). Il s’agissait d’une reprise (au Pierre Moreau, professeur de littérature à la
sens musical) ou d’une amplification (au Sorbonne, souvent cité par Munteano, et
sens rhétorique) de deux contributions (de que je n’ai pas hésité à présenter comme un
1950 et 1962) portant sur les deux thèmes « compagnon de route » du comparatisme
retenus. Jacques Voisine, comparatiste, français, tant nombreuses sont ses collabo-
grand rousseauiste, a rendu compte de cet rations à la RLC, est l’auteur d’un article qui
ouvrage (RLC, 1976: 326-327). Faisant allu- fait de Brunetière un « professeur de littéra-
sion à l’ouvrage précédent consacré aux ture comparée » (RLC 1956).
Constantes dialectiques, Jacques Voisine Dans les pages d’hommage à Jean-Marie
n’hésite pas à faire... un parallèle entre le Carré (1964: 27), Munteano est catégorique:
Genevois tel que le voit le Roumain et le « La recherche documentaire et « voyageuse
comparatiste « déchiré presque toute sa vie » des sources conduit infailliblement au
entre sa patrie roumaine et sa patrie comparatisme et au concept fondamental
française sans vouloir renoncer ni à l’une ni qui est son principe moteur: l’influence. »
à l’autre. » J’ajoute que Jacques Voisine, On ne saurait mieux dire ! Mais après la for-
devenu directeur de la RLC, donna bien mule catégorique, ou déjà bien avant, vien-
plus tard une petite note, au détour d’une nent les nuances. Munteano place la notion
de ces « Chroniques » de fin de numéro, en plus souple d’ « affinités » comme le
1988, signalant l’hommage rendu au « troisième terme d’un triptyque: sources,
influences, affinités (CD, 117). Il parle aussi
grand savant, lettré en deux cultures, pro-
d’interférences, et utilise un mot qu’il affec-
fesseur et écrivain » par son ancien élève,
tionne: les « accointances ». La notion
Dan Cernovodeanu, le 17 décembre 1987, à
d’affinité est déjà présente dans un de ses
la Mission catholique roumaine de Paris.
premiers comptes rendus, consacré à l’ou-
* vrage de Charles Drouhet. Il y distingue
Un comparatisme, une certaine idée de la aussi deux types d’imitation (notion qui le
littérature comparée commencent à se rapproche de la réflexion sur l’élaboration
dessiner. On reconnaît aisément les grands créatrice): « l’imitation matérielle » (enten-
principes de la discipline qui s’est élaborée dons: le rapport de fait) et une imitation
en France à partir des années 20 du siècle plus « subtile », par exemple lorsqu’il mon-
85
Daniel-Henri Pageaux

tre comment Drouhet a saisi la manière « Peut-on négliger les conséquences loin-
dont Alecsandri « assimile ces sources à son taines d’un système philosophique ou
propre fond ». Il apprécie alors « le jeu tou- d’une œuvre littéraire, alors que, altérées,
jours intéressant des forces intellectuelles et exagérées ou mal compris, ce système ou
émotives qui déterminent l’œuvre d’art. » cette œuvre viennent, dans leur pays adop-
II parlera de sources, d’influences, mais tif, déclencher un mouvement d’opinion ou
l’outillage critique est mis au service d’une tout au moins l’encourager et le nourrir ?(...)
enquête sur ce mystère qui reste celui de la Sa méthode s’obstine à définir la portée
création. Sans doute, il n’hésite pas à invo- philosophique des idées davantage que leur
quer parfois, souvent, un héritage posi- portée historique et humaine. »
tiviste qu’il accepte: le « milieu », le « climat A Wellek il opposera bientôt Hazard qui,
», pris dans le double sens, physique et dans sa Crise de conscience européenne, a livré
moral. Mais dans ses notes de 1934 sur un exemple magistral. Il admire chez lui « la
l’Histoire, il lance, comme il en a l’habitude, clairvoyance et la pénétration » quand il
une étonnante suggestion: « Rousseau s’agit de choisir sa documentation: « trier
n’imite pas Richardson, mais l’idée ou la tant d’écrits, les classer dans l’ordre de leur
catégorie Richardson » (CD, 27). Nous diri- signification, discerner dans le concert con-
ons volontiers aujourd’hui le « modèle » fus d’une époque la voix de chaque auteur
Richardson. Mais il pose souvent le prob- et le rôle de chaque ouvrage, quelle tâche
lème en termes généraux: la question du « complexe et que l’érudition devient belle
comment » (nous dirions la dimension poé- quand on a su la dominer et non pas la
tique) l’intéresse moins que celle du « subir! »
pourquoi » (CD, 79). Il entend « atteindre les Tous ne voient pas le travail de Hazard
conditions profondes, sinon premières, de de la même manière. A commencer par
la littérature. » L’obsession de la profondeur Marcel Bataillon qui, dans le numéro
(Jung la cautionne, à l’occasion) l’écarté d’hommage posthume que lui adresse la
d’une vision trop positiviste. Il est très RLC, salue un esprit fait pour « le survol
proche de l’influence selon Gide, dans une aisé des larges ensembles plutôt que pour
célèbre conférence qui remonte à 1900 et les minuties pédestres de l’érudition. » (RLC
qu’il citera plus tard: les influences sont des 1946: 50). Bien plus, le Duc de Broglie, rece-
«miroirs»; ils nous montreraient « non point vant Hazard à l’Académie française, définit
ce que nous sommes déjà effectivement, ses travaux comme « enquête vivante », «
mais ce que nous sommes d’une façon reportage » et compare l’universitaire tantôt
latente. » II sait faire une différence fonda- à un « paysagiste » (le goût des vastes
mentale entre succès et influence et ses panoramas), tantôt à un « promeneur
préférences vont à celle-ci. Il est sensible amusé qui veut errer à l’aventure » (RLC
très tôt à un problème qui est au cœur de l’é- 1946: 33).
tude de la « fortune » et plus tard de la « Partisan enthousiaste de l’influence et de
réception », l’alternative entre deux la problématique qui en découle, Munteano
approches qui ne peuvent s’exclure: la est très réservé à l’égard des thèmes: en cela,
quantitative et la qualitative. Il lance l’idée il est bien le disciple de Paul Hazard. Il
dans son compte rendu sur l’ouvrage de parle d’idées, d’« idées-clés » (CD, 71), là où
Thompson (si critiqué) que « la statistique nous parlerions de « thèmes ». Sa méfiance
doit devenir qualitative pour cesser d’être à l’égard de ce type de recherche procède du
lettre morte. » (RLC 1930: 582). débat du début du siècle dans lequel Gaston
Pour autant, l’érudition patiente Paris plaida en vain pour une Stoffgeschichte
apportera des détails indispensables au (CD, 77). Elle s’affirme très tôt dans un
processus de transmission, de diffusion des compte rendu sur une étude d’une des ses
formes et des idées. C’est au nom de cette compatriotes consacrée au « thème poétique
méthode qu’il critique le travail de Wellek de la rosé », à partir du Carpe rosam
(1933: 555-557): d’Horace. Sans doute, le travail n’est pas
86
Serviteur et franc-tireur du comparatisme

éblouissant, mais il en profite pour critiquer scrupuleux, il y a de fait une recherche pas-
le manque de « dynamisme » de l’enquête sionnée d’une essence du littéraire, ce qu’il
et, plus grave, il s’interroge sur « l’efficacité nomme « le phénomène vital et créateur
de ces travaux » (RLC, 1933: 134). C’est aussi d’œuvres » (CD, 11).
ce qui l’amène à être réservé, de façon La synthèse pour laquelle il plaide « ne
plutôt injuste, sur l’enquête monumentale saurait porter que sur les idées. » (CD, 17). Il
d’Ernst-Robert Curtius qui porte, selon lui, est vrai qu’il prend l’idée dans une accep-
sur des « thèmes ». Il s’écarte à la fois de son tion ample et souple, là où parfois nous par-
« propos » et de sa « méthode » (CD, 169) lerions de thèmes, de motifs. La synthèse est
parce qu’il y voit un travail portant sur une un exercice exigeant; il la considère comme
matière, sur un contenu, dirions-nous, là où un défi permanent aux limites inhérentes à
lui s’efforce de mettre en évidence des « l’esprit humain. C’est pourquoi, non sans
modalités », l’élaboration poétique, l’écrit- humour, la construction qu’il propose, à
ure, une « techné » (CD, 170). partir de l’histoire des idées, « vaut ce que
Il est un adepte inconditionnel de l’his- vaut la personnalité de l’architecte » (CD,
toire, histoire littéraire, mais aussi l’histoire 81). Quant à la fonction de la synthèse,
« science humaine ». Il le montre dans ses définie en termes admirables, « convertir le
notes de 1934 auxquelles nous avons déjà passé en valeurs intelligibles » (CD, 26), elle
fait allusion. Il tient beaucoup à ses sortes suppose, dans son esprit, la documentation
de « pensées », jetées sur le papier, comme la plus large et diversifiée comme gage de
improvisées, alors qu’il s’agit à l’évidence sa validité, de son bien-fondé. C’est
de l’expression de réflexions longuement pourquoi il voit dans la bibliographie le pre-
pesées, mûries, méditées. Il récuse, sans la mier pas, indispensable, vers la synthèse: là
nommer, la voie historique issue de où il y a sélection, il y a début de synthèse.
Michelet qui aboutit à la résurrection inté- Il rappelle enfin que l’art de la synthèse
grale du passé. Il est proche, là encore sans suppose que le chercheur « doit bien écrire
s’y référer, à l’école de la synthèse his- » (CD, 135). C’est une qualité qu’on ne peut
torique de Henri Berr. Il est curieux qu’il ne dénier à Munteano. Je ne fais pas référence
voit pas que la « vie » retrouvée, et pas aux qualités de puriste que rappelait Marcel
seulement le temps, est ce qui anime les Bataillon, non sans une pointe de malice. Je
pages de Paul Hazard qu’il admire: il pense plutôt à ses talents de portraitiste,
appelle cela son sens « dramatique ». Il n’y dans la tradition des moralistes français, à
voit qu’une manière originale, unique, de moins qu’on ne veuille invoquer le Barrés
pratiquer une histoire des idées qu’il va cul- amateurs d’âmes, au choix des adjectifs (il
tiver, en se réclamant aussi d’Arthur adore le couple « fluide et protéiforme »),
Lovejoy (CD, 54). Au nom de l’histoire des aux tournures ou trouvailles surprenantes,
idées, il en vient à dire que la Littérature maniant l’oxymore (l’objet de la recherche
comparée n’a pas « d’ambitions proprement est « un absolu expérimental » CD, 11), à la
esthétiques » alors même qu’il définit son fermeté de l’expression, et à son don pour
terrain comme celui de « la création lit- les formules définitives: « savoir n’est pas
téraire » (CD, 77-78). Il n’hésite pas à « pos- connaître », « décrire n’est point définir »...
tuler » que « toute grande œuvre est faite Mais on pourra dire encore que Munteano a
plus ou moins d’idées, d’idées su être un bon disciple à l’école de Paul
philosophiques surtout, non seulement « en Hazard. Or, il y a aussi dans ses écrits des
pistes originales, des intuitions sur-
dilution » comme le veut A. O. Lovejoy,
prenantes sur lesquelles on doit s’arrêter au
mais en fusion, en ébullition. » (CD, 78).
moment de dresser un bilan, de façon néces-
C’est donc bien le comparatisme, ou plutôt
sairement rapide.
le « chercheur » et sa « finesse », qui doivent
« surprendre » ces idées et dégager ce que je *
vois comme le ou un « principe » créateur. Soulignons d’abord une originalité
Chez ce passionné d’histoire, chez cet érudit majeure: sa défense (et illustration) de la
87
Daniel-Henri Pageaux

rhétorique. Une large part de ses Constantes voir « comment l’imagination créatrice
dialectiques y est consacrée, au point qu’il transforme les idées en œuvres littéraires. »
fait remarquer (là encore l’humour ne perd C’est parfaitement résumé. Mais on attend
pas ses droits) qu’on peut lui reprocher « de d’autres passerelles entre les deux pensées.
voir la Rhétorique partout. » (CD, 171). Ces Il mentionne rapidement Bachelard,
« constantes » relèvent toutes de cette vieille Merleau-Ponty, Etienne Souriau, ou Jean
techné, de « ce fonds pratiquement inépuis- Rousset (CD, 9, 113-114, 130), alors qu’il
able » (CD, 160-161) vers lequel il ne cesse pense, justement, à « l’interdépendance
de revenir, de remonter. Il montre la perma- comparative de la forme et de la substance »
nence de principes simples: émouvoir, (CD, 109). C’est l’une des idées maîtresses
plaire, concilier, movere, delectare, conciliare. de l’historien de l’art Henri Focillon, dans sa
Il accorde une étude « à la survie littéraire Vie des formes (1934). Or, Munteano connaît
des rhéteurs anciens » (CD, 173-186), mais Focillon parce qu’il est un des rares à s’être
aussi «modernes», comme l’abbé Du Bos, occupé de l’art roumain (CD, 382).
«esthéticien de la persuasion personnelle », Dans ce que je tiens pour une solitude
nouveau Quintilien à l’aube des Lumières paradoxale, Munteano invente de nouvelles
(CD, 297-374). La rhétorique est «un fan- dimensions au comparatisme. C’est qu’il a
tôme», «toujours à pied d’œuvre » (CD, réfléchi, longuement et de façon pertinente,
168). Il va même à consacrer une communi- à l’exercice par excellence de la littérature
cation à un procédé, à une figure partic- comparée: la comparaison. Et il en a déduit
ulière: l’euphémisme, sans doute parce qu’il que la comparaison n’est pas propre aux
est l’expression originale de l’ambiguïté comparatistes et qu’il faut aller vers des
humaine. On se prend à regretter qu’il n’ait vues plus largement théoriques. Marcel
pas tourner son regard vers un autre Bataillon a souvent plaidé pour une littéra-
défenseur de « l’ancienne rhétorique », titre ture « générale », sans succès. Munteano
d’un article de Roland Barthes replace la réflexion comparatiste dans un
(Communications, n° 16: 174-175). Il y a, dans cadre général: « II y a « comparatisme » dès
le plaidoyer de Barthes, des idées qui qu’il y a comparaison dialectique, c’est-à-
eussent séduit Munteano: l’ancienne rhé- dire dès qu’il y a divergence, disconve-
torique a donné accès à une « surcivilisation nance, lutte - linguistique, psychologique,
», « celle de l’Occident historique et géo- spatiale, temporelle - entre les éléments con-
graphique ». Et encore: « Elle a été la seule stitutifs du phénomène littéraire. » (CD,
pratique à travers laquelle notre société a 133). Il ne parle pas d’ « écart », mot de l’an-
reconnu le langage, sa souveraineté qui était thropologie structurale de Lévi-Strauss,
aussi socialement une « seigneurialité ». Elle mais il est étrangement proche de lui,
a imposé « une idéologie de la forme », une lorsqu’il entend « saisir, dans le chaos des
« socio-logique ». phénomènes littéraires, le principe même
Osons une remarque: l’érudition a été de leur singulière fluidité originelle. » (CD,
pour Munteano mauvaise conseillère. Il a 85). Lévi-Strauss parle, lui, de la « vaste
multiplié les références, il s’est perdu, seul soupe empirique » des règles de parenté
(la solitude de Rousseau...) dans la forêt dans laquelle il a fallu puiser pour mettre au
obscure des citations ou dans les ouvrages jour un modèle explicatif de ces échanges
de second, troisième rayon de la (De près et de loin. Entretiens avec Didier
République des lettres. Cet homme inquiet, Eribon, 1990: 143). Je note une même volon-
curieux, n’a cité qu’incidemment des esprits té d’abstraction, de théorisation, avec des
que je vois proches de certaines de ses résultats fort différents. Sans doute parce
préoccupations. Ainsi Georges Poulet (cité que la rhétorique ne livrait pas, sous sa
dans sa communication de Bordeaux de forme abstraite et généralisable, un vérita-
1956, mais le passage est supprimé dans ses ble modèle opératoire.
Constantes): « Le temps humain » est une « A la recherche d’une littérature com-
idée essentielle » qui permet à Poulet de parée qui s’approche d’une littérature
88
Serviteur et franc-tireur du comparatisme

générale par ses ouvertures théoriques, puis par les romantiques, n’est-ce pas, déjà,
Munteano n’hésite pas à intégrer les littéra- du «comparatisme» et du meilleur? Et
tures populaires (mais ses origines lui font Marivaux donc, vu en 1950 par Anouilh ? »
mieux comprendre ce que la France a oublié II reviendra sur cette possibilité, en
depuis Rabelais et Montaigne). Il salue, prenant le cas de Racine, « jugé, assimilé
rapidement il est vrai, l’intérêt que Paul peut-être, par son compatriote Hugo, deux
Hazard porte à la littérature enfantine. siècles plus tard » (CD, 133). Il fera l’éloge
Rousseauiste de longue date, il saisit en du « comparatisme régional » défendu, non
1962 l’occasion des manifestations de l’an- par un comparatiste, bien sûr, mais par
née commémorative pour transformer ce Pierre Moreau, avec une étude sur « le réal-
qui n’est, au départ, qu’une chronique en un isme franc-comtois et les régions de l’Est au
véritable programme de recherches (RLC XIXème siècle ». Il prend cet exemple pour
1962: 631-653). Il change (et l’intuition est poser un principe: « une infinité de degrés
simple et géniale) Jean-Jacques en objet préparent l’ascension du fait inter-régional
comparatiste, « sujet et objet d’un compara- au fait inter-national. Et il ajoute: «
tisme foncier ». Le francisant qu’il a été, Pareillement, le décalage d’une génération,
qu’il est, se dédouble, se change en com- ne fût-ce au sein d’un même pays, d’une
paratiste, en métamorphosant (changement même langue, suffit pour que la « compara-
de forme) l’œuvre de Rousseau. Il montre, ison » doive intervenir fructueusement. »
ce faisant, qu’il y a comparatisme à partir de (CD, 203). Cette fois-ci le mot « décalage »,
la formulation d’un angle de lecture; plus proche de la notion d’écart, montre sa
encore, que l’objet comparatiste n’est pas valeur heuristique pour un comparatisme
donné (Rousseau sa vie, son œuvre), mais bien entendu. La France, pays d’accueil, n’a
qu’il est à construire, donc à justifier: « II rien entendu de ce comparatisme, ou pas
faut « voir » large, ou se résigner à ne pas encore. Mais les pays d’Amérique latine,
voir ou, tout au moins, à ne pas compren- par exemple, des pays plurilingues ou
dre. » (RLC 1962: 632). Et il propose: un pluriculturels, où je n’ai pas manqué de
comparatisme régional (nous y viendrons présenter le programme simple et exaltant
dans un instant), un comparatisme tem- de Munteano, ont su d’emblée reconnaître
porel, spatial, des relations d’affinités, de la voie féconde du « comparatisme intérieur
l’affinité à l’influence (chemin connu !), un »... comparé aux interrogations qui reposent
comparatisme par correspondances (littéra- sur des couples d’auteurs ou sur ce que j’ai
ture et musique). appelé, lestement sans doute, des pratiques
A Bordeaux, en 1956, il invente (au sens matrimoniales...
où Colomb, comme disent les ibériques, a Ainsi donc Munteano nous dit (insistons
inventé l’Amérique, puisqu’elle existait sur cette communauté comparatiste) qu’on
avant lui) le comparatisme « intérieur » ou « peut faire « de » la littérature comparée avec
régional ». Après avoir identifié les deux un seul auteur (et il ne connaissait pas
niveaux national et inter-national (on ap- encore la dimension polyphonique ni l’in-
préciera la nuance essentielle introduite par tertextualité) et à l’intérieur d’une seule
le tiret), il avance l’idée suivante (CD, 59): langue, d’une seule culture, puisque ce n’est
« II existe en effet, à mon sens, un com- pas la comparaison qui importe, mais l’é-
paratisme national, dont le régionalisme - cart, la différence et leur explication. Il s’ag-
voyez Mistral - est le phénomène le plus it, pesons nos mots, d’une conception pro-
apparent, mais non pas le seul. (...) S’il est prement novatrice. Elle est restée en France
beaucoup d’hommes qui parlent la même lettre morte.
langue, il n’en est pas deux qui parlent le Van Tieghem, dans son manuel de 1931
même langage: d’où ce comparatisme que (rééd. En 1951) signale une branche d’étude:
j’appellerais volontiers national, ou « la mésologie » ou étude des intermédi-
intérieur. Racine, ou Corneille, comparés, aires. Le mot n’a pas fait fortune. Mais le
interprétés, déformés, par les classiques, jugement sévère qu’il émet n’a été que trop
89
Daniel-Henri Pageaux

suivi (à commencer par Etiemble dans son (CD, 405). Rien de plus significatif que la
Comparaison n’est pas raison, 1963): elles démarche vers l’universel, vue par
demandent «plus de patience et d’ordre que Munteano comme une « ascension », un «
de génie». Munteano n’est pas de cet avis et élancement » (CD, 113, 404).
surtout il s’insurge face à la hiérarchie intro- Cette vue qui semblera à plus d’un idéal-
duite entre les minores qui jouent les inter- iste est de fait une constante dialectique: «
médiaires et les grands génies. Harry Levin pas d’universalisme sans particulier, pas
a ironisé sur cette orientation comparatiste d’humanisme sans personnalisme. » (CD
et Munteano conteste cette optique caricatu- 379). Munteano retrouve la « dialectique »
rale (CD, 67, 78): « ils ne sont pas tous du local et de l’universel posée par
ineptes ou frivoles », surtout lorsqu’il s’agit, l’écrivain espagnol Unamuno et qu’a
par exemple, de Mme de Staël. Quelques reprise, de façon significative, un romancier
années avant, Munteano avait critiqué hispano-américain comme Alejo Carpentier
Wellek pour la désinvolture avec laquelle pour en faire la base de son esthétique: trou-
avait été traité Charles de Villers. Il apprécie ver les moyens de faire accéder son petit
hautement au contraire le travail, la mono- bout de terre à la dignité du « classique ».
graphie de Roland Mortier sur un « Ce que je me suis permis d’appeler le com-
précurseur du comparatisme »: Charles plexe d’Ithaque: comment être un nouvel
Vanderbourg (1765-1827) (RLC 1959: 559- Homère.
572). Munteano aurait aimé la formule lancée
Je vois dans cette défense des intermédi- par le grand écrivain portugais Miguel
aires, des obscurs et des sans grade de la Torga, fils de paysans du fin fond de la
république des lettres, une variante de la province de Tras-os-Montes: « L’universel
noble attitude de Munteano dans le c’est le local sans les murs. » Mais à sa façon
plaidoyer qu’il fait, à propos de la littérature un autre paysan qui avait accédé à la culture
roumaine, des « petites littératures » qu’il écrite, Octavian Goga, avait exprimé la
conviendrait plutôt d’appeler « littératures même idée et Munteano la cite avec ferveur
de langues à diffusion non-universelle » (CD, 405): « J’ai toujours cru qu’on ne
(CD, 375). Mais il transforme ce qui serait pénètre dans l’univers que par sa propre
une caractéristique négative en atout: il porte. »
s’agit de gagner, d’atteindre l’universalité. Sorbonne Nouvelle/Paris III
C’est sur cette ligne de réflexion, sans doute
la leçon la plus noble, la plus généreuse que
Références bibliographiques:
nous laisse Munteano, que je voudrais con-
Je me permets de signaler quelques contribu-
clure.
tions qui recoupent ou éclairent le présent
Dans le texte présenté à Utrecht en 1961
article: « Le comparatisme selon Marcel
et qui clôt les Constantes, Munteano réfléchit
Bataillon », J. Bessière et D.-H. Pageaux éd.,
à une constante dialectique d’une ampleur Perspectives comparatistes, Champion, 1999,
considérable par les enjeux culturels et pp. 19-40; « Enquêtes et réflexions sur les pre-
philosophiques qu’elle suppose: le débat miers compagnon de route du comparatisme
autochtonie vs universalité. Il présente », Fin d’un millénaire. Rayonnement de la littéra-
volontiers les lettres roumaines comme ture comparée (éd. P. Dethurens et O.-H.
l’œuvre de fils de prêtres et de campag- Bonnerot), Presses univ. de Strasbourg, 2000,
nards, comme Lucian Blaga (CD, 401). Il pp. 19-26 (Ces deux études ont été reprises
faut donc, pour ce type de poète, entrepren- dans La lyre d’Amphion. Pour une poétique sans
dre un long cheminement pour aller vers cet frontières, Presses de la Sorbonne Nouvelle,
horizon de l’universel qui sans cesse se 2001); « Paul Hazard (1878-1944) » dans Relire
dérobe. L’universel est à l’image de la syn- les comparatistes français, RLC, juillet-sept.
thèse que recherche le comparatiste: elle est 2000, pp. 339-348 (repris dans Trente essais de
un idéal. Au reste, « l’autochtonie paysanne littérature générale et comparée ou la Corne
» est « une synthèse créatrice de valeurs » d’Amalthée, Paris, l’Harmattan, 2003).
90
ªtiinþã
ºi filosofie
Aurel Octavian
BEREA
Originea rãului
pe Terra
Abstract
On the human being’s spiritual life. The factors that influence and determine the way one chooses
to follow in life and the balance established between the negative and positive forces on Earth
(rather inclined on the negative side).

Dacã este sã cãutãm izvoarele rãului pe sise, iar Nietzsche extrapola aceastã ab-
pãmânt, investigaþiile ne vor duce la înce- surditate afirmând cã Dumnezeu a dis-
puturi, la actul Creaþiei ºi a lansãrii legilor/ pãrut, ceea ce presupune înlãturarea de-
principiilor mecanicii divine (celeste), pe pendenþei fiinþelor umane faþã de Dum-
care Divinitatea le-a însoþit pentru omenire nezeu;
cu darul „liberului arbitru”, ceea ce înseam- - în aceste condiþii, prin neluarea în consi-
nã ca aceasta sã-ºi poatã alege singurã ºi derare a spiritualitãþii ºi promovarea ex-
selecta calea de evoluþie. clusivã a unor principii ale raþiunii ºi
Dacã analizãm momentul în care omului laice, omul rãmâne singur într-o lume ce
modern (contemporan) i s-a propus alterna- va fi dominatã de crime, absurditãþi ºi
tiva de a apela la liberul arbitru ºi a renunþa rãzboaie mondiale, care depãºeºte prin
la spiritualitate, constatãm cã acest moment dimensiuni ºi atrocitãþi epocile istorice
este influenþat de urmãtoarele elemente: anterioare. Prin izolarea omului de Dum-
- ideile Iluminismului ºi raþionalismului nezeu, acesta se cufundã într-un gol spi-
au condus la proslãvirea libertãþii indi- ritual, care îl îndepãrteazã de o evoluþie
vidului manifestatã prin liberul arbitru, pozitivã pe scara istoriei, îi afecteazã ri-
care însã îndepãrta pe om de sacru ºi pri- dicarea sa culturalã ºi capacitatea de a se-
vea pe Dumnezeu ca fiind distant ºi arbi- siza ºi promova pe glob, prin restrânge-
trar; În aceste condiþii omul devine izo- rea sau izolarea tendinþelor de a face rãul
lat, fãrã a beneficia de sprijinul ºi ori-
sub toate formele sale de manifestare.
entarea activitãþii sale, pe care numai Di-
Dar care sunt coordonatele care delimi-
vinitatea i-o poate conferi, în condiþii de
teazã aceastã teribilã putere (forþã) cu care a
siguranþã ºi garanþie a unei ascensiuni
fost înzestrat omul? Dintr-o analizã a sferei,
prin iubire, frumos ºi moral;
- mergând pe aceastã pantã iraþionalã în a legãturilor ºi valenþelor care însoþesc
fond, se va ajunge la pierderea legãturii „liberul arbitru” rezultã urmãtoarele:
z Divinitatea a dãruit omului puteri largi
spirituale a omului, care îi marcheazã
existenþa în spaþiul infinit al universului, privind organizarea vieþii sale, a relaþiilor
cãci aºa cum sublinia Karen Armstrong de intercondiþionare cu ceilalþi oameni, a
în cartea sa The Battle for God, procesul a atitudinilor faþã de mediul înconjurãtor
avut o involuþie acceleratã în acest ºi a perspectivelor privind evoluþia sa;
domeniu, în care Pascal sublinia infinitul z Nerestricþionarea acestui principiu de
universului, Descartes privea pe om ca viaþã ºi comportament face ca omul „uce-
singurã fiinþã ce gândeºte în univers, nicul vrãjitor” sã beneficieze practic de
Hobbes remarca cã Dumnezeu ne pãrã- puteri nelimitate, care pot aduce împli-
91
Aurel Octavian Berea

nire ºi fericire, dar folosite negativ pot sã independenþã decizionalã dublatã de o res-
se soldeze cu mari pericole ºi distrugeri; ponsabilitate adecvatã s-a lovit de parcursul
z Doar în condiþiile în care îºi utilizeazã în eronat al omenirii, înclinatã spre rãzboaie,
mod benefic capacitãþile sale, omenirea distrugeri, intoleranþã în orice domeniu ºi
va avea o dezvoltare armonioasã ºi o nerespectarea aproapelui, a semenului sãu,
evoluþie pozitivã; în caz contrar, amenin- datorat faptului cã evoluþia spiritualã a fost
þãrile ce se pot abate asupra omului sunt lentã ºi a antrenat un slab management în
înfricoºãtoare. viaþa majoritãþii pãmântenilor.
Divinitatea a lãsat omului libera alegere, Pentru a conchide în acest domeniu, pro-
aºa cum a fãcut ºi cu Adam, pentru a-i da pun sã rãspundem la urmãtoarea întrebare:
posibilitatea ca singur sã aprecieze justeþea Câþi oameni respectã doar o laturã a mesa-
cãii de urmat, vãzutã din punct de vedere jului divin, iubeºte-þi pe aproapele tãu ca pe
uman, moral, al armoniei ºi frumuseþii dez- tine însuþi? Iar acest aspect este doar o pãr-
voltãrii. Desigur pentru ca omul sã ajungã ticicã in infinitul învãþãturii, a cuvântului
la aceastã înþelepciune, el trebuie sã sufere, lui Dumnezeu, nerespectat de oameni ºi
atunci când va învinge numeroasele greu- care implorã mila divinã, deºi ei se abat sis-
tãþi si obstacole pe care trebuie sã le tematic de la Voinþa Divinã.
depãºeascã. Oamenii zilelor moderne cãrora le place
z Prin întreaga practicã a liberului arbitru
sã participe la concursuri cu premii din
s-a dorit a se realiza un experiment pe domenii colaterale, nesemnificative s-au
pãmânt privind capacitatea oamenilor întrebat pe ei, cum rãspund cerinþelor for-
mulate de Divinitate pentru desfãºurarea
de a ascede spiritual, de a înþelege me-
vieþii pe Terra. Dacã ar puncta comporta-
sajul cã numai prin strãdanie asiduã, jert-
mentul lor în viaþã ºi ar rãspunde corect,
fã necondiþionatã ºi rugãciune pioasã
cinstit, ar constata ca spre exemplu din 300
cãtre Dumnezeu, îl vom îndupleca sã re-
de puncte adesea nu îndeplinesc nici 15-
verse mai mult har ºi iarãºi har asupra
20%. ªi atunci, în aceste condiþii, care sunt
noastrã; pretenþiile lor pentru a fi rãsplãtiþi în viaþa
z Dacã locuitorul Terrei reuºeºte sã atingã
de apoi, când ei s-au complãcut pe pãmânt
un nivel al spiritualitãþii ridicat, îºi dã într-o viaþã de desfrâu, avariþie, înºelarea ºi
seama cã poate sã înapoieze (returneze) trãdarea semenilor, atitudini belicoase ºi
Domnului, minunatul dar primit, sã re- conflictuale, neglijând total spiritualitatea.
nunþe la liberul arbitru ºi sã se roage pen- Dacã cineva v-ar anunþa cã având un punc-
tru ca Divinitatea sã-i coordoneze toate taj de sub 50% (vezi tabelul) în ceea ce
acþiunile. priveºte respectarea Voinþei Divine, veþi fi
În aceste condiþii se va realiza interco- excluºi de la rãsplata celestã, vã întreb: cum
nectarea personajului respectiv la Banca aþi reacþiona? Aþi fi oare mai grijulii cu acel
cosmicã de informaþii, iar Divinitatea va comportament din timpul vieþii pãmân-
începe sã transmitã semne atât ziua, în stare teºti? Ar fi un prim semnal pentru schimba-
de veghe sau noaptea, prin intermediul re, pentru a aspira la idealuri mai înalte.
sfinþilor, ale marilor maeºtri spirituali sau Un impact major în acest sens l-ar avea
ale Familiei Sale. apariþia pe calculator ºi internet a unor re-
z Pentru ca omenirea sã reuºeascã a se prezentanþi ai Divinitãþii ºi semne transmise
apropia pe deplin de Divinitate trebuie de aceasta în direct, prin care sã se aver-
sã conºtientizeze cã mai întâi trebuie sã tizeze omenirea despre pericolele care o
taie acest „nod gordian” pe care îl consti- ameninþã ºi despre calea dreaptã de urmat.
tuie principiul liberului arbitru ºi prin Poate cã numai în acest fel, o mare masã de
renunþarea la acesta, sã-ºi arate disponi- nehotãrâþi sau necredincioºi s-ar convinge
bilitatea de a se încredinþa pe deplin de existenþa unor cãi de transmisie ale me-
Tatãlui Ceresc. sajului Divinitãþii, care pot fi ºi directe, pen-
Încercarea Divinitãþii de a înzestra pe om tru a-i da greutate, a-l face nu doar credibil,
– locuitorul Terrei cu o largã autonomie/ dar ºi imperativ.
92
Originea rãului pe Terra

În epoca contemporanã Glasul Domnu- sau când oamenii se rugau. În lumea mo-
lui pe calculator ºi internet ar reprezenta un dernã aceasta ar face posibilã receptarea pe
tunet similar Vocilor pe care divinitatea le-a o anumitã frecvenþã accesatã datoritã spiri-
transmis anterior pe munte, în peºteri, în tualitãþii, a mesajului divin de cãtre majori-
locuri izolate, în lãcaºurile sfinte, în visele tatea populaþiei Terrei.
Tabelul elementelor ce influenþeazã viaþa spiritualã

Elementul
spiritual (din
POZITIV NEGATIV
prevederile
Cãrþilor Sfinte)
• Aduce atingeri senti-
Contribuie mentelor religioase sau
la investiþii credinþei unor locuitori
(biserici, ai Terrei
Învãþãturã Vizitã
1. Activitate Rugãciune Practicant mãnãstiri, • A nu respecta sau profa-
Artã locuri
spiritualã Meditaþie al religiei case de ru- na locuri sfinte, biserici,
religioasã sfinte
gãciune, monumente religioase,
mo- icoane, arta sfântã
numente) • A specula credinþa
oamenilor
• Delãsare, neîngrijire, ne-
Grijã pãsarea
Petrece
2. Respectul faþã de materialã • Internare la azil de
Iubire Sãnãtate timp Anturaj
pãrinþi (casã, bãtrâni
liber
hranã) • Acapararea unor bunuri
ale pãrinþilor
Atent cu Respecta
soþia rea • Pãrãseºte domiciliul
Iubire Corectitud Comuniune
3. Viaþa de familie (îngrijire principiil • Amante
reciprocã ine spiritualã
bani de or • Pedofilie, gay, lesbiene
chelt.) morale
• Abandon familiar
Educaþie • Neglijarea educaþiei ºi
Condiþii
4. Grija pentru adecvatã Sãnãtate Pregãtire pregãtirii spirituale a
Iubire materiale
copii (stimulare copiilor spiritualã copiilor
de trai
talent) • Lipsa de tratament pt.
Copiii suferinzi
• Acþiuni de erodare, po-
Refacerea luare sau infestare a
Respect
mediului Grija pt. mediului înconjurãtor
pentru Conservare
5. Comportament înconjurãt vieþuitoar • Contaminare cu viruºi,
Cosmos ºi a
faþã de naturã ºi or Apã curatã e ºi boli
viaþa zãcãmintelo
mediu (înlãturare plante • Acþiuni geopolitice care
extraterest r minerale
a efectelor (Biosfera) sã provoace fenomene

nocive) naturale ce creeazã
dezastre
Acordarea
de burse de • Egoism feroce,
6. Protejarea ºi
studii, sentimente egocentrice
ajutorarea celor Ajutor Participare
suportarea • Zgârcenie, avariþie, lipsã
sãraci ºi în direct la Fundaþii
Iubire Adopþie unor de solicitudine
suferinþã, precum (adãpost ºi cu scop de
intervenþii • Lipsã de sensibilitate,
ºi a animalelor hranã) binefacere
medicale, caracter hrãpãreþ, lacom
pãrãsite
bilete de • Absenþa omeniei
tratament
• Crime
Antrenarea • Rãnire, agresare, injurii,
7. Atitudine faþã de Întrajutor în afaceri ºi minciuni
Iubire Respect Armonie
semeni are activitãþi • Trãdare (prieteni,
comune politic, naþional)
• Atac la proprietate
Reducere
Sprijin • Participare la rãzboaie,
Colaborar a decala-
8. Sentimente Combatere pentru þãri, rebeliuni, acþiuni
e între Ajutorare jelor prin
pacifiste ºi epidemii, organizaþii teroriste
naþiuni, în situaþii finanþare
umaniste (pe plan trafic de ºi foruri cu • Vânãtoare ºi pescuit ce
etnii, de urgenþã a statelor
internaþional) droguri mesaj de produc carnagii sau dis-
religii slab
pace trug rase protejate
dezv.

93
Aurel Octavian Berea


Elementul
spiritual (din
POZITIV NEGATIV
prevederile
Cãrþilor Sfinte)
• Inginerii financiare, spe-
Corecti- Acordarea Plata culã, cãmãtãrie
Neafectarea
9. Afaceri fãcute tudine în dreptu- realã a • Hoþie, înºelãtorie în
Respectare intereselor
doar cinstit, relaþiile cu rilor colabora- dauna proprietãþii de
a legilor consuma-
funcþionar corect statul, cuvenite torilor stat, privatã, falsuri, furt
torilor
partenerii angajaþilor externi de idei, mãrci, patente
• Mitã, foloase necuvenite
• Roºi de ambiþii „cei ce
doresc puterea cu orice
Grad ridicat
Perfor- Agreat preþ”
10. Locul în Meritul Pregãtire de
manþã, cel de conce- • Lipsa de pregãtire în do-
societate personal de vârf spiritualitat
mai bun tãþeni meniu; semidocþi, rataþi;
e
fãrã experienþã de a con-
duce.

Pentru calcul:
• Rubrici pozitive 10 * 5 = 50 compartimente notate cu 10 puncte = 500 puncte
• Rubrici negative = 30 compartimente notate cu - 15 puncte = - 450 puncte
• Aport pozitiv + 50 puncte
Pentru a realiza standardul de 300 de puncte este necesar a avea însemnate realizãri
pozitive ºi un numãr redus de penalizãri, pentru acþiuni negative întreprinse.
S-a luat în calcul nivelul de 300 puncte, având în vedere cã aceasta reprezintã aprox. 3/5
din punctajul pozitiv, însoþit de un numãr redus de depunctãri datorate unor acþiuni
negative.

Enigme ale istoriei þian, Commodus, Heliogabal, bolnavi de


„cezaritã”, adicã „nebunia” puterii ade-
În acest fel, oamenii ar putea înþelege cã
sea nelimitatã, ce s-au „distins” prin cru-
pornind de la tabelul elementelor ce influ- zime, desfrânare fãrã margini, psihopaþi,
enþeazã viaþa spiritualã îºi vor putea explica având tulburãri ºi dereglãri de compor-
unele enigme ale istoriei, cel puþin privind tament, devieri sexuale, ipocrizie, depra-
cadrul care a determinat rãsturnãri de situ- vare, plãcerea de a vãrsa sângele compa-
aþii sau acþiuni, adesea inexplicabile pentru trioþilor, fiind consideraþi adevãraþi
contemporani. „monºtri” cu chip uman.
Dacã este sã sintetizãm unele evenimente În aceastã galerie a oamenilor ce au pier-
intervenite pe parcursul istoriei aparent inex- dut orice legãturã cu puterea divinã se
plicabile, ne putem referi ºi la urmãtoarele: încadreazã numeroºi satrapi din Orient, regi
1. Exacerbarea rolului liberului arbitru ºi ºi principi din Europa, dintre care unii au
abandonarea spiritualitãþii declanºat adevãrate masacre. Sã amintim
z Unele fenomene ºi evenimente au fost doar hecatombele de victime din perioada
provocate de oameni care au avut în cruciadelor, a prigoanei contra templierilor
vedere doar liberul arbitru ºi au renunþat declanºate de Filip cel Frumos, a inchiziþiei,
complet la protecþia divinã. În aceste a rãzboiului de 30 de ani, a domniei þarilor
condiþii asupra lor s-a abãtut pedeapsa Ivan cel Groaznic ºi Petru I, a dictaturii iaco-
divinã, reflectatã prin boalã, inclusiv bine, a rãzboaielor napoleoniene, a luptelor
nebunie, patima drogurilor, a alcoolis- dintre imperii ºi state în cele douã rãzboaie
mului, devieri sexuale, solitudine. Este mondiale.
cazul cu o „galerie” de 12 cezari romani, Aceiaºi degringoladã pentru omenire ºi
printre care au excelat Tiberius, Caligula, pierderea busolei pe plan spiritual a fost
Claudius, Nero, Galba, Vittelius, Domi- adusã de crimele comise în perioada comu-
94
Originea rãului pe Terra

nismului de V.I. Lenin, I.V. Stalin, Troþki, L. tor divinitãþii ºi sã se lase cãlãuzit de sem-
Beria, Kliment Voroºilor, Andrei Vâºinski, nalele cereºti pe care le va recepþiona.
Nicolae Iejov, Lazãr Kaganovici, Henri 2. Neînþelegerea sau interpretarea super-
Iagoda, Lavrenti Beria ºi alþi cãlãi din China ficialã a unor semne divine transmise.
(Mao Tze Dun) ºi din þãri satelite (Fidel În istoria multimilenarã a omenirii, ade-
Castro, Ceauºescu, Rakotzi, liderii din Co- sea unele personaje de prim rang nu au
reea de Nord, Vietnam etc) care au însân- desluºit semnificaþia unor semne divine
gerat faþa lumii cu masacre inimaginabile. transmise, care îi avertizau despre un po-
În contrapartidã s-au situat ºi masacrele tenþial pericol ºi îi sfãtuiau sã adopte mãsuri
miºcãrilor de dreapta naziste ºi fasciste, corespunzãtoare, eventual prin reorgani-
având drept protagoniºti pe Adolf Hitler, zarea întregii lor activitãþi.
Gobbels, Himler, Kaltenbrunner, Eichmann, Numeroase exemple pot fi citate în acest
Heinrich Mueller, Reinhard Heydrich, sens, dar printre ele menþionãm câteva con-
Martin Borman, Rudolf Hess, Ribbentrop, cludente:
dar ºi prozeliþii lor Mussolini, Ante Pavelici, z eºecul campaniei napoleoniene din Ru-
fasciºtii spanioli. O paginã ruºinoasã pentru sia, care ar fi trebuit sã-l facã pe împãrat
omenire au reprezentat-o rãzboaiele de sã-ºi revizuiascã întreaga strategie ºi tac-
cotropire, lagãrele de concentrare ºi geno- ticã militarã;
cidul unor populaþii nevinovate. z certurile ºi ameninþãrile permanente ale
Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, þarului Petru I nu au fost înþelese pe
unii sceleraþi, cum ar fi Sadam Hussein în deplin de þareviciul Alexei, care neluând
Irak, Moamer Gadafi în Libia, Pol Pot în decizii rapide ºi cele mai adecvate în
Cambogia, conducãtorii din Sudan, Mobutu viaþã, destinul sãu a fost tragic;
în Congo, Idi Amin în Uganda, Mugabe în z în isteria ºi nebunia sa, Hitler nu a sesizat
Zimbabwe ºi alþii au continuat ºirul nes- lecþia primitã prin incapacitatea ocupãrii
fârºit de atrocitãþi ºi decimarea unor popu- Angliei, ºubrezenia sistemului sãu de
laþii nevinovate. alianþe, cu o Italie perdantã în Grecia ºi
Toate aceste fenomene îngrijorãtoare Africa de nord, precum ºi cu Japonia ce a
prin proporþiile lor, prin concepþia faraonicã primit grele lovituri de la americani, care
despre putere, prin tezele aberante sus- au intrat în rãzboi contra axei. În aceste
þinute, prin acte de cruzime ºi de sadism de condiþii extinderea conflictului în Rusia a
neimaginat pun în discuþie însãºi noþiunea avut consecinþe nefaste;
de reuºitã în procesul de evoluþie a omului z semnalul privind prãbuºirea comunis-
ºi dacã acesta a ajuns sã se desprindã cu mului a reieºit ºi din mesajul transmis
adevãrat de stadiul iniþial de sãlbãticie sau conducerii de la Kremlin, care în decurs
doar îmbracã cu o platoºã „modernã” ten- de 6 luni a pierdut trei dintre conducãto-
dinþe gregare ºi distructive duse la limita lor rii sãi (Brejnev, Andropov, Cernenko). Cu
extremã. În aceastã situaþie se pune între- toate acestea, vechiul sistem a mai conti-
barea dacã ameþeala înãlþimilor la care omul nuat o bunã perioadã de timp sã se agaþe
ajunge în ascensiunea sa, dublatã de reali- de putere ºi sã încerce a se opune
zãri ºtiinþifice ºi tehnice superioare, de vârf, înnoirii;
nu va conduce la o pervertirea simþurilor z Preºedintele John Kennedy a desconside-
sale incapabile sã înþeleagã, sã perceapã ºi rat avertismentul de a nu vizita statul
sã se adapteze la noile realitãþi ale vieþii, Texas ºi oraºul Dallas, o zonã fierbinte ºi
care sã-l împingã la nebunie? Iar aceastã violentã, care constituia un pericol pen-
nebunie care se instaleazã poate genera un tru viaþa sa;
fanatism distrugãtor contra realitãþilor din z Puºkin nu a luat în considerare expe-
jur, transformând oamenii în automate ira- rienþa adversarului sãu ºi dueleazã cu un
þionale ºi incapabile de o gândire coerentã. profesionist, deºi el era nedotat pentru
Pentru a redobândi busola pierdutã, aceasta;
omenirea trebuie sã regãseascã drumul spre z disensiunile lui Che Guevara cu condu-
spiritualitate, sã solicite prin rugãciune aju- cãtori cubanezi l-au fãcut pe acesta sã-ºi
95
Aurel Octavian Berea

pãrãseascã un refugiu sigur ºi sã-ºi caute Petru I pentru modernizarea Rusiei;


alinarea într-o teribilã luptã de junglã; kaiserul Wilhelm ºi Bismark în proce-
z China nu a tratat cu respect aspiraþiile sul unificãrii germane; George Wa-
spre independenþã ale Tibetului, unul shington, Thomas Jefersson; Benjamin
din marile centre spirituale ale globului, Franklin ºi generalul Lafayette pentru
cu numeroase mãnãstiri budiste de re- realizarea idealurilor de indepen-
nume, mari maiºtri spirituali ºi care a dat denþã americanã., iar Abraham Lin-
pe Dalai Lama, considerat drept princi- coln pentru abolirea sclaviei în SUA.
palul personaj al planetei. Prin tratarea Din punct de vedere spiritual, mesagerii
arbitrarã a acestui imens potenþial de semnelor divine sunt personaje care deþin
spiritualitate al Terrei, au avut parte de o vaste puteri în acest sens, însoþite de o încãr-
reacþie adversã de proporþii: proteste în cãturã deosebitã contemplativã, magneticã,
întreaga lume; boicotarea parcursului de hipnozã, radiestezicã etc. Dintre
flacãrei olimpice ºi cele mai grave fe- mesagerii voinþei divine subliniem activi-
nomene naturale extrem de distructive: tatea sfinþilor, apostolilor, a marilor maeºtri
zãpadã de 7–11 m, inundaþii catastrofale; spirituali, care au consolidat ºi orientat
cutremur de 7,9 pe scara Richter ºi replici învãþãturile transmise de religiile ºi credin-
devastatoare soldate cu peste 100 de mii þele existente ºi practicate pe glob.
de morþi ºi dispãruþi. O lecþie pentru în- Tot printre coincidenþe, reamintim ºi în-
treaga omenire este acea a tratãrii cu con- tâmplãri dupã o perioadã (sã zicem un
descendenþã ºi cu respect a tuturor for- secol), care afecteazã personaje istorice, în
melor ºi manifestãrilor de spiritualitate aceiaºi manierã, deci existând o similitudine
de pe glob. în timp. În acest sens, este semnificativã
3. Dacã analizãm formele de manifestare paralela dintre celebri preºedinþi americani
ale semnelor divine ne putem referi la Abraham Lincoln, cel ce a abolit sclavia ºi
urmãtoarele: John F. Kennedy, care a dat o viziune mo-
z Coincidenþele aparent stranii dernã þãrii. Dar sã analizãm datele acestei
z Hazardul în rãsturnãri de situaþii grave coincidenþe negative prezentate în tabelul
z Apariþii ºi reapariþii de personaje. urmãtor.
Dar sã examinãm câteva aspecte privind În aceste cazuri, mesajul divin subliniazã
modul cum au acþionat astfel de semne di- cã prin întreruperea violentã a vieþii celor
vine de-a lungul veacurilor. doi preºedinþi nu poate fi întrerupt procesul
z Coincidenþele înseamnã mutaþii/translã- obiectiv de cãutare a unei identitãþi mai
ri în spaþiu ºi timp a unor fenomene, pro- bune pentru populaþie ceea ce adesea pre-
cese sau personaje, care adesea apar supune jertfa unor persoane proeminente.
drept stranii pentru cei neiniþiaþi. Astfel: Dacã Gaston Leroux definea coinciden-
- În timpul luptelor împãratului Con- þele drept cel mai mare duºman al adevãru-
stantin cel Mare cu Maxenþiu, apariþia lui, putem reliefa cã în ciuda acestei apa-
semnului crucii pe bolta cereascã, cu renþe, coincidenþele sunt cele care permit
specificarea cã „prin acest semn vei desluºirea adevãrului. În acest sens men-
învinge” a contribuit la convertirea þionãm importanþa unor coincidenþe fericite
împãratului ºi apoi la recunoaºterea (pozitive), cum a fost propunerea regelui
creºtinismului ca religie de stat. Ludovic al II-lea fãcutã artistului Richard
- Alte coincidenþe considerate miracu- Wagner, de a contribui la finanþarea creaþiei
loase sunt legate de apariþia unor oa- sale muzicale. Aceasta se întâmplã într-un
meni „providenþiali” atunci când situ- moment critic pentru artist, care acuza lipsa
aþia o cere. În acest sens, am putea mijloacelor financiare, era în certuri cu soþia
menþiona rolul jucat în istorie, de per- ºi existau mari incertitudini privind viitorul
sonaje, precum: Carol cel Mare pentru operei sale. Ca urmare a coincidenþei rela-
a face faþã expansiunii arabe; Napo- tate, regele a sprijinit financiar pe artist, a
leon I pentru a tempera excesele cãrui viaþã s-a relansat ºi ulterior a înfãptuit
unora din revoluþionarii francezii; visul acestuia ºi a construit Beyrouth-ul.
96
Originea rãului pe Terra

Abraham Lincoln John F. Kennedy


- ales în Congres în anul - 1846 - peste un secol în – 1946
- ales preºedinte în - 1860 - peste un secol – 1960
- asasinat sub privirile soþiei, cu un glonþ în cap - asasinat vineri
- vineri
- soþia ºi-a pierdut copilul în timp ce locuia la - idem
Casa Albã
- criminalul (John Wilkes Booth) a scãpat dintr- - criminalul (Les Harvey Oswald) a scãpat
un teatru ºi a fost gãsit într-un antrepozit dintr-un antrepozit ºi a fost gãsit într-un
- criminalul a fost asasinat înainte de proces teatru
- succesorul preºedintelui, Andrew Johnson s-a - idem
nãscut în 1808 - succesorul se numea Lyndon Johnson
- în sãptãmâna dinaintea uciderii a fost în (nume tot de 13 litere) – 1908
vacanþã la Monroe (Maryland) - sãptãmâna dinaintea uciderii s-a întâlnit cu
Monroe Marilyn
- a fost împuºcat la teatru Ford. - împuºcat într-o maºinã marca Ford.

z Hazardul este rodul norocului sau în- - Repetatele apariþii la distanþã în timp
tâmplãrii, fenomene ce sunt doar aparent ºi spaþiu ale lui Cagliostro ºi ale con-
arbitrare, ele având însã o conotaþie mult telui de Saint Germain;
mai profundã. - Apariþia misterioasã la Balcic, unde
Printre momentele unde a intervenit ha- regina Maria îºi avea castelul, a cele-
zardul menþionãm rãsturnãri de situaþii brului „marele alb”, personaj enig-
grave, cum ar fi: matic prin viaþa ºi acþiunile sale.
- Salvarea într-o situaþie limitã a þarului 4. De o largã relevanþã pentru unele per-
Petru I, în campania din Moldova, sonaje pozitive ale istoriei este faptul cã
când era sã fie luat prizonier de cãtre acestea au recepþionat ºi aplicat adecvat
turci; semnalele divine, respectiv „au auzit che-
- Complotul eºuat al Mãºtii de Fier, fra- marea” aºa cum se spune în popor. Acesta
tele lui Ludovic al XIV, din cauza unei este cazul pentru cei ce au descoperit anu-
neglijenþe a conjuraþilor în Elveþia; mite fenomene ºi procese noi, domenii încã
- Soluþionarea la limitã (în ultimã in- neexploatate sau conexiuni nesemnalate.
stanþã) a crizei rachetelor nucleare din Printre cei mai reprezentativi descoperi-
Cuba. tori þinem sã-i remarcãm pe cei din dome-
În acest proces al evitãrii unor situaþii niul ºtiinþific, din domeniul artistic, pe
periculoase, conteazã capacitatea de recep- descoperitorii unor noi repere geografice
þie a unor semne divine ºi acþionarea în con- sau pe cei care s-au lansat în cosmos ºi ast-
secinþã. fel s-au convins în direct de mãreþia Creaþiei
z Un mister rãzbate cu un larg suflu, în si- divine. În acelaºi timp, în categoria celor ce
tuaþiile de dispariþii, apariþii ºi reapariþii introspecteazã noi faþete ale sufletului ºi
a unor personaje ciudate, purtãtoare a personalitãþii umane se situeazã ºi marii
unor mesaje divine diferite. Aºa a fost maeºtri spirituali, adevãraþi lideri de opinie
cazul cu: pentru a investiga unele din tainele divi-
- Retragerea subitã la mãnãstire a celui nitãþii.
ce a fost Carol Quintul; 5. Pe parcursul timpului, pe calea sem-
- Dispariþia de pe scena politicã din nelor divine s-a realizat ºi acþiunea de rãs-
Rusia þarului Alexandru I, învingãtor platã sau pedeapsã pe care Creatorul o
al lui Napoleon la Berezina, despre transmite omenirii.
care au circulat relatãri cã ar fi fost În ceea ce priveºte rãsplata divinã, aceas-
vãzut în India, Palestina, la mãnã- ta a presupus acordarea unor oameni de
stirea Athos, în Siberia; puteri mult peste cele de nivel mediu, nor-
97
Aurel Octavian Berea

mal, cum a fost cazul cu Homer, Demos- - blestemul faraonilor a condus la dece-
tene, Democrit, Pythagora, Fidias, Alexan- sul acelor ce au încercat sã profaneze
dru Machedon, Caius Iulius Cezar, Octa- mormintele lor;
vian August, Hannibal, Constantin cel - blestemul care a privit familiile regale
Mare, Rembrant, Michelangello Buonarotti, Wittelsbachilor (1180 - 1918) ºi imperi-
Rafael, Leonardo da Vinci, Napoleon I, ale a Hasburgilor ºi care s-a manifes-
Newton, Einstein º.a. Prin talentul sau abili- tat prin halucinaþii neurastenice, ne-
tãþile deosebite ale acestor personaje s-a bunie, sinucideri, mezalianþe, aban-
considerat cã ei deþin puteri sau secrete de don, boalã ce aduce suferinþã; pentru
naturã transcedentalã, comparabile cu casa domnitoare a Franþei (dinastia de
unele deþinute de alte civilizaþii mai evolu- Valoi) a existat teribilul blestem al
ate decât cea pãmânteanã. Templierilor; o soartã similarã a avut
De rãsplatã divinã au beneficiat condu- familia þarilor Romanovi din Rusia,
cãtorii unor state, casele domnitoare, mari care a fost blestematã la moartea sa de
conducãtori de oºti ºi unii politicieni cãrora cãlugãrul Rasputin, ºi a fost executatã
li s-a încredinþat misiunea de a conduce la Ecaterienburg de cãtre bolºevici;
importante comunitãþi umane, lucru care - regii Ludovic al XVI-lea al Franþei ºi
nu întotdeauna l-au îndeplinit în mod core- Petru al III-lea al Rusiei au plãtit pen-
spunzãtor ºi atunci adesea au simþit ºi rigo- tru degenerarea lor prin îmbolnãvirea
rile pedepsei divine. cu fimozã (boalã care le provoca du-
Dar sã exemplificãm cu pedepse care reri mari la contactul sexual), la care
s-au abãtut asupra unor personaje istorice pentru Petru se adãuga variola, buli-
pentru un comportament neadecvat ºi mia sexualã, alcoolismul;
- contesa Maria Larisch, care a mijlocit
încãlcarea de norme divine:
unele legãturi vinovate între persoane
z þarul Petru cel Mare a murit grav bolnav,
de sânge regal, înclusiv arhiducele
cãci deºi a fost predestinat pentru înfãp-
Rudolf ºi baroneasa Maria Vetsera,
tuiri mãreþe, s-a complãcut în a înfãptui
soldatã cu tragedia morþii lor de la
multe lucruri negative: îºi lasã soþia pen-
Mayerling, va suferi de o gravã depre-
tru amantã ºi o obligã a se cãlugãri; îºi sie, în urma sinuciderii fiului sãu,
bate, înjurã ºi apoi ucide fiul, pe þarevici- asupra cãruia apãsa fapta mamei sale;
ul Alexei; omoarã peste 100 de oºteni - cazuri mai recente de nebunie a pute-
streliþi; se ceartã ºi e nemilos cu Biserica; rii ºi paranoia sunt numeroase, dar
z pedeapsa divinã se poate manifesta ºi
vom cita numai pe Hitler, Stalin,
prin boalã, alterarea simþurilor, nebunie Sadam Hussein, Idi Amin, Mobutu,
sau paranoia transmisã unor conducãtori Ceauºescu, toþi suferind de numeroa-
sau regi având atitudini dictatoriale. În se boli pe parcursul vieþii, încheiatã cu
aceastã situaþie se poate menþiona: un sfârºit tragic.
- nebunia împãratului roman Caligula, În ceea ce-l priveºte pe Napoleon Bona-
tiran crud ºi nemilos, dornic a se rãz- parte, acesta a fost avertizat în anumite mo-
buna pe senatorii ce-i umiliserã fami- mente cruciale, înaintea unor bãtãlii pier-
lia; dute, prin intensificarea durerilor de sto-
- nebunia Elisabetei I-a a Rusiei, auto- mac, dar nu a luat în considerare mesajul
cratã crudã ºi intolerantã, a cãrei de- transmis. De asemenea, ºi în campania din
generescenþã se referea la îmbrãcã- Egipt, la începutul carierei sale Napolen a
minte (15000 de toalete ºi 5000 perechi primit unele semne divine pe care a refuzat
pantofi) la faptul cã era alcoolicã ºi la sã le înþeleagã pe deplin, deoarece distru-
un ºir nesfârºit de amanþi, nebunie gerea flotei franceze de cãtre Nelson la
care va fi continuatã cu brio ºi de ur- Abukir, decimarea armatei în lupte ºi boli,
maºa sa, împãrãteasa Ecaterina a II-a, dificultatea sau eºuarea asediului unor
nimfomanã, istericã ºi practicantã a fortãreþe, precum ºi întoarcerea precipitatã,
aberaþiilor sexuale; pe furiº, în Franþa, fãrã a-ºi anunþa succe-
98
Originea rãului pe Terra

sorul, pe generalul Kleber, cu o navã singu- b) interferenþa cu alte personaje ºi capaci-


larã ce putea fi oricând capturatã de englezi, tatea de a atrage sau de a renunþa la anu-
stãpânii Mediteranei, trebuiau sã-l facã pe mite personaje din anturaj, inclusiv
viitorul împãrat mai prudent în alegerea membri ai familiei, folosind în acest scop
cãilor evoluþiei sale viitoare. legarea de anumite interese.
De pedeapsa divinã au avut parte marii În acest context reliefãm cã longevitatea
tirani ai contemporaneitãþii: Lenin, autor a lui Martin Borman, secretarul lui Hitler, s-a
numeroase masacre (inclusiv asupra fami- datorat faptului cã evaluând greºelile lui
liei þarului) a murit otrãvit; Troþki a fost asa- Hitler ºi anticipând sfârºitul acestuia ºi-a
sinat în Mexic; Stalin, care a condus colec- pregãtit fuga din Berlin, iar ulterior în Ame-
tivizarea forþatã ºi înfometarea Ucrainei ºi a rica de Sud a avut intuiþia de a se îndepãrta
altor regiuni bogate, a reprimat cu cruzime de anturajul nazist.
miºcãrile naþionale, a înfiinþat lagãrele de c) depistarea ºi anihilarea celor ce au talen-
exterminare în masã ºi gulagurile, a decimat tul de a rãspândi falsuri „fumigene” pri-
elita ofiþerilor ruºi ºi a intelectualilor, a fost vind trecutul, funcþiile, abilitãþile, astfel
asasinat în vila sa (dacha), unde ducea un încât sã-i facã pe alþii sã nu poatã dis-
trai izolat de lume, de guzgan, pãrãsit de tinge adevãratele mesaje cosmice. În
apropiaþi; în acelaºi timp Hitler autorul a acest sens este cunoscutã diversiunea lui
numeroase agresiuni, a decimãrii unor po- Stalin care lãsa noaptea ferestrele lumi-
pulaþii ºi al holocaustului s-a sinucis într-un nate la Kremlin, iar populaþia credea cã
acces de nebunie, dupã ce pierduse totul. lucreazã pentru binele poporului, deºi el
În toate aceste situaþii, pedeapsa divinã a se odihnea la vila sa.
venit mai târziu, pentru a se arãta omenirii În analiza pe care o facem trebuie sã
cât de absurdã ºi periculoasã este calea avem în vedere faptul cã istoria a mascat
urmatã, despre necesitatea de a se îndrepta unele evenimente sau le-a modificat. Astfel
(corecta) în tot ceea ce face ºi de a apuca sã au apãrut falsele relatãri pentru a servi
se perfecþioneze spiritual, promovând ideile intereselor unor personalitãþi, cum ar fi le-
de pace, respect pentru semeni ºi iubire. genda cã împãratul Napoleon Bonaparte ar
Astfel s-ar putea realiza ºi cea de-a treia ce- fi descedent al Mãºtii de Fier, presupus frate
rinþã a revoluþionarilor francezi „fraternita- al lui Ludovic al XIV-lea, îndepãrtat ºi ostra-
te”, cuvânt cu o puternicã semnificaþie spi- cizat de acesta.
ritualã, dar netradus în practicã niciodatã. Printre metodele folosite pentru a „falsi-
6. Recepþionarea unor semnale divine ºi fica istoria” reliefãm ºi urmãtoarele: elabo-
acþionarea în consecinþã, în unele domenii rarea de variante fanteziste; practica intrigi-
esenþiale, astfel: lor de curte; secretomania, reprezentatã ºi
a) aprecierea realã a situaþiei, clarviziunea de sistemul de a vorbi ºi comunica cifrat la
privind viitorul, a fãcut ca unele perso- anumite curþi regale; depersonificarea prin
naje sã joace un rol de prim rang în isto- dispariþia unor persoane, practicarea de
rie. Sã luãm doar un singur exemplu, al nume false, supravegherea excesivã pe par-
împãratului Napoleon ºi sã facem remar- cursul transportului sau a detenþiei lor; con-
ca, precum cã în momentele când ambiþii damnarea fãrã proces ºi în secret.
personale, interese de familie sau stãri de d) conturarea unei personalitãþi puternice,
boalã i-au orbit judecata, a adoptat de- ca urmare a unor cunoºtinþe diverse (teh-
cizii incorecte ºi a avut de suportat con- nice, economice, limbi strãine), a caris-
secinþele. De altfel, existã ºi dictonul po- mei personale ºi a înclinaþiei spre diplo-
trivit cãruia „totul în lume se plãteºte”, maþie ºi capacitate de a conduce un dia-
deci a nu lua în considerare semnele cos- log dificil;
mice primite de la banca de date univer- e) a da dovadã de talent managerial, mani-
salã ºi a plasa ca prioritãþi niºte cerinþe festat printr-o bunã organizare, gãsirea
lumeºti, înseamnã cã acþiunile vor fi sor- celor mai eficiente soluþii de adaptare la
tite eºecului ºi poate unui fiasco dacã este mutaþiile economico-sociale ce intervin ºi
vorba de interese majore; identificarea rapidã a celei mai bune de-
99
Aurel Octavian Berea

cizii, fundamentate pe realitãþi economi- s-au desfãºurat anumite fenomene ºi pro-


co-sociale, care sã ia în considerare moti- cese în trecut, precum ºi pornind de la pre-
vaþii raþionale, dar ºi sentimentale. Pro- condiþia de a fi puternic ancoraþi în spiritu-
blematica este legatã ºi de talentul de a alitate, existã posibilitatea ca Domnul sã ne
gãsi managerial un sistem de protecþie înlesneascã prilejul de a ne apropia de codul
politic, financiar ºi social; semnelor divine, pentru a putea interpreta
f) aprecierea corectã a adversarului face unde din marile enigme ale istoriei.
posibilã o confruntare realistã cu acesta. În acest proces trebuie sã luãm în consi-
Astfel, Frunze ºi mareºalul Tukacevski derare câteva judecãþi, printre care ºi acelea
pe lângã propria vinã în orientarea co- privind:
munistã a þãrii, nu au apreciat corect pe- - faptul cã nimeni nu cunoaºte adevã-
ricolul reprezentat de perfidul adversar, rul, iar uneori aflarea adevãrului e
Stalin, rãspopitul georgian ºi au plãtit mai cumplitã decât neaflarea sa;
tragic pentru aceasta; - falsificarea istoriei, pentru ca în con-
g) în evoluþia unui personaj este definitorie temporaneitate sã nu se cunoascã ade-
plasarea faþã de o conspiraþie sau de une- vãratele conexiuni ale omului în cos-
le secrete pãstrate cu strãºnicie ºi pentru mos ºi modul în care se primesc sem-
a cãror apãrare se produc atentate, trã- nale de la banca de date universalã;
dãri sau dispariþii misterioase; - dacã oamenii zboarã prea sus, fãrã a
h) Unele din personajele istorice au încercat avea un suport spiritual adecvat, forþa
„sã-ºi depãºeascã limitele” date de struc- hazardului va face sã li se taie aripile;
tura lor geneticã, de moºtenirea unor cal- - omul cu adevãrat mare este potrivit
itãþi ºi de înzestrarea cu anumite capaci- mesajului divin, umil în fundul sufle-
tãþi, abilitãþi sau talente, pe care le-au tului sãu, cãci fondul sãu spiritual îl
primit de la Divinitate ºi le-au fost sem- face sã aprecieze pacea, respectul pen-
nalate de aceasta. Dar încercarea de a-l tru semeni ºi sã reverse o iubire ne-
imita pe Prometeu ºi de a forþa atingerea condiþionatã asupra tuturor vieþuitoa-
unor obiective care depãºesc posibilitã- relor ºi biosferei.
þile pe care le are respectiva persoanã ºi
misiunea terestrã pe care urmeazã sã o
îndeplineascã acesta, nu se vor solda de- Divinitatea ºi asigurarea
cât lamentabil, prin eºecuri sau distru- echilibrului forþelor
gere, mai ales atunci când þelurile ur- ce acþioneazã asupra Terrei
mãrite sunt individualiste, egoiste sau În procesul Creaþiei, Domnul a dat naº-
contrare a binelui umanitãþii. tere la cele vãzute ºi nevãzute ºi a stabilit
În aceastã privinþã sunt semnificative
„regulile jocului” dupã care sã se desfãºoare
crimele efectuate pentru a masca conspir-
activitatea pe Terra, în prim plan situân-
aþia din Dallas, care a dus la asasinarea
du-se cerinþele de ordin spiritual, singurele
preºedintelui John F. Kennedy; dispariþia
misterioasã a lui Rudolf Diesel, inventatorul în mãsurã de a asigura împlinirea omului:
z în realizarea aspiraþiilor spirituale ale
unui motor atât de performant ºi de dorit de
marina germanã, în fine moartea arhiduce- omului, ele pot fi intersectate de forþe
lui Rudolf, vinovat de conspiraþie contra potrivnice, ce se manifestã sub forma
tatãlui sãu, împãratul Franz-Iosif, de cruzi- îndoielii, tentaþiei cu avantaje materiale
mea arãtatã la vânãtoare ºi de divulgare a efemere sau atracþiei de a sãvârºi rãul
secretelor unei secte masonice. sub cele mai variate forme (furt, agre-
7. Din toate prezentãrile anterioare ante- sarea semenului, viol, crimã);
rioare rezultã faptul cã întotdeauna cãile z dacã omul nu-ºi respectã îndatoririle sale
Domnului sunt necunoscute. stabilite prin Codul de comportare
Dar existã un important totuºi, care în- Divin, va fi penalizat potrivit principiu-
seamnã cã prin cunoaºterea legilor celeste lui karmei pentru toate faptele sale rele,
(divine), a principiilor ºi logicii dupã care negative în trãirile sale repetate;
100
Originea rãului pe Terra

z în mecanica evoluþiei Terrei ca un corp pentru a realiza o spiritualitate ridicatã.


din ansamblul Cosmosului, echilibrul va În procesul de trãiri succesive ale oame-
fi asigurat prin Harul Divin sub multiple nilor influenþate de principiul karmei, fac-
forme: torii care vor determina o creºtere a spiritu-
- pentru asigurarea echilibrului, Divini- alitãþii la nivelul globului sunt:
tatea va urmãri realizarea unei pon- z sporirea ponderii persoanelor, care în
deri între cele patru mari forþe care trãirile lor evolueazã pozitiv ºi au în
modeleazã evoluþia pe Terra: Cosmo- viaþã un comportament adecvat;
sul (inclusiv civilizaþii extraterestre z creºterea influenþei lor asupra contempo-
din alte galaxii); Biosfera (totalitatea ranilor ºi afirmarea lor ca lideri de opinie
vieþuitoarelor, mineralelor, pãmânt, ºi conducãtori;
ape), Forþele Naturii (care imprimã z impunerea în viaþa de pe planetã a unui
miºcãri de amploare, dramatice de na- climat în care sã nu mai fie posibilã exte-
turã seismicã, furtuni, uragane, valuri riorizarea unor fapte malefice, rãutãþi ºi
marine), precum ºi Societatea Umanã aberaþii politice, economice, sociale sau
(diferenþiatã pe rase, continente, grad sexuale;
de civilizaþie). Iatã de altfel o repre- z modificãri în structura corpului omenesc,
zentare a interacþiunii acestor forþe, care sã fie favorabile înlãturãrii unor ex-
din schema alãturatã; cese ºi stabilizãrii în acþiunile întreprinse;
- integrarea globului în spaþiul cosmic, z presiunea care apasã asupra omenirii,
potrivit unor reguli ºtiinþific elabo- efectuatã de componentele biosferei care
rate, care sã evite ciocnirea cu alte cor-
solicitã tot mai mult asigurarea unui
puri cereºti, inclusiv prin acþiunea
echilibru, de intensificarea unor cata-
unor radiaþii protectoare;
clisme, precum ºi de semnalele primite
- dimensiunea fenomenelor naturale de
din cosmos ºi de la extratereºtri, influen-
pe glob la valori care sã evite un cata-
clism, prin existenþa unor forþe care sã þe care toate solicitã o altfel de gestionare
acþioneze alternativ ºi prin semnale a planetei, pe alte coordonate ºi luând în
care sã tempereze unele excese dis- considerare tot mai mult divinitatea, prin
tructive ale oamenilor; ridicarea gradului de spiritualitate.
- urmãrirea gradului de reînnoire spiri-
tualã al oamenilor care sunt recom- Bibliografie selectivã
pensaþi pentru trãirile pozitive din 1. Castillon, J.C., Stãpânii lumii, o istorie a con-
spiraþiilor, Editura Nemira, Bucureºti, 2007
cadrul ciclurilor karmei, iar pentru cei
refractari la procesul de creºtere a 2. Drîmba, Ovidiu, Istoria culturii ºi civilizaþiei,
Editura ºtiinþificã ºi enciclopedicã, Bucureºti,
gradului de spiritualitate se impun 1984
reluãri în activitatea de perfecþionare
3. Martin, H.P., Schumann H., Capcana global-
spiritualã ºi dupã numeroase trãiri izãrii, Editura Economicã, Bucureºti, 1999
karmice ratate, practic infinite ca 4. Michelet, Jules, Franþa sub Napoleon, Editura
numãr pânã la atingerea perfecþiunii, Saeculum vizual, Bucureºti, 2007
urmatã apoi de reevaluarea în cadrul 5. Pedrero, Miguel, Corupþia marilor puteri.
Judecãþii de apoi; Strategii ºi minciuni în politica mondialã, Litera
z deºi Divinitatea nu influenþeazã direct Internaþional, Bucureºti, 2008
evoluþia omenirii unde aceºtia deþin li- 6. Rahner, Karl, Tratat fundamental despre cred-
berul arbitru, atunci când locuitorii inþã, Galaxia Gutenberg, Bucureþti, 2005
Terrei pe plan spiritual solicitã ajutor 7. Raquin, Bernard, Marile manipulãri din epoca
prin orientarea acþiunilor lor, inclusiv modernã, Pro Editurã ºi Tipografie, Bucureºti,
prin renunþarea la prerogativele deþinute 2007
prin independenþa dãruitã ºi atunci când 8. Ray, Dennis, Mistere ºi fenomene stranii,
pericole grave ameninþã omenirea, Di- Editura Daksha, Bucureºti, 2008
vinitatea intensificã semnalele transmise 9. ªtefãnescu, Paul, Enigme ale istoriei universale,
prin utilizarea unor mesageri speciali, Vol. I ºi II, Editura Vestala, Bucureºti, 2003.
101
Carnet
parizian
Virgil TÃNASE
Literatura
nu se concepe ci
se sãvârºeºte
Pe la începutul toamnei mi s-a cerut sã trebuie, ca-n basmele unde eroul e pus la
particip cu o prozã ineditã la un volum încercare, sã depãºeascã mai întâi repulsia
colectiv a cãrui menire n-am înþeles-o prea pe care i-o provoacã primele pagini ale unui
bine. Din motive diverse, mi-am cãlcat pe nou text. Este condiþia ca sã descoperi,
inimã ºi am promis un text deºi ºtiam foarte poate, dupã un urcuº mai mult sau mai
bine cã timpul e scurt. Scurt nu din punctul puþin lung, mai mult sau mai puþin
de vedere al celor zece-cinsprezece pagini anevoios, o deschidere de unde poþi privi în
care mi se cer, ºi pe care, în calitate de vale ºi gãsi sensul alcãtuirilor care de-abia
cronicar, le scriu uneori sãptãmânal. Scurt, acum se oferã ochiului. De-abia acum,
în schimb, pentru un text de prozã care, în mulþumitã efortului fãrã sens pe care l-ai
ceea ce mã priveºte, se scrie greu ºi cere un fãcut, datoritã ascensiunii care s-a sãvârºit
lung rãgaz în care arunc la coº nenumãrate fãrã cãrare – cãrãrile duc întotdeauna spre
variante înainte de-a gãsi, în cele din urmã, puncte deja cunoscute, exploatate, epuizate
firul care mã poate duce undeva. E felul -, prin harul unei încãpãþânãri care putea
meu de a gândi : scriind. Nu imaginez nimic pãrea stupidã (ºi care rãmâne stupidã pen-
altfel decât aºternând pe hârtie maldãre de tru cei care n-au avut tãria sã urce orbeºte
cuvinte, o dovadã mai mult cã, în ceea ce pânã la locul miraculos de unde peisajul se
mã priveºte, literatura nu se concepe ci se dezvãluie), de-abia acum poþi înþelege
sãvârºeºte ; o bunã bucatã de vreme dupã ce noima acestui crâmpei de lume care se
am început sã lucrez la o prozã scrutã sau la iveºte, pe neaºteptate, înapoia ta ; de-abia
un roman, nu ºtiu nimic despre ce voi scrie acum descoperi sensul acestui ciob de viaþã,
ºi descopãr subiectul, dacã pot sã mã rostul acestei frânturi încã nedescoperitã,
exprim aºa, pe mãsurã ce-l scriu. sau încã nespusã, pe care te vei strãdui sã o
Am, e adevãrat, un punct de plecare, oferi unui cititor care-ºi petrece viaþa prins
arbitrar, fireºte : o situaþie, o sintagmã, o de alte îndeletniciri, altminteri utile.
replicã, cãrora încerc sã le adaug pe pipãite De multe zile înºir anapoda fraze, care
altele aºa cum un compozitor, dupã ce a uneori se leagã, alteori nu, care sunã stupid
stârnit o notã apãsând o clapã a pianului, ºi fals, arunc conºtiincios seminþe aºteptând
încearcã sã alcãtuiascã o melodie revenind ca, din întâmplare, poate, una sã cadã pe un
de fiecare datã, dupã ce-a atins alte câteva, câmp rodnic.
nemulþumit, la cea dintâi ca s-o ia de la Aceasta etapã a scrierii este dificilã, des-
capãt. E un exerciþiu primejdios, ºtiu, ºi de curajantã întrucât te întrebi mereu dacã mai
fapt sfãtuiesc pe cei care vin uneori sã-mi poþi scrie, dacã izvorul scrierii n-a secat,
cearã pãrerea, sã persevereze înainte de-a dacã scrierea în sine mai are un rost. Numai
rupe paginile pe care le-au scris, adesea experienþa unor asemenea momente încu-
neîndemânatece, stupide, la fel de neputin- nunate, totuºi, în cele din urmã de un text
cioase sã va apere de ploaie ºi de vânt ca acceptabil, ne fereºte în parte de disperare ºi
planul, pe hârtie, al unei case. Cel care scrie autodistrugere.
literaturã – ºi, mi se pare, lucrurile stau ªi nu mã pot împiedica sã corectez o idee
aidoma pentru toþi, începãtori ºi meseriaºi – foarte rãspânditã, întãritã de Eminescu,
102
Literatura nu se concepe ci se sãvârºeºte

printre alþii, anume cã e uºor a scrie când nu


ai nimic a spune. Din contrã, când sâmburul
literar vine dintr-altã parte, când ai o lecþie
de dat sau un eveniment de povestit, când
iei deci haina profesorului sau a istoricului
(ca sã nu spun a propagandistului sau a jur-
nalistului), scrisul e o îndeletnicire plãcutã,
odihnitoare, care nu cere decât un efort
aproape fizic, aidoma celui pe care-l face
tâmplarul când construieºte o masã. Fireºte,
marii scriitori, convinºi cã fac dulgherie,
lasã sã treacã prin ei, neºtiutã lor, literatura.
Tolstoi vrând sã scrie un roman didactic
care sã facã elogiul « vieþii adevãrate » pe
care o descoperã eroii sãi Kitty ºi Levin, e
depãºit de fapte ºi cartea sa devine Ana
Karenina; iar Balzac, cel care în Comedia
umanã îºi încorseteazã eroii pentru a-i
supune logicii zoologice a lui Geoffroy de
Saint-Hilaire, este genial prin calitãþile care
se dezvãluie îndeosebi (spre disperarea pro-
fesorilor) în Les Contes drolatiques, unde nu
mai sunt zãgazuri, unde cosmosul se
încropeºte din nimic.
Atunci, de ce sã ne mai ascundem dupã gãsi în fãptura irealã a viselor noastre reale
deget ? De ce sã ne ferim de literaturã, de ce semne în mãsurã sã-i aþâþe curiozitatea, sã-i
sã ne ruºinãm de ea, ascunzând-o când sub deºtepte senzaþii inedite, sã trezeascã, în el
straie de idee socialã, când sub cele ale seminþe de care nu avea ºtiinþã ºi care dintr-
aventurii poliþiste ? Încerc, în ceea ce mã o datã, poate numai tranzitoriu, dau muguri
priveºte, sã scriu înlãturând din plecare tot de doliu sau bucurie, înfloresc miraculos
ce aºi avea a spune ºi, credeþi-mã, e foarte rãspândind mirosul de lapte afumat din
greu. Aceasta literaturã e un simptom aºa vremea când, în copilãrie, venit direct de la
cum visele, ireale din punctul de vedere al vacã, mama îl mai uita pe foc, etc.
celui care le comparã cu realul, sunt o mani- Scrisul devine o îndeletnicire foarte
festare indiscutabilã a realitãþii noastre psi- anevoioasã când scriitorul nu se considerã
hice. Cel care se preocupã de lumea împrej- un conducãtor de oºti purtând un stindard
muitoare, n-are ce face cu aceste alcãtuiri în spatele cãruia cititorii ar trebui sã
aberante unde vii ºi morþii se amestecã, galopeze cãtre un viitor de aur, scrisul
corãbiile zboarã ºi noi înºine suntem pier- devine o continuã crizã de nervi când scri-
duþi în clãdiri cu pereþi de parfum ºi fereºti itorul n-are nimic de spus ºi nu vrea decât
care se deschid spre o muzicã încã nescrisã ; sã deºtepte în cititor, printr-un fenomen de
ºi putem pune la îndoialã îndeletnicirea rezonanþã, clinchetul unor zãmisliri despre
celor care încearcã sã gãseascã în aceste vise care acesta habar n-avea cã-i alcãtuiesc
semnele unui viitor improbabil. In schimb, sufletul.
cel care se apropie de aceste vise pe care Povestirea mea – Zi de grevã – s-a înghe-
le-am visat, care sunt reale pentru cã le-am gat ºi numai Dumnezeu ºtie despre ce este
visat, reale nu în conþinutul ci în existenþa vorba în acest text unde se amestecã peisaje
lor !..., cel care se apropie de ele aºa cum de iarnã ºi rãzboiul dintre Normanzi ºi
medicul constatã febra, roºeaþa, punctele Saxoni, un itinerar printr-un oraº blocat de
dureroase…, cel care are aplecare cãtre mis- grevã ºi întâlnirea cu o studentã de la secþia
terul existenþei noastre lãuntrice, acesta va de textile a Institutului de artã.
103
Culturã ºi
ecomomie
Maria
MOLDOVEANU

Economia artelor (II)


Abstract

On the economy of arts. Several aspects of the art market are presented in the article, taking into
consideration the way in which art is evaluated and commercialized throughout the world.

Cercetarea pieþei. activitãþile culturale pe care le practicã


într-o anumitã perioadã de timp (3, 6 sau 12
Relevanþa unor studii empirice luni).
Numeroase aspecte ale pieþei artelor au Activitãþile selectate pentru a fi incluse în
fost studiate în contextul anchetelor desti- chestionare exprimã mentalitatea cercetãto-
nate participãrii la culturã a indivizilor ºi a rilor, concepþia lor despre noþiunile-cheie
grupurilor sociale. În multe þãri europene, (e.g., culturã, artã, produse culturale, eveni-
aceste anchete au o tradiþie îndelungatã. În mente artistice etc.), dar ºi viziunea practi-
Olanda, de pildã, dupã sondajele iniþiate în cienilor – artiºti, manageri, producãtori -
anii `50 asupra timpului liber, s-a trecut la asupra creaþiei, producþiei, difuzãrii ºi pro-
cercetarea complexã a unor practici cultu- movãrii culturii. În egalã mãsurã, aceºti
rale ca: lectura, vizitarea muzeelor, frecven- itemi ilustreazã practicile “la modã” ºi stilu-
tarea teatrului, a concertelor, participarea la rile de viaþã caracteristice unei societãþi.
formaþii artistice de amatori, expunerea la Gilles Pronovost, profesor la Universita-
emisiuni tv º.a. tea din Québec, constata cã primele sondaje
Studiile recente despre participarea la asupra participãrii culturale vizau mai ales
culturã abordeazã, cu predilecþie, patru practicile subsumate conceptului de “cul-
zone tematice: turã savantã” (sau “culturã înaltã”).
– frecventarea instituþiilor culturale; Atât cercetãrile întreprinse în SUA în anii
– activitãþile artistice; ‘60-’70, cât ºi anchetele din acel timp ale
– colecþionarea operelor de artã; francezilor ºi canadienilor vizau domenii
– urmãrirea programelor artistice difu- ale consumului cultural/de artã, cum sunt:
zate prin mass-media. frecventarea spectacolelor de teatru, operã,
Problematica tradiþionalã a sondajelor balet, vizitarea muzeelor ºi a galeriilor de
realizate pe eºantioane reprezentative este artã, ascultarea muzicii clasice º.a.
completatã cu studii aprofundate pe teme Dupã schimbãrile sociale care au avut loc
de maxim interes pentru zilele noastre, ºi în diverse þãri, câmpul investigaþiilor s-a
anume: utilizarea video ºi a computerelor, dezvoltat ºi, implicit, s-a diversificat tipolo-
frecventarea muzicii înregistrate pe CD-uri, gia consumatorilor de artã. Chestionarele
consum de culturã pe internet º.a. sociologice au început sã includã întrebãri
De regulã, anchetele pe tema participãrii despre vizionarea concertelor pe DVD-uri,
culturale utilizeazã aceeaºi tehnicã de înre- receptarea culturii pe internet, vizitarea
gistrare: subiecþii sunt solicitaþi sã aleagã muzeelor virtuale etc. Domeniile devenite
dintr-o listã alcãtuitã de cercetãtori, cu clasice au fost completate treptat cu practici
104
Economia artelor (II)

culturale “populare” ce se referã la muzica


pop ºi dance, la teatrul underground, dar ºi
la arta de amatori expusã în târguri ºi
expoziþii.
Dupã cum relevã o anchetã realizatã în
anul 1999 în rândul populaþiei olandeze,
piaþa culturii populare - definite de compo-
nentele menþionate mai sus – depãºea sem-
nificativ numãrul consumatorilor care
frecventau cultura tradiþionalã (“savantã”).
Cercetãrile de teren au relevat diferenþe
semnificative între participarea la culturã a
tinerilor ºi participarea celor vârstnici.
Diferenþele dintre cele nouã grupãri
demografice sunt explicate prin trãsãturile
specifice vârstei, prin modul de viaþã al
indivizilor, incluzând munca, familia, tim-
pul liber º.a., dar ºi prin schimbarea ide-
alurilor asumate de cele douã categorii.
Dupã cum constatã cercetãtorii olandezi
De Haan ºi Knulst, “…generaþiile care au
crescut în anii `70 ºi mai târziu sunt progra-
mate diferit faþã de generaþiile anterioare ºi
aceastã programare le împiedicã sã-ºi dez-
volte aptitudinile cerute de cultura
furnizate de eurobarometru (28.08.2001-
tradiþionalã”.
De-a lungul vieþii, oamenii ”rãmân loiali 27.09.2001) atestã faptul cã muzica pop-rock
formelor de culturã ºi mediilor cu care s-au este ascultatã de 55% dintre cetãþenii celor
obiºnuit în tinereþe”. În acest sens, tinerii 15 þãri investigate, muzica uºoarã – de 32%,
nãscuþi în jurul anului 1960 sunt mai puþin folk-ul tradiþional de 30%, în vreme ce doar
interesaþi de cultura tradiþionalã. Pentru ei, 28% dintre ei ascultã muzicã clasicã.
canonul cultural al pãrinþilor ºi-a diminuat Indiferent de genul preferat, peste 50%
influenþa, “idealul omului cultivat” ºi-a dintre subiecþii investigaþi ascultã muzicã în
pierdut mult din semnificaþie, tinerii având fiecare zi, atât la radio ºi televiziune, cât ºi
un cuvânt greu de spus despre propria lor pe casete, CD-uri ºi DVD-uri, ceea ce l-a
educaþie (Vladimir Bina). Succesul unor for- fãcut pe Michail Skaliotis sã afirme cã
maþii de muzicã pop (Beatles, Rolling “muzica face parte din viaþa cotidianã a
Stones) i-a încurajat sã-ºi gãseascã propriul europenilor”.
drum ºi sã accepte tot mai puþin idealurile Din mai multe motive însã, prezenþa în
estetice ale pãrinþilor. Tinerii din zilele noas- sãlile de concerte este mult diminuatã.
tre sunt mai receptivi la noile forme de artã Solicitaþi sã menþioneze de câte ori în
ºi la noile media, în comparaþie cu practicile ultimele 12 luni au practicat cele 10 activi-
tradiþionale, preferând lecturilor clasice, tãþi menþionate în chestionar, subiecþii euro-
muzicii simfonice ºi canalelor publice de barometrului au consemnat cã au mers la
televiziune, muzica pop-rock, emisiunile concerte “mai rar” decât la muzee, expoziþii
televiziunilor comerciale ºi internetul - în ºi galerii de artã, dar “mai des” decât la
forma e-mail-ului ºi a grupurilor chat (de spectacole de teatru, operã, balet. Mersul la
discuþii). cinema este, în opinia cercetãtorilor, activi-
Totuºi, noile genuri muzicale sunt frec- tatea cea mai frecventatã de cãtre europeni,
ventate ºi de persoane care aparþin generaþi- deºi a merge de trei ori într-o instituþie cul-
ilor adulte (de peste 40 de ani). Datele turalã nu înseamnã, în concepþia noastrã, a
105
Maria Moldoveanu

fi un consumator constant al ofertei sale – frecventarea muzeelor ºi a expoziþiilor


specifice. (tendinþe, media vizitelor, practici din
Ordinea celorlalte necesitãþi culturale ultimele 3 luni).
stabilitã pe baza scorurilor înregistrate, a Rãspunsurile au fost analizate în funcþie
fost urmãtoarea: de vârstã ºi sex, de nivelul veniturilor ºi
statutul social al subiecþilor, de mediu
(rural, urban) ºi tipul localitãþii, de alþi indi-
catori psihosociali.
Pentru a se identifica tendinþele con-
sumului, s-au luat ca termen de referinþã
activitãþile practicate în urmã cu trei ani, iar
pentru imaginea actualizatã a consumului
cultural – practicile din ultimele 3 luni.
Prelucrarea rezultatelor a arãtat cã, în
anul 2004 - 58,4% dintre subiecþi mergeau
“mai rar” la spectacolele artistice decât în
urmã cu trei ani, o treime din eºantion “la
fel de des” ºi numai 3,7% “mai des” în sen-
sul cã (i.e., în ultimele trei luni, merseserã de
3-5 sau de mai multe ori la spectacolele
preferate).
Sondajul nu a vizat concertele live
frecventate de subiecþi, ceea ce ar fi permis
compararea cu interesul europenilor faþã de
anumite genuri muzicale, dar în categoria
Opþiunile pentru anumite activitãþi “spectacole” au fost incluse, alãturi de
diferã în funcþie de mai mulþi factori, cum teatru, dans, balet, operetã, revistã, operã,
sunt: nivelul de pregãtire (studii), facilitãþile musicals, ºi concerte simfonice.
de deplasare în locurile unde se aflã În legãturã cu mersul la cinema, se pot
aºezãmintele culturale, dotarea locuinþelor trage concluzii semnificative. Dacã în þãrile
cu echipamente de acces la culturã, obi- europene, investigate prin eurobarometru,
ceiurile de consum, mediul rural/urban în aceastã activitate ocupa primul loc între
care trãiesc subiecþii º.a. practicile culturale, sondajul IMAS relevã
În anul 2004, IMAS a realizat un sondaj faptul cã numai o treime dintre români ºi-a
despre consumul cultural ºi aspiraþiile cul- pãstrat obiceiul de a frecventa cinemaul, cca
turale ale populaþiei României în vârstã de douã treimi au mers mai rar la cinema în
peste 18 ani. 2004 decât în urmã cu trei ani, în vreme ce o
Sondajul a vizat domenii culturale din zecime dintre subiecþi nu agreeazã aceastã
zona de competenþã a managementului activitate.
public, ºi anume: Procentele întrunite de genurile cine-
– lectura - domenii preferate, obiceiul de matografice cele mai frecventate nu relevã
a cumpãra cãrþi, frecventarea bibliote- interesul populaþiei pentru ceea ce desem-
cilor, motivaþia lecturii în bibliotecile nãm prin “arta filmului” sau “valorile aut-
publice º.a.; entice ale cinematografiei”.
– urmãrirea spectacolelor de teatru, operã, Dimpotrivã, opþiunile pentru “filmele
balet, dar ºi a concertelor simfonice; poliþiste”, “filmele de aventuri”, “filmele de
surse de informare asupra acestor dragoste” sau cele “de groazã” exprimã mai
manifestãri; degrabã distanþa de la arta filmului (auten-
– mersul la cinema – frecvenþã, genuri ticã/de valoare) la produsele industriei cine-
preferate, cheltuieli pentru cumpãra- matografice, de la filmul de artã, definit de
rea biletelor; preeminenþa dimensiunii estetice, la cel
106
Economia artelor (II)

comercial, caracterizat prin “succes la pu- de artã, ansamblurile de muzicã folcloricã ºi


blic”, cu toate implicaþiile economice ale de dansuri populare.
acestei sintagme. Accesul la artã/consumul de bunuri ºi
Sondajul IMAS nu conþine suficiente servicii artistice presupune, pe de o parte,
date despre consumul de artã expusã în receptarea artelor vizuale în contextul insti-
muzee, expoziþii ºi galerii. Subiecþii au fost tuþiilor prezentate mai sus ºi frecventarea
solicitaþi sã rãspundã de câte ori au vizitat concertelor, a teatrului etc., iar pe de alta,
aceste instituþii în ultimii trei ani, fãrã a se realizarea unor activitãþi de creaþie ºi expri-
menþiona ce fel de muzee sau expoziþii erau. mare artisticã de cãtre publicul artei.
Pe ansamblu, procentele s-au apropiat de Chestionarul eurobarometrului (2001) a
nivelurile înregistrate la celelalte activitãþi: inclus o serie de întrebãri despre practicarea
cca 10% dintre subiecþi nu frecventeazã de cãtre subiecþi a unor activitãþi artistice –
niciodatã acest gen de instituþii culturale, cântatul la un instrument muzical, inter-
douã treimi din eºantion au mers mai rar în pretare vocalã, actorie, dans, creaþie plasticã
muzee ºi expoziþii în ultimii 3 ani ºi numai (picturã, sculpturã, graficã), fotografie artis-
un procent foarte redus (2,2%) au rãmas vi- ticã, participare la realizarea unui film (în
zitatori fideli ai muzeelor ºi galeriilor de calitate de actor, regizor, scenarist, techni-
artã. cian etc.).
Dezinteresul nedisimulat pentru aceastã Din acest punct de vedere, pe primele
practicã culturalã nu i-a împiedicat însã pe locuri s-au situat Suedia, Olanda, Finlanda,
respondenþi sã susþinã în numãr mare cã cu rate de participare de 78%, 71% ºi, respec-
“statul ar trebui sã cheltuiascã mai mult” tiv, 63%, în vreme ce populaþia Irlandei
pentru: expoziþiile de artã plasticã, studiourile (34%), Belgiei (32%) ºi a Portugaliei (21%)
de creaþie cinematograficã, ºcolile populare s-a implicat în mãsurã mult mai redusã în
107
Maria Moldoveanu

activitãþi de acest gen. Participarea la creaþia desemnarea itemilor º.a., existã ºi dificultãþi
artisticã, profesionistã sau de amatori, este, legate de atitudinea respondenþilor sau de
în concepþia specialiºtilor, o cale utilã spre conceptele utilizate în chestionare. Uneori
“a te gãsi pe tine însuþi”, “…fie cã faci un se înregistreazã diferenþe notabile între
pas înapoi ºi te uiþi la tabloul pe care tocmai declaraþiile subiecþilor ºi realitate, cum ar fi,
l-ai pictat, fie cã asculþi muzicã interpretatã de exemplu, diferenþa dintre practicile cul-
de tine”. Dupã Rudolf Arnheim, experienþa turale menþionate de respondenþi ºi activi-
este autorevelatoare, te ajutã sã-þi defineºti tãþile pe care le practicã ei în mod real.
identitatea “într-un mod mult mai puternic Este bine cunoscut faptul cã oamenii au
decât simpla înþelegere intelecutalã”. tendinþa sã dea rãspunsuri socialmente
Influenþele benefice ale creativitãþii artis- dezirabile, sã supraestimeze participarea la
tice asupra personalitãþii umane demon- anumite activitãþi - considerate “nobile” -
streazã cã implicarea populaþiei în activitãþi care îi pun în luminã favorabilã (e.g., frec-
creative trebuie sã-i preocupe nu numai pe ventarea muzicii clasice, a expoziþiilor de
administratorii instituþiilor de artã, ci ºi pe picturã etc.) ºi sã subestimeze alte activitãþi
cercetãtorii fenomenelor culturale. dezavuate de unii semeni ai lor (e.g., ascul-
În general, anchetele despre participarea tarea manelelor, urmãrirea serialelor, vizio-
culturalã, ca ºi cercetarea consumului de narea filmelor de dragoste).
artã cunosc anumite limite ce fac dificilã Rãspunsurile nesincere se pot identifica
comparaþia între zone, þãri, comunitãþi. Pe incluzând în chestionar întrebãri de control.
lângã probleme metodologice cum sunt: Totodatã, pe lângã chestionarele de anchetã,
alegerea subiecþilor, stabilirea categoriilor, se pot folosi ºi alte tehnici ºi instrumente de
108
Economia artelor (II)

cercetare prin care sã se înregistreze faptele Pentru explicarea semnificaþiilor asociate


(conduita) consumatorilor. noþiunilor-cheie, se poate proceda în douã
Dupã cum sugera A. Toffler, omul care feluri:
declarã cã îi place sã citeascã, dar nu are – fie formulând întrebãrile în aºa fel
timp “trebuie sã fie judecat dupã faptele, nu încât sã conþinã definiþii, explicaþii,
dupã vorbele lui“. exemplificãri; exemplu: “Înþelegând
Uneori însã, nici faptele nu sunt edifica- prin consum mass-media expunerea
toare pentru evaluarea obiectivã a con- sistematicã la emisiuni de radio, tv ºi
sumului cultural. Participarea directã la la mesajele difuzate în presa scrisã,
anumite evenimente nu este în sine dovada cum apreciaþi cã este acest consum la
asimilãrii mesajelor ºi a valorilor artistice: nivelul familiei dumneavoastrã?
“Cunosc persoane, scria Marya Mannes, (încercuiþi cifra corespunzãtoare
care au asistat la concerte în fiecare sãp- rãspunsului)
tãmânã din viaþa lor ºi spun cã iubesc mu- 1. exagerat;
zica, dar majoritatea dintre ei nu-l pot 2. normal;
deosebi pe Bach de Haydn…”. 3. insuficient;
Cercetãtorii trebuie sã ia în considerare ºi 4. nu pot aprecia.”
faptul cã participarea culturalã cunoaºte – fie prin iniþierea unor anchete punc-
diverse grade de implicare, situate între tuale (prin interviuri sau focus-
douã atitudini opuse - activã ºi pasivã. De grupuri) care sã înregistreze accepþiu-
pildã, ascultarea unor emisiuni muzicale la nile termenilor-cheie în rândul popu-
radio poate fi o activitate bine motivatã, laþiei vizate.
susþinutã de atitudinea activã a consumato- Aceste studii pot fi întreprinse înainte de
rilor, sau poate fi numai una de ambianþã sau în paralel cu anchetele propriu-zise, mai
pentru alte activitãþi. În acest sens, subiecþii ales când finalitatea lor vizeazã nu numai
trebuie investigaþi nu numai în privinþa explicitarea conceptelor, ci ºi completarea
practicilor culturale celor mai frecventate de ariei tematice cu alte aspecte care sã nuan-
ei, ci ºi a motivelor care îi determinã sã par- þeze ºi sã detalieze mecanismele comporta-
ticipe la diverse activitãþi. mentului uman, ºtiindu-se cã sondajele
O altã limitã ce afecteazã acurateþea asupra consumului de artã nu pot acoperi
datelor din chestionare vizeazã lipsa consen- singure câmpul cultural în întregul sãu.
sului asupra accepþiunilor pe care le dau În ancheta cu tema “Receptarea valorilor
subiecþii ºi/sau cercetãtorii noþiunilor-cheie, artistice difuzate prin mass-media”, realiza-
cum sunt: activitate artisticã, timp liber, artã tã de noi în capitalã, în anii 2006-2007,
naivã, servicii culturale, investiþii în artã împreunã cu un grup de studenþi în jurnal-
º.a.m.d. Spre exemplu, investiþiile în artã ism de la Univ. Hyperion, am folosit ambele
includ ºi sumele destinate achiziþionãrii procedee. Chestionarul a cuprins întrebãri
unei opere plastice (e.g., picturã, graficã prin care le-am cerut subiecþilor sã precize-
etc.), ºi pe cele folosite pentru cumpãrarea ze cum definesc ei “cultura”, ce înþeleg prin
biletelor la concerte, la intrarea în muzee ºi “activitãþi culturale”, care sunt “însuºirile
expoziþii sau la cumpãrarea CD-urilor, a unui om cult”, “ce domenii cuprinde arta”,
DVD-urilor etc. ce înseamnã “arta naivã” º.a.
Ca urmare, pentru a da rãspunsuri perti- Precizându-li-se cã scopul anchetei este
nente la întrebarea “Ce sume investeºte în cunoaºterea opiniilor lor, ºi nu a nivelului
artã familia dumneavoastrã, în decursul de cunoºtinþe, subiecþii au fost îndemnaþi sã
unui an de zile?”, subiecþii ar trebui sã ºtie noteze cât mai multe exemple pentru a ilus-
la ce gen de investiþii trebuie sã se refere, tra diverse idei.
mai exact ce înþeleg prin aceastã sintagmã Pe lângã cei 614 subiecþi selectaþi dupã
(“investiþii în artã”) cei care realizeazã metoda cotelor (vârstã, ocupaþie, studii), au
ancheta, cum definesc ei arta, ce gen de pro- fost intervievate 42 de persoane – jurnaliºti,
duse ºi ce activitãþi include ea. galeriºti, pictori, consilieri din instituþii cul-
109
Maria Moldoveanu

turale – pe teme complementare sondajului, subiect ºi obiectul de definit o relaþie sus-


ºi anume: situaþia instituþiilor de artã din ceptibilã de a defini, de asemenea, subiec-
capitalã, sponsorizarea artiºtilor, strategii de tul” (René Kaÿs), rezultã cã rãspunsurile
promovare a bunurilor ºi a serviciilor artis- persoanelor investigate, implicit definiþiile
tice, rolul mass-media în educaþia artisticã a formulate în acest context contribuie la
consumatorilor º.a. cunoaºterea mentalitãþii lor, a raportului
Prelucrarea datelor din chestionare ºi real sau imaginar pe care îl au ele cu lumea
analiza de conþinut a interviurilor sociolo- artei, cu spaþiul în care se creeazã ºi se difu-
gice au contribuit la cunoaºterea reprezen- zeazã operele artistice, alte produse cultu-
tãrilor culturale ale consumatorilor (i.e. a rale.
opiniilor despre instituþiile culturale, despre Subiecþii au definit cultura prin referire:
mijloacele de difuzare a artei, despre parti- la elemente de conþinut - “cunoºtinþe vaste,
ciparea la viaþa artisticã º.a.). profunde, actualizate”; la funcþiile culturii –
Definiþiile pe care le-au dat subiecþii cul- “cultura contribuie la desãvârºirea spiritu-
turii, artei, valorii artistice etc. sunt elemen- alã a fiinþei umane, la formarea idealurilor
te ale reprezentãrii sociale – reprezentarea ei de viaþã”; la procesul de instrucþie – “cu cât
fiind produsul activitãþii de reconstrucþie omul este mai ºcolit, cu atât este mai cult”;
mentalã a realitãþii pe baza informaþiilor la însuºirile omului cult – “omul cult se dis-
culese de oameni de-a lungul existenþei lor, tinge prin mobilitatea minþii, prin capacitate
din mediul social ºi cultural prin care au tre- de sintezã, prin adaptabilitate la cuceririle
cut. civilizaþiei”; dar ºi în legãturã cu instituþiile
Dacã a defini înseamnã “a stabili între care produc ºi difuzeazã culturã – edituri,
110
Economia artelor (II)

muzee, teatre, biblioteci, case de film, ºcoli arta abstractã, arta naivã, pop art, arta de
populare de artã etc. – ºi cu activitãþile cul- amatori º.a.
turale – de la cele creatoare de opere cultu- Arta abstractã este creaþia care aºazã în
rale/de artã, la activitãþi de conservare, locul lumii vizibile realitatea semnelor, a
comercializare ºi consum. simbolurilor, a liniilor, a culorilor ºi a
Activitãþile culturale au fost definite prin suprafeþelor juxtapuse, în sensul compoziþi-
enumerare (vezi tabelul 3). Ele sunt “cultur- ilor geometrice ale lui Piet Mondrian (e.g.,
ale” în mãsura în care includ, în conþinutul “Compoziþie cu joc de ºah în culori
lor, cunoºtinþe, valori ºi informaþii din deschise”). Acest gen de artã este frecventat,
domeniile culturii ºi artei ºi sunt “culti- în afara pieþei iniþiate, de cãtre un numãr
vante” prin finalitatea pe care o au: de a limitat de consumatori.
educa ºi forma indivizii, de a le extinde ori- În peisajul complex al artei contempo-
zontul cunoaºterii, de a le facilita afirmarea rane, arta naivã este genul care exprimã
socialã. individualitatea ºi sensibilitatea creatorului
În cadrul discuþiei despre activitãþile cul- dincolo de academism ºi convenþie.
turale ºi activitãþile educative/cultivante, au Trãsãtura caracteristicã artei naive este,
fost exprimate opinii potrivit cãrora omul dupã unii, sinceritatea, dupã alþii - spontanei-
cult este un erudit care se caracterizeazã prin tatea. De aceea a mai fost denumitã “artã
asimilarea unui numãr mare de cunoºtinþe instinctualã” sau “instantanee” sau “iniþiat-
din domeniile artei, literaturii, ºtiinþei, prin icã”. Aºa cum scria un cunoscãtor, arta
profunzimea ºi multilateralitatea lor, prin naivã reuºeºte sã întreþinã dialogul dintre
densitatea conexiunilor dintre elementele artist ºi semenii lui “în limitele unei expe-
bagajului sãu intelectual. rienþe ce se situeazã dincolo de imediat”. Ea
Aceastã ultimã precizare a subiecþilor ne cucereºte prin “bucuria descoperirii
intervievaþi aminteºte de faptul cã însãºi
ineditului” în jocul liniilor ºi al culorilor,
cultura a fost definitã ca “sumã a probabil-
prin prospeþimea ºi autenticitatea imag-
itãþilor de asociere (s.n.) de tot felul care
inilor, ceea ce explicã interesul unui seg-
existã între elementele cunoaºterii”.
ment important de consumatori pentru
Sintetizând ideile desprinse din definiþi-
aceastã artã simplã, spontantã, ingenuã.
ile culturii ºi ale unor noþiuni derivate (e.g.,
Subiecþii mai tineri ºi mai instruiþi sunt
cultural, cultivant) sau conexe (e.g., artã,
creaþie, instituþie de culturã º.a.), constatãm informaþi despre arta creatã pe computer,
cã subiecþii investigaþi concep cultura atât fie cã se referã la film, fie cã recepteazã
ca sistem de instituþii ºi bunuri simbolice, lucrãri de graficã, picturã, design etc. Fãrã a
cât ºi ca un spaþiu de experienþe spirituale ºi se bucura îndeajuns de atenþia criticilor ºi a
sociale. În contextul multidimensional al comentariilor academice, “computer art” se
reprezentãrilor culturale, definirea artei ºi afirmã treptat în rândul artiºtilor ºi al spe-
determinarea publicului ei în ansamblul cialiºtilor în IT, lãsând un spaþiu privilegiat
pieþei culturale este un demers ºtiinþific pentru relaþia dintre invenþia tehnicã ºi
deosebit de complex. exprimarea artisticã.
În cuprinsul anchetei întreprinse de noi, Rãspunsurile date de subiecþi la între-
subiecþii au formulat definiþii ale artei cu bãrile deschise ale chestionarului, ca ºi
caracter foarte general (e.g., “arta este aprecierile exprimate în cadrul interviurilor,
creaþia unor artiºti consacraþi”) ºi definiþii din care am selectat spre exemplificare
enumerative de tipul: “artã înseamnã pic- citatele de mai sus, atestã utilitatea for-
turã, muzicã, teatru, dans, modã, film” sau mulelor metodologice utilizate de noi (i.e.
“talentul de a desena, a cânta, a compune, a implicarea persoanelor investigate în
interpreta, a decora, a imita, a conversa”. definirea ºi explicarea unor noþiuni sau
Unele dintre persoanele intervievate au fenomene) la cunoaºterea mentalitãþii cul-
menþionat definiþii ºi aprecieri pertinente turale a consumatorilor de artã, ca ºi a celor
despre diversele genuri de artã, cum sunt: implicaþi în producerea ºi promovarea ei.
111
112
Artã ºi
spectacole

Dana DUMA
Festivalul internaþional
al filmului de laValladolid 2008

O redutã a filmului
de autor
Abstract
The selection of the 53th edition of the Valladolid Film Festival was the occasion to evaluate the
state of the cinema d`auteur. The movies of the well known authors and of newcomers (especially
fron Latin America and Denmark) seem to have force enough to give an interesting alternative to
the main stream cinema.

Festivalul internaþional venind din zona cinemato- mec, ce-i drept datorat ºi
al filmului de la Valldolid grafului independent din recitalului actoricesc oferit
este una dintre ultimele re- Statele Unite. Amy Redford, de protagonistã, frumoasa
dute ale cinematografului fiica celebrului actor Robert Safron Borrows. Cealaltã
de autor. La a 53-a sa ediþie, Redford, cunoscutã mai de- debutantã din Statele Unite,
el a continuat sã caute nou- grabã ca actriþã, debuteazã Jodie Markell, tot cu ante-
tatea ºi semnele de identi- la 37 de ani cu Chitara, o cedente de actriþã, dã viaþã
tate ale unor cineaºti care re- poveste cu tâlc despre o pe ecran unui scenariu de
fuzã încadrarea în main tânãrã care aflã cã este bol- Tennessee Williams în Dis-
stream. Participanþii au avut navã de cancer ºi cã nu mai pariþia diamantului în formã
ºi anul acesta acces în uni- are decât douã luni de trãit. de inimã, o poveste din anii
versuri cinematografice fas- Refuzând autocompasiu- ‘20 plasatã în lumea plinã de
cinante, unele deschise deja nea, ea îºi construieºte o prejudecãþi a provinciei su-
în ediþii anterioare, prin cre- proprie strategie de supra- diste americane. Obsesii ale
aþiile unor nume consacrate vieþuire din care fac parte scriitorului, precum frus-
precum Atom Egoyan, Do- micile plãceri altãdatã refu- trarea eroticã ºi opiomania
ris Dörrie, Amos Gitai, Mika zate, de la mâncãrurile exo- capãtã o formã fotogenicã în
Kaurismaki, Jan Troell, tice pânã la lenjeria rafinatã, acest film din care reþinem
Carlos Sorin. Atracþia unei de la mobila confortabilã, la mai cu seamãnã un personaj
reîntâlniri cu aceºti autori, petrecerile cu prieteni. Dis- secundar, o bãtrânã sinuci-
dar ºi tentaþia pariurilor pe pariþia oricãrei urme a bolii gaºã interpretatã de laureata
nume noi au convocat dupã aceastã curã de hedo- cu Oscar Ellen Burstyn.
mulþimi de cinefili care au nism ºi metamorfozarea fe- Un tânãr autor care a tre-
asaltat casele de bilete ale meii altãdatã stresatã de cut cu bine proba debutului
celor nouã sãli care au perspectiva pierderii slujbei la Valladolid este danezul
proiectat cele peste 200 de este un final care sugereazã Henrik Ruben Genz, al cãrui
pelicule din programul fes- cã pragmatismul lumii de Teribil de fericit este un film
tivalului. azi ºi obsesia profitului e poliþist cu atmosferã acap-
Care au fost noii cineaºti sursa tuturor nenorocirilor. arantã ºi apãsãtoare, amin-
pe care selecþia oficialã i-a Chiar dacã Amy Redford nu tind uneori de universul lui
propus, pentru validare, la stãpâneºte arta regiei la fel David Lynch. Sosirea unui
aceastã ediþie? Sã începem de bine ca tatãl ei, primul tânãr poliþist într-un orãºel
cu femeile, douã dintre ele sãu film nu e lipsit de far- uitat de lume bulverseazã
113
Dana Duma

raporturile de putere din castic ce impune numele mele lumii de azi. Internetul
aceastã comunitate care se unui regizor de care, cu sig- a democratizat informaþia,
lasã terorizatã de un ins vio- uranþã, vom mai auzi , ºi al dar are ºi efecte perverse,
lent. Fãrã sã avanseze pe unui actor înzestrat pentru cãci poate credita ca ade-
pistele obiºnuite ale poli- arta compoziþiei, Joao vãrate drame care n-au avut
cier-ului, pelicula devine o Miguel (un premiu de inter- loc, poate manipula ºi rela-
parabolã despre complici- pretare). tiviza adevãrul.”Din pãcate,
tate ºi suspiciune ºi descrie Dintre regizorii consa- filmul lui Egoyan a rãmas în
tipuri umane pe cât de craþi, poate cã cel mai aºtep- afara palmaresului, deºi a
bizare, pe atât de respingã- tat a fost canadianul Atom fost foarte bine primit. Acest
toare. Pentru originalitatea Egoyan, premiat la ediþii lucru nu i s-a întâmplat
sa, aceastã opera prima a precedente ale festivalului unui alt obiºnuit al festiva-
fost distinsã cu Premiul de la Valladolid (pentru lului, suedezul Jan Troell
pentru scenariu(Henrrik Sweet Hereafters sau Exotica). care a revenit cu o peliculã a
Ruben Genz ºi Gry Dunja Filmul sãu Adoraþie gloseazã cãrui stil pictural aminteºte
Jensen) ºi pentru muzicã pe teme foarte actuale, pre- de Emigranþii, pentru care a
(Kare Bjerko). cum notorietatea cuceritã câºtigat un Oscar”: Maria
Nici cineastul spaniol graþie internetului sau ob- Larsson. Momente de viaþã, a
Nicolas Muòoz n-a deza- sesia terorismului. Scenariul cãrui eroinã descoperã lu-
mãgit cu primul sãu film, porneºte de la o poveste mea ºi se descoperã pe sine
Animale de companie,o come- realã din anii 80, aceea a graþie aparatului de foto-
die despre micul infern unui palestinian care ºi-a grafiat. Aceasta a figureazã
familial plinã de vervã ºi de urcat logodnica însãrcinatã în palmares cu Premiul pen-
replici memorabile, cu o dis- într-un avion, plasându-i în tru imagine ºi Premiul pen-
tribuþie în care regãsim bagaj o bombã, fãrã ºtirea ei. tru interpretare femininã
foarte populari actori pre- Aceastã întâmplare devine (Maria Heiskanen).
cum Miguel Rellan, Maria modelul istoriei pe care un ªi tot printre cineaºtii
Botto, Nancho Novo. adolescent o posteazã pe un prezenþi la ediþii anterioare
Dar cel mai aclamat blog ºi catastrofa aviaticã ale festivalului se numãrã
debut la Valladolid a fost inventatã de el îºi gãseºte germana Doris Dörrie, care
acela al brazilianului Marco „supravieþuitori” ºi „mar- a fost inclusã în selecþie cu
Jorge, semnatarul comediei tori” dispuºi sã ofere detalii un film pe cât de complex,
negre Stomacul care a câº- în legãturã cu inexistentul pe atât de miºcãtor, Cireºi în
tigat Marele Premiu „Spicul fapt. Egoyan a declarat , la floare. Iubitoare a culturii
de aur” al ediþiei. Cu un conferinþa de presã, cã „mi- orientale, ea plaseazã o
special simþ al dozãrii gro- crocosmosul familiei ado- parte a poveºtii sale despre
tescului ºi caricaturalului, lescentului reflectã proble- dragoste ºi moarte pe tãrâm
junele regizor urmãreºte,
prin „derulare” inversã,
povestea unui bãiat de la
þarã care descoperã cã are
talent gastronomic ºi devine
un personaj agreat în lumea
mafioþilor. Bucãtãria devine
un univers plin de tentaþii,
un spaþiu al pasiunii dez-
lãnþuite, ce oscileazã între
erotism ºi crimã. Parabolã
despre lãcomie mustind de
sugestii senzoriale, Stomacul
este un film viguros ºi sar-
114
O redutã a filmului de autor

japonez. Dupã ce soþia lui


moare ducând cu ea secretul
bolii lui incurabile, un bãr-
bat de 65 de ani îºi reconsid-
erã viaþa marcatã de rutinã
ºi se decide sã-i schimbe
radical cursul. Descoperind
târziu pasiunea soþiei sale
pentru Japonia ºi pentru
spectacolul de dans Butho,
el pleacã în þara pe care ea
ºi-ar fi dorit s-o viziteze,
într-o încercare de „justiþie
poeticã”. Cu o admirabilã
stãpânire a semitonurilor, matografic a fost mexicanul târziu vei înþelege. Urmãrind
cineasta vorbeºte despre o Rodrigo Plá, remarcat anul în paralel douã poveºti, el le
anume frumuseþe a morþii. trecut cu Zona. Noul sãu face sã se intersecteze prin
Asupra acestui lucru film Deºertul interior este o tema comunã a amintirii
mediteazã ºi Carlos Sorin în parabolã despre consecin- Holocaustului. Regizorul
Fereastra, care a câºtigat la þele dezastruoase ale fana- oferã un important rol lui
Valladolid Premiul FIPRES- tismului religios. Optând Jeanne Moreau, în care ea ne
CI (al criticii internaþionale). pentru o tehnicã imagina- aminteºte cã rãmâne una
El povesteºte ultima zi din tivã, care suprapune pasaje dintre cele mai importante
viaþa unui scriitor care a animate peste imagini actriþe franceze.
suferit un atac de cord por- „reale”, pelicula are o at- Ceea ce distinge ediþia cu
nind de la pagini de jurnal mosferã densã ºi sumbrã, cu numãrul 53 a Festivalui de
care consemneazã moartea soluþii vizuale amintind de la Valladolid de cele prece-
lui Cehov. Din tãceri ºi din pictura naivã. ªi tot din dente este o consistentã pre-
gesturi aparent neînsemnate America Latinã vine Epru- zenþã a cinematografului
se deseneazã timpul dilatat beta, comedia sentimentalã spaniol. Acesta s-a remarcat
ºi plin de semne avertizante despre oameni timizi pentru
mai ales prin Întoarcere la
ale trecerii „dincolo”. Deºi care argentinianul Aberto
Hansala de Chus Gutierrez
la cãpãtâiul bãtrânului so- Lecchi (premiat în urmã cu
(Premiul special al juriului),
sesc, în fine, fiul de mult mai multe ediþii cu Nuci pen-
inspirat din dramele cotidi-
plecat ºi soþia lui, singurã- tru dragoste) a primit „Pre-
miul Spicul de argint”, dar ene ale emigranþilor clan-
tatea în moarte nu poate fi
ºi Vila, semnat de compatri- destini din Maroc, prin Ves-
evitatã. Magica atmosferã
otul sãu, Ezio Massa, o tea cea bunã de Helena Ta-
bergmanianã, creatã cu ad-
poveste despre defavoriza- berna (premiat pentru inter-
mirabilã economie de mij-
loace de îndrãgostitul de rea socialã articulatã în rit- pretarea lui Unax Ugalde), o
tãcere Carlos Sorin conþine muri hip hop. reconsiderare a rolului bise-
trimiteri omagiale la Fragii Mi-a fãcu plãcere reîntâl- ricii în timpul rãzboiului ci-
sãlbatici. Regizorul îºi de- nirea cu finlandezul Mika vil din Spania, sau prin co-
clarã adoraþia faþã de Berg- Kaurismäki ºi personajele media acidã Intimi ºi strãini
man, cineast pe care îl re- sale „sucite” în tragicome- de Ruben Alonso (Premiul
cunoaºte drept model. dia Regii magi despre neferi- publicului). Eºantionul pre-
ªi pentru cã tot a venit citele contratimpuri în zentat în festival a oferit
vorba despre cineaºtii din amor. M-a bucurat revenirea imaginea convingãtoare a
America Latinã, unul dintre la Valladolid a israelianului unei cinematografii vigu-
cei care au confirmat vitali- Amos Gitai, acum cu o co- roase , una dintre cele mai
tatea acestui teritoriu cine- producþie cu Franþa, Mai puternice din Europa.
115
Cãlin CÃLIMAN
DaKINO 18
ºi filmul politic
Abstract
Some considerations on "political cinema" inspired by the selec-
tion of the 18th edition of Dakino Film Festival.

Iatã cã Festivalul „Da- acest eveniment nu ar fi fost prioritar pentru documen-


KINO”, „festivalul interna- posibil, sponsorilor, insti- tarele din program, drept
þional de film al Bucureºtiu- tuþiilor de stat care de câþiva pentru care mã voi rezuma,
lui”, cum i se spune astãzi, ani sprijinã evenimentul, nu o datã, la relatãri strict
iniþiat de Dan Chiºu curând partenerilor tradiþionali, dar informative privind filmele
dupã revoluþia românã din ºi celor care emoþional se de ficþiune). Deloc întâm-
decembrie’89, a ajuns la implicã an de an. De ce plãtor, festivalul – care ºi-a
gãsit o „casã” nouã, câteva
ediþia a 18-a, dedicatã filmu- existã DaKINO? Poate pen-
sãli moderne, cu tehnicã
lui politic. Organizatorii îºi tru cã a fost primul? Sau
digitalã, din recent inaugu-
precizeazã intenþiile în cata- poate pentru cã multã vre-
ratul „Liberty Center”
logul manifestãrii: „17 edi- me a fost singurul? Acum
bucureºtean – a rezervat
þii... am simþit nevoia unei existã multe festivaluri în spaþii de vizionare mai am-
schimbãri. Am þinut sã pãs- România – TIFF, Anonimul, ple filmelor documentare.
trãm tradiþia competiþiei NexT, Anim’est sau B-EST. Cât despre jurii, acela pen-
pentru scurtmetrajele de fic- Deci de asta nu mai ducem tru filme documentare a
þiune ºi filmele documen- lipsã. Poate de asta DaKINO avut ºapte membri (scri-
tare – care au constituit frizeazã/atinge politicul. itorul Mircea Cãrtãrescu –
faima celui mai longeviv Pentru cã suntem guvernaþi preºedinte –, publicistul
festival al Bucureºtiului – de politic, în anul alegerilor, italian Georgio Piccarelli,
dar am dorit mai mult. Am în luna lor, ba chiar în sãp- producãtoarea americanã
vrut sã arãtãm cã DaKINO – tãmâna lor. Aºa cã alege Danielle Di Giacomo, actriþa
ajuns la vârsta majoratului – varianta cinematograficã a Maria Dinulescu, compozi-
are o conºtiinþã politicã ºi cã acestei stãri de fapt. Criza torul Petru Mãrgineanu,
poate deveni o platformã în mondialã, primul preºe- cineasta Maddalena May-
care problemele lumii în dinte american de culoare, neri, jurnalistul ºi criticul
care trãim sã dialogheze cu alegeri sau greve generale? francez Leo Soesanto), iar
voi, spectatorii, care aþi cres- Sau filme!”. Prin forþa lu- cel pentru scurtmetraje de
cut o datã cu el”. ªi aº adãu- crurilor, dominanta festiva- ficþiune doar trei (cineastul
ga, aici, completãrile pro- lului fiind filmele politice francez Nicolas Engel, do-
gramatice mãrturisite de (îndeobºte filme documen- cumentaristul englez Simon
preºedintele Fundaþiei tare), comentariul meu va fi Ellis ºi jurnalistul Andrei
„DaKINO” Dan Chiºu: axat pe aceastã direcþie prin- Creþulescu). Înainte, însã, de
„Dupã 18 ani de «cuvinte cipalã, fapt datorat ºi con- a parcurge opþiunile juriilor,
înainte» cred cã nu mai am diþiilor tehnice concrete ale m-aº referi la „seara de
mare lucru de spus. Am manifestãrii (fiind vorba de deschidere” a Festivalului, o
mulþumit celor fãrã de care vizionãri paralele, am optat searã cinematograficã mem-
116
DaKINO 18 ºi filmul politic

orabilã, cu douã documen- fruntarea a douã lumi, douã ficþiune au mai fost acordate
tare (de mediu ºi lung me- universuri filosofice ºi mo- douã distincþii: o menþiune
traj) pe care le consider eve- rale, douã moduri de a privi specialã a fost acordatã fil-
nimenþiale, atât prin prisma ºi gândi viaþa, care nu o datã mului Joi de Hadrian Mar-
semnificaþiilor politice, cât se intersecteazã, se supra- cu, absolvent al Universitã-
ºi a celor estetice. pun sau se juxtapun. Mara- þii „Media” ºi regizor se-
Festivalul a început cu dona îºi mãrturiseºte des- cund la filmul Hârtia va fi
filmul Generation 68 de chis, fãrã ocoliºuri, crezul albastrã de Radu Muntean,
Simon Brook, în prezenþa sãu de viaþã ºi implicaþiile iar premiul „Alexandru
autorului, nimeni altul politice ale acestuia (ura Tatos” (o iniþiativã bine-
decât fiul regizorului Peter împotriva imperialismului venitã) a revenit filmului
Brook. Documentarul acesta american, „sãgeþile” împo- Dead End, în regia lui
de metraj mediu este un triva monarhilor britanici – Samuel Tilman (Belgia),
montaj alert de secvenþe corelate cu „golul secolu- analiza psihologicã a unei
reprezentative ale miºcã- lui”, înscris de Argentina lui despãrþiri sentimentale.
rilor de stradã din Franþa ºi Maradona, contra Angliei, Trofeul „DaKINO” pentru
Germania, din Statele Unite la „mondiale” –, amiciþia cu cel mai bun film documen-
ale Americii ºi Cehoslovacia Fidel Castro), regretele pro- tar a revenit producþiei ger-
în anul revoluþionar 1968, funde faþã de propriile aba- mane Five Lives in Iran, în
constituind nu numai o teri morale (perioada nefas- regia unui cineast de origine
„cronicã” detaliatã a eveni- tã a consumului de cocainã), iranianã, Mohammad Fa-
mentelor petrecute atunci speranþa neostenitã într-o rokhmanesh, o dezbatere
(stabilindu-se influenþe di- viaþã mai bunã pe continen- privitoare la viaþa de fiecare
recte între miºcãrile înflo- tul sud-american. Se simte zi în þara devenitã, în ultimii
rate ale tinerilor hippies puternic, vãzând acest film, ani, o mare putere cine-
americani ºi acþiunile dure nu numai ce complex ºi matograficã a lumii. Pre-
de protest ale studenþilor seducãtor este personajul miul Special al Juriului a
francezi), cu comentarii per- lui Maradona, ci ºi ce mare, fost acordat unui film reali-
tinente ale unor analiºti de complex ºi seducãtor este zat în Serbia, Journey of a Red
astãzi, ci ºi un motiv de cineastul Emir Kusturica, al Fridge de Lucian Muntean ºi
reflecþie pentru tineretul cãrui film este, totodatã, un Nataºa Stankoviè, povestea
contemporan cãruia i se superb gest de prietenie. unui tânãr de 17 ani ºi a cã-
propune sã tragã învãþã- Cele douã jurii au stabilit lãtoriei sale exotice, în zona
mintele cuvenite din lecþiile un palmares destul de sobru Hymalaiei. Filmul Ciobanul
istoriei. O încântare a fost al festivalului, cu nu prea zburãtor de Cãtãlin Muºat –
documentarul de lung me- multe premii, acordate în un cineast de 30 de ani care
traj Maradona by Kusturica gala de închidere, desfãºu- a absolvit regia de film la
de Emir Kusturica, în care ratã la cinematograful bucu- U.N.A.T.C. – a obþinut o
dialogheazã douã mari per- reºtean „Pro”, ºi prezentatã menþiune specialã. Un pre-
sonalitãþi ale timpului nos- de Mihaela Rãdulescu (în miu special „pentru cel mai
tru. Ilustrul cineast sârb s-a timp ce gala inauguralã fus- inovativ” documentar a fost
întâlnit de câteva ori cu ilus- ese prezentatã de actriþa acordat producþiei Lost
trul fotbalist argentinian, la Manuela Hãrãbor). Premiul World, de Gyula Nemes din
Mar del Plata, în Serbia sau pentru „cel mai bun scurt- Ungaria, povestea unui
pe diferite stadioane ale metraj” a revenit filmului „peisaj uitat” din centrul
lumii (filmul conþinând ºi The Counterpart, un film Budapestei. Un premiu spe-
un „album” de goluri senza- maghiar, semnat de Laszo cial „Alexandru Sahia” (un
þionale ale jucãtorului de- Nemes. Filmul a fost turnat semn cã acest studio cine-
venit legendã). Dar filmul în România, ºi este axat pe matografic, altãdatã prolific,
nu îºi propune doar „bio- reîntâlnirea a doi vechi pri- continuã sã existe, cel puþin
grafia” unui uriaº fotbalist, eteni, în vremuri grele. La pe hârtie), premiu acordat
avem de a face cu con- secþiunea scurtmetrajelor de celui mai bun regizor de
117
Cãlin Cãliman

documentar, a revenit lui (S.U.A.), La forteresse de vers cinematografic insolit,


Matan Yair din Israel, pen- Fernand Melgar (Elveþia), din care nu lipseºte Kitch-ul,
tru It Is Written in Your ID Videograme dintr-o Revoluþie dar în care aflãm ºi can-
That I am Your Father. de Andrei Ujicã ºi Harun doare, inventivitate, specu-
Pe lângã competiþia pro- Farocki (producþie ger- laþii ºi iluzii sentimentale.
priu-zisã, festivalul a manã), filmele iraniene The Existã un binevenit „simþ al
cuprins ºi câteva secþiuni Land of Legends de Rahim mãsurii” în filmul lui Tudor
paralele, bogate în filme Zabihi (de fapt o copro- Giurgiu, care susþine aplicat
importante. Un comentariu ducþie, cu Kurdistanul ºi surprinzãtoarea „descope-
de presã menþiona, în tim- Germania) ºi Unfinished rire” cinematograficã. Un
pul desfãºurãrii festivalului, Stories de Pourya Azar- cuvânt în plus ºi despre
cã „La semaine de la bayjani, ficþiunile Dioses de lungmetrajul 24 City de Jia
Critique” s-a mutat, anul Josué Mendez (o copro- Zanghe, povestea unui oraº
acesta, de la Cannes la ducþie peruano-argentini- din China, Chengdu, isto-
Bucureºti: efectiv, un pro- ano-franco-germanã), risitã de locuitorii sãi, al
gram paralel al Festivalului, Curierul de Karen Shahna- cãror destin s-a împletit, de-
„Carte blanche”, a fost dedi- zarov (Rusia) ºi documen- a lungul anilor, cu acela al
cat unor filme care au atras tarul-ficþiune 24 City de Jia unei mari fabrici aflatã, azi,
atenþia în programul de la Zanghe (China-Hong Kong- în demolare, pentru a face
Cannes, printre care La copie Japonia). Un alt program cu loc unui luxos complex de
de Coralie de Nicolas Enger implicaþii politice, „Polonia apartamente, numit „24
(Franþa), A espera de Fer- comunistã” a fost alcãtuit City”. Implicatã în povestea
nanda Teixeira (Brazilia), din remarcabile documen- nu lipsitã de dramatism a
animaþiile Ergo de Géza M. tare ale unui cineast de prim oraºului ºi a locuitorilor sãi
Toth (Ungaria) ºi Skhizein de rang, Krzysztof Kieslowski, este ºi una dintre cele mai
Jérémy Clapin (Franþa), în timp ce secþiunea „Black reprezentative actriþe ale
Next Floor de Denis Ville- Community” (prilejuitã, Chinei contemporane (pe
neuve (Canada), Nosebleed evident, de alegerea primu- care o ºtim din câteva ca-
de Jeff Vespa (S.U.A.), Les lui preºedinte de culoare podopere), Joan Chen. În
paradis perdus de Hélen din Statele Unite ale încheiere, tot foarte pe scurt,
Cisterne (Franþa), Young Americii) a cuprins câteva despre filmul din seara de
Man Falling de Martin De repere din istoria cine- închidere, Vizita orchestrei,
Thursh (Danemarca), Mi matografului american. de Eran Kolirin (copro-
vida dentro de Lucia Gaja ºi Doar câteva cuvinte în ducþie israeliano-francezã),
Desierto adentro de Rodrigo plus, despre unele filme ale povestea unei orchestre
Plá (Mexic). Programul spe- competiþiei care n-au încã- egiptene, ajunsã – dintr-o
cial de filme politice, gândit put în palmares sau despre încurcãturã – într-o locali-
pentru acest festival, „Fil- anumite proiecþii din pro- tate israelianã din deºert,
mele lor, lumea tuturor”, a gramele paralele. Printre fil- unde fraternizeazã cu local-
cuprins filme precum PA RA mele documentare româ- nicii. Regizorul trateazã
DA de Marco Pontecorvo (o neºti s-a numãrat ºi Nunþi, relaþiile dintre cele douã
coproducþie italo-franco- muzici ºi casete video de popoare cu armele come-
românã, de fapt o ficþiune Tudor Giurgiu. Tînãrul regi- diei, filmul este o comedie
bazatã pe date documen- zor are merite de adevãrat „liniºtitã”, cu numeroase
tare, despre un clovn fran- descoperitor, el aduce pe distincþii internaþionale la
co-algerian, venit în Româ- ecran o lume practic necu- activ. L-aº lãsa sã vorbeascã,
nia, prin anul 1992, unde, cu noscutã de marele public, în final, pe regizor: „S-au
copii ai strãzii, creazã o aceea a „cineaºtilor” ºi foto- fãcut multe filme despre
trupã de circ, care continuã grafilor specializaþi în filma- motivul pentru care nu
sã circule prin Europa), doc- rea (ºi fotografierea) nun- existã pace, dar puþine care
umentarele Secresy de Peter þilor. Este vorba despre un sã se întrebe în primul rând
Galison ºi Robb Moss seducãtor ºi palpitant uni- de ce avem nevoie de pace”.
118