Sunteți pe pagina 1din 81

18

precum este acest sfânt munte. Că adu­


D e la Treimea cea maî presus de lu­
narea părinţilor, pre cari astăzi îî prăs-
mină, acum luminându-ve, de la slava
nuim, arătându-se întru acesta sfinţi
cea neapropiată, purtătorilor de Dum­
pentru lucrare, pecetluesce proorocia nedeu părinţi, şi de Dumnedeiasca
ta Fecîoră. veselie şi bucurie umplându-vă slăvi-
ţilor, cu osârdie pentru noi rugaţi-vă,
să ne izbăvim din munci.
La laude
punem stihirile pe 8, 4 a octoihului şi 4 a Slavă, glas. 8.
cuvioşilor. Singur glas 1.
Ceajta. cuvioşilor părinţî, din feluri
P re minunata adunare a părinţilor de locurî năzuind, şi muntele lăcuin-
du-1, cele dupre ale firii le-au părăsit,
celor din Athon, toţi aceştia din Atkon,
şi cea dupre a firii o au mântuit, şi
cu laude să-i cinstim, pre prietenii şi
celor maî presus de fire daruri s’au
iubitele slugi ale Feciorei, şi ale luî
învrednicit. Şi nouă calea pocăinţiî,
Hristos, pre ai noştri folositori şi de-a
prin fapte şi prin cuvinte ne-aîî arătat.
pururea rugători către Domnul.
Pentru acesta dupre datorie pre denşiî
Stih. Cinstită este înaintea Domnului mor- cinstindu-î să strigăm. O mulţime a
tea cuvioşilor luî. cuvioşilor sfinţită, şi luî Dumnedeu plă­
cută. O albine de Dumnedeu alese, care
Stând cu trupurile pe muntele Atho­ în crăpături şi în peşteri ale munte­
nuluî cuvioşilor părinţi tot gândul lui ca în nisce ştîubee de gând mîerea
’l-aţi ridicat la munţii cei de gând, şi cea maî dulce a linisciriî o aţî înfă-
vecînicî sfinţî. Şi ca nisce îngeri ne- gurat. Dulceţă a Treimii, desfătări ale
Uiaterialnicî pre păment cu adeverat luî Dumnezeu, lauda Athonuluî, şi ale
atî vieţuit. lumii cinstite graiuri. Rugaţi-ve Dom­
Stih. Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă : şi nului să se mântuiască sufletele nostre.
Se vor bucura întru aşternuturile sale. Şi acum : Prea bine-cuvîntată eşti. Şi sla-
voslovia mare.

^ i n smerenia cea desevârşit Dumne-


Ouvînt de laudă, în scurt şi cuprin­
Zeesceî deosebiri, a privirii şi a cunos-
zător, pentru toţi cuvioşii şi de Dum­
citlţiî} aţî; luat părinţilor de la Dum-
nezeu purtătorii părinţî, carî în mun­
lle4eu darul Duhului, preve^end şi
tele acesta al Athonuluî au strălucit.
sPuind fără de greşală, cele ce vor să
Bine-cuvinteză p ă rin te!
ca cum ar fi de faţă.
^ n ta ţi Domnului cântare n o u ă ; lauda Cuvioşască prăznuire; totă mulţimea
*UÎ în Biserica cuvioşilor. cuvioşilor adunaţi-vă, pustnici şi ceî
10

împreună petrecetori, că serbătore as- deescî părinţî, să nu-î prăznuim ob­


tă-d.î în Biserica luî Hristos a resărit. ştesce toţî împreună ? Carî s’au făcut
Mulţimea pustnicilor şi a celor îm­ la toţî ceî ce locuim întru acest munte,
preună petrecetori, împreună prăz- cu adeverat mari făcători de bine, aju­
nuiţî. Noue şi obştescă pomenire a tători, şi purtători de grijă, nu numaî
tuturor sfinţilor părinţî celor din prin cuvinte, ci şi prin fapte, nu nu­
munte a strălucit. Nouî şi obştescî maî sufietesce, ci şi trupesce, nu nu­
cântări, toţî ceî din munte părinţi ob­ maî în vîaţă fiind, ci şi după morte.
ştescî cântaţî. Pentru ce obştescî ? Pen­ Aceştia dar, de trei orî fericiţi cuvioşî
tru că de obşte sunt apărători şi făcă­ părinţî, pre acest Athon maî ’nainte
tori de bine. De obşte la tot muntele sălbatec, întru minunată domestnicie
Şi aceşti Dumnedeescî părinţî s’au l’au schimbat. Aceştia pre acest nelă­
arătat. Şi pentru ce noue? Pentru că cuit loc, lăcuincîos l’au arătat, şi pus­
noue şi din nou arătată este şi pome­ tiul cetate l’au făcut. Cu sfinte Lavre,
nirea acestora, în vremea cea mai Cinstite Monastiri, singuratice petre­
dinainte, şi in aniî ceî maî de demult ceri, şi chilii, ce în felurî de părţî ale
nicî de cum săvârşită, îară acum în munteluî aîi zidit. Şi nu numaî că au
vremile nostre cu dreptul, şi bine-cu- zidit, dar încă le-au şi înzestrat, cu
yintat prăznuită. feluri de venituri, şi cu lucruri mişcă-
tore şi nemişcătore, spre odihna fra­
Tji..
rind-că dacă prăznuim noî obştesce ţilor ce se pustnicesc. Şi mulţime de
Pomenirea prea cuvioşilor părinţi ceî călugări întru acestea au adunat. Aicî
Ucişî în Sinaî şi în Hait, carî n’au fost prin mijlocirea lor, unde maî întâiu
noue pricinuitorî de atâtea bunătăţi, lăcuîau dobitoce, cai, fiare şi balaurî,
^ar pre aceştia din sfântul acesta acum pretutindenea locuesc omeni cu-
*nunte sfinţi părinţî, ucişi de către vîntătorî, şi nu numai aşa simplu cu-
necredincioşii Arapi, şi de către rău vîntătorî, ci omeni carî se nevoesc ca
slăvitoriî latini, cu necinste să le tre- cu trupul acest materialnio, să urmeze
Cem cu vederea pomenirea, şi să nu-î petreceriî îngerilor celor fără de trup
^raznuim pre aceştia toţî de obşte, şi nematerialnicî. Şi se asemeneză cu
Carî s’au făcut noue pricinuitorî de pilda aceea a îngerilor, pre care o a
^ iî de bunătăţî ? Şi dacă de obşte vecjut Patriarhul Iacov, şi a dis : „cort
^răznuim în Sâmbăta brânziî pre alţi al I ! Dumnezeu este acesta46. Pen­
ei

cnvioşî părinţi, pre cei ce au pustnicit tru care mai lămurit a (Jis şi sfântul
xn Livia, în Eghipet, şi în Tivaida, cari Efrem: „Ca al Iiujerilor cortul !“ Atâta
^aîi fost noue tocmai atât făcători de mulţime de monahi într’ensul, de-a-
ine, şi pre aceştia ce au pustnicit în pururea avendu-şî cugetarea către
Muntele acesta al Athonului, Dumne­ Dumnezeu! Aceşti Dumnedeescî pă-
rinţî, ca nişte crini bine mirositori, şi tărî duhovnicescî să se laude, şi întru
ca nişte frumose flori, şi pomi dulci tote Bisericile sfântuluî Munte să se
roditori odrăslind aicea, alt Raiu gân­ slăvescă, şi întru una şi aceîaşî închi­
ditor locul acesta 1’aii arătat. Aceştia puire să se istorisescă, ca nisce fraţi
ea nişte îngeri, în peşteri şi în cră­ duhovnicescî de un chip şi de o shimă.
paturi, în văi şi câmpii, în locuri înalte Ierarhî şi cuvioşî, mărturisitori şi mu­
Şi pre locurile de pre lângă Mare a cenici, Sfinţiţi mucenici şi cuvioşî mu­
muntelui acestuia sihăstrindu-le, al cenici, izvorâtori de mir, şi toţî ceî-
doilea Ceriu l’au alcătuit, Printr’enşiî, l’alţi numiţi şi nenumiţî. Câţî în chi­
aicea unde mai întâiu se audeaîî nu­ novii şi în sihăstrii, dupre feluri de
mai glasurile dobitocelor celor selba- vremî şi chipurî, în muntele acesta
ttce, acum pretutindenea se aud şi se săvârşindu-şî viaţa, şi pentru acesta
cântă laude Ingeresci şi cerescî, cari s’au numit sie t-a <jore (i (arjhioiiţi).
se aduc Sfintei şi de viaţă Făcetorei Fiind-că dupre Dumnedeescul David,
Treimi. Şi pentru ca în scurt să dic' carele neîncetat strigă dicend: „Iată
Aceşti de treî orî lericiţî cuvioşî, ca „acum ce este bun sau ce este frumos,
nisce părinţî iubitori de fii, chipul, „fără numaî a lăcui fraţiî împreună;
învăţăturile, şi rînduelele lor, ni le-au pentru acestă de obşte purtare de grije,
nouă, ca o moştenire vecînică. Şi şi socotinţă a nostră a tuturor celor
cu acestea au povăţuit încă în viaţă ce ne aflăm în sfântul munte, întru
fiind, mulţime de călugări, la calea anii aceştî maî de pre urmă, părinţi
cea dreptă a mântuirii. Ne poveţuesc şi fraţî s’au orânduit să se prăznuiască
încă şi după morte, pre noi pre toţî de către toţî aghioriţiî, netrecut şi cu
fiii lor ceî Duhovnicescî, la viaţa cea datorie în tot anul acestă obştescă
vecînică. Şi ca nişte păstori adevăraţî, prăznuire a sfinţilor părinţî dintru
se îngrijesc pentru turma lor, şi ne acest sfânt munte. Şi cu tote că acesta
Păzesc de totă nevoîa şi împrotiva în­ nu o seim, pentru care pricină s’a tre­
tâmplare, cu rugăciunile lor cele ne- cut cu vederea de către ceî maî na-
A
lncetate către Dumnezeu. Pentru care inte de noî, însă noi fiind fiî îubitorî
Se cădea, după totă dreptatea se cădea de părinţî, împlinim lipsa acelora. Şi
a treia oră cjic) se cădea, precum toţî acestă obştescă sărbătore o alcătuim
aceştî Dumne4eescî părinţî şi cuvioşî, pentru treî pricinî: întâiu, că câţi pă­
A

ll*tru unul şi acelaş sfânt loc, s’au ne­ rinţi aî muntelui, orî din numiţî orî
voit şi au plăcut luî Dumnedeu şi s’au din ceî nenumiţî, au rămas până acum
s&nţit, aşa întru una şi aceîaşî 4i, să fără de laude, pentru că nu aîl însuşi
^aznuîască toţî de obşte şi cu una şi rânduială de cântare, iară prin acestă
^ceiaşî praznuire să se prăznuiască, şi obştescă rânduîală şi serbătore, şi aceş­
° 11 aceste laude să se laude, şi în cân- tia se cinstesc şi se prăznuesc. Al doi­
21

lea, să nu ne arătăm, ca nisce fiî ne- triî nu le seim n ici cum care a fost.
mulţămitori, necinstind obştesce pre Iară că de obşte au avut patrie, p re
aceştî ai noştri duhovnicesc! părinţî sfântul acesta m unte Athon, şi că pre
Şi înveţătorî, şi făcetorî de bine, şi acestă patrie o au protim isit m aî m ult,
povăţuitorî, ale cărora şi monastirile de cât cea a lor păm entescă patrie,
lăcuim, şi pâînea lor o mâncăm. Şi ne acesta este arătată şi m ărtu risită d e
vom afla întru acesta vinovaţi, dupre către n oî toţî, dupre cum a dis în ţe ­
predaniile sfinţilor Apostoli, carî dic leptul : „Că patrie fleşte-eftruia este aceea,
aŞa întru aşedemânturile lo r : „Pre cel întru care fericesce“ . Cu totă d rep ta ­
Ce îţi vorbesce cuvîntul lui Dumnedeu sîi-1 tea se cuvine a se n u m i şi a cestor
sWvesc! (Jiua, şi ntiptea sa-1 cinstescî, nu ca sfinţi părinţî, Sfântul M unte, în tru
cel ce ţi s’a fitcut pricinuitor nascerii, carele lăcuind şi trăind u n u l 40, altu l
c* ^ cel ce ţi s’a fiicut pricinuitor (le tot 50, şi altul 60 de anî, şi alţi m a î m u lţî
binele“. Şi al treilea, că acestă serbătore sau mai puţini anî, au m oşten it cu
°bştescă a sfinţilor părinţi, să se facă adeverat fericirea cea D u h ovn icescă,
lu£emnătore spre urmarea râvnii şi a şi cea’ maî pre sus de fericire, plă-
aptelor bune ale lor, către noî mo- cend -lui Dum nedeu, şi îm b og ă ţin -
nahiî vremii de acum, că s’a abătut du-se de cele m aî pre sus de lire, şi
Sa împuţinat de la noi fapta bună şi cerescî sfinţite daruri. Şi p e n tru
Ş1 £Ustnicia, şi a prisosit v a i! reutatea, aceia s’a obicinuit a se n u m i o b şte sce
^ a Petrecerii călugăresci a lipsit fer- de către toţî, nu din n u m irea p ă m â n ­
^ ntela, şi ne.am abătut la lenevire. teştilor lor patrii, p recu m V iza n tin i,
rePt aceîa părinţilor şi fraţilor câţî Trapezunţi, Peloponisiî, ci d in n u m ire a
j sta4î v’aţî adunat la acestă serbătore, sfântului m unte al A th on u lu î, a d e c ă :
aminte cu iubire de audire şi cu Petru Athonitul, Athanasie ce l d in
vlavie ca să ve învăţaţi din cuvîntul Athon, părinţi a g h io riţî, c u v io ş î a î
acesta Athonuluî.
Par CG*e ^entru cuvi°Ş^ aceştia
urmare să le urmaţi
Ş i CU Iară pricina dintru care s’au în d e m ­
^Urilor lor, şi ca de la Dumnezeu
nat mai dintru întâiu, p ă rin ţii aceştia
aceŞtî sfinţi, să luaţi vrednica
şi cuvioşiî să-şi lase patriile lo r şi să
a a iubirii de audire şi urmării.
AcesfY vie aicea în m unte să se lin işte scă
şj ue-a pururea pomeniţi cuvioşî
este acesta.
^ r t ă t o r î de Dumnezeu părinţî aî
cej cu a(j
ceî evgpat omeni
adeverat omenî ai luî C â n d Stăpâna nostră N ă scetorea d e
a^XlîXe4eu, şi fiî aî Părintelui luminii, Dumnecjeu, s’a arătat c u v io s u lu i P e tru
i
ş, c Şi nemuri au avut unu unele, Athonitul celui întâiu p u stn ic al sfâ n ­
^ i i altele; îară celor maî mulţî tului Munte, ’î-a dat m a rî şi v eseli-
^Uşii, nici aceste pămentescî pa- tore făgăduinţe pentru m u n te le acesta,
6*
22

picând către densul anume, cuvintele luî Dumnedeu şi Impărătesa Cerîuluî


acestea, pre care le arată marele Gri­ şi a pământului. Ca să-l aibă adică
gorie al Tesaloniculuî ce îî cjic şi Pa- muntele acesta ca pre al său, şi să fie
lama, în viaţa cea scrisă de densul, a ajutătore nu numaî celor din vîaţă,
luî Petru Athonitul. „Este un munte în ci şi după morte tuturor celor ce
«partea Rumeliei, frumos şi mare, spre vor lăcui într’ânsul, audindu-o şi aceştî
«partea despre amiadă-di, carele este in- Dumne4eesci părinţî şi cuvioşî, au
«trat mult în Mare. Pre acest munte Pani lăsat lumea, şi pre cele din lume tote,
«ales eu, (lin tote porţile lumii pământului, părinţii, rudeniile, case, avuţii, slava
«Şi am liotărît să’l aflerosesc spre a 11 în- şi desfătările, şi au venit din tote păr­
«destulată, lăcuinţă, călugărilor şi pustni- ţile lumii şi au lăcuit pre acest sfânt
«ciIor“ . Şi de acolo şi pre urmă are să Athon, pre Raiul cel gânditor, şi prea
se numescă sfânt. Şi câţî vor lăcui frumos al Născătoreî de Dumnedeu,
A

mtr’ânsul, şi vor voi să lupte pre duş­ îndrăznind tot întru tot, şi nădăjduin-
manul obştesc al omeniriî, adică pre du-se după Dumnezeu la folosirea şi
diavolul, eu întâiu voiu bate împreună acoperemîntul Stăpânei munteluî.
V-/

rezboiu, şi voiu fi cu denşiî în totă


V-/

yiaţa lor, şi me voiu face lor ajută- D u p ă ce decia au venit şi au lăcuit


nebiruită, să-î învăţ acelea ce se aicea, sciind că două sunt cele întâi
cuvine să facă. Şi să-î sfătuesc îarăşî şi mari porunci. Cea d’întâiu: „Să Iu­
acelea carî nu se cuvine să le facă. besc! pre Domnul Dumnedeul t6ii, din tot
^ voiu face lor maî ’nainte gânditor, suiietul t6u şi din ttftă virtutea ta, şi al
doftor şi hrănitore, purtându-le de doilea să iubesci pre apr6pele t6u, ca însu-ţi
&rije atât pentru hrană şi doftorie, pre tine“ . Au hotărât şi ei să păzescă
care întăresce şi folosesce trupul, cât aceste două porunci şi prin închiderea
S1 pentru hrana şi doftoria care împu- acestor două, să păzescă şi tote cele-
ternicesce sufletul şi nu’l lasă să ca^ă l’alte porunci ale legiî şi ale Prooroci­
de la bine şi de la fapta bună. Şi acesta lor, precum a (Jis Domnul: „Intru aceste
° voiîi face în vîaţa lor. „doue porunci spânzură tdtă legea şi Proo-
„rociI“ şi aşa să ajungă la săvârşirea
I"**ar după morte voiu înfăţişa la fiul
faptelor bune, care este după putinţa
l^umne(Jeul meu pre aceia, carî cu omenilor întru acestă viaţă.
^ubire de Dumnezeu, şi întru pocăinţă
JŞi vor săvârşi viaţa lor în muntele
D e c i au urmat Domnului nostru lisus
acesta, şi le voiu cere de la fiul meu
Hristos; carele întâiu a arătat că îu-
desăvârşită iertare păcatelor lor.
besce pre Dumnezeu, şi al doilea, că
A ,
Acesta slăvită şi mare făgăduinţă ce îubesce şi pre apropele. Fiind-că după
JV
ce, nu altul cine-va, ci singură Maîca cum 4ic sfinţii Evangeliştî Mateî, Mar-
cu şi Luca, că îndată după ce S’a bo­ mai întâiu în găuri, în crăpături şi în
tezat, s’a răpit în pustie de către Duhul peşteri, şi în felîurî de locu ri ale aces­
sfânt şi s’a ispitit de Diavolul cu cei tui sfânt munte, au bătut resboiu cu
trei Uriaşi ai patimilor. Cu iubirea de trup materialnic, pre nem aterialnicile
sine, cu iubirea de slavă, şi cu iubirea începetoriî, Stăpânii, şi pre ţiitoriî lu ­
<le argint, şi aşa biruind Domnul pre mii întunericului vecu lu i acestuia, şi
diavolul şi aceste patimi ce ’i-a pus asupra acestora desevârşit dănţuind:
înainte, au arătat că îubesce pre Dum­ Pre cum dice Dumnedeescul Pavel, au
nezeu, după puterea omului din tot biruit pre iubirea de desfătări. Cu
sufletul lui, şi din tot cugetul, şi din postul, cu înfrânarea, cu privigherea,
totă virtutea lui, şi că este desevârşit cu neîncetata rugăciune, fără de aco-
despre dragostea luî Dumnezeu. După peremînt, cu culcarea pre jos, cu n e­
acesta iarăşi întorcendu-se de la pustie încetatele lacrămî, şi cu totă altă rea
la lume, şi propoveduind Evangelia pătimire a trupului.
Iniperăţieî cerîurilor, şi inveţând pre
omenî să păzescă sfintele şi mântui- Iară iubirea de slavă o au biruit, cu
torele luî porunci, şi răbdând nu nu­ smerita cugetare, cu ascultarea, şi cu
w*
mai ostenele, ocări şi batjocoriri pentru desevârşită tăere a voii, cu înfrânge­
^agostea fraţilor, ci şi patimi şi Cruce rea gândurilor şi cu sărăcia duhuluî.
Ş1 morte. Şi acestea tote biruind cu Iară iubirea de argint cu desevârşită
atâta mărime de suflet, întru cât ca necâştigare, cu sărăcia şi cu lipsirea
sâ se şi roge şi pentru înşişi aceşti de cele de nevoe. Şi aşa s’au curăţit
restigriitori cjicend: „Părinte, iartă-le lor pre sineşî, de tote patimile prin pust­
^ nu sciu ce fac« nicie, şi cu cele din pustnicie lucrare
şi vedere.
A
^ Ş a a arătat că îubesce şi pre apro­
p ie , nu numai ca pre sineşî ci şi mai F iin d -că dupre marele Vasilie, „Liniş­
^ ult de sineşi, şi că este desevârşit şi tirea este început al curăţire! suiletului“„
llxtru a doua poruncă. Precum pentru Şi sfântul Grigorie Nisis (Jice: „Că su­
acestea maî pre larg şi mai luminat fletul liniştindu-se, şi de lucrurile cele din
arată purtătorul de Dumnecjeu Maxim. afară* contenind, mai lămurit cun6sce casa
bunătăţilor, sau a r 6utăţilor“ 0
O 11 acest chip (Jic, au urmat Dom-
Uuluî> şi aceşti sfinţî şi de Dumnezeu D r e p t aceea şi eî trupul şi l’au cu ­
^Ftătorî părinţi, şi după pilda Dom- răţit cu părăsirea, sufletul cu reua pă­
cea întâiu, au arătat că iubesc timire, iară gândul cu de-a pururea
Dumnedeu din totă inima lor. Şi gândire la Dumnezeu. Precum (Jice
al ru°Uea,
w ,
caJ s.iubesc şi pre apropele ca purtătorul de Dumnecjeu Maxim. Şi
sineşî. Pentru că pustnicindu-se cu acest chip, prin neîmpătim irea tru-
24

puluî, a sufletului şi a gândului, s’au flare, şi dintr’un îubit de DumneZeu


învrednicit a se face luminat, vedetorî scopos sau cugetare pentru dragostea
Duhului sfânt. Şi organe bine priimite fraţilor, spre a zidi Lavre, şi sfinte
ale lucrării aceluia, al luminării, şi al Monastirî, pnstniciî, schiturî şi chiliî,
Darului, deosebind cele cu îndoiala şi în părţile despre amiaZă-Zi, şi miaZă-
•cu greu de înţeles, şi vedend cele de nopte a muntelui, şi în alte feluri
departe făcute ca cum ar fi de faţă. de locuri, spre lăcuinţa şi odihna a
Şi ce se grăesc mai mult. Dumnedeescii celor ce fug de grijile lumesci: şi
aceştia părinţî şi cuvioşî, rămâind în vin aicea ca să petrecă viaţă singura­
liniştire, au ajuns în mesura verstei tecă şi spre a zidi întru acest munte,
plinirii lui Hristos, şi în desăvârşita Biserici minunate, Biserici prea marî
către Dumnedeu dragoste, care este şi frumose în numele Domnului nos­
vîrful tuturor faptelor celor bune. Iu­ tru lisus Hristos, şi al Prea curatei
bind pre Dumnedeu din tot sufletul, Maicii sale, şi al Sfinţilor luî. Pentru
din tot cugetul, şi din totă virtutea ca neîncetat să se slavoslovescă întru
1°**, şi singuri, singur unuia Dumne­ densele DumneZeul a tote. Şi pare-mi-
Zeu uniţi, încă alta nu s’a aflat între se că cugetând să zidescă acestea, Zicea
iubitorii aceştia, şi de către denşiî întru sine fiesce-carele, dintru aceştî
iubitului DumneZeu. Şi singuri pre de treî orî fericiţi părinţi, aceia ce o
singur DumneZeu atâta cunoscendu-L, au Zis David: „Nu yoiil da somn ochilor
cat dupre dar s’aiî învrednicit a fi mol şi genelor mele dormittfre, şi odilma
vorbitorî cu DumneZeu. In cât că, pre tâmplelor mele, până ce roiu gtfsi Ioc Dom­
Cat ’î-aîi cunoscut pre denşiî Dum- nului, cortul DumnedeUlui lui Iacoy“. Aces­
rteZeu, asemenea şi aceştia cu aceeaşî tea tote cinstite şi sfinte sălăşluiri din
dăruire au cunoscut pre DumneZeu. temelie aşa zidindu-le, precum le vedem
^recum înalt vorbesce de DumneZeu pre acestea până astă-ZX cu mii de
grăitorul Grigorie. „Şi după ce ast-fel sângerose sudori şi ostenele şi supă­
du arătat desăvârşiţi aî întâiei po- rări, cu marî şi împărătesei cheltuelî,
^uUcî, adică cu dragostea cea spre cu multe călătoriî pre uscat, şi pre
uUineZeu, atunci au voit să păzescă mare, cu multe primejdii, şi a însuşi
^ a î vârtos să Zicem, să arate că vieţii, cu îndelungarea vremilor şi a
^a2esc şi pre a doua poruncă, cea către multor anî. S’au silit încă prea iubi­
^ op e ie dragoste. torii de fraţî ca să înzestreze şi cu
sfinţite averi, şi cu vistierii a sfântu­
.. ^ci lăsând liniştirea, s’a pornit altul lui lemn, şi cu sfinte moşte de ale
* vre-un DumneZeesc şi ceresc semn sfinţilor, cu averi şi cu metoce prea
^ a v©Zut, altul din alta, şi toţî îm- bogate, şi cu alte averi mişcătore şi
euiia dintru o DumneZeescă însu- nemişcătore. Atât pentru hrana vieţii
Şi îndestularea fraţilor, ce să pustni­
cesc, cât şi pentru primirea săracilor,
, streinilor, şi a bolnavilor, ce vin
mtr’ensele. Aşe<?end întru acestea legi,
canone şi rinduelî, cum se cuvine să
fla s c ă şi să petrecă monahii ce lă-
°uesc într’ensele, atât întru cele din
afară slujbe şi ascultări ale monasti-
ri*or, cât şi întru sfintele orîndueli*
a*e Bisericii, precum aceste rinduelî
Păzesc scrise, atât în tipicurile aces-
I"
monastiri, precum şi în aşede-
^ n tu r ile acestor sfinţi părinţi. Aşa
aŞG(Jat şi le-au încuviinţat acestea
°a să fîe şcolă a totă fapta bună: a
f)°runcilor lui Dumnedeu păzitore, a
^ trecerii pustnicesci îngrijitore, du-
ena a petrecerii îngeresci, următore
°elor vechi sfinte obşti, din Pales-
Ama’ âin Eghipet, din Sinaî şi Tivaida.
streinilor adăpostire, a săracilor scă-
f re>Şi tuturor celor înveluiţi, de ame-
vela
Şi furtuna lumii, liman mântuitor,
nesuperat. Aşa prin mijlocirea aces-
^ ** sfinte monastiri, şi Dumnedeescî
aŞUrî, ca prin oreşî-care mreji, şi
Ce] ^ w .
^ *nai tare magnet, au tras şi au
^lllat cuvioşii aceştia, din marea şi
0 ^^tăcîunea vieţii lumescî, nu numai
^ *Ut* Şi o mie de omeni, dar şi nenu-
e^at0 miî Patriarhi Arhierei, Preoţi,
tOfP0ratî’ Singliticî, Domni, Boen, şi
W de rinduelî de omeni, şi acum
^ ^ ’una trag, în rînduîala şi petie
îngerescului chip al monahilor,
^ 0 pre toţî ’î-au adus şi n aduc
^ n iţ^ ]a stăpânul Hristos, ea pre
° e Jertfe, bine primite şi cuvîntător e,
35

şi ca nisce prea dulci şi curate câşti­


guri. In cât că acest pustiii Athon, s’a
făcut ca o cetate de mult numer, de
mulţimea monahilor ce se află în-
tr’ensul. Şi munţii Pilusiuluî, ai Gali-
siuluî, şi aî Latruluî, şi însuşi mun­
tele Sinaîuluî, s’au arătat mici după
cătăţimea monahilor, asemenându-î cu
acest sfânt Munte. Şi ca în scurt să
|
dic: aşa prin mijlocirea acestor sfinte
Monastirî, şi Dumnedeescî lăcaşuri,
s’au arătat aceşti de Dumnedeu pur­
tători părinţî, cum că sunt cu adeve­
rat, şi desevârşit păzitori şi a poruncii
a doua; şi au îubit pre apropele nu
numaî ca pre sineşî, precum s’a po­
runcit în legea veche, ci şi maî pre
i sus de sineşî, precum poruncesce Noul
Testament al Evangelieî.

Pentru acesta dar şi nouă poruncă


o au numit Domnul, porunca cea pen­
tru dragostea între sineşî, (Jicend •
„Poruucft nouit ve dau voue, ca sft ve iu-
biţi unul pre altul*, şi nu stă până aicea
ci adaogă: „precum exi v’ain iubit pre vol?
aşa şi voi sft ve iubiţi uni! pre alţii*.

O ! slave, O ! mărirî, O ! împliniri ale


sfinţilor părinţî aî muntelui acestuia,
cu adeverat fraţilor, acest minunat
lucru, prin zidirea a doue-decî de cin­
stite monastirî, şi a altor sfinte lăca­
şuri, şi schituri, au pus pecete, şi au
încununat tote cele-l’alte lucruri, ale
cuvioşilor acestora. Acesta nu pote
limba omenescă ca să o laude după
cuviinţă, la acesta să potrivesc tote
26

titlurile cele mari şi înalte, şi acesta păment a rSmas nnmele lor“. Iar numele
cu totă dreptatea, se cuvine a se acestor sfinţi părinţi, prin zidirea aces­
numi lucru fără de morte, şi lucru de tor doue-clecî de sfinte monastiri, s’au
mare cuviinţă. Se cuvine a se numi slăvit şi se slăvesc, şi tot-d’a-una se vor
lucrul acesta lucru fără de morte, slăvi, nu numai întru totă lumea, nu
pentru că nici o fire nu a nemerit numaî până la Ceriu, precum se nă-
atât de bine scoposul nemurirei cu cli- uciau acei uriaşi viteji, ci şi mai pre
ronomie acestui tare lucru şi neclătit, sus de Ceriurî, şi nu numaî în viaţa
fiind-că a fi vii părinţii şi după morte, acesta, ci şi în cea viitore. Fiind-că
la fiii ce ’î-au născut ei Dubomnicesce. numele lor s’au scris în cartea vieţii,
Nici meşteşugul ce alcătuesce felîurî întru aceîa adecă a nemuririi, de unde
de maşini, nu a nemerit atâta pre cât nu se vor şterge nicî odată, ci vor re-
aceşti Duninetlcesci părinţi, au neme- mâne nemuritore întru toţî veciî acei
rit nemurirea, şi vecînica pomenire, netrecuţi. „Bucuraţi-yS că numele vostre
cu mijlocul acestor sfinte monastiri. s’au scris în Ceriuri“. Se cuvine ca lucrul
Unescă-se toţî omenii ceî după potop, acesta a doue-decî de monastiri, să se
cât de uriaşi la trup, atâta pogoriţi la numescă şi de mare încuviinţare, pen­
minte, şi aceîa să zidescă Turn până tru ce ? Pentru că după cum scriu filo­
ia Ceriu, pentru ca să lase numele lor sofii, un mare lucru care se închipu-
aemuritorîu. Las să zidescă Filip pre esce cu desăvârşită idee, sau după
cetatea Filipopolî, Alexandru pre A- isteţimea lucrătorului, sau de la mă­
iexandria, Adrian pe Adrianopolî, las rimea lucruluî, sau de la mărimea
să alcătuiască toţi alţi Imperaţî, şi sfârşitului, pentru care se face, se
Boerî şi Domni ai lumii, fiarele cele numesce mare încuviinţat. Cine nu
ascuţite de rezboiu, mulţimea arcelor, vede, cum că şi aceste sfinte monas-
cadrile lor cele cu meşteşug făcute, şi tirî, sunt îmbogăţite de câte tote treî
®a şi îuchipuîască numele lor, asupra aceste părţî, din partea lucrătorului
A
*nsuşx zidirilor lor, precum cjice Da" Fiind-că şi aceşti Dumnecjeescî părinţî
vid: „nuinitu-ş’ati numele lor pre pănien- care le-au zidit, deosebit că dintru
tui lor». Toţi aceştia, cu desele şi mul- denşiî, au fost mulţî prea încuviinţaţi
tele lor cheltueli la aceste lucruri, omenî, Imperaţî şi fii de Imperaţî, şi
putut ca să remâe nemuritori, şi singliticî, precum au fost Simeon şi
aa°ă se laudă numele lor, se laudă Sava, ctitorii monastirilor Hilindaru-
pj-e pament, şi numaî întru luî şi Vatopeduluî, Pavel al monastiriî
a°estă vîaţă îară nu şi în Ceriu, şi în Xiropotamuluî şi al sfântuluî Gheor-
Viata vîitore ce va să fie. „Nu s’uu scris, ghie, Ion şi Eftimie al Iviruluî, şi
^ice Marele Vasilie, rCu slilvltorii în Neofit al Dohiarului. Pre lângă acestea,
d© yeclp şi în cartea vieţiij ci pie aceştia au îndemnat şi pre Imperaţiî
27

carî s’au întemplat în vremile lor, să | sfârşit al acestor monastirî, şi cu cele


cheltuiască cu mare încuviinţare la de prin prejurul lor, şi bine mirositore
aceste zidirî, pre Constantin dic, pre rodurî au stătut toţî sfinţiî purtători
Nichiforî, pre Romanii, pre Alexiî, pre de Dumnedeu, părinţî carî astă-dî se
Cantacuzinescî, pre Paleologhî şi pre prăznuesc, de obşte a tot sfântului
ceî-l’alţî. Din partea lucrului pentru Munte, cei numiţi şi nenumiţi. Ceî de
că şi monastirile acestea, pentru mă­ prin obştiî, cei de prin liniştirea de
rimea lor, în lungime şi în lărgime şi prin chiliî, şi Schiturî, cari au plăcut
înălţime ce ad, pentru mărimea Bise­ Domnuluî şi s’au sfinţit, pic dar, rodă
ricilor, şi a chiliilor ce au într’ensele, pre sfintele monastirî, pre pustnici,
pe din lăuntru şi pe din afară, şi pen­ pre liniştitori, ca unii ce supt acope-
tru mulţimea numărului de monahî, remîntul şi grija monastirilor a fost,
ce lăcuesc într’ensele, cu adeverat sunt şi câţî pre din afară se linişteau pre
de mare încuviinţare, şi împărătesei, acea vreme, şi voiţi ca să sciţi, ia să
Şi nu vedeţî şi cu însuşî ochiî voştri, încungîurăm cu gândul nostru tote
cum că aceste două-decî sfinte şi marî monastirile munteluî, ca să vedem
încuviinţate monastirî în şir aflân- câţî sfinţi numiţi şi ştiuţi au odrăslit
du-se, în părţile despre mîacjă-di, şi fie-care monastire.
mîadlă-nopte a munteluî, stau ca nisce
atâtea mari cetăţi, şi împrejur păzesc Cetirea a doua.
4iua şi noptea acest sfânt loc, ca nisce 1. Şi pentru ca să păzim rînduiala,
turnuri prea tari, şi păzitore margi- să mergem maî întâiu la Lavra cea
nilor cetăţii, întâmpinând totă ispita, mare, şi acolea găsim pre marele Atha-
şi supărarea ce ar fi putut veni de nasie, pre minunatul ctitor al monas-
afară, de pre mare şi de pre uscat. tiriî aceştia, şi al tot muntelui dascăl
cum că aceştî din lăuntru munte- şi înveţător. Carele ca alt Moisi suin-
luî> aflându-se tot-d’a-una, supt acope- du-se în sfântul Athon, ca in alt munte
. I‘emîntul lor păzindu-se, trăesc şi dorm al Sinaiului, şi intrând în norul cel
UesUpgraţî şi pacinicî. Iară sfârşitul ascuns al privirii, a luat ca lespedile
ScoPosuiuî pentru care s’au zidit, este scrise de DumneZeu, tipicul şi rîndue-
Ca prea încuviinţat la aceste sfinte lile, şi învăţăturile atât a vieţii de
°*iastirî, în cât că au stătut o de-a obştie a monahilor, cât şi rînduiala
l^'t'Urea slavă a lui Dumnedeu, şi un cea îngerescă in lăuntru Bisericii, şi
etutindenea folos şi mântuire sufle- le-au dat la toţî părinţii din sfântul
° r nematerialnice, sufletelor fără de munte. Acesta carele a avut îngerescă
6 0l'te» căruia numai singur unuia, nu petrecere, şi câte nevoinţe pustnicescî
ţi e vfednică totă lumea acesta sim- a sevârşit, şi câte minuni a făcut
a vedută. Oe dic ? prea lăudatul trăind, şi după morte, şi câte daruri
de la Dumnecjeu a luat, şi cu câtă pu- I
tere asupra duhurilor celor necurate j
s’au îmbogăţit, şi cărui fericit sfârşit
învrednicit, este de prisos să le
scriem tote aicea. Ci acestea tote le
lăsăm să le citescă cine va avea dra­
goste, în cartea care este tipărită via­
ta luî.
2. Aicea găsim, şi pre cuviosul Petru
^thonitul, pre cel Întâiu liniştitor. Ca-
r ele izbăvindu-se din temniţa Sama-
riei cu ajutorul N ăscetoreî de D um-
^etjeu, şi (je densa audind făgăduin-
cele pentru munte, carele s’au
vestit la început, a venit şi a lăcuit în
Peştera care se găsesce jos la polele
M untelui în partea despre amiadă-d.i
a Athonuluî, care să vede până astă-dî.
Acolo a petrecut cu adeverat o viaţă
■^gerescă şi cerescă, gol şi fără de în-
calţăminte, ca m arele Onufrie: m ulte
Ispite şi bântuele suferind de la drac 1.
a • M inune prea înspăimântată, şi prea
^fiorată, nu num ai om enilor ci şi în-
&erilor. Un Gm înfăşurat cu neputinţe
truPescî tocm ai ca şi noi, se luptă cu
^ tu n e rice de nenumerate puteri dră-
^0Scî : şi îî biruesce. Dar pote va in-
^eba cine-va din noi d icen d : ore cum
un om cu trup neputincios,
e ce î tari şi fără de trupuri, şi ne
^ ttie r a ţî draci ? Eu iî voiu respunde
•' eă cu ajutorul Maicii lui Dum-
e^eu a biruit. Oă încă dintr’untâiu
^ ’l-a blagoslovit Maica lu î Dum-
a peştera forte intime
ţj şi îm prejurul eî crescuse mul-
de rugi, şi dudau preste tot,
întru care era mulţime de gadinî, cât
nu puteai să le numeri, şi împreună
cu acestea se încuibase acolo şi mul­
ţime multă de draci, cari atâta a ri­
dicat năpăştî asupra sfântuluî cât nu
se pote spune cu limba omenescă, nicî
se încapă întru audul omenesc. Iară
el mulţămea luî Dumnedeu şi prea cu­
ratei Maîceî sale şi se mărturisîa luî
diua şi noptea, întru ferbinţî rugăciuni.
Şi postindu-se sfântul doue septămânî,
’î-aîî pizmuit dracii răbdarea luî. Şi
luând Satana totă oştea luî, cu săgeţi
şi cu arcuri, a intrat întru acea peş­
teră, unde sevârşîa fericitul lupta pă­
timirii celei mucenicescî. Şi întâiu se
arăta ca cum ar prăvăli pietre mari
asupra luî, pre carele vedendu -1 sfân­
tul, a cjis: acum mi-a sosit sfârşitul
negreşit, şi maî mult nu me voiu so­
coti între ceî viî. Şi îată cel maî mare
al acestora era în lăuntrul peşterii,
îar ceî-l’alţî aî lui, ţineau arme şi să­
geţi şi se părea că le slobod asupra
prea cuviosului. Ci cu darul celuî de
sus, s’a păzit nevetămat, şi a eşit afară.
Iară viclenii dracî steteaîi împrejurul
peşterii, şi cu glasuri neoprite şi cău­
tături înfricoşate forte, pornindu-se
asupra lu î; şi cUcea sfântul cu mare
strigare: Dtfmne lisuse I£rist6se, Dumne­
zeul meu, nu me litsa pre mine. Şi maî
mult nu s’au au^it glasurile până la
câtă-va vreme. Iară după acestea tre-
cend opt (Jile, s’au pornit (într’ar-
mat) asupra lui tote vietăţile şi tote
jigăniile cele ce se târăsc pre păment,
şi tote fiarele câte erau în muntele
29

acela au intrat dimpreună cu ei în peş­ gieî, prin care s’a luminat pentru Dum-
teră, şi unele dintru acelea se făceau nedeesca şi drepta slăvire. Şi la treî
că alergă într’o parte, altele într’alta, marî Sobore a stătut, şi înaintea a
iar altele se făceau că vor să’l ia şi i treî împăraţi, a luî Andronic Paleo-
să’l înghiţă de viu pre Cuviosul; altele logul, Ion Cantacuzino, şi Ion Paleo-
se vedea că jocă şi flueră din gură, şi logul. Asemenea şi a trei Patriarhî, a
se uitau groznic, ca să’l înfricoşeze pre luî Ion, a luî Isidor şi a luî Calist.
e l; ci iarăşi pre aceşti neputincioşi Pre Varlaam, pre Achindin, şi pre Gri-
şi slabi ii gonea cu semnul Sf. Cruci gorie, pre ceî ce defăima la sfintele
Şi îngerul îî aducea luî hrană cerescă Dumnedeescî lucrărî, desăvârşit ’î-au
în tot postul cel mare; şi ’î-au arătat biruit. Apoî făcendu-se Arhiepiscop al
lui şi mană spre hrană. Şi petrecând Tesaloniculuî, şi acolea fericitului sfîr-
el aşa întru rugăciuni, 53 de ani, au şit învrednicindu-se, izvor de minuni
pierit şi nălucirile cele dese ale dia­ a arătat mormîntul şi sfintele luî
volului, şi ale îngerilor luî. Şi întru moşte, pre care le scrie vîaţa luî.
atâţia ani n’au vă(Jut chip de om, şi 4. In hotarele Lavreî găsim strălu­
mâncarea luî nu era alt-ceva fără nu­ cind şi pre cuviosul Grigorie al Vi-
mai mană, şi nu avea îmbrăcăminte, zantieî, pre cel ce a fost dascăl Dumne-
nicî chilie, şi pământul era luî pat iu­ d.eescului Grigorie Palama, în filosofia
bit, şi vara era ars de fîerbinţela so- cea gânditore, şi acest Grigorie, Strayo-
reluî, iară iarna degerat de g e i; unde laugadltean se vede că s’a numit, în vîaţa
Şi întru Domnul s’a odihnit. luî Maxim cavso-calivitul, care şi hrană
3. Aicea găsim şi pre Dumnedeescul îngerescă a primit, precum în vîaţa
Grigorie Palama, pre marele acela Teo- luî se scrie pentru dânsul.
şi al tuturor Teologilor dreptă cum- 5. A înflorit în hotarele Lavreî, ca
Penă tălmăcire şi pecete. Carele cu tote o rodie bine mirositore, şi sfântul
ea mai întâiu a făcut ascultare supuin- Maxim, carele pentru că îşi ardea co­
du-se în părţile Vatopeduluî, şi a fost şi libele sale, s’a numit cavso-calivit. Ce­
% um en monastiriî Simenului, însă a rescul acela om, şi pămentescul înger,
voit a se numi şi a li Lavriot: pentru ca carele a trăit ca o pasăre, carele a pri­
Cea mai multă vreme a vieţii sale o pe- mit pâine de la Născătorea de Dum­
ecea în Lavră, când în lăunti u supu- nedeu, şi de la îngeri, scumpul lucră­
i^du-se canonelor obştimeî, când afai ă tor al faptelor celor bune, şi al rugă­
litiiscindu-se în chilia ce şi până astă-di ciunii celei de gând. Cel ce a luat de
Se cHce a lui Palaina. Deci acesta prin la DumneZeîî, nu numai darul preve­
Mijlocirea Născetoreî de Duiniiedeu, derii, ci şi al proorocieî, atât de bogat,
marî daruri s’a învrednicit de la în cât că de multe orî spunea şi însuşi
^ 'n n ed eii şi maî vertos de al Teolo- cuvintele acelora ce era să vie la den­
0*
sul, carele rar se gasesce sa se fi dat tire şi cânta cu evlavie la strana dreptă.
la alţi sfinţi, şi murind a izvorît mir, Iară într’una din Sâmbetele Acatistu­
din moştele luî. lui, după ce a cântat cu sârguinţă tro­
6 . Prietin îubit al acestuîaş Dum- parele şi Canonele Născătoreî de Dum­
neZeesc Maxim, găsim pre cuviosul nedeu, a dormitat puţin acolo unde
Şi liniştitorul Nifon, asemenea întru sta drept, de ostenelă, şi O ! minune
tote. Atât întru pustnicesca viaţă, cât i se arătă luî Stăpâna Născătorea de
şi în daruri, pentru că şi acesta în peş­ Dumnedeu, şi îî dice: „Bucură-te Idne,
teri petrecea, şi tot din părţile Lavreî fiul meu, cântă’ini, şi nu te yoiu lăsa**.
era şi acesta, şi se hrănea cu erburî. Acesta dicendu-î ’î-a dat şi un ban de
Şi darului proorocieî a fost învrednicit. aur în mâna dreptă. Carele pre urmă
7. Intru aceste părţi ale Lavreî a a săvârşit multe minunî. Dar şi pre
odrăslit şi sfântul Nil. Carele pentru urmă Aceiaşi Stăpână Născătore de
curăţenia vîeţiî şi a petrecerii luî, mir Dumnezeu a tămăduit pre acest Ion:
bine mirositor, a curs din moştele luî, (al căruia picior era putrecjit) ară-
Şi pentru acesta s’a numit curgător tându-i-se şi dicend luî, fiî de acum
de mir. sănătos. Trăind după acesta cu plă­
8. In Lavra acesta mare, găsim, şi cere de Dumnedeu, şi cunoscendu-şî
P**e cel cu adevărat cu glas de înger, mortea sa, a adormit întru Domnul
Şi prea veselitor cântăreţ, pre Ion Cu- şi s’a îngropat în chilia cea maî sus disă
cuzel. Carele maî întâiu împărătesc a Arhanghelilor, precum a poruncit.
cântăreţ fiind, apoî lepădând cele din­ 9. Aicea găsim încă şi pre cel-l’alt
tru împărăţie măriri şi câştiguri, şi cu multă evlavie cântăreţ cu numele
venind în Lavra acesta mare necu­ Grigorie, care în Egumenia luî Kir la-
noscut, s’a făcut călugăr, şi a fost păs- cov Picrana, cântând la „înaintea Prăz-
^°r ţapilor monastirescî; îară după nuiriî“ praznicului Botezului, nu pre
a°esta cunoscendu-se că acesta este „CuYine-se“ cu adevărat, ci pre „D© tine
Cel ce se căuta de împăratul, Ion Cu- se bucură" la Liturghie, iar în sfârşitul
c^zel dintr’o laudă ce a cântat cu mare privegherii a dormitat puţin, şi iată
Meşteşug şi dulceţă, în liniştirea sa, vede pre Stăpâna Născătorea de Dum­
a°olo unde păscea ţapii, şi totă voia neZeu, stând de-asupra luî şi dicendu-î
şi slobodenia luând spre a rămânea în primeşte-ţî plata cântării O! cântăre-
^ n a s tir e nesupărat, prin mijlocirea ţule, şi’ţî mulţumesc forte; şi acesta
N um enului Lavreî, a zidit afară de (jicend ’î-a dat cu însă-şî prea sfânta
^ u a s tir e chilie cu Biserică a sfinţilor mâna sa, un galben, care a fost atâr­
Arhangheli, şi acolo se liniştea cele nat la sfânta Iconă a Născătoreî de
aie săptămânii. Iară Dumi­ Dumnezeu dintru acestă Lavră; şi să-
r e a şi la sărbători venia în monas­ vârşa multe minuni.
10. Cum să tac pre cuviosul Acachie, capul, pe vremea Sultanului Mohamet.
pre cel ce a făcut Schitul Cavso-cali- 15. Aicea în Lavră a înflorit ca o
vieî şi într’ânsul s’a pustnicit, pre cel sfântă flore, şi sfinţitul mucenic, preo­
nou cu anii, îară cu ne voinţele ajun­ tul Constantie. Carele Rus fiind şi
gând pre cei vechi cuvioşî, pre cel ce preot de rînd al elciuluî rusesc din Con-
se hrănia cu buruene selbatice. Pre stantinopol, a venit în sfântul munte,
cel ce s’a învrednicit de multe vedenii, şi a lăcuit în Lavră, pentru bătălia ce
şi Dumnecjeescî daruri, şi maî vârtos era atuncea între Ruşi cu Agareni.
darului maî ’nainte vederii, pre cel ce Iară dupe ce s’a făcut pace s’a dus iarăşi
multe ispite a suferit de la dracî, şi în Ţarigrad, şi pentru oreşî-care învoire
prin sfintele luî rugăciuni, şi părintesci ce s’a întâmplat între dânsul cu Elciul,
sfaturi, trei cuvioşî mucenicî au ară­ s’a lepădat v a î! de Hristos. Apoî pocă-
tat. Ale cărora nume sunt acestea: indu-se pentru lepădarea luî, s’a înfăţi­
11. Pahomie cuviosul mucenic, carele şat înaintea Paşeî, credinţa creştinescă
la Usachi al Filadelfieî a mărturisit, mărturisindu-o. Şi legea Agarenescă
a căruia mucenicie s’a scris în sfânta defăimându-o, i s’a tăiat capul înaintea
carte, şi moştele lui se găsesc la Pat- palatului Imperătesc şi aşa a luat cu­
mos în Monastirea sfântuluî Ion Teo­ nuna muceniciei.
logul.
A l doilea.
12. Cuviosul mucenic Roman, carele
se trăgea de la Carpenisia, şi în Con- Ia să mergem, la cea cu adeverat Im-
stantinopol luminat a mărturisit. perătescă, şi de mare cuviinţă monas­
13. Şi Nicodim albanitul, care luând tire a Vatopeduluî, şi acolo vom vedea
toiagul de la cuviosul Acachie, şi prin- pre cuviosul Ghenadie Dohierenul, ca­
t^’ensul întărindu-se, slăvit şi vitejesce rele s’a învrednicit a vedea minunea
a sevârşit mucenicia, întru însă-şî pa- cea prea slăvită, care Născetorea de
tria sa, adică în Elbasan a Albaniei,
A
Dumnedeu o a lucrat în vremea luî,
*ntru carele şi sfintele lui moşte stau făcând a se găsi plin de unt-de-lemn
lr*tregî şi până astă-cjî, făcând nenu- chîupul ce era maî întâiu deşert, atâta
numerate minunî. în cât să se verse pre pământ şi să
14. Odraslă a Lavreî este şi cuviosul curgă afară prin uşile chelărieî. Acolo
^Ucenic Damaschin, care maî întâiu găsim şi pre cuviosul acela Neofit al
*ePădându-se de Hristos, apoî făcend prosmonaruluî, care a aucjit, o ! minune,
^Punere mare în Lavră 12 ani, s’a un glas de la Icona Născetorei de Dum­
în Oonstantinopol cu Patriarhul nezeu, cum că are să maî trăiască un
l°nisie, ce se afla în Lavră. Şi acolo an, şi să se gătescă. Şi alt glas cum că
faţă mărturisind pre Hristos, şi ’î-a sosit vremea luî ca să trecă către
^Ulte pedepse pătimind, i s’a tăiat Domnul.
32

A sem enea şi prea sfinţitul acela Egu­ 1 Hilindaruluî, pentru care vom dice
maî pre larg când vom veni acolo.
men, care a audit glas de la Icona Năs­ -
cătoreî de Dumnedeu să nu deschidă A co le a la faţa locului a Vatopeduluî,
uşa, ci să mergă de-asupra pe did şi să a odrăslit ca o frumosă vlăstare şi cu­
gonescă vrăşmaşii, cari căutau să intre viosul Agapie, care şedend în schitul
înlăuntru în monastire. Colciul, s’a robit de agareni, şi ţinendu-1
A colea găsim şi pre Diaconul acela ferecat în lanţ vreme de 12 anî, şi slu­
veşmântarul, care ascundend sf. Iconă jind cu credinţă agarenuluî ce l’a cum­
w ^ I
a veşmântăriei împreună şi cinstita părat, l’a slobodit din temniţă, şi s’a
cruce în fântână, s’a robit de barbari întors în munte către bărânul luî, pre
A

iu Crit, apoi slobodindu-se din robie, care dojenindu -1 de ce a fugit pre as­
Şi întorcendu-se, a însciinţat de acesta cuns de la stăpânul seu, l’a făcut să
Şi pre cei-l’alţî părinţi cari au găsit se întorcă îarăşî la densul, pre carele
sfânta Iconă stând drept pe apă, şi în sfîrşit l’a înduplecat, şi l’a luat şi
candela aprinsă, şi după acesta a trăit pre el cu doi fiî aî luî, şi a venit în
vîaţă prea minunată. munte şi î-au botezat, făcendu-î şi că­
lugări.
n u
sa spunem pentru cuviosul mu­
cenic, Eftimie Egumenul Vatopeduluî, A l treilea.
Şl cei împreună cu densul, 12 monahi
Ia să mergem la cea frumosă monas­
cuvioşî mucenicî, cariî fiind-că au în­
tire a Ivirilor, şi acolo găsim, pre ma­
fruntat de faţă ca pre nisce eretici,
rele şi minunatul cuvios Ioan Ivirenul,
^re împăratul Mihail, cel cu socotelă
care din sămînţă Impărătescă a Ivi­
cele latinescî, precum şi pre Pa­
rilor trăgendu-se, a lăsat lumea şi pre
triarhul Ion Vecul, cel de un gând cu
tote cele din lume. Şi făcendu-se că­
^cxisul, pentru aceia Eftimie legându-se
lugăr, a sihăstrit întâiu în monastirile
lanţ, s’a înecat de denşiî în mare,
ce se afla în Iviria, apoî viind aicea în
lacul ce se cjice Calamiţa. Iară pre sfântul munte, s’a făcut prietin forte
12 monahi, i-au spânzurat, în mun- şi ascultător sfântului Athanasie al
tglp
ce se numesce al furcii. Lavreî. Ducendu-se după acesta, a Zi­
/\ -

c°lo găsim pre cuviosul Nicodim, dit acestă prea frumosă monastire a
betrânul şi dascălul, cel ce a în- Ivirului, cu cheltuela Imperătescă a
etat fiiosofia lui Hristos, pre Dum- fiului luî Romano, împăratul grecesc,
e4eescul Grigorie Palama. fiind întâiu forte mică, şi se numea a
lui Climent.
găsim Ctitori aî Vatopeduluî, şi
Ş araândoî sfinţiî pre Sava şi pre A icea găsim şi pre cuviosul Eftimie
e°*i, pre însuşi ctitorii monastiriî pre fiul acestui Ioan, care iscusit fiind
în Iviresca şi Elenescă limbă, şi în Dum- | dreptei credinţe, neprimind pre Im-
nedeescile scripturi. Intrebându-se în peratul Mihail, şi pre Patriarhul Ion
cuvinte cu un jidov, încă miren fiind, Vecul, pre ceî cu sotela latinescă, pre
desevârşit l’a dat morţii, ca pre unul uniî puindu-î în barca Monastiriî ’î-a
ce hulîa asupra lui Hristos, şi bolnă- înecat întru adânc, îară pre alţiî fiind
vindu-se forte, prin ajutorul Născe- din părţile Italiei, s’a robit de către
toreî de Dumnedeu s’a mântuit de denşiî fericiţii.
bolă, apoi lăsând lumea, şi pre cele
din lume, a venit în sfântul Munte
A colea în sfânta Monastire a Iviruluî,
către marele Athanasie al Lavreî, şi
a resărit ca o stea, de nou luminată după
s’a supus lui împreună cu tatăl seu,
ani, şi strălucită după nevoinţe, şi de
acesta s’a numit şi nou „gură de aur“
asemenea cu ceî vechi cuvioşî, sfinţitul
la Iviriţî, fiind-că a tălmăcit din limba
dic omul luî Dumnedeu Dascălul Ie-
elenescă în cea Ivirescă totă sfânta
rotheî, carele se trăgea din Calamata
Scriptură, şi alte de suflet folositore
Pelaponisiuluî. Decî acesta după ce a
cărţî, apoi ducendu-se in Lavră îm­
înveţat matimile gramaticescî şi filo-
preună cu tatăl seu, au zidit împreună, sofescî, şi s’a făcut desevârşit întru
Precum am cj.is, acestă monastire. Multe amândoue limbile, Elenescă şi Italie-
Minuni făcend, şi s’a vecjut ca un stâlp nescă, lăsând lumea şi pre cele dintru
foc în cjiua schimbării la faţa, când densa, a venit la monastirea Iviruluî,
a liturghisit în Biserica ce este în vâr­ şi s’a făcut monah, lepădând filosofia
ful Athonuluî, când şi lumină cerescă cea din afară şi matimile, pentru ca
viind, pre toţi ceî ce se afla în letur- să înveţe pre cea din lăuntru, şi Du-
ghie, ’î-a făcut ca să cacjă cu faţa în jos. hovnicescă filosofie, care este meşte­
şugul meşteşugurilor, şi înveţătură a
A ic e a găsim şi pe Gheorghe Ivirenul, înveţăturilor, precum (jice Grigorie cu-
nePotul lui Ion, şi ver primar cu Ef- vîntătorul de Dumnedeu. Şi întru
^imie, ctitor şi acesta facendu-se aceş­ atâtea nevoinţe s’a dat pre sineşî de
t i monastirî, şi maî vîrtos Bisericii trei ori fericitul, în cât că din multa
Celeî mari. Al acestei monastirî odraslă postire şi priveghere, şi alte rele pă­
este şi cuviosul Gavriil Ivirenul, care timiri ale trupului, atâta a slăbit, că
Pustnicea în munte, şi pi in Duin- abia putea să umble o stadie (adecă
^ ^ eesc glas, pogorandu-se, a scos din o sută de stânjinî), cu tote că la trup
Icona făcetore de minuni, a Stă- era înbărbătat, şi la piciore grabnic.
portariţiî Iviruluî. Acestă curată cămară fiind a faptelor
bune, şi pentru credinţă luptându-se,
^ LiQi să tac, pre cuvioşii părinţi mu- întinatul eres, al luî Molin ereticului
C6ilieî aî Iviruluî, carii pentru râvna surpându-1 , drepta slăvire înaintea
a *
sfântului sobor o a întărit. Şi a dorit sfintei Anastasiei la Galatista, pe locul
ca să mărturisescă pentru numele lui Ivirilor.
Hristos, şi înadins s’a dus la Constan-
tinopol, şi a dat pricină reiî slăvitori- L a Schitul ce se numesce Magula a
lor, dar nu a fost voia Domnului. Pen­ sihăstrit şi sfinţitul Calist, cel ce a fost
tru că l-a păzit pentru folosul multora, mai întâiu ucenic al lui Grigorie Si-
şi fiind-că de dorinţa pustniciei ardea naitul, apoi s’a făcut Patriarch Con-
inima lui, pentru acesta dar, eşind stantinopoleî.
de la Iviru, s’a dus într’un munte
pustiu de ceia parte de sfântul munte Al patrulea.
ce se numesce Ghiura, şi acolo puţină S ă mergem la sfânta şi Imperătesca
vreme liniştindu-se a trecut către Dom­ monastire a Şerbilor, adecă a Hilinda-
nul în anul 1745. Iară moştele lui des- rului, şi acolo găsim sfinţi, pre ctitorii
gropându-se, s’a găsit sfinţite de Dum- acestei monastirî, pre sfântul Sava şi
ttetjeescul dar, al căruia sfântul cap, pre cel dupre trup tată al seu, pre
sa găsesce întru acestă sfântă monas­ sfântul Simeon, pre împăratul Şerbi­
tice a Ivirului, făcend multe minuni* lor. Deci Dumnedeescul Sava încă tî-
ner fiind, dorind a’şi păzi fecioria şi
L a schitul Ivirului ce se (Jice al Cin­ viaţa monahicescă, a fugit pre ascuns,
stitului Mergetor înainte, a înflorit şi şi a venit în monastirea Rusiculuî unde
cuviosul mucenic sfântul Iacov, carele s’a şi călugărit. Apoi căutat fiind de
mai întâiu lăcuind la monastirea Do­ tatăl seu, a fost ascuns în monastirea
ca r u lu i apoi a venit şi s’a liniştit Vatopedului spre pază. Şi scriind scri-
A

x*itru acest Schit, şi multe Dumne- sore către părinţii sei, pentru deşer­
^eescî descoperiri, şi vedenii vecjend tăciunea lumii, şi pentru judecata ce
Şi multe minuni făcend, apoi ducen- va să fie, şi pentru câştigarea bunătă­
^u-se din munte umbla propoveduind ţilor ce vor să fie, atâta ’i-au aprins
®vanghelicesca pocăinţă, la toţi creş- întru Dumnecjeesca dragoste, întru cât
Incepend de la Tesalonic până ’i-a înduplecat să se lepede de Impe-
Navpac; acolo fiind pârât Beiului, răţie, şi să se facă monahi. Deci tatăl
a ajuns pe urmă să fie în temniţă şi seu sfântul Simeon, viind aicea în
irx legături. Şi stând înaintea Impera- sfântul munte, şi găsind pre doritul
tul^î Selim, şi nevrend a primi cre­ seu fiu Sava în Vatoped, a şe(Jut cu
a t a lor, ci mărturisind de faţă pre densul, şi prin shima monahicescă, s’a
^ is t o s Dumnezeu adeverat împreună făcut cel dupre trup fiu, dupre duh
°u $oî ucenici ai lui, cu Iacov diaco- tată, tatălui seu cel dupre trup. Şi să
îlul Şi cu Bionisie monahul, ale cărora nevoia amândoi, buna nevoinţă a pust­
tnoşte se găsesc în monastirea niciei, şi fiind-că din pricina lor, s’aîi
35

îndemnat şi alţi mulţi Serbî să vie în tele moşte, şi le-au adus în Serbia în
sfântul Munte, prin Dumnedeescă vi- patria luî, şi când a deschis mormîntul,
denie, au fost îndemnaţî de au zidit s’a găsit, o m inune! strălucind faţa
din temelie cu cheltuelî împărătesei, sfântuluî ca sorele, şi atâta bună mi­
acesta prea frumosă a Hilindaruluî resmă a eşit, cât toţi ceî ce se aflau
monastire. Şi sfântul Simeon trăind de faţă, striga: D6mne miluesce, şi slă-
într’ensa cu plăcere de Dumnedeu s’a viau pre Dumnedeu.
‘odihnit în Domnul, şi după morte a
izvorât, o m inune! mir din mormînt Al cincilea.
şi din moştele lui forte mirositor, întru T
Xa să mergem la sfânta şi Imperătesca
slava luî Dumnezeii, şi spre adeverirea
monastire a Dionisiuluî, şi acolo găsim
vieţiî sale ceî plăcute luî Dumnedeu.
întâiu pre sfântul Dionisie, carele maî
Iară Dumnedeescul Sava, mult vese-
întâiu sihăstrind singur de asupra mun­
lindu-se pentru sfinţirea moştelor ta­
telui, la locul ce se numesce vechiul
tălui seu, maî mult se nevoia, cu pos-
Mergetor înainte. Pe urmă prin vide-
tirea, cu privegherea, şi cu rugăciu­
nia Dumnedeesculuî dar a zidit mo-
nile cele de totă noptea, până când a
nastirea sfântuluî Ion, numindu-se în
ajuns întru atâta sevârşire a faptelor
numele seu, cu cheltuiala Imperatuluî
bune, că s’a îmbogăţit de la Dumnezeu,
Alexie Oomnino, ale căruîa sfinte moşte
cu puterea faceriî de minunî, şi în
a sevârşit multe minunî.
viaţă fiind şi după morte. Şi pe urmă
facendu-se Arhiereu Şerbilor şi Pe- A ic î s’a sevârşit, şi purtătorul acela de
ctuuluî, şi venind la oraşul cel mare Duh şi de Dumnezeu purtător, Bometie,
al Târnovuluî, către Imperatul Asanin, prietenul şi împreună sihastrul cuvio­
a liturghisit în (Jiua înaintea prăznuirii sului Dionisie, şi păstor acestei mo-
botezului, şi făcend sfinţirea apeî ceî nastirî.
^arî, îndată ce a pus cinstita cruce
A

apă, o minune! s’a desfăcut apa în A colea a strălucit ca o stea forte lu-
^oue părţi, şi sta ca un perete de o minosă şi sfântul Nifon, carele după ce
Parte şi de alta, precum ore când s’a s’a făcut monah şi Ieromonah, la acesta
făcut la marea roşie. Şi acolo încă fiind monastire s’a arătat ca un stâlp ce­
la Târnov, şi maî ’nainte cunoscendu-şî resc, plin de Dumnecjecsca lumină,
bortea sa, ’şi-au dat duhul în mâînele care se suîa până la Cer când sfântul v
Dumnedeu, izvor de minunî ară­ se ruga. Apoi s’a făcut Mitropolit al
tând la mormintul seu. Şi după acesta Tesaloniculuî şi de acolo s’a făcut şi
Prin multe rugăminte ale nepotului Patriarch în doue rânduri şi venind
sfantuluî, şi prin videnie a însuşî sfân- în România o a luminat cu sfintele
tllluî, au dat împăratului Asasin sfin­ luî înveţăturî, şi o a împodobit cu
3G

faptele creştinătăţii, care mai întâiu morte a izvorît mir bine mirositor din
era plină de reutăţî. După acesta sfintele lui moşte, precum istorisesce
viind necunoscut la acestă monastire, sfinţitul Malaxos, care a trăit cu 270
s’a făcut argat la catâri. Şi prin ve­ de ani în urmă de sfinţitul Leontie.
denia sfântului Ion mergătorul înainte,
făcendu-1 cunoscut Egumenului, şi-au C e să dicem şi pentru cuviosul Filo-
theiu, carele copil fiind s’a robit de
sevârşit acolo viaţa sa, multe minuni
Ismailteni, iar mai pre urmă s’a sIot
făcend şi lăsând monastiriî comoră
boclit- din închisore, prin arătarea Năs-
nefurată, sfintele luî moşte, scoţend
cetoreî de Dumnedeîî. Şi mai întâiu
cerescă bună mirosire, făcend şi după
a sihăstrit întru una din monastirile
morte multe minuni, de unde mai
Neapolei, apoi viind aicea în sfântul
târziu sfinţitul seu cap a fost adus
Munte, s’au aşedat în monastirea Dio­
îarăşî în România după cererea şi stă­
nisiului. Apoi prefăcendu-se că este
ruinţa bine credincioşilor creştini, şi
mut, a eşit din monastire, şi liniştin-
se află aşedat cu mare cinste în ves­
du-se aprope de monastirea acesta, se
tita Cathedrală din sf. Episcopie a Ar­
nevoia mai pre sus de om. Apoi mu-
geşului.
tându-se la alt loc al muntelui, acolo
’şi-a sevârşit viaţa sa, darului preve­
L a monastirea Dionisiului găsim, şi
derii învrednicindu-se. Şi poruncind
pre amendoi cuvioşii mucenici Ma-
' ucenicilor săi să nu’l îngrope, ci să’l
carie şi Ioasaf. Ucenicii sfântului Nifon,
arunce în pădure, unde un pescar ore-
cari aprinşi fiind de Dumnecjeesca dra­
care găsind sfântul lui cap strălucind
goste, şi luând întru ajutor rugăciunile
noptea ca o stea, l’a dat ucenicilor lui
sfântului, Macarie s’a dus la Thesa-
prin arătarea sfântului.
lonic, şi propoveduind de faţă pre
Hristos Dumnezeu adevărat, înaintea
AI şaselea.
turcilor, a luat feluri de munci şi apoi
’i-au tăiat capul. Iară Ioasaf după pris- S ă mergem la sfânta monastire a Cot-
tăvirea sfântului, viind în Constanti- lomuşului, şi acolo găsim pe sfinţitul
nopol şi propoveduind de faţă, taina mucenic Chiprian, carele de la Agrafa
sfintei Treimi, muncindu-se mai întâiu fiind, şi în chilia sfântului Gheorghe
cu feluri de munci, apoi ’î-a tăiat şi sihăstrind, aprin(Jendu-se de Dumne-
cinstitul lui cap. Acolea găsim încă şi (Jeesca dragoste, dorea de morte mu-
pre sfinţitul acela Leontie, care se cenicescă. Şi ducendu-se la Tesalonic,
trăgea cu nemul, de la Argos al Pe- şi pre Hristos propoveduind inaintea
nopolisului, care 60 de ani nu a ieşit Turcilor, şi credinţa lor cea protivnică
din monastire, şi darului prevederii lui Bumnecleu, defăimându-o a fost
şi al proorociei s’a învrednicit. Iar după \ bătut cumplit, apoi l’a slobodit. Iar el
de acolo s’a dus în Constantinopol, şi
stând înaintea Vizirului şi mărturisind
cu mare vitejie Taina sfintei Treimi,
şi nici cu îmbunărî sau cu înfricoşerî,
nici cu îngroziri nesupuindu-se, în
sfârşit i s’a tăiat capul la Fanar, pu­
rurea pomenitului la anul 1761, a că­
ruia mucenicie o a scris Ion Cariofilie.

AI şaptelea.

S ă mergem la sfînta şi Imperătesca


monastire a Pantocratorului, şi acolo
găsim pre Ierarhul sfîntul Teona.
Acesta mai întâiu aflându-se preot de
rînd întru acestă monastire, precum
se vede din viaţa cuviosului mucenic
Iacov Ivirenul, pe urmă când Dum-
necjeescul Iacov s’a dus în lume pro­
povăduind, ’î-a urmat şi acesta îm­
preună cu alţii, la carii după mortea
cea mucenicescă a sfîntului Iacov, s’a
făcut proestos şi păstor în monastirea
sfintei Anastasiei de la G-alatista, după
porunca sfîntului Iacov. Apoi s’a făcut
şi Mitropolit Tesaloniculuî, şi acum
se găsesc moştele luî întregî, şi făcend
multe minuni.
c

I n monastirea cea mai sus <Jisă, pe


locul monastiriî Pantocratorului, la
chilia sfîntului Vasilie, a odrăslit ca
o rodie, şi izvorîtorul de mir şi preot,
siîntul Teofil, care pe vremea Patriar­
hiei sfîntului Nifon, s’a trimis de den­
sul, şi de către sfîntul Sinod în Eghi-
pet, pentru ca să se încredinţeze de
minunea ce s’a făcut acolo, adică cu
*
10
mutarea muntelui numit Durntag. Pe
urmă s’a făcut şi notar al Bisericii cei
mari pe vremea Patriarhului Pahomie,
după aceea lepădând tote, a venit în
sfîntul munte, şi aşedendu-se mai în-
tâiîî în monastirea Vatopedului, apoi
în monastirea Iviruluî, unde a şi scris
frumos tote cărţile Rindueliî Biseri­
cesc! Apoi a cumperat chilia sfintuluî
Vasilie, şi trăind pustnicescă vîaţă şi
liturghisind până la sfârşitul vieţii Au
adormit întru Domnul pururea pome­
nitul, poruncind ucenicului seu să
nu’l îngrope, ci să’l lepede în pădure,
la locul unde l’a găsit, carele 40 de
4ile fiind în pădure a remas nesu­
părat, de către fiarele şi paserile cele
mâncătore de trupurî. Şi fiind-că pă­
rinţii Panto-cratoruluî au luat moş-
tele cu ucenicul sfântuluî, împreună
cu cel întâiu al muntelui, s’aîî dus
şi le-au adus la chilia cea mai sus
4 isă, cu multă ceremonie, lăsând o
mână a luî la monastire, şi au pus
moştele în temelia Bisericii, şi de atun-
cea aii început a izvorî mir forte bine
mirositor, întru slava luî Dumnedeu,
şi spre arătarea plăcerii sfîntuluî către
Dumnedeu. Al căruia mir şi bună mi­
resmă, şi până astă-cjX când şi când se
face simţitore celor ce intră întru acea
Biserică.

însemnare a lui Serafim Thinipolitul,


carele a fost pe la anul 1548, şi cel mai
întâiu din părinţii sfintuluî munte,
pentru minunea ce s’a făcut de Arhan­
ghelul Gavriil, în sfîntul munte al
38

Athonuluî, adecă pentru cântarea Ar­ hană, şi Maica Dumnezeului nostru. Apoî
hanghelului, care este: „Cuvine-se cu a împreunat şi Pre cea mai cinstită de
adeverat**, şi s’a tălmăcit din martiro- cât Heruvimi!, până în sfîrşit. Şi aucjind
loghion, după cum urmeză cuvîntul. acestea călugărul cel de loc, s’a minu­
nat, şi a cjis către cel ce se părea strein.
L a Schitul Protatului ce se află la Noî cântăm numai, Pre cea maî cinstită,
Carea, acolo aprope, pe locul sfintei iară acesta, adecă Cuvine-se, nicî odată
Monastiri Pantocratorului, este o vale nu am audit, nici noi, nici ceî maî
mare, care are multe chilii. Deci la nainte de noî. Ci me rog, fă dragoste
una din chiliile acestea, la care se prăz- şi’mî scrie şi mie acestă cântare, ca să
nuia Adormirea Maîcii Domnuluî, lăcuia o cânt şi eu către Născetorea de Dum­
un stariţ îmbunătăţit, împreună cu nedeu. Iară acela respundend, a (Jis:
un ucenic al lui. Şi fiind-că era obicei adu-mî cernelă şi hârtie ca să o scriu ;
de se făcea priveghere în fieşte-care cel de loc a respuns: nu am nici cer­
Duminecă, la numitul Schit al Prota- nelă, nici hârtie; şi cel ce se părea
tuluî, într’una din Sâmbete sera, vrend strein, adu-mî, a dis, o lespede de piatră,
sa mergă stariţul la priveghere, a 4 is iară ^ ~~nl alergând a aflat o les­
ucenicului seu: „Fiule, eu me duc să pede şi ’î-a adus’o. Şi luând’o pre acesta
ascult slujba la priveghere, precum cel strein, a scris pre densa cu dege­
este obicei, iară tu remâî la chilie, şi tul seu, cântarea ce s’a (Jis, adecă Cu-
cum poţi citesce-ţi pravila ta“, şi aşa vine-se cu adeverat. Şi, o minune! atâta
s’a dus. Iară după ce a înnoptat, iată de adânc s’aîî scris slovele pre acea
bate ore-cine în uşa chiliei, iară fra­ tare lespede de piatră, ca cum s’ar fi
tele a mers, şi deschidend a vecjut un scris pe păment forte mole. Apoî a cjis
călugăr strein, şi necunoscut lui, carele fratelui: De astă-(Jî înainte aşa să cân­
intrând înlăuntru, a remas în chilie în taţi şi voi, şi toţî drept-slăvitoriî creş­
noptea aceia. Iară în vremea utreniei tini. Şi acestea dicend s’a făcut neve-
sculându-se, cetia pravila amendoî îm­ <Jut. Că a fost sfântul înger trimis.de
preună, şi când au ajuns la Cefa ce eşti la Dumnedeu, ca să descopere acestă
mal cinstită, călugărul cel de loc, cânta cântare îngerescă şi Maicii luî Dum­
numai Cela ce eşti mal cinstită de cât nezeu cuviinciosă. Iară maî vertos ş,
Heruvimii şi cele-l’alte până în sfârşit, fost Arhanghelul Gavriil, precum se
adecă cântarea cea obicinuită şi veche va (jice maî jos. Iară după ce s’a întors
a sfântuluî Cosma. Iară călugărul cel stariţul de la privighere, şi a intrat în
strein, făcend alt început al cântării, chilie, a început ucenicul lui să cânte,
cânta aşa: Cuvine-se cu adevărat, să te Cuvine-se cu adeverat, precum ’î-a po­
fericim pre tine, Născettire de Dumnezeu, runcit luî îngerul, şi apoi a arătat şi
cea pururea fericită şi cu totul fără pri­ Stariţuluî seu lespedea aceia, Cu slo-
vele cele scrise de înger. Iar Stariţul
aucjind acestea, şi vedend, a remas
uimit de acestă minune. Deci luând
amendoî acea lespede scrisă de înger,
s’a dus la Protatul, şi arătând’o la cel
mare al stîntuluî munte, şi la ceî-ralţî
betrâni aî soborului celui de obştie,
au povestit lor tote cele ce se făcuse.
Iar aceia slăvind cu un glas pre Dum­
nezeu, şi mulţumind Stăpânei nostre
Născetorei de Dum nezeu, pentru acestă
prea slăvită minune, $u trimis lespe-
dea în Constantinopol la Patriarhul, şi
la Imperatul, arătându-le lor prin cărţi
totă pricina acestei minuni. De atuncea
acestă cântare îngerescă s’a dat în totă
lumea, ca să se cânte Născetorei de
Dumnezeu, de toţi drept-slăvitorii creş­
tini. Iară sfinta Iconă a Născetorei de
Dumnedeu, ce se afla în Biserica chi­
liei aceleia, întru care s’a făcut acestă
minune, s’a mutat de părinţii sfîntu-
lui munte, în Biserica Protatului, întru
care se află până astă-(Ji, pusă de-asu-
pra pre sfîntul Sin-tronon, în launtru
sfintuluî Oltar. Pentru că înaintea
acestei Icone s’a cântat întâiu de înger
acestă cântare. Iară chilia aceia, a luat
numirea de a se numi „icsion estin^
adecă „Cuvine-se“ sau mai bine „Vred­
nică eşti". Şi valea aceia întru care se
află chilia, se numesce de toţi până
astă-cji, Adin, adecă a cânta, pentru că
acolo s’a cântat întâiu acesta înge-
reşcă cântare, şi Maicii Domnului cu-
viinciosă. Iară cum că minunea acesta
este forte veche, şi cum că îngerul cel
ce s’a arătat, a fost Arhanghelul Ga-
39

vrii], mărturisesce şi ceia ce este scris


în Mineile cele tipărite, în un-spre-(Iece
dile ale lui Iunie, aşa, întru acestă di,
Soborul Arhanghelului Gavriil, la Adin.
Că precum se vede, întru acestă di a lui
Iunie s’a făcut acestă minune. Pentru
acesta părinţii cei de atuncea, făceau
sobor, şi liturghie în fieşte-care an, la
valea aceia ce se numesce Adin, spre
pomenirea minunii, cinstind şi slăvind
pre Arhanghelul Gavriil, carele precum
dintru început până în sfârşit, a fost
cântăreţul cel Dumne4eesc al Născe-
torei de Dumnedeu, şi hrănitorul şi
slujitorul, şi bine-vestitorul ei de bu­
curie, aşa a sluiit şi la a descoperi pre
acestă cântare a Maicii lui Dumnezeu,
fiind-că lui i se cuvenia acestă slujbă.
Şi mai nainte Dumnedeu stăpânul tu­
turor, a dat Evreilor cele dece porunci,
scrise cu degetul seu, pre doue les­
pezi de piatră, iară acum începătorul
îngerilor lui Dumnedeu, a dat tuturor
drept-slăvitorilor pre cântarea cea mai
dulce, şi mai plăcută Maicii lui Dum­
nedeu, scrisă pe lespede de piatră, cu
degetul lui cel îngeresc. Şi vecjî cum
s’a împlinit proorocia Arhanghelului
Gavriil carele a ca să se cânte
cântarea acesta de toţi drept-slăvitorii.
Că atâta de obştie, şi atâta de plăcută
tuturor drept-slăvitorilor s’a făcut a-
cestă alcătuită de înger cântare, cât
acum şi copiii cei mici ai creştinilor
o ştiu, şi o cântă cu mare glas, şi cu
bucurie a inimii lor, spre slava' Năs-
cetorei de Dumne4eu. Cu ale căreia
sfinte rugăciuni, să ne învrednicim
Imperăţieî Cerurilor, Amin. Iară ceî
ce dic, că acestă cântare s’a grăit de
sfînta Iconă nu dic bine.

Al optulea.

^ a mergem la monastirile Imperă-


tescî, a Xiro-potamuluî şi sfintul Pavel,
Ş1 găsim sfînt pre cuviosul Pavel, pre
ctitorul amendurora acestor monas-
care a fost fiu Imperatuluî Mi-
hail Curopalatuluî ce’î cjice şi Ran-
gave, şi Procopia a fîiciî lui Nichifor.
Şi scopindu-se de către Imperatul Leon
^ ruienul, l-au dat la înveţătura căr­
ţilor, şi atâta a procopsit, în cât că s’a
minunat cel întâiu al filosofilor. Şi
^Ulte a scris, şi a vorbit în potriva
luPtătorilor de Icone de atuncea, cu
dove4î din sfînta scriptură şi de la sf.
P rin ţi, pentru care a primit şi bătăi
Deci lăsând lumea şi cele din
lume, a venit în sfintul Munte, şi
s a aşezat pe locul monastiriî ce se
4ice Xiro-potam, a pururea pomeni-
te* Imperătesei Pulherieî, care atun-
C0a ©ra surpată de Arapi. Şi acolo
Se Nevoia ca un înger fără de trup,
tlltl(îendu-se monah, de ore-carele ce
Se ^umea Cosma, om cu fapte [bune
era şedend în apropiere. Şi fă-
^ M u -se Imperat Roman cel betrân,
^ $us cuviosul Pavel la Oonstanti-
l*°Pol, şi tămăduind pre Imperatul de
^ rtă torea de morte bolă, a luat de
^ densilj cinstitul Lemn şi cheltuială
^Pcrătescă, şi desevârşit a zidit mo-
^^sti^ea Xiro-potamuluî. Şi fiind-că
îubîa liniştea, s’a dus la polele
4 u ________

i Athonului, şi adunând şi acolo monahi,


i a zidit monastirea sfîntului Gheorghie,
cu cheltuială Imperătescă, care se nu­
mesce a sfintului Pavel. Iară când a
fost să se sfârşescă sfintul, a strălucit
faţa lui ca sorele, în cât că cei ce se
aflau de faţă, nesuferind strălucirea
au cădut la păm ent; şi a spus către
ucenicii lui sfintul, şi cuvinte multe
folositore de suflet. Dar însă au adaos
i la sfârşit acest înfricoşat cuvînt: „Vai
de monahul acela carele are adunare
cu cei fără de barbă, că unul ca acela
faţa lui Dumnedeu nu o va vedea nici
odată“.

A l nou lea.

S ă mergem la sfînta monastire a Zo-


grafului, şi acolo găsim pre cuviosul
Cosma, care bulgar fiind, şi născut din
făgăduinţă, apoi fugend din lume pe
ascuns, a venit în sfîntul Munte, şi
prin rugăciune a stins nălucirea ce-i
arăta Satana, adică, marea ca un pe­
rete de zid, pentru ca să ’l întorcă
înapoi la lume. Şi rămâind puţină
vreme în monastire, şi tundendu-se
monah, a rugat pre Născătorea de
Dumnetjeu, ca să’l mântuiască prin
poveţuire la calea mântuirii, şi a au-
dit, o ! minune, glas de la sfînta Iconă
dicend: „Fiule şi Dumnezeul meu, po-
văţuesce pre robul teu cum să se mân­
tui ascăa ; iar Hristos a respuns către
Născetorea de Dumnecjeu: „Lasă să iasă
din monastire, şi să se liniştescă deo­
sebi singur“. Deci ieşind din monas­
tire, s’a liniştit acolo aprope, şi atâta
41

s’a nevoit pururea pomenitul, în cât ocărând de sus din turn, pre Impe-
s’a învrednicit darului prevederii şi ratul Mihail şi pre Patriarhul Vecul,
al cunoscinţeî. Şi sufletul Egumenului cei cu socotela latinescă, ca pre nisce
Hilindarului l’a vecjut pedepsindu-se rei slăvitori şi eretici, s’au ars de
de draci în vezduh, şi părinţilor din denşiî acolo în turn, şi aii primit cu­
Hilindaru, carii au ascuns o tigvă cu nunile muceniciei.
vin, le-au spus, că a intrat un şerpe
în tigvă, şi să se păzescă să nu bea Al (Jecelea.
din vinul acela. Şi la Vatoped a veZut S ă mergem la sfînta şi lăudata mo­
pre prea sfânta Născetorea de Dum­ nastire a Dohiarului, şi acolo găsim
nezeu, în (Jiua de buna-vestire (Hra­ pre cuviosul, şi purtătorul de Dum­
mul monastiriî) făcend ascultare în nezeu Eftimie, cel ce a fost moş
Biserică şi la trapeză. Odată bolnăvin- dupre trup, iar părinte după duh,
du-se sfîntul, a poftit să mănânce pesce, cuviosului părinte Neofit, şi ctitorului
Şi odată repeZindu-se un vultur, a acestei monastiri. Deci aceştia din fa­
apucat un pesce de la unul cu numele milie Imperătescă din Constantinopol
Hristofor, care atuncea scosese din trăgendu-se, prieten şi cunoscut s’a
Mare, pesci, şi l’â dus la sfîntul, şi când făcut cu marele Părintele nostru Atha-
a aiuns sfîntul Cosma aprope de sfâr­ nasie al Lavreî. întâiu s’a făcut ctitor,
şitul vieţii sale, i s’a arătat Domnul şi lacuitor a cei maî sus Zise sfintei
Şl (Jls, cum oa are să pătimescă monastiri a Dohiarului, şi maî întâiu
multe do la Draci, şi după puţin apoi zidind chilii singuratice lacuinţe în
ai'£ să vie c&tre densul. Deci, aratân- numele sfîntului iMicoiae la locul ce
^n-i-se boerul dracilor, atât de tare se numesce Dafne, acolo au lucrat mie­
*a bătut, în cât că Ta lăsat jumetate rea faptelor celor bune, şi a liniştirii
î3a°rt> şi aşa împartăşindu-se cuviosul împreună cu alţi fraţi. Şi fiind-că aii
Cvi sfintele taine, ’şi-a dat duhul; şi venit Sarachiniî tâlhari în munte, şi
Minune s’a arătat la mortea lui, pen- pre unele din lucruri ale chiliei le-au
tfll V»; A
A u ca, când cântau fraţii rînduiala prădat, iară pre altele le-aii ars, iară
^groparii, s’au adunat acolo tote do­ chilia cu totul o au risipit, numai cu­
g e l e cele selbatice şi păserile, şi viosul s’a izbăvit de cuţitele acelora,
auPâ ce au îngropat moştele sfîntului, ascunZendu-se cu fraţii în pădure.
strigat fieşte-care în glasul seu, şi Pentru acesta nu aii găsit de cuviinţă
s’au dus, şi căutând după acesta a mai şedea întru aşa primejdios loc.
*^Ştele sântului, nu s’a găsit în mor- Deci ridicându-se de acolo cu fraţii
Aicea la monastirea Zograîului ce’i avea împreună, au venit în locul
şi pre cei 24 de cuvioşî muce- acesta unde acum este monastirea,
'ci t
5 carii închiZendu-se in turn, şi carele atuncea era forte aspru şi spre
u
42

lăcuinţă cu totul neindemânatec, iară şi s’a arătat cu adeverat nou ctitor


pentru liniscire era forte bun şi bine acestei monastirî, când şi prin rugă­
primit. Deci cumperând locul de la ciunile luî ’i-a arătat sfinţii Arhan­
cel de atuncea întâiu Isaac, şi curăţind gheli, comora cea ascunsă, pe urmă,
materia şi nete(Jindu-l, iarăşi zidesce şi proestos s’a făcut al sfintuluî munte ;
şi acolo Biserică în numele sfintuluî apoi demisionând a pus pe altul Egu­
Nicolae, împreună şi chiliî cu multă men în locul seu şi liniştindu-se cu
sudore şi ostenelă, spre lăcuinţa sa şi pace au adormit. Aicea găsim şi pre
acelor împreună cu densul, şi se ne­ cuviosul Theofan, carele se trăgea cu
voia forte în maidanul pustniciei. Apoî nemul din Ianina, şi viind în siîntul
după acesta viind nepotul seu pe acesta munte, s’a tuns monah la acestă mo­
’l-a tuns monah, şi încredinţându-î lui nastire, şi întru atâta sevârşire a fap­
A

mtaietatea şi purtarea de grijă a mo­ telor bune a ajuns, cât s’a făcut şi Egu­
nastiriî, el ceîa-l’altă vreme o a pe­ men acestei monastirî, şi putere de
trecut în linişte, unde şi luî Dumnedeu minuni s’a învrednicit a lua de la
y
Şi-a dat duhul, fiind acum de o sută Dumnezeu, încă în viaţă fiind. Şi po-
anî. Aicea găsim şi pre cuviosul gorându-se odată de la Constantinopol
Neofit pre ctitorul acestei monastirî, spre sfîntul munte, apa mării cea să­
Pentru carele s’a vorbit maî sus, carele rată o a prefăcut în dulce, şi furtuna
^ind fecîor de Duce, pe vremea Impe- măriî în linisce o a schimbat. Şi după
ratuluî Nichifor Foca, şi a lui Ion Ţi- morte multe minunî a făcut sfintele
rnischi, şi pentru procopscela ce avea luî moşte, întru slava luî Dumnezeu,
filosofia cea din afară, şi mai vertos şi spre arătarea petrecerii luî ce’î de
Pentru faptele cele bune ale luî care Dumnecjeu plăcute.
*e avea şi pentru că era forte smerit, Al un-si>i*e-<JIece!ea.
a fost pus de Imperatul, cel întâiu
Sc**iitor al Imperăteştilor memoriî. Iar S ă mergem la sfînta monastire a
ftind-că avea moşu în sfîntul munte Filotheuluî, şi acolo găsim pre Ierar­
Pre cel maî sus pre cuviosul Efti- hul Theodosie, pre fratele sfîntuluî j
^ ie a îubit să vie la densul şi să se Dionisie carele Egumen fiind pus mai
fa°ă călugăr, şi lepădând lumea şi cele întâiu acestei monastirî, apoî robin-
lume, a venit la acestă monastire du-se de turcî, iar maî pre urmă s’a
Şl s’a făcut călugăr, afierosind monas- făcut Mitropolit Trapezundeî. Intru
tiriî toţi banii şi tote averile ce a avut I acestă monastire găsim şi pre noul
Pururea pomenitul. Şi puindu-se Egu- cuvios mucenic Damian carele de la
^ en de moşul seu întru acestă monas- Agrafa fiind în sfîntul munte s’a făcut
pentru vrednicia sa a zidit altă monah, şi liniştindu-se afară de mo­
biserică mai mare, şi turn şi cetate, nastire, a au(Jit Dumne^eesc glas, care’î
4icea: Damiane, nu căuta numai fo­
losul teu, ci şi pre al altora. Deci a
eşit şi s’a dus la părţile Olimpuluî,
propoveduind creştinilor cuvîntul lui
Dumnezeu, şi învăţându-î, ca să se de­
părteze de totă răutatea, şi să păzescă
poruncile lui Dumnecjeu. Şi acolo piz-
niuindu-se de ore-cine, a eşit şi s a dus
în părţile Agrafei, şi zidind o monas­
tire mică, se liniştea acolo cu alţi mo
*aliî. Şi fiind pismuit şi acolo, a fost
dat la judecătorul Lariseî, şi ped P
sindu-se cu feluri de munci, şi ne
Padându-se de Hristos, ci mai vi
°cărând legea cea de Dumnezeu uri
a Agarenilor, l’au spânzurat , şi oa4
din furci, viu încă fiind, Iau aru
* foc, şi a primit cununa muceniciei,
la anul 1568.

A # v ? - i nre sfintul Si-


^ c o le a găsim mea şx P Q
meon,|cel ce umbla num
ta îu ă şi desculţ, carele se n u m ^ .

Jentru că întâiu Sasmdl*’S ca un om


un frate ore-care e> ccj
cu spaimă se minuna de pei ^
^ m OS) îară Dumne4eeSCU . pre
• l’a tăîat şi i l’a dat. Şi vi» 1 ru
în monastirea FiloteUmef.jta lui
faI>tele lui cele bune, şi s făcut
lritelepcmne pre care o av lllUs-
Şi % u m e n . Şi fiind-ca o a ^ fâră

Pe câţî-va din m ° * * s u { e r in ă do-


. e ^înduială, iar aceia ^ închid
vai! l’aii bătut ş ^ e şi s-a
e°i a eşit din sfmtu puluî al
părtîle„,Z! f propoveduind cu-
43

vîntul luî Dumnezeu, şi pre mulţî pe-


cătoşî întorcând la pocăinţă, vîeţuind
trei anî întregi supt un mer, în mun­
tele ce se numesce Flamur, îngheţând
de gerul erniî, şi arcjend de arşiţa
verii. A adunat acolo mulţî fraţi, unde
a zidit şi monastire în numele sfinteî
Treimî, şi pe urmă viind în Constan-
tinopol pentru ore-care trebuinţe, şi
acolo a adormit întru Domnul de treî
orî fericitul, şi după adormirea luî au
bine mirosit sfintele luî moşte. Şi multe
minunî a făcut, care s’au scris maî
pre larg, în cartea cea tipărită a vieţii
luî, spre arătarea petrecerii luî ceî de
Dumnedeu plăcute.

A icea în hotarele Filotheuluî găsim


sfint şi pre cuviosul Dometie, după
cum vedem în sinaxarul Mineuluî,
August în 7. Intru acestă cji prea cu­
viosul părintele nostru Dometie, făce-
torul de minuni, carele a sihăstrit în
hotarele monastirii Filotheuluî, cu pace
s’a sevârşit.

AI doi-spre-decelea.

S ă mergem la sfînta monastire a Gri-


goriuluî, şi acolo găsim pe cuviosul
Grigorie pre ctitorul acestei monastiri,
carele precum că a fost pustnic şi cu­
vios, mărturisesce până astă-(Jî însuşi
peştera lui, întru care se nevoia pu­
rurea pomenitul, iară că, ca un sfint
se prăznuesce, mărturisesce sfînta luî
Iconă. Iar care ar fi din partea luî
isprăvile şi Dumnecjeesca luî petrecere,
aniî ceî trecuţi nu ne-au lăsat nici o
însem nare, care credem că s’au p ie r ­
dut îm p reu n ă cu totă m onastirea, de
fo cu l cel ce s’a întem plat, după v ech ia
A

în credin ţare ce avem.

A l treî-spre-<(Iece[ea .

^ a m ergem la sfinta m onastire Sim o-


Petra, şi a colo găsim pre sfintul Sim on
izvoritoru l de m ir, p re ctitoru l acestei
M onastirî, carele trăind m ai întâiu
subt ascultarea u n u i betrân, a p oi s’a
liniştit în peşteră, care şi până astă-dî
este, şi î n tru atâta sevârşire a înălţi-
Inei s’a suit pu ru rea pom enitul, cât şi
Pre D iavolu l în chip de balaur, ară-
tându-i-se lu i ’l-a biruit, şi D um ne-
esce î lu m in ări s’a în v red n icit, şi
^ as a audit de la N ăscetorea de D um -
ftedeu |n n op tea n asceriî lu i H ristos,
Qq o § ^ ^ ^
zidescă m onastire pe piatră unde
şi f*
ea a vecjut pogorandu-se de sus şi
stând) şi <jupă ce s>a ^ d it m onastirea,
făcu t şi m ulte m inuni, şi pre uce-
, Cul luî, cel ce a cădut jo s de la acea
păzit nevătămat, şi p re
^rap iî ce au năvălit asupra lo r: unora
s’au uscat m âinile, altora le-au orbit
^ c^iî, şi îa ră şî tăm ăduindu-î, ’î-au bo-
ţ^^at şi 5i-a făcut călugări pre tofî. Şi
j fiica Im peratu lu î Serbiei, fiind
o a tămăduit. Şi după m ortea
^ m if bine m irositor din m oştele lu î
lz^orît, precum pentru acesta m ărtu-
H risovul lu î cel îm părătesc.

AI n atru -sp re-ţlecelea.

a M ergem la m onastirea cea Im pe-


esca a Sim enului, şi acolo găsim, j
44

că a fost închinoviat şi posluşnic la


trapeză, noul Athanasie Ţarigrădenul,
precum istorisesce Iosif Calothetul,
cel ce a şi scris viaţa cuviosului aces­
tuia, a căruia petrecere şi isprăvi,
las să le citescă cel ce va voi în viaţa
lui ce este scrisă. Noi atâta numai
dicem, că Dumnedeu l-a cinstit pre
densul după morte, cu isvor de mi­
nuni şi bine mirositore moştele lui
le-a arătat, precum (Jice Dumne(Jeescul
.Grigorie Palama. Aicea la Schitul Si­
menului ce se numesce Samaria, găsim
pustnicindu-se pre sfintul Damian prie­
tenul sfîntuluî Cosma Zografitenul,
acest pururea pomenit avend poruncă,
să nu dormă nici odată afară de chilia
lui, s’a arătat cu adeverat forte păzi­
tor al poruncii aceştia, cu o întâmplare
urmată, că ducendti-se odată la un
duhovnic, care şedea aprope de Hi-
lindarul, şi negăsindu-1 a aşteptat până
a şi înserat, şi-l ruga şi cei-Falţi fraţi
ce erau acolo, ca să remâe, şi să mâe
cu denşiî, fiind vremea înserată şi cu
ploe. Dar acel mare la suflet n’a vrut
sa remâe, ci s’a dus, şi mergend el spre
chilia lui, *a simţit cum că a greşit că»
rarea, şi nesciind unde se află, pentru
ploia cea mare şi întuneric, a strigat:
Domne Iisuse Hristose, mântuesce-me
că p ier: şi o ! minune, îndată cu glasul j
s’a aflat înaintea chiliei lui nevătemat.
Că a trimis Domnul pre îngerul seîî,
şi a mântuit pre robul seu. Şi după
mortea lui, atâta de multă şi bună
miresmă de mir eşîa din mormîntul
de trei ori fericitului până în 40 de
Zile, cât o simţea părinţii jos, în mo­ A ceştia sunt ceî numiţi şi cunoscuţi
nastirea Simenului, unde este depăr­
de noî sfinţi, carî au odrăslit întru
tare ca de o milă de loc, slăvind pre acest munte. Sunt şi alţî nenumiţî, şi
DumneZeu pentru curăţia şi petrece­
necunoscuţi de noi, carî uniî s’au robit
rea luî cea de DumneZeu plăcută. de necredincioşii arapi şi turci, din
I n sfîrşit dar, să mergem şi la schitul maî multe monastiri, şi ’î-au dus la
Şi chiliile Careilor, şi acolo găsim sfânt Constantinopol spre perZare, şi alţiî
pre cuviosul Nectarie, carele ore-când, după feliuri de vremi şi chipurî, plă­
în chiliile ce se numesce ale lui Iagari, când luî DumneZeu s’au sfinţit în mun­
sihăstresce şi cu cuviinciosă sfinţenie tele acesta, pre carî de aşî voi să’î nu-
trăind şi sfîrşindu-se, de mari daruri mer, cu adeverat se vor înmulţi ca
s’a învrednicit. Şi pre betrânul luî, Fi- nisipul; precum Zice David... Aceştia
lotheî, carele darului maî nainte cu- sunt toţi, cei de foc şi înalte Turnuri,
noscereî era învrednicit. Aicea găsim pre carî ’î-a veZut deştept, cu Dumne-
°uvioşî mucenicî pre ceî întâiu aî mun- Zeescă vedenie *), cuviosul Marcu, uce­
teluî, şi pr e ceî împrejur locuind prin nicul sfîntuluî Grigorie Sinaitul. Cum •
chiliî, cariî fiind-că tare au mustrat era împrejurul sfîntuluî munte... Aceş­
Pre Imperatul Mihail şi pre Patriarhul tia sunt mulţimea aceîa a monahilor,
Vecul, pre ceî cu socotela latinescă. pre cari ’î-a veZut acelaş Marcu: cum
^re cel întâiu al muntelui l’au spânr sta împreună cu îngeriî şi cu Arhan­
2urat, iară pre cei-ralţî cu săbiile ca­ ghelii, împrejurul Născetoreî de Dum­
petele îor le-au tăiat. nezeu, slăvind’o şi închinându-se ei.
Care avend palaturi de aur prea fru-
şi pre cuviosul Nichifor, mose şi înalte către partea ce se Zice
mai întâiu latin fiind, apoî pe Vifjla, şedea pre scaun ca o Imperă-
slava Bisericii resărituluî pri­ tesă. Precum vedenia acesta o arată
cin d , şi viind şi liniştindu-se în cele şi în viaţa sfîntuluî Maxim Cavso-ca-*
selbatice părţî ale muntelui, şi libituluî.
Scriin(i prea înţeleptul meşteşug pen-
*) Acestă, vedenie care o a vedut cuviosul Marcu uoenioul
^Vxi rugăciunea minţii care este în Sf. Grigorie Sinaitul deştept fiind, adică, cum sta îngerii şi
'1 împrejurul Născătârel de Dumnetjeu, slftvin-
Cartea ce se numesce Filocalia. Ase- (kl-o ţi închină ^Zz ro e! care avea palaturi de aur prea fru-
^ n e a şi pre cuviosul şi de I . Înalte, c&tre partea ce se 4*°© V i g l a (adică Irumâsă
. vedenie s'a împlinit acum la Schitul nostru
11 mţelepţitul Theolipt, carele i___ Prodromul, pentru că aici este acest loc numit
i părinţi, vrednici de credinţă, ne-a
mai întâiu aicea, apoi s’a facuţ Antonie greou, a au^it de

ieruri al
oi Filadelfiei,
■ aPUwtfte ori treoftad sera pe acolea, vedea
"iereu precum pentru ’v în acel loo voesce Maica
", după cum se vede
nŞiî scrie Palama, Dumne4eescul ajutora) şi mângâierea a celor oe
%orie, pre cari ’î-au luat şi InveţSr şl Halca Doi
fcfc ohipţil eăt
-IJ1 ne-au dăruit nouă
eâu şi al fiului său înohi-
la fliosofia cea călugăresoă. 1 zugrăvit.
4(3

Ş i pentru ca să cjicem mai în scurt, strălucire a Dumnedeirii, pre carele


aceştia de astă-cji prăsmiiţi sfinţi, aii Ceresca Imperăţie o numesce, cuvîn-
arătat adeverată, proorocia Născătorei tătorul de Dumnedeu Grigorie,
de Dumnezeu pre care o a cjis că se N o i dar, pre aceşti sfinţi părinţi, desă­
va numi sfint acest munte. Aceştia dar vârşit fii şi moştenitori, cu ce chip vom
sunt care ’l-au sfinţit, care ’l-au minu­ putea să plăcem făcătorului de bine
nat, care l-au slăvit, şi ’l-au făcut nu­ Dumnedeului nostru, şi să nemerim do­
mit în totă lumea. Intru acest chip, rita nostră mântuire. Pentru carele am
aceşti de Dumnecjeu purtători părinţi lăsat lumea, şi am venit aicea în mun­
Şi sfinţi, au iubit şi au slăvit pre Dum- tele acesta ? Eu să vă spu i: Dacă vom
uecjeu pre păment: cu petrecerile cele urma pildelor faptelor bune, şi a pe-
de o potrivă cu îngerii. Şi isprăvile trecerei vieţii a cuvioşilor acestora, şi
lor cele lui Dumnecjeu plăcute, pentru dacă ne vom sili să păzim neclintit le­
aceia şi ei cu resplătire s’au iubit şi gile şi canonele, şi tipicul vieţii mona-
s>au slăvit de la Dumnecjeu pre pă- hicesci, carele ni ’l-au lăsat în scris de
m 6nt, şi în Ceruri, şi în viaţă fiind şi trei ori fericiţii cuvioşii aceştia. Drept
după morte, cu izvorîrea mirului, cu aceia dar câţi se află Egumenişi pro-
buna mirosire a moştelor, şi cu minu­ estoşi ai sfintelor monastirî, ai Schi­
nile cele mai pre sus de fire, care a turilor şi ai chiliilor: urnaeze sfinţilor
lucrat printr’enşii, şi lucreză tot-d’a- acestora ; cu blândeţea, cu smerenia,
una Dumnezeul sfinţilor, şi cu câş­ şi să nu se mândrescă de vrednicia
tigarea a tuturor celor Ceresci şi a Egumeniei, ca nu cu cei mâniei să se
vecînicilor bunătăţi, care ochiul nu osândescă, şi se vor lipsi de fericirea
le-a vecjut, urechea nu le-a aucjit, şi celor smeriţi cugetători, precum ^>o:
P^e inima omului nu s’a suit, care a runcesce marele Vasilie. Iară câtÎBunt
gătit Dumnecjeu celor ce’l iubesc pre sub ascultare supuindu-se, să urmeze
V'
densul, precum scrie Apostolul. Şi acum sfinţilor acestora, întru cea adeverată
danţuesc în Ceruri, cu cetele îngerilor, supunere şi ascultare, păzind cu multă
CU Patriarhii, cu Proorocii, cu Apos- credinţă chipurile ascultării care sunt:
t0Ui. Ierarhii cu Ierarhii, Cuvioşii cu şase, precum cjic purtătorii de Dum­
°eî Guvioşî, Mărturisitorii cu cei ce nezeii părinţi, şi anume: 1. Să nu as-
au mărturisit, Cuvioşii mucenici şi . cuncjă gândurile lor, ci să le mărturi
sfinţiţii mucenici cu Cuvioşii mucenici sescă la mai marii lo r ; 2. Să aibă ade­
Şi cu sfinţiţii mucenici. Vetjend pre vărată şi încredinţată dragostei la bă­
dumnecjeu faţă către faţă, şi vecjen- trânii lor, iar nu făţarnică, şi minei
du-se şi luminându-se de la Dumnezeu, nosă; 3. Să păzescă curată şi fără de
Pre carele cu tot sufletul ’l-a iubit, vicleşug credinţă către denşiî ca către
ctl cea mai adeverată şi desăvârşită însuşi Hristos, precum s’a făgăduit
când a luat sfînta shimă; 4 . Să vor-
bescă tot-d’a-una adeverul la tote cu­
vintele şi lucrurile ce vor face; 5. Să
aibă desevârşită tăere, nu numai a
voilor lor, ci şi a cugetelor lor; 6. Să
nu grăiască în potrivă, şi să nu se îm-
Potrivescă Egumenilor şi Proestoşilor
1°**, la acelea ce li se poruncesce după
Porunca lui Dumnezeu. Find-că în po­
triva grăire, după marele Vasilie, arată
s*ne-şî stăpânire şi nesupunere, şi în-
r un cuvint să (Jicem: toţi de la mare
Pană la mic, să fim următori după pu-
^ţă, cuvioşilor acestora în paza porun­
cilor lu î Hristos. Cu îngăduirea supe-
arilor, şi Cu ostenela pustniciei, cu
lubirea de fraţi, cu dragostea. Iar mai
ertos şi chiar cu necâştigarea, şi cu fe­
e r i a ; pentru că aceste doue fapte bune
SUrit PQjţrivjfş călugărilor, cu care
110 ^eosejbim de mireni, precum cjice
sfîntqji Maxim: „La necâştigarene ajută
^Ult, ne si]im pre înşine spre a nu
^^Pippî’e cele de prisosit, şi fără de
Voie, ci pre cele mesuratice şi chiar
^*&aî pp0 cele de trebuinţă. Iar la
e°îorie ne ajută mult şi pazirea celor
simţiri, şi mai vîrtos a vederii,
Pentru că prin mijlocul acestora, ca
Pi in nişte uşi intra mortea sufletului .
recum cjice Ieremia: Şi mai vîrtos,
^ cea în inimă, şi neîncetată rugă-
0|^ne de gând. Cu Domne Iisuse Hris-
^Se, ^iui iu i Dumnezeii, miluesce-me,
de-a pururea cugetare a acestui
ş| mântuitor nume, gonim tote
p ^ d iiriie cele rele şi hulitore care ni
^ Pune Diavolul, precum 4ice I@n
17

Scărarul: Cu numele luî Iisus rănesce


pre vrăşmaş. Şi să nu fim îndestulaţi
numai cu cetirea obştesceî şi rînduitei
pravile, şi numai să facem obicinuitul
canon, iară de cea de gând, şi de-a
pururea rugăciune să nu avem grije,
care este cea mai lăudată lucrare a
monahilor. Noi când ne aflăm aicea
întru acest sfînt Munte, ori prin mo­
nastiri sau schituri, sau pre la chilii,
se cuvine să ne ruşinăm, dacă nu de
altele, apoî măcar de acest nume ce
are locul acesta unde şedem, şi dintru
acesta să ne îndemnăm la faptele cele
bune. Dar pote va întreba cine-va, pi­
când : Ce va să (Jică Sfîntul Munte ?
Eu îi respund: Sfîntul Munte va să
(Jică locul sfinţirei, locul curăţeniei,
locul care s’a călcat de atâtea şi atâtea
piciore sfinte, locul care are muiat
lutul luî cu sângiurî, cu sudori, cu
lacrămi a sute şi mii de cuvioşi pă­
rinţi. Şi cu un cuvînt sfîntul Munte
este loc, a totă buna lucrare a fapte­
lor celor bune, şi noî, unde trebuia
să’l sfinţim cu faptele nostre cele bune,
noî să’l spurcăm pre acest sfînt loc
cu fără-de-legile nostre? Noî să’l fa­
cem necurat cu lucrurile nostre cele
rele şi cu împătimirile nostre ? Şi să’l
arătăm Jăcuinţă lumescă? Cu iubirea
de desfătări, cu iubirea de îmbogăţire,
cu iubirea de slavă, cu iubirea de lu­
cruri materiale, cu pizmuirile şi cu
învrăjbirile între noi ? O, vaî noue!
Că acest sfînt loc, în (Jiua înfricoşatei
judecăţi, nimic nu ne va folosi pre
noî, ci maî mult ne va osândi.
C u adeverat, fraţilor, dacă din po­ m ia: Până când noî, cari purtăm chip
runca lux Dumnedeu, ar fi înviat toţi îngeresc, în loc ca să ne asemenăm la
aceşti părinţi aî sfîntuluî Munte, cari lucru cu Ingeriî, noî să schimbăm rîn-
astâ-di se prăznuesc, şi ar fl umblat duîala şi să ne asemenăm cu Dracii?
tot sfintul Munte, de la o margine Nu ştim ? Că noî monahiî siîntuluî
până la alta, şi în monastirî, să vadă Munte suntem lumina luminilor, şi
stricarea obştilor şi împodobirea hai­ mai vîrtos a cjice: Noi monahii sfîn­
nelor. Iară la schituri să vadă lumes- tuluî Munte suntem lumina tuturor
cile zidiri ale lăcuinţelor celor de pri­ celor-l’alţî monahi, cari se află la
sosit, şi la chilii să vadă cele peste muntele Sinaiuluî, la Ierusalim, şi
trebuinţă vii şi alunişurî, şi cele-l’alte întru tote alte părţi ale lumii. Pre­
griji, care nu se cuvin călugărilor, şi cum cjice Ion Scărarul, în cuvîntul
întru tote să se socotescă jalnica stare, cel pentru drepta socotelă: lumina
care acum în sfintul Munte se află. monahilor sunt îngerii, şi lumină a
O ! cât ar fl plâns. O ! câte lacrămî ar tuturor omenilor petrecerea cea mo­
A versat şi ar fi <Jis: acesta este starea, nahicescă. Decî, fiind-că noî carî sun­
întru carele noî siîntul Munte am lăsat, tem lumina, ne facem întunerec, apoi
acestă rodă, care ostenelele şi sudo­ lumeniî carî sunt întunerecul, ore-ce
rile nostre au rodit, acest fel sunt fiii, au să fie ? precum cjicş Domnul, şi
°arî noi nădăjduiam prin shima cea sfîntul Scărarul întru, acest cu-
monahicescă aî nasce ? Decî, în zadar vînt ^ice: pentru acesta moţiahii să
ne-arn ostenit, zidind atâtea monastirî, se nevoîască în tot chipul, bun| # fl tu­
atâtea schituri, atâtea lăcuinţe singu­ turor, ca întru nimic să nu dea smintelă.
ratice. Pentru acesta, fraţilor şi părin­ Nu ştim noî că reutăţile care se fac în
ţilor, las să ne ruşinăm, să ne ruşinăm lume le rabdă Dumnecjeu ? iar reut&ţile||
Şi să venim întru simţirea. reuluî ce care se fac în pustie şi în sfîntul Munte
1
facem. Până când pietrile cele sfinte Dumnecjeu nu le rabdă ? precum scrie
Sa ne tăvălim pre păment ? Precum în filada betrânilor. Deci să ne pocăim
4ice Zaharia: Până când fiii Sionuluî fraţilor, pentru viaţa nostră cea rea,
Cex cinstiţi, să ne facem vase necin- care am trăit până acum ca nisce lu­
stite şi hârburi ? Precum scrie Iere- meni, şi să hotărîm ca de aci înainte,
^ i a : Până când noi Nazarineniî şi ceî să schimbăm greşita nostră socotelă,
aflerosiţi lui Dumnecjeu ? Cari trebuia să schimbăm viaţa, şi să trăim ca nisce
Sa luminăm mai mult de cât zăpada călugări. Fraţii meî ceî îubiţî, de acum
şi laptele, şi de cât piatra sapfiruluî. înainte, să înoim cele înfricoşate fă­
noî să ne împleticim întru atâtea găduinţe ce le-am dat siîntuluî Dum­
griji şi patimi, şi să ne înegrim ca fu­ necjeu înaintea îngerilor luî, când am
ninginea. Precum se tânguesce Iere- primit schima călugăriei, să fim flă-
mâncjî, să însetăm, reu să pătimim, să
ascultăm, să ne luptăm cu patimile şi
cu gândurile cele rele, şi să răbdăm
cu mulţumită totă reoa pătimire a
vieţii monahicesc!; să ne aducem a-
*ninte de-a-pururea, deîntâiul acela sco­
pos, pentru care am fugit din lume,
Şi ana venit aicea în munte, carele a
fost cel mai adeverat ca să plăcem lui
■kumnetjeu şi să ne mântuim. Precum
Şl aducea aminte de-a pururea şi ma-
rele Arsenie, şi dîcea: Arsenie, pentru
Ce ax eşit din lume? Pentru că adesea
a<iueerea aminte a scopului celui din-
^âiiî, ne inoesce osârdia nostră şi nu
lasă a cădea în lenevire. Cu ade-
v®rat fraţilor, mulţi dintre noi, uitând
Sc°Pul cel dintâiu pentru care a venit
a*Cea, şi s’a făcut călugări, în loc de
pg erfl lume, aicea s’a făcut
°&aţî; fu !oc (je necinstiţi precum era
&0I1, şi însetaţi, şi ilăniîn<li. aicea in
^ ^ ate s’au făcut slăviţi şi îngâmfaţi;
Ca sa dio mai adeverat: Mulţi fu^
; din lume şi viind aicea să-şi
Mântuiască sufletul, aicea vai! sau
aat muncilor, şi li s’au întemplat ase-
^ o a cu monahul acela, pentru care
Se scrie în filada betrânilor. C ă acesta
^ ’iiidu-se de maica sa spre a se face
câluggr ; el tot-d’a-una nu înceta cu
aci-ămi rugându-se şi 0 cSnd f ®'*?
Qsa : voesc să’mi mântuesc sufletul
^ eii- Beci ducendu-se din lume, şi
J*<lu-se călugăr, a petrecut mtru
a&are de semă viaţa sa. S’a iate
^ moră maica lui, şi după acesta bol-
^ « x d u -s e şi el, s’a făcut întru uimir
49

şi s’a aflat la judecata lui Dumnedeu,


şi acolo a vedut pre maica sa cu ceî
osândiţi, iar maica lui vedendu-1 pre
densul acolo, s’a speriat şi ’î-a
Vai mie, fiul meu, vaî mie, dar şi tu
te-aî osândit a veni la acest înfricoşat şi
prea înfiorat loc ? şi unde suntf cuvin-
tele cu lacrămî, pre care mi le diceaî, I
eu voesc să’mî mântuesc sufletul meu ?
Ah! eu me tem, me tem părinţilor şi
fraţilor, că şi noî avem să au(Jim însuşi
aceste cuvinte, de la părinţii şi rude-
niile pre care le aveam în lume, şi voî,
şi voi, o fii şi rudeniile nostre P ne vor
4ice aceîa atuncea. Şi voî aţî venit
aicea în muncă, să ve munciţi îm­
preună cu noî ? şi unde sunt cuvin­
tele care le Miceaţi ? să ne ducem la
sfîntul Munte ca să ne mântuim su­
fletele nostre. O ! cât atuncea avem să
ne ruşinăm, o ! câtă ruşine va acoperi
atuncea feţele nostre, întru cât că nu ;
vom putea a le respunde atuncea nici
un cuvînt. Dar ce folos atuncea numai
de o aşa ruşine ? deci ca să nu ne ru­
şinăm atuncea în zadar, maî bine sa j
ne ruşinăm acum, cu câştig vecînic, şi I
sufletesc folos. Şi pre viitorime să pur­
tăm grije pentru mântuirea nostră, I
pocăindu-ne şi plângend pentru reu-
tăţile ce am făcut până acum, rugând
pre Domnul, să nu ne lase a pătimi I
un aşa neîndreptat reîî. Precum şi acel
monah ce a fost fără grije, şi după ce
a au<Jit cuvinte dojenitore de la maica
luî, şi a venit întru sineşî, şi ridicân-
du-se din bolă, s’a închis în chilia luî,
şi se pocăia, şi plângea atât de mult,
no

iu cât că mulţi din fraţi îl ruga să toţi sfinţilor acestora, cu iubirea de


contenescă puţin din plângere, şi el streini şi cu milostenia, dacă voim ca
nu putea a se mângâia dicend: Dacă să blagoslovescă Dumnezeu avuţiile
eu dojana maicii mele nu o am putut monastirilor, ale schiturilor şi ale chi­
suferi, cum voiu suferi dojana Dom­ liilor nostre, dupre cum găsim în is­
nului în cjiua judecăţii ? Să luăm sema, toriile patericului. Că într’o monas­
iubiţilor mei fraţi, să luăm sema bine: tire a fost un Egumen, forte îndurat,
câţi ne aflăm în Raiul acesta gândit, priimitor de streinî şi milostiv, şi pre
al Născetorei de Dumnezeu. Că pre­ cât el miluîa pre săraci, pre atâta
cum în Raiul cel simţitor, a fost lem­ Dumnedeu blagoslovîa maî mult mo­
nul vieţii, şi lemnul cunoscinţei, al nastirea luî, iară după ce a murit acel
binelui şi al reuluî. Aşa şi aicea este Egumen, s’a pus altul, care.era scump
bine, şi reu, şi morte, şi viaţă, şi precum şi ne milostiv, şi a lipsit îubirea de
acolo a fost şarpe şi a înşelat pre stră­ streinî, şi milostivirea spre seraci, pen­
moşi, aşa şi aicea este Diavolul, şi caută tru aceîa şi Dumnezeu a ridicat bla-
în tot ceasul să ne înşele, cu desfă­ goslovenia sa, de la monastire; şi întru
tări trupeşei, şi să ne omore sufletul. atâta strîmtorare a ajuns călugării,
£*ecî să nu nădăjduim nici odată, nici întru cât abîa numaî îşi avea pâînea
odată cficend: cum că adecă, ne aflăm cea de tote (Jilele. Iar într’o (Ji a venit
în limanul acesta şi nu ne temem. la portarul un cuvios şi cinstit betrân,
Pentru că de multe ori se întemplă, ca şi’l ruga ca să’l primescă, şi portarul
în liman să se strice corabia, care este ’l-a primit dar pre ascuns, şi ospă-
cea maî vrednică de rîs, fiind-că de tându-1 îi cjise: Nu te minuna, omule
ne-am fi primejduit la adâncime, şi în bune, că nu te primesc cum se cuvine,
lume aflându-ne, nu am fi fost vred­ pentru că altă-dată acestă monastire
nici de atâta rîs, dar să ne primej- era atâta de îndestulată, întru cât şi
duim, şi să ne înecăm în limanul acesta pre însuşi Episcopul ’l-ar fi putut primi
al pocăinţei, acesta face şi pre Draci cu totă îndestularea. Iară acum întru
pre omeni ca mai mult să’şî rîdă de atâta serăcie a ajuns, în cât că, şi pre
noî. Pentru acesta a cj.is marele Vasilie cel maî serac om nu are cu ce să’l
ca pre mulţî vrăşmaşul, ceî ce nu au primescă. Atuncea betrânul acela ’î-a
Purtat grije, corabia în liman o au respuns: Doi fraţi s’a izgonit din mo­
înecat, şi aîurea dice, că mulţî încep nastirea acesta, şi dacă pre aceştia
vîâţă monahicescă, îar puţini sunt nu’î veţi întorce, nici odată monasti­
aceîa carî o sfârşesc cu vrednicie, şi rea vostră nu va fi îndestulată. Şi un
Precum se cuvine. Pentru acesta, fra­ frate dintru aceştia se numesce Daţi,
ţilor, trebuinţă ne este de multă luare îar cel-l’alt Şi vi se va da. Şi acesta
aminte; îară preste tote, să urmăm 4icend s’a făcut nevecjut. Şi îndată por­
51

tarul a spus acestă arătare Egumenu­ întâiu cu vrednicia şi lăcuitorî, şi după


lui, şi la toţi fraţii, şi dintru acesta de Născetorea de Dumnedeu, ajutătorii
la Dumnedeu descoperire, aii cunoscut noştri, făcători de bine şi purtători
care a fost pricina serăcieî lor. Şi îa- de grije. Ceî ce în trupurî aţî biruit
răşî au început a primi pre seracî ca pre ceî fără de trupurî Diavolî, aî tu­
şi maî nainte, şi aşa au început şi mo­ turor din siîntul Munte, fiind cununa
nastirea a-şî veni, întru cea dintâiu în­ slava şi lauda. Oştirea cea Imperătescă
destulare. Dacă tote acestea le vom şi purtătore de biruinţă, aî împărătesei
Pădi, iubiţilor meî fraţî, vom avea către Ceriurilor aî Născetoreî de Dumnedeu.
Dumnedeu de-a pururea rugători, pre Flori bine mirositore şi copaci cu dulci
sfinţii părinţi, pre carî astă-di îî prăs- rodurî, ale Raiului acestuia gânditor,
nuim, şi ajutători, şi aperătorî în viaţa ai de-a pururea feciorei, neîncetatele
acesta, şi în ceia-ce va să fie. Şi cu rîurî ale Dumnecjeescilor şi Duhomni-
adeverat ne vom lăuda, că suntem fii cescilor daruri. Cu de-adinsul vă ru­
lor, şi ei părinţii noştri, pentru ase­ găm, primiţi acestă laudă pre care o
mănarea ce au lucrurile nostre, cu lu­ aducem noi, totă obştea împreună a
nurile lor. Precum a dis Domnul către sfintuluî Munte turma vostră. Precum
®vrei, de aţi fi fost fii lui Avraam, a primit şi Domnul ceî doî bani aî
lucrurile lui Avraam aţi fi lucrat. văduvei, şi acestă obştescă şi nouă
Bacă tote acestea le vom pădi, şi serbătore a vostră şi prăznuire carii
A ^

111 pocăinţă ne vom sfârşi viaţa nos- toţi de obşte o săvârşim. Ne rugăm
tră> întru acest sfânt loc, vom câştiga primiţi-o Dumne(J.eescilor, ca un miros
Catre acestea nebiruit folos şi ajutor, de bună miresmă şi jertfă bine pri­
^re însuşi Stăpâna şi purtătorea de mita. Ce dar alt să facem ca să ve
£rije a sfintuluî munte. Pre Domna arătăm buna voinţă şi datoria care o
Stăpâna nostră Născetorea de Dum- avem către făcătorii noştri de bine ?
ne4eu, care ne va înfăţişa fiului eî, şi Pentru multele şi marî faceri de bine
Va ^ şi daruri care am câştigat, şi luăm şi
°ere de la densul ertarea peca-
telor nostre, precum s’ar fi făgăduit vom lua în viaţă prin voi. Aşa o măr­
Sl%ură, ne mincinosa Maica lui Dum- turisim, că noî pentru păcatele nostre,
^ 4 e u ; cum am dis şi mai sus. nu suntem vrednici, ca să lăcuim acest
siînt loc, şi să ne numim fiii voştri,
dv o ! fericiţilor, şi de trei ori prea
dar voî pentru bunătatea vostră.
Sciţilor Dumnecjeescilor părinţi, cu»
V*°Şilor şi Ierarhilor, mărturisitorilor
Şi Iarăşi vă rugăm, să nu vă lepădaţi a
cUvioşiior mucenici şi sfinţiţi mu-
_P i 1 AC1S izvorîtorilor de mir, şi făcăto- fi părinţii noştri, pentru acesta şi cu
, de minuni, pămentescî Ingerî şi îndrăsnelă vă rugăm, pre toţi, să ne
eiii cerescî, aî stîntuluî Munte, ceî împuterniciţi a fi următori pre cât
e ste c u p u tin ţă şi n o î v îe ţiî, şx lu c r a m
v o str e , şi n e ru g ă m , ca în tr u a c e sta
v îa ţă , să a c o p e r iţî şi să p ă z iţi, sfin te le
a ce ste a a le v o s tr e m o n a stir î, s c h itu r i
şi c h ilii Ş i p re n o î p re to ţî, ca ri in tr u
d e n se le p e tre c e m , d e to tă n e v o îa ş"
su p era rea , v e d u ţilo r şi n e v e d u ţilo r
vrăşmaşî. Ia r în v îa ţa cea v iito r e , sa
n e în v r e d n ic iţi p rin ru g ă c iu n ile v o s
tre, să c â ştig ă m ceresca fericire, şi n o i
îm p r e u n ă cu v o î, d e şi m a ie e ste ce^
rerea , n o i fiiî îm p re u n ă cu p ă r in ţii
n o ştri, n o î tu rm e le îm p re u n ă cu păs
to r iî n o ştri, n o î u cen iciî, îm p re u n a cu
în v e ţă to r iî n o ştri, ca să p u te ţi (Jice şi
v o i că tre D o m n u l D u m n e d e u , aceea a
A p o sto lilo r. Ia tă n o î şi p ru n c ii cai*i
’î-a î d a t D o m n e. A că ru ia sla v a şi
stă p â n irea , fie în v e c iî v ecilo r. A m m .

Viaţa şi petrecerea, pustnicia şi


luminatele nevoinţe, ale cuviosului părintelui
nostru, Acachie cel nou, carele s’a pustnicit
în Sfîntul Munte al Athonului, în locul xiumi
^avso-caliva, întru carele şi sfînt sc 11 a
ridicat pe la anul 1730.

re A th o n ce se
n u m esce s fîn t
■liante, îl îm p o d o b e s c e şi alte m u lte
®re scî p od ob e, p recu m în ă lţim ea lu î,
Care a ju n g e v e rfu l, pân ă la cel m a i
^ a l t vezd u h , p ăd u rile cele d e s e : şi to t
s° î u l de p o m i ce are, ca rii cu în d es­
tu latele, şi prea fru m o sele ro d u rî ce
fac în tru to t an ul, îl arată ca un alt
Ila iu. A p ele cele d u lci şi în chipul cris­
ta lu lu i, care cu rg îm p reju ru l lu i, şi
adapă to tă faţa lu î, şi reeoresee pre
Ceî în seta ţi. Pre lân gă acestea vâ n tu -
rile cele bine tocmite şi răcorosecare
suflă şi păzesce sănătoşi, pre ceî ce
lăcuesc într’ensul, şi mai vîrtos pre
cea maî pre sus de cuvînt frumseţe
şi mărire, a două-decî de sfinte monas­
tirî ce sunt într’ensul, împărătesei şi
sobornicescî Bisericî, afierosirile cele
Imperătesci şi de mult preţ, nenumă­
ratele şi de tot felîul de sfinte moşte,
care sunt nemişcate, sfinţite vase, sfin­
ţite podobe, şi altele prea multe dă-
ruirî, îl înfrumseţeză (Jic şi acestea,
şi’l împodobesc ca pre un alt Cer cu
stelele. Dar însă nu atâta, pre cât se
împodobesce, se strălucesce, se mă-
resce, se veselesce, şi de şapte orî se
slavesce, pentru sfinţiî bărbaţî, ceî cu
fapte bune, cariî după felîurî de vremî
şi anî au petrecut într’ensul. Că din
început au strălucit într’ensul lumi­
nători, tot plinî de negrăită lumină,
barbaţî sfinţi, pustnicî minunaţi şi pă-
.rinţî pururea pomeniţi, cariî în mun­
tele acesta, cu nevoinţe şi cu mii de
lupte, în ostenele, şi în sărăcie petre-
cendu-şî viaţa lor, s’au suit de pre
densul în Ceruri, ca pre o scară de
trei orî fericiţii Apoi în anii aceştî
întunecoşî şi fără de rînduîală, (întru
care tot felîul de faptă bună s’a pără­
sit, şi totă Evanghelicesca poruncă s’a
călcat, toţi de obşte umblând în rău­
tăţi, şi în poftele inimilor nostre, în-
torcendu-ne în Eghipet). A strălucit ca
o stea luminosă şi prea strălucit Sore,
Cuviosul părintele nostru Acachie,
întru adâncata nopte a vremiî aceştia,
gonind şi penjend întunerecul păca-
tuluî, dar luminând şi îndreptând pre
tpţî ca un stâlp de foc, pre drumul
Ierusalimului celui de sus, cu viaţa
luî cea bine plăcută lui Dumnezeu.
S eci ale acestui cuvios luminate is­
prăvi, şi luptele faptelor celor bune,
am voit să ve istorisesc sfinţiilor vostre,
°are a fost în anii aceşti de acum ai
hemului nostru, s’a luptat prea minu­
nat asupra dracilor, făcend biruinţă
A

111 muntele acesta al Athonului în lo­


cul ce se chîamă Cavso-calivi. Pentru
care ve rog, să nu fiţi cu nebăgare de
semă şi să dormitaţi, ci să ascultaţi
Cu luare aminte şi cu dragoste, şi ve
Veţî folosi şi sufletesce, şi trupesce.

■^■cest cuvios părinte al nostru Aca-


chie, a fost de la Agrafa, din eparhia
^■'«larului şi a neo-lioriului, dintr un
sat ce se numesce Goliţa. S a născut
di& Părinţi creştini, cari avea cele de
Qevoîe pentru viaţa lor cu îmbelşu-
eare, şi când l’a botezat l’a numit
■^■Qastasie, şi tatăl lui a murit încă
CoPil fiind el, şi a remas serman cu
1111 frate al lui mai mic, brănindu-se
(ie maica lor, şi înveţându-se cele spre
bântuire după putere. Iar Anastasie
«ÎM mai mare cu vîrsta avea Şi gnja
Casiî, pentru acesta (măcar că era blând
^ fire) însă n’au putut sa merga la
nveţătura sfintelor cărţi, şi a remas
ftecarturar. Dar n’a putut nemveţa ui a
Să împedice scoposul luî, nici sa m-
^ n e ce cugetarea lui cea drepta, ci
aueendu-se de multe ori la Bisenca,
Şt «U(Jind vieţile sfinţilor cuvioşi, pi
_53___

mia seminţele cele bune ale înaltei


vieţii lui, care avea să fie mai pre
urmă, şi se făcea tot plin de Dumne-
cjeesca dorinţă, şi a petrecerii acelora
scump rîvnitor, şi se nevoia după pu­
tere, când se înlesnea de grijile casei.
Iar când a trecut de 20 de ani ai
vîrstei sale, maica lui se îngrijea ca
să’l însore, şi mult îl silea la acesta ;
iar minunatul Anastasie, avend întru
tot gândul seu la Dumnedeu, nu voia
nici să aucjă de însurare, ci fugea în
locuri liniştite, şi se ruga singur unuia
singur Dumnezeu. Şi nici ca un tînăr,
iubîa lucrurile tinerilor, celor fără de
rînduîală, jocuri sau alte desfătări,
cu care se înşală, şi trage către sine
lumea cea deşartă, nici nu avea griji
zadarnice ale bogăţiei şi a slavei, şi a
desfătărilor, care sunt rădăcinile rău­
tăţii nemuluî omenesc, ci avea desă­
vârşită înţelepciune, în tînăra vîrstă,
se întorcea de la acestea, şi umbla ca
un bătrân înţelept, petrecend şi luând
aminte de sporirea sufletului seu, şi
pentru chivernisela casii lor. Şi cât
se înmulţea la densul Dumne^eesca
dragoste din <Ji în di, adăoga şi el os-
tenelă către ostenelă, pentru acesta
şi de multe ori ducendu-se în locuri
liniştite, după bunul lui obiceiii, uita
sa se întorcă înapoi. Iară mamei lui
i se scârbea inima, socotind că a pă­
timit ceva rău, se ducea şi 1 căuta, şi
când îl găsia, îl sfătuia să remâe în
casă, şi să se plece sfaturilor eî ca să
se însore, şi să porte grija pentru tru-
pesca chiverniselă, şi altele asemenea
îl sfătuia maica lui (Jicendu-i cu la-
crami. Iar Anastasie nici de cum nu
da ascultare la aceste nefolositore sfă-
tuiri ale mamei sale, ci se ţinea tare
de scopul lui, şi se nevoia pre cât
Putea, şi se silea să împodobescă pe
°mul cel din lăuntru, dar neîncăpen-
. vremea ca după dorinţa sa să se
ttevoîască, pentru grijile casei, şi pen-
împedicările maicii sale. A fugit
acolo pe ascuns, şi a venit in păr-
Zagorei, în monastirea sfîntuluî
^lonisie cea din Olimp, ce este în nu-
111sie sfintei Treimi, căreia îi 4ic Survia^
locul oraşului Macriniţa, acolo cer-
Candu-se, întru puţină vreme, s a ară-
părinţilor celor petrecetori acolo,
^^severşit ispitit, pentru care şi în
°kipul îngeresc l’a îmbrăcat, şi Ta nu-
Acacliie. Iar după ce a intrat în
ju Sni petrecerii pustnicesc! minunatul
Acachie, îndată a început a se nevoi
cu multă oserdie. Pentru că în
**6Ptea aceea, întru care a luat sfînta
Shii*ă, s’a învrednicit şi Dumne(Jeescei
^ e n i î , şi vede în somnul seu (sau
bine a dice deştept fiind), ca cum
ţinut în mâinile luî o făclie a
care avea lumina forte streluci-
^ Şi lumina tot locul acela (Şi acesta

s° cotesc eu să fi însemnat petrec


^ cea bună, care a arătat
prin darul ce i s ’a dat de laDum
lle^ u )pentrucăastrelucxtşia u
*um ai muntele Athonuim, ci ş
t0t ^rept-slăvitorul norod, ce
> r ejurul muntelui). Acest W
vedendu-l cuviosul, bm
54

cotit, că a aşa trebue să strelucîască


la călugăr sfintele porunci ale luî Hris-
tos, şi maî virtos smerenia, pentru
aceîa şi mult se nevoîa la acesta, cu
tote că şi din fire era smerit cugetă­
tor, şi se supunea cu multă osârdie,
nu numai Egumenului monastiriî, ci
şi la tot fratele care ’i-ar fi poruncit
ceva, îl asculta cu bucurie, ca cum
’î-ar fi poruncit Hristos, şi făcea cele
maî de pre urmă ascultări, cu mare
smerenie, şi cele maî grele le sevârşa
cu multă oserdie, fiind-că era firesce
iscusit şi tare cu trupul şi făcea totă
slujba, avea şi voinţa unită cu daru­
rile firiî, şi sevârşa cu dragoste orî-ce
poruncă a proestosuluî, şi a fraţilor,
pentru acesta era şi iubit de toţî. Dar
fiind-că grijile cele multe ale monas- i
tiriî nu îi da slobozenie să urmeze
scopului seu cel după Dumnezeu, pre­
cum iubea, pentru aceîa şi de multe
ori eşind din monastire umbla prin
munţi, şi prin păduri, şi acolo se ne­
voîa, priveghind şi rugându-se, şi cu
singure buruenile cele selbatice hră-
nindu-se, şi nicî de acelea nu mânca
sa se sature, ci numai ca să trăiască,
şi acelea, în doue, şi în trei cjile odată.
Iar fraţiî monastiriî fiind-că îl iubea,
şi alţii socotindu-1 că s’a înşelat, se
silea să’l oprescă, îar alţiî măcar că’î
ştia scopul luî dar temendu-se ca să
nu fugă de acolo, sau că se vaîntem-
pla să nu’şî potă sevârşi scopul, şi s’ar
înşela de meşteşugirile vrăimaşuluî, şi
se va pîerde, îl sfătuia să lase o aşa
înaltă vîaţă, şi să’şî pue maî uşore ne-
voinţe, pentru că nu se găsesce acum
alt-cine-va Intru acestă vreme să aibă
o aşa petrecere, pre carele ve(Jendu-l
şi el, să urmeze petrecerii aceluia,
avendu-1 pre acela pildă, să se împo-
dobescă şi pre sine cu asemenea lu­
cruri. Pentru aceia bine este, îi dicea,
sa te întorci puţin înapoi, şi să începi
maî largă cale: întru care vei găsi şi
alţii umblând, şi de la aceia po-
vaţuindu-te, vei ajunge fără smintelă,
acest sfârşit pe care îl îubescî. Dar
Calea, îi (Jicea, pre care tu acum aî
început să umbli, negăsind alţi povă-
tuitorî, sfârşitul este neîncredinţat, şi
forte primejdios; Dumnecjen este forte
Milostiv, şi primesce pre cel puţin, ca
Şi pre cel mult, şi mai vîrtos intru
aceste vremi, fraţii luî sfatuindu-1, (Ji
°ea acestea către densul. Iar smeri-
tul Acachie, rănit fiind în mimă de
^^mnecjeesca dragoste, nu se oprea
Silnic de cuvintele acestea, ci ni ^
mult se întindea la cele dinainte ui­
tând cele din urmă, însă socotind ca
°ât se va afla acolo, se va opri de 1
scopui luj5 pentru multe alte griji ale
^ °n a stiriî: şi că nu va putea a se
v°i precum dorîa, pentru ace*a
*a*ce şi fUge de acolo, şi vine la sfm u
^ n t e , la limanul călugărilor: şi Sa‘
loc de iscusinţă, şi îndemanatec
:Sc°Pului seu spre lucrarea cea Du o
^ e s c ă , împodobit cu sfinte monas u
f minunate pustnicii, şi locum e
aPtele cele bune; tote aceste".
^ t a t cu multă evlavie, şi mulţi ne
Voitorx chiar după dorinţa sa a gasi ,
55

şi mult de la aceîa folosindu-se, a venit


la schitul sfinteî Anei, şi trecend pe
lângă cimitirul schituluî a simţit o
minunată şi nespusă miresmă; (pre­
cum din sfinta luî gură, de multe ori
am au(Jit), şi veselindu-se mult, de
acea bună şi Dumnedeescă mirosire,
s’a aprins în inima luî maî mult Dum-
necjeescul foc, şi găsind acolo aprope
o peşteră mică, a remas acolo câte-va
Zile, şi se nevoîa fericitul maî pre sus
de om. Şi îarăşî au eşit de acolo, şi
încunjura pre la schiturî căutând fo­
los; şi se aduna cu ceî sporiţî, şi lua
de la denşiî ca albina, florile faptelor
bune. Şi viind şi în monastirea sfân­
tuluî Grigorie, şi găsind doî cinstiţî
betrânî, la chilia cea de sus, a remas
cu aceîa un an, la aretare ca cum să
înveţe lingurăria, pe care o a şi înveţat
lucrând cu aceîa. Iar în adever ca
să’şî împodobescă sufletul seu, cu as­
cultarea DumneZeescilor fapte cele
bune ale lor. Pentru că se supunea ace­
lora, ca însuşi stăpânului Hristos. Iară
dupe ce a trecut anul, s’a dus în alt
loc maî pustiu, şi acolo găsind un liniş­
titor care se areta cu făţărnicie către
omeni, că petrece viaţă pustnicescă îar
întru ascuns era plin de lucruri rele.
Decî a remas cu densul, şi cel fără
de reutate Acachie, socotind a’l avea
ajutor, şi împreună nevoitori, la pust-
nicîasca viaţă, însă l-a găsit cu totul
din potrivă, dar el nimic nu s’a smintit
de reutatea aceluia, ci mai vîrtos s’a
întărit în scopul seu cel spre Dum­
nezeu, ca un bun lucrător, al porun-
56

cilor Dumne(Jeesci. Şi pre cât putea făcut la toţi jalnică privire. Iar Aca­
se nevoia singur, nevoinţa cea bună chie a remas destulă vreme acolo în
săvârşind. Intr’una din (Jile, a luat pre părţile Dionisiuluî, şi eşind de acolo
Acachie monahul acela şi s’au dus la a venit la schitul Pândo-cratorului,
ore-carî prietini aî luî, chilioţî, în păr­ unde a venit şi betrânul luî, de la
ţile de la Simo-petra, şi era Sâmbătă monastirea Zagora, ca să înveţe cân- ;
sera, îar acesta cu aceî chilioţî monahi, tărî, şi după ce s’a întâlnit cu Acachie,
dupe ce au mâncat până la prea saţiu, voia să 1 îa cu densul, ca pre al seu
şi au beut cu prisosinţă, s’au culcat călugăr, însă el sciind împedecarea ce
de cu seră şi dormîa ca nisce dobi­ era să ’î urmeze la scopul luî cel Dum-
toce necuvîntătore. Iar Dumnecjeescul necjeesc, nu a voit să se ducă, ci cu
Acachie avend Dumnedeescul foc în obicinuita luî smerenie, cerea blago-
inima luî, nu a suferit să dormă, ci slovenia bătrânului seu, rugându-1 să 1
sculându-se încet, s’a dat puţin într’o lase aicea să se liniştescă, şi ve(Jend
Parte de acolea de unde dormea aceîa, şi betrânul luî buna luî oserdie, nu
Şi se ruga cu gândul către Dumnezeu. numaî l’a lăsat, ci ’î a dat şi douî gal- J
Iară în vremea utrenieî s’a făcut întru benî, cjicendu-î: primesce acestea ca să
răpire, şi vede un bărbat înfricoşat, şi aîbî de chîeltuială şi cheltuindu-î, vino
uiinunat, care a venit şi a stătut de-a- să ’tî dau alţiî şi te rogă luî Dumnezeu
supra acelor ticăloşî monachî ce dor- pentru mine; şi luând galbenii nevoi­
urîa şi a (Jis: Domne miluesce! ca nisce torul Acachie, prietenul necâştigăriî şi
dobitoce dorm întru acestă cji, şi ţinea duşmanul iubirii de avuţie, s’â turburat
*u mâna luî o vargă, cu care lovind inima luî, şi mustrându-1 gândul, s’a în- |
*u păment a 4is: Vai! omuluî acestuîa, tors şi ’î-a dat banii înapoi, (Jicend: îaţi
Şi cu cuvîntul s’a făcut neve^ut. Iar galbenii teî, că me primejduesc să’m î
Acachie vecjend acesta, s’a cutremurat pîer4 mintea cu eî. Şi ducendu-se de
spaîmă, şi maî cu ferbinţelă se rugă acolo, a început a ’l supera gândurile,
Până ce s’a luminat de cjiuă, şiatuncî şi un gând îl silea, să se întorcă cu
s au întors îarăşî la chilia lor, şi după betrânul seu la metania lui, alt gând
Puţine cjile s’a dus Acachie de la acel îi cjicea să se ducă la vre-un ostrov
*Uonah, şi mergend s’a aşezat singur pustiu, şi altul într’alt loc, aşa luptân- j
la un loc, mai sus de monastirea Dio- du-se cu gândurile umblând, a ajuns
^isiuluî, nevoindu-se pre cât putea, | la o respântie de treî drumuri, şi fiind
lucrarea cea Duhovnicescă. Iar acel întunecat şi turburat de gânduri, a stat
eălugăr pentru carele am (Jis că a lovit pe loc nesciind care drum să apuce,
Illgerul cu varga în pămînt, aprope de şi îndată i s’a părut că ’l-a împins
^Usul, s’a dus în Ostrovul Samuluî o tărie nevecjută, către un drum pe
acolo a luat reu sfârşit, în cât s’a care a şi început a umbla, şi puţin
mergend, a întâlnit doi monahi ducen- a venit pe de-asupra muntelui ca un
du-se la sfânta Ana, şi unindu-se cu fulger, şi a gonit totă acea putere Sa-
eî a mers până la crucea care se nu- tanicescă cu huet mare, şi fulgerul
mesce a luî Sider, şi iarăşi a început acela, s’a dus împreună cu huetul până
a’l supăra gândurile maî tare, şi des- jos la malul Măriî, gonind pre supă­
părţindu-se de aceia a rămas puţin rătorul, îar cuviosului ’î-a dăruit răs-
acolea, şi iarăşi a început a merge pe bunare şi linişte gândurilor, şi ’î-a
acelaş drum şi găsind o piatră a şedut umplut inima luî de multă bucurie,
pre ea, şi fiind flămând a scos puţină atât în cât că cu mare glas, înălţa
pâine să mănânce, (care ’î-o dedese mulţumiri Mântuitorului nostru Iisus
acei doi monahi) căci nu mâncase de Hristos, şi Stăpânei nostre mijlocitoreî
trei (Jile, şi după ce a mâncat s’a re- Născetore" de Dumnecleu. Şi repede se
zimat pe mâna luî, şi din multa tur- ducea la Duhovnicul Galaction de la
burare a gândurilor, i s’a părut câ ’î-a Catunache, şi ’î-a prevestit tote cele ce
venit o întunecare a minţii, şi multă i s’a întemplat, şi luând blagoslovenie,
greutate a trupului, şi a adormit, şi s’a dus şi a lăcuit la Cavso-calivi, de-a-
îndată vede înaintea lui, un uriaş ne­ supra la chilia sfîntuluî Maxim, ce
gru şi înfricoşat, şi îarăşî a simţit, ca are Hramul schimbării la faţă. Acolo
cum ’î-ar fi dis altul la ureche înce­ a petrecut 20 de ani, lucrând la lin­
tişor, cum că acest urât şi necurat guri, şi mânca puţină pâine cu apă,
Uriaş, este viclenul Diavol, care te-a la două şi la treî cjile odată, şi cea
luat înainte să te piardă, şi cu acest maî multă vreme, se hrănea cu varză
°uvînt s’a deşteptat încutremurat şi sălbatică, şi cu castane, atâta numai
^ice, vai m ie ! că m’a luat înainte vi- purtând de grije pentru trup, cât nu­
clenul Diavol ca să me piar4ă, atuncea mai să trăiască. Iară totă silinţa şi
a hotărît să se ducă la Duhovnic, şi grija luî era la ne voinţa cea Duhov-
Sa facă ce’l va sfătui, că pote va găsi nicescă, luptându-se cu Diavolul, lup­
0(lihnă. Şi mergend pe drum spre Du­ tătorul nemuluî omenesc, simţitor şi
hovnic, ’l-a răpit un repede vârtej de gânditor două-cjecî de ani. Apoî po-
vânt, şi ’i-a scos din drumul luî, o gorându-se la malul Măriî, şi găsind
^Ună depărtare, silindu-1 şi împingen- o peşteră mică, a lăcuit într’ensa, întru
^u»l spre prăpastie ca să se piardă. care maî întâiu a şecj.ut sfîntul Maxim
^°esta vederat pătimind de nevăzuta Oavso-calivitul, şi a umblat pre dru­
iucrare Biavolescă, s’a temut forte, şi mul cel strimt, şi maî pre sus de pe­
Cu glas mare a strigat: Domne lisuse trecerea omenescă, unde şi colibile
5>istose şi Prea sfîntă Născătore de luî le ardea, pentru aceea şi locul s’a
^Umne^eu ajută~mî. Şi îndată i s’a numit Oavso-calivion. Şi şe^end întru
aiaatat o altă Dumnecjeescă putere, care acea peşteră, a început a se nevoi mai
mult, cu cele maî aspre nevoinţe şi
dureri ale trupului, pre care audin-
du-le ore-care neiscusit întru cele Du­
hovnicesc'], i se părea necredinciose,
sau le-ar fl socotit ca le face cu ade^
verat pentru fală, şi laudă mincinosa
a betrânuluî meu; pentru că m’am
învrednicit şi eu să fiu ascultător, ş
să iau nevrednicul de la densul sfîn
shimă, şi am remas supuindu me,
până aprope de mortea luî, şi atun
eu lucrarea urătorului de bine, am ş
puţin, ci nu m’am depărtat de tot, mm
m’am înstreinat de cercetarea
Părintescă, ci şi la sfînta lui adormi
m’am aflat împreună cu densu , ş
mâinile mele l’am îngropat, eci
tru acesta scurtez cuvîntul me
vom să spuî acelea
Pare la toţî vrednice d însă.şî
acelea, pre care le-am au , ^
sfînta gura luî, şi Pre c a r e ^ eaiteie

cu însu-mî o c h » âtorlî ce au
le-am aucjit de la a dând acolo
fost mai ’nainte de mine. minunata
în peştera care am Qis, - tru_
nevoinţâ lucrtadu-o, n e o ^ ^ ^
Pul luî, cu fomea ş noptea,
uelele şi cu durerile 4 . cU miî
cu goliciunea în g f ^ d - c ă locul
de alte rele pătimiri-^ strîngea
era sec şi fără de apa, îar vara
apă de ploîe înt^U“ ^ âîa’ pre robul
voind Dumnezeu a m gg sfârşea
seu cel bine credincios» mic de-a-
apa din cb.îup3 vinea * ceuinplea
supra peşterii, Şi P1° a^ cea norUl. Dar
chiupul, şi îara^1
58

fiind-că se silea pururea să-şî smerescă


trupul, şi mâncarea pre care o mânca,
mai mult slăbiciune îi aducea de cât pu­
tere, pentru că usca burueni selbatice,
şi atât de puţin mânca, cât numai să
trăiască. Şi aşa nevoindu-se el, unii
din monahi vecjend atâta nevoinţă, se
silea săi oprescă, socotind că este în­
şelat, ci el îşi urma scopul seu, şi pre
aceia cu buna luî smerenie îi liniştea,
şi de nevoinţa luî nici cum nu se lăsa,
ci ca un fără de trup, se silea în totă
diua, ca să crescă, şi să se înainteze
întru nevoinţele cele către Dumnedeu.
Dar şi înprotivă luptătorul nemuluî
omenesc, şi urâtorul de bine Diavol,
nu înceta de a’î da resboiu şi al su­
păra, cu feluri de chipurî, de faţă şi
întru ascuns, silindu-se al scote din
drumul cel drept şi evanghelicesc, şi de
multe orî îl lovea cu felurî de rele şi
turburătore gânduri şi cu felurî de bole
trupeşei, şi el cunoscând meşteşugirile
lor cele Satanicescî, se scula la rugă­
ciune, şi cu acestă minunată armă, scăpa
de tote vicleşugurile lor, ca de o mrejă
de păianjen. Altă dată iarăşi se ispitea
ca săi înfricoşeze, cu sunete şi cu stri­
gări cu arătate năluciri, se arăta ca
nisce fiare înaintea luî, şi ca nisce
uriaşi înfricoşaţi, negri şi puturoşî,
dar fericitul le socotea pre acestea ca
pre nisce jucăriî copilărescî şi vred­
nice de râs. Odată a eşit cuviosul din
peşteră pentru ore-care trebuinţă, şi
când s’a întors a vecjLut cu ochii seî,
că era înaintea peşterii luî, ţiganî fe-
rari mulţi, cu femei şi cu copii, cariî
lucra la fier, făceau cîure şi altele ase­
menea, şi strigau cu glasuri nepotri­
vite, precum au obiceiu să facă ţiganii.
Acestea vecjend cuviosul, a cunoscut
noutatea Demonilor, şi înălţându-şî
m intea către Dum nezeu, a d is : Domne
lisuse Hristose, izbăvitorul şi Dumne­
zeu l meu, izbăveşte-me de reutăţile
Şi m eşteşugirile reilor Diavolî. Pentru
Rugăciunile prea Curatei M aiceî tale,
^m in, şi făcendu-şî cruce, îndată toţi
s a făcut nevecjuţî, şi s’au stins ca fu-
aceste siliri pătimind, şi aşa lup-
tattdu-se, s’au învrednicit rugăciunii
01 de gând, şi Dum nedeescilor desco­
periri. Şi sta la rugăciune ca un stâlp
^ c lă t it , şi şecjend se arăta tot uimit,
av^Udu-şî sus către D um nezeu totă
lin t e a , n ici de cum cele păm entescî
fii
0 tru p u lu î simţindu-le, ci avend în
lriima iuj tot-d’a-una Dumnecjeescile
Ş iş u r i, şi cu getări ale celor ce v or să
3 se făcea tot de D um nezeu vecjetor
^ duhul, şi către om eni prea vesel.
~ aflându -se întru acea mică peşteră,
Ve*iit la densul Rom ano, carele dupe
^c ®sta a şi m ărturisit, şi era patria lu î
^ arPenisia din satul Liţa : Eparhia
P ^ filo r, născut din părinţi bine cre-
° ş i dar neînveţaţi la carte, pen-
^ Acesta de la părinţî alta nu ştia,
Sa cum ca este creştin, n ici voia
în veţe m aî mult. Lucrul lu î a fost
oi, şi după întâmplare odată
TPa cu tineri, şi s’au dus în
li î ^ rad, şi de acolo s’a dus în M iti-
3 Si a rem as puţină vrem e la un
Şi a u rin d de o corabie cu închi-
nătorî că merge la Siîntul Mormînt,
s’a îndemnat să mergă şi el, şi ducen-
du-se a remas la siîntul Sava, acolea
aucjind de multe ori citindu-se de mu-
ceniile sfinţilor, cum au răbdat atâtea
durerose munci pentru numele lui
Hristos: şi pentru ca să moştenescă
bunătăţile cele vecinice ce vor să fie,
şi înveţându-se de cuvioşii părinţi,.
cum că mintea omenescă nu pote să
înţelegă, cele ce a gătit Dumnezeu
pentru cei ce’l iubesc pre densul, iar
el îndată s’a dus la Patriarhul, şi ’î-a
spus scopul seu, că vrea să mărturi-
sescă, iar Patriarhul ’l-a oprit temen-
du-se să nu se facă vre-o năvălire sfîn­
tului Mormînt de către necredincioşi,
apoi şi pentru neadeverirea sfârşitului
seu. Insă el a primit dorire în sufletul
seu ca să mărturisescă, şi aşa plecă de
acolo şi vine la Tesalonic, şi îndată se
duce la mec-heme unde era mulţî turci
adunaţi, şi înaintea lor a mărturisit
pre Iisus Hristos, că este Dumnezeu
adeverat, făcetorul a tote, şi mântuitor
omenilor. Iar credinţa lor este deşartă,
şi proorocul Mohamet un mincinos şi
înşelător, şi lăcuinţă a Diavolului. Şi
îndată necredincioşii Turci ’l-a prins
şi l-a bătut forte, şi’l silea să se le­
pede de Hristos, şi vetjend ei că cu
nici un chip nu se supune ca să se
lepede de Hristos, au hotărît ca să’i
taie capul, pentru acesta îl muncea
cu multă mânie, ’i-a scos curele de pe
spate, ’l-a ars cu înfocate potcove la
fălci, şi alte feluri de muncirî ’î-a făcut.
Atuncea s’a întemplat acolo şi Căpi-
«

tanul Brigadii de mare, şi l-a cei ut la


judecători, să i-1 dea lui ca să-l pue la
Brigadă ca să vâslesca cu lopeţile în
totă viaţa lui, şi acesta îi va fi lui ma"
amară de cât mortea, pentru caeln^
se va scârbi dacă’i veţi tăia capul, ca
de acesta doresce, şi de aceia sa ş
înfăţişat, ca să moră pentru credinţa
lui. Acesta cjicend căpitanul, s’au aratat
judecătorilor plăcute vorbele lu , ş
’l-au dat. Deci după ce l-a luat cap
tanul, ’î-a ras tot perul de pre cap, şi
’l-a pus la vâslă cu lopeţile, Şi trecem ^
Puţină vreme, nisce creştini, prie em
aî căpitanului, rugându-1 şi dandu-i Si
bani, ’l-a slobod* Şi ^ trimlS
tul Munte. Aicea viind a remas pe
betrânul Acacbie destula vreI“ ®’ “ ţ
fără, de trupuri,
vomdu-se ca msc® f bgtrânului
(Precum am aucji^ din g
a » , pentru că « M
venit întâiu ne-au SPU®’ ^ ^ mis sfin-
«• a v ă ,u t:N u c u m .v » ^ con ila
W Romano, ca aa me caut ^
betrâneţele mele ?)• §i a ţele mu.
istorisi una câte una nev
- tote ca mai
°enicului, şi dicea ca însă cu.
Pre sus de om se n e v o i ^ de_apu.
getul lui nu era imPa° u nepur-
rureatot mucenicia o naiu ^
tând grije nici Pen*r“r* ăminte, şi &
ra> nici pentru un , itânebăgare
avea trupul întru desev . Insa
le se n * ,i cu o , aâ
<*orîa ca să moră rrmcen rurea
Căiască cu Hrist° Sj J tlă Viaţă, ca un
era gata pentru cea ^ îo pa-
strein ce se gătesce s
tria luî. Deci s’au unit şi au postit
amendoî multe cjile rugând pre Dum­
nedeu, ca să le descopere pentru mu­
cenicie, şi li s’au descoperit, că este
voinţa luî Dumnezeu, şi se va sfîrşi
bine cea pentru Hristos Dumnezeu
mărturisire. Şi aşa a pus legătură între
denşiî, că după ce se va săvârşi Ro­
mano prin mucenicie, să se roge către
Dumnedeu pentru mântuirea bătrâ­
nului, şi după morte să’şî aibă îm­
preună petrecerea. Şi cuviosul Acachie
iarăşi să roge neîncetat pre Dumnezeu
pentru Romano, până ce se va sfârşi,
şi se va învrednici cununî mucenicescî,
şi el să rămâe în peştera acesta până
la sfârşitul vieţii sale, la acestea unin- [,
du-se, şi îmbrăcându-1 în sfînta shimă,
în diua înjumătăţim, a heretesit pre i
părinţii schitului şi luând blagoslo-
venia bătrânului, s’a pornit să se ducă
la Ierusalim, vrend ca îarăşî să se
înfăţişeze, spre a mărturisi în haine
mirenescî, dar însă ’î-a spus acolo,
ca ori mirean ori călugăr, de se va
înfăţişa spre mărturisire, mare pa­
gubă aduce sfîntuluî Mormînt. îndată
se întorce de acolo, ca un vultur sbu-
rător, şi vine în Ţarigrad, şi se înfă-
ţişeză cu chipul acesta, umblând pe
stradă lovesce nisce câini, cu varga
ce o purta în mână, iar necredincioşii
Turci, acesta vă(Jendu-o5 s’au repecjit
îndată ca nisce fiare, cu multă mânie
şi l’a prins; şi trăgendu-1 şi bătendu-1
l’au adus la Vizir, şi acela l’a dat pre
mâinile muncitorilor, ca să’l pedep-
sescă, până ce se va lepăda de credinţa
CI

luî Hristos. Iar aceîa luându-1, l’a a- carî alerga acolo mulţime multă. Iar
runcat într’o fântână uscată, unde DumneZeescul dar l’a slăvit de sus,
arunca pre ucigaşi, şi acolo a fost 40 cu lumină cerescă, şi lumina sfintele
de cjile flămând, apoî scoţându-1 de moşte trei Zile şi treî nopţi pazindu-le,
acolo cu cumplite bătăi l’au muncit, şi vedea toţî şi se minuna şi creştinii
şi neputându-1 face a se lepăda de forte mult se bucura. Iar necredincio­
Hristos, a poruncit Vizirul ca să’l şilor turci le crăpa inimile. Atuncea
omore, şi ducându-1 la locul de jun- s’a întâmplat acolo o corabie engle-
ghiere, pre drum când îl ducea şi zescă, şi cumperând sfintele moşte cu
când întâlnea vre-un creştin, îl here- 500 de lei, le-aiî dus la locul lor. Iar
tisia, şi se ducea cu mare bucurie, acel boer pentru care am Zis mai sus,
ca cum ar fi mers la o mare veselie, că a mers după mucenic, veZând că
îar nu la junghiere, şi vedend un boer gonesc turcii pre creştini, a dat 5 lei
atâta bucurie la densul, se minună, şi unui băiat de turc de ’i-a muiat bas­
înştiinţându-se că’l duc ca să’l îniun- maua în sângele mucenicului, iară
ghie pentru Hristos, a mers şi acela turciî vedând pre boer că a muîat bas­
ca să-î vadă sfârşitul, şi după întâm­ maua în sânge, la pârît la Vizir, care
plare, trecând pe lângă o gemie în a hotărît să’l omore şi pre boer, şi
cîasul al 12-lea, unde striga un turc, având prietin pre dragomanul Impe-
Şi căutând mucenicul la dânsul l’a rătesc, l’a scăpat de m orte; dar l’a
scuipat, şi îndată gelaţiî ’î-a tăîat limba aruncat într’o temniţă întunecosă,
luî, (pre care cu bucurie singur o a unde a şeZut şase luni, şi în totă sera
scos din gură şi ’î-au tăîat-o); şi iarăşi vedea câte o rază de lumină, viind de
cu închipuire urâ de bine pe creştini la locul de unde a tăîat pre mucenicul,,
Şi curgea sângele din gura luî. Şi când de îî lumina în temniţă, şi forte mult
a venit la locul osândirii a mulţumit se mângâia, apoî dând 400 de galbenî,
luî DumneZeu cu gândul şi cu închi­ a eşit din temniţă, şi împreună cu fra­
puirea, şi aşa bucurându-se a luat cu- tele seu vînZând tot ce au avut, s’au
nuna muceniciei în 19 Ianuarie, în | dus la sfîntul Mormînt şi la Muntele
aniî de la Hristos 1694, şi fericitul şi Sinaî. Apoî venind la sfîntul Munte ,
Prea curatul luî suflet s’a suit la Ce­ s’au făcut călugărî, şi cel întâiu s’a
aiuri cu multă slava sa se bucui e de numit Agapie, şi s’a sfârşit la monas­
gânditorul seu Mire în cîata muceni­ tirea Dohiarului, afierosind acolo şi
cilor. Iar cinstitele şi sfintele luî Moşte, basmaua acea muiată în sângele siîn-
îndată după ce ’î-a tăîat sfîntul luî tuluî cuvios, şi mărturisitorul mucenic:
CaP, a căZut către resărit ca un viu, Romano. Iar cel al doilea s’a numit
Pentru care zavistuind urîtoriî de Hris­ Hristofor, şi s’a sfârşit la Cotlomuş..
tos turcî, gonîa bătând pre creştinii Iar cuviosul Acachie, după ducerea.
cuviosului mucenic Romano, maî mult noscuţii luî, fiind-că la alţii nu se
se nevoîa, şi apoî după puţină vreme, arăta. Odată a nins mult, şi a de-
a fugit din peşteră, şi s’a dus la chilia gerat forte tare cuviosul, şi pentru
sfintuluî Athanasie, şi acolo aflându-se aceia aprincjend foc, ca să se încăl-
şi închinându-se odată, precum <Jicea: zescă, dar nu putea, pentru că pre cât
a venit întru uîmire, şi vede pre cu­ se apropia el de foc, cu atâta mai mult
viosul mucenic Romano, tot luminând recea. Atuncea a înţeles, cum că nu
ca fulgerul, şi faţa luî slobodea raze este atâta frig mult firesce: ci lucrare
maî mult de cât sorele, avend slavă satanicescă este, şi îndată sărind a stins
Dumnedeescă, şi îşî întorcea aceaDum- focul şi aşa precum era gol, a eşit afară
necjeescă faţă despre bătrânul, şi nu şi a că(Jut pe zăpadă, şi îndată ’î-a venit
voîa ca să’l vadă; şi’î arăta luî cu o minunată putere, care a gonit re-
acesta, ca cum l’ar dojeni, pentru căl­ cîala cea multă, şi atâta ’l-a încălzit, j
carea ce a făcut că a fugit din peşteră. întru cât că i se părea că şade într’un
Iară cuviosul cu smerenie căcjend, îl feredeu, îar nu pre zăpadă. Pentru
ruga ca să’î caute cu linişte şi să’î erte acesta a luî îngerescă petrecere, ’î-a 1
A W

greşela, ci mucenicul nu se pleca, şi eşit lauda în oraşe depărtate, şi venea


îndată-şî s’a dus, şi când ’şî-a venit către densul, uniî pentru blagoslove-
întru sine cuviosul, dintru acea ve­ nie, alţii pentru ca să se folosescă şi \
denie, s’a temut de schimbarea muce­ alţii se făcea călugări, şi rămânea su-
nicului pentru călcare. Şi s’a sculat puindu-se. Odată rugându-se cuviosul, {
de acolo şi s’a întors îarăşî în peştera a venit întru o descoperire: şi vede
luî, şi acolo (Jicea că l’a vecjut de multe un bărbat minunat, care viind, ’l-a apu­
°rî, cu aceeaşî slavă, şi atuncî îi căuta cat de mână, şi ’l-a dus la un câmp
cu lină şi veselă faţă, şi cu cuvinte îl prea frumos carele atâta era de mare
mângâia, şi s’a veselit forte mult cu­ în cât nu i se vedea marginile, şi ase- j
viosul, la mângâerile ce’î făcea cuvio­ menendu-1 cjicea, că era acest fel, ca
sul mucenic, şi a remas acolo nevoin- cum ar fi cine-va în noianul măriî, şi
<lu-se până la sfârşitul vieţii luî. După nu se vedea în nicî o parte vre-un
acesta a zidit acolo în peşteră o mică ostrov sau pămînt uscat, atât era de j
colibiţă, cu însuşi mânile sale, şi întru mare acel frumos câmp şi era plin de i
aceea se nevoia petrecend viaţa Inge- palaturî prea strălucite, şi case prea i
r cscă, flămândind şi însetând în ger, frumose, dar deşarte de omeni, şi mi-
Şi în fîerbinţelă suferind pururea, nunându-se a întrebat pre cel ce’l po- 1
Ueavend altă îmbrăcăminte de cât văţuîa, pentru ce atâtea de prea stră­
numai o rasă veche, şi aceea nu o lucite şi nenumărate palaturî să fie ,
Purta tot-d’a-una, de cât când vedea nelăcuite, şi să se peixjă în zadar, o
°a vine cine-va la densul din cu­ atâta frumuseţe şi podobă a lor P şi I
63

acela ’i-a răspuns: bună parte are acela noue că a vedut pre cuviosul, acolo
aicea care plătesce haracîuri şi alte unde se închina, şi dicea, Dom ne lisuse
dări la turci, fără să se supere şi să Hristose, că eşîa ca o pară de fo c din
cârtescă, că la învierea cea de obşte, gura luî, şi încă şi daruluî m ai ’nainte
vor lăcui întru aceste prea frumose pa- vederii, s’a învrednicit pururea p o m e ­
laturi. Pentru că acestea le-a făcut Dum­ nitul, precum n oi toţi ’l-am cunoscut,
nezeu pentru ca să lăcuiască într’en- pentru că mai ’nainte spunea la m ulţî,
sele creştinii ceî ce plătesc haracîurî acelea care pe urmă se va întem pla.
şi alte dări la turci, şi rabdă atâtea Vedea încă şi starea cea ascunsă a
durerî şi scârbe de la denşiî pentru fieşte-căruîa, adecă vedea pre fie-carele
Hristos. A vădut şi altele multe întru cum era cu sufletul, orî întru păcate,
acea vedenie, care pentru neputinţa orî în fapte bune, precum la m u lţi
multora, şi puţina credinţă, şi pentru tainici aî seî prieteni le-au arătat.
A

înaltele descoperiri, ce se par a fi cu Intru acestă petrecere strălucind cu ­


greu de crecjuj^ nu le-am scris. Pentru viosul, a venit la densul şi cel de
Ca tainele cele înalte, nu se cuvine a acum cuvios m ucenic N icodim , ca să
fi arătate la mulţî, ci numai acelea ia blagoslovenie, ca să se ducă şi să
a se arate, câte sunt cu putinţă la mărturisescă. A căruia istorie este
^ n ş iî a încăpea. Şi când ’şi-a venit acesta: acesta a fost creştin din stră­
CUvi°sul întru sine-şî, dintru acea moşii luî, a avut femee şi copiî, patria
•^nmnecjeescă descoperire, se minuna luî era Albania, şi nu ştiu cum s’a în ­
socotind acele cerescî bunătăţi, care şelat de răul Diavol, şi s’a lepădat de
sunt gătite după morte, pentru aceia cea fără prihană credinţă a lu î H ris­
Care suferă fără cârtire, jugul cel greu tos, şi s’a făcut turc, şi atâta s’a dat la
^ ueîndumnedeiţilor turci, şi [îndată fără-de-legî în cât că şi pre co p iii lu î
^imineţa a chemat pre ucenicii săi, şi cu sila ’î-a turcit, şi pre alt creştin
^ spus: de aveţi ceva bani, duceţi- care cu fuga a scăpat în sf. M unte, el
Vq
Sa m° nastire şi plătiţi haraciul, ca a alergat după densul cu gând că d e ’l
** facem părtaşi şi noi acelora cariî va găsi acolo, să facă m ultă rentate
esc haracîuri, şi atuncea alt nimic şi năvălire asupra m onastirilor. Iar
i 5y
v e' a spus, ci altă dată le-a spus totă mântuitorul lum ii Hristos, care înse-
s eilia pe scurt, şi ’î-a sfătuit cuvio- teză de mântuirea tu tu ror om en ilor,
’ lnveţându-î ca să rabde cu mulţu­ a iconomisit acest m inunat chip, că
mită •
3 Şi cu mărime de suflet la ase- viind el în sfîntul M unte, în lo c ca să
j - Acum dar -laraşi
aari. - - sa- venim
găsescă pre bine-credinciosul creştin,
^ Povestirea cuviosului. Un duhovnic şi săi facă rău-credincîos, s’a făcu t
*iiiraeie Silvestru, om cu mare evla- el iarăşi bine-credincîos, cu bu n ele
e şi
9 Vrednic de credinţă, ne-a spus sfătuirî ale bărbaţilor ce lo r iu b ito r i
de Dumnezeu şi lăsând fără-de-legea
lumii, a remas şi el aicea, şi s’a făcut
călugăr, numindu-se Nicodim, şi întru
atâta pocăinţă a venit, că în trei ani
fca pedepsit pre sine fără milostivire,
cu postirea, cu culcarea pre păment,
cu rugăciunea de totă noptea, cu ple­
carea genuchilor, cu lacrămile cele
de-apururea, rugându-se iubitorului de
°uienî şi prea induratului Dumnedeu,
°a să’î erte lui căderea cea mare a le­
pădării de Hristos şi întru o aşa stră­
danie vieţuind, a audit pre ore-cariî
Părinţi dicend: carele s’a lepădat de
® ristos înaintea omenilor, cu cuviinţă
este, ca iarăşi înaintea omenilor să’l
^arturisescă’; acesta audind’o, a voit
Şl el ca să mărturisescă, şi înştiinţân-
^u-se cele pentru sfîntul Acacliie, a
v°it ca să morgă, să ciară sfătuire, ce
Uobue să facă, şi sa îa şi blagoslo-
Venie. şi viind, îndată cum ’l-a vedut
^re betrânul, a cădut la piciorele lui,
°u multă scârbă, plângend şi tânguin-
^U-se mult cias, apoi ’l-a apucat cu­
r s u l de mână, şi fără să’l ştie, dicen-
pre nume ’l-a ridicat, şi mult ’l-a
Mângâiat pentru mântuirea lui, şi lă-
SaUdu-l sfîntul Acachie s’a dat puţin
Ultr’o parte, şi se ruga gânditor, iar
acJeî care se afla acolo, spunea că a
Ve4ut lumină ca o stea care s’a pogorît
^■asupra betrânuluî, şi lumina faţa
Iii'"'
1 ca sorele» Apoi întorcendu-se, a
Venit la Nicodim, şi ’i-a spus cuvînt de
ta*Ua, şi atuncea s’a stins acea lumină
la betrânul. Şi a lovit umilinţa în
lîainia luî Nicodim, şi ca cum s’ar fi
împuns de acel Dumnecjeesc dar, striga j
cu mare glas: Greşit’am Domne, îartă^
mă, şi pogorându-se maî jos de la peş­
teră, acolo a plâns cu amar mult cîas.
Apoî a venit la bătrânul, cerend blagos-
lovenie şi voe, ca să se ducă la m uceni­
cie, îar bătrânul rugându se pentru den­
sul, şi dându-î un toiag în mână ’î-a dis:
Du-te cu acest toiag înaintea paşiî;
şi cu ajutorul şi darul luî Hristos, bine
vei sfârşi mărturisirea ta. Atuncea Ni-
codim a luat toiagul ca din însuşi
mâna Domnului, şi cu rugăciunile be-
trînului înarmându-se, s’a împuternicit
la mărturisire, şi a liotărît ca îndată
sa pornescă de acolo, şi sa se d u c ă ;
dar era forte slab de multă postire,
şi nu era cu putinţă ca să căletorescă
atâtea dile de drum, şi a cerut voie
de la betrînul, ca să deslege la mân­
care şi băutura, ca să se întărescă
puţin şi să potă merge. Iar cuviosul
’î-a dis: tocmai acum, frate, este tre­
buinţă de mai multă postire, pentru
ca trebue să te nevoescî cu cea de
pre urmă luptă pentru H ristos; nu­
mai du-te cât poţi. Ca stăpânul nos­
tru a dis: nu numai cu pâine va trăi
omul, ci cu tot cuvîntul luî Dumne­
deu, acesta te va întări ca să căleto-
rescî, drumul teii fără ostenelă, şi Ni-,
codim a d is : Domnul nostru lisus
Hristos pentru rugăciunile tale, sfinte
părinte, să facă milă cu mine, şi să
me învrednicescă bunei lu i m ărturi­
siri, ci me tem de Diavolul, ’i-a răs­
puns cuviosul, de Hristos să te temi,
şi nu de neputinciosul Diavol, care nu
are nici o stăpânire asupra nostră, de mâinile lor, carii l’a apucat ca nişte
la sine-şi, aibi totă îndrăsnela la A-tot- fiare selbatice, şi l’au muncit trei dile
puternicul Hristos, carele te va întări şi treî nopţi. Apoi l’au dus la locul
ca să biruesci pre Diavolul, şi pre cel de tăere, şi ducendu-1, adese-orî îl
Hristos să’l mărturisesci. Acestea au­ îngenunciiîa, ca să’l taie înfricoşindu-1;
rind Nicodim, se umplea cu totul de şi când a venit la locul pre care ’i l’a
Jacrămî, şi de bucurie a cădut şi a arătat Domnul, s’a rugat, şi plecân-
sărutat picîorele betrânuluî. Şi luând du-şî capul a primit fericitul sfârşit,
toiagul şi blagoslovenia sfîntuluî, s’a şi s’a suit la Cerîurî purtător de cu­
Pornit bucurându-se, şi cu cât postea nună. Iar cinstitele lui moşte, a remas
Ş1 se înfrâna, cu atât maî mult se în- întregi până astă-dî, izvorând tămă­
tarîa cu darul lui Hristos, şi nici de- duiri, şi bună miresmă, la cei ce cu
cum nu slăbea, şi a ajuns fără oste- credinţă se apropie, carî în tot anul
nela la patria lui, şi mărturisirea lui prăznuesc şi serbeză sfîntă pomenirea
kifte o a severşit, precum se scrie maî luî veselindu-se, la 11 dile ale luî Iulie.
Pre larg în povestirea cea pentru den- A mărturisit pentru Hristos, în anul
Sul, (Jicend, că ’i s’a arătat Hristos, mai 1722.
^ainte de mărturisire, încă în sfîntul
Chinte, după ce a eşit de la betrânul, Ia r cuviosul Acachie, şedend în locul
^1 întărindu-1 ’î-a arătat în vederea care am maî (Jis, s’au adunat acolo şi
°chilor) tote muncile pre care avea să alţi mulţî fraţi, dorind de mântuirea
sufere pentru sfînt numele luî. Ară- sufletelor lor. A venit acolo şi Egu­
aildu-î şi însuşi locul osândirii, unde menul cel ce a fost mai ’nainte al La-
^
era să-î taie capul. Pentru că mergend vreî, cel numit chir Neofit din Hio,
®lbasan (patria lui) l’a cunoscut, spre a se linişti, şi pentru evlavia ce
^ Ridată l’a răpit, şi l’a înfăţişat la avea către betrânul, a zidit doue bise­
a$a, care îl judecă, şi ’l cercetă cu rici şi chiliî, şi a remas acolo nevoin-
e~arneruntul, şi după ce l’a vedut că du-se după putere, până când s’a odih­
Jntarit întru credinţa lui Hristos, nit întru Domnul, şi încă şi cei-l’alţi
a
P ru n cit de l’a aruncat jos afară, părinţi, au zidit loru-şî chilii, şi s’a
din făcut schit în destul, care este şi până
lriălţiinea palaturilor, care era
fort p A astă-dî, prin rugăciunile cuviosului
1nalte, şi ol minune, ca un vul-
tur părintelui nostru Acachie, în tote f i ­
Ce se pogoră în vînt, aşa a stătut
e Picîorele lu i: şi îndată alergând lele crescend şi înmulţindu-se cuvîn-
suit îarăsi la Paşa, şi când l’a ve- tătorele lui Hristos jertfe. Şi după ce
<ÎUt s a cutremurat Paşa, şi ar fi voit s’au adunat mulţî fraţi, fiind-că avea
ca
Sa 1 slobodă, dar s’a temut de mul- multă lipsă de apă, întâiu a făcut
Kmea turcilor, pre care l’a şi dat în sterne. Iar după puţină vreme, a venit
60

un monah, de la Ierusalim cu meşte­ chilii şi se liniştea fie-care deosebi.


şugul zidar, şi a remas şi el în Schit, Dar nici unul din ascultătorii luî, nici
şi fiind-că tare se strimtora părinţii din alţi părinţi, nu a putut să urmeze
de lipsa apei, a luat betrânul pe acel cereşteî petrecerii luî. Şi fiind-că s’a
zidar şi l’a dus de-asupra schitului, şi întemeiat acolo schit, venea mulţime
arătându-î un loc, ’i-a dis: Ţimotheiu de călugări şi mirenî la bătrânul, pen­
sapă aicea şi vei găsi apă, cu darul şi tru blagoslovenie şi pentru sfătuire,
ajutorul luî Hristos; şi ascultând fra­ în cât că nu avea loc ca să-î găsdu-
tele, a săpat acolo şi a făcut şi canal îască, şi mai ales îarna, pentru aceea
de zid ; şi a găsit apă rece şi dulce şi a fost silit de firesca lui milostivire
forte priincîosă sănătăţii omului, că a zidi şi alte chiliî, pentru ascultătorii
în tot sfîntul Munte nu se găsesce ca lui, şi odihnea şi pe streini şi se m i­
acesta. Dar din zavistia şi din supă­ nuna mulţi, că nimic din nevoinţele
rarea Satanei, s’a surpat canalul, şi cele din tinereţe nu a lăsat, ci mai
îarăşî a zidit Ţimotheiu trei canalizări vîrtos şi maî mult se silea a cresce
pe sub păment şi cu boltă de piatră, nevoinţele sale prea fericitul. Şi s’a
Şi cu rugăciunile sfîntuluî bătrân s’au făcut atâta de deştept, că nu l’am ve-
întărit; şi le spunea lor cuviosul că a cjut să se fi culcat pre pat, nici un
vecjut cu ochii minţii pre Diavolul, cias măcar, ci pre genunchi; şi atât
°are făcea multe felurî de meşteşugirî, numaî cât să nu i se întunece mintea
°a să oprescă şi să strice, ca să nu vie de multa privighere, şi urâ somnul ca
aPa, şi s’a dus dimineţa acolo, şi a găsit pre un vrăşmaş, şi dacă l’ar fi deştep­
Pre Ţimotheiu, şi pre ceî-l’alţî lucră- tat cine-va, din acel puţin somn, îî
torî, pre toţî căcjuţî la păment, ca nişte mulţumea forte, şi ca o facere bine o
slăbanogiţî, cariî nici de-cum nu putea socotea aceea, şi cjioea: că nicî hai­
să se misce şi să lucreze. Şi îndată-şi nele, nici aşternuturile, nici bogăţia,
cuviosul cunoscend, a făcut rugăciune nici desfătarea, nu cresce atât pati­
catre Dumnezeu şi a gonit pre supă­ mile ca somnul, şi îarăş nimic alt nu
rătorul, şi aşa s’a sfârşit lucrul. Şi de le pote domoli ca privigherea, şi ’i se
atuncea şi până în diua de astă-cjî? cse cuvine călugărului maî întâiu de cât
aPă prea îndestulată, şi de mare mi- alte nevoinţe ale trupului, să se obicî-
rare, că nu numaî pentru trebuinţele nuîască cu aceste două, adică cu postul
Părinţilor, ci şi moră a zidit, cu chel­ şi cu privigherea, pentru ca să biru­
tuiala lui chir Neofit, pentru ca să-şî iască trupul, căci tote alte rele pătimiri,
Macine părinţii puţina lor hrană. Iar osteneli orî golătate, orî alte nevoinţe
^in fraţiî ceî ce s’au adunat, unii aii sau rele pătimiri, le deprinde şi nu le
r^nias întru ascultarea bătrânului, îară are întru nim ic; îară cu postul şi cu pri­
a4 iî prin sfătuirea luî, îşî zidea loru-şî vigherea biruesce poftele trupului, şi
07

nu l lasă a se obicinui la alte rele. Şi şi de Dumne^eescile luî dăruiri. Şi avea


îarăşî (Jicea că nevoitorului îi este de cuviosul evlavie la toţi sfinţii, dar maî
ajuns jumetate de cîas de somn, precum multă la sfîntul Maxim cavso-calivitul,
singur arăta cu lucrul, şi cu tote că pre carele (Jicea că l’a vecjut de multe
avea înfricoşată vătămătură, însă răbda orî, căcî când i se întempla vre-o supe-
cu bărbăţie, şi sta totă noptea drept rare de la Diavolul, pre densul îl ruga
sau pre genunchi la pravilă, şi aprope şi’l afla gata ajutător, şi i se arăta lu î
de zorile (Jileî primîa puţin somn, răzi- când se făcea întru răpire, purtând po-
mându-se pe mâna lui sau de alt-ceva. dobă preoţescă, strălucită şi plină de
Şi vedeai cu adeverat la el minune, că lumină, ţiind în mână cădelniţa, cu care
fiind deseverşit necărturar, citea pre îl tămâia pre el, pre totă Biserica şi pre
cărţî,şi înţelegea tote, atât cât un cuvînt cei ce urma luî, „că’î urma, precum <Ji-
din sfânta scriptură nu greşa, când ar cea, mulţime multă de călugări, şi purta
fi fost întrebat, ca un mult înveţat da îmbrăcăminţî călugărescî, însă albe şi
respunsul cuviincios, şi la ceî învăţaţi strălucite, iar ale sfîntuluî mai stră­
Şi la călugări, şi atâta s’a versat la lucite", şi întrebându-1 sfîntul Acachie,
densul Dumne<Jeescul dar, şi i-au eşit pentru cei ce urma luî, ’î-a spus, cum
vestea, că venea la densul de pretu- că sunt aceia carii prin mijlocirea luî
tindenea mulţime de omeni de prin s’au mântuit, şi după ce le vedea tote
cetaţî şi sate, arhierei şi preoţi, boerî acestea se mângâia de superarea ce’î
Şi săraci, călugări şi mireni, atât că venea. Altă dată îarăşî (Jicea, că se
de multe ori se strâmtora, de nu’î în­ vedea dimineţa o pasere forte frumosă,
cepea lăcuinţele fraţilor. Şi nici odată mare cât un porumb, şi şe(Jend în co-
1X11 lipsea streinii, nici cjiua nici nop- pacîul ce era înaintea peşterii, cânta
tea, şi fie-care îşi primea folosul oste- cu o minunată dulciaţă, şi ascultând
Uelelor, şi nimenea nu se întorcea ne- fugea de la densul totă scârba, şi inima
^ângâiat, atât ceî din sfîntul munte lui se umplea de bucurie şi veselie,
Cat şi ceî din afară, ca o lumină ce acesta se arăta numai când era singur,
Umina, pre ceî ce şedea întru întu- îar după ce s’au adunat fraţii, nu o a
**erecul nesciinţeî. Şi se împlinea la mai ve<Jut. Un frate autjind pre be-
densul cuvîntul Domnului nostru Iisus trânul istorisind de multe orî pentru
hristos, care (Jice: aşa să lumineze sfîntul Maxim, l’au luat la evlavie, şi
lamina vostră înaintea omenilor, ca prin sfătuirea betrânului a zidit Bise­
Ve(Jend faptele vostre cele bune să rică sfântului Maxim de-asupra chiliei
Proslăvescă Pre Tatăl vostru cel din betrânului, la doi ani după adormirea
Ceriurî. Şi ori unde ar fi mers cine-va, lui. Şi acesta care o am au<Jit şi am
humele luî Achachie se vorbea, şi toţi vecjut, şi eu şi câţi am fost la un loc,
Povestea despre faptele luî cele bune nu o voîu tăinui, căci de multe orî
noptea străjuind afară de chilia lui,
fiind-că aveam multă evlavie la sfîntul
betrânul meu, care când se închina,
din gura luî afară nu se aucjea glas,
tiar din lăuntru din inima luî se audea
°reşî-care glas cu dulci suspinuri, şi
acesta se făcea totă noptea, pentru că
tot-d’a-una priveghea rugându-se, şi
către (Jorî de diuă sprijinindu-se pri-
^Ua puţin somn precum maî sus am
<îis. Avea cuviosul Duh pacinic, şi dacă
cine-va pătimea de gânduri, îndată ce
ar fi vecjut faţa luî cea cu dar dăruită,
^ se liniştea acele gânduri rele, pre-
Cuni toţi seim, câţi am fost împreună,
Şl l’am cunoscut şi o mărturisim, de cât
^a°ă cine-va din zavistie va ascunde
adeverul. S’a învrednicit cuviosul şi da­
cului maî nainte vederi, că de multe
° ri la mulţi maî nainte apuca şi le
Aurica gândurile lor, cu chip sfătuitor,
P^cste tote faptele bune avea şi sme-
rita cugetare, că nu a suferit să audă
^a nimeni vre-un lucru sau fapte
Prin care să-l laude. Pentru că odată
fratiî a cerut de la pro Egumenul chir
ie°fit, să le rânduiască pre unul din
fratî să le fie ca un proestos în schit,
aPr6pe de betrânul, pentru ca să nul
supere la tote, iar pro Egumenul le-a
^sPuns, numai pre betrânul voesc să
avc ţl Iară ei şi a doua şi a treia oră
aceîaşi a cerut. şi într’o di de serbă-
s’a adunat toţî la Chiriaco, şi
^uPa sfânta liturghie, fiind de faţă şi
etrânul, a făcut cerere pro Egume-
‘^Uluî sâ ie rânduiască şi al doilea pro-
estos, ca să’l aibă şi la ore carele tru-
pescî trebuinţe. Atuncea pro Egumenul
s’a sculat şi luând toiagul l’a dat în ma­
nile betrînuluî Acachie, dicendu-î: Pri-
mesce betrânule acest toiag, şi să fii
Egumen şi proestos, la toţi fraţii aceş­
tia, până la răsuflarea ta cea maî de
pre urmă, Atuncea a sărutat mâna pro
Egumenului şi a primit toiagul, vrend
a arăta ascultare, şi de atunci nu l’am
maî vedut cu toîag în mâinile lu i; cu
tote că maî ’nainte pentru adîncî be-
trâneţele sale umbla cu toiag, însă de
atuncea l’a lăsat, pentru ca să lepede
de la sine totă înalta cugetare. Odată
a venit în sfîntul Munte Patriarhul
Ierusalimului chir Hrisant pentru în­
chinăciune, şi au(Jind cele pentru be­
trânul Acachie, a venit cu multă bu­
curie, şi întâlnindu-se şi vorbind, şi
mult întrebându-1 de cele ascunse şi
negrăite, s’a minunat de înalta luî
dreptă cugetare, şi petrecerea luî, şi
veselindu-se de cuvintele luî cele pline
de dar, îl propoveduia pretutindenea
şi Zicea: am vedut pre alt Ilie, şi pre
alt Ion Botezătorul, am vedut maî
mult de cât cele ce audeam, şi p ro­
slăvea pre Dumnedeu, că întru aceste
vremî, se află ast-fel de omenî. Citind
eu, înaltele şi minunatele cuvinte ale
sfîntului Simeon, noul bogoslov, am
găsit cuvîntul unde dice : că dacă creş­
tinul nu va vedea pre Hristos, aicea
întru acestă viaţă, să nu nădăjduîască
a’l vedea nici în cea-l’altă; la acest
cuvînt eu îndoindu-me, am întrebat
pe Avva al meii Acachie. Iar betrânul
’mî-a Z is: adeverat este fiul meu, şi
0 9

nu te îndoi la cuvintele sfintuluî. Cu pentru ore-cari din cei ce se smintesc


adeverat dacă creştinul nu va câştiga de feţele cele frumose ale celor maî
cu ochii gândului privirea, ca să vadă tineri, şi le-au răspuns cu umilinţă
curat'pre Hristos, întru acestă viaţă, după obiceiul lui, d icen d : nu sciu ce
nu este chip ca să’l vadă nici acolo. să d ic ; eu nu sciiî nici odată ce este
Şi eu îarăşî voind să învăţ ceva din­ o aşa smintelă, ci maî vîrtos când văd
tru acelea care nu le sciam, ’i-am d is: ast-fel de feţe, mă pornesc spre sla-
dar sfinţia ta l’aî văcjut ? şi ’mî-a răs­ voslovia luî Dumnedeu, şi mă bucur
puns, l’am vădut fiul meu, nu odată de frumosa zidire a luî. Fraţii schi­
°i de multe orî, şi ce ’ţî-a dis ? Acesta tului au voit să facă oreş-care porunci
’mîra (Jis, urmedă-mi mie, adecă fă la schit, atât cât pentru ceî prea tineri,
poruncile mele, (aşa tălmăcea pre ur- cât şi pentru ore-carele ce le-au so­
niecjă-mî mie) dar nu ’î-am urmat, şi cotit de cuviinţă, la acestea s’a dus şi
cu acest cuvînt, curgea lacrămile din a întrebat pe bătrânul, şi le-au răs­
°chiî luî ca dintr’un isvor, şi eu îarăşî puns : să vă păziţî, să nu faceţî la schit
cn obicinuita mea îndrăsnelă î-am dis: nicî o dată vre-o lege sau poruncă,
Şi cum părinte vede omul aicea pre nicî voî, nicî de la alţiî să primiţi,
Hristos ? aşa simţitor, cu ockiî aceşti nicî pentru ceî prea tinerî, nicî pen­
trupeşei, sau cu gândul ? şi ’mî-a răs­ tru alt-ceva, pentru că destul este pe-
puns, cu gândul. Dar să scii că acela clepsa nostră, care o vom lua pentru
care se va învrednici acestuî dar, când călcarea poruncilor luî Hristos ce fa­
va veni întru aşa descoperiri, vede cele cem, şi a sfinţilor părinţi, pentru că
cu gândul ca pre cele simţitore, fiind- unde este lege, acolo este şi călcare.
_o
a simţirea ochilor celor trupescî, ră- Numai luaţi aminte de sine-ve fieşte-
ane atuncea cu totul nesimţitore. carele, şi vă nevoiţi pre cât puteţi, să
AP°î ’mî-a d is: şi tu dar când citescî, păziţi poruncile Domnului nostru li-
a?a înalte cuvinte, şi se îndoesce gân­ sus Hristos, şi ale sfinţilor părinţî, şi
dul în inima ta, atuncea* îndată ne- maî mult nu căutaţi. Şi vă dic şi acesta
v°eşte-te ca să câştigi ceva, ca să faci puind pre Domnul martor. Că carele
dintru acelea care citescî, căcî dacă va voi să facă legi sau porunci la schit
^upă întâia, şi a doua oră, nu veî băga şi nu se liniştesce ci voesce cu acestea
Semă, apoî vine inima ta, întru nesim- ca cum pentru îndreptare, să supere
tir
a şi ţi se vor părea, acest fel do pre părinţî şi pre fraţi, acela are să
Xrxalte şi Duhomnicescî cuvinte, ca ca^ă în marî supărărî, şi în sfârşit va
^ Sce poveştî şi cântece. Şi fericit este iugi şi din schit, şi se va face întâiu
llnul ca. acela, care aşa se va nevoi, el călcător născocirilor Iul ţ)icea şi
î^ntru că se va învrednici de marî pentru aceia cari pustnicesc, în păr­
^arurî. Altă dată l’a întrebat iarăşi, ţile cavso-calivieî, că un om, carele
18 *
era singur el, care se pustnicea întru
aceste locuri, odată când se ruga, a
venit întru o descoperire, şi a vedut
pre aceşti patru sfinţi, cariî s’au pust­
nicit în părţile acestea (pe lângă schi­
tul Prodromul Românesc) adică: pre
Petru, pre Maxim, pre Nifon şi pre
Nil, carî ruga pre Stăpânul Hristos,
ca să le dăruiască, şi să’î mântuiască
pre aceîa, carî până la sfârşitul vîeţiî
lor, vor răbda lucrând după puterea
lor, poruncile luî Hristos, în locurile
acelea, unde şi aceşti sfinţî au sihăs-
trit, şi li s’au dat de la Hristos după
cererea lor. Pentru aceea tot-d’a-una
mult îndemna pre fraţî, ca să se liniş-
tescă, şi să rabde în locurile acestea,
Până la sfârşitul vîeţiî lor. Şi îarăşî
4icea: remâneţî aicî, îubiţiî meî fraţî,
Pentru că avem şi pre alţî mulţi, noue
ajutătorî. Dar şi la sfârşitul Ingeresceî
vieţiî lui s’a învrednicit, să facă şi pre
al treilea cuvios mucenic, prin rugă-
ciunile lui. Pre Pahomie rusul, pre
cel mai prost (Jic, care aflând u-se o
data rob la turci, s’a bolnăvit, şi după
ce s’a ridicat din bolă, ore-cari din ne­
credincioşii turci, vrend a’î lua cele
ce avea el, l’au apucat ca să’l turcescă,
4icend cu minciună, cum că ar fi (Jis
el în boia lui un asemenea cuvînt, ca
a(lică, să se turcescă. Decî el de frică
lăsând tote câte a avut, a fugit de
acolo, şi a venit la cavso-caliva, şi pe­
trecea supuindu-se cu multă răbdare
Şi smerenie, dar avea îndoială; nu
cum-va în bolă fiind, ’şî-a perdut min-
tea> şi şă fi (Jis un aşa nelegiuit cu-
)

vînt, şi nu ţine minte ? Pentru acesta


dorea ca să mărturisescă şi el pre
Hristos. Intru acele (Iile Ş’a bolnăvit
betrânul şi se gătea de morte, şi luând
Pahomie blagoslovenia luî, s’a dus la
cea pentru Hristos Dumnedeu mărtu­
risire şi bine pre acesta o a sevârşit
la Rumelia, în eparhia Filadelfieî, în-
tr’un sat ce se numesce Usachi, în (Jiua
înălţăriî la Maiu în 7 cjile, în aniî de
la Hristos 1730, îară sfintele luî moşte
se află acum în ostrovul Patmosuluî,
în monastirea sfîntuluî Ion Cuvîntă-
torul de Dumnezeu. Iar cuviosul pă­
rintele nostru Acachie puţin bolind,
după ducerea cuviosuluî mucenic Pa-
homie la mărturisire, şi după puţine
Zile, a adormit întru Domnul în luna
luî Aprilie în 12 dile, întru acelaş an,
în Dumineca Mironosiţelor, cunoscen-
du-şî sfârşitul şeii, cu câte-va dile maî
’nainte, pentru că a spus la un călugăr
al seu Athanasie, care venise de la
sfînta Ana, spre a se blagoslovi de betrâ­
nul, (J.icendu-î: frate Athanasie, mergem
acum într’o cale depărtată, depărtată:
şi maî mult aicea nu ne vom maî ve­
dea unul pre altul. Au alergat şi s’au
adunat mulţime multă de călugări la
fericitul luî sfârşit, ca cum ar fi fost
chemaţi de cine-va, şi toţi plângea de
lipsirea luî.

cesta este vîaţa părintelui nostru
Acachie, şi acesta este petrecerea lui
care a strelucit, în aniî aceştî mai de
0

pre urmă. Pentru ca să astupe gurile


acelora, carii fără socotelă cjic>cum °ă
acum în vremile acestea a slăbit firea vremea maî îndemânatecă este, ci nu­
omenescă, şi nu pote nimenea să mai mai singură buna-voinţă s’a schimbat,
ajungă în mesura cuvioşilor celor vechi, şi râvna cea după Dumnedeu s’a răcit,
măcar să voîască şi să dorescă, dar şi s’a pogorît de la bine spre rău, şi
las să socotescă fiesce-carele, care unele s’au făcut omeni cu totul robi lum iî
ca acestea cugetă. Pentru că n’a slăbit acesteî 'deşarte, şi a îubit maî mult
firea ci voinţa omuluî este plecată spre pre aceste stricăcîose şi vremelnice,
reu, şi nu se silesce ca să o întorcă neaducendu-şî aminte, nicî purtând
spre bine, şi pentru acesta pricinuesce grije de cele vecinice. Pentru aceîa şi
pricinuirî întru păcate. Pentru că de s’au ridicat şi cu totul a lipsit Darul
ar fi slăbit firea, apoi cu adeverat că lui Dumnedeu, de la iubitorii de tru­
uicî părintele nostru Acachie nu ar fi puri, robii pânteceluî şi poftitorii de
ajuns la atâta înălţime a faptelor bune, lume, cariî ’şî-au ridicat nădejdea lor
nici cei-ralţî treî cuvioşî mucenicî pre de la Dumnedeu şi ’şî-au dat totă inima
cariî ’i-am d is: nu ar fi arătat o aşa lor la dragostea şi grijile lucrurilor
minunată şi muceniciască morte, cariî celor pămentescî. Precum cjice Apos­
au fost şi ei omeni de acest neam şi tolul, la bogăţii şi la îndulcirile pati­
fire ca şi noi. Şi încă şi alţii mulţi milor, iubitori de argint şi asupritori
^enumeraţi cariî sunt acum, şi stră­ făcendu-se, şi plecaţi spre tote răută­
lucesc ca mărgăritariî în sfîntul mun­ ţile, cu totul de-apururea a trupului
tele acesta. Precum a fost şi acela ca­ grije avend şi făcend. Şi dacă prea
rele acum de curend a adormit întru târdiu când-va îşi aduc aminte de să­
domnul de trei ori fericitul Efrosin, racul sufletul lor, ca să se închine şi
Pre carele îl numea „ertatul“, carele să roge pre prea bunul, făcătorul de
ca sorele a strălucit în monastirea Ivi­ bine Dumnezeul nostru, sau alt-ceva
rului, petrecându-şi viaţa în cea maî lucru sufletesc să facă, acesta num aî
sfîntă prostime. Şi prevedea şi spunea, pentru obiceiu o fac, cu lenevire şi cu
Prin pilde, starea cea ascunsă a fie- grăbire ca cum ar sta pre ghimpi. Pen­
cărui suflet. Ale căruia şi moştele des- tru că şi atuncea mintea lor nălucesce
&ropându-se nu s’a aflat. Şi alţii mulţi cele stricăcîose şi le cugetă, şi întru
se găsesc trăind şi până astăzi, nevo- acestea se îndeletnicesce şi viseză, pen­
indu-se în faptele cele bune, pre cariî tru că inima lor este lipită de acestea.
ceî ce voesc vadă-î şi urmeze petre­ Pentru acesta unii ca aceştia, nici aicea
cerii lo r ; iubitorii de trup, şi împrotivă nu primesc arvuna credinţei, care este
grăitorii, şi să nu se înşale în deşert darurile cele duhomnicescî, şi acolo se
Unii ca aceştia. Pentru că nici firea a lipsesc de bunătăţile ce sunt gătite
slăbit, nici vremea s’a schimbat, ci maî drepţilor.
vârtos, şi firea maî tare s’a făcut, şi
D e c i, fraţilor meî, dacă voim ca să tul Dumnedeu şi ne va trimite darul
câştigăm bunătăţile cele vecînice, să seu, şi va lumina cugetele nostre, spre
nu ne înşelăm, şi să punem pricinuiri a ne întorce la densul, să ne tăme-
mincinose întru pecate, ci să întorcem duîască partea sufletului nostru ce este
socotinţa şi voinţa nostră de la cele vătămată, ca să putem să cunoscem,
pământescî la cele cerescî. Să supunem cele spre folosul nostru, şi să ne îm ­
totă dragostea şi pofta nostră la Hristos, puternicim spre cele bune, ca să ajun­
îar nu la aur, nicî să punem nădejdea gem întru mesura verstei, pliniriî ce­
nostră vre-odată la banî, ci la cuvin­ lei duhovnicescî, a luî lisus Hristos.
tele şi la poruncile Mântuitorului nos­ Să ne izbăvim de pecate şi să lucrăm
tru Hristos, să ne rugăm cu inimă dreptate, ca să luăm de aicea arvuna
curată şi cu minte deşteptă întru sme­ credinţeî, care şi părintele nostru Aca­
rită cugetare. Să ne nevoim ca să fa­ chie a luat, şi acolo să moştenim bu­
cem lucrurile cele suflstesci ale nostre, nătăţile cele vecînice, şi să ne sălăş-
maî mult de cât cele trupeşei'. Să ne luim, întru lăcuinţele drepţilor, în pă­
smerim pre noî pentru Dumnedeu, mântul celor viî. Cu darul şi cu iubirea
care s’a smerit şi s’a făcut rob pentru de omeni a Domnului nostru lisus
noî. Să ne facem, fraţilor, lesne ertă- Hristos, a căruia este slava, şi stăpâ­
torî, milostivî, şi de-a pururea cele nirea, cinstea şi închinăciunea, îm ­
cerescî cugetându-le, şi în scurt să cj.ic: preună cu Tatăl şi cu sfîntul Duh,
să fim următori după putinţa nostră, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
cuviosului părintelui nostru Acachie.
Şi să facem măcar atâtea nevoinţe şi Cuvînt de învăţătură al Sfîntului Macarie
°stenele pentru cele vecînice, câte răb- Eghiptenul, forte folositor.
dăm şi suferim pentru cele vremel­
nice ; şi atuncea vom înţelege, că nicî A cest minunat, prea cuvios şi siînt
Macarie, în vremile întru care se afla
firea a slăbit, nicî vremea s’a schimbat.
Iară de vom fi cu totul tot daţî la cele la sihăstrie, în pustietate, mergând
Pămentescî, şi plecându-ne, privim tot- într’o di prin codru pe o cărare, mergea
d’a-una jos ca dobitocele cele necuvîn- în urma lui, un înger în chip călugă­
tătore, şi nu voim a ne ridica şi să resc, şi 4ise către Macarie: Blagoslo-
lăsam voinţele cele trupeşei, apoi mă­ vesce părinte! şi îi păru luî Macarie
car să suspinăm pentru socotinţa nos- că este un călugăr din pustie, şi cjise
tra cea rea, şi să nu ne întemeem pe Macarie: Dumnedeu să te îerte fiule.
voinţa nostră cea rea, ci să ne cunos- Deci merseră împreună amândoi pu­
Cem neputinţa, puţina credinţă şi gre­ ţintel pre cale. Iară Macarie vecju pre
şitele nostre socotinţe, şi pote că cu înger cu chip călugăresc şi frumseţea
acest puţin ne va milui mult indura­ luî minunată forte şi minunându-se
sfîntul Macarie, a dis către înger: me cunosce pre toţi şi pre cei-l’alţî. Ca
mir forte de frumseţea şi de tinereţile un om ce merge într’un târg şi
tale; că eu de când sunt pre păment, vede pre boeri şi pre săraci şi ’i în­
nu am vădut atâta frumseţe la om, şi trebă, cine este acesta şi carele este
gândesc în gândul meu, că nu este cu acela ? Şi dacă întrebă află pre cine
putinţă să fii tu om. Deci pentru acesta, n’a vedut nicî-odată în lume, acesta
juru-te pre numele luî Dumnedeu, Stă­ şi acolo adeverat, pentru ceî drepţi
pânul Cerîuluî şi al pământului, să’mî este: cunoscinţa, vederea, veselia, viaţa,
spuî drept cine eştî ? Iară îngerul în­ lumina şi îndrăgirea cea Dumnedeescă.
dată făcu metanie către sfîntul Ma­ Iar ceî păcătoşi, nicî se văd nicî se
carie, şi dise: Blagoslovesce părinte, cunosc unul cu altul. Deci, iară dise
ca precum me vedi, nu sunt om, ci sfîntul Macarie, spunem şi de acesta
snnt îngerul lui Dumnedeu. Şi am sfinte îngere: Dacă ese sufletul din
venit să-ţi spui câte le dorescî şi nu trup, ce se face ? Şi pomenirile, pentru
le ştii, pentru acesta întrebă-mă cât ce le fac omeniî pentru ceî m orţi ?
îţi este voia şi eu îţi voiu spune. Deci, îngerul răspundend dise: Ascultă
Atuncea Macarie bătrânul a cădut şi sfinte părinte, când se desparte sufle­
s’a închinat îngerului dicend: Mulţu- tul de trup, îl iau Ingeriî şi a treîa
uiescu-ţi ţie, Dumnedeul nostru, că di îl duc, ca să se închine Dom nului
’ttiî-aî trimis îndreptător, ca să me în- nostru Iisus Hristos. Iară de la păment
drepteze şi să me înveţe cele ascunse, până la Cerîu este mulţime de oste
care prea mult le doream şi nu le de Diavolî, carî se chîamă Vameşi şi
Ştiam. Atuncea cjise îngerul către sfîn­ şed întru întâmpinarea sufletului; acei
tul Macarie: Spune-mi, sfinte părinte, necuraţi Diavolî, şi îşi arată catasti­
Ce’ţî este dorul ca să afli ? Şi dise sfîn­ hurile, în care sunt tote păcatele ome-
tul Macarie: Spune-mi, sfinte îngere! nilor scrise de dânşii şi le arată în ­
^n lumea cea fără de sfârşit, cunoscu-se gerilor şi (Jic aşa: în cutare di şi întru
°uieniî unii pre alţii ? Iar îngerul a atâtea dile ale lunei, acesta a făcut
Z is: Ascultă sfinte Părinte, precum cutare sau cutare păcat, a suduit, sau
Ve4î întru acestă lume, omenii de cu- a ocărât, sau a vorbit de rău, sau a
scră dorm, iară dacă se face <Jiuă, se gândit rău altor omeni, sau a rîs de
A

mtâlnesc vinul cu altul şi dau bună cine-va, sau s’a mâniat pe cine-va, sau
^iinineţa şi vorbesc amendoî şi se a zavistuit, sau a vorbit de rău pe
veselesc, întru acest chip este şi în cine-va în mânie, sau a furat, sau a
cea-l’altă lume; şi încă care n’au fost curvit, sau a blestemat pe cine-va, sau
I
*dcî odată acolo, adică pre cari nicî a înşelat pe cine-va, orî a făcut mala-
°dătă nu ’î-a vedut, nicî ’î-a cunos- chie sau sodomie, sau a hulit cuvîntul
k : acolo din Dumnedeesca pronie îi lui Bumnedeîi, adică sfinţitele cărţi, şi
74

în loc ca sa asculte, a defăimat pre gândurile, privirea cu ochii, aucjirea,


învăţătorii Bisericii. Sau ori-ce păcat mirosirea, pipăirea, minciunile, farme­
se opresce de Biserică, care aduce cele şi descântecele; la a doua vamă,
scandal legii. Când face omul păcatul, se întrebă, pentru ce a lăsat adevărul,
ei scriu în ce an, în ce lună şi în care şi s’a plecat la cele deşarte şi ne­
4i, şi la atâtea ciasuri din di; şi aşa drepte: De se boJnăvesce, nu cade la
ni le arată fie-cărui om, păcatele îna­ Biserică cu smerenie înaintea luî Dum­
intea lor. Care păcate şi omul le vede nedeu să se roge, ci alergă la descân­
şi le scie că le-a făcut, şi când şi unde. tece şi la alte fapte rele; al treilea,
Iară de a făcut omul bine, sau rău, pentru că îa numele luî Dumnedeu
aduc şi îngerii două cărţi, întru care în deşert, când sudue şi blestemă şi
se află scrise, faptele cele bune ale alte fapte rele, care face ticălosul de
fieşte-cărui om. Adică, de a făcut mi­ o m ; la a patra, se întrebă pentru ceî
lostenie, orî a plătit liturghii, sau de ce nu cinstesc Dumineca şi sfintele
s’a rugat luî Dumnedeu cu lacrămî, sărbători; la a cincea, se întrebă lă­
ori-ce faptă bună face omul aicea pre comia, îmbuibarea şi a pânteceluî ne-
păment, în Ceriu se află scrise, şi se săturare; la a şesea vamă, se întrebă
sfădesc îngerii cu Diavolii, şi dacă vor pentru uciderile, unii ucig pre omenî,
fi maî bune şi maî multe bunătăţile, îar alţii ucig cinstea altora, că măcar
îl îau îngerii şi ’1 suc până la altă şi cinstea de a ucis cine-va, tot supt
vamă, care se chîamă cele 24 de vămi, pedepsa uciderii se află; a şeptea, se
Şi acolo se afla alţi vameşi mai rei, întrebă pentru tote faptele prea cur-
Şi aceia scrâşnesc cu dinţii şi cu grabă vieî, rîsurile, clătirea cu capul, facerea
se silesc să ia sufletul din mâna în ­ cu ochiul, căutarea cu poftă rea, aprin­
gerului, îară sufletul de frică şi de derea spre urîta curvie şi pentru tot
grozăvie multă, merge şi se ascunde felul de lucru desfrînat; la a opta se
în sînul îngerului şi se face cercetare întrebă, pentru tot felul de furtişaguri,
Şi multă turburare, cum vor putea orî a furat sau a apucat, orî a ascuns,
îngerii să scoţă sufletul din mâinile orî au amăgit, sau a înşelat cu vre-un
diavolului. Iară după ce va scăpa de lucru rău şi la vîndut în loc de b u n ;
acolo, merge la a treia vamă, şi acolo a noua vamă, pentru ceî ce mărturi­
găsesce mai răi vameşi şi mai sălba­ sesc asupra altora minciuni şi omul
teci; şi iarăşi se face mare gâlcevă, care nu ar fi vinovat nimic întru
cari mai de grabă vor lua sufletul acestea, dar le rabdă mulţumind Dom­
acela, îngerii sau Diavolii; dacă scapă nului pentru tote, acela urmeză luî
Şi de acolo, îl duc la a patra scară, că Christos. Iar cel ce zavistuesce, acela
aşa sunt 24 de vămi, până la porta este asemenea luî Iuda Iscariotenul
Ceriului La vama întâiu se întrebă care a vîndut pre Christos; şi aşa până
75

la Ceriu, în 24 de locuri se întrebă şi urîte necurăţiî. Că nimic spurcat nu


sufletul, că nimic spurcat nu va intra va intra întru Imperăţia Cerîurilor.
intru Imperăţia Ceriurilor. Maî între- . Şi pre unii îî întorc Diavolii pre de
bă-me, ce ’ţî este buna dorinţă de a desuptul pămentuluî şi cu mari pe­
mai sci, sfinte Părinte. Rogu-te sfinte depse bătendu-î, şi cu de tot felul de
înger, cine pote să scape, de la acele muncî pedepsindu-î. Cât vai! de acel
duhuri necurate? Ascultă sfinte Pă­ suflet şi ce amare dureri, blestemân-
rinte : cel ce se pocăesce şi se mărtu­ du-şî diua aceia întru care s’a născut.
risesce cu inimă curată, înaintea Du­ Iar atuncea când îî întorc diavolii, de
hovnicului, şi nu se va maî întorce la îngerii ceî luminaţi, ce limbă pote
la pecat. Acele curat mărturisite, se să spue, părinte sfinte, acel necaz care
şterg tote, din catastihul acelor De­ fac acelui suflet ce cade pe mâinile
moni; pentru că s’a ertat de Duhov­ lor. Că eu sînt înger şi me cutremur,
nic şi de Dumnedeu, căci mărturi­ de muncile acelora ce cad în mâinile
sirea cea curată este ca un al doilea acelor necuraţi diavoli Iar de se va
Botez, şi pre cum botezul spală pre întâmpla să fie acel suflet curat, se
°ni şi îi face curat fără de pecat, aşa sue cu mare bucurie şi veselie, iar
Şl sfînta mărturisire cea dreptă, îl face îngerii cei din Ceriurî ii ese întru în­
Pre om drept, curat şi fără de pecat. tâmpinarea luî şi cu dragoste îl să­
§i toţî cei curaţi vor intra întru Im- rută şi îl duc până la scaunul Ce­
Perăţia Ceriurilor, la viaţă cu bucurie riului Domnului nostru lisus Hristos
tară de sfârşit şi se vor sătura de de se închină. Şi atuncea vede lăcaşu­
slava feţiî lur Dumnedeu, împreună cu rile sfinţilor, ale Apostolilor, ale m uce­
totî sfiţii îngeri. Iară pentru ceî spur­ nicilor şi ale sfinţilor părinţi şi a
caţi cu patimile şi ne pocăiţi pecătoşî, celor noue cete de îngeri şi ascultă
cine pote, sfinte Părinte să spue, şi dimpreună cu îngerii cum cântă la
§roza aceîa ce fac sufletului celui pe- Scaunul sfintei Treimi. Şi vede lumina
catos, care cade pe mâinile acelor Soreluî celuî mare. Şi Zise sfîntul Ma­
sPurcaţî draci! Iară de se întâmplă carie: dar pomenirile, pentru ce le fac
fie călugăr pecătos, mare sfadă şi omenii? Cum ’ţî-am spus şi mai inainte,
&l'oză fac Diavolii, şi Zic aşa: unde că a treia di merge sufletul de se în­
*nergî? nu sciaîtu acel ce ai curvit, chină luî Dumnedeu, deci pomenirile
^1 aî pângărit chipul îngeresc ? In- merg înaintea Domnului nostru lisus
^orce-te înapoi în Iadul cel maî de jos Hristos, ca o jertfă împreună şi cu
întunecat, în focul cel nestins şi fără sfintele Liturghii ca să-l milostfvescă
sfârşit. Şi îl întorc viclenii draci, până la a doua venire. Şi iau îngerii
Precum întorc pre toţî ceî pecătoşî sufletul şi’l duce de-î arată ce a făcut
Şi ne pocăiţi, de faptele lor cele rele, şi cum a umblat el pe pămînt în totă
7 ti

^iaţa lui. Intru acest loc: sau a furat, a călugăriţelor care sunt curvare. Şi
sau a curvit şi maî ales tote păcatele la patru-decî de dile iarăşi merge la
câte unul pre rând, şi unde a făcut, i închinăciune, şi pentru acesta se fac
Ic arată. Şi îară îi arată câte bunătăţi pomenirile, pentru că atuncea, va să
a făcut, ori milostenii, ori a plătit sfinte dea seamă, prea milostivului D um ­
leturghiî la Biserici, s’au a postit cu nedeu, pentru faptele sale ce a făcut
cuviinţă şi aşa tote faptele cele bune, întru acestă viaţă, bune sau rele. Şi
Uiacar d e a sfătuit pre cine-va vre-un atuncia îl aşedă la un loc, unde şade
lucru bun, sau măcar un pahar de apă până la diua judecăţii, adică până la a
a dat întru numele Domnului, nu’şi doua venire a luî Hristos. Iar atuncea
Va perde plata sa, câte unul i le arată toţî vor învia cu trupurile, pentru a’şî
zabovindu-se până la a noua di. Iară lua plata fieşte-carele după faptele sal e
de la a noua di merge la închinăciune Şi drepţii vor lua de la Dumnedeu
Ca şi a treia di. Deci pentru acesta plata cerescă. Iară pecătoşiî vor lua în
trimet omenii leturghiî Domnului nos­ Iad pedepsă Diavolescă. Atuncea pă­
tru lisus Hristos, aducere aminte pen- rintele Macarie, tare oftând şi lăcră­
tru acele suflete, ca să căute cu ochi mând, a dis : Vaî de diua întru care s’a
^unî şi milostivi spre ele. Şi iarăşi dacă născut omul păcătos, maî bine nu s’ar fi
Se închină luî Dumnecleu după a noua născut. Iară îngerul a cjis: aşa este ade­
Zi îl îaiî îngerii pre acel suflet, şi’l duc verat, cinstite părinte, pentru coi pe­
A

111 lume, şi îî arată, Raiul şi sânul luî cătoşî. Iară pentru ceî drepţi, fericită
Avram, lăcaşurile şi odihnele drepţilor, este diua aceia în care s’a născut ei.
adică vede acele veselii luminate şi se Atuncea, dise betrânul, rogu-me prea
l'°ga să’l lase să se salăşluescă acolo, înţelepte şi sfinte îngere, spune-mi mie
Unde lăcuesc drepţiî. Iară îngerii îl iau păcătosului: Iadul are sfârşit? Iară
' Şi’l duc la Iad, şi’î arată unde se pe­ îngerul dise, ba părinte, nicî îm pă­
depsesc păcătoşii Şi dic către densul, răţia drepţilor, nicî pedepsă păcăto­
aceştia sunt viermii cei neadormiţi, şilor, nu are nicî odată sfârşit. Insă
acesta este para cea de foc, şi acesta este de ar lua cine-va din mare întru o mie
tartarul, şi tote pedepsele i le arată de anî câte un grăunte de nisip, cu
Unde s 3 muncesc ticăloşii păcătoşi, cu adevărat s’ar sfârşi vre-odată tot n i­
*Uare şi grea pedepsă, cari au întinat sipul, iar împărăţia drepţilor şi m unca
chipul lui Dumnezeu cu tina pecatelor păcătoşilor nu maî au sfârşit nicî odată.
Iară maî mare muncă şi pedepsă este, Şi c)Ase betrânul: mă rog, sfinte îngere,
Părinte, a zavistnicilor, a curvarilor spunemî şi acesta, care sfinţî sunt maî
Şi a furilor. Şi cu adeverat părinte milostivi spre omenî, ca să şe roge
sfinte; că mare pedepsă este şi a că- omul la denşiî, şi eî sa se roge la Dum­
^ lugărilor pecătoşî a Ieromonahilor şi nedeu ; şi răspunse îngerul, toţi sfinţii
sunt milostivi către omeni, îară ome­ totă lumea, şi pentru acesta s’a gonit
nii fiind fără de minte, grăesc cu mânie Adam din Raiu, adică pentru mândrie.
asupra sfinţilor. Şi sfinţii îngeri forte Fariseul a căZut ticălosul pentru mân­
sunt milostivi spre omeni. Că iubesc drie. Maî marele îngerilor, şi lucefărul
mântuirea omenilor, pentru acesta au căZut din Cerîu, şi din înger lu ­
sunt şi maî cinstiţi înaintea luî Dum­ minat, s’a făcut Diavol întunecat. Şi
nezeii. încă şi prea Sfînta Stăpâna ale Fariseului forte multe bunătăţi
nostră, prea cinstita Născăt ore deDum- le-au pierdut mândria. Căci omul de
neZeu, are mare grije pentru norodul va cădea întru acestă urîcîosă patimă
omenesc, şi se rogă tot-d’a-una neîn­ a mândriei, cu anevoe se va întorce.
cetat pentru pecătoşî, şi pentru rugă­ Şi iarăşi Zise betrânul: Care pecătoşî
ciunile sfinţiei sale, se ţine lumea până se pedepsesc maî reu de cât alţii ? Iar
acum. Iară omeniî când defaîmă şi îngerul a Z is: ’ţi-am mai spus, bătrâ-
hulesc pre sfinţi, apoi şi pre Dumne­ nule, că curvia şi blestemul. Ci să’ţi
Zeu. Când calcă omul poruncile luî spui şi acesta: că de desuptul iadu­
DumneZeu atuncea şi pre DumneZeu rilor celor-l’alte, este şi altul maî cum ­
ocărasce şi darul Duhuluî sfînt, şi se plit iad, ce se numesce peirea; şi acolo
lepădă de Hristos. Şi se face tovarăşi se pedepsesc, preoţii, care fac curvie,
cu Diavolii, pentru că păcatele des­ şi slujesc sfînta liturghie, şi călugări­
parte pre om de la DumneZeu. Şi când ţele, preotesele, diaconiţele, că sunt
face cine-va păcatul, şi greşesce împro- cinstite către cîata îngerilor, şi călu­
tiva împărăţiei luî DumneZeu, atunci gării şi diaconii. Şi îarăşî, care înger
Şi sfinţii ’î-au urît pre denşiî. viind din Cerîurî, va spune pentru
preoţiî ceî buni, şi pentru călugării
•DumneZeu ’î-a dat voe slobodă fie­ cei buni; cariî trăesc şi se smeresc pre
cărui om, cum va lucra, aşa va lua şi sine-şi, înaintea lui DumneZeu, pen­
plata. Şi îarăşî întrebă betrânul: Ore tru fericita viaţă, arătându-se cea m ai .
fieşte-ce pecat pote să despartă pe om adeverată pildă norodului, precum în­
de la DumneZeu? A respuns îngerul: suşi lisus răbdând tote şi făcendu-se
Adeverat, părinte sfinte, fieşte-care pe­ singur pildă, dând tuturor adevărata
cat desparte pre om de la DumneZeu. învăţătură, ca pre ceî ce vor ţinea în­
Iară blestemul şi mânia, stăpânesce văţătura, şi păzesc poruncile legii, cu
tote pecatele; acestea pogoră pre suflet mari daruri, şi cu multă cinste se vor
A

xn fundul Iadului, şi întru adâncul cinsti de la împăratul Hristos. Şi îm ­


Prăpastieî, şi a Zis iarăşi bătrânul: părăţiei Ceriurilor vor fi moştenitori.
Care pecate sunt maî urîte la Dum- Că aceeaşî dragoste şi bucurie şi ve­
UeZeîi ? A respuns îngerul: Curvia şi selie aşteptă pre ceî drepţi; care ochii
Mândria; că pentru acestea a perdut omului nu le-au văZut, nici urechile
nu le-au au<Jit, nici în gândul omului mare folosinţă şi ajutor, căci ei se rogă
nu au intrat. Iară pre ceî pecătoşî îî neîncetat lui DumneZeu, fie-care după
aşteptă osânda iadului, munca şi para îndrăsnela lor ce au către DumneZeu.
focului, unde vermele lor nu dorme, Că Maica Domnului şi sfinţii au mare
şi focul nu se stinge. Iară călugărilor îndrăsnelă înaintea luî DumneZeu, şi
Şi preoţilor, cu cât le este maî greu, orî de ce se rogă omenii la denşiî cu
cinul stării în care se află, cu atâta credinţă, tote le primesc după cererea
este şi m ai cinstit întru viaţa cea fe­ lor. Iară cei maî mulţi omeni au gonit
licită şi fără de sfârşit. Iară călugă- frica lui DumneZeu din inima lor,
î rilor celor rei, şi preoţilor, diaconilor pentru aceea, nici DumneZeu nu le
, Şi călugăriţelor cari ’şî-au petrecut este prietin unora ca acelora, nicî
vîaţa în desfrînare, acestora, şi munca sfinţii, căci nu au grije pentru mân­
lor este de desuptul celor-l’alte iaduri,. tuirea lor, ci umblă în calea fără-de-
Şi mare pedepsă vor să primescă. Aşiş­ legiî, şi lesne plinesc totă reutatea.
derea şi cei ce calcă poruncile şi nu’şi Aşa şi cei ce sunt ţinuţi în reutate,
Păzesc slujba, şi fac fără-de-legî, şi încă spurcându-şî sufletele şi trupurile în
Primesc pre ceî ce calcă poruncile şi pecate, şi întru tote amăgiturile lum ii
1 lo dau sfînta împărtăşire, încă şi ceî acesteia, şi vai de denşiî! de’î va apuca
reî ce calcă pravila şi fac zizaniî, fapte mortea negata şi fără grije. Şi să ştii,
ale mirenilor, pentru tote vor să cinstite părinte, că fieşte-care om pe-
dea semă înaintea lui Dumnezeu. Dar cătos, ori preot, orî călugăr, ori mi­
Ce,ţî voiu spune pentru preoţii carî rean, faţa luî DumneZeu nu o va vedea,
se îm bată? Vai de denşiî; că cumplită dacă nu se vor pocăi de pecatele lor,
*nuncă îî aşteptă pre denşiî. Şi iar şi să se lase cu totul de ele. Şi Zise
*&aî întrebă betrânul Macarie: spu- îngerul: mai întrebă-me, ce îţi este
* ne-m i şi acesta, rogu-te, sfinte îngere, gândul ? Că iată este vremea să merg
oeî ce nu cinstesc Diftnineca şi sfintele în Ceriu să şeZ la slava lui Dumne­
serbătorî, au vre-o milă vre-o dată? Zeu, şi să’l slăvesc pre densul. Atuncea
• ÎHse îngerul: vai de denşiî! Că cum­ oftă betrânul şi a plâns 'tare şi a Zis:
plită muncă îî aşteptă pre denşiî. Că Un înger al lui DumneZeu, care nu
acel om care nu cinstesce Dumineca, are nici un pedat, iiicî are trup, şi cum
**ici pre DumneZeu nu’l cinstesce, şi la se grăbesce, să mergă Jsă* laude pre
*nare pedepsă îl va trimite DumneZeu. DumneZeu. Iară noî avem trup, şî cu
Căci Ziua Duminecii singur a lui Dum­ atâtea pecate, şi nimic nu gândim pen­
nezeu este. Aşişderea şi prasnicile tru mântuirea nostră. Şi iarăşi Zise
M aicii Domnului, şi ale tuturor sfin­ bătrânul: me rog, sfinte îngere, spu-
ţilor, care se prăznuesc peste an, cine ne-mî şi acesta: care rugăciune este
^ îi cinstesce dupre puterea lor, au forte mai primită la DumneZeu ? Iară In-
7 9

gerul a 4is • De va fi cărturar, să ci- sufletul lui ? Şi a Zis îngerul: orî-care


tescă psalmii Imperatuluî şi prorocu- va sci, şi va Zice acestă rugăciune, şi
lux David, cu luare-aminte; ca cu min­ va înveţa şi pre altul, se mântuîesce şi
tea să pricepă şi să înţelegă Gele ce pre sine, şi pre acela pre care îl învaţă,
citesce. Iară care va fi neştiind şi şi va fi ertat de pecate, şi de orî-ce
neputend ceti, să aibă în gură pu­ smintelă se va scuti. Asemenea şi cela
rurea aceste cuvinte, adică: «Domne ce învaţă pre altul la fapte rele, pierde
lisuse Hristose, Fiul luî Dumnezeu, şi sufletul lui şi al aceluia pre carele
niiluesce-me pre mine pecătosul», Faîî înveţat. Diavolul îi răpesce pe
căci acestă rugăciune .mică, pote să amendoîy căci îi slujesc luî ca nisce
° 4ică, şi lucrând şiimergend pre fii ascultători unui părinte. Că nu este
cale, es£e forte folositori şi lesniciosă. mai mare pecat, de cât acela care în­
®£ulţî cărturari au lăsat alte învă­ demnă pre altul a face reu. Şi îarăşî
ţaturi, şi numaî acesta} au ţinut-o şi Zise îngerul, şi’şî plecă capul către be­
s’au mântuit. } trânul, Zîcend: Blagoslovesce-me pă­
Acestă mică rugăciuni cine o va păzi rinte şi me iartă. Atuncea betrânul cu
Şi o va Zicea pururea, tîij.er sau betrân, lacrămi căZu la păment şi se închină
Parte bărbătescă sau fepeiască, înye- îngerului şi’î Zise: du-te cu pace şi
tat sau neînveţat, acest| rugăciune să stăruesce (dvoresce) înaintea sfintei
° aibă în gură tot-d’a-uijia, şi să o Zică Treimi, şi te rogă pentru noî, şi se
cu totă inima, şi se va n^ântui orî-cine despărţiră unul de altul, şi îngerul s’a
va vrea. Şi iarăşi Zise betrînul Maca- suit la cerîurî. Iară betrânul a remas,
spunem şi acesta:'de se va afia slăvind şi dând laudă luî Dumnezeu,
Un om să fie pecătos, şi ei va înveţa căruia i se cuvine cinstea, slava şi în­
Pre altul să nu pecătuiască, ca să’şî chinăciune în vecii vecilor. Amin.
Mântuiască sufletul, ore mântuise-va Sfirşit şi lui Dumnezeu laudă.

tiparniţa GUTENBERG,^Foseph Gobl, strada D6mneî, 20. — Bucureşti.