18
precum este acest sfânt munte. Că adu­
narea părinţilor, pre cari astăzi îî prăs-
nuim, arătându-se întru acesta sfinţi
pentru lucrare, pecetluesce proorocia
ta Fecîoră.
La laude
punem stihirile pe 8, 4 a octoihului şi 4 a
cuvioşilor. Singur glas 1.
P re minunata adunare a părinţilor
celor din Athon, toţi aceştia din Atkon,
cu laude să-i cinstim, pre prietenii şi
iubitele slugi ale Feciorei, şi ale luî
Hristos, pre ai noştri folositori şi de-a
pururea rugători către Domnul.
Stih. Cinstită este înaintea Domnului mor-
tea cuvioşilor luî.
Stând cu trupurile pe muntele Atho­
nuluî cuvioşilor părinţi tot gândul
’l-aţi ridicat la munţii cei de gând, şi
vecînicî sfinţî. Şi ca nisce îngeri ne-
Uiaterialnicî pre păment cu adeverat
atî vieţuit.
Stih. Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă : şi
Se vor bucura întru aşternuturile sale.
^ i n smerenia cea desevârşit Dumne-
Zeesceî deosebiri, a privirii şi a cunos-
citlţiî} aţî; luat părinţilor de la Dum-
lle4eu darul Duhului, preve^end şi
sPuind fără de greşală, cele ce vor să
ca cum ar fi de faţă.
^ n ta ţi Domnului cântare n o u ă ; lauda
*UÎ în Biserica cuvioşilor.
D e la Treimea cea maî presus de lu­
mină, acum luminându-ve, de la slava
cea neapropiată, purtătorilor de Dum­
nedeu părinţi, şi de Dumnedeiasca
veselie şi bucurie umplându-vă slăvi-
ţilor, cu osârdie pentru noi rugaţi-vă,
să ne izbăvim din munci.
Slavă, glas. 8.
Ceajta. cuvioşilor părinţî, din feluri
de locurî năzuind, şi muntele lăcuin-
du-1, cele dupre ale firii le-au părăsit,
şi cea dupre a firii o au mântuit, şi
celor maî presus de fire daruri s’au
învrednicit. Şi nouă calea pocăinţiî,
prin fapte şi prin cuvinte ne-aîî arătat.
Pentru acesta dupre datorie pre denşiî
cinstindu-î să strigăm. O mulţime a
cuvioşilor sfinţită, şi luî Dumnedeu plă­
cută. O albine de Dumnedeu alese, care
în crăpături şi în peşteri ale munte­
lui ca în nisce ştîubee de gând mîerea
cea maî dulce a linisciriî o aţî înfă-
gurat. Dulceţă a Treimii, desfătări ale
luî Dumnezeu, lauda Athonuluî, şi ale
lumii cinstite graiuri. Rugaţi-ve Dom­
nului să se mântuiască sufletele nostre.
Şi acum : Prea bine-cuvîntată eşti. Şi sla-
voslovia mare.
Ouvînt de laudă, în scurt şi cuprin­
zător, pentru toţi cuvioşii şi de Dum­
nezeu purtătorii părinţî, carî în mun­
tele acesta al Athonuluî au strălucit.
Bine-cuvinteză p ă rin te!
Cuvioşască prăznuire; totă mulţimea
cuvioşilor adunaţi-vă, pustnici şi ceî
 10
împreună petrecetori, că serbătore as-
tă-d.î în Biserica luî Hristos a resărit.
Mulţimea pustnicilor şi a celor îm­
preună petrecetori, împreună prăz-
nuiţî. Noue şi obştescă pomenire a
tuturor sfinţilor părinţî celor din
munte a strălucit. Nouî şi obştescî
cântări, toţî ceî din munte părinţi ob­
ştescî cântaţî. Pentru ce obştescî ? Pen­
tru că de obşte sunt apărători şi făcă­
tori de bine. De obşte la tot muntele
Şi aceşti Dumnedeescî părinţî s’au
arătat. Şi pentru ce noue? Pentru că
noue şi din nou arătată este şi pome­
nirea acestora, în vremea cea mai
dinainte, şi in aniî ceî maî de demult
nicî de cum săvârşită, îară acum în
vremile nostre cu dreptul, şi bine-cu-
yintat prăznuită.
Tji..
rind-că dacă prăznuim noî obştesce
Pomenirea prea cuvioşilor părinţi ceî
Ucişî în Sinaî şi în Hait, carî n’au fost
noue pricinuitorî de atâtea bunătăţi,
^ar pre aceştia din sfântul acesta
*nunte sfinţi părinţî, ucişi de către
necredincioşii Arapi, şi de către rău
slăvitoriî latini, cu necinste să le tre-
Cem cu vederea pomenirea, şi să nu-î
^raznuim pre aceştia toţî de obşte,
Carî s’au făcut noue pricinuitorî de
^ iî de bunătăţî ? Şi dacă de obşte
^răznuim în Sâmbăta brânziî pre alţi
cnvioşî părinţi, pre cei ce au pustnicit
xn Livia, în Eghipet, şi în Tivaida, cari
^aîi fost noue tocmai atât făcători de
ine, şi pre aceştia ce au pustnicit în
Muntele acesta al Athonului, Dumne­
deescî părinţî, să nu-î prăznuim ob­
ştesce toţî împreună ? Carî s’au făcut
la toţî ceî ce locuim întru acest munte,
cu adeverat mari făcători de bine, aju­
tători, şi purtători de grijă, nu numaî
prin cuvinte, ci şi prin fapte, nu nu­
maî sufietesce, ci şi trupesce, nu nu­
maî în vîaţă fiind, ci şi după morte.
Aceştia dar, de trei orî fericiţi cuvioşî
părinţî, pre acest Athon maî ’nainte
sălbatec, întru minunată domestnicie
l’au schimbat. Aceştia pre acest nelă­
cuit loc, lăcuincîos l’au arătat, şi pus­
tiul cetate l’au făcut. Cu sfinte Lavre,
Cinstite Monastiri, singuratice petre­
ceri, şi chilii, ce în felurî de părţî ale
munteluî aîi zidit. Şi nu numaî că au
zidit, dar încă le-au şi înzestrat, cu
feluri de venituri, şi cu lucruri mişcă-
tore şi nemişcătore, spre odihna fra­
ţilor ce se pustnicesc. Şi mulţime de
călugări întru acestea au adunat. Aicî
prin mijlocirea lor, unde maî întâiu
lăcuîau dobitoce, cai, fiare şi balaurî,
acum pretutindenea locuesc omeni cu-
vîntătorî, şi nu numai aşa simplu cu-
vîntătorî, ci omeni carî se nevoesc ca
cu trupul acest materialnio, să urmeze
petreceriî îngerilor celor fără de trup
şi nematerialnicî. Şi se asemeneză cu
pilda aceea a îngerilor, pre care o a
vecjut Patriarhul Iacov, şi a dis : „cort
al I ! Dumnezeu este acesta46. Pen­
ei
tru care mai lămurit a (Jis şi sfântul
Efrem: „Ca al Iiujerilor cortul !“ Atâta
mulţime de monahi într’ensul, de-a-
pururea avendu-şî cugetarea către
Dumnezeu! Aceşti Dumnedeescî pă-
rinţî, ca nişte crini bine mirositori, şi
ca nişte frumose flori, şi pomi dulci
roditori odrăslind aicea, alt Raiu gân­
ditor locul acesta 1’aii arătat. Aceştia
ea nişte îngeri, în peşteri şi în cră­
paturi, în văi şi câmpii, în locuri înalte
Şi pre locurile de pre lângă Mare a
muntelui acestuia sihăstrindu-le, al
doilea Ceriu l’au alcătuit, Printr’enşiî,
aicea unde mai întâiu se audeaîî nu­
mai glasurile dobitocelor celor selba-
ttce, acum pretutindenea se aud şi se
cântă laude Ingeresci şi cerescî, cari
se aduc Sfintei şi de viaţă Făcetorei
Treimi. Şi pentru ca în scurt să dic'
Aceşti de treî orî lericiţî cuvioşî, ca
nisce părinţî iubitori de fii, chipul,
învăţăturile, şi rînduelele lor, ni le-au
nouă, ca o moştenire vecînică. Şi
cu acestea au povăţuit încă în viaţă
fiind, mulţime de călugări, la calea
cea dreptă a mântuirii. Ne poveţuesc
încă şi după morte, pre noi pre toţî
fiii lor ceî Duhovnicescî, la viaţa cea
vecînică. Şi ca nişte păstori adevăraţî,
se îngrijesc pentru turma lor, şi ne
Păzesc de totă nevoîa şi împrotiva în­
tâmplare, cu rugăciunile lor cele ne-
A
lncetate către Dumnezeu. Pentru care
Se cădea, după totă dreptatea se cădea
a treia oră cjic) se cădea, precum toţî
aceştî Dumne4eescî părinţî şi cuvioşî,
A
ll*tru unul şi acelaş sfânt loc, s’au ne­
voit şi au plăcut luî Dumnedeu şi s’au
s&nţit, aşa întru una şi aceîaşî 4i, să
^aznuîască toţî de obşte şi cu una şi
^ceiaşî praznuire să se prăznuiască, şi
° 11 aceste laude să se laude, şi în cân-
tărî duhovnicescî să se laude, şi întru
tote Bisericile sfântuluî Munte să se
slăvescă, şi întru una şi aceîaşî închi­
puire să se istorisescă, ca nisce fraţi
duhovnicescî de un chip şi de o shimă.
Ierarhî şi cuvioşî, mărturisitori şi mu­
cenici, Sfinţiţi mucenici şi cuvioşî mu­
cenici, izvorâtori de mir, şi toţî ceî-
l’alţi numiţi şi nenumiţî. Câţî în chi­
novii şi în sihăstrii, dupre feluri de
vremî şi chipurî, în muntele acesta
săvârşindu-şî viaţa, şi pentru acesta
s’au numit sie t-a <jore (i (arjhioiiţi).
Fiind-că dupre Dumnedeescul David,
carele neîncetat strigă dicend: „Iată
„acum ce este bun sau ce este frumos,
„fără numaî a lăcui fraţiî împreună;
pentru acestă de obşte purtare de grije,
şi socotinţă a nostră a tuturor celor
ce ne aflăm în sfântul munte, întru
anii aceştî maî de pre urmă, părinţi
şi fraţî s’au orânduit să se prăznuiască
de către toţî aghioriţiî, netrecut şi cu
datorie în tot anul acestă obştescă
prăznuire a sfinţilor părinţî dintru
acest sfânt munte. Şi cu tote că acesta
nu o seim, pentru care pricină s’a tre­
cut cu vederea de către ceî maî na-
inte de noî, însă noi fiind fiî îubitorî
de părinţî, împlinim lipsa acelora. Şi
acestă obştescă sărbătore o alcătuim
pentru treî pricinî: întâiu, că câţi pă­
rinţi aî muntelui, orî din numiţî orî
din ceî nenumiţî, au rămas până acum
fără de laude, pentru că nu aîl însuşi
rânduială de cântare, iară prin acestă
obştescă rânduîală şi serbătore, şi aceş­
tia se cinstesc şi se prăznuesc. Al doi­
 21
lea, să nu ne arătăm, ca nisce fiî ne-
mulţămitori, necinstind obştesce pre
aceştî ai noştri duhovnicesc! părinţî
Şi înveţătorî, şi făcetorî de bine, şi
povăţuitorî, ale cărora şi monastirile
lăcuim, şi pâînea lor o mâncăm. Şi ne
vom afla întru acesta vinovaţi, dupre
predaniile sfinţilor Apostoli, carî dic
aŞa întru aşedemânturile lo r : „Pre cel
Ce îţi vorbesce cuvîntul lui Dumnedeu sîi-1
sWvesc! (Jiua, şi ntiptea sa-1 cinstescî, nu ca
cel ce ţi s’a fitcut pricinuitor nascerii,
c* ^ cel ce ţi s’a fiicut pricinuitor (le tot
binele“. Şi al treilea, că acestă serbătore
°bştescă a sfinţilor părinţi, să se facă
lu£emnătore spre urmarea râvnii şi a
aptelor bune ale lor, către noî mo-
nahiî vremii de acum, că s’a abătut
Sa împuţinat de la noi fapta bună
Ş1 £Ustnicia, şi a prisosit v a i! reutatea,
^ a Petrecerii călugăresci a lipsit fer-
^ ntela, şi ne.am abătut la lenevire.
rePt aceîa părinţilor şi fraţilor câţî
j sta4î v’aţî adunat la acestă serbătore,
aminte cu iubire de audire şi cu
vlavie ca să ve învăţaţi din cuvîntul
acesta
Par CG*e ^entru cuvi°Ş^ aceştia
urmare să le urmaţi
Ş i CU
^Urilor lor, şi ca de la Dumnezeu
aceŞtî sfinţi, să luaţi vrednica
a a iubirii de audire şi urmării.
AcesfY
şj ue-a pururea pomeniţi cuvioşî
^ r t ă t o r î de Dumnezeu părinţî aî
cej cu a(j
ceî evgpat omeni
adeverat omenî ai luî
a^XlîXe4eu, şi fiî aî Părintelui luminii,
i
ş, c Şi nemuri au avut unu unele,
^ i i altele; îară celor maî mulţî
^Uşii, nici aceste pămentescî pa-
6*
triî nu le seim n ici cum care a fost.
Iară că de obşte au avut patrie, p re
sfântul acesta m unte Athon, şi că pre
acestă patrie o au protim isit m aî m ult,
de cât cea a lor păm entescă patrie,
acesta este arătată şi m ărtu risită d e
către n oî toţî, dupre cum a dis în ţe ­
leptul : „Că patrie fleşte-eftruia este aceea,
întru care fericesce“ . Cu totă d rep ta ­
tea se cuvine a se n u m i şi a cestor
sfinţi părinţî, Sfântul M unte, în tru
carele lăcuind şi trăind u n u l 40, altu l
50, şi altul 60 de anî, şi alţi m a î m u lţî
sau mai puţini anî, au m oşten it cu
adeverat fericirea cea D u h ovn icescă,
şi cea’ maî pre sus de fericire, plă-
cend -lui Dum nedeu, şi îm b og ă ţin -
du-se de cele m aî pre sus de lire, şi
şi cerescî sfinţite daruri. Şi p e n tru
aceia s’a obicinuit a se n u m i o b şte sce
de către toţî, nu din n u m irea p ă m â n ­
teştilor lor patrii, p recu m V iza n tin i,
Trapezunţi, Peloponisiî, ci d in n u m ire a
sfântului m unte al A th on u lu î, a d e c ă :
Petru Athonitul, Athanasie ce l d in
Athon, părinţi a g h io riţî, c u v io ş î a î
Athonuluî.
Iară pricina dintru care s’au în d e m ­
nat mai dintru întâiu, p ă rin ţii aceştia
şi cuvioşiî să-şi lase patriile lo r şi să
vie aicea în m unte să se lin işte scă
este acesta.
C â n d Stăpâna nostră N ă scetorea d e
Dumnecjeu, s’a arătat c u v io s u lu i P e tru
Athonitul celui întâiu p u stn ic al sfâ n ­
tului Munte, ’î-a dat m a rî şi v eseli-
tore făgăduinţe pentru m u n te le acesta,
 22
picând către densul anume, cuvintele
acestea, pre care le arată marele Gri­
gorie al Tesaloniculuî ce îî cjic şi Pa-
lama, în viaţa cea scrisă de densul, a
luî Petru Athonitul. „Este un munte în
«partea Rumeliei, frumos şi mare, spre
«partea despre amiadă-di, carele este in-
«trat mult în Mare. Pre acest munte Pani
«ales eu, (lin tote porţile lumii pământului,
«Şi am liotărît să’l aflerosesc spre a 11 în-
«destulată, lăcuinţă, călugărilor şi pustni-
«ciIor“ . Şi de acolo şi pre urmă are să
se numescă sfânt. Şi câţî vor lăcui
A
mtr’ânsul, şi vor voi să lupte pre duş­
manul obştesc al omeniriî, adică pre
diavolul, eu întâiu voiu bate împreună
V-/
rezboiu, şi voiu fi cu denşiî în totă
V-/
yiaţa lor, şi me voiu face lor ajută-
nebiruită, să-î învăţ acelea ce se
cuvine să facă. Şi să-î sfătuesc îarăşî
acelea carî nu se cuvine să le facă.
^ voiu face lor maî ’nainte gânditor,
doftor şi hrănitore, purtându-le de
&rije atât pentru hrană şi doftorie,
care întăresce şi folosesce trupul, cât
S1 pentru hrana şi doftoria care împu-
ternicesce sufletul şi nu’l lasă să ca^ă
de la bine şi de la fapta bună. Şi acesta
° voiîi face în vîaţa lor.
I"**ar după morte voiu înfăţişa la fiul
l^umne(Jeul meu pre aceia, carî cu
^ubire de Dumnezeu, şi întru pocăinţă
JŞi vor săvârşi viaţa lor în muntele
acesta, şi le voiu cere de la fiul meu
desăvârşită iertare păcatelor lor.
A ,
Acesta slăvită şi mare făgăduinţă ce
JV
ce, nu altul cine-va, ci singură Maîca
luî Dumnedeu şi Impărătesa Cerîuluî
şi a pământului. Ca să-l aibă adică
muntele acesta ca pre al său, şi să fie
ajutătore nu numaî celor din vîaţă,
ci şi după morte tuturor celor ce
vor lăcui într’ânsul, audindu-o şi aceştî
Dumne4eesci părinţî şi cuvioşî, au
lăsat lumea, şi pre cele din lume tote,
părinţii, rudeniile, case, avuţii, slava
şi desfătările, şi au venit din tote păr­
ţile lumii şi au lăcuit pre acest sfânt
Athon, pre Raiul cel gânditor, şi prea
frumos al Născătoreî de Dumnedeu,
îndrăznind tot întru tot, şi nădăjduin-
du-se după Dumnezeu la folosirea şi
acoperemîntul Stăpânei munteluî.
D u p ă ce decia au venit şi au lăcuit
aicea, sciind că două sunt cele întâi
şi mari porunci. Cea d’întâiu: „Să Iu­
besc! pre Domnul Dumnedeul t6ii, din tot
suiietul t6u şi din ttftă virtutea ta, şi al
doilea să iubesci pre apr6pele t6u, ca însu-ţi
pre tine“ . Au hotărât şi ei să păzescă
aceste două porunci şi prin închiderea
acestor două, să păzescă şi tote cele-
l’alte porunci ale legiî şi ale Prooroci­
lor, precum a (Jis Domnul: „Intru aceste
„doue porunci spânzură tdtă legea şi Proo-
„rociI“ şi aşa să ajungă la săvârşirea
faptelor bune, care este după putinţa
omenilor întru acestă viaţă.
D e c i au urmat Domnului nostru lisus
Hristos; carele întâiu a arătat că îu-
besce pre Dumnezeu, şi al doilea, că
îubesce şi pre apropele. Fiind-că după
cum 4ic sfinţii Evangeliştî Mateî, Mar-
cu şi Luca, că îndată după ce S’a bo­
tezat, s’a răpit în pustie de către Duhul
sfânt şi s’a ispitit de Diavolul cu cei
trei Uriaşi ai patimilor. Cu iubirea de
sine, cu iubirea de slavă, şi cu iubirea
<le argint, şi aşa biruind Domnul pre
diavolul şi aceste patimi ce ’i-a pus
înainte, au arătat că îubesce pre Dum­
nezeu, după puterea omului din tot
sufletul lui, şi din tot cugetul, şi din
totă virtutea lui, şi că este desevârşit
despre dragostea luî Dumnezeu. După
acesta iarăşi întorcendu-se de la pustie
la lume, şi propoveduind Evangelia
Iniperăţieî cerîurilor, şi inveţând pre
omenî să păzescă sfintele şi mântui-
torele luî porunci, şi răbdând nu nu­
mai ostenele, ocări şi batjocoriri pentru
^agostea fraţilor, ci şi patimi şi Cruce
Ş1 morte. Şi acestea tote biruind cu
atâta mărime de suflet, întru cât ca
sâ se şi roge şi pentru înşişi aceşti
restigriitori cjicend: „Părinte, iartă-le lor
^ nu sciu ce fac«
A
^ Ş a a arătat că îubesce şi pre apro­
p ie , nu numai ca pre sineşî ci şi mai
^ ult de sineşi, şi că este desevârşit şi
llxtru a doua poruncă. Precum pentru
acestea maî pre larg şi mai luminat
arată purtătorul de Dumnecjeu Maxim.
O 11 acest chip (Jic, au urmat Dom-
Uuluî> şi aceşti sfinţî şi de Dumnezeu
^Ftătorî părinţi, şi după pilda Dom-
cea întâiu, au arătat că iubesc
Dumnedeu din totă inima lor. Şi
al ru°Uea,
w ,
caJ s.iubesc şi pre apropele ca
sineşî. Pentru că pustnicindu-se
mai întâiu în găuri, în crăpături şi în
peşteri, şi în felîurî de locu ri ale aces­
tui sfânt munte, au bătut resboiu cu
trup materialnic, pre nem aterialnicile
începetoriî, Stăpânii, şi pre ţiitoriî lu ­
mii întunericului vecu lu i acestuia, şi
asupra acestora desevârşit dănţuind:
Pre cum dice Dumnedeescul Pavel, au
biruit pre iubirea de desfătări. Cu
postul, cu înfrânarea, cu privigherea,
cu neîncetata rugăciune, fără de aco-
peremînt, cu culcarea pre jos, cu n e­
încetatele lacrămî, şi cu totă altă rea
pătimire a trupului.
Iară iubirea de slavă o au biruit, cu
smerita cugetare, cu ascultarea, şi cu
w*
desevârşită tăere a voii, cu înfrânge­
rea gândurilor şi cu sărăcia duhuluî.
Iară iubirea de argint cu desevârşită
necâştigare, cu sărăcia şi cu lipsirea
de cele de nevoe. Şi aşa s’au curăţit
pre sineşî, de tote patimile prin pust­
nicie, şi cu cele din pustnicie lucrare
şi vedere.
F iin d -că dupre marele Vasilie, „Liniş­
tirea este început al curăţire! suiletului“„
Şi sfântul Grigorie Nisis (Jice: „Că su­
fletul liniştindu-se, şi de lucrurile cele din
afară* contenind, mai lămurit cun6sce casa
bunătăţilor, sau a r 6utăţilor“ 0
D r e p t aceea şi eî trupul şi l’au cu ­
răţit cu părăsirea, sufletul cu reua pă­
timire, iară gândul cu de-a pururea
gândire la Dumnezeu. Precum (Jice
purtătorul de Dumnecjeu Maxim. Şi
cu acest chip, prin neîmpătim irea tru-

puluî, a sufletului şi a gândului, s’au
învrednicit a se face luminat, vedetorî
Duhului sfânt. Şi organe bine priimite
ale lucrării aceluia, al luminării, şi al
Darului, deosebind cele cu îndoiala şi
•cu greu de înţeles, şi vedend cele de
departe făcute ca cum ar fi de faţă.
Şi ce se grăesc mai mult. Dumnedeescii
aceştia părinţî şi cuvioşî, rămâind în
liniştire, au ajuns în mesura verstei
plinirii lui Hristos, şi în desăvârşita
către Dumnedeu dragoste, care este
vîrful tuturor faptelor celor bune. Iu­
bind pre Dumnedeu din tot sufletul,
din tot cugetul, şi din totă virtutea
1°**, şi singuri, singur unuia Dumne­
Zeu uniţi, încă alta nu s’a aflat între
iubitorii aceştia, şi de către denşiî
iubitului DumneZeu. Şi singuri pre
singur DumneZeu atâta cunoscendu-L,
cat dupre dar s’aiî învrednicit a fi
vorbitorî cu DumneZeu. In cât că, pre
Cat ’î-aîi cunoscut pre denşiî Dum-
rteZeu, asemenea şi aceştia cu aceeaşî
dăruire au cunoscut pre DumneZeu.
^recum înalt vorbesce de DumneZeu
grăitorul Grigorie. „Şi după ce ast-fel
du arătat desăvârşiţi aî întâiei po-
^uUcî, adică cu dragostea cea spre
uUineZeu, atunci au voit să păzescă
^ a î vârtos să Zicem, să arate că
^a2esc şi pre a doua poruncă, cea către
^ op e ie dragoste.
.. ^ci lăsând liniştirea, s’a pornit altul lui lemn, şi cu sfinte moşte de ale
* vre-un DumneZeesc şi ceresc semn sfinţilor, cu averi şi cu metoce prea
^ a v©Zut, altul din alta, şi toţî îm-
euiia dintru o DumneZeescă însu-
24
flare, şi dintr’un îubit de DumneZeu
scopos sau cugetare pentru dragostea
fraţilor, spre a zidi Lavre, şi sfinte
Monastirî, pnstniciî, schiturî şi chiliî,
în părţile despre amiaZă-Zi, şi miaZă-
nopte a muntelui, şi în alte feluri
de locuri, spre lăcuinţa şi odihna a
celor ce fug de grijile lumesci: şi
vin aicea ca să petrecă viaţă singura­
tecă şi spre a zidi întru acest munte,
Biserici minunate, Biserici prea marî
şi frumose în numele Domnului nos­
tru lisus Hristos, şi al Prea curatei
Maicii sale, şi al Sfinţilor luî. Pentru
ca neîncetat să se slavoslovescă întru
densele DumneZeul a tote. Şi pare-mi-
se că cugetând să zidescă acestea, Zicea
întru sine fiesce-carele, dintru aceştî
de treî orî fericiţi părinţi, aceia ce o
au Zis David: „Nu yoiil da somn ochilor
mol şi genelor mele dormittfre, şi odilma
tâmplelor mele, până ce roiu gtfsi Ioc Dom­
nului, cortul DumnedeUlui lui Iacoy“. Aces­
tea tote cinstite şi sfinte sălăşluiri din
temelie aşa zidindu-le, precum le vedem
pre acestea până astă-ZX cu mii de
sângerose sudori şi ostenele şi supă­
rări, cu marî şi împărătesei cheltuelî,
cu multe călătoriî pre uscat, şi pre
mare, cu multe primejdii, şi a însuşi
vieţii, cu îndelungarea vremilor şi a
multor anî. S’au silit încă prea iubi­
torii de fraţî ca să înzestreze şi cu
sfinţite averi, şi cu vistierii a sfântu­
bogate, şi cu alte averi mişcătore şi
nemişcătore. Atât pentru hrana vieţii
 Şi îndestularea fraţilor, ce să pustni­
cesc, cât şi pentru primirea săracilor,
, streinilor, şi a bolnavilor, ce vin
mtr’ensele. Aşe<?end întru acestea legi,
canone şi rinduelî, cum se cuvine să
fla s c ă şi să petrecă monahii ce lă-
°uesc într’ensele, atât întru cele din
afară slujbe şi ascultări ale monasti-
ri*or, cât şi întru sfintele orîndueli*
a*e Bisericii, precum aceste rinduelî
Păzesc scrise, atât în tipicurile aces-
I"
monastiri, precum şi în aşede-
^ n tu r ile acestor sfinţi părinţi. Aşa
aŞG(Jat şi le-au încuviinţat acestea
°a să fîe şcolă a totă fapta bună: a
f)°runcilor lui Dumnedeu păzitore, a
^ trecerii pustnicesci îngrijitore, du-
ena a petrecerii îngeresci, următore
°elor vechi sfinte obşti, din Pales-
Ama’ âin Eghipet, din Sinaî şi Tivaida.
streinilor adăpostire, a săracilor scă-
f re>Şi tuturor celor înveluiţi, de ame-
vela
Şi furtuna lumii, liman mântuitor,
nesuperat. Aşa prin mijlocirea aces-
^ ** sfinte monastiri, şi Dumnedeescî
aŞUrî, ca prin oreşî-care mreji, şi
Ce] ^ w .
^ *nai tare magnet, au tras şi au
^lllat cuvioşii aceştia, din marea şi
0 ^^tăcîunea vieţii lumescî, nu numai
^ *Ut* Şi o mie de omeni, dar şi nenu-
e^at0 miî Patriarhi Arhierei, Preoţi,
tOfP0ratî’ Singliticî, Domni, Boen, şi
W de rinduelî de omeni, şi acum
^ ^ ’una trag, în rînduîala şi petie
îngerescului chip al monahilor,
^ 0 pre toţî ’î-au adus şi n aduc
^ n iţ^ ]a stăpânul Hristos, ea pre
° e Jertfe, bine primite şi cuvîntător e,
35

şi ca nisce prea dulci şi curate câşti­

guri. In cât că acest pustiii Athon, s’a
făcut ca o cetate de mult numer, de
mulţimea monahilor ce se află în-
tr’ensul. Şi munţii Pilusiuluî, ai Gali-
siuluî, şi aî Latruluî, şi însuşi mun­
tele Sinaîuluî, s’au arătat mici după
cătăţimea monahilor, asemenându-î cu
acest sfânt Munte. Şi ca în scurt să
|
dic: aşa prin mijlocirea acestor sfinte
Monastirî, şi Dumnedeescî lăcaşuri,
s’au arătat aceşti de Dumnedeu pur­
tători părinţî, cum că sunt cu adeve­
rat, şi desevârşit păzitori şi a poruncii
a doua; şi au îubit pre apropele nu
numaî ca pre sineşî, precum s’a po­
runcit în legea veche, ci şi maî pre
i sus de sineşî, precum poruncesce Noul
Testament al Evangelieî.

Pentru acesta dar şi nouă poruncă

o au numit Domnul, porunca cea pen­
tru dragostea între sineşî, (Jicend •
„Poruucft nouit ve dau voue, ca sft ve iu-
biţi unul pre altul*, şi nu stă până aicea
ci adaogă: „precum exi v’ain iubit pre vol?
aşa şi voi sft ve iubiţi uni! pre alţii*.

O ! slave, O ! mărirî, O ! împliniri ale

sfinţilor părinţî aî muntelui acestuia,
cu adeverat fraţilor, acest minunat
lucru, prin zidirea a doue-decî de cin­
stite monastirî, şi a altor sfinte lăca­
şuri, şi schituri, au pus pecete, şi au
încununat tote cele-l’alte lucruri, ale
cuvioşilor acestora. Acesta nu pote
limba omenescă ca să o laude după
cuviinţă, la acesta să potrivesc tote
 26
titlurile cele mari şi înalte, şi acesta
cu totă dreptatea, se cuvine a se
numi lucru fără de morte, şi lucru de
mare cuviinţă. Se cuvine a se numi
lucrul acesta lucru fără de morte,
pentru că nici o fire nu a nemerit
atât de bine scoposul nemurirei cu cli-
ronomie acestui tare lucru şi neclătit,
fiind-că a fi vii părinţii şi după morte,
la fiii ce ’î-au născut ei Dubomnicesce.
Nici meşteşugul ce alcătuesce felîurî
de maşini, nu a nemerit atâta pre cât
aceşti Duninetlcesci părinţi, au neme-
rit nemurirea, şi vecînica pomenire,
cu mijlocul acestor sfinte monastiri.
Unescă-se toţî omenii ceî după potop,
cât de uriaşi la trup, atâta pogoriţi la
minte, şi aceîa să zidescă Turn până
ia Ceriu, pentru ca să lase numele lor
aemuritorîu. Las să zidescă Filip pre
cetatea Filipopolî, Alexandru pre A-
iexandria, Adrian pe Adrianopolî, las
să alcătuiască toţi alţi Imperaţî, şi
Boerî şi Domni ai lumii, fiarele cele
ascuţite de rezboiu, mulţimea arcelor,
cadrile lor cele cu meşteşug făcute, şi
®a şi îuchipuîască numele lor, asupra
A
*nsuşx zidirilor lor, precum cjice Da"
vid: „nuinitu-ş’ati numele lor pre pănien-
tui lor». Toţi aceştia, cu desele şi mul-
tele lor cheltueli la aceste lucruri,
putut ca să remâe nemuritori, şi
aa°ă se laudă numele lor, se laudă
pj-e pament, şi numaî întru
a°estă vîaţă îară nu şi în Ceriu, şi în
Viata vîitore ce va să fie. „Nu s’uu scris,
^ice Marele Vasilie, rCu slilvltorii în
d© yeclp şi în cartea vieţiij ci pie
păment a rSmas nnmele lor“. Iar numele
acestor sfinţi părinţi, prin zidirea aces­
tor doue-clecî de sfinte monastiri, s’au
slăvit şi se slăvesc, şi tot-d’a-una se vor
slăvi, nu numai întru totă lumea, nu
numaî până la Ceriu, precum se nă-
uciau acei uriaşi viteji, ci şi mai pre
sus de Ceriurî, şi nu numaî în viaţa
acesta, ci şi în cea viitore. Fiind-că
numele lor s’au scris în cartea vieţii,
întru aceîa adecă a nemuririi, de unde
nu se vor şterge nicî odată, ci vor re-
mâne nemuritore întru toţî veciî acei
netrecuţi. „Bucuraţi-yS că numele vostre
s’au scris în Ceriuri“. Se cuvine ca lucrul
acesta a doue-decî de monastiri, să se
numescă şi de mare încuviinţare, pen­
tru ce ? Pentru că după cum scriu filo­
sofii, un mare lucru care se închipu-
esce cu desăvârşită idee, sau după
isteţimea lucrătorului, sau de la mă­
rimea lucruluî, sau de la mărimea
sfârşitului, pentru care se face, se
numesce mare încuviinţat. Cine nu
vede, cum că şi aceste sfinte monas-
tirî, sunt îmbogăţite de câte tote treî
aceste părţî, din partea lucrătorului
Fiind-că şi aceşti Dumnecjeescî părinţî
care le-au zidit, deosebit că dintru
denşiî, au fost mulţî prea încuviinţaţi
omenî, Imperaţî şi fii de Imperaţî, şi
singliticî, precum au fost Simeon şi
Sava, ctitorii monastirilor Hilindaru-
luî şi Vatopeduluî, Pavel al monastiriî
Xiropotamuluî şi al sfântuluî Gheor-
ghie, Ion şi Eftimie al Iviruluî, şi
Neofit al Dohiarului. Pre lângă acestea,
aceştia au îndemnat şi pre Imperaţiî

carî s’au întemplat în vremile lor, să | sfârşit al acestor monastirî, şi cu cele
cheltuiască cu mare încuviinţare la
aceste zidirî, pre Constantin dic, pre
Nichiforî, pre Romanii, pre Alexiî, pre
Cantacuzinescî, pre Paleologhî şi pre
ceî-l’alţî. Din partea lucrului pentru
că şi monastirile acestea, pentru mă­
rimea lor, în lungime şi în lărgime şi
înălţime ce ad, pentru mărimea Bise­
ricilor, şi a chiliilor ce au într’ensele, pre sfintele monastirî, pre pustnici,
pe din lăuntru şi pe din afară, şi pen­
tru mulţimea numărului de monahî,
ce lăcuesc într’ensele, cu adeverat sunt
de mare încuviinţare, şi împărătesei,
Şi nu vedeţî şi cu însuşî ochiî voştri,
cum că aceste două-decî sfinte şi marî
încuviinţate monastirî în şir aflân-
du-se, în părţile despre mîacjă-di, şi
mîadlă-nopte a munteluî, stau ca nisce
atâtea mari cetăţi, şi împrejur păzesc
4iua şi noptea acest sfânt loc, ca nisce
turnuri prea tari, şi păzitore margi-
nilor cetăţii, întâmpinând totă ispita,
şi supărarea ce ar fi putut veni de
afară, de pre mare şi de pre uscat.
cum că aceştî din lăuntru munte-
luî> aflându-se tot-d’a-una, supt acope-
. I‘emîntul lor păzindu-se, trăesc şi dorm
UesUpgraţî şi pacinicî. Iară sfârşitul
ScoPosuiuî pentru care s’au zidit, este
Ca prea încuviinţat la aceste sfinte
°*iastirî, în cât că au stătut o de-a
l^'t'Urea slavă a lui Dumnedeu, şi un
etutindenea folos şi mântuire sufle-
° r nematerialnice, sufletelor fără de
6 0l'te» căruia numai singur unuia, nu
ţi e vfednică totă lumea acesta sim-
a vedută. Oe dic ? prea lăudatul
27
de prin prejurul lor, şi bine mirositore
rodurî au stătut toţî sfinţiî purtători
de Dumnedeu, părinţî carî astă-dî se
prăznuesc, de obşte a tot sfântului
Munte, cei numiţi şi nenumiţi. Ceî de
prin obştiî, cei de prin liniştirea de
prin chiliî, şi Schiturî, cari au plăcut
Domnuluî şi s’au sfinţit, pic dar, rodă
pre liniştitori, ca unii ce supt acope-
remîntul şi grija monastirilor a fost,
şi câţî pre din afară se linişteau pre
acea vreme, şi voiţi ca să sciţi, ia să
încungîurăm cu gândul nostru tote
monastirile munteluî, ca să vedem
câţî sfinţi numiţi şi ştiuţi au odrăslit
fie-care monastire.
Cetirea a doua.
1. Şi pentru ca să păzim rînduiala,
să mergem maî întâiu la Lavra cea
mare, şi acolea găsim pre marele Atha-
nasie, pre minunatul ctitor al monas-
tiriî aceştia, şi al tot muntelui dascăl
şi înveţător. Carele ca alt Moisi suin-
du-se în sfântul Athon, ca in alt munte
al Sinaiului, şi intrând în norul cel
ascuns al privirii, a luat ca lespedile
scrise de DumneZeu, tipicul şi rîndue-
lile, şi învăţăturile atât a vieţii de
obştie a monahilor, cât şi rînduiala
cea îngerescă in lăuntru Bisericii, şi
le-au dat la toţî părinţii din sfântul
munte. Acesta carele a avut îngerescă
petrecere, şi câte nevoinţe pustnicescî
a sevârşit, şi câte minuni a făcut
trăind, şi după morte, şi câte daruri
 de la Dumnecjeu a luat, şi cu câtă pu- I
tere asupra duhurilor celor necurate j
s’au îmbogăţit, şi cărui fericit sfârşit
învrednicit, este de prisos să le
scriem tote aicea. Ci acestea tote le
lăsăm să le citescă cine va avea dra­
goste, în cartea care este tipărită via­
ta luî.
2. Aicea găsim, şi pre cuviosul Petru
^thonitul, pre cel Întâiu liniştitor. Ca-
r ele izbăvindu-se din temniţa Sama-
riei cu ajutorul N ăscetoreî de D um-
^etjeu, şi (je densa audind făgăduin-
cele pentru munte, carele s’au
vestit la început, a venit şi a lăcuit în
Peştera care se găsesce jos la polele
M untelui în partea despre amiadă-d.i
a Athonuluî, care să vede până astă-dî.
Acolo a petrecut cu adeverat o viaţă
■^gerescă şi cerescă, gol şi fără de în-
calţăminte, ca m arele Onufrie: m ulte
Ispite şi bântuele suferind de la drac 1.
a • M inune prea înspăimântată, şi prea
^fiorată, nu num ai om enilor ci şi în-
&erilor. Un Gm înfăşurat cu neputinţe
truPescî tocm ai ca şi noi, se luptă cu
^ tu n e rice de nenumerate puteri dră-
^0Scî : şi îî biruesce. Dar pote va in-
^eba cine-va din noi d icen d : ore cum
un om cu trup neputincios,
e ce î tari şi fără de trupuri, şi ne
^ ttie r a ţî draci ? Eu iî voiu respunde
•' eă cu ajutorul Maicii lui Dum-
e^eu a biruit. Oă încă dintr’untâiu
^ ’l-a blagoslovit Maica lu î Dum-
a peştera forte intime
ţj şi îm prejurul eî crescuse mul-
de rugi, şi dudau preste tot,
 întru care era mulţime de gadinî, cât
nu puteai să le numeri, şi împreună
cu acestea se încuibase acolo şi mul­
ţime multă de draci, cari atâta a ri­
dicat năpăştî asupra sfântuluî cât nu
se pote spune cu limba omenescă, nicî
se încapă întru audul omenesc. Iară
el mulţămea luî Dumnedeu şi prea cu­
ratei Maîceî sale şi se mărturisîa luî
diua şi noptea, întru ferbinţî rugăciuni.
Şi postindu-se sfântul doue septămânî,
’î-aîî pizmuit dracii răbdarea luî. Şi
luând Satana totă oştea luî, cu săgeţi
şi cu arcuri, a intrat întru acea peş­
teră, unde sevârşîa fericitul lupta pă­
timirii celei mucenicescî. Şi întâiu se
arăta ca cum ar prăvăli pietre mari
asupra luî, pre carele vedendu -1 sfân­
tul, a cjis: acum mi-a sosit sfârşitul
negreşit, şi maî mult nu me voiu so­
coti între ceî viî. Şi îată cel maî mare
al acestora era în lăuntrul peşterii,
îar ceî-l’alţî aî lui, ţineau arme şi să­
geţi şi se părea că le slobod asupra
prea cuviosului. Ci cu darul celuî de
sus, s’a păzit nevetămat, şi a eşit afară.
Iară viclenii dracî steteaîi împrejurul
peşterii, şi cu glasuri neoprite şi cău­
tături înfricoşate forte, pornindu-se
asupra lu î; şi cUcea sfântul cu mare
strigare: Dtfmne lisuse I£rist6se, Dumne­
zeul meu, nu me litsa pre mine. Şi maî
mult nu s’au au^it glasurile până la
câtă-va vreme. Iară după acestea tre-
cend opt (Jile, s’au pornit (într’ar-
mat) asupra lui tote vietăţile şi tote
jigăniile cele ce se târăsc pre păment,
şi tote fiarele câte erau în muntele
 29

acela au intrat dimpreună cu ei în peş­ gieî, prin care s’a luminat pentru Dum-
teră, şi unele dintru acelea se făceau nedeesca şi drepta slăvire. Şi la treî
că alergă într’o parte, altele într’alta, marî Sobore a stătut, şi înaintea a
iar altele se făceau că vor să’l ia şi i treî împăraţi, a luî Andronic Paleo-
să’l înghiţă de viu pre Cuviosul; altele logul, Ion Cantacuzino, şi Ion Paleo-
se vedea că jocă şi flueră din gură, şi logul. Asemenea şi a trei Patriarhî, a
se uitau groznic, ca să’l înfricoşeze pre luî Ion, a luî Isidor şi a luî Calist.
e l; ci iarăşi pre aceşti neputincioşi Pre Varlaam, pre Achindin, şi pre Gri-
şi slabi ii gonea cu semnul Sf. Cruci gorie, pre ceî ce defăima la sfintele
Şi îngerul îî aducea luî hrană cerescă Dumnedeescî lucrărî, desăvârşit ’î-au
în tot postul cel mare; şi ’î-au arătat biruit. Apoî făcendu-se Arhiepiscop al
lui şi mană spre hrană. Şi petrecând Tesaloniculuî, şi acolea fericitului sfîr-
el aşa întru rugăciuni, 53 de ani, au şit învrednicindu-se, izvor de minuni
pierit şi nălucirile cele dese ale dia­ a arătat mormîntul şi sfintele luî
volului, şi ale îngerilor luî. Şi întru moşte, pre care le scrie vîaţa luî.
atâţia ani n’au vă(Jut chip de om, şi 4. In hotarele Lavreî găsim strălu­
mâncarea luî nu era alt-ceva fără nu­ cind şi pre cuviosul Grigorie al Vi-
mai mană, şi nu avea îmbrăcăminte, zantieî, pre cel ce a fost dascăl Dumne-
nicî chilie, şi pământul era luî pat iu­ d.eescului Grigorie Palama, în filosofia
bit, şi vara era ars de fîerbinţela so- cea gânditore, şi acest Grigorie, Strayo-
reluî, iară iarna degerat de g e i; unde laugadltean se vede că s’a numit, în vîaţa
Şi întru Domnul s’a odihnit. luî Maxim cavso-calivitul, care şi hrană
3. Aicea găsim şi pre Dumnedeescul îngerescă a primit, precum în vîaţa
Grigorie Palama, pre marele acela Teo- luî se scrie pentru dânsul.
şi al tuturor Teologilor dreptă cum- 5. A înflorit în hotarele Lavreî, ca
Penă tălmăcire şi pecete. Carele cu tote o rodie bine mirositore, şi sfântul
ea mai întâiu a făcut ascultare supuin- Maxim, carele pentru că îşi ardea co­
du-se în părţile Vatopeduluî, şi a fost şi libele sale, s’a numit cavso-calivit. Ce­
% um en monastiriî Simenului, însă a rescul acela om, şi pămentescul înger,
voit a se numi şi a li Lavriot: pentru ca carele a trăit ca o pasăre, carele a pri­
Cea mai multă vreme a vieţii sale o pe- mit pâine de la Născătorea de Dum­
ecea în Lavră, când în lăunti u supu- nedeu, şi de la îngeri, scumpul lucră­
i^du-se canonelor obştimeî, când afai ă tor al faptelor celor bune, şi al rugă­
litiiscindu-se în chilia ce şi până astă-di ciunii celei de gând. Cel ce a luat de
Se cHce a lui Palaina. Deci acesta prin la DumneZeîî, nu numai darul preve­
Mijlocirea Născetoreî de Duiniiedeu, derii, ci şi al proorocieî, atât de bogat,
marî daruri s’a învrednicit de la în cât că de multe orî spunea şi însuşi
^ 'n n ed eii şi maî vertos de al Teolo- cuvintele acelora ce era să vie la den­
0*
sul, carele rar se gasesce sa se fi dat
la alţi sfinţi, şi murind a izvorît mir,
din moştele luî.
6 . Prietin îubit al acestuîaş Dum-
neZeesc Maxim, găsim pre cuviosul
Şi liniştitorul Nifon, asemenea întru
tote. Atât întru pustnicesca viaţă, cât
şi în daruri, pentru că şi acesta în peş­
teri petrecea, şi tot din părţile Lavreî
era şi acesta, şi se hrănea cu erburî.
Şi darului proorocieî a fost învrednicit.
7. Intru aceste părţi ale Lavreî a
odrăslit şi sfântul Nil. Carele pentru
curăţenia vîeţiî şi a petrecerii luî, mir
bine mirositor, a curs din moştele luî,
Şi pentru acesta s’a numit curgător
de mir.
8. In Lavra acesta mare, găsim, şi
P**e cel cu adevărat cu glas de înger,
Şi prea veselitor cântăreţ, pre Ion Cu-
cuzel. Carele maî întâiu împărătesc
cântăreţ fiind, apoî lepădând cele din­
tru împărăţie măriri şi câştiguri, şi
venind în Lavra acesta mare necu­
noscut, s’a făcut călugăr, şi a fost păs-
^°r ţapilor monastirescî; îară după
a°esta cunoscendu-se că acesta este
Cel ce se căuta de împăratul, Ion Cu-
c^zel dintr’o laudă ce a cântat cu mare
Meşteşug şi dulceţă, în liniştirea sa,
a°olo unde păscea ţapii, şi totă voia
şi slobodenia luând spre a rămânea în
^ n a s tir e nesupărat, prin mijlocirea
N um enului Lavreî, a zidit afară de
^ u a s tir e chilie cu Biserică a sfinţilor
Arhangheli, şi acolo se liniştea cele
aie săptămânii. Iară Dumi­
r e a şi la sărbători venia în monas­
tire şi cânta cu evlavie la strana dreptă.
Iară într’una din Sâmbetele Acatistu­
lui, după ce a cântat cu sârguinţă tro­
parele şi Canonele Născătoreî de Dum­
nedeu, a dormitat puţin acolo unde
sta drept, de ostenelă, şi O ! minune
i se arătă luî Stăpâna Născătorea de
Dumnedeu, şi îî dice: „Bucură-te Idne,
fiul meu, cântă’ini, şi nu te yoiu lăsa**.
Acesta dicendu-î ’î-a dat şi un ban de
aur în mâna dreptă. Carele pre urmă
a săvârşit multe minunî. Dar şi pre
urmă Aceiaşi Stăpână Născătore de
Dumnezeu a tămăduit pre acest Ion:
(al căruia picior era putrecjit) ară-
tându-i-se şi dicend luî, fiî de acum
sănătos. Trăind după acesta cu plă­
cere de Dumnedeu, şi cunoscendu-şî
mortea sa, a adormit întru Domnul
şi s’a îngropat în chilia cea maî sus disă
a Arhanghelilor, precum a poruncit.
9. Aicea găsim încă şi pre cel-l’alt
cu multă evlavie cântăreţ cu numele
Grigorie, care în Egumenia luî Kir la-
cov Picrana, cântând la „înaintea Prăz-
nuiriî“ praznicului Botezului, nu pre
„CuYine-se“ cu adevărat, ci pre „D© tine
se bucură" la Liturghie, iar în sfârşitul
privegherii a dormitat puţin, şi iată
vede pre Stăpâna Născătorea de Dum­
neZeu, stând de-asupra luî şi dicendu-î
primeşte-ţî plata cântării O! cântăre-
ţule, şi’ţî mulţumesc forte; şi acesta
(jicend ’î-a dat cu însă-şî prea sfânta
mâna sa, un galben, care a fost atâr­
nat la sfânta Iconă a Născătoreî de
Dumnezeu dintru acestă Lavră; şi să-
vârşa multe minuni.
 10. Cum să tac pre cuviosul Acachie,
pre cel ce a făcut Schitul Cavso-cali-
vieî şi într’ânsul s’a pustnicit, pre cel
nou cu anii, îară cu ne voinţele ajun­
gând pre cei vechi cuvioşî, pre cel ce
se hrănia cu buruene selbatice. Pre
cel ce s’a învrednicit de multe vedenii,
şi Dumnecjeescî daruri, şi maî vârtos
darului maî ’nainte vederii, pre cel ce
multe ispite a suferit de la dracî, şi
prin sfintele luî rugăciuni, şi părintesci
sfaturi, trei cuvioşî mucenicî au ară­
tat. Ale cărora nume sunt acestea:
11. Pahomie cuviosul mucenic, carele
la Usachi al Filadelfieî a mărturisit,
a căruia mucenicie s’a scris în sfânta
carte, şi moştele lui se găsesc la Pat-
mos în Monastirea sfântuluî Ion Teo­
logul.
12. Cuviosul mucenic Roman, carele
se trăgea de la Carpenisia, şi în Con-
stantinopol luminat a mărturisit.
13. Şi Nicodim albanitul, care luând
toiagul de la cuviosul Acachie, şi prin-
t^’ensul întărindu-se, slăvit şi vitejesce
a sevârşit mucenicia, întru însă-şî pa-
tria sa, adică în Elbasan a Albaniei,
A
*ntru carele şi sfintele lui moşte stau
lr*tregî şi până astă-cjî, făcând nenu-
numerate minunî.
14. Odraslă a Lavreî este şi cuviosul
^Ucenic Damaschin, care maî întâiu
*ePădându-se de Hristos, apoî făcend
^Punere mare în Lavră 12 ani, s’a
în Oonstantinopol cu Patriarhul
l°nisie, ce se afla în Lavră. Şi acolo
faţă mărturisind pre Hristos, şi
^Ulte pedepse pătimind, i s’a tăiat
capul, pe vremea Sultanului Mohamet.
15. Aicea în Lavră a înflorit ca o
sfântă flore, şi sfinţitul mucenic, preo­
tul Constantie. Carele Rus fiind şi
preot de rînd al elciuluî rusesc din Con-
stantinopol, a venit în sfântul munte,
şi a lăcuit în Lavră, pentru bătălia ce
era atuncea între Ruşi cu Agareni.
Iară dupe ce s’a făcut pace s’a dus iarăşi
în Ţarigrad, şi pentru oreşî-care învoire
ce s’a întâmplat între dânsul cu Elciul,
s’a lepădat v a î! de Hristos. Apoî pocă-
indu-se pentru lepădarea luî, s’a înfăţi­
şat înaintea Paşeî, credinţa creştinescă
mărturisindu-o. Şi legea Agarenescă
defăimându-o, i s’a tăiat capul înaintea
palatului Imperătesc şi aşa a luat cu­
nuna muceniciei.
A l doilea.
Ia să mergem, la cea cu adeverat Im-
perătescă, şi de mare cuviinţă monas­
tire a Vatopeduluî, şi acolo vom vedea
pre cuviosul Ghenadie Dohierenul, ca­
rele s’a învrednicit a vedea minunea
cea prea slăvită, care Născetorea de
Dumnedeu o a lucrat în vremea luî,
făcând a se găsi plin de unt-de-lemn
chîupul ce era maî întâiu deşert, atâta
în cât să se verse pre pământ şi să
curgă afară prin uşile chelărieî. Acolo
găsim şi pre cuviosul acela Neofit al
prosmonaruluî, care a aucjit, o ! minune,
un glas de la Icona Născetorei de Dum­
nezeu, cum că are să maî trăiască un
an, şi să se gătescă. Şi alt glas cum că
’î-a sosit vremea luî ca să trecă către
Domnul.

A sem enea şi prea sfinţitul acela Egu­ 1 Hilindaruluî, pentru care vom dice
men, care a audit glas de la Icona Năs­
cătoreî de Dumnedeu să nu deschidă
uşa, ci să mergă de-asupra pe did şi să
gonescă vrăşmaşii, cari căutau să intre
înlăuntru în monastire.
A colea găsim şi pre Diaconul acela
veşmântarul, care ascundend sf. Iconă
w ^
a veşmântăriei împreună şi cinstita
cruce în fântână, s’a robit de barbari
A
iu Crit, apoi slobodindu-se din robie,
Şi întorcendu-se, a însciinţat de acesta
Şi pre cei-l’alţî părinţi cari au găsit
sfânta Iconă stând drept pe apă, şi
candela aprinsă, şi după acesta a trăit
vîaţă prea minunată.
n u
sa spunem pentru cuviosul mu­
cenic, Eftimie Egumenul Vatopeduluî,
Şl cei împreună cu densul, 12 monahi
cuvioşî mucenicî, cariî fiind-că au în­
fruntat de faţă ca pre nisce eretici,
^re împăratul Mihail, cel cu socotelă
cele latinescî, precum şi pre Pa­
triarhul Ion Vecul, cel de un gând cu
^cxisul, pentru aceia Eftimie legându-se
lanţ, s’a înecat de denşiî în mare,
lacul ce se cjice Calamiţa. Iară pre
12 monahi, i-au spânzurat, în mun-
tglp
ce se numesce al furcii.
/\ -
c°lo găsim pre cuviosul Nicodim,
betrânul şi dascălul, cel ce a în-
etat fiiosofia lui Hristos, pre Dum-
e4eescul Grigorie Palama.
găsim Ctitori aî Vatopeduluî, şi
Ş araândoî sfinţiî pre Sava şi pre
e°*i, pre însuşi ctitorii monastiriî
32
maî pre larg când vom veni acolo.
-
A co le a la faţa locului a Vatopeduluî,
a odrăslit ca o frumosă vlăstare şi cu­
viosul Agapie, care şedend în schitul
Colciul, s’a robit de agareni, şi ţinendu-1
ferecat în lanţ vreme de 12 anî, şi slu­
jind cu credinţă agarenuluî ce l’a cum­
I
părat, l’a slobodit din temniţă, şi s’a
întors în munte către bărânul luî, pre
care dojenindu -1 de ce a fugit pre as­
cuns de la stăpânul seu, l’a făcut să
se întorcă îarăşî la densul, pre carele
în sfîrşit l’a înduplecat, şi l’a luat şi
pre el cu doi fiî aî luî, şi a venit în
munte şi î-au botezat, făcendu-î şi că­
lugări.
A l treilea.
Ia să mergem la cea frumosă monas­
tire a Ivirilor, şi acolo găsim, pre ma­
rele şi minunatul cuvios Ioan Ivirenul,
care din sămînţă Impărătescă a Ivi­
rilor trăgendu-se, a lăsat lumea şi pre
tote cele din lume. Şi făcendu-se că­
lugăr, a sihăstrit întâiu în monastirile
ce se afla în Iviria, apoî viind aicea în
sfântul munte, s’a făcut prietin forte
şi ascultător sfântului Athanasie al
Lavreî. Ducendu-se după acesta, a Zi­
dit acestă prea frumosă monastire a
Ivirului, cu cheltuela Imperătescă a
fiului luî Romano, împăratul grecesc,
fiind întâiu forte mică, şi se numea a
lui Climent.
A icea găsim şi pre cuviosul Eftimie
pre fiul acestui Ioan, care iscusit fiind
în Iviresca şi Elenescă limbă, şi în Dum- | dreptei credinţe, neprimind pre Im-
nedeescile scripturi. Intrebându-se în
cuvinte cu un jidov, încă miren fiind,
desevârşit l’a dat morţii, ca pre unul
ce hulîa asupra lui Hristos, şi bolnă-
vindu-se forte, prin ajutorul Născe-
toreî de Dumnedeu s’a mântuit de
bolă, apoi lăsând lumea, şi pre cele
din lume, a venit în sfântul Munte
către marele Athanasie al Lavreî, şi
s’a supus lui împreună cu tatăl seu,
acesta s’a numit şi nou „gură de aur“
la Iviriţî, fiind-că a tălmăcit din limba
elenescă în cea Ivirescă totă sfânta
Scriptură, şi alte de suflet folositore
cărţî, apoi ducendu-se in Lavră îm­
preună cu tatăl seu, au zidit împreună,
Precum am cj.is, acestă monastire. Multe
Minuni făcend, şi s’a vecjut ca un stâlp
foc în cjiua schimbării la faţa, când
a liturghisit în Biserica ce este în vâr­
ful Athonuluî, când şi lumină cerescă
viind, pre toţi ceî ce se afla în letur-
ghie, ’î-a făcut ca să cacjă cu faţa în jos. hovnicescă filosofie, care este meşte­
A ic e a găsim şi pe Gheorghe Ivirenul,
nePotul lui Ion, şi ver primar cu Ef-
^imie, ctitor şi acesta facendu-se aceş­
t i monastirî, şi maî vîrtos Bisericii
Celeî mari. Al acestei monastirî odraslă
este şi cuviosul Gavriil Ivirenul, care
Pustnicea în munte, şi pi in Duin-
^ ^ eesc glas, pogorandu-se, a scos din
Icona făcetore de minuni, a Stă-
portariţiî Iviruluî.
^ LiQi să tac, pre cuvioşii părinţi mu-
C6ilieî aî Iviruluî, carii pentru râvna
a *
peratul Mihail, şi pre Patriarhul Ion
Vecul, pre ceî cu sotela latinescă, pre
uniî puindu-î în barca Monastiriî ’î-a
înecat întru adânc, îară pre alţiî fiind
din părţile Italiei, s’a robit de către
denşiî fericiţii.
A colea în sfânta Monastire a Iviruluî,
a resărit ca o stea, de nou luminată după
ani, şi strălucită după nevoinţe, şi de
asemenea cu ceî vechi cuvioşî, sfinţitul
dic omul luî Dumnedeu Dascălul Ie-
rotheî, carele se trăgea din Calamata
Pelaponisiuluî. Decî acesta după ce a
înveţat matimile gramaticescî şi filo-
sofescî, şi s’a făcut desevârşit întru
amândoue limbile, Elenescă şi Italie-
nescă, lăsând lumea şi pre cele dintru
densa, a venit la monastirea Iviruluî,
şi s’a făcut monah, lepădând filosofia
cea din afară şi matimile, pentru ca
să înveţe pre cea din lăuntru, şi Du-
şugul meşteşugurilor, şi înveţătură a
înveţăturilor, precum (jice Grigorie cu-
vîntătorul de Dumnedeu. Şi întru
atâtea nevoinţe s’a dat pre sineşî de
trei ori fericitul, în cât că din multa
postire şi priveghere, şi alte rele pă­
timiri ale trupului, atâta a slăbit, că
abia putea să umble o stadie (adecă
o sută de stânjinî), cu tote că la trup
era înbărbătat, şi la piciore grabnic.
Acestă curată cămară fiind a faptelor
bune, şi pentru credinţă luptându-se,
întinatul eres, al luî Molin ereticului
surpându-1 , drepta slăvire înaintea
sfântului sobor o a întărit. Şi a dorit
ca să mărturisescă pentru numele lui
Hristos, şi înadins s’a dus la Constan-
tinopol, şi a dat pricină reiî slăvitori-
lor, dar nu a fost voia Domnului. Pen­
tru că l-a păzit pentru folosul multora,
şi fiind-că de dorinţa pustniciei ardea
inima lui, pentru acesta dar, eşind
de la Iviru, s’a dus într’un munte
pustiu de ceia parte de sfântul munte
ce se numesce Ghiura, şi acolo puţină
vreme liniştindu-se a trecut către Dom­
nul în anul 1745. Iară moştele lui des-
gropându-se, s’a găsit sfinţite de Dum-
ttetjeescul dar, al căruia sfântul cap,
sa găsesce întru acestă sfântă monas­
tice a Ivirului, făcend multe minuni*
L a schitul Ivirului ce se (Jice al Cin­
stitului Mergetor înainte, a înflorit şi
cuviosul mucenic sfântul Iacov, carele
mai întâiu lăcuind la monastirea Do­
ca r u lu i apoi a venit şi s’a liniştit
A
x*itru acest Schit, şi multe Dumne-
^eescî descoperiri, şi vedenii vecjend
Şi multe minuni făcend, apoi ducen-
^u-se din munte umbla propoveduind
®vanghelicesca pocăinţă, la toţi creş-
Incepend de la Tesalonic până
Navpac; acolo fiind pârât Beiului,
a ajuns pe urmă să fie în temniţă şi
irx legături. Şi stând înaintea Impera-
tul^î Selim, şi nevrend a primi cre­
a t a lor, ci mărturisind de faţă pre
^ is t o s Dumnezeu adeverat împreună
°u $oî ucenici ai lui, cu Iacov diaco-
îlul Şi cu Bionisie monahul, ale cărora
tnoşte se găsesc în monastirea
sfintei Anastasiei la Galatista, pe locul
Ivirilor.
L a Schitul ce se numesce Magula a
sihăstrit şi sfinţitul Calist, cel ce a fost
mai întâiu ucenic al lui Grigorie Si-
naitul, apoi s’a făcut Patriarch Con-
stantinopoleî.
Al patrulea.
S ă mergem la sfânta şi Imperătesca
monastire a Şerbilor, adecă a Hilinda-
rului, şi acolo găsim sfinţi, pre ctitorii
acestei monastirî, pre sfântul Sava şi
pre cel dupre trup tată al seu, pre
sfântul Simeon, pre împăratul Şerbi­
lor. Deci Dumnedeescul Sava încă tî-
ner fiind, dorind a’şi păzi fecioria şi
viaţa monahicescă, a fugit pre ascuns,
şi a venit în monastirea Rusiculuî unde
s’a şi călugărit. Apoi căutat fiind de
tatăl seu, a fost ascuns în monastirea
Vatopedului spre pază. Şi scriind scri-
sore către părinţii sei, pentru deşer­
tăciunea lumii, şi pentru judecata ce
va să fie, şi pentru câştigarea bunătă­
ţilor ce vor să fie, atâta ’i-au aprins
întru Dumnecjeesca dragoste, întru cât
’i-a înduplecat să se lepede de Impe-
răţie, şi să se facă monahi. Deci tatăl
seu sfântul Simeon, viind aicea în
sfântul munte, şi găsind pre doritul
seu fiu Sava în Vatoped, a şe(Jut cu
densul, şi prin shima monahicescă, s’a
făcut cel dupre trup fiu, dupre duh
tată, tatălui seu cel dupre trup. Şi să
nevoia amândoi, buna nevoinţă a pust­
niciei, şi fiind-că din pricina lor, s’aîi

îndemnat şi alţi mulţi Serbî să vie în
sfântul Munte, prin Dumnedeescă vi-
denie, au fost îndemnaţî de au zidit
din temelie cu cheltuelî împărătesei,
acesta prea frumosă a Hilindaruluî
monastire. Şi sfântul Simeon trăind
într’ensa cu plăcere de Dumnedeu s’a
‘odihnit în Domnul, şi după morte a
izvorât, o m inune! mir din mormînt
şi din moştele lui forte mirositor, întru
slava luî Dumnezeii, şi spre adeverirea
vieţiî sale ceî plăcute luî Dumnedeu.
Iară Dumnedeescul Sava, mult vese-
lindu-se pentru sfinţirea moştelor ta­
tălui seu, maî mult se nevoia, cu pos-
tirea, cu privegherea, şi cu rugăciu­
nile cele de totă noptea, până când a
ajuns întru atâta sevârşire a faptelor
bune, că s’a îmbogăţit de la Dumnezeu,
cu puterea faceriî de minunî, şi în
viaţă fiind şi după morte. Şi pe urmă
facendu-se Arhiereu Şerbilor şi Pe-
ctuuluî, şi venind la oraşul cel mare
al Târnovuluî, către Imperatul Asanin,
a liturghisit în (Jiua înaintea prăznuirii
botezului, şi făcend sfinţirea apeî ceî
^arî, îndată ce a pus cinstita cruce
A
apă, o minune! s’a desfăcut apa în
^oue părţi, şi sta ca un perete de o
Parte şi de alta, precum ore când s’a
făcut la marea roşie. Şi acolo încă fiind
la Târnov, şi maî ’nainte cunoscendu-şî
bortea sa, ’şi-au dat duhul în mâînele
Dumnedeu, izvor de minunî ară­
tând la mormintul seu. Şi după acesta
Prin multe rugăminte ale nepotului
sfantuluî, şi prin videnie a însuşî sfân-
tllluî, au dat împăratului Asasin sfin­
35
tele moşte, şi le-au adus în Serbia în
patria luî, şi când a deschis mormîntul,
s’a găsit, o m inune! strălucind faţa
sfântuluî ca sorele, şi atâta bună mi­
resmă a eşit, cât toţi ceî ce se aflau
de faţă, striga: D6mne miluesce, şi slă-
viau pre Dumnedeu.
Al cincilea.
T
Xa să mergem la sfânta şi Imperătesca
monastire a Dionisiuluî, şi acolo găsim
întâiu pre sfântul Dionisie, carele maî
întâiu sihăstrind singur de asupra mun­
telui, la locul ce se numesce vechiul
Mergetor înainte. Pe urmă prin vide-
nia Dumnedeesculuî dar a zidit mo-
nastirea sfântuluî Ion, numindu-se în
numele seu, cu cheltuiala Imperatuluî
Alexie Oomnino, ale căruîa sfinte moşte
a sevârşit multe minunî.
A ic î s’a sevârşit, şi purtătorul acela de
Duh şi de Dumnezeu purtător, Bometie,
prietenul şi împreună sihastrul cuvio­
sului Dionisie, şi păstor acestei mo-
nastirî.
A colea a strălucit ca o stea forte lu-
minosă şi sfântul Nifon, carele după ce
s’a făcut monah şi Ieromonah, la acesta
monastire s’a arătat ca un stâlp ce­
resc, plin de Dumnecjecsca lumină,
care se suîa până la Cer când sfântul v
se ruga. Apoi s’a făcut Mitropolit al
Tesaloniculuî şi de acolo s’a făcut şi
Patriarch în doue rânduri şi venind
în România o a luminat cu sfintele
luî înveţăturî, şi o a împodobit cu

faptele creştinătăţii, care mai întâiu
era plină de reutăţî. După acesta
viind necunoscut la acestă monastire,
s’a făcut argat la catâri. Şi prin ve­
denia sfântului Ion mergătorul înainte,
făcendu-1 cunoscut Egumenului, şi-au
sevârşit acolo viaţa sa, multe minuni
făcend şi lăsând monastiriî comoră
nefurată, sfintele luî moşte, scoţend
cerescă bună mirosire, făcend şi după
morte multe minuni, de unde mai
târziu sfinţitul seu cap a fost adus
îarăşî în România după cererea şi stă­
ruinţa bine credincioşilor creştini, şi
se află aşedat cu mare cinste în ves­
tita Cathedrală din sf. Episcopie a Ar­
geşului.
L a monastirea Dionisiului găsim, şi
pre amendoi cuvioşii mucenici Ma-
' ucenicilor săi să nu’l îngrope, ci să’l
carie şi Ioasaf. Ucenicii sfântului Nifon,
cari aprinşi fiind de Dumnecjeesca dra­
goste, şi luând întru ajutor rugăciunile
sfântului, Macarie s’a dus la Thesa-
lonic, şi propoveduind de faţă pre
Hristos Dumnezeu adevărat, înaintea
turcilor, a luat feluri de munci şi apoi
’i-au tăiat capul. Iară Ioasaf după pris-
tăvirea sfântului, viind în Constanti-
nopol şi propoveduind de faţă, taina
sfintei Treimi, muncindu-se mai întâiu
cu feluri de munci, apoi ’î-a tăiat şi
cinstitul lui cap. Acolea găsim încă şi
pre sfinţitul acela Leontie, care se
trăgea cu nemul, de la Argos al Pe-
nopolisului, care 60 de ani nu a ieşit
din monastire, şi darului prevederii
şi al proorociei s’a învrednicit. Iar după \
3G
morte a izvorît mir bine mirositor din
sfintele lui moşte, precum istorisesce
sfinţitul Malaxos, care a trăit cu 270
de ani în urmă de sfinţitul Leontie.
C e să dicem şi pentru cuviosul Filo-
theiu, carele copil fiind s’a robit de
Ismailteni, iar mai pre urmă s’a sIot
boclit- din închisore, prin arătarea Năs-
cetoreî de Dumnedeîî. Şi mai întâiu
a sihăstrit întru una din monastirile
Neapolei, apoi viind aicea în sfântul
Munte, s’au aşedat în monastirea Dio­
nisiului. Apoi prefăcendu-se că este
mut, a eşit din monastire, şi liniştin-
du-se aprope de monastirea acesta, se
nevoia mai pre sus de om. Apoi mu-
tându-se la alt loc al muntelui, acolo
’şi-a sevârşit viaţa sa, darului preve­
derii învrednicindu-se. Şi poruncind
arunce în pădure, unde un pescar ore-
care găsind sfântul lui cap strălucind
noptea ca o stea, l’a dat ucenicilor lui
prin arătarea sfântului.
AI şaselea.
S ă mergem la sfânta monastire a Cot-
lomuşului, şi acolo găsim pe sfinţitul
mucenic Chiprian, carele de la Agrafa
fiind, şi în chilia sfântului Gheorghe
sihăstrind, aprin(Jendu-se de Dumne-
(Jeesca dragoste, dorea de morte mu-
cenicescă. Şi ducendu-se la Tesalonic,
şi pre Hristos propoveduind inaintea
Turcilor, şi credinţa lor cea protivnică
lui Bumnecleu, defăimându-o a fost
bătut cumplit, apoi l’a slobodit. Iar el
 de acolo s’a dus în Constantinopol, şi
stând înaintea Vizirului şi mărturisind
cu mare vitejie Taina sfintei Treimi,
şi nici cu îmbunărî sau cu înfricoşerî,
nici cu îngroziri nesupuindu-se, în
sfârşit i s’a tăiat capul la Fanar, pu­
rurea pomenitului la anul 1761, a că­
ruia mucenicie o a scris Ion Cariofilie.

AI şaptelea.

S ă mergem la sfînta şi Imperătesca

monastire a Pantocratorului, şi acolo
găsim pre Ierarhul sfîntul Teona.
Acesta mai întâiu aflându-se preot de
rînd întru acestă monastire, precum
se vede din viaţa cuviosului mucenic
Iacov Ivirenul, pe urmă când Dum-
necjeescul Iacov s’a dus în lume pro­
povăduind, ’î-a urmat şi acesta îm­
preună cu alţii, la carii după mortea
cea mucenicescă a sfîntului Iacov, s’a
făcut proestos şi păstor în monastirea
sfintei Anastasiei de la G-alatista, după
porunca sfîntului Iacov. Apoi s’a făcut
şi Mitropolit Tesaloniculuî, şi acum
se găsesc moştele luî întregî, şi făcend
multe minuni.
c

I n monastirea cea mai sus <Jisă, pe

locul monastiriî Pantocratorului, la
chilia sfîntului Vasilie, a odrăslit ca
o rodie, şi izvorîtorul de mir şi preot,
siîntul Teofil, care pe vremea Patriar­
hiei sfîntului Nifon, s’a trimis de den­
sul, şi de către sfîntul Sinod în Eghi-
pet, pentru ca să se încredinţeze de
minunea ce s’a făcut acolo, adică cu
*
10
 mutarea muntelui numit Durntag. Pe
urmă s’a făcut şi notar al Bisericii cei
mari pe vremea Patriarhului Pahomie,
după aceea lepădând tote, a venit în
sfîntul munte, şi aşedendu-se mai în-
tâiîî în monastirea Vatopedului, apoi
în monastirea Iviruluî, unde a şi scris
frumos tote cărţile Rindueliî Biseri­
cesc! Apoi a cumperat chilia sfintuluî
Vasilie, şi trăind pustnicescă vîaţă şi
liturghisind până la sfârşitul vieţii Au
adormit întru Domnul pururea pome­
nitul, poruncind ucenicului seu să
nu’l îngrope, ci să’l lepede în pădure,
la locul unde l’a găsit, carele 40 de
4ile fiind în pădure a remas nesu­
părat, de către fiarele şi paserile cele
mâncătore de trupurî. Şi fiind-că pă­
rinţii Panto-cratoruluî au luat moş-
tele cu ucenicul sfântuluî, împreună
cu cel întâiu al muntelui, s’aîî dus
şi le-au adus la chilia cea mai sus
4 isă, cu multă ceremonie, lăsând o
mână a luî la monastire, şi au pus
moştele în temelia Bisericii, şi de atun-
cea aii început a izvorî mir forte bine
mirositor, întru slava luî Dumnedeu,
şi spre arătarea plăcerii sfîntuluî către
Dumnedeu. Al căruia mir şi bună mi­
resmă, şi până astă-cjX când şi când se
face simţitore celor ce intră întru acea
Biserică.

însemnare a lui Serafim Thinipolitul,

carele a fost pe la anul 1548, şi cel mai
întâiu din părinţii sfintuluî munte,
pentru minunea ce s’a făcut de Arhan­
ghelul Gavriil, în sfîntul munte al

Athonuluî, adecă pentru cântarea Ar­
hanghelului, care este: „Cuvine-se cu
adeverat**, şi s’a tălmăcit din martiro-
loghion, după cum urmeză cuvîntul.
L a Schitul Protatului ce se află la
Carea, acolo aprope, pe locul sfintei
Monastiri Pantocratorului, este o vale
mare, care are multe chilii. Deci la
una din chiliile acestea, la care se prăz-
nuia Adormirea Maîcii Domnuluî, lăcuia
un stariţ îmbunătăţit, împreună cu
un ucenic al lui. Şi fiind-că era obicei
de se făcea priveghere în fieşte-care
Duminecă, la numitul Schit al Prota-
tuluî, într’una din Sâmbete sera, vrend
sa mergă stariţul la priveghere, a 4 is
ucenicului seu: „Fiule, eu me duc să
ascult slujba la priveghere, precum
este obicei, iară tu remâî la chilie, şi
cum poţi citesce-ţi pravila ta“, şi aşa
s’a dus. Iară după ce a înnoptat, iată
bate ore-cine în uşa chiliei, iară fra­
tele a mers, şi deschidend a vecjut un
călugăr strein, şi necunoscut lui, carele
intrând înlăuntru, a remas în chilie în
noptea aceia. Iară în vremea utreniei
sculându-se, cetia pravila amendoî îm­
preună, şi când au ajuns la Cefa ce eşti
mal cinstită, călugărul cel de loc, cânta
numai Cela ce eşti mal cinstită de cât
Heruvimii şi cele-l’alte până în sfârşit,
adecă cântarea cea obicinuită şi veche
a sfântuluî Cosma. Iară călugărul cel
strein, făcend alt început al cântării,
cânta aşa: Cuvine-se cu adevărat, să te
fericim pre tine, Născettire de Dumnezeu,
cea pururea fericită şi cu totul fără pri­
38
hană, şi Maica Dumnezeului nostru. Apoî
a împreunat şi Pre cea mai cinstită de
cât Heruvimi!, până în sfîrşit. Şi aucjind
acestea călugărul cel de loc, s’a minu­
nat, şi a cjis către cel ce se părea strein.
Noî cântăm numai, Pre cea maî cinstită,
iară acesta, adecă Cuvine-se, nicî odată
nu am audit, nici noi, nici ceî maî
nainte de noî. Ci me rog, fă dragoste
şi’mî scrie şi mie acestă cântare, ca să
o cânt şi eu către Născetorea de Dum­
nedeu. Iară acela respundend, a (Jis:
adu-mî cernelă şi hârtie ca să o scriu ;
cel de loc a respuns: nu am nici cer­
nelă, nici hârtie; şi cel ce se părea
strein, adu-mî, a dis, o lespede de piatră,
iară ^ ~~nl alergând a aflat o les­
pede şi ’î-a adus’o. Şi luând’o pre acesta
cel strein, a scris pre densa cu dege­
tul seu, cântarea ce s’a (Jis, adecă Cu-
vine-se cu adeverat. Şi, o minune! atâta
de adânc s’aîî scris slovele pre acea
tare lespede de piatră, ca cum s’ar fi
scris pe păment forte mole. Apoî a cjis
fratelui: De astă-(Jî înainte aşa să cân­
taţi şi voi, şi toţî drept-slăvitoriî creş­
tini. Şi acestea dicend s’a făcut neve-
<Jut. Că a fost sfântul înger trimis.de
la Dumnedeu, ca să descopere acestă
cântare îngerescă şi Maicii luî Dum­
nezeu cuviinciosă. Iară maî vertos ş,
fost Arhanghelul Gavriil, precum se
va (jice maî jos. Iară după ce s’a întors
stariţul de la privighere, şi a intrat în
chilie, a început ucenicul lui să cânte,
Cuvine-se cu adeverat, precum ’î-a po­
runcit luî îngerul, şi apoi a arătat şi
Stariţuluî seu lespedea aceia, Cu slo-
 vele cele scrise de înger. Iar Stariţul
aucjind acestea, şi vedend, a remas
uimit de acestă minune. Deci luând
amendoî acea lespede scrisă de înger,
s’a dus la Protatul, şi arătând’o la cel
mare al stîntuluî munte, şi la ceî-ralţî
betrâni aî soborului celui de obştie,
au povestit lor tote cele ce se făcuse.
Iar aceia slăvind cu un glas pre Dum­
nezeu, şi mulţumind Stăpânei nostre
Născetorei de Dum nezeu, pentru acestă
prea slăvită minune, $u trimis lespe-
dea în Constantinopol la Patriarhul, şi
la Imperatul, arătându-le lor prin cărţi
totă pricina acestei minuni. De atuncea
acestă cântare îngerescă s’a dat în totă
lumea, ca să se cânte Născetorei de
Dumnezeu, de toţi drept-slăvitorii creş­
tini. Iară sfinta Iconă a Născetorei de
Dumnedeu, ce se afla în Biserica chi­
liei aceleia, întru care s’a făcut acestă
minune, s’a mutat de părinţii sfîntu-
lui munte, în Biserica Protatului, întru
care se află până astă-(Ji, pusă de-asu-
pra pre sfîntul Sin-tronon, în launtru
sfintuluî Oltar. Pentru că înaintea
acestei Icone s’a cântat întâiu de înger
acestă cântare. Iară chilia aceia, a luat
numirea de a se numi „icsion estin^
adecă „Cuvine-se“ sau mai bine „Vred­
nică eşti". Şi valea aceia întru care se
află chilia, se numesce de toţi până
astă-cji, Adin, adecă a cânta, pentru că
acolo s’a cântat întâiu acesta înge-
reşcă cântare, şi Maicii Domnului cu-
viinciosă. Iară cum că minunea acesta
este forte veche, şi cum că îngerul cel
ce s’a arătat, a fost Arhanghelul Ga-
39

vrii], mărturisesce şi ceia ce este scris

în Mineile cele tipărite, în un-spre-(Iece
dile ale lui Iunie, aşa, întru acestă di,
Soborul Arhanghelului Gavriil, la Adin.
Că precum se vede, întru acestă di a lui
Iunie s’a făcut acestă minune. Pentru
acesta părinţii cei de atuncea, făceau
sobor, şi liturghie în fieşte-care an, la
valea aceia ce se numesce Adin, spre
pomenirea minunii, cinstind şi slăvind
pre Arhanghelul Gavriil, carele precum
dintru început până în sfârşit, a fost
cântăreţul cel Dumne4eesc al Născe-
torei de Dumnedeu, şi hrănitorul şi
slujitorul, şi bine-vestitorul ei de bu­
curie, aşa a sluiit şi la a descoperi pre
acestă cântare a Maicii lui Dumnezeu,
fiind-că lui i se cuvenia acestă slujbă.
Şi mai nainte Dumnedeu stăpânul tu­
turor, a dat Evreilor cele dece porunci,
scrise cu degetul seu, pre doue les­
pezi de piatră, iară acum începătorul
îngerilor lui Dumnedeu, a dat tuturor
drept-slăvitorilor pre cântarea cea mai
dulce, şi mai plăcută Maicii lui Dum­
nedeu, scrisă pe lespede de piatră, cu
degetul lui cel îngeresc. Şi vecjî cum
s’a împlinit proorocia Arhanghelului
Gavriil carele a ca să se cânte
cântarea acesta de toţi drept-slăvitorii.
Că atâta de obştie, şi atâta de plăcută
tuturor drept-slăvitorilor s’a făcut a-
cestă alcătuită de înger cântare, cât
acum şi copiii cei mici ai creştinilor
o ştiu, şi o cântă cu mare glas, şi cu
bucurie a inimii lor, spre slava' Năs-
cetorei de Dumne4eu. Cu ale căreia
sfinte rugăciuni, să ne învrednicim
 Imperăţieî Cerurilor, Amin. Iară ceî
ce dic, că acestă cântare s’a grăit de
sfînta Iconă nu dic bine.

Al optulea.

^ a mergem la monastirile Imperă-

tescî, a Xiro-potamuluî şi sfintul Pavel,
Ş1 găsim sfînt pre cuviosul Pavel, pre
ctitorul amendurora acestor monas-
care a fost fiu Imperatuluî Mi-
hail Curopalatuluî ce’î cjice şi Ran-
gave, şi Procopia a fîiciî lui Nichifor.
Şi scopindu-se de către Imperatul Leon
^ ruienul, l-au dat la înveţătura căr­
ţilor, şi atâta a procopsit, în cât că s’a
minunat cel întâiu al filosofilor. Şi
^Ulte a scris, şi a vorbit în potriva
luPtătorilor de Icone de atuncea, cu
dove4î din sfînta scriptură şi de la sf.
P rin ţi, pentru care a primit şi bătăi
Deci lăsând lumea şi cele din
lume, a venit în sfintul Munte, şi
s a aşezat pe locul monastiriî ce se
4ice Xiro-potam, a pururea pomeni-
te* Imperătesei Pulherieî, care atun-
C0a ©ra surpată de Arapi. Şi acolo
Se Nevoia ca un înger fără de trup,
tlltl(îendu-se monah, de ore-carele ce
Se ^umea Cosma, om cu fapte [bune
era şedend în apropiere. Şi fă-
^ M u -se Imperat Roman cel betrân,
^ $us cuviosul Pavel la Oonstanti-
l*°Pol, şi tămăduind pre Imperatul de
^ rtă torea de morte bolă, a luat de
^ densilj cinstitul Lemn şi cheltuială
^Pcrătescă, şi desevârşit a zidit mo-
^^sti^ea Xiro-potamuluî. Şi fiind-că
îubîa liniştea, s’a dus la polele
4 u ________

i Athonului, şi adunând şi acolo monahi,

i a zidit monastirea sfîntului Gheorghie,
cu cheltuială Imperătescă, care se nu­
mesce a sfintului Pavel. Iară când a
fost să se sfârşescă sfintul, a strălucit
faţa lui ca sorele, în cât că cei ce se
aflau de faţă, nesuferind strălucirea
au cădut la păm ent; şi a spus către
ucenicii lui sfintul, şi cuvinte multe
folositore de suflet. Dar însă au adaos
i la sfârşit acest înfricoşat cuvînt: „Vai
de monahul acela carele are adunare
cu cei fără de barbă, că unul ca acela
faţa lui Dumnedeu nu o va vedea nici
odată“.

A l nou lea.

S ă mergem la sfînta monastire a Zo-

grafului, şi acolo găsim pre cuviosul
Cosma, care bulgar fiind, şi născut din
făgăduinţă, apoi fugend din lume pe
ascuns, a venit în sfîntul Munte, şi
prin rugăciune a stins nălucirea ce-i
arăta Satana, adică, marea ca un pe­
rete de zid, pentru ca să ’l întorcă
înapoi la lume. Şi rămâind puţină
vreme în monastire, şi tundendu-se
monah, a rugat pre Născătorea de
Dumnetjeu, ca să’l mântuiască prin
poveţuire la calea mântuirii, şi a au-
dit, o ! minune, glas de la sfînta Iconă
dicend: „Fiule şi Dumnezeul meu, po-
văţuesce pre robul teu cum să se mân­
tui ascăa ; iar Hristos a respuns către
Născetorea de Dumnecjeu: „Lasă să iasă
din monastire, şi să se liniştescă deo­
sebi singur“. Deci ieşind din monas­
tire, s’a liniştit acolo aprope, şi atâta
 41
s’a nevoit pururea pomenitul, în cât
s’a învrednicit darului prevederii şi
al cunoscinţeî. Şi sufletul Egumenului
Hilindarului l’a vecjut pedepsindu-se
de draci în vezduh, şi părinţilor din
Hilindaru, carii au ascuns o tigvă cu
vin, le-au spus, că a intrat un şerpe
în tigvă, şi să se păzescă să nu bea
din vinul acela. Şi la Vatoped a veZut
pre prea sfânta Născetorea de Dum­
nezeu, în (Jiua de buna-vestire (Hra­
mul monastiriî) făcend ascultare în
Biserică şi la trapeză. Odată bolnăvin-
du-se sfîntul, a poftit să mănânce pesce,
Şi odată repeZindu-se un vultur, a
apucat un pesce de la unul cu numele
Hristofor, care atuncea scosese din
Mare, pesci, şi l’â dus la sfîntul, şi când
a aiuns sfîntul Cosma aprope de sfâr­
şitul vieţii sale, i s’a arătat Domnul
Şl (Jls, cum oa are să pătimescă
multe do la Draci, şi după puţin apoi
ai'£ să vie c&tre densul. Deci, aratân-
^n-i-se boerul dracilor, atât de tare
*a bătut, în cât că Ta lăsat jumetate
î3a°rt> şi aşa împartăşindu-se cuviosul
Cvi sfintele taine, ’şi-a dat duhul; şi
Minune s’a arătat la mortea lui, pen-
tfll V»; A
A u ca, când cântau fraţii rînduiala
^groparii, s’au adunat acolo tote do­
g e l e cele selbatice şi păserile, şi
auPâ ce au îngropat moştele sfîntului,
strigat fieşte-care în glasul seu, şi
s’au dus, şi căutând după acesta
*^Ştele sântului, nu s’a găsit în mor-
Aicea la monastirea Zograîului
şi pre cei 24 de cuvioşî muce-
'ci t
5 carii închiZendu-se in turn, şi
u
ocărând de sus din turn, pre Impe-
ratul Mihail şi pre Patriarhul Vecul,
cei cu socotela latinescă, ca pre nisce
rei slăvitori şi eretici, s’au ars de
denşiî acolo în turn, şi aii primit cu­
nunile muceniciei.
Al (Jecelea.
S ă mergem la sfînta şi lăudata mo­
nastire a Dohiarului, şi acolo găsim
pre cuviosul, şi purtătorul de Dum­
nezeu Eftimie, cel ce a fost moş
dupre trup, iar părinte după duh,
cuviosului părinte Neofit, şi ctitorului
acestei monastiri. Deci aceştia din fa­
milie Imperătescă din Constantinopol
trăgendu-se, prieten şi cunoscut s’a
făcut cu marele Părintele nostru Atha-
nasie al Lavreî. întâiu s’a făcut ctitor,
şi lacuitor a cei maî sus Zise sfintei
monastiri a Dohiarului, şi maî întâiu
zidind chilii singuratice lacuinţe în
numele sfîntului iMicoiae la locul ce
se numesce Dafne, acolo au lucrat mie­
rea faptelor celor bune, şi a liniştirii
împreună cu alţi fraţi. Şi fiind-că aii
venit Sarachiniî tâlhari în munte, şi
pre unele din lucruri ale chiliei le-au
prădat, iară pre altele le-aii ars, iară
chilia cu totul o au risipit, numai cu­
viosul s’a izbăvit de cuţitele acelora,
ascunZendu-se cu fraţii în pădure.
Pentru acesta nu aii găsit de cuviinţă
a mai şedea întru aşa primejdios loc.
Deci ridicându-se de acolo cu fraţii
ce’i avea împreună, au venit în locul
acesta unde acum este monastirea,
carele atuncea era forte aspru şi spre

lăcuinţă cu totul neindemânatec, iară
pentru liniscire era forte bun şi bine
primit. Deci cumperând locul de la
cel de atuncea întâiu Isaac, şi curăţind
materia şi nete(Jindu-l, iarăşi zidesce
şi acolo Biserică în numele sfintuluî
Nicolae, împreună şi chiliî cu multă
sudore şi ostenelă, spre lăcuinţa sa şi
acelor împreună cu densul, şi se ne­
voia forte în maidanul pustniciei. Apoî
după acesta viind nepotul seu pe acesta
’l-a tuns monah, şi încredinţându-î lui
A
mtaietatea şi purtarea de grijă a mo­
nastiriî, el ceîa-l’altă vreme o a pe­
trecut în linişte, unde şi luî Dumnedeu
y
Şi-a dat duhul, fiind acum de o sută
anî. Aicea găsim şi pre cuviosul
Neofit pre ctitorul acestei monastirî,
Pentru carele s’a vorbit maî sus, carele
^ind fecîor de Duce, pe vremea Impe-
ratuluî Nichifor Foca, şi a lui Ion Ţi-
rnischi, şi pentru procopscela ce avea
filosofia cea din afară, şi mai vertos
Pentru faptele cele bune ale luî care
*e avea şi pentru că era forte smerit,
a fost pus de Imperatul, cel întâiu
Sc**iitor al Imperăteştilor memoriî. Iar
ftind-că avea moşu în sfîntul munte
Pre cel maî sus pre cuviosul Efti-
^ ie a îubit să vie la densul şi să se
fa°ă călugăr, şi lepădând lumea şi cele
lume, a venit la acestă monastire
Şl s’a făcut călugăr, afierosind monas-
tiriî toţi banii şi tote averile ce a avut I
Pururea pomenitul. Şi puindu-se Egu-
^ en de moşul seu întru acestă monas-
pentru vrednicia sa a zidit altă
biserică mai mare, şi turn şi cetate,
42
şi s’a arătat cu adeverat nou ctitor
acestei monastirî, când şi prin rugă­
ciunile luî ’i-a arătat sfinţii Arhan­
gheli, comora cea ascunsă, pe urmă,
şi proestos s’a făcut al sfintuluî munte ;
apoi demisionând a pus pe altul Egu­
men în locul seu şi liniştindu-se cu
pace au adormit. Aicea găsim şi pre
cuviosul Theofan, carele se trăgea cu
nemul din Ianina, şi viind în siîntul
munte, s’a tuns monah la acestă mo­
nastire, şi întru atâta sevârşire a fap­
telor bune a ajuns, cât s’a făcut şi Egu­
men acestei monastirî, şi putere de
minuni s’a învrednicit a lua de la
Dumnezeu, încă în viaţă fiind. Şi po-
gorându-se odată de la Constantinopol
spre sfîntul munte, apa mării cea să­
rată o a prefăcut în dulce, şi furtuna
măriî în linisce o a schimbat. Şi după
morte multe minunî a făcut sfintele
luî moşte, întru slava luî Dumnezeu,
şi spre arătarea petrecerii luî ce’î de
Dumnecjeu plăcute.
Al un-si>i*e-<JIece!ea.
S ă mergem la sfînta monastire a
Filotheuluî, şi acolo găsim pre Ierar­
hul Theodosie, pre fratele sfîntuluî j
Dionisie carele Egumen fiind pus mai
întâiu acestei monastirî, apoî robin-
du-se de turcî, iar maî pre urmă s’a
făcut Mitropolit Trapezundeî. Intru
acestă monastire găsim şi pre noul
cuvios mucenic Damian carele de la
Agrafa fiind în sfîntul munte s’a făcut
monah, şi liniştindu-se afară de mo­
nastire, a au(Jit Dumne^eesc glas, care’î
 4icea: Damiane, nu căuta numai fo­
losul teu, ci şi pre al altora. Deci a
eşit şi s’a dus la părţile Olimpuluî,
propoveduind creştinilor cuvîntul lui
Dumnezeu, şi învăţându-î, ca să se de­
părteze de totă răutatea, şi să păzescă
poruncile lui Dumnecjeu. Şi acolo piz-
niuindu-se de ore-cine, a eşit şi s a dus
în părţile Agrafei, şi zidind o monas­
tire mică, se liniştea acolo cu alţi mo
*aliî. Şi fiind pismuit şi acolo, a fost
dat la judecătorul Lariseî, şi ped P
sindu-se cu feluri de munci, şi ne
Padându-se de Hristos, ci mai vi
°cărând legea cea de Dumnezeu uri
a Agarenilor, l’au spânzurat , şi oa4
din furci, viu încă fiind, Iau aru
* foc, şi a primit cununa muceniciei,
la anul 1568.

A # v ? - i nre sfintul Si-

^ c o le a găsim mea şx P Q
meon,|cel ce umbla num
ta îu ă şi desculţ, carele se n u m ^ .

Jentru că întâiu Sasmdl*’S ca un om

un frate ore-care e> ccj
cu spaimă se minuna de pei ^
^ m OS) îară Dumne4eeSCU . pre
• l’a tăîat şi i l’a dat. Şi vi» 1 ru
în monastirea FiloteUmef.jta lui
faI>tele lui cele bune, şi s făcut
lritelepcmne pre care o av lllUs-
Şi % u m e n . Şi fiind-ca o a ^ fâră

Pe câţî-va din m ° * * s u { e r in ă do-

. e ^înduială, iar aceia ^ închid
vai! l’aii bătut ş ^ e şi s-a
e°i a eşit din sfmtu puluî al
părtîle„,Z! f propoveduind cu-
43

vîntul luî Dumnezeu, şi pre mulţî pe-

cătoşî întorcând la pocăinţă, vîeţuind
trei anî întregi supt un mer, în mun­
tele ce se numesce Flamur, îngheţând
de gerul erniî, şi arcjend de arşiţa
verii. A adunat acolo mulţî fraţi, unde
a zidit şi monastire în numele sfinteî
Treimî, şi pe urmă viind în Constan-
tinopol pentru ore-care trebuinţe, şi
acolo a adormit întru Domnul de treî
orî fericitul, şi după adormirea luî au
bine mirosit sfintele luî moşte. Şi multe
minunî a făcut, care s’au scris maî
pre larg, în cartea cea tipărită a vieţii
luî, spre arătarea petrecerii luî ceî de
Dumnedeu plăcute.

A icea în hotarele Filotheuluî găsim

sfint şi pre cuviosul Dometie, după
cum vedem în sinaxarul Mineuluî,
August în 7. Intru acestă cji prea cu­
viosul părintele nostru Dometie, făce-
torul de minuni, carele a sihăstrit în
hotarele monastirii Filotheuluî, cu pace
s’a sevârşit.

AI doi-spre-decelea.

S ă mergem la sfînta monastire a Gri-

goriuluî, şi acolo găsim pe cuviosul
Grigorie pre ctitorul acestei monastiri,
carele precum că a fost pustnic şi cu­
vios, mărturisesce până astă-(Jî însuşi
peştera lui, întru care se nevoia pu­
rurea pomenitul, iară că, ca un sfint
se prăznuesce, mărturisesce sfînta luî
Iconă. Iar care ar fi din partea luî
isprăvile şi Dumnecjeesca luî petrecere,
aniî ceî trecuţi nu ne-au lăsat nici o
 însem nare, care credem că s’au p ie r ­
dut îm p reu n ă cu totă m onastirea, de
fo cu l cel ce s’a întem plat, după v ech ia
A

în credin ţare ce avem.

A l treî-spre-<(Iece[ea .

^ a m ergem la sfinta m onastire Sim o-

Petra, şi a colo găsim pre sfintul Sim on
izvoritoru l de m ir, p re ctitoru l acestei
M onastirî, carele trăind m ai întâiu
subt ascultarea u n u i betrân, a p oi s’a
liniştit în peşteră, care şi până astă-dî
este, şi î n tru atâta sevârşire a înălţi-
Inei s’a suit pu ru rea pom enitul, cât şi
Pre D iavolu l în chip de balaur, ară-
tându-i-se lu i ’l-a biruit, şi D um ne-
esce î lu m in ări s’a în v red n icit, şi
^ as a audit de la N ăscetorea de D um -
ftedeu |n n op tea n asceriî lu i H ristos,
Qq o § ^ ^ ^
zidescă m onastire pe piatră unde
şi f*
ea a vecjut pogorandu-se de sus şi
stând) şi <jupă ce s>a ^ d it m onastirea,
făcu t şi m ulte m inuni, şi pre uce-
, Cul luî, cel ce a cădut jo s de la acea
păzit nevătămat, şi p re
^rap iî ce au năvălit asupra lo r: unora
s’au uscat m âinile, altora le-au orbit
^ c^iî, şi îa ră şî tăm ăduindu-î, ’î-au bo-
ţ^^at şi 5i-a făcut călugări pre tofî. Şi
j fiica Im peratu lu î Serbiei, fiind
o a tămăduit. Şi după m ortea
^ m if bine m irositor din m oştele lu î
lz^orît, precum pentru acesta m ărtu-
H risovul lu î cel îm părătesc.

AI n atru -sp re-ţlecelea.

a M ergem la m onastirea cea Im pe-

esca a Sim enului, şi acolo găsim, j
44

că a fost închinoviat şi posluşnic la

trapeză, noul Athanasie Ţarigrădenul,
precum istorisesce Iosif Calothetul,
cel ce a şi scris viaţa cuviosului aces­
tuia, a căruia petrecere şi isprăvi,
las să le citescă cel ce va voi în viaţa
lui ce este scrisă. Noi atâta numai
dicem, că Dumnedeu l-a cinstit pre
densul după morte, cu isvor de mi­
nuni şi bine mirositore moştele lui
le-a arătat, precum (Jice Dumne(Jeescul
.Grigorie Palama. Aicea la Schitul Si­
menului ce se numesce Samaria, găsim
pustnicindu-se pre sfintul Damian prie­
tenul sfîntuluî Cosma Zografitenul,
acest pururea pomenit avend poruncă,
să nu dormă nici odată afară de chilia
lui, s’a arătat cu adeverat forte păzi­
tor al poruncii aceştia, cu o întâmplare
urmată, că ducendti-se odată la un
duhovnic, care şedea aprope de Hi-
lindarul, şi negăsindu-1 a aşteptat până
a şi înserat, şi-l ruga şi cei-Falţi fraţi
ce erau acolo, ca să remâe, şi să mâe
cu denşiî, fiind vremea înserată şi cu
ploe. Dar acel mare la suflet n’a vrut
sa remâe, ci s’a dus, şi mergend el spre
chilia lui, *a simţit cum că a greşit că»
rarea, şi nesciind unde se află, pentru
ploia cea mare şi întuneric, a strigat:
Domne Iisuse Hristose, mântuesce-me
că p ier: şi o ! minune, îndată cu glasul j
s’a aflat înaintea chiliei lui nevătemat.
Că a trimis Domnul pre îngerul seîî,
şi a mântuit pre robul seu. Şi după
mortea lui, atâta de multă şi bună
miresmă de mir eşîa din mormîntul
de trei ori fericitului până în 40 de
Zile, cât o simţea părinţii jos, în mo­
nastirea Simenului, unde este depăr­
tare ca de o milă de loc, slăvind pre
DumneZeu pentru curăţia şi petrece­
rea luî cea de DumneZeu plăcută.
I n sfîrşit dar, să mergem şi la schitul
Şi chiliile Careilor, şi acolo găsim sfânt
pre cuviosul Nectarie, carele ore-când,
în chiliile ce se numesce ale lui Iagari,
sihăstresce şi cu cuviinciosă sfinţenie
trăind şi sfîrşindu-se, de mari daruri
s’a învrednicit. Şi pre betrânul luî, Fi-
lotheî, carele darului maî nainte cu-
noscereî era învrednicit. Aicea găsim
°uvioşî mucenicî pre ceî întâiu aî mun-
teluî, şi pr e ceî împrejur locuind prin
chiliî, cariî fiind-că tare au mustrat
Pre Imperatul Mihail şi pre Patriarhul
Vecul, pre ceî cu socotela latinescă.
^re cel întâiu al muntelui l’au spânr
2urat, iară pre cei-ralţî cu săbiile ca­
petele îor le-au tăiat.
şi pre cuviosul Nichifor,
mai întâiu latin fiind, apoî pe
slava Bisericii resărituluî pri­
cin d , şi viind şi liniştindu-se în cele
selbatice părţî ale muntelui, şi
Scriin(i prea înţeleptul meşteşug pen-
^Vxi rugăciunea minţii care este în
Cartea ce se numesce Filocalia. Ase-
^ n e a şi pre cuviosul şi de I .
11 mţelepţitul Theolipt, carele i___
mai întâiu aicea, apoi s’a facuţ
ieruri al
oi Filadelfiei,
■ aPUwtfte
"iereu precum pentru
nŞiî scrie Palama, Dumne4eescul
%orie, pre cari ’î-au luat şi InveţSr
la fliosofia cea călugăresoă.
A ceştia sunt ceî numiţi şi cunoscuţi
de noî sfinţi, carî au odrăslit întru
acest munte. Sunt şi alţî nenumiţî, şi
necunoscuţi de noi, carî uniî s’au robit
de necredincioşii arapi şi turci, din
maî multe monastiri, şi ’î-au dus la
Constantinopol spre perZare, şi alţiî
după feliuri de vremi şi chipurî, plă­
când luî DumneZeu s’au sfinţit în mun­
tele acesta, pre carî de aşî voi să’î nu-
mer, cu adeverat se vor înmulţi ca
nisipul; precum Zice David... Aceştia
sunt toţi, cei de foc şi înalte Turnuri,
pre carî ’î-a veZut deştept, cu Dumne-
Zeescă vedenie *), cuviosul Marcu, uce­
nicul sfîntuluî Grigorie Sinaitul. Cum •
era împrejurul sfîntuluî munte... Aceş­
tia sunt mulţimea aceîa a monahilor,
pre cari ’î-a veZut acelaş Marcu: cum
sta împreună cu îngeriî şi cu Arhan­
ghelii, împrejurul Născetoreî de Dum­
nezeu, slăvind’o şi închinându-se ei.
Care avend palaturi de aur prea fru-
mose şi înalte către partea ce se Zice
Vifjla, şedea pre scaun ca o Imperă-
tesă. Precum vedenia acesta o arată
şi în viaţa sfîntuluî Maxim Cavso-ca-*
libituluî.
*) Acestă, vedenie care o a vedut cuviosul Marcu uoenioul
Sf. Grigorie Sinaitul deştept fiind, adică, cum sta îngerii şi
'1 împrejurul Născătârel de Dumnetjeu, slftvin-
(kl-o ţi închină ^Zz ro e! care avea palaturi de aur prea fru-
Înalte, c&tre partea ce se 4*°© V i g l a (adică Irumâsă
. vedenie s'a împlinit acum la Schitul nostru
Prodromul, pentru că aici este acest loc numit
i părinţi, vrednici de credinţă, ne-a
Antonie greou, a au^it de
ori treoftad sera pe acolea, vedea
’v în acel loo voesce Maica
", după cum se vede
ajutora) şi mângâierea a celor oe
şl Halca Doi
fcfc ohipţil eăt
-IJ1 ne-au dăruit nouă
eâu şi al fiului său înohi-
1 zugrăvit.

Ş i pentru ca să cjicem mai în scurt,
aceştia de astă-cji prăsmiiţi sfinţi, aii
arătat adeverată, proorocia Născătorei
de Dumnezeu pre care o a cjis că se
va numi sfint acest munte. Aceştia dar
sunt care ’l-au sfinţit, care ’l-au minu­
nat, care l-au slăvit, şi ’l-au făcut nu­
mit în totă lumea. Intru acest chip,
aceşti de Dumnecjeu purtători părinţi
Şi sfinţi, au iubit şi au slăvit pre Dum-
uecjeu pre păment: cu petrecerile cele
de o potrivă cu îngerii. Şi isprăvile
lor cele lui Dumnecjeu plăcute, pentru
aceia şi ei cu resplătire s’au iubit şi
s>au slăvit de la Dumnecjeu pre pă-
m 6nt, şi în Ceruri, şi în viaţă fiind şi
după morte, cu izvorîrea mirului, cu
buna mirosire a moştelor, şi cu minu­
nile cele mai pre sus de fire, care a
lucrat printr’enşii, şi lucreză tot-d’a-
una Dumnezeul sfinţilor, şi cu câş­
tigarea a tuturor celor Ceresci şi a
vecînicilor bunătăţi, care ochiul nu
le-a vecjut, urechea nu le-a aucjit, şi
P^e inima omului nu s’a suit, care a
gătit Dumnecjeu celor ce’l iubesc pre
V'
densul, precum scrie Apostolul. Şi acum
danţuesc în Ceruri, cu cetele îngerilor,
CU Patriarhii, cu Proorocii, cu Apos-
t0Ui. Ierarhii cu Ierarhii, Cuvioşii cu
°eî Guvioşî, Mărturisitorii cu cei ce
au mărturisit, Cuvioşii mucenici şi
sfinţiţii mucenici cu Cuvioşii mucenici
Şi cu sfinţiţii mucenici. Vetjend pre
dumnecjeu faţă către faţă, şi vecjen-
du-se şi luminându-se de la Dumnezeu,
Pre carele cu tot sufletul ’l-a iubit,
ctl cea mai adeverată şi desăvârşită
4(3
strălucire a Dumnedeirii, pre carele
Ceresca Imperăţie o numesce, cuvîn-
tătorul de Dumnedeu Grigorie,
N o i dar, pre aceşti sfinţi părinţi, desă­
vârşit fii şi moştenitori, cu ce chip vom
putea să plăcem făcătorului de bine
Dumnedeului nostru, şi să nemerim do­
rita nostră mântuire. Pentru carele am
lăsat lumea, şi am venit aicea în mun­
tele acesta ? Eu să vă spu i: Dacă vom
urma pildelor faptelor bune, şi a pe-
trecerei vieţii a cuvioşilor acestora, şi
dacă ne vom sili să păzim neclintit le­
gile şi canonele, şi tipicul vieţii mona-
hicesci, carele ni ’l-au lăsat în scris de
trei ori fericiţii cuvioşii aceştia. Drept
aceia dar câţi se află Egumenişi pro-
estoşi ai sfintelor monastirî, ai Schi­
turilor şi ai chiliilor: urnaeze sfinţilor
acestora ; cu blândeţea, cu smerenia,
şi să nu se mândrescă de vrednicia
Egumeniei, ca nu cu cei mâniei să se
osândescă, şi se vor lipsi de fericirea
celor smeriţi cugetători, precum ^>o:
runcesce marele Vasilie. Iară câtÎBunt
sub ascultare supuindu-se, să urmeze
sfinţilor acestora, întru cea adeverată
supunere şi ascultare, păzind cu multă
credinţă chipurile ascultării care sunt:
şase, precum cjic purtătorii de Dum­
nezeii părinţi, şi anume: 1. Să nu as-
. cuncjă gândurile lor, ci să le mărturi
sescă la mai marii lo r ; 2. Să aibă ade­
vărată şi încredinţată dragostei la bă­
trânii lor, iar nu făţarnică, şi minei
nosă; 3. Să păzescă curată şi fără de
vicleşug credinţă către denşiî ca către
însuşi Hristos, precum s’a făgăduit
 când a luat sfînta shimă; 4 . Să vor-
bescă tot-d’a-una adeverul la tote cu­
vintele şi lucrurile ce vor face; 5. Să
aibă desevârşită tăere, nu numai a
voilor lor, ci şi a cugetelor lor; 6. Să
nu grăiască în potrivă, şi să nu se îm-
Potrivescă Egumenilor şi Proestoşilor
1°**, la acelea ce li se poruncesce după
Porunca lui Dumnezeu. Find-că în po­
triva grăire, după marele Vasilie, arată
s*ne-şî stăpânire şi nesupunere, şi în-
r un cuvint să (Jicem: toţi de la mare
Pană la mic, să fim următori după pu-
^ţă, cuvioşilor acestora în paza porun­
cilor lu î Hristos. Cu îngăduirea supe-
arilor, şi Cu ostenela pustniciei, cu
lubirea de fraţi, cu dragostea. Iar mai
ertos şi chiar cu necâştigarea, şi cu fe­
e r i a ; pentru că aceste doue fapte bune
SUrit PQjţrivjfş călugărilor, cu care
110 ^eosejbim de mireni, precum cjice
sfîntqji Maxim: „La necâştigarene ajută
^Ult, ne si]im pre înşine spre a nu
^^Pippî’e cele de prisosit, şi fără de
Voie, ci pre cele mesuratice şi chiar
^*&aî pp0 cele de trebuinţă. Iar la
e°îorie ne ajută mult şi pazirea celor
simţiri, şi mai vîrtos a vederii,
Pentru că prin mijlocul acestora, ca
Pi in nişte uşi intra mortea sufletului .
recum cjice Ieremia: Şi mai vîrtos,
^ cea în inimă, şi neîncetată rugă-
0|^ne de gând. Cu Domne Iisuse Hris-
^Se, ^iui iu i Dumnezeii, miluesce-me,
de-a pururea cugetare a acestui
ş| mântuitor nume, gonim tote
p ^ d iiriie cele rele şi hulitore care ni
^ Pune Diavolul, precum 4ice I@n
17

Scărarul: Cu numele luî Iisus rănesce

pre vrăşmaş. Şi să nu fim îndestulaţi
numai cu cetirea obştesceî şi rînduitei
pravile, şi numai să facem obicinuitul
canon, iară de cea de gând, şi de-a
pururea rugăciune să nu avem grije,
care este cea mai lăudată lucrare a
monahilor. Noi când ne aflăm aicea
întru acest sfînt Munte, ori prin mo­
nastiri sau schituri, sau pre la chilii,
se cuvine să ne ruşinăm, dacă nu de
altele, apoî măcar de acest nume ce
are locul acesta unde şedem, şi dintru
acesta să ne îndemnăm la faptele cele
bune. Dar pote va întreba cine-va, pi­
când : Ce va să (Jică Sfîntul Munte ?
Eu îi respund: Sfîntul Munte va să
(Jică locul sfinţirei, locul curăţeniei,
locul care s’a călcat de atâtea şi atâtea
piciore sfinte, locul care are muiat
lutul luî cu sângiurî, cu sudori, cu
lacrămi a sute şi mii de cuvioşi pă­
rinţi. Şi cu un cuvînt sfîntul Munte
este loc, a totă buna lucrare a fapte­
lor celor bune, şi noî, unde trebuia
să’l sfinţim cu faptele nostre cele bune,
noî să’l spurcăm pre acest sfînt loc
cu fără-de-legile nostre? Noî să’l fa­
cem necurat cu lucrurile nostre cele
rele şi cu împătimirile nostre ? Şi să’l
arătăm Jăcuinţă lumescă? Cu iubirea
de desfătări, cu iubirea de îmbogăţire,
cu iubirea de slavă, cu iubirea de lu­
cruri materiale, cu pizmuirile şi cu
învrăjbirile între noi ? O, vaî noue!
Că acest sfînt loc, în (Jiua înfricoşatei
judecăţi, nimic nu ne va folosi pre
noî, ci maî mult ne va osândi.
C u adeverat, fraţilor, dacă din po­
runca lux Dumnedeu, ar fi înviat toţi
aceşti părinţi aî sfîntuluî Munte, cari
astâ-di se prăznuesc, şi ar fl umblat
tot sfintul Munte, de la o margine
până la alta, şi în monastirî, să vadă
stricarea obştilor şi împodobirea hai­
nelor. Iară la schituri să vadă lumes-
cile zidiri ale lăcuinţelor celor de pri­
sosit, şi la chilii să vadă cele peste
trebuinţă vii şi alunişurî, şi cele-l’alte
griji, care nu se cuvin călugărilor, şi
întru tote să se socotescă jalnica stare,
care acum în sfintul Munte se află.
O ! cât ar fl plâns. O ! câte lacrămî ar
A versat şi ar fi <Jis: acesta este starea,
întru carele noî siîntul Munte am lăsat,
acestă rodă, care ostenelele şi sudo­
rile nostre au rodit, acest fel sunt fiii,
°arî noi nădăjduiam prin shima cea
monahicescă aî nasce ? Decî, în zadar
ne-arn ostenit, zidind atâtea monastirî,
atâtea schituri, atâtea lăcuinţe singu­
ratice. Pentru acesta, fraţilor şi părin­
ţilor, las să ne ruşinăm, să ne ruşinăm
Şi să venim întru simţirea. reuluî ce
facem. Până când pietrile cele sfinte
Sa ne tăvălim pre păment ? Precum
4ice Zaharia: Până când fiii Sionuluî
Cex cinstiţi, să ne facem vase necin-
stite şi hârburi ? Precum scrie Iere-
^ i a : Până când noi Nazarineniî şi ceî
aflerosiţi lui Dumnecjeu ? Cari trebuia
Sa luminăm mai mult de cât zăpada
şi laptele, şi de cât piatra sapfiruluî.
noî să ne împleticim întru atâtea
griji şi patimi, şi să ne înegrim ca fu­
ninginea. Precum se tânguesce Iere-
m ia: Până când noî, cari purtăm chip
îngeresc, în loc ca să ne asemenăm la
lucru cu Ingeriî, noî să schimbăm rîn-
duîala şi să ne asemenăm cu Dracii?
Nu ştim ? Că noî monahiî siîntuluî
Munte suntem lumina luminilor, şi
mai vîrtos a cjice: Noi monahii sfîn­
tuluî Munte suntem lumina tuturor
celor-l’alţî monahi, cari se află la
muntele Sinaiuluî, la Ierusalim, şi
întru tote alte părţi ale lumii. Pre­
cum cjice Ion Scărarul, în cuvîntul
cel pentru drepta socotelă: lumina
monahilor sunt îngerii, şi lumină a
tuturor omenilor petrecerea cea mo­
nahicescă. Decî, fiind-că noî carî sun­
tem lumina, ne facem întunerec, apoi
lumeniî carî sunt întunerecul, ore-ce
au să fie ? precum cjicş Domnul, şi
sfîntul Scărarul întru, acest cu-
vînt ^ice: pentru acesta moţiahii să
se nevoîască în tot chipul, bun| # fl tu­
turor, ca întru nimic să nu dea smintelă.
Nu ştim noî că reutăţile care se fac în
lume le rabdă Dumnecjeu ? iar reut&ţile||
care se fac în pustie şi în sfîntul Munte
1
Dumnecjeu nu le rabdă ? precum scrie
în filada betrânilor. Deci să ne pocăim
fraţilor, pentru viaţa nostră cea rea,
care am trăit până acum ca nisce lu­
meni, şi să hotărîm ca de aci înainte,
să schimbăm greşita nostră socotelă,
să schimbăm viaţa, şi să trăim ca nisce
călugări. Fraţii meî ceî îubiţî, de acum
înainte, să înoim cele înfricoşate fă­
găduinţe ce le-am dat siîntuluî Dum­
necjeu înaintea îngerilor luî, când am
primit schima călugăriei, să fim flă-
 mâncjî, să însetăm, reu să pătimim, să
ascultăm, să ne luptăm cu patimile şi
cu gândurile cele rele, şi să răbdăm
cu mulţumită totă reoa pătimire a
vieţii monahicesc!; să ne aducem a-
*ninte de-a-pururea, deîntâiul acela sco­
pos, pentru care am fugit din lume,
Şi ana venit aicea în munte, carele a
fost cel mai adeverat ca să plăcem lui
■kumnetjeu şi să ne mântuim. Precum
Şl aducea aminte de-a pururea şi ma-
rele Arsenie, şi dîcea: Arsenie, pentru
Ce ax eşit din lume? Pentru că adesea
a<iueerea aminte a scopului celui din-
^âiiî, ne inoesce osârdia nostră şi nu
lasă a cădea în lenevire. Cu ade-
v®rat fraţilor, mulţi dintre noi, uitând
Sc°Pul cel dintâiu pentru care a venit
a*Cea, şi s’a făcut călugări, în loc de
pg erfl lume, aicea s’a făcut
°&aţî; fu !oc (je necinstiţi precum era
&0I1, şi însetaţi, şi ilăniîn<li. aicea in
^ ^ ate s’au făcut slăviţi şi îngâmfaţi;
Ca sa dio mai adeverat: Mulţi fu^
; din lume şi viind aicea să-şi
Mântuiască sufletul, aicea vai! sau
aat muncilor, şi li s’au întemplat ase-
^ o a cu monahul acela, pentru care
Se scrie în filada betrânilor. C ă acesta
^ ’iiidu-se de maica sa spre a se face
câluggr ; el tot-d’a-una nu înceta cu
aci-ămi rugându-se şi 0 cSnd f ®'*?
Qsa : voesc să’mi mântuesc sufletul
^ eii- Beci ducendu-se din lume, şi
J*<lu-se călugăr, a petrecut mtru
a&are de semă viaţa sa. S’a iate
^ moră maica lui, şi după acesta bol-
^ « x d u -s e şi el, s’a făcut întru uimir
49

şi s’a aflat la judecata lui Dumnedeu,

şi acolo a vedut pre maica sa cu ceî
osândiţi, iar maica lui vedendu-1 pre
densul acolo, s’a speriat şi ’î-a
Vai mie, fiul meu, vaî mie, dar şi tu
te-aî osândit a veni la acest înfricoşat şi
prea înfiorat loc ? şi unde suntf cuvin-
tele cu lacrămî, pre care mi le diceaî, I
eu voesc să’mî mântuesc sufletul meu ?
Ah! eu me tem, me tem părinţilor şi
fraţilor, că şi noî avem să au(Jim însuşi
aceste cuvinte, de la părinţii şi rude-
niile pre care le aveam în lume, şi voî,
şi voi, o fii şi rudeniile nostre P ne vor
4ice aceîa atuncea. Şi voî aţî venit
aicea în muncă, să ve munciţi îm­
preună cu noî ? şi unde sunt cuvin­
tele care le Miceaţi ? să ne ducem la
sfîntul Munte ca să ne mântuim su­
fletele nostre. O ! cât atuncea avem să
ne ruşinăm, o ! câtă ruşine va acoperi
atuncea feţele nostre, întru cât că nu ;
vom putea a le respunde atuncea nici
un cuvînt. Dar ce folos atuncea numai
de o aşa ruşine ? deci ca să nu ne ru­
şinăm atuncea în zadar, maî bine sa j
ne ruşinăm acum, cu câştig vecînic, şi I
sufletesc folos. Şi pre viitorime să pur­
tăm grije pentru mântuirea nostră, I
pocăindu-ne şi plângend pentru reu-
tăţile ce am făcut până acum, rugând
pre Domnul, să nu ne lase a pătimi I
un aşa neîndreptat reîî. Precum şi acel
monah ce a fost fără grije, şi după ce
a au<Jit cuvinte dojenitore de la maica
luî, şi a venit întru sineşî, şi ridicân-
du-se din bolă, s’a închis în chilia luî,
şi se pocăia, şi plângea atât de mult,
 no
iu cât că mulţi din fraţi îl ruga să
contenescă puţin din plângere, şi el
nu putea a se mângâia dicend: Dacă
eu dojana maicii mele nu o am putut
suferi, cum voiu suferi dojana Dom­
nului în cjiua judecăţii ? Să luăm sema,
iubiţilor mei fraţi, să luăm sema bine:
câţi ne aflăm în Raiul acesta gândit,
al Născetorei de Dumnezeu. Că pre­
cum în Raiul cel simţitor, a fost lem­
nul vieţii, şi lemnul cunoscinţei, al
binelui şi al reuluî. Aşa şi aicea este
bine, şi reu, şi morte, şi viaţă, şi precum
acolo a fost şarpe şi a înşelat pre stră­
moşi, aşa şi aicea este Diavolul, şi caută
în tot ceasul să ne înşele, cu desfă­
tări trupeşei, şi să ne omore sufletul.
£*ecî să nu nădăjduim nici odată, nici
odată cficend: cum că adecă, ne aflăm
în limanul acesta şi nu ne temem.
Pentru că de multe ori se întemplă, ca
în liman să se strice corabia, care este
cea maî vrednică de rîs, fiind-că de
ne-am fi primejduit la adâncime, şi în
lume aflându-ne, nu am fi fost vred­
nici de atâta rîs, dar să ne primej-
duim, şi să ne înecăm în limanul acesta
al pocăinţei, acesta face şi pre Draci
pre omeni ca mai mult să’şî rîdă de
noî. Pentru acesta a cj.is marele Vasilie
ca pre mulţî vrăşmaşul, ceî ce nu au
Purtat grije, corabia în liman o au
înecat, şi aîurea dice, că mulţî încep
vîâţă monahicescă, îar puţini sunt
aceîa carî o sfârşesc cu vrednicie, şi
Precum se cuvine. Pentru acesta, fra­
ţilor, trebuinţă ne este de multă luare
aminte; îară preste tote, să urmăm
toţi sfinţilor acestora, cu iubirea de
streini şi cu milostenia, dacă voim ca
să blagoslovescă Dumnezeu avuţiile
monastirilor, ale schiturilor şi ale chi­
liilor nostre, dupre cum găsim în is­
toriile patericului. Că într’o monas­
tire a fost un Egumen, forte îndurat,
priimitor de streinî şi milostiv, şi pre
cât el miluîa pre săraci, pre atâta
Dumnedeu blagoslovîa maî mult mo­
nastirea luî, iară după ce a murit acel
Egumen, s’a pus altul, care.era scump
şi ne milostiv, şi a lipsit îubirea de
streinî, şi milostivirea spre seraci, pen­
tru aceîa şi Dumnezeu a ridicat bla-
goslovenia sa, de la monastire; şi întru
atâta strîmtorare a ajuns călugării,
întru cât abîa numaî îşi avea pâînea
cea de tote (Jilele. Iar într’o (Ji a venit
la portarul un cuvios şi cinstit betrân,
şi’l ruga ca să’l primescă, şi portarul
’l-a primit dar pre ascuns, şi ospă-
tându-1 îi cjise: Nu te minuna, omule
bune, că nu te primesc cum se cuvine,
pentru că altă-dată acestă monastire
era atâta de îndestulată, întru cât şi
pre însuşi Episcopul ’l-ar fi putut primi
cu totă îndestularea. Iară acum întru
atâta serăcie a ajuns, în cât că, şi pre
cel maî serac om nu are cu ce să’l
primescă. Atuncea betrânul acela ’î-a
respuns: Doi fraţi s’a izgonit din mo­
nastirea acesta, şi dacă pre aceştia
nu’î veţi întorce, nici odată monasti­
rea vostră nu va fi îndestulată. Şi un
frate dintru aceştia se numesce Daţi,
îar cel-l’alt Şi vi se va da. Şi acesta
4icend s’a făcut nevecjut. Şi îndată por­

tarul a spus acestă arătare Egumenu­
lui, şi la toţi fraţii, şi dintru acesta de
la Dumnedeu descoperire, aii cunoscut
care a fost pricina serăcieî lor. Şi îa-
răşî au început a primi pre seracî ca
şi maî nainte, şi aşa au început şi mo­
nastirea a-şî veni, întru cea dintâiu în­
destulare. Dacă tote acestea le vom
Pădi, iubiţilor meî fraţî, vom avea către
Dumnedeu de-a pururea rugători, pre
sfinţii părinţi, pre carî astă-di îî prăs-
nuim, şi ajutători, şi aperătorî în viaţa
acesta, şi în ceia-ce va să fie. Şi cu
adeverat ne vom lăuda, că suntem fii
lor, şi ei părinţii noştri, pentru ase­
mănarea ce au lucrurile nostre, cu lu­
nurile lor. Precum a dis Domnul către
®vrei, de aţi fi fost fii lui Avraam,
lucrurile lui Avraam aţi fi lucrat.
Bacă tote acestea le vom pădi, şi
A ^
111 pocăinţă ne vom sfârşi viaţa nos-
tră> întru acest sfânt loc, vom câştiga
Catre acestea nebiruit folos şi ajutor,
^re însuşi Stăpâna şi purtătorea de
£rije a sfintuluî munte. Pre Domna
Stăpâna nostră Născetorea de Dum-
ne4eu, care ne va înfăţişa fiului eî, şi
Va ^ şi daruri care am câştigat, şi luăm şi
°ere de la densul ertarea peca-
telor nostre, precum s’ar fi făgăduit
Sl%ură, ne mincinosa Maica lui Dum-
^ 4 e u ; cum am dis şi mai sus.
dv o ! fericiţilor, şi de trei ori prea
Sciţilor Dumnecjeescilor părinţi, cu»
V*°Şilor şi Ierarhilor, mărturisitorilor
Şi
cUvioşiior mucenici şi sfinţiţi mu-
_P i 1 AC1S izvorîtorilor de mir, şi făcăto-
, de minuni, pămentescî Ingerî şi
eiii cerescî, aî stîntuluî Munte, ceî
51
întâiu cu vrednicia şi lăcuitorî, şi după
Născetorea de Dumnedeu, ajutătorii
noştri, făcători de bine şi purtători
de grije. Ceî ce în trupurî aţî biruit
pre ceî fără de trupurî Diavolî, aî tu­
turor din siîntul Munte, fiind cununa
slava şi lauda. Oştirea cea Imperătescă
şi purtătore de biruinţă, aî împărătesei
Ceriurilor aî Născetoreî de Dumnedeu.
Flori bine mirositore şi copaci cu dulci
rodurî, ale Raiului acestuia gânditor,
ai de-a pururea feciorei, neîncetatele
rîurî ale Dumnecjeescilor şi Duhomni-
cescilor daruri. Cu de-adinsul vă ru­
găm, primiţi acestă laudă pre care o
aducem noi, totă obştea împreună a
sfintuluî Munte turma vostră. Precum
a primit şi Domnul ceî doî bani aî
văduvei, şi acestă obştescă şi nouă
serbătore a vostră şi prăznuire carii
toţi de obşte o săvârşim. Ne rugăm
primiţi-o Dumne(J.eescilor, ca un miros
de bună miresmă şi jertfă bine pri­
mita. Ce dar alt să facem ca să ve
arătăm buna voinţă şi datoria care o
avem către făcătorii noştri de bine ?
Pentru multele şi marî faceri de bine
vom lua în viaţă prin voi. Aşa o măr­
turisim, că noî pentru păcatele nostre,
nu suntem vrednici, ca să lăcuim acest
siînt loc, şi să ne numim fiii voştri,
dar voî pentru bunătatea vostră.
Iarăşi vă rugăm, să nu vă lepădaţi a
fi părinţii noştri, pentru acesta şi cu
îndrăsnelă vă rugăm, pre toţi, să ne
împuterniciţi a fi următori pre cât
 e ste c u p u tin ţă şi n o î v îe ţiî, şx lu c r a m
v o str e , şi n e ru g ă m , ca în tr u a c e sta
v îa ţă , să a c o p e r iţî şi să p ă z iţi, sfin te le
a ce ste a a le v o s tr e m o n a stir î, s c h itu r i
şi c h ilii Ş i p re n o î p re to ţî, ca ri in tr u
d e n se le p e tre c e m , d e to tă n e v o îa ş"
su p era rea , v e d u ţilo r şi n e v e d u ţilo r
vrăşmaşî. Ia r în v îa ţa cea v iito r e , sa
n e în v r e d n ic iţi p rin ru g ă c iu n ile v o s
tre, să c â ştig ă m ceresca fericire, şi n o i
îm p r e u n ă cu v o î, d e şi m a ie e ste ce^
rerea , n o i fiiî îm p re u n ă cu p ă r in ţii
n o ştri, n o î tu rm e le îm p re u n ă cu păs
to r iî n o ştri, n o î u cen iciî, îm p re u n a cu
în v e ţă to r iî n o ştri, ca să p u te ţi (Jice şi
v o i că tre D o m n u l D u m n e d e u , aceea a
A p o sto lilo r. Ia tă n o î şi p ru n c ii cai*i
’î-a î d a t D o m n e. A că ru ia sla v a şi
stă p â n irea , fie în v e c iî v ecilo r. A m m .

Viaţa şi petrecerea, pustnicia şi

luminatele nevoinţe, ale cuviosului părintelui
nostru, Acachie cel nou, carele s’a pustnicit
în Sfîntul Munte al Athonului, în locul xiumi
^avso-caliva, întru carele şi sfînt sc 11 a
ridicat pe la anul 1730.

re A th o n ce se
n u m esce s fîn t
■liante, îl îm p o d o b e s c e şi alte m u lte
®re scî p od ob e, p recu m în ă lţim ea lu î,
Care a ju n g e v e rfu l, pân ă la cel m a i
^ a l t vezd u h , p ăd u rile cele d e s e : şi to t
s° î u l de p o m i ce are, ca rii cu în d es­
tu latele, şi prea fru m o sele ro d u rî ce
fac în tru to t an ul, îl arată ca un alt
Ila iu. A p ele cele d u lci şi în chipul cris­
ta lu lu i, care cu rg îm p reju ru l lu i, şi
adapă to tă faţa lu î, şi reeoresee pre
Ceî în seta ţi. Pre lân gă acestea vâ n tu -
 rile cele bine tocmite şi răcorosecare
suflă şi păzesce sănătoşi, pre ceî ce
lăcuesc într’ensul, şi mai vîrtos pre
cea maî pre sus de cuvînt frumseţe
şi mărire, a două-decî de sfinte monas­
tirî ce sunt într’ensul, împărătesei şi
sobornicescî Bisericî, afierosirile cele
Imperătesci şi de mult preţ, nenumă­
ratele şi de tot felîul de sfinte moşte,
care sunt nemişcate, sfinţite vase, sfin­
ţite podobe, şi altele prea multe dă-
ruirî, îl înfrumseţeză (Jic şi acestea,
şi’l împodobesc ca pre un alt Cer cu
stelele. Dar însă nu atâta, pre cât se
împodobesce, se strălucesce, se mă-
resce, se veselesce, şi de şapte orî se
slavesce, pentru sfinţiî bărbaţî, ceî cu
fapte bune, cariî după felîurî de vremî
şi anî au petrecut într’ensul. Că din
început au strălucit într’ensul lumi­
nători, tot plinî de negrăită lumină,
barbaţî sfinţi, pustnicî minunaţi şi pă-
.rinţî pururea pomeniţi, cariî în mun­
tele acesta, cu nevoinţe şi cu mii de
lupte, în ostenele, şi în sărăcie petre-
cendu-şî viaţa lor, s’au suit de pre
densul în Ceruri, ca pre o scară de
trei orî fericiţii Apoi în anii aceştî
întunecoşî şi fără de rînduîală, (întru
care tot felîul de faptă bună s’a pără­
sit, şi totă Evanghelicesca poruncă s’a
călcat, toţi de obşte umblând în rău­
tăţi, şi în poftele inimilor nostre, în-
torcendu-ne în Eghipet). A strălucit ca
o stea luminosă şi prea strălucit Sore,
Cuviosul părintele nostru Acachie,
întru adâncata nopte a vremiî aceştia,
gonind şi penjend întunerecul păca-
 tuluî, dar luminând şi îndreptând pre
tpţî ca un stâlp de foc, pre drumul
Ierusalimului celui de sus, cu viaţa
luî cea bine plăcută lui Dumnezeu.
S eci ale acestui cuvios luminate is­
prăvi, şi luptele faptelor celor bune,
am voit să ve istorisesc sfinţiilor vostre,
°are a fost în anii aceşti de acum ai
hemului nostru, s’a luptat prea minu­
nat asupra dracilor, făcend biruinţă
A

111 muntele acesta al Athonului în lo­

cul ce se chîamă Cavso-calivi. Pentru
care ve rog, să nu fiţi cu nebăgare de
semă şi să dormitaţi, ci să ascultaţi
Cu luare aminte şi cu dragoste, şi ve
Veţî folosi şi sufletesce, şi trupesce.

■^■cest cuvios părinte al nostru Aca-

chie, a fost de la Agrafa, din eparhia
^■'«larului şi a neo-lioriului, dintr un
sat ce se numesce Goliţa. S a născut
di& Părinţi creştini, cari avea cele de
Qevoîe pentru viaţa lor cu îmbelşu-
eare, şi când l’a botezat l’a numit
■^■Qastasie, şi tatăl lui a murit încă
CoPil fiind el, şi a remas serman cu
1111 frate al lui mai mic, brănindu-se
(ie maica lor, şi înveţându-se cele spre
bântuire după putere. Iar Anastasie
«ÎM mai mare cu vîrsta avea Şi gnja
Casiî, pentru acesta (măcar că era blând
^ fire) însă n’au putut sa merga la
nveţătura sfintelor cărţi, şi a remas
ftecarturar. Dar n’a putut nemveţa ui a
Să împedice scoposul luî, nici sa m-
^ n e ce cugetarea lui cea drepta, ci
aueendu-se de multe ori la Bisenca,
Şt «U(Jind vieţile sfinţilor cuvioşi, pi
_53___

mia seminţele cele bune ale înaltei

vieţii lui, care avea să fie mai pre
urmă, şi se făcea tot plin de Dumne-
cjeesca dorinţă, şi a petrecerii acelora
scump rîvnitor, şi se nevoia după pu­
tere, când se înlesnea de grijile casei.
Iar când a trecut de 20 de ani ai
vîrstei sale, maica lui se îngrijea ca
să’l însore, şi mult îl silea la acesta ;
iar minunatul Anastasie, avend întru
tot gândul seu la Dumnedeu, nu voia
nici să aucjă de însurare, ci fugea în
locuri liniştite, şi se ruga singur unuia
singur Dumnezeu. Şi nici ca un tînăr,
iubîa lucrurile tinerilor, celor fără de
rînduîală, jocuri sau alte desfătări,
cu care se înşală, şi trage către sine
lumea cea deşartă, nici nu avea griji
zadarnice ale bogăţiei şi a slavei, şi a
desfătărilor, care sunt rădăcinile rău­
tăţii nemuluî omenesc, ci avea desă­
vârşită înţelepciune, în tînăra vîrstă,
se întorcea de la acestea, şi umbla ca
un bătrân înţelept, petrecend şi luând
aminte de sporirea sufletului seu, şi
pentru chivernisela casii lor. Şi cât
se înmulţea la densul Dumne^eesca
dragoste din <Ji în di, adăoga şi el os-
tenelă către ostenelă, pentru acesta
şi de multe ori ducendu-se în locuri
liniştite, după bunul lui obiceiii, uita
sa se întorcă înapoi. Iară mamei lui
i se scârbea inima, socotind că a pă­
timit ceva rău, se ducea şi 1 căuta, şi
când îl găsia, îl sfătuia să remâe în
casă, şi să se plece sfaturilor eî ca să
se însore, şi să porte grija pentru tru-
pesca chiverniselă, şi altele asemenea
 îl sfătuia maica lui (Jicendu-i cu la-
crami. Iar Anastasie nici de cum nu
da ascultare la aceste nefolositore sfă-
tuiri ale mamei sale, ci se ţinea tare
de scopul lui, şi se nevoia pre cât
Putea, şi se silea să împodobescă pe
°mul cel din lăuntru, dar neîncăpen-
. vremea ca după dorinţa sa să se
ttevoîască, pentru grijile casei, şi pen-
împedicările maicii sale. A fugit
acolo pe ascuns, şi a venit in păr-
Zagorei, în monastirea sfîntuluî
^lonisie cea din Olimp, ce este în nu-
111sie sfintei Treimi, căreia îi 4ic Survia^
locul oraşului Macriniţa, acolo cer-
Candu-se, întru puţină vreme, s a ară-
părinţilor celor petrecetori acolo,
^^severşit ispitit, pentru care şi în
°kipul îngeresc l’a îmbrăcat, şi Ta nu-
Acacliie. Iar după ce a intrat în
ju Sni petrecerii pustnicesc! minunatul
Acachie, îndată a început a se nevoi
cu multă oserdie. Pentru că în
**6Ptea aceea, întru care a luat sfînta
Shii*ă, s’a învrednicit şi Dumne(Jeescei
^ e n i î , şi vede în somnul seu (sau
bine a dice deştept fiind), ca cum
ţinut în mâinile luî o făclie a
care avea lumina forte streluci-
^ Şi lumina tot locul acela (Şi acesta

s° cotesc eu să fi însemnat petrec

^ cea bună, care a arătat
prin darul ce i s ’a dat de laDum
lle^ u )pentrucăastrelucxtşia u
*um ai muntele Athonuim, ci ş
t0t ^rept-slăvitorul norod, ce
> r ejurul muntelui). Acest W
vedendu-l cuviosul, bm
54

cotit, că a aşa trebue să strelucîască

la călugăr sfintele porunci ale luî Hris-
tos, şi maî virtos smerenia, pentru
aceîa şi mult se nevoîa la acesta, cu
tote că şi din fire era smerit cugetă­
tor, şi se supunea cu multă osârdie,
nu numai Egumenului monastiriî, ci
şi la tot fratele care ’i-ar fi poruncit
ceva, îl asculta cu bucurie, ca cum
’î-ar fi poruncit Hristos, şi făcea cele
maî de pre urmă ascultări, cu mare
smerenie, şi cele maî grele le sevârşa
cu multă oserdie, fiind-că era firesce
iscusit şi tare cu trupul şi făcea totă
slujba, avea şi voinţa unită cu daru­
rile firiî, şi sevârşa cu dragoste orî-ce
poruncă a proestosuluî, şi a fraţilor,
pentru acesta era şi iubit de toţî. Dar
fiind-că grijile cele multe ale monas- i
tiriî nu îi da slobozenie să urmeze
scopului seu cel după Dumnezeu, pre­
cum iubea, pentru aceîa şi de multe
ori eşind din monastire umbla prin
munţi, şi prin păduri, şi acolo se ne­
voîa, priveghind şi rugându-se, şi cu
singure buruenile cele selbatice hră-
nindu-se, şi nicî de acelea nu mânca
sa se sature, ci numai ca să trăiască,
şi acelea, în doue, şi în trei cjile odată.
Iar fraţiî monastiriî fiind-că îl iubea,
şi alţii socotindu-1 că s’a înşelat, se
silea să’l oprescă, îar alţiî măcar că’î
ştia scopul luî dar temendu-se ca să
nu fugă de acolo, sau că se vaîntem-
pla să nu’şî potă sevârşi scopul, şi s’ar
înşela de meşteşugirile vrăimaşuluî, şi
se va pîerde, îl sfătuia să lase o aşa
înaltă vîaţă, şi să’şî pue maî uşore ne-
voinţe, pentru că nu se găsesce acum
alt-cine-va Intru acestă vreme să aibă
o aşa petrecere, pre carele ve(Jendu-l
şi el, să urmeze petrecerii aceluia,
avendu-1 pre acela pildă, să se împo-
dobescă şi pre sine cu asemenea lu­
cruri. Pentru aceia bine este, îi dicea,
sa te întorci puţin înapoi, şi să începi
maî largă cale: întru care vei găsi şi
alţii umblând, şi de la aceia po-
vaţuindu-te, vei ajunge fără smintelă,
acest sfârşit pe care îl îubescî. Dar
Calea, îi (Jicea, pre care tu acum aî
început să umbli, negăsind alţi povă-
tuitorî, sfârşitul este neîncredinţat, şi
forte primejdios; Dumnecjen este forte
Milostiv, şi primesce pre cel puţin, ca
Şi pre cel mult, şi mai vîrtos intru
aceste vremi, fraţii luî sfatuindu-1, (Ji
°ea acestea către densul. Iar smeri-
tul Acachie, rănit fiind în mimă de
^^mnecjeesca dragoste, nu se oprea
Silnic de cuvintele acestea, ci ni ^
mult se întindea la cele dinainte ui­
tând cele din urmă, însă socotind ca
°ât se va afla acolo, se va opri de 1
scopui luj5 pentru multe alte griji ale
^ °n a stiriî: şi că nu va putea a se
v°i precum dorîa, pentru ace*a
*a*ce şi fUge de acolo, şi vine la sfm u
^ n t e , la limanul călugărilor: şi Sa‘
loc de iscusinţă, şi îndemanatec
:Sc°Pului seu spre lucrarea cea Du o
^ e s c ă , împodobit cu sfinte monas u
f minunate pustnicii, şi locum e
aPtele cele bune; tote aceste".
^ t a t cu multă evlavie, şi mulţi ne
Voitorx chiar după dorinţa sa a gasi ,
55

şi mult de la aceîa folosindu-se, a venit

la schitul sfinteî Anei, şi trecend pe
lângă cimitirul schituluî a simţit o
minunată şi nespusă miresmă; (pre­
cum din sfinta luî gură, de multe ori
am au(Jit), şi veselindu-se mult, de
acea bună şi Dumnedeescă mirosire,
s’a aprins în inima luî maî mult Dum-
necjeescul foc, şi găsind acolo aprope
o peşteră mică, a remas acolo câte-va
Zile, şi se nevoîa fericitul maî pre sus
de om. Şi îarăşî au eşit de acolo, şi
încunjura pre la schiturî căutând fo­
los; şi se aduna cu ceî sporiţî, şi lua
de la denşiî ca albina, florile faptelor
bune. Şi viind şi în monastirea sfân­
tuluî Grigorie, şi găsind doî cinstiţî
betrânî, la chilia cea de sus, a remas
cu aceîa un an, la aretare ca cum să
înveţe lingurăria, pe care o a şi înveţat
lucrând cu aceîa. Iar în adever ca
să’şî împodobescă sufletul seu, cu as­
cultarea DumneZeescilor fapte cele
bune ale lor. Pentru că se supunea ace­
lora, ca însuşi stăpânului Hristos. Iară
dupe ce a trecut anul, s’a dus în alt
loc maî pustiu, şi acolo găsind un liniş­
titor care se areta cu făţărnicie către
omeni, că petrece viaţă pustnicescă îar
întru ascuns era plin de lucruri rele.
Decî a remas cu densul, şi cel fără
de reutate Acachie, socotind a’l avea
ajutor, şi împreună nevoitori, la pust-
nicîasca viaţă, însă l-a găsit cu totul
din potrivă, dar el nimic nu s’a smintit
de reutatea aceluia, ci mai vîrtos s’a
întărit în scopul seu cel spre Dum­
nezeu, ca un bun lucrător, al porun-
 56

cilor Dumne(Jeesci. Şi pre cât putea făcut la toţi jalnică privire. Iar Aca­
se nevoia singur, nevoinţa cea bună chie a remas destulă vreme acolo în
săvârşind. Intr’una din (Jile, a luat pre părţile Dionisiuluî, şi eşind de acolo
Acachie monahul acela şi s’au dus la a venit la schitul Pândo-cratorului,
ore-carî prietini aî luî, chilioţî, în păr­ unde a venit şi betrânul luî, de la
ţile de la Simo-petra, şi era Sâmbătă monastirea Zagora, ca să înveţe cân- ;
sera, îar acesta cu aceî chilioţî monahi, tărî, şi după ce s’a întâlnit cu Acachie,
dupe ce au mâncat până la prea saţiu, voia să 1 îa cu densul, ca pre al seu
şi au beut cu prisosinţă, s’au culcat călugăr, însă el sciind împedecarea ce
de cu seră şi dormîa ca nisce dobi­ era să ’î urmeze la scopul luî cel Dum-
toce necuvîntătore. Iar Dumnecjeescul necjeesc, nu a voit să se ducă, ci cu
Acachie avend Dumnedeescul foc în obicinuita luî smerenie, cerea blago-
inima luî, nu a suferit să dormă, ci slovenia bătrânului seu, rugându-1 să 1
sculându-se încet, s’a dat puţin într’o lase aicea să se liniştescă, şi ve(Jend
Parte de acolea de unde dormea aceîa, şi betrânul luî buna luî oserdie, nu
Şi se ruga cu gândul către Dumnezeu. numaî l’a lăsat, ci ’î a dat şi douî gal- J
Iară în vremea utrenieî s’a făcut întru benî, cjicendu-î: primesce acestea ca să
răpire, şi vede un bărbat înfricoşat, şi aîbî de chîeltuială şi cheltuindu-î, vino
uiinunat, care a venit şi a stătut de-a- să ’tî dau alţiî şi te rogă luî Dumnezeu
supra acelor ticăloşî monachî ce dor- pentru mine; şi luând galbenii nevoi­
urîa şi a (Jis: Domne miluesce! ca nisce torul Acachie, prietenul necâştigăriî şi
dobitoce dorm întru acestă cji, şi ţinea duşmanul iubirii de avuţie, s’â turburat
*u mâna luî o vargă, cu care lovind inima luî, şi mustrându-1 gândul, s’a în- |
*u păment a 4is: Vai! omuluî acestuîa, tors şi ’î-a dat banii înapoi, (Jicend: îaţi
Şi cu cuvîntul s’a făcut neve^ut. Iar galbenii teî, că me primejduesc să’m î
Acachie vecjend acesta, s’a cutremurat pîer4 mintea cu eî. Şi ducendu-se de
spaîmă, şi maî cu ferbinţelă se rugă acolo, a început a ’l supera gândurile,
Până ce s’a luminat de cjiuă, şiatuncî şi un gând îl silea, să se întorcă cu
s au întors îarăşî la chilia lor, şi după betrânul seu la metania lui, alt gând
Puţine cjile s’a dus Acachie de la acel îi cjicea să se ducă la vre-un ostrov
*Uonah, şi mergend s’a aşezat singur pustiu, şi altul într’alt loc, aşa luptân- j
la un loc, mai sus de monastirea Dio- du-se cu gândurile umblând, a ajuns
^isiuluî, nevoindu-se pre cât putea, | la o respântie de treî drumuri, şi fiind
lucrarea cea Duhovnicescă. Iar acel întunecat şi turburat de gânduri, a stat
eălugăr pentru carele am (Jis că a lovit pe loc nesciind care drum să apuce,
Illgerul cu varga în pămînt, aprope de şi îndată i s’a părut că ’l-a împins
^Usul, s’a dus în Ostrovul Samuluî o tărie nevecjută, către un drum pe
acolo a luat reu sfârşit, în cât s’a care a şi început a umbla, şi puţin
mergend, a întâlnit doi monahi ducen-
du-se la sfânta Ana, şi unindu-se cu
eî a mers până la crucea care se nu-
mesce a luî Sider, şi iarăşi a început
a’l supăra gândurile maî tare, şi des-
părţindu-se de aceia a rămas puţin
acolea, şi iarăşi a început a merge pe
acelaş drum şi găsind o piatră a şedut
pre ea, şi fiind flămând a scos puţină
pâine să mănânce, (care ’î-o dedese
acei doi monahi) căci nu mâncase de
trei (Jile, şi după ce a mâncat s’a re-
zimat pe mâna luî, şi din multa tur-
burare a gândurilor, i s’a părut câ ’î-a
venit o întunecare a minţii, şi multă
greutate a trupului, şi a adormit, şi
îndată vede înaintea lui, un uriaş ne­
gru şi înfricoşat, şi îarăşî a simţit, ca
cum ’î-ar fi dis altul la ureche înce­
tişor, cum că acest urât şi necurat
Uriaş, este viclenul Diavol, care te-a
luat înainte să te piardă, şi cu acest
°uvînt s’a deşteptat încutremurat şi
^ice, vai m ie ! că m’a luat înainte vi-
clenul Diavol ca să me piar4ă, atuncea
a hotărît să se ducă la Duhovnic, şi
Sa facă ce’l va sfătui, că pote va găsi
0(lihnă. Şi mergend pe drum spre Du­
hovnic, ’l-a răpit un repede vârtej de
vânt, şi ’i-a scos din drumul luî, o
^Ună depărtare, silindu-1 şi împingen-
^u»l spre prăpastie ca să se piardă.
^°esta vederat pătimind de nevăzuta
iucrare Biavolescă, s’a temut forte, şi
Cu glas mare a strigat: Domne lisuse
5>istose şi Prea sfîntă Născătore de
^Umne^eu ajută~mî. Şi îndată i s’a
aiaatat o altă Dumnecjeescă putere, care
a venit pe de-asupra muntelui ca un
fulger, şi a gonit totă acea putere Sa-
tanicescă cu huet mare, şi fulgerul
acela, s’a dus împreună cu huetul până
jos la malul Măriî, gonind pre supă­
rătorul, îar cuviosului ’î-a dăruit răs-
bunare şi linişte gândurilor, şi ’î-a
umplut inima luî de multă bucurie,
atât în cât că cu mare glas, înălţa
mulţumiri Mântuitorului nostru Iisus
Hristos, şi Stăpânei nostre mijlocitoreî
Născetore" de Dumnecleu. Şi repede se
ducea la Duhovnicul Galaction de la
Catunache, şi ’î-a prevestit tote cele ce
i s’a întemplat, şi luând blagoslovenie,
s’a dus şi a lăcuit la Cavso-calivi, de-a-
supra la chilia sfîntuluî Maxim, ce
are Hramul schimbării la faţă. Acolo
a petrecut 20 de ani, lucrând la lin­
guri, şi mânca puţină pâine cu apă,
la două şi la treî cjile odată, şi cea
maî multă vreme, se hrănea cu varză
sălbatică, şi cu castane, atâta numai
purtând de grije pentru trup, cât nu­
mai să trăiască. Iară totă silinţa şi
grija luî era la ne voinţa cea Duhov-
nicescă, luptându-se cu Diavolul, lup­
tătorul nemuluî omenesc, simţitor şi
gânditor două-cjecî de ani. Apoî po-
gorându-se la malul Măriî, şi găsind
o peşteră mică, a lăcuit într’ensa, întru
care maî întâiu a şecj.ut sfîntul Maxim
Oavso-calivitul, şi a umblat pre dru­
mul cel strimt, şi maî pre sus de pe­
trecerea omenescă, unde şi colibile
luî le ardea, pentru aceea şi locul s’a
numit Oavso-calivion. Şi şe^end întru
acea peşteră, a început a se nevoi mai
mult, cu cele maî aspre nevoinţe şi
dureri ale trupului, pre care audin-
du-le ore-care neiscusit întru cele Du­
hovnicesc'], i se părea necredinciose,
sau le-ar fl socotit ca le face cu ade^
verat pentru fală, şi laudă mincinosa
a betrânuluî meu; pentru că m’am
învrednicit şi eu să fiu ascultător, ş
să iau nevrednicul de la densul sfîn
shimă, şi am remas supuindu me,
până aprope de mortea luî, şi atun
eu lucrarea urătorului de bine, am ş
puţin, ci nu m’am depărtat de tot, mm
m’am înstreinat de cercetarea
Părintescă, ci şi la sfînta lui adormi
m’am aflat împreună cu densu , ş
mâinile mele l’am îngropat, eci
tru acesta scurtez cuvîntul me
vom să spuî acelea
Pare la toţî vrednice d însă.şî
acelea, pre care le-am au , ^
sfînta gura luî, şi Pre c a r e ^ eaiteie

cu însu-mî o c h » âtorlî ce au
le-am aucjit de la a dând acolo
fost mai ’nainte de mine. minunata
în peştera care am Qis, - tru_
nevoinţâ lucrtadu-o, n e o ^ ^ ^
Pul luî, cu fomea ş noptea,
uelele şi cu durerile 4 . cU miî
cu goliciunea în g f ^ d - c ă locul
de alte rele pătimiri-^ strîngea
era sec şi fără de apa, îar vara
apă de ploîe înt^U“ ^ âîa’ pre robul
voind Dumnezeu a m gg sfârşea
seu cel bine credincios» mic de-a-
apa din cb.îup3 vinea * ceuinplea
supra peşterii, Şi P1° a^ cea norUl. Dar
chiupul, şi îara^1
58

fiind-că se silea pururea să-şî smerescă

trupul, şi mâncarea pre care o mânca,
mai mult slăbiciune îi aducea de cât pu­
tere, pentru că usca burueni selbatice,
şi atât de puţin mânca, cât numai să
trăiască. Şi aşa nevoindu-se el, unii
din monahi vecjend atâta nevoinţă, se
silea săi oprescă, socotind că este în­
şelat, ci el îşi urma scopul seu, şi pre
aceia cu buna luî smerenie îi liniştea,
şi de nevoinţa luî nici cum nu se lăsa,
ci ca un fără de trup, se silea în totă
diua, ca să crescă, şi să se înainteze
întru nevoinţele cele către Dumnedeu.
Dar şi înprotivă luptătorul nemuluî
omenesc, şi urâtorul de bine Diavol,
nu înceta de a’î da resboiu şi al su­
păra, cu feluri de chipurî, de faţă şi
întru ascuns, silindu-se al scote din
drumul cel drept şi evanghelicesc, şi de
multe orî îl lovea cu felurî de rele şi
turburătore gânduri şi cu felurî de bole
trupeşei, şi el cunoscând meşteşugirile
lor cele Satanicescî, se scula la rugă­
ciune, şi cu acestă minunată armă, scăpa
de tote vicleşugurile lor, ca de o mrejă
de păianjen. Altă dată iarăşi se ispitea
ca săi înfricoşeze, cu sunete şi cu stri­
gări cu arătate năluciri, se arăta ca
nisce fiare înaintea luî, şi ca nisce
uriaşi înfricoşaţi, negri şi puturoşî,
dar fericitul le socotea pre acestea ca
pre nisce jucăriî copilărescî şi vred­
nice de râs. Odată a eşit cuviosul din
peşteră pentru ore-care trebuinţă, şi
când s’a întors a vecjLut cu ochii seî,
că era înaintea peşterii luî, ţiganî fe-
rari mulţi, cu femei şi cu copii, cariî
 lucra la fier, făceau cîure şi altele ase­
menea, şi strigau cu glasuri nepotri­
vite, precum au obiceiu să facă ţiganii.
Acestea vecjend cuviosul, a cunoscut
noutatea Demonilor, şi înălţându-şî
m intea către Dum nezeu, a d is : Domne
lisuse Hristose, izbăvitorul şi Dumne­
zeu l meu, izbăveşte-me de reutăţile
Şi m eşteşugirile reilor Diavolî. Pentru
Rugăciunile prea Curatei M aiceî tale,
^m in, şi făcendu-şî cruce, îndată toţi
s a făcut nevecjuţî, şi s’au stins ca fu-
aceste siliri pătimind, şi aşa lup-
tattdu-se, s’au învrednicit rugăciunii
01 de gând, şi Dum nedeescilor desco­
periri. Şi sta la rugăciune ca un stâlp
^ c lă t it , şi şecjend se arăta tot uimit,
av^Udu-şî sus către D um nezeu totă
lin t e a , n ici de cum cele păm entescî
fii
0 tru p u lu î simţindu-le, ci avend în
lriima iuj tot-d’a-una Dumnecjeescile
Ş iş u r i, şi cu getări ale celor ce v or să
3 se făcea tot de D um nezeu vecjetor
^ duhul, şi către om eni prea vesel.
~ aflându -se întru acea mică peşteră,
Ve*iit la densul Rom ano, carele dupe
^c ®sta a şi m ărturisit, şi era patria lu î
^ arPenisia din satul Liţa : Eparhia
P ^ filo r, născut din părinţi bine cre-
° ş i dar neînveţaţi la carte, pen-
^ Acesta de la părinţî alta nu ştia,
Sa cum ca este creştin, n ici voia
în veţe m aî mult. Lucrul lu î a fost
oi, şi după întâmplare odată
TPa cu tineri, şi s’au dus în
li î ^ rad, şi de acolo s’a dus în M iti-
3 Si a rem as puţină vrem e la un
Şi a u rin d de o corabie cu închi-
 nătorî că merge la Siîntul Mormînt,
s’a îndemnat să mergă şi el, şi ducen-
du-se a remas la siîntul Sava, acolea
aucjind de multe ori citindu-se de mu-
ceniile sfinţilor, cum au răbdat atâtea
durerose munci pentru numele lui
Hristos: şi pentru ca să moştenescă
bunătăţile cele vecinice ce vor să fie,
şi înveţându-se de cuvioşii părinţi,.
cum că mintea omenescă nu pote să
înţelegă, cele ce a gătit Dumnezeu
pentru cei ce’l iubesc pre densul, iar
el îndată s’a dus la Patriarhul, şi ’î-a
spus scopul seu, că vrea să mărturi-
sescă, iar Patriarhul ’l-a oprit temen-
du-se să nu se facă vre-o năvălire sfîn­
tului Mormînt de către necredincioşi,
apoi şi pentru neadeverirea sfârşitului
seu. Insă el a primit dorire în sufletul
seu ca să mărturisescă, şi aşa plecă de
acolo şi vine la Tesalonic, şi îndată se
duce la mec-heme unde era mulţî turci
adunaţi, şi înaintea lor a mărturisit
pre Iisus Hristos, că este Dumnezeu
adeverat, făcetorul a tote, şi mântuitor
omenilor. Iar credinţa lor este deşartă,
şi proorocul Mohamet un mincinos şi
înşelător, şi lăcuinţă a Diavolului. Şi
îndată necredincioşii Turci ’l-a prins
şi l-a bătut forte, şi’l silea să se le­
pede de Hristos, şi vetjend ei că cu
nici un chip nu se supune ca să se
lepede de Hristos, au hotărît ca să’i
taie capul, pentru acesta îl muncea
cu multă mânie, ’i-a scos curele de pe
spate, ’l-a ars cu înfocate potcove la
fălci, şi alte feluri de muncirî ’î-a făcut.
Atuncea s’a întemplat acolo şi Căpi-
 «

tanul Brigadii de mare, şi l-a cei ut la

judecători, să i-1 dea lui ca să-l pue la
Brigadă ca să vâslesca cu lopeţile în
totă viaţa lui, şi acesta îi va fi lui ma"
amară de cât mortea, pentru caeln^
se va scârbi dacă’i veţi tăia capul, ca
de acesta doresce, şi de aceia sa ş
înfăţişat, ca să moră pentru credinţa
lui. Acesta cjicend căpitanul, s’au aratat
judecătorilor plăcute vorbele lu , ş
’l-au dat. Deci după ce l-a luat cap
tanul, ’î-a ras tot perul de pre cap, şi
’l-a pus la vâslă cu lopeţile, Şi trecem ^
Puţină vreme, nisce creştini, prie em
aî căpitanului, rugându-1 şi dandu-i Si
bani, ’l-a slobod* Şi ^ trimlS
tul Munte. Aicea viind a remas pe
betrânul Acacbie destula vreI“ ®’ “ ţ
fără, de trupuri,
vomdu-se ca msc® f bgtrânului
(Precum am aucji^ din g
a » , pentru că « M
venit întâiu ne-au SPU®’ ^ ^ mis sfin-
«• a v ă ,u t:N u c u m .v » ^ con ila
W Romano, ca aa me caut ^
betrâneţele mele ?)• §i a ţele mu.
istorisi una câte una nev
- tote ca mai
°enicului, şi dicea ca însă cu.
Pre sus de om se n e v o i ^ de_apu.
getul lui nu era imPa° u nepur-
rureatot mucenicia o naiu ^
tând grije nici Pen*r“r* ăminte, şi &
ra> nici pentru un , itânebăgare
avea trupul întru desev . Insa
le se n * ,i cu o , aâ
<*orîa ca să moră rrmcen rurea
Căiască cu Hrist° Sj J tlă Viaţă, ca un
era gata pentru cea ^ îo pa-
strein ce se gătesce s
 tria luî. Deci s’au unit şi au postit
amendoî multe cjile rugând pre Dum­
nedeu, ca să le descopere pentru mu­
cenicie, şi li s’au descoperit, că este
voinţa luî Dumnezeu, şi se va sfîrşi
bine cea pentru Hristos Dumnezeu
mărturisire. Şi aşa a pus legătură între
denşiî, că după ce se va săvârşi Ro­
mano prin mucenicie, să se roge către
Dumnedeu pentru mântuirea bătrâ­
nului, şi după morte să’şî aibă îm­
preună petrecerea. Şi cuviosul Acachie
iarăşi să roge neîncetat pre Dumnezeu
pentru Romano, până ce se va sfârşi,
şi se va învrednici cununî mucenicescî,
şi el să rămâe în peştera acesta până
la sfârşitul vieţii sale, la acestea unin- [,
du-se, şi îmbrăcându-1 în sfînta shimă,
în diua înjumătăţim, a heretesit pre i
părinţii schitului şi luând blagoslo-
venia bătrânului, s’a pornit să se ducă
la Ierusalim, vrend ca îarăşî să se
înfăţişeze, spre a mărturisi în haine
mirenescî, dar însă ’î-a spus acolo,
ca ori mirean ori călugăr, de se va
înfăţişa spre mărturisire, mare pa­
gubă aduce sfîntuluî Mormînt. îndată
se întorce de acolo, ca un vultur sbu-
rător, şi vine în Ţarigrad, şi se înfă-
ţişeză cu chipul acesta, umblând pe
stradă lovesce nisce câini, cu varga
ce o purta în mână, iar necredincioşii
Turci, acesta vă(Jendu-o5 s’au repecjit
îndată ca nisce fiare, cu multă mânie
şi l’a prins; şi trăgendu-1 şi bătendu-1
l’au adus la Vizir, şi acela l’a dat pre
mâinile muncitorilor, ca să’l pedep-
sescă, până ce se va lepăda de credinţa

luî Hristos. Iar aceîa luându-1, l’a a-
runcat într’o fântână uscată, unde
arunca pre ucigaşi, şi acolo a fost 40
de cjile flămând, apoî scoţându-1 de
acolo cu cumplite bătăi l’au muncit,
şi neputându-1 face a se lepăda de
Hristos, a poruncit Vizirul ca să’l
omore, şi ducându-1 la locul de jun-
ghiere, pre drum când îl ducea şi
când întâlnea vre-un creştin, îl here-
tisia, şi se ducea cu mare bucurie,
ca cum ar fi mers la o mare veselie,
îar nu la junghiere, şi vedend un boer
atâta bucurie la densul, se minună, şi
înştiinţându-se că’l duc ca să’l îniun-
ghie pentru Hristos, a mers şi acela
ca să-î vadă sfârşitul, şi după întâm­
plare, trecând pe lângă o gemie în
cîasul al 12-lea, unde striga un turc,
Şi căutând mucenicul la dânsul l’a
scuipat, şi îndată gelaţiî ’î-a tăîat limba
luî, (pre care cu bucurie singur o a
scos din gură şi ’î-au tăîat-o); şi iarăşi
cu închipuire urâ de bine pe creştini
Şi curgea sângele din gura luî. Şi când
a venit la locul osândirii a mulţumit
luî DumneZeu cu gândul şi cu închi­
puirea, şi aşa bucurându-se a luat cu-
nuna muceniciei în 19 Ianuarie, în
aniî de la Hristos 1694, şi fericitul şi
Prea curatul luî suflet s’a suit la Ce­
aiuri cu multă slava sa se bucui e de
gânditorul seu Mire în cîata muceni­
cilor. Iar cinstitele şi sfintele luî Moşte,
îndată după ce ’î-a tăîat sfîntul luî
CaP, a căZut către resărit ca un viu,
Pentru care zavistuind urîtoriî de Hris­
tos turcî, gonîa bătând pre creştinii
CI
carî alerga acolo mulţime multă. Iar
DumneZeescul dar l’a slăvit de sus,
cu lumină cerescă, şi lumina sfintele
moşte trei Zile şi treî nopţi pazindu-le,
şi vedea toţî şi se minuna şi creştinii
forte mult se bucura. Iar necredincio­
şilor turci le crăpa inimile. Atuncea
s’a întâmplat acolo o corabie engle-
zescă, şi cumperând sfintele moşte cu
500 de lei, le-aiî dus la locul lor. Iar
acel boer pentru care am Zis mai sus,
că a mers după mucenic, veZând că
gonesc turcii pre creştini, a dat 5 lei
unui băiat de turc de ’i-a muiat bas­
maua în sângele mucenicului, iară
turciî vedând pre boer că a muîat bas­
maua în sânge, la pârît la Vizir, care
a hotărît să’l omore şi pre boer, şi
având prietin pre dragomanul Impe-
rătesc, l’a scăpat de m orte; dar l’a
aruncat într’o temniţă întunecosă,
unde a şeZut şase luni, şi în totă sera
vedea câte o rază de lumină, viind de
la locul de unde a tăîat pre mucenicul,,
de îî lumina în temniţă, şi forte mult
se mângâia, apoî dând 400 de galbenî,
a eşit din temniţă, şi împreună cu fra­
tele seu vînZând tot ce au avut, s’au
| dus la sfîntul Mormînt şi la Muntele
Sinaî. Apoî venind la sfîntul Munte ,
s’au făcut călugărî, şi cel întâiu s’a
numit Agapie, şi s’a sfârşit la monas­
tirea Dohiarului, afierosind acolo şi
basmaua acea muiată în sângele siîn-
tuluî cuvios, şi mărturisitorul mucenic:
Romano. Iar cel al doilea s’a numit
Hristofor, şi s’a sfârşit la Cotlomuş..
Iar cuviosul Acachie, după ducerea.
cuviosului mucenic Romano, maî mult
se nevoîa, şi apoî după puţină vreme,
a fugit din peşteră, şi s’a dus la chilia
sfintuluî Athanasie, şi acolo aflându-se
şi închinându-se odată, precum <Jicea:
a venit întru uîmire, şi vede pre cu­
viosul mucenic Romano, tot luminând
ca fulgerul, şi faţa luî slobodea raze
maî mult de cât sorele, avend slavă
Dumnedeescă, şi îşî întorcea aceaDum-
necjeescă faţă despre bătrânul, şi nu
voîa ca să’l vadă; şi’î arăta luî cu
acesta, ca cum l’ar dojeni, pentru căl­
carea ce a făcut că a fugit din peşteră.
Iară cuviosul cu smerenie căcjend, îl
ruga ca să’î caute cu linişte şi să’î erte
greşela, ci mucenicul nu se pleca, şi
îndată-şî s’a dus, şi când ’şî-a venit
întru sine cuviosul, dintru acea ve­
denie, s’a temut de schimbarea muce­
nicului pentru călcare. Şi s’a sculat
de acolo şi s’a întors îarăşî în peştera
luî, şi acolo (Jicea că l’a vecjut de multe
°rî, cu aceeaşî slavă, şi atuncî îi căuta
cu lină şi veselă faţă, şi cu cuvinte îl
mângâia, şi s’a veselit forte mult cu­
viosul, la mângâerile ce’î făcea cuvio­
sul mucenic, şi a remas acolo nevoin-
<lu-se până la sfârşitul vieţii luî. După
acesta a zidit acolo în peşteră o mică
colibiţă, cu însuşi mânile sale, şi întru
aceea se nevoia petrecend viaţa Inge-
r cscă, flămândind şi însetând în ger,
Şi în fîerbinţelă suferind pururea,
Ueavend altă îmbrăcăminte de cât
numai o rasă veche, şi aceea nu o
Purta tot-d’a-una, de cât când vedea
°a vine cine-va la densul din cu­
noscuţii luî, fiind-că la alţii nu se
arăta. Odată a nins mult, şi a de-
gerat forte tare cuviosul, şi pentru
aceia aprincjend foc, ca să se încăl-
zescă, dar nu putea, pentru că pre cât
se apropia el de foc, cu atâta mai mult
recea. Atuncea a înţeles, cum că nu
este atâta frig mult firesce: ci lucrare
satanicescă este, şi îndată sărind a stins
focul şi aşa precum era gol, a eşit afară
şi a că(Jut pe zăpadă, şi îndată ’î-a venit
o minunată putere, care a gonit re-
cîala cea multă, şi atâta ’l-a încălzit, j
întru cât că i se părea că şade într’un
feredeu, îar nu pre zăpadă. Pentru
acesta a luî îngerescă petrecere, ’î-a 1
A W
eşit lauda în oraşe depărtate, şi venea
către densul, uniî pentru blagoslove-
nie, alţii pentru ca să se folosescă şi \
alţii se făcea călugări, şi rămânea su-
puindu-se. Odată rugându-se cuviosul, {
a venit întru o descoperire: şi vede
un bărbat minunat, care viind, ’l-a apu­
cat de mână, şi ’l-a dus la un câmp
prea frumos carele atâta era de mare
în cât nu i se vedea marginile, şi ase- j
menendu-1 cjicea, că era acest fel, ca
cum ar fi cine-va în noianul măriî, şi
nu se vedea în nicî o parte vre-un
ostrov sau pămînt uscat, atât era de j
mare acel frumos câmp şi era plin de i
palaturî prea strălucite, şi case prea i
frumose, dar deşarte de omeni, şi mi-
nunându-se a întrebat pre cel ce’l po- 1
văţuîa, pentru ce atâtea de prea stră­
lucite şi nenumărate palaturî să fie ,
nelăcuite, şi să se peixjă în zadar, o
atâta frumuseţe şi podobă a lor P şi I

acela ’i-a răspuns: bună parte are acela
aicea care plătesce haracîuri şi alte
dări la turci, fără să se supere şi să
cârtescă, că la învierea cea de obşte,
vor lăcui întru aceste prea frumose pa-
laturi. Pentru că acestea le-a făcut Dum­
nezeu pentru ca să lăcuiască într’en-
sele creştinii ceî ce plătesc haracîurî
şi alte dări la turci, şi rabdă atâtea
durerî şi scârbe de la denşiî pentru
Hristos. A vădut şi altele multe întru
acea vedenie, care pentru neputinţa
multora, şi puţina credinţă, şi pentru
A
înaltele descoperiri, ce se par a fi cu
greu de crecjuj^ nu le-am scris. Pentru
Ca tainele cele înalte, nu se cuvine a
fi arătate la mulţî, ci numai acelea
a se arate, câte sunt cu putinţă la
^ n ş iî a încăpea. Şi când ’şi-a venit
CUvi°sul întru sine-şî, dintru acea
•^nmnecjeescă descoperire, se minuna
socotind acele cerescî bunătăţi, care
sunt gătite după morte, pentru aceia
Care suferă fără cârtire, jugul cel greu
^ ueîndumnedeiţilor turci, şi [îndată
^imineţa a chemat pre ucenicii săi, şi
^ spus: de aveţi ceva bani, duceţi-
Vq
Sa m° nastire şi plătiţi haraciul, ca
** facem părtaşi şi noi acelora cariî
esc haracîuri, şi atuncea alt nimic
i 5y
v e' a spus, ci altă dată le-a spus totă
s eilia pe scurt, şi ’î-a sfătuit cuvio-
’ lnveţându-î ca să rabde cu mulţu­
mită •
3 Şi cu mărime de suflet la ase-
j - Acum dar -laraşi
aari. - - sa- venim
^ Povestirea cuviosului. Un duhovnic
*iiiraeie Silvestru, om cu mare evla-
e şi
9 Vrednic de credinţă, ne-a spus
63
noue că a vedut pre cuviosul, acolo
unde se închina, şi dicea, Dom ne lisuse
Hristose, că eşîa ca o pară de fo c din
gura luî, şi încă şi daruluî m ai ’nainte
vederii, s’a învrednicit pururea p o m e ­
nitul, precum n oi toţi ’l-am cunoscut,
pentru că mai ’nainte spunea la m ulţî,
acelea care pe urmă se va întem pla.
Vedea încă şi starea cea ascunsă a
fieşte-căruîa, adecă vedea pre fie-carele
cum era cu sufletul, orî întru păcate,
orî în fapte bune, precum la m u lţi
tainici aî seî prieteni le-au arătat.
Intru acestă petrecere strălucind cu ­
viosul, a venit la densul şi cel de
acum cuvios m ucenic N icodim , ca să
ia blagoslovenie, ca să se ducă şi să
mărturisescă. A căruia istorie este
acesta: acesta a fost creştin din stră­
moşii luî, a avut femee şi copiî, patria
luî era Albania, şi nu ştiu cum s’a în ­
şelat de răul Diavol, şi s’a lepădat de
cea fără prihană credinţă a lu î H ris­
tos, şi s’a făcut turc, şi atâta s’a dat la
fără-de-legî în cât că şi pre co p iii lu î
cu sila ’î-a turcit, şi pre alt creştin
care cu fuga a scăpat în sf. M unte, el
a alergat după densul cu gând că d e ’l
va găsi acolo, să facă m ultă rentate
şi năvălire asupra m onastirilor. Iar
mântuitorul lum ii Hristos, care înse-
teză de mântuirea tu tu ror om en ilor,
a iconomisit acest m inunat chip, că
viind el în sfîntul M unte, în lo c ca să
găsescă pre bine-credinciosul creştin,
şi săi facă rău-credincîos, s’a făcu t
el iarăşi bine-credincîos, cu bu n ele
sfătuirî ale bărbaţilor ce lo r iu b ito r i
 de Dumnezeu şi lăsând fără-de-legea
lumii, a remas şi el aicea, şi s’a făcut
călugăr, numindu-se Nicodim, şi întru
atâta pocăinţă a venit, că în trei ani
fca pedepsit pre sine fără milostivire,
cu postirea, cu culcarea pre păment,
cu rugăciunea de totă noptea, cu ple­
carea genuchilor, cu lacrămile cele
de-apururea, rugându-se iubitorului de
°uienî şi prea induratului Dumnedeu,
°a să’î erte lui căderea cea mare a le­
pădării de Hristos şi întru o aşa stră­
danie vieţuind, a audit pre ore-cariî
Părinţi dicend: carele s’a lepădat de
® ristos înaintea omenilor, cu cuviinţă
este, ca iarăşi înaintea omenilor să’l
^arturisescă’; acesta audind’o, a voit
Şl el ca să mărturisescă, şi înştiinţân-
^u-se cele pentru sfîntul Acacliie, a
v°it ca să morgă, să ciară sfătuire, ce
Uobue să facă, şi sa îa şi blagoslo-
Venie. şi viind, îndată cum ’l-a vedut
^re betrânul, a cădut la piciorele lui,
°u multă scârbă, plângend şi tânguin-
^U-se mult cias, apoi ’l-a apucat cu­
r s u l de mână, şi fără să’l ştie, dicen-
pre nume ’l-a ridicat, şi mult ’l-a
Mângâiat pentru mântuirea lui, şi lă-
SaUdu-l sfîntul Acachie s’a dat puţin
Ultr’o parte, şi se ruga gânditor, iar
acJeî care se afla acolo, spunea că a
Ve4ut lumină ca o stea care s’a pogorît
^■asupra betrânuluî, şi lumina faţa
Iii'"'
1 ca sorele» Apoi întorcendu-se, a
Venit la Nicodim, şi ’i-a spus cuvînt de
ta*Ua, şi atuncea s’a stins acea lumină
la betrânul. Şi a lovit umilinţa în
lîainia luî Nicodim, şi ca cum s’ar fi
împuns de acel Dumnecjeesc dar, striga j
cu mare glas: Greşit’am Domne, îartă^
mă, şi pogorându-se maî jos de la peş­
teră, acolo a plâns cu amar mult cîas.
Apoî a venit la bătrânul, cerend blagos-
lovenie şi voe, ca să se ducă la m uceni­
cie, îar bătrânul rugându se pentru den­
sul, şi dându-î un toiag în mână ’î-a dis:
Du-te cu acest toiag înaintea paşiî;
şi cu ajutorul şi darul luî Hristos, bine
vei sfârşi mărturisirea ta. Atuncea Ni-
codim a luat toiagul ca din însuşi
mâna Domnului, şi cu rugăciunile be-
trînului înarmându-se, s’a împuternicit
la mărturisire, şi a liotărît ca îndată
sa pornescă de acolo, şi sa se d u c ă ;
dar era forte slab de multă postire,
şi nu era cu putinţă ca să căletorescă
atâtea dile de drum, şi a cerut voie
de la betrînul, ca să deslege la mân­
care şi băutura, ca să se întărescă
puţin şi să potă merge. Iar cuviosul
’î-a dis: tocmai acum, frate, este tre­
buinţă de mai multă postire, pentru
ca trebue să te nevoescî cu cea de
pre urmă luptă pentru H ristos; nu­
mai du-te cât poţi. Ca stăpânul nos­
tru a dis: nu numai cu pâine va trăi
omul, ci cu tot cuvîntul luî Dumne­
deu, acesta te va întări ca să căleto-
rescî, drumul teii fără ostenelă, şi Ni-,
codim a d is : Domnul nostru lisus
Hristos pentru rugăciunile tale, sfinte
părinte, să facă milă cu mine, şi să
me învrednicescă bunei lu i m ărturi­
siri, ci me tem de Diavolul, ’i-a răs­
puns cuviosul, de Hristos să te temi,
şi nu de neputinciosul Diavol, care nu
 are nici o stăpânire asupra nostră, de
la sine-şi, aibi totă îndrăsnela la A-tot-
puternicul Hristos, carele te va întări
ca să biruesci pre Diavolul, şi pre
Hristos să’l mărturisesci. Acestea au­
rind Nicodim, se umplea cu totul de
Jacrămî, şi de bucurie a cădut şi a
sărutat picîorele betrânuluî. Şi luând
toiagul şi blagoslovenia sfîntuluî, s’a
Pornit bucurându-se, şi cu cât postea
Ş1 se înfrâna, cu atât maî mult se în-
tarîa cu darul lui Hristos, şi nici de-
cum nu slăbea, şi a ajuns fără oste-
nela la patria lui, şi mărturisirea lui
kifte o a severşit, precum se scrie maî
Pre larg în povestirea cea pentru den-
Sul, (Jicend, că ’i s’a arătat Hristos, mai
^ainte de mărturisire, încă în sfîntul
Chinte, după ce a eşit de la betrânul,
^1 întărindu-1 ’î-a arătat în vederea
°chilor) tote muncile pre care avea să
sufere pentru sfînt numele luî. Ară-
aildu-î şi însuşi locul osândirii, unde
^
era să-î taie capul. Pentru că mergend
®lbasan (patria lui) l’a cunoscut,
^ Ridată l’a răpit, şi l’a înfăţişat la
a$a, care îl judecă, şi ’l cercetă cu
e~arneruntul, şi după ce l’a vedut că
Jntarit întru credinţa lui Hristos,
a
P ru n cit de l’a aruncat jos afară,
din
lriălţiinea palaturilor, care era
fort p A
1nalte, şi ol minune, ca un vul-
tur
Ce se pogoră în vînt, aşa a stătut
e Picîorele lu i: şi îndată alergând
suit îarăsi la Paşa, şi când l’a ve-
<ÎUt s a cutremurat Paşa, şi ar fi voit
ca
Sa 1 slobodă, dar s’a temut de mul-
Kmea turcilor, pre care l’a şi dat în
mâinile lor, carii l’a apucat ca nişte
fiare selbatice, şi l’au muncit trei dile
şi treî nopţi. Apoi l’au dus la locul
cel de tăere, şi ducendu-1, adese-orî îl
îngenunciiîa, ca să’l taie înfricoşindu-1;
şi când a venit la locul pre care ’i l’a
arătat Domnul, s’a rugat, şi plecân-
du-şî capul a primit fericitul sfârşit,
şi s’a suit la Cerîurî purtător de cu­
nună. Iar cinstitele lui moşte, a remas
întregi până astă-dî, izvorând tămă­
duiri, şi bună miresmă, la cei ce cu
credinţă se apropie, carî în tot anul
prăznuesc şi serbeză sfîntă pomenirea
luî veselindu-se, la 11 dile ale luî Iulie.
A mărturisit pentru Hristos, în anul
1722.
Ia r cuviosul Acachie, şedend în locul
care am maî (Jis, s’au adunat acolo şi
alţi mulţî fraţi, dorind de mântuirea
sufletelor lor. A venit acolo şi Egu­
menul cel ce a fost mai ’nainte al La-
vreî, cel numit chir Neofit din Hio,
spre a se linişti, şi pentru evlavia ce
avea către betrânul, a zidit doue bise­
rici şi chiliî, şi a remas acolo nevoin-
du-se după putere, până când s’a odih­
nit întru Domnul, şi încă şi cei-l’alţi
părinţi, au zidit loru-şî chilii, şi s’a
făcut schit în destul, care este şi până
astă-dî, prin rugăciunile cuviosului
părintelui nostru Acachie, în tote f i ­
lele crescend şi înmulţindu-se cuvîn-
tătorele lui Hristos jertfe. Şi după ce
s’au adunat mulţî fraţi, fiind-că avea
multă lipsă de apă, întâiu a făcut
sterne. Iar după puţină vreme, a venit
 60
un monah, de la Ierusalim cu meşte­
şugul zidar, şi a remas şi el în Schit,
şi fiind-că tare se strimtora părinţii
de lipsa apei, a luat betrânul pe acel
zidar şi l’a dus de-asupra schitului, şi
arătându-î un loc, ’i-a dis: Ţimotheiu
sapă aicea şi vei găsi apă, cu darul şi
ajutorul luî Hristos; şi ascultând fra­
tele, a săpat acolo şi a făcut şi canal
de zid ; şi a găsit apă rece şi dulce şi
forte priincîosă sănătăţii omului, că
în tot sfîntul Munte nu se găsesce ca
acesta. Dar din zavistia şi din supă­
rarea Satanei, s’a surpat canalul, şi
îarăşî a zidit Ţimotheiu trei canalizări
pe sub păment şi cu boltă de piatră,
Şi cu rugăciunile sfîntuluî bătrân s’au
întărit; şi le spunea lor cuviosul că a
vecjut cu ochii minţii pre Diavolul,
°are făcea multe felurî de meşteşugirî,
°a să oprescă şi să strice, ca să nu vie
aPa, şi s’a dus dimineţa acolo, şi a găsit
Pre Ţimotheiu, şi pre ceî-l’alţî lucră-
torî, pre toţî căcjuţî la păment, ca nişte
slăbanogiţî, cariî nici de-cum nu putea
să se misce şi să lucreze. Şi îndată-şi
cuviosul cunoscend, a făcut rugăciune
catre Dumnezeu şi a gonit pre supă­
rătorul, şi aşa s’a sfârşit lucrul. Şi de
atuncea şi până în diua de astă-cjî? cse
aPă prea îndestulată, şi de mare mi-
rare, că nu numaî pentru trebuinţele
Părinţilor, ci şi moră a zidit, cu chel­
tuiala lui chir Neofit, pentru ca să-şî
Macine părinţii puţina lor hrană. Iar
^in fraţiî ceî ce s’au adunat, unii aii
r^nias întru ascultarea bătrânului, îară
a4 iî prin sfătuirea luî, îşî zidea loru-şî
chilii şi se liniştea fie-care deosebi.
Dar nici unul din ascultătorii luî, nici
din alţi părinţi, nu a putut să urmeze
cereşteî petrecerii luî. Şi fiind-că s’a
întemeiat acolo schit, venea mulţime
de călugări şi mirenî la bătrânul, pen­
tru blagoslovenie şi pentru sfătuire,
în cât că nu avea loc ca să-î găsdu-
îască, şi mai ales îarna, pentru aceea
a fost silit de firesca lui milostivire
a zidi şi alte chiliî, pentru ascultătorii
lui, şi odihnea şi pe streini şi se m i­
nuna mulţi, că nimic din nevoinţele
cele din tinereţe nu a lăsat, ci mai
vîrtos şi maî mult se silea a cresce
nevoinţele sale prea fericitul. Şi s’a
făcut atâta de deştept, că nu l’am ve-
cjut să se fi culcat pre pat, nici un
cias măcar, ci pre genunchi; şi atât
numaî cât să nu i se întunece mintea
de multa privighere, şi urâ somnul ca
pre un vrăşmaş, şi dacă l’ar fi deştep­
tat cine-va, din acel puţin somn, îî
mulţumea forte, şi ca o facere bine o
socotea aceea, şi cjioea: că nicî hai­
nele, nici aşternuturile, nici bogăţia,
nici desfătarea, nu cresce atât pati­
mile ca somnul, şi îarăş nimic alt nu
le pote domoli ca privigherea, şi ’i se
cuvine călugărului maî întâiu de cât
alte nevoinţe ale trupului, să se obicî-
nuîască cu aceste două, adică cu postul
şi cu privigherea, pentru ca să biru­
iască trupul, căci tote alte rele pătimiri,
osteneli orî golătate, orî alte nevoinţe
sau rele pătimiri, le deprinde şi nu le
are întru nim ic; îară cu postul şi cu pri­
vigherea biruesce poftele trupului, şi

nu l lasă a se obicinui la alte rele. Şi
îarăşî (Jicea că nevoitorului îi este de
ajuns jumetate de cîas de somn, precum
singur arăta cu lucrul, şi cu tote că
avea înfricoşată vătămătură, însă răbda
cu bărbăţie, şi sta totă noptea drept
sau pre genunchi la pravilă, şi aprope
de zorile (Jileî primîa puţin somn, răzi-
mându-se pe mâna lui sau de alt-ceva.
Şi vedeai cu adeverat la el minune, că
fiind deseverşit necărturar, citea pre
cărţî,şi înţelegea tote, atât cât un cuvînt
din sfânta scriptură nu greşa, când ar
fi fost întrebat, ca un mult înveţat da
respunsul cuviincios, şi la ceî învăţaţi
Şi la călugări, şi atâta s’a versat la
densul Dumne<Jeescul dar, şi i-au eşit
vestea, că venea la densul de pretu-
tindenea mulţime de omeni de prin
cetaţî şi sate, arhierei şi preoţi, boerî
Şi săraci, călugări şi mireni, atât că
de multe ori se strâmtora, de nu’î în­
cepea lăcuinţele fraţilor. Şi nici odată
1X11 lipsea streinii, nici cjiua nici nop-
tea, şi fie-care îşi primea folosul oste-
Uelelor, şi nimenea nu se întorcea ne-
^ângâiat, atât ceî din sfîntul munte
Cat şi ceî din afară, ca o lumină ce
Umina, pre ceî ce şedea întru întu-
**erecul nesciinţeî. Şi se împlinea la
densul cuvîntul Domnului nostru Iisus
hristos, care (Jice: aşa să lumineze
lamina vostră înaintea omenilor, ca
Ve(Jend faptele vostre cele bune să
Proslăvescă Pre Tatăl vostru cel din
Ceriurî. Şi ori unde ar fi mers cine-va,
humele luî Achachie se vorbea, şi toţi
Povestea despre faptele luî cele bune
07
şi de Dumne^eescile luî dăruiri. Şi avea
cuviosul evlavie la toţi sfinţii, dar maî
multă la sfîntul Maxim cavso-calivitul,
pre carele (Jicea că l’a vecjut de multe
orî, căcî când i se întempla vre-o supe-
rare de la Diavolul, pre densul îl ruga
şi’l afla gata ajutător, şi i se arăta lu î
când se făcea întru răpire, purtând po-
dobă preoţescă, strălucită şi plină de
lumină, ţiind în mână cădelniţa, cu care
îl tămâia pre el, pre totă Biserica şi pre
cei ce urma luî, „că’î urma, precum <Ji-
cea, mulţime multă de călugări, şi purta
îmbrăcăminţî călugărescî, însă albe şi
strălucite, iar ale sfîntuluî mai stră­
lucite", şi întrebându-1 sfîntul Acachie,
pentru cei ce urma luî, ’î-a spus, cum
că sunt aceia carii prin mijlocirea luî
s’au mântuit, şi după ce le vedea tote
acestea se mângâia de superarea ce’î
venea. Altă dată îarăşî (Jicea, că se
vedea dimineţa o pasere forte frumosă,
mare cât un porumb, şi şe(Jend în co-
pacîul ce era înaintea peşterii, cânta
cu o minunată dulciaţă, şi ascultând
fugea de la densul totă scârba, şi inima
lui se umplea de bucurie şi veselie,
acesta se arăta numai când era singur,
îar după ce s’au adunat fraţii, nu o a
mai ve<Jut. Un frate autjind pre be-
trânul istorisind de multe orî pentru
sfîntul Maxim, l’au luat la evlavie, şi
prin sfătuirea betrânului a zidit Bise­
rică sfântului Maxim de-asupra chiliei
betrânului, la doi ani după adormirea
lui. Şi acesta care o am au<Jit şi am
vecjut, şi eu şi câţi am fost la un loc,
nu o voîu tăinui, căci de multe orî
 noptea străjuind afară de chilia lui,
fiind-că aveam multă evlavie la sfîntul
betrânul meu, care când se închina,
din gura luî afară nu se aucjea glas,
tiar din lăuntru din inima luî se audea
°reşî-care glas cu dulci suspinuri, şi
acesta se făcea totă noptea, pentru că
tot-d’a-una priveghea rugându-se, şi
către (Jorî de diuă sprijinindu-se pri-
^Ua puţin somn precum maî sus am
<îis. Avea cuviosul Duh pacinic, şi dacă
cine-va pătimea de gânduri, îndată ce
ar fi vecjut faţa luî cea cu dar dăruită,
^ se liniştea acele gânduri rele, pre-
Cuni toţi seim, câţi am fost împreună,
Şl l’am cunoscut şi o mărturisim, de cât
^a°ă cine-va din zavistie va ascunde
adeverul. S’a învrednicit cuviosul şi da­
cului maî nainte vederi, că de multe
° ri la mulţi maî nainte apuca şi le
Aurica gândurile lor, cu chip sfătuitor,
P^cste tote faptele bune avea şi sme-
rita cugetare, că nu a suferit să audă
^a nimeni vre-un lucru sau fapte
Prin care să-l laude. Pentru că odată
fratiî a cerut de la pro Egumenul chir
ie°fit, să le rânduiască pre unul din
fratî să le fie ca un proestos în schit,
aPr6pe de betrânul, pentru ca să nul
supere la tote, iar pro Egumenul le-a
^sPuns, numai pre betrânul voesc să
avc ţl Iară ei şi a doua şi a treia oră
aceîaşi a cerut. şi într’o di de serbă-
s’a adunat toţî la Chiriaco, şi
^uPa sfânta liturghie, fiind de faţă şi
etrânul, a făcut cerere pro Egume-
‘^Uluî sâ ie rânduiască şi al doilea pro-
estos, ca să’l aibă şi la ore carele tru-
pescî trebuinţe. Atuncea pro Egumenul
s’a sculat şi luând toiagul l’a dat în ma­
nile betrînuluî Acachie, dicendu-î: Pri-
mesce betrânule acest toiag, şi să fii
Egumen şi proestos, la toţi fraţii aceş­
tia, până la răsuflarea ta cea maî de
pre urmă, Atuncea a sărutat mâna pro
Egumenului şi a primit toiagul, vrend
a arăta ascultare, şi de atunci nu l’am
maî vedut cu toîag în mâinile lu i; cu
tote că maî ’nainte pentru adîncî be-
trâneţele sale umbla cu toiag, însă de
atuncea l’a lăsat, pentru ca să lepede
de la sine totă înalta cugetare. Odată
a venit în sfîntul Munte Patriarhul
Ierusalimului chir Hrisant pentru în­
chinăciune, şi au(Jind cele pentru be­
trânul Acachie, a venit cu multă bu­
curie, şi întâlnindu-se şi vorbind, şi
mult întrebându-1 de cele ascunse şi
negrăite, s’a minunat de înalta luî
dreptă cugetare, şi petrecerea luî, şi
veselindu-se de cuvintele luî cele pline
de dar, îl propoveduia pretutindenea
şi Zicea: am vedut pre alt Ilie, şi pre
alt Ion Botezătorul, am vedut maî
mult de cât cele ce audeam, şi p ro­
slăvea pre Dumnedeu, că întru aceste
vremî, se află ast-fel de omenî. Citind
eu, înaltele şi minunatele cuvinte ale
sfîntului Simeon, noul bogoslov, am
găsit cuvîntul unde dice : că dacă creş­
tinul nu va vedea pre Hristos, aicea
întru acestă viaţă, să nu nădăjduîască
a’l vedea nici în cea-l’altă; la acest
cuvînt eu îndoindu-me, am întrebat
pe Avva al meii Acachie. Iar betrânul
’mî-a Z is: adeverat este fiul meu, şi
 0 9
nu te îndoi la cuvintele sfintuluî. Cu
adeverat dacă creştinul nu va câştiga
cu ochii gândului privirea, ca să vadă
curat'pre Hristos, întru acestă viaţă,
nu este chip ca să’l vadă nici acolo.
Şi eu îarăşî voind să învăţ ceva din­
tru acelea care nu le sciam, ’i-am d is:
dar sfinţia ta l’aî văcjut ? şi ’mî-a răs­
puns, l’am vădut fiul meu, nu odată
°i de multe orî, şi ce ’ţî-a dis ? Acesta
’mîra (Jis, urmedă-mi mie, adecă fă
poruncile mele, (aşa tălmăcea pre ur-
niecjă-mî mie) dar nu ’î-am urmat, şi
cu acest cuvînt, curgea lacrămile din
°chiî luî ca dintr’un isvor, şi eu îarăşî
cn obicinuita mea îndrăsnelă î-am dis:
Şi cum părinte vede omul aicea pre
Hristos ? aşa simţitor, cu ockiî aceşti
trupeşei, sau cu gândul ? şi ’mî-a răs­
puns, cu gândul. Dar să scii că acela
care se va învrednici acestuî dar, când
va veni întru aşa descoperiri, vede cele
cu gândul ca pre cele simţitore, fiind-
_o
a simţirea ochilor celor trupescî, ră-
ane atuncea cu totul nesimţitore.
AP°î ’mî-a d is: şi tu dar când citescî,
a?a înalte cuvinte, şi se îndoesce gân­
dul în inima ta, atuncea* îndată ne-
v°eşte-te ca să câştigi ceva, ca să faci
dintru acelea care citescî, căcî dacă
^upă întâia, şi a doua oră, nu veî băga
Semă, apoî vine inima ta, întru nesim-
tir
a şi ţi se vor părea, acest fel do
Xrxalte şi Duhomnicescî cuvinte, ca
^ Sce poveştî şi cântece. Şi fericit este
llnul ca. acela, care aşa se va nevoi,
î^ntru că se va învrednici de marî
^arurî. Altă dată l’a întrebat iarăşi,
18 *
pentru ore-cari din cei ce se smintesc
de feţele cele frumose ale celor maî
tineri, şi le-au răspuns cu umilinţă
după obiceiul lui, d icen d : nu sciu ce
să d ic ; eu nu sciiî nici odată ce este
o aşa smintelă, ci maî vîrtos când văd
ast-fel de feţe, mă pornesc spre sla-
voslovia luî Dumnedeu, şi mă bucur
de frumosa zidire a luî. Fraţii schi­
tului au voit să facă oreş-care porunci
la schit, atât cât pentru ceî prea tineri,
cât şi pentru ore-carele ce le-au so­
cotit de cuviinţă, la acestea s’a dus şi
a întrebat pe bătrânul, şi le-au răs­
puns : să vă păziţî, să nu faceţî la schit
nicî o dată vre-o lege sau poruncă,
nicî voî, nicî de la alţiî să primiţi,
nicî pentru ceî prea tinerî, nicî pen­
tru alt-ceva, pentru că destul este pe-
clepsa nostră, care o vom lua pentru
călcarea poruncilor luî Hristos ce fa­
cem, şi a sfinţilor părinţi, pentru că
unde este lege, acolo este şi călcare.
Numai luaţi aminte de sine-ve fieşte-
carele, şi vă nevoiţi pre cât puteţi, să
păziţi poruncile Domnului nostru li-
sus Hristos, şi ale sfinţilor părinţî, şi
maî mult nu căutaţi. Şi vă dic şi acesta
puind pre Domnul martor. Că carele
va voi să facă legi sau porunci la schit
şi nu se liniştesce ci voesce cu acestea
ca cum pentru îndreptare, să supere
pre părinţî şi pre fraţi, acela are să
ca^ă în marî supărărî, şi în sfârşit va
iugi şi din schit, şi se va face întâiu
el călcător născocirilor Iul ţ)icea şi
pentru aceia cari pustnicesc, în păr­
ţile cavso-calivieî, că un om, carele
 era singur el, care se pustnicea întru
aceste locuri, odată când se ruga, a
venit întru o descoperire, şi a vedut
pre aceşti patru sfinţi, cariî s’au pust­
nicit în părţile acestea (pe lângă schi­
tul Prodromul Românesc) adică: pre
Petru, pre Maxim, pre Nifon şi pre
Nil, carî ruga pre Stăpânul Hristos,
ca să le dăruiască, şi să’î mântuiască
pre aceîa, carî până la sfârşitul vîeţiî
lor, vor răbda lucrând după puterea
lor, poruncile luî Hristos, în locurile
acelea, unde şi aceşti sfinţî au sihăs-
trit, şi li s’au dat de la Hristos după
cererea lor. Pentru aceea tot-d’a-una
mult îndemna pre fraţî, ca să se liniş-
tescă, şi să rabde în locurile acestea,
Până la sfârşitul vîeţiî lor. Şi îarăşî
4icea: remâneţî aicî, îubiţiî meî fraţî,
Pentru că avem şi pre alţî mulţi, noue
ajutătorî. Dar şi la sfârşitul Ingeresceî
vieţiî lui s’a învrednicit, să facă şi pre
al treilea cuvios mucenic, prin rugă-
ciunile lui. Pre Pahomie rusul, pre
cel mai prost (Jic, care aflând u-se o
data rob la turci, s’a bolnăvit, şi după
ce s’a ridicat din bolă, ore-cari din ne­
credincioşii turci, vrend a’î lua cele
ce avea el, l’au apucat ca să’l turcescă,
4icend cu minciună, cum că ar fi (Jis
el în boia lui un asemenea cuvînt, ca
a(lică, să se turcescă. Decî el de frică
lăsând tote câte a avut, a fugit de
acolo, şi a venit la cavso-caliva, şi pe­
trecea supuindu-se cu multă răbdare
Şi smerenie, dar avea îndoială; nu
cum-va în bolă fiind, ’şî-a perdut min-
tea> şi şă fi (Jis un aşa nelegiuit cu-
)

vînt, şi nu ţine minte ? Pentru acesta

dorea ca să mărturisescă şi el pre
Hristos. Intru acele (Iile Ş’a bolnăvit
betrânul şi se gătea de morte, şi luând
Pahomie blagoslovenia luî, s’a dus la
cea pentru Hristos Dumnedeu mărtu­
risire şi bine pre acesta o a sevârşit
la Rumelia, în eparhia Filadelfieî, în-
tr’un sat ce se numesce Usachi, în (Jiua
înălţăriî la Maiu în 7 cjile, în aniî de
la Hristos 1730, îară sfintele luî moşte
se află acum în ostrovul Patmosuluî,
în monastirea sfîntuluî Ion Cuvîntă-
torul de Dumnezeu. Iar cuviosul pă­
rintele nostru Acachie puţin bolind,
după ducerea cuviosuluî mucenic Pa-
homie la mărturisire, şi după puţine
Zile, a adormit întru Domnul în luna
luî Aprilie în 12 dile, întru acelaş an,
în Dumineca Mironosiţelor, cunoscen-
du-şî sfârşitul şeii, cu câte-va dile maî
’nainte, pentru că a spus la un călugăr
al seu Athanasie, care venise de la
sfînta Ana, spre a se blagoslovi de betrâ­
nul, (J.icendu-î: frate Athanasie, mergem
acum într’o cale depărtată, depărtată:
şi maî mult aicea nu ne vom maî ve­
dea unul pre altul. Au alergat şi s’au
adunat mulţime multă de călugări la
fericitul luî sfârşit, ca cum ar fi fost
chemaţi de cine-va, şi toţi plângea de
lipsirea luî.
■
cesta este vîaţa părintelui nostru
Acachie, şi acesta este petrecerea lui
care a strelucit, în aniî aceştî mai de
0

pre urmă. Pentru ca să astupe gurile

acelora, carii fără socotelă cjic>cum °ă
 acum în vremile acestea a slăbit firea
omenescă, şi nu pote nimenea să mai
ajungă în mesura cuvioşilor celor vechi,
măcar să voîască şi să dorescă, dar
las să socotescă fiesce-carele, care unele
ca acestea cugetă. Pentru că n’a slăbit
firea ci voinţa omuluî este plecată spre
reu, şi nu se silesce ca să o întorcă
spre bine, şi pentru acesta pricinuesce
pricinuirî întru păcate. Pentru că de
ar fi slăbit firea, apoi cu adeverat că
uicî părintele nostru Acachie nu ar fi
ajuns la atâta înălţime a faptelor bune,
nici cei-ralţî treî cuvioşî mucenicî pre
cariî ’i-am d is: nu ar fi arătat o aşa
minunată şi muceniciască morte, cariî
au fost şi ei omeni de acest neam şi
fire ca şi noi. Şi încă şi alţii mulţi
^enumeraţi cariî sunt acum, şi stră­
lucesc ca mărgăritariî în sfîntul mun­
tele acesta. Precum a fost şi acela ca­
rele acum de curend a adormit întru
domnul de trei ori fericitul Efrosin,
Pre carele îl numea „ertatul“, carele
ca sorele a strălucit în monastirea Ivi­
rului, petrecându-şi viaţa în cea maî
sfîntă prostime. Şi prevedea şi spunea,
Prin pilde, starea cea ascunsă a fie-
cărui suflet. Ale căruia şi moştele des-
&ropându-se nu s’a aflat. Şi alţii mulţi
se găsesc trăind şi până astăzi, nevo-
indu-se în faptele cele bune, pre cariî
ceî ce voesc vadă-î şi urmeze petre­
cerii lo r ; iubitorii de trup, şi împrotivă
grăitorii, şi să nu se înşale în deşert
Unii ca aceştia. Pentru că nici firea a
slăbit, nici vremea s’a schimbat, ci maî
vârtos, şi firea maî tare s’a făcut, şi
vremea maî îndemânatecă este, ci nu­
mai singură buna-voinţă s’a schimbat,
şi râvna cea după Dumnedeu s’a răcit,
şi s’a pogorît de la bine spre rău, şi
s’au făcut omeni cu totul robi lum iî
acesteî 'deşarte, şi a îubit maî mult
pre aceste stricăcîose şi vremelnice,
neaducendu-şî aminte, nicî purtând
grije de cele vecinice. Pentru aceîa şi
s’au ridicat şi cu totul a lipsit Darul
lui Dumnedeu, de la iubitorii de tru­
puri, robii pânteceluî şi poftitorii de
lume, cariî ’şî-au ridicat nădejdea lor
de la Dumnedeu şi ’şî-au dat totă inima
lor la dragostea şi grijile lucrurilor
celor pămentescî. Precum cjice Apos­
tolul, la bogăţii şi la îndulcirile pati­
milor, iubitori de argint şi asupritori
făcendu-se, şi plecaţi spre tote răută­
ţile, cu totul de-apururea a trupului
grije avend şi făcend. Şi dacă prea
târdiu când-va îşi aduc aminte de să­
racul sufletul lor, ca să se închine şi
să roge pre prea bunul, făcătorul de
bine Dumnezeul nostru, sau alt-ceva
lucru sufletesc să facă, acesta num aî
pentru obiceiu o fac, cu lenevire şi cu
grăbire ca cum ar sta pre ghimpi. Pen­
tru că şi atuncea mintea lor nălucesce
cele stricăcîose şi le cugetă, şi întru
acestea se îndeletnicesce şi viseză, pen­
tru că inima lor este lipită de acestea.
Pentru acesta unii ca aceştia, nici aicea
nu primesc arvuna credinţei, care este
darurile cele duhomnicescî, şi acolo se
lipsesc de bunătăţile ce sunt gătite
drepţilor.
D e c i, fraţilor meî, dacă voim ca să
câştigăm bunătăţile cele vecînice, să
nu ne înşelăm, şi să punem pricinuiri
mincinose întru pecate, ci să întorcem
socotinţa şi voinţa nostră de la cele
pământescî la cele cerescî. Să supunem
totă dragostea şi pofta nostră la Hristos,
îar nu la aur, nicî să punem nădejdea
nostră vre-odată la banî, ci la cuvin­
tele şi la poruncile Mântuitorului nos­
tru Hristos, să ne rugăm cu inimă
curată şi cu minte deşteptă întru sme­
rită cugetare. Să ne nevoim ca să fa­
cem lucrurile cele suflstesci ale nostre,
maî mult de cât cele trupeşei'. Să ne
smerim pre noî pentru Dumnedeu,
care s’a smerit şi s’a făcut rob pentru
noî. Să ne facem, fraţilor, lesne ertă-
torî, milostivî, şi de-a pururea cele
cerescî cugetându-le, şi în scurt să cj.ic:
să fim următori după putinţa nostră,
cuviosului părintelui nostru Acachie.
Şi să facem măcar atâtea nevoinţe şi
°stenele pentru cele vecînice, câte răb-
dăm şi suferim pentru cele vremel­
nice ; şi atuncea vom înţelege, că nicî
firea a slăbit, nicî vremea s’a schimbat.
Iară de vom fi cu totul tot daţî la cele
Pămentescî, şi plecându-ne, privim tot-
d’a-una jos ca dobitocele cele necuvîn-
tătore, şi nu voim a ne ridica şi să
lăsam voinţele cele trupeşei, apoi mă­
car să suspinăm pentru socotinţa nos-
tra cea rea, şi să nu ne întemeem pe
voinţa nostră cea rea, ci să ne cunos-
Cem neputinţa, puţina credinţă şi gre­
şitele nostre socotinţe, şi pote că cu
acest puţin ne va milui mult indura­
tul Dumnedeu şi ne va trimite darul
seu, şi va lumina cugetele nostre, spre
a ne întorce la densul, să ne tăme-
duîască partea sufletului nostru ce este
vătămată, ca să putem să cunoscem,
cele spre folosul nostru, şi să ne îm ­
puternicim spre cele bune, ca să ajun­
gem întru mesura verstei, pliniriî ce­
lei duhovnicescî, a luî lisus Hristos.
Să ne izbăvim de pecate şi să lucrăm
dreptate, ca să luăm de aicea arvuna
credinţeî, care şi părintele nostru Aca­
chie a luat, şi acolo să moştenim bu­
nătăţile cele vecînice, şi să ne sălăş-
luim, întru lăcuinţele drepţilor, în pă­
mântul celor viî. Cu darul şi cu iubirea
de omeni a Domnului nostru lisus
Hristos, a căruia este slava, şi stăpâ­
nirea, cinstea şi închinăciunea, îm ­
preună cu Tatăl şi cu sfîntul Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Cuvînt de învăţătură al Sfîntului Macarie
Eghiptenul, forte folositor.
A cest minunat, prea cuvios şi siînt
Macarie, în vremile întru care se afla
la sihăstrie, în pustietate, mergând
într’o di prin codru pe o cărare, mergea
în urma lui, un înger în chip călugă­
resc, şi 4ise către Macarie: Blagoslo-
vesce părinte! şi îi păru luî Macarie
că este un călugăr din pustie, şi cjise
Macarie: Dumnedeu să te îerte fiule.
Deci merseră împreună amândoi pu­
ţintel pre cale. Iară Macarie vecju pre
înger cu chip călugăresc şi frumseţea
luî minunată forte şi minunându-se
 sfîntul Macarie, a dis către înger: me
mir forte de frumseţea şi de tinereţile
tale; că eu de când sunt pre păment,
nu am vădut atâta frumseţe la om, şi
gândesc în gândul meu, că nu este cu
putinţă să fii tu om. Deci pentru acesta,
juru-te pre numele luî Dumnedeu, Stă­
pânul Cerîuluî şi al pământului, să’mî
spuî drept cine eştî ? Iară îngerul în­
dată făcu metanie către sfîntul Ma­
carie, şi dise: Blagoslovesce părinte,
ca precum me vedi, nu sunt om, ci
snnt îngerul lui Dumnedeu. Şi am
venit să-ţi spui câte le dorescî şi nu
le ştii, pentru acesta întrebă-mă cât
îţi este voia şi eu îţi voiu spune.
Atuncea Macarie bătrânul a cădut şi
s’a închinat îngerului dicend: Mulţu-
uiescu-ţi ţie, Dumnedeul nostru, că
’ttiî-aî trimis îndreptător, ca să me în-
drepteze şi să me înveţe cele ascunse,
care prea mult le doream şi nu le
Ştiam. Atuncea cjise îngerul către sfîn­
tul Macarie: Spune-mi, sfinte părinte,
Ce’ţî este dorul ca să afli ? Şi dise sfîn­
tul Macarie: Spune-mi, sfinte îngere!
^n lumea cea fără de sfârşit, cunoscu-se
°uieniî unii pre alţii ? Iar îngerul a
Z is: Ascultă sfinte Părinte, precum
Ve4î întru acestă lume, omenii de cu-
scră dorm, iară dacă se face <Jiuă, se
A
mtâlnesc vinul cu altul şi dau bună
^iinineţa şi vorbesc amendoî şi se
veselesc, întru acest chip este şi în
cea-l’altă lume; şi încă care n’au fost
I
*dcî odată acolo, adică pre cari nicî
°dătă nu ’î-a vedut, nicî ’î-a cunos-
k : acolo din Dumnedeesca pronie îi
cunosce pre toţi şi pre cei-l’alţî. Ca
un om ce merge într’un târg şi
vede pre boeri şi pre săraci şi ’i în­
trebă, cine este acesta şi carele este
acela ? Şi dacă întrebă află pre cine
n’a vedut nicî-odată în lume, acesta
şi acolo adeverat, pentru ceî drepţi
este: cunoscinţa, vederea, veselia, viaţa,
lumina şi îndrăgirea cea Dumnedeescă.
Iar ceî păcătoşi, nicî se văd nicî se
cunosc unul cu altul. Deci, iară dise
sfîntul Macarie, spunem şi de acesta
sfinte îngere: Dacă ese sufletul din
trup, ce se face ? Şi pomenirile, pentru
ce le fac omeniî pentru ceî m orţi ?
Deci, îngerul răspundend dise: Ascultă
sfinte părinte, când se desparte sufle­
tul de trup, îl iau Ingeriî şi a treîa
di îl duc, ca să se închine Dom nului
nostru Iisus Hristos. Iară de la păment
până la Cerîu este mulţime de oste
de Diavolî, carî se chîamă Vameşi şi
şed întru întâmpinarea sufletului; acei
necuraţi Diavolî, şi îşi arată catasti­
hurile, în care sunt tote păcatele ome-
nilor scrise de dânşii şi le arată în ­
gerilor şi (Jic aşa: în cutare di şi întru
atâtea dile ale lunei, acesta a făcut
cutare sau cutare păcat, a suduit, sau
a ocărât, sau a vorbit de rău, sau a
gândit rău altor omeni, sau a rîs de
cine-va, sau s’a mâniat pe cine-va, sau
a zavistuit, sau a vorbit de rău pe
cine-va în mânie, sau a furat, sau a
curvit, sau a blestemat pe cine-va, sau
a înşelat pe cine-va, orî a făcut mala-
chie sau sodomie, sau a hulit cuvîntul
lui Bumnedeîi, adică sfinţitele cărţi, şi
 74
în loc ca sa asculte, a defăimat pre
învăţătorii Bisericii. Sau ori-ce păcat
se opresce de Biserică, care aduce
scandal legii. Când face omul păcatul,
ei scriu în ce an, în ce lună şi în care
4i, şi la atâtea ciasuri din di; şi aşa
ni le arată fie-cărui om, păcatele îna­
intea lor. Care păcate şi omul le vede
şi le scie că le-a făcut, şi când şi unde.
Iară de a făcut omul bine, sau rău,
aduc şi îngerii două cărţi, întru care
se află scrise, faptele cele bune ale
fieşte-cărui om. Adică, de a făcut mi­
lostenie, orî a plătit liturghii, sau de
s’a rugat luî Dumnedeu cu lacrămî,
ori-ce faptă bună face omul aicea pre
păment, în Ceriu se află scrise, şi se
sfădesc îngerii cu Diavolii, şi dacă vor
fi maî bune şi maî multe bunătăţile,
îl îau îngerii şi ’1 suc până la altă
vamă, care se chîamă cele 24 de vămi,
Şi acolo se afla alţi vameşi mai rei,
Şi aceia scrâşnesc cu dinţii şi cu grabă
se silesc să ia sufletul din mâna în ­
gerului, îară sufletul de frică şi de
grozăvie multă, merge şi se ascunde
în sînul îngerului şi se face cercetare
Şi multă turburare, cum vor putea
îngerii să scoţă sufletul din mâinile
diavolului. Iară după ce va scăpa de
acolo, merge la a treia vamă, şi acolo
găsesce mai răi vameşi şi mai sălba­
teci; şi iarăşi se face mare gâlcevă,
cari mai de grabă vor lua sufletul
acela, îngerii sau Diavolii; dacă scapă
Şi de acolo, îl duc la a patra scară, că
aşa sunt 24 de vămi, până la porta
Ceriului La vama întâiu se întrebă
gândurile, privirea cu ochii, aucjirea,
mirosirea, pipăirea, minciunile, farme­
cele şi descântecele; la a doua vamă,
se întrebă, pentru ce a lăsat adevărul,
şi s’a plecat la cele deşarte şi ne­
drepte: De se boJnăvesce, nu cade la
Biserică cu smerenie înaintea luî Dum­
nedeu să se roge, ci alergă la descân­
tece şi la alte fapte rele; al treilea,
pentru că îa numele luî Dumnedeu
în deşert, când sudue şi blestemă şi
alte fapte rele, care face ticălosul de
o m ; la a patra, se întrebă pentru ceî
ce nu cinstesc Dumineca şi sfintele
sărbători; la a cincea, se întrebă lă­
comia, îmbuibarea şi a pânteceluî ne-
săturare; la a şesea vamă, se întrebă
pentru uciderile, unii ucig pre omenî,
îar alţii ucig cinstea altora, că măcar
şi cinstea de a ucis cine-va, tot supt
pedepsa uciderii se află; a şeptea, se
întrebă pentru tote faptele prea cur-
vieî, rîsurile, clătirea cu capul, facerea
cu ochiul, căutarea cu poftă rea, aprin­
derea spre urîta curvie şi pentru tot
felul de lucru desfrînat; la a opta se
întrebă, pentru tot felul de furtişaguri,
orî a furat sau a apucat, orî a ascuns,
orî au amăgit, sau a înşelat cu vre-un
lucru rău şi la vîndut în loc de b u n ;
a noua vamă, pentru ceî ce mărturi­
sesc asupra altora minciuni şi omul
care nu ar fi vinovat nimic întru
acestea, dar le rabdă mulţumind Dom­
nului pentru tote, acela urmeză luî
Christos. Iar cel ce zavistuesce, acela
este asemenea luî Iuda Iscariotenul
care a vîndut pre Christos; şi aşa până
 75
la Ceriu, în 24 de locuri se întrebă
sufletul, că nimic spurcat nu va intra
intru Imperăţia Ceriurilor. Maî între- .
bă-me, ce ’ţî este buna dorinţă de a
mai sci, sfinte Părinte. Rogu-te sfinte
înger, cine pote să scape, de la acele
duhuri necurate? Ascultă sfinte Pă­
rinte : cel ce se pocăesce şi se mărtu­
risesce cu inimă curată, înaintea Du­
hovnicului, şi nu se va maî întorce
la pecat. Acele curat mărturisite, se
şterg tote, din catastihul acelor De­
moni; pentru că s’a ertat de Duhov­
nic şi de Dumnedeu, căci mărturi­
sirea cea curată este ca un al doilea
Botez, şi pre cum botezul spală pre
°ni şi îi face curat fără de pecat, aşa
Şl sfînta mărturisire cea dreptă, îl face
Pre om drept, curat şi fără de pecat.
§i toţî cei curaţi vor intra întru Im-
Perăţia Ceriurilor, la viaţă cu bucurie
tară de sfârşit şi se vor sătura de
slava feţiî lur Dumnedeu, împreună cu
totî sfiţii îngeri. Iară pentru ceî spur­
caţi cu patimile şi ne pocăiţi pecătoşî,
cine pote, sfinte Părinte să spue, şi
§roza aceîa ce fac sufletului celui pe-
catos, care cade pe mâinile acelor
sPurcaţî draci! Iară de se întâmplă
fie călugăr pecătos, mare sfadă şi
&l'oză fac Diavolii, şi Zic aşa: unde
*nergî? nu sciaîtu acel ce ai curvit,
^1 aî pângărit chipul îngeresc ? In-
^orce-te înapoi în Iadul cel maî de jos
întunecat, în focul cel nestins şi fără
sfârşit. Şi îl întorc viclenii draci,
Precum întorc pre toţî ceî pecătoşî
Şi ne pocăiţi, de faptele lor cele rele,
şi urîte necurăţiî. Că nimic spurcat nu
va intra întru Imperăţia Cerîurilor.
Şi pre unii îî întorc Diavolii pre de
desuptul pămentuluî şi cu mari pe­
depse bătendu-î, şi cu de tot felul de
muncî pedepsindu-î. Cât vai! de acel
suflet şi ce amare dureri, blestemân-
du-şî diua aceia întru care s’a născut.
Iar atuncea când îî întorc diavolii, de
la îngerii ceî luminaţi, ce limbă pote
să spue, părinte sfinte, acel necaz care
fac acelui suflet ce cade pe mâinile
lor. Că eu sînt înger şi me cutremur,
de muncile acelora ce cad în mâinile
acelor necuraţi diavoli Iar de se va
întâmpla să fie acel suflet curat, se
sue cu mare bucurie şi veselie, iar
îngerii cei din Ceriurî ii ese întru în­
tâmpinarea luî şi cu dragoste îl să­
rută şi îl duc până la scaunul Ce­
riului Domnului nostru lisus Hristos
de se închină. Şi atuncea vede lăcaşu­
rile sfinţilor, ale Apostolilor, ale m uce­
nicilor şi ale sfinţilor părinţi şi a
celor noue cete de îngeri şi ascultă
dimpreună cu îngerii cum cântă la
Scaunul sfintei Treimi. Şi vede lumina
Soreluî celuî mare. Şi Zise sfîntul Ma­
carie: dar pomenirile, pentru ce le fac
omenii? Cum ’ţî-am spus şi mai inainte,
că a treia di merge sufletul de se în­
chină luî Dumnedeu, deci pomenirile
merg înaintea Domnului nostru lisus
Hristos, ca o jertfă împreună şi cu
sfintele Liturghii ca să-l milostfvescă
până la a doua venire. Şi iau îngerii
sufletul şi’l duce de-î arată ce a făcut
şi cum a umblat el pe pămînt în totă
 7 ti
^iaţa lui. Intru acest loc: sau a furat,
sau a curvit şi maî ales tote păcatele
câte unul pre rând, şi unde a făcut, i
Ic arată. Şi îară îi arată câte bunătăţi
a făcut, ori milostenii, ori a plătit sfinte
leturghiî la Biserici, s’au a postit cu
cuviinţă şi aşa tote faptele cele bune,
Uiacar d e a sfătuit pre cine-va vre-un
lucru bun, sau măcar un pahar de apă
a dat întru numele Domnului, nu’şi
Va perde plata sa, câte unul i le arată
zabovindu-se până la a noua di. Iară
de la a noua di merge la închinăciune
Ca şi a treia di. Deci pentru acesta
trimet omenii leturghiî Domnului nos­
tru lisus Hristos, aducere aminte pen-
tru acele suflete, ca să căute cu ochi
^unî şi milostivi spre ele. Şi iarăşi dacă
Se închină luî Dumnecleu după a noua
Zi îl îaiî îngerii pre acel suflet, şi’l duc
A
111 lume, şi îî arată, Raiul şi sânul luî
Avram, lăcaşurile şi odihnele drepţilor,
adică vede acele veselii luminate şi se
l'°ga să’l lase să se salăşluescă acolo,
Unde lăcuesc drepţiî. Iară îngerii îl iau
' Şi’l duc la Iad, şi’î arată unde se pe­
depsesc păcătoşii Şi dic către densul,
aceştia sunt viermii cei neadormiţi,
acesta este para cea de foc, şi acesta este
tartarul, şi tote pedepsele i le arată
Unde s 3 muncesc ticăloşii păcătoşi, cu
*Uare şi grea pedepsă, cari au întinat
chipul lui Dumnezeu cu tina pecatelor
Iară maî mare muncă şi pedepsă este,
Părinte, a zavistnicilor, a curvarilor
Şi a furilor. Şi cu adeverat părinte
sfinte; că mare pedepsă este şi a că-
^ lugărilor pecătoşî a Ieromonahilor şi
a călugăriţelor care sunt curvare. Şi
la patru-decî de dile iarăşi merge la
închinăciune, şi pentru acesta se fac
pomenirile, pentru că atuncea, va să
dea seamă, prea milostivului D um ­
nedeu, pentru faptele sale ce a făcut
întru acestă viaţă, bune sau rele. Şi
atuncia îl aşedă la un loc, unde şade
până la diua judecăţii, adică până la a
doua venire a luî Hristos. Iar atuncea
toţî vor învia cu trupurile, pentru a’şî
lua plata fieşte-carele după faptele sal e
Şi drepţii vor lua de la Dumnedeu
plata cerescă. Iară pecătoşiî vor lua în
Iad pedepsă Diavolescă. Atuncea pă­
rintele Macarie, tare oftând şi lăcră­
mând, a dis : Vaî de diua întru care s’a
născut omul păcătos, maî bine nu s’ar fi
născut. Iară îngerul a cjis: aşa este ade­
verat, cinstite părinte, pentru coi pe­
cătoşî. Iară pentru ceî drepţi, fericită
este diua aceia în care s’a născut ei.
Atuncea, dise betrânul, rogu-me prea
înţelepte şi sfinte îngere, spune-mi mie
păcătosului: Iadul are sfârşit? Iară
îngerul dise, ba părinte, nicî îm pă­
răţia drepţilor, nicî pedepsă păcăto­
şilor, nu are nicî odată sfârşit. Insă
de ar lua cine-va din mare întru o mie
de anî câte un grăunte de nisip, cu
adevărat s’ar sfârşi vre-odată tot n i­
sipul, iar împărăţia drepţilor şi m unca
păcătoşilor nu maî au sfârşit nicî odată.
Şi c)Ase betrânul: mă rog, sfinte îngere,
spunemî şi acesta, care sfinţî sunt maî
milostivi spre omenî, ca să şe roge
omul la denşiî, şi eî sa se roge la Dum­
nedeu ; şi răspunse îngerul, toţi sfinţii
 sunt milostivi către omeni, îară ome­
nii fiind fără de minte, grăesc cu mânie
asupra sfinţilor. Şi sfinţii îngeri forte
sunt milostivi spre omeni. Că iubesc
mântuirea omenilor, pentru acesta
sunt şi maî cinstiţi înaintea luî Dum­
nezeii. încă şi prea Sfînta Stăpâna
nostră, prea cinstita Născăt ore deDum-
neZeu, are mare grije pentru norodul
omenesc, şi se rogă tot-d’a-una neîn­
cetat pentru pecătoşî, şi pentru rugă­
ciunile sfinţiei sale, se ţine lumea până
acum. Iară omeniî când defaîmă şi
hulesc pre sfinţi, apoi şi pre Dumne­
Zeu. Când calcă omul poruncile luî
DumneZeu atuncea şi pre DumneZeu
ocărasce şi darul Duhuluî sfînt, şi se
lepădă de Hristos. Şi se face tovarăşi
cu Diavolii, pentru că păcatele des­
parte pre om de la DumneZeu. Şi când
face cine-va păcatul, şi greşesce împro-
tiva împărăţiei luî DumneZeu, atunci
Şi sfinţii ’î-au urît pre denşiî.
•DumneZeu ’î-a dat voe slobodă fie­
cărui om, cum va lucra, aşa va lua şi
plata. Şi îarăşî întrebă betrânul: Ore
fieşte-ce pecat pote să despartă pe om
de la DumneZeu? A respuns îngerul:
Adeverat, părinte sfinte, fieşte-care pe­
cat desparte pre om de la DumneZeu.
Iară blestemul şi mânia, stăpânesce
tote pecatele; acestea pogoră pre suflet
A
xn fundul Iadului, şi întru adâncul
Prăpastieî, şi a Zis iarăşi bătrânul:
Care pecate sunt maî urîte la Dum-
UeZeîi ? A respuns îngerul: Curvia şi
Mândria; că pentru acestea a perdut
totă lumea, şi pentru acesta s’a gonit
Adam din Raiu, adică pentru mândrie.
Fariseul a căZut ticălosul pentru mân­
drie. Maî marele îngerilor, şi lucefărul
au căZut din Cerîu, şi din înger lu ­
minat, s’a făcut Diavol întunecat. Şi
ale Fariseului forte multe bunătăţi
le-au pierdut mândria. Căci omul de
va cădea întru acestă urîcîosă patimă
a mândriei, cu anevoe se va întorce.
Şi iarăşi Zise betrânul: Care pecătoşî
se pedepsesc maî reu de cât alţii ? Iar
îngerul a Z is: ’ţi-am mai spus, bătrâ-
nule, că curvia şi blestemul. Ci să’ţi
spui şi acesta: că de desuptul iadu­
rilor celor-l’alte, este şi altul maî cum ­
plit iad, ce se numesce peirea; şi acolo
se pedepsesc, preoţii, care fac curvie,
şi slujesc sfînta liturghie, şi călugări­
ţele, preotesele, diaconiţele, că sunt
cinstite către cîata îngerilor, şi călu­
gării şi diaconii. Şi îarăşî, care înger
viind din Cerîurî, va spune pentru
preoţiî ceî buni, şi pentru călugării
cei buni; cariî trăesc şi se smeresc pre
sine-şi, înaintea lui DumneZeu, pen­
tru fericita viaţă, arătându-se cea m ai .
adeverată pildă norodului, precum în­
suşi lisus răbdând tote şi făcendu-se
singur pildă, dând tuturor adevărata
învăţătură, ca pre ceî ce vor ţinea în­
văţătura, şi păzesc poruncile legii, cu
mari daruri, şi cu multă cinste se vor
cinsti de la împăratul Hristos. Şi îm ­
părăţiei Ceriurilor vor fi moştenitori.
Că aceeaşî dragoste şi bucurie şi ve­
selie aşteptă pre ceî drepţi; care ochii
omului nu le-au văZut, nici urechile
 nu le-au au<Jit, nici în gândul omului
nu au intrat. Iară pre ceî pecătoşî îî
aşteptă osânda iadului, munca şi para
focului, unde vermele lor nu dorme,
şi focul nu se stinge. Iară călugărilor
Şi preoţilor, cu cât le este maî greu,
cinul stării în care se află, cu atâta
este şi m ai cinstit întru viaţa cea fe­
licită şi fără de sfârşit. Iară călugă-
î rilor celor rei, şi preoţilor, diaconilor
, Şi călugăriţelor cari ’şî-au petrecut
vîaţa în desfrînare, acestora, şi munca
lor este de desuptul celor-l’alte iaduri,.
Şi mare pedepsă vor să primescă. Aşiş­
derea şi cei ce calcă poruncile şi nu’şi
Păzesc slujba, şi fac fără-de-legî, şi încă
Primesc pre ceî ce calcă poruncile şi
1 lo dau sfînta împărtăşire, încă şi ceî
reî ce calcă pravila şi fac zizaniî, fapte
ale mirenilor, pentru tote vor să
dea semă înaintea lui Dumnezeu. Dar
Ce,ţî voiu spune pentru preoţii carî
se îm bată? Vai de denşiî; că cumplită
*nuncă îî aşteptă pre denşiî. Şi iar
*&aî întrebă betrânul Macarie: spu-
* ne-m i şi acesta, rogu-te, sfinte îngere,
oeî ce nu cinstesc Diftnineca şi sfintele
serbătorî, au vre-o milă vre-o dată?
• ÎHse îngerul: vai de denşiî! Că cum­
plită muncă îî aşteptă pre denşiî. Că
acel om care nu cinstesce Dumineca,
**ici pre DumneZeu nu’l cinstesce, şi la
*nare pedepsă îl va trimite DumneZeu.
Căci Ziua Duminecii singur a lui Dum­
nezeu este. Aşişderea şi prasnicile
M aicii Domnului, şi ale tuturor sfin­
ţilor, care se prăznuesc peste an, cine
^ îi cinstesce dupre puterea lor, au forte
mare folosinţă şi ajutor, căci ei se rogă
neîncetat lui DumneZeu, fie-care după
îndrăsnela lor ce au către DumneZeu.
Că Maica Domnului şi sfinţii au mare
îndrăsnelă înaintea luî DumneZeu, şi
orî de ce se rogă omenii la denşiî cu
credinţă, tote le primesc după cererea
lor. Iară cei maî mulţi omeni au gonit
frica lui DumneZeu din inima lor,
pentru aceea, nici DumneZeu nu le
este prietin unora ca acelora, nicî
sfinţii, căci nu au grije pentru mân­
tuirea lor, ci umblă în calea fără-de-
legiî, şi lesne plinesc totă reutatea.
Aşa şi cei ce sunt ţinuţi în reutate,
spurcându-şî sufletele şi trupurile în
pecate, şi întru tote amăgiturile lum ii
acesteia, şi vai de denşiî! de’î va apuca
mortea negata şi fără grije. Şi să ştii,
cinstite părinte, că fieşte-care om pe-
cătos, ori preot, orî călugăr, ori mi­
rean, faţa luî DumneZeu nu o va vedea,
dacă nu se vor pocăi de pecatele lor,
şi să se lase cu totul de ele. Şi Zise
îngerul: mai întrebă-me, ce îţi este
gândul ? Că iată este vremea să merg
în Ceriu să şeZ la slava lui Dumne­
Zeu, şi să’l slăvesc pre densul. Atuncea
oftă betrânul şi a plâns 'tare şi a Zis:
Un înger al lui DumneZeu, care nu
are nici un pedat, iiicî are trup, şi cum
se grăbesce, să mergă Jsă* laude pre
DumneZeu. Iară noî avem trup, şî cu
atâtea pecate, şi nimic nu gândim pen­
tru mântuirea nostră. Şi iarăşi Zise
bătrânul: me rog, sfinte îngere, spu-
ne-mî şi acesta: care rugăciune este
mai primită la DumneZeu ? Iară In-
 7 9
gerul a 4is • De va fi cărturar, să ci-
tescă psalmii Imperatuluî şi prorocu-
lux David, cu luare-aminte; ca cu min­
tea să pricepă şi să înţelegă Gele ce
citesce. Iară care va fi neştiind şi
neputend ceti, să aibă în gură pu­
rurea aceste cuvinte, adică: «Domne
lisuse Hristose, Fiul luî Dumnezeu,
niiluesce-me pre mine pecătosul»,
căci acestă rugăciune .mică, pote să
° 4ică, şi lucrând şiimergend pre
cale, es£e forte folositori şi lesniciosă.
®£ulţî cărturari au lăsat alte învă­
ţaturi, şi numaî acesta} au ţinut-o şi
s’au mântuit. } trânul, Zîcend: Blagoslovesce-me pă­
Acestă mică rugăciuni cine o va păzi
Şi o va Zicea pururea, tîij.er sau betrân,
Parte bărbătescă sau fepeiască, înye-
tat sau neînveţat, acest| rugăciune să
° aibă în gură tot-d’a-uijia, şi să o Zică
cu totă inima, şi se va n^ântui orî-cine
va vrea. Şi iarăşi Zise betrînul Maca-
spunem şi acesta:'de se va afia
Un om să fie pecătos, şi ei va înveţa
Pre altul să nu pecătuiască, ca să’şî
Mântuiască sufletul, ore mântuise-va
tiparniţa GUTENBERG,^Foseph Gobl, strada D6mneî, 20. — Bucureşti.
sufletul lui ? Şi a Zis îngerul: orî-care
va sci, şi va Zice acestă rugăciune, şi
va înveţa şi pre altul, se mântuîesce şi
pre sine, şi pre acela pre care îl învaţă,
şi va fi ertat de pecate, şi de orî-ce
smintelă se va scuti. Asemenea şi cela
ce învaţă pre altul la fapte rele, pierde
şi sufletul lui şi al aceluia pre carele
Faîî înveţat. Diavolul îi răpesce pe
amendoîy căci îi slujesc luî ca nisce
fii ascultători unui părinte. Că nu este
mai mare pecat, de cât acela care în­
demnă pre altul a face reu. Şi îarăşî
Zise îngerul, şi’şî plecă capul către be­
rinte şi me iartă. Atuncea betrânul cu
lacrămi căZu la păment şi se închină
îngerului şi’î Zise: du-te cu pace şi
stăruesce (dvoresce) înaintea sfintei
Treimi, şi te rogă pentru noî, şi se
despărţiră unul de altul, şi îngerul s’a
suit la cerîurî. Iară betrânul a remas,
slăvind şi dând laudă luî Dumnezeu,
căruia i se cuvine cinstea, slava şi în­
chinăciune în vecii vecilor. Amin.
Sfirşit şi lui Dumnezeu laudă.