cnvioşî părinţi, pre cei ce au pustnicit tru care mai lămurit a (Jis şi sfântul
xn Livia, în Eghipet, şi în Tivaida, cari Efrem: „Ca al Iiujerilor cortul !“ Atâta
^aîi fost noue tocmai atât făcători de mulţime de monahi într’ensul, de-a-
ine, şi pre aceştia ce au pustnicit în pururea avendu-şî cugetarea către
Muntele acesta al Athonului, Dumne Dumnezeu! Aceşti Dumnedeescî pă-
rinţî, ca nişte crini bine mirositori, şi tărî duhovnicescî să se laude, şi întru
ca nişte frumose flori, şi pomi dulci tote Bisericile sfântuluî Munte să se
roditori odrăslind aicea, alt Raiu gân slăvescă, şi întru una şi aceîaşî închi
ditor locul acesta 1’aii arătat. Aceştia puire să se istorisescă, ca nisce fraţi
ea nişte îngeri, în peşteri şi în cră duhovnicescî de un chip şi de o shimă.
paturi, în văi şi câmpii, în locuri înalte Ierarhî şi cuvioşî, mărturisitori şi mu
Şi pre locurile de pre lângă Mare a cenici, Sfinţiţi mucenici şi cuvioşî mu
muntelui acestuia sihăstrindu-le, al cenici, izvorâtori de mir, şi toţî ceî-
doilea Ceriu l’au alcătuit, Printr’enşiî, l’alţi numiţi şi nenumiţî. Câţî în chi
aicea unde mai întâiu se audeaîî nu novii şi în sihăstrii, dupre feluri de
mai glasurile dobitocelor celor selba- vremî şi chipurî, în muntele acesta
ttce, acum pretutindenea se aud şi se săvârşindu-şî viaţa, şi pentru acesta
cântă laude Ingeresci şi cerescî, cari s’au numit sie t-a <jore (i (arjhioiiţi).
se aduc Sfintei şi de viaţă Făcetorei Fiind-că dupre Dumnedeescul David,
Treimi. Şi pentru ca în scurt să dic' carele neîncetat strigă dicend: „Iată
Aceşti de treî orî lericiţî cuvioşî, ca „acum ce este bun sau ce este frumos,
nisce părinţî iubitori de fii, chipul, „fără numaî a lăcui fraţiî împreună;
învăţăturile, şi rînduelele lor, ni le-au pentru acestă de obşte purtare de grije,
nouă, ca o moştenire vecînică. Şi şi socotinţă a nostră a tuturor celor
cu acestea au povăţuit încă în viaţă ce ne aflăm în sfântul munte, întru
fiind, mulţime de călugări, la calea anii aceştî maî de pre urmă, părinţi
cea dreptă a mântuirii. Ne poveţuesc şi fraţî s’au orânduit să se prăznuiască
încă şi după morte, pre noi pre toţî de către toţî aghioriţiî, netrecut şi cu
fiii lor ceî Duhovnicescî, la viaţa cea datorie în tot anul acestă obştescă
vecînică. Şi ca nişte păstori adevăraţî, prăznuire a sfinţilor părinţî dintru
se îngrijesc pentru turma lor, şi ne acest sfânt munte. Şi cu tote că acesta
Păzesc de totă nevoîa şi împrotiva în nu o seim, pentru care pricină s’a tre
tâmplare, cu rugăciunile lor cele ne- cut cu vederea de către ceî maî na-
A
lncetate către Dumnezeu. Pentru care inte de noî, însă noi fiind fiî îubitorî
Se cădea, după totă dreptatea se cădea de părinţî, împlinim lipsa acelora. Şi
a treia oră cjic) se cădea, precum toţî acestă obştescă sărbătore o alcătuim
aceştî Dumne4eescî părinţî şi cuvioşî, pentru treî pricinî: întâiu, că câţi pă
A
ll*tru unul şi acelaş sfânt loc, s’au ne rinţi aî muntelui, orî din numiţî orî
voit şi au plăcut luî Dumnedeu şi s’au din ceî nenumiţî, au rămas până acum
s&nţit, aşa întru una şi aceîaşî 4i, să fără de laude, pentru că nu aîl însuşi
^aznuîască toţî de obşte şi cu una şi rânduială de cântare, iară prin acestă
^ceiaşî praznuire să se prăznuiască, şi obştescă rânduîală şi serbătore, şi aceş
° 11 aceste laude să se laude, şi în cân- tia se cinstesc şi se prăznuesc. Al doi
21
lea, să nu ne arătăm, ca nisce fiî ne- triî nu le seim n ici cum care a fost.
mulţămitori, necinstind obştesce pre Iară că de obşte au avut patrie, p re
aceştî ai noştri duhovnicesc! părinţî sfântul acesta m unte Athon, şi că pre
Şi înveţătorî, şi făcetorî de bine, şi acestă patrie o au protim isit m aî m ult,
povăţuitorî, ale cărora şi monastirile de cât cea a lor păm entescă patrie,
lăcuim, şi pâînea lor o mâncăm. Şi ne acesta este arătată şi m ărtu risită d e
vom afla întru acesta vinovaţi, dupre către n oî toţî, dupre cum a dis în ţe
predaniile sfinţilor Apostoli, carî dic leptul : „Că patrie fleşte-eftruia este aceea,
aŞa întru aşedemânturile lo r : „Pre cel întru care fericesce“ . Cu totă d rep ta
Ce îţi vorbesce cuvîntul lui Dumnedeu sîi-1 tea se cuvine a se n u m i şi a cestor
sWvesc! (Jiua, şi ntiptea sa-1 cinstescî, nu ca sfinţi părinţî, Sfântul M unte, în tru
cel ce ţi s’a fitcut pricinuitor nascerii, carele lăcuind şi trăind u n u l 40, altu l
c* ^ cel ce ţi s’a fiicut pricinuitor (le tot 50, şi altul 60 de anî, şi alţi m a î m u lţî
binele“. Şi al treilea, că acestă serbătore sau mai puţini anî, au m oşten it cu
°bştescă a sfinţilor părinţi, să se facă adeverat fericirea cea D u h ovn icescă,
lu£emnătore spre urmarea râvnii şi a şi cea’ maî pre sus de fericire, plă-
aptelor bune ale lor, către noî mo- cend -lui Dum nedeu, şi îm b og ă ţin -
nahiî vremii de acum, că s’a abătut du-se de cele m aî pre sus de lire, şi
Sa împuţinat de la noi fapta bună şi cerescî sfinţite daruri. Şi p e n tru
Ş1 £Ustnicia, şi a prisosit v a i! reutatea, aceia s’a obicinuit a se n u m i o b şte sce
^ a Petrecerii călugăresci a lipsit fer- de către toţî, nu din n u m irea p ă m â n
^ ntela, şi ne.am abătut la lenevire. teştilor lor patrii, p recu m V iza n tin i,
rePt aceîa părinţilor şi fraţilor câţî Trapezunţi, Peloponisiî, ci d in n u m ire a
j sta4î v’aţî adunat la acestă serbătore, sfântului m unte al A th on u lu î, a d e c ă :
aminte cu iubire de audire şi cu Petru Athonitul, Athanasie ce l d in
vlavie ca să ve învăţaţi din cuvîntul Athon, părinţi a g h io riţî, c u v io ş î a î
acesta Athonuluî.
Par CG*e ^entru cuvi°Ş^ aceştia
urmare să le urmaţi
Ş i CU Iară pricina dintru care s’au în d e m
^Urilor lor, şi ca de la Dumnezeu
nat mai dintru întâiu, p ă rin ţii aceştia
aceŞtî sfinţi, să luaţi vrednica
şi cuvioşiî să-şi lase patriile lo r şi să
a a iubirii de audire şi urmării.
AcesfY vie aicea în m unte să se lin işte scă
şj ue-a pururea pomeniţi cuvioşî
este acesta.
^ r t ă t o r î de Dumnezeu părinţî aî
cej cu a(j
ceî evgpat omeni
adeverat omenî ai luî C â n d Stăpâna nostră N ă scetorea d e
a^XlîXe4eu, şi fiî aî Părintelui luminii, Dumnecjeu, s’a arătat c u v io s u lu i P e tru
i
ş, c Şi nemuri au avut unu unele, Athonitul celui întâiu p u stn ic al sfâ n
^ i i altele; îară celor maî mulţî tului Munte, ’î-a dat m a rî şi v eseli-
^Uşii, nici aceste pămentescî pa- tore făgăduinţe pentru m u n te le acesta,
6*
22
mtr’ânsul, şi vor voi să lupte pre duş îndrăznind tot întru tot, şi nădăjduin-
manul obştesc al omeniriî, adică pre du-se după Dumnezeu la folosirea şi
diavolul, eu întâiu voiu bate împreună acoperemîntul Stăpânei munteluî.
V-/
titlurile cele mari şi înalte, şi acesta păment a rSmas nnmele lor“. Iar numele
cu totă dreptatea, se cuvine a se acestor sfinţi părinţi, prin zidirea aces
numi lucru fără de morte, şi lucru de tor doue-clecî de sfinte monastiri, s’au
mare cuviinţă. Se cuvine a se numi slăvit şi se slăvesc, şi tot-d’a-una se vor
lucrul acesta lucru fără de morte, slăvi, nu numai întru totă lumea, nu
pentru că nici o fire nu a nemerit numaî până la Ceriu, precum se nă-
atât de bine scoposul nemurirei cu cli- uciau acei uriaşi viteji, ci şi mai pre
ronomie acestui tare lucru şi neclătit, sus de Ceriurî, şi nu numaî în viaţa
fiind-că a fi vii părinţii şi după morte, acesta, ci şi în cea viitore. Fiind-că
la fiii ce ’î-au născut ei Dubomnicesce. numele lor s’au scris în cartea vieţii,
Nici meşteşugul ce alcătuesce felîurî întru aceîa adecă a nemuririi, de unde
de maşini, nu a nemerit atâta pre cât nu se vor şterge nicî odată, ci vor re-
aceşti Duninetlcesci părinţi, au neme- mâne nemuritore întru toţî veciî acei
rit nemurirea, şi vecînica pomenire, netrecuţi. „Bucuraţi-yS că numele vostre
cu mijlocul acestor sfinte monastiri. s’au scris în Ceriuri“. Se cuvine ca lucrul
Unescă-se toţî omenii ceî după potop, acesta a doue-decî de monastiri, să se
cât de uriaşi la trup, atâta pogoriţi la numescă şi de mare încuviinţare, pen
minte, şi aceîa să zidescă Turn până tru ce ? Pentru că după cum scriu filo
ia Ceriu, pentru ca să lase numele lor sofii, un mare lucru care se închipu-
aemuritorîu. Las să zidescă Filip pre esce cu desăvârşită idee, sau după
cetatea Filipopolî, Alexandru pre A- isteţimea lucrătorului, sau de la mă
iexandria, Adrian pe Adrianopolî, las rimea lucruluî, sau de la mărimea
să alcătuiască toţi alţi Imperaţî, şi sfârşitului, pentru care se face, se
Boerî şi Domni ai lumii, fiarele cele numesce mare încuviinţat. Cine nu
ascuţite de rezboiu, mulţimea arcelor, vede, cum că şi aceste sfinte monas-
cadrile lor cele cu meşteşug făcute, şi tirî, sunt îmbogăţite de câte tote treî
®a şi îuchipuîască numele lor, asupra aceste părţî, din partea lucrătorului
A
*nsuşx zidirilor lor, precum cjice Da" Fiind-că şi aceşti Dumnecjeescî părinţî
vid: „nuinitu-ş’ati numele lor pre pănien- care le-au zidit, deosebit că dintru
tui lor». Toţi aceştia, cu desele şi mul- denşiî, au fost mulţî prea încuviinţaţi
tele lor cheltueli la aceste lucruri, omenî, Imperaţî şi fii de Imperaţî, şi
putut ca să remâe nemuritori, şi singliticî, precum au fost Simeon şi
aa°ă se laudă numele lor, se laudă Sava, ctitorii monastirilor Hilindaru-
pj-e pament, şi numaî întru luî şi Vatopeduluî, Pavel al monastiriî
a°estă vîaţă îară nu şi în Ceriu, şi în Xiropotamuluî şi al sfântuluî Gheor-
Viata vîitore ce va să fie. „Nu s’uu scris, ghie, Ion şi Eftimie al Iviruluî, şi
^ice Marele Vasilie, rCu slilvltorii în Neofit al Dohiarului. Pre lângă acestea,
d© yeclp şi în cartea vieţiij ci pie aceştia au îndemnat şi pre Imperaţiî
27
acela au intrat dimpreună cu ei în peş gieî, prin care s’a luminat pentru Dum-
teră, şi unele dintru acelea se făceau nedeesca şi drepta slăvire. Şi la treî
că alergă într’o parte, altele într’alta, marî Sobore a stătut, şi înaintea a
iar altele se făceau că vor să’l ia şi i treî împăraţi, a luî Andronic Paleo-
să’l înghiţă de viu pre Cuviosul; altele logul, Ion Cantacuzino, şi Ion Paleo-
se vedea că jocă şi flueră din gură, şi logul. Asemenea şi a trei Patriarhî, a
se uitau groznic, ca să’l înfricoşeze pre luî Ion, a luî Isidor şi a luî Calist.
e l; ci iarăşi pre aceşti neputincioşi Pre Varlaam, pre Achindin, şi pre Gri-
şi slabi ii gonea cu semnul Sf. Cruci gorie, pre ceî ce defăima la sfintele
Şi îngerul îî aducea luî hrană cerescă Dumnedeescî lucrărî, desăvârşit ’î-au
în tot postul cel mare; şi ’î-au arătat biruit. Apoî făcendu-se Arhiepiscop al
lui şi mană spre hrană. Şi petrecând Tesaloniculuî, şi acolea fericitului sfîr-
el aşa întru rugăciuni, 53 de ani, au şit învrednicindu-se, izvor de minuni
pierit şi nălucirile cele dese ale dia a arătat mormîntul şi sfintele luî
volului, şi ale îngerilor luî. Şi întru moşte, pre care le scrie vîaţa luî.
atâţia ani n’au vă(Jut chip de om, şi 4. In hotarele Lavreî găsim strălu
mâncarea luî nu era alt-ceva fără nu cind şi pre cuviosul Grigorie al Vi-
mai mană, şi nu avea îmbrăcăminte, zantieî, pre cel ce a fost dascăl Dumne-
nicî chilie, şi pământul era luî pat iu d.eescului Grigorie Palama, în filosofia
bit, şi vara era ars de fîerbinţela so- cea gânditore, şi acest Grigorie, Strayo-
reluî, iară iarna degerat de g e i; unde laugadltean se vede că s’a numit, în vîaţa
Şi întru Domnul s’a odihnit. luî Maxim cavso-calivitul, care şi hrană
3. Aicea găsim şi pre Dumnedeescul îngerescă a primit, precum în vîaţa
Grigorie Palama, pre marele acela Teo- luî se scrie pentru dânsul.
şi al tuturor Teologilor dreptă cum- 5. A înflorit în hotarele Lavreî, ca
Penă tălmăcire şi pecete. Carele cu tote o rodie bine mirositore, şi sfântul
ea mai întâiu a făcut ascultare supuin- Maxim, carele pentru că îşi ardea co
du-se în părţile Vatopeduluî, şi a fost şi libele sale, s’a numit cavso-calivit. Ce
% um en monastiriî Simenului, însă a rescul acela om, şi pămentescul înger,
voit a se numi şi a li Lavriot: pentru ca carele a trăit ca o pasăre, carele a pri
Cea mai multă vreme a vieţii sale o pe- mit pâine de la Născătorea de Dum
ecea în Lavră, când în lăunti u supu- nedeu, şi de la îngeri, scumpul lucră
i^du-se canonelor obştimeî, când afai ă tor al faptelor celor bune, şi al rugă
litiiscindu-se în chilia ce şi până astă-di ciunii celei de gând. Cel ce a luat de
Se cHce a lui Palaina. Deci acesta prin la DumneZeîî, nu numai darul preve
Mijlocirea Născetoreî de Duiniiedeu, derii, ci şi al proorocieî, atât de bogat,
marî daruri s’a învrednicit de la în cât că de multe orî spunea şi însuşi
^ 'n n ed eii şi maî vertos de al Teolo- cuvintele acelora ce era să vie la den
0*
sul, carele rar se gasesce sa se fi dat tire şi cânta cu evlavie la strana dreptă.
la alţi sfinţi, şi murind a izvorît mir, Iară într’una din Sâmbetele Acatistu
din moştele luî. lui, după ce a cântat cu sârguinţă tro
6 . Prietin îubit al acestuîaş Dum- parele şi Canonele Născătoreî de Dum
neZeesc Maxim, găsim pre cuviosul nedeu, a dormitat puţin acolo unde
Şi liniştitorul Nifon, asemenea întru sta drept, de ostenelă, şi O ! minune
tote. Atât întru pustnicesca viaţă, cât i se arătă luî Stăpâna Născătorea de
şi în daruri, pentru că şi acesta în peş Dumnedeu, şi îî dice: „Bucură-te Idne,
teri petrecea, şi tot din părţile Lavreî fiul meu, cântă’ini, şi nu te yoiu lăsa**.
era şi acesta, şi se hrănea cu erburî. Acesta dicendu-î ’î-a dat şi un ban de
Şi darului proorocieî a fost învrednicit. aur în mâna dreptă. Carele pre urmă
7. Intru aceste părţi ale Lavreî a a săvârşit multe minunî. Dar şi pre
odrăslit şi sfântul Nil. Carele pentru urmă Aceiaşi Stăpână Născătore de
curăţenia vîeţiî şi a petrecerii luî, mir Dumnezeu a tămăduit pre acest Ion:
bine mirositor, a curs din moştele luî, (al căruia picior era putrecjit) ară-
Şi pentru acesta s’a numit curgător tându-i-se şi dicend luî, fiî de acum
de mir. sănătos. Trăind după acesta cu plă
8. In Lavra acesta mare, găsim, şi cere de Dumnedeu, şi cunoscendu-şî
P**e cel cu adevărat cu glas de înger, mortea sa, a adormit întru Domnul
Şi prea veselitor cântăreţ, pre Ion Cu- şi s’a îngropat în chilia cea maî sus disă
cuzel. Carele maî întâiu împărătesc a Arhanghelilor, precum a poruncit.
cântăreţ fiind, apoî lepădând cele din 9. Aicea găsim încă şi pre cel-l’alt
tru împărăţie măriri şi câştiguri, şi cu multă evlavie cântăreţ cu numele
venind în Lavra acesta mare necu Grigorie, care în Egumenia luî Kir la-
noscut, s’a făcut călugăr, şi a fost păs- cov Picrana, cântând la „înaintea Prăz-
^°r ţapilor monastirescî; îară după nuiriî“ praznicului Botezului, nu pre
a°esta cunoscendu-se că acesta este „CuYine-se“ cu adevărat, ci pre „D© tine
Cel ce se căuta de împăratul, Ion Cu- se bucură" la Liturghie, iar în sfârşitul
c^zel dintr’o laudă ce a cântat cu mare privegherii a dormitat puţin, şi iată
Meşteşug şi dulceţă, în liniştirea sa, vede pre Stăpâna Născătorea de Dum
a°olo unde păscea ţapii, şi totă voia neZeu, stând de-asupra luî şi dicendu-î
şi slobodenia luând spre a rămânea în primeşte-ţî plata cântării O! cântăre-
^ n a s tir e nesupărat, prin mijlocirea ţule, şi’ţî mulţumesc forte; şi acesta
N um enului Lavreî, a zidit afară de (jicend ’î-a dat cu însă-şî prea sfânta
^ u a s tir e chilie cu Biserică a sfinţilor mâna sa, un galben, care a fost atâr
Arhangheli, şi acolo se liniştea cele nat la sfânta Iconă a Născătoreî de
aie săptămânii. Iară Dumi Dumnezeu dintru acestă Lavră; şi să-
r e a şi la sărbători venia în monas vârşa multe minuni.
10. Cum să tac pre cuviosul Acachie, capul, pe vremea Sultanului Mohamet.
pre cel ce a făcut Schitul Cavso-cali- 15. Aicea în Lavră a înflorit ca o
vieî şi într’ânsul s’a pustnicit, pre cel sfântă flore, şi sfinţitul mucenic, preo
nou cu anii, îară cu ne voinţele ajun tul Constantie. Carele Rus fiind şi
gând pre cei vechi cuvioşî, pre cel ce preot de rînd al elciuluî rusesc din Con-
se hrănia cu buruene selbatice. Pre stantinopol, a venit în sfântul munte,
cel ce s’a învrednicit de multe vedenii, şi a lăcuit în Lavră, pentru bătălia ce
şi Dumnecjeescî daruri, şi maî vârtos era atuncea între Ruşi cu Agareni.
darului maî ’nainte vederii, pre cel ce Iară dupe ce s’a făcut pace s’a dus iarăşi
multe ispite a suferit de la dracî, şi în Ţarigrad, şi pentru oreşî-care învoire
prin sfintele luî rugăciuni, şi părintesci ce s’a întâmplat între dânsul cu Elciul,
sfaturi, trei cuvioşî mucenicî au ară s’a lepădat v a î! de Hristos. Apoî pocă-
tat. Ale cărora nume sunt acestea: indu-se pentru lepădarea luî, s’a înfăţi
11. Pahomie cuviosul mucenic, carele şat înaintea Paşeî, credinţa creştinescă
la Usachi al Filadelfieî a mărturisit, mărturisindu-o. Şi legea Agarenescă
a căruia mucenicie s’a scris în sfânta defăimându-o, i s’a tăiat capul înaintea
carte, şi moştele lui se găsesc la Pat- palatului Imperătesc şi aşa a luat cu
mos în Monastirea sfântuluî Ion Teo nuna muceniciei.
logul.
A l doilea.
12. Cuviosul mucenic Roman, carele
se trăgea de la Carpenisia, şi în Con- Ia să mergem, la cea cu adeverat Im-
stantinopol luminat a mărturisit. perătescă, şi de mare cuviinţă monas
13. Şi Nicodim albanitul, care luând tire a Vatopeduluî, şi acolo vom vedea
toiagul de la cuviosul Acachie, şi prin- pre cuviosul Ghenadie Dohierenul, ca
t^’ensul întărindu-se, slăvit şi vitejesce rele s’a învrednicit a vedea minunea
a sevârşit mucenicia, întru însă-şî pa- cea prea slăvită, care Născetorea de
tria sa, adică în Elbasan a Albaniei,
A
Dumnedeu o a lucrat în vremea luî,
*ntru carele şi sfintele lui moşte stau făcând a se găsi plin de unt-de-lemn
lr*tregî şi până astă-cjî, făcând nenu- chîupul ce era maî întâiu deşert, atâta
numerate minunî. în cât să se verse pre pământ şi să
14. Odraslă a Lavreî este şi cuviosul curgă afară prin uşile chelărieî. Acolo
^Ucenic Damaschin, care maî întâiu găsim şi pre cuviosul acela Neofit al
*ePădându-se de Hristos, apoî făcend prosmonaruluî, care a aucjit, o ! minune,
^Punere mare în Lavră 12 ani, s’a un glas de la Icona Născetorei de Dum
în Oonstantinopol cu Patriarhul nezeu, cum că are să maî trăiască un
l°nisie, ce se afla în Lavră. Şi acolo an, şi să se gătescă. Şi alt glas cum că
faţă mărturisind pre Hristos, şi ’î-a sosit vremea luî ca să trecă către
^Ulte pedepse pătimind, i s’a tăiat Domnul.
32
A sem enea şi prea sfinţitul acela Egu 1 Hilindaruluî, pentru care vom dice
maî pre larg când vom veni acolo.
men, care a audit glas de la Icona Năs -
cătoreî de Dumnedeu să nu deschidă A co le a la faţa locului a Vatopeduluî,
uşa, ci să mergă de-asupra pe did şi să a odrăslit ca o frumosă vlăstare şi cu
gonescă vrăşmaşii, cari căutau să intre viosul Agapie, care şedend în schitul
înlăuntru în monastire. Colciul, s’a robit de agareni, şi ţinendu-1
A colea găsim şi pre Diaconul acela ferecat în lanţ vreme de 12 anî, şi slu
veşmântarul, care ascundend sf. Iconă jind cu credinţă agarenuluî ce l’a cum
w ^ I
a veşmântăriei împreună şi cinstita părat, l’a slobodit din temniţă, şi s’a
cruce în fântână, s’a robit de barbari întors în munte către bărânul luî, pre
A
iu Crit, apoi slobodindu-se din robie, care dojenindu -1 de ce a fugit pre as
Şi întorcendu-se, a însciinţat de acesta cuns de la stăpânul seu, l’a făcut să
Şi pre cei-l’alţî părinţi cari au găsit se întorcă îarăşî la densul, pre carele
sfânta Iconă stând drept pe apă, şi în sfîrşit l’a înduplecat, şi l’a luat şi
candela aprinsă, şi după acesta a trăit pre el cu doi fiî aî luî, şi a venit în
vîaţă prea minunată. munte şi î-au botezat, făcendu-î şi că
lugări.
n u
sa spunem pentru cuviosul mu
cenic, Eftimie Egumenul Vatopeduluî, A l treilea.
Şl cei împreună cu densul, 12 monahi
Ia să mergem la cea frumosă monas
cuvioşî mucenicî, cariî fiind-că au în
tire a Ivirilor, şi acolo găsim, pre ma
fruntat de faţă ca pre nisce eretici,
rele şi minunatul cuvios Ioan Ivirenul,
^re împăratul Mihail, cel cu socotelă
care din sămînţă Impărătescă a Ivi
cele latinescî, precum şi pre Pa
rilor trăgendu-se, a lăsat lumea şi pre
triarhul Ion Vecul, cel de un gând cu
tote cele din lume. Şi făcendu-se că
^cxisul, pentru aceia Eftimie legându-se
lugăr, a sihăstrit întâiu în monastirile
lanţ, s’a înecat de denşiî în mare,
ce se afla în Iviria, apoî viind aicea în
lacul ce se cjice Calamiţa. Iară pre sfântul munte, s’a făcut prietin forte
12 monahi, i-au spânzurat, în mun- şi ascultător sfântului Athanasie al
tglp
ce se numesce al furcii. Lavreî. Ducendu-se după acesta, a Zi
/\ -
c°lo găsim pre cuviosul Nicodim, dit acestă prea frumosă monastire a
betrânul şi dascălul, cel ce a în- Ivirului, cu cheltuela Imperătescă a
etat fiiosofia lui Hristos, pre Dum- fiului luî Romano, împăratul grecesc,
e4eescul Grigorie Palama. fiind întâiu forte mică, şi se numea a
lui Climent.
găsim Ctitori aî Vatopeduluî, şi
Ş araândoî sfinţiî pre Sava şi pre A icea găsim şi pre cuviosul Eftimie
e°*i, pre însuşi ctitorii monastiriî pre fiul acestui Ioan, care iscusit fiind
în Iviresca şi Elenescă limbă, şi în Dum- | dreptei credinţe, neprimind pre Im-
nedeescile scripturi. Intrebându-se în peratul Mihail, şi pre Patriarhul Ion
cuvinte cu un jidov, încă miren fiind, Vecul, pre ceî cu sotela latinescă, pre
desevârşit l’a dat morţii, ca pre unul uniî puindu-î în barca Monastiriî ’î-a
ce hulîa asupra lui Hristos, şi bolnă- înecat întru adânc, îară pre alţiî fiind
vindu-se forte, prin ajutorul Născe- din părţile Italiei, s’a robit de către
toreî de Dumnedeu s’a mântuit de denşiî fericiţii.
bolă, apoi lăsând lumea, şi pre cele
din lume, a venit în sfântul Munte
A colea în sfânta Monastire a Iviruluî,
către marele Athanasie al Lavreî, şi
a resărit ca o stea, de nou luminată după
s’a supus lui împreună cu tatăl seu,
ani, şi strălucită după nevoinţe, şi de
acesta s’a numit şi nou „gură de aur“
asemenea cu ceî vechi cuvioşî, sfinţitul
la Iviriţî, fiind-că a tălmăcit din limba
dic omul luî Dumnedeu Dascălul Ie-
elenescă în cea Ivirescă totă sfânta
rotheî, carele se trăgea din Calamata
Scriptură, şi alte de suflet folositore
Pelaponisiuluî. Decî acesta după ce a
cărţî, apoi ducendu-se in Lavră îm
înveţat matimile gramaticescî şi filo-
preună cu tatăl seu, au zidit împreună, sofescî, şi s’a făcut desevârşit întru
Precum am cj.is, acestă monastire. Multe amândoue limbile, Elenescă şi Italie-
Minuni făcend, şi s’a vecjut ca un stâlp nescă, lăsând lumea şi pre cele dintru
foc în cjiua schimbării la faţa, când densa, a venit la monastirea Iviruluî,
a liturghisit în Biserica ce este în vâr şi s’a făcut monah, lepădând filosofia
ful Athonuluî, când şi lumină cerescă cea din afară şi matimile, pentru ca
viind, pre toţi ceî ce se afla în letur- să înveţe pre cea din lăuntru, şi Du-
ghie, ’î-a făcut ca să cacjă cu faţa în jos. hovnicescă filosofie, care este meşte
şugul meşteşugurilor, şi înveţătură a
A ic e a găsim şi pe Gheorghe Ivirenul, înveţăturilor, precum (jice Grigorie cu-
nePotul lui Ion, şi ver primar cu Ef- vîntătorul de Dumnedeu. Şi întru
^imie, ctitor şi acesta facendu-se aceş atâtea nevoinţe s’a dat pre sineşî de
t i monastirî, şi maî vîrtos Bisericii trei ori fericitul, în cât că din multa
Celeî mari. Al acestei monastirî odraslă postire şi priveghere, şi alte rele pă
este şi cuviosul Gavriil Ivirenul, care timiri ale trupului, atâta a slăbit, că
Pustnicea în munte, şi pi in Duin- abia putea să umble o stadie (adecă
^ ^ eesc glas, pogorandu-se, a scos din o sută de stânjinî), cu tote că la trup
Icona făcetore de minuni, a Stă- era înbărbătat, şi la piciore grabnic.
portariţiî Iviruluî. Acestă curată cămară fiind a faptelor
bune, şi pentru credinţă luptându-se,
^ LiQi să tac, pre cuvioşii părinţi mu- întinatul eres, al luî Molin ereticului
C6ilieî aî Iviruluî, carii pentru râvna surpându-1 , drepta slăvire înaintea
a *
sfântului sobor o a întărit. Şi a dorit sfintei Anastasiei la Galatista, pe locul
ca să mărturisescă pentru numele lui Ivirilor.
Hristos, şi înadins s’a dus la Constan-
tinopol, şi a dat pricină reiî slăvitori- L a Schitul ce se numesce Magula a
lor, dar nu a fost voia Domnului. Pen sihăstrit şi sfinţitul Calist, cel ce a fost
tru că l-a păzit pentru folosul multora, mai întâiu ucenic al lui Grigorie Si-
şi fiind-că de dorinţa pustniciei ardea naitul, apoi s’a făcut Patriarch Con-
inima lui, pentru acesta dar, eşind stantinopoleî.
de la Iviru, s’a dus într’un munte
pustiu de ceia parte de sfântul munte Al patrulea.
ce se numesce Ghiura, şi acolo puţină S ă mergem la sfânta şi Imperătesca
vreme liniştindu-se a trecut către Dom monastire a Şerbilor, adecă a Hilinda-
nul în anul 1745. Iară moştele lui des- rului, şi acolo găsim sfinţi, pre ctitorii
gropându-se, s’a găsit sfinţite de Dum- acestei monastirî, pre sfântul Sava şi
ttetjeescul dar, al căruia sfântul cap, pre cel dupre trup tată al seu, pre
sa găsesce întru acestă sfântă monas sfântul Simeon, pre împăratul Şerbi
tice a Ivirului, făcend multe minuni* lor. Deci Dumnedeescul Sava încă tî-
ner fiind, dorind a’şi păzi fecioria şi
L a schitul Ivirului ce se (Jice al Cin viaţa monahicescă, a fugit pre ascuns,
stitului Mergetor înainte, a înflorit şi şi a venit în monastirea Rusiculuî unde
cuviosul mucenic sfântul Iacov, carele s’a şi călugărit. Apoi căutat fiind de
mai întâiu lăcuind la monastirea Do tatăl seu, a fost ascuns în monastirea
ca r u lu i apoi a venit şi s’a liniştit Vatopedului spre pază. Şi scriind scri-
A
x*itru acest Schit, şi multe Dumne- sore către părinţii sei, pentru deşer
^eescî descoperiri, şi vedenii vecjend tăciunea lumii, şi pentru judecata ce
Şi multe minuni făcend, apoi ducen- va să fie, şi pentru câştigarea bunătă
^u-se din munte umbla propoveduind ţilor ce vor să fie, atâta ’i-au aprins
®vanghelicesca pocăinţă, la toţi creş- întru Dumnecjeesca dragoste, întru cât
Incepend de la Tesalonic până ’i-a înduplecat să se lepede de Impe-
Navpac; acolo fiind pârât Beiului, răţie, şi să se facă monahi. Deci tatăl
a ajuns pe urmă să fie în temniţă şi seu sfântul Simeon, viind aicea în
irx legături. Şi stând înaintea Impera- sfântul munte, şi găsind pre doritul
tul^î Selim, şi nevrend a primi cre seu fiu Sava în Vatoped, a şe(Jut cu
a t a lor, ci mărturisind de faţă pre densul, şi prin shima monahicescă, s’a
^ is t o s Dumnezeu adeverat împreună făcut cel dupre trup fiu, dupre duh
°u $oî ucenici ai lui, cu Iacov diaco- tată, tatălui seu cel dupre trup. Şi să
îlul Şi cu Bionisie monahul, ale cărora nevoia amândoi, buna nevoinţă a pust
tnoşte se găsesc în monastirea niciei, şi fiind-că din pricina lor, s’aîi
35
îndemnat şi alţi mulţi Serbî să vie în tele moşte, şi le-au adus în Serbia în
sfântul Munte, prin Dumnedeescă vi- patria luî, şi când a deschis mormîntul,
denie, au fost îndemnaţî de au zidit s’a găsit, o m inune! strălucind faţa
din temelie cu cheltuelî împărătesei, sfântuluî ca sorele, şi atâta bună mi
acesta prea frumosă a Hilindaruluî resmă a eşit, cât toţi ceî ce se aflau
monastire. Şi sfântul Simeon trăind de faţă, striga: D6mne miluesce, şi slă-
într’ensa cu plăcere de Dumnedeu s’a viau pre Dumnedeu.
‘odihnit în Domnul, şi după morte a
izvorât, o m inune! mir din mormînt Al cincilea.
şi din moştele lui forte mirositor, întru T
Xa să mergem la sfânta şi Imperătesca
slava luî Dumnezeii, şi spre adeverirea
monastire a Dionisiuluî, şi acolo găsim
vieţiî sale ceî plăcute luî Dumnedeu.
întâiu pre sfântul Dionisie, carele maî
Iară Dumnedeescul Sava, mult vese-
întâiu sihăstrind singur de asupra mun
lindu-se pentru sfinţirea moştelor ta
telui, la locul ce se numesce vechiul
tălui seu, maî mult se nevoia, cu pos-
Mergetor înainte. Pe urmă prin vide-
tirea, cu privegherea, şi cu rugăciu
nia Dumnedeesculuî dar a zidit mo-
nile cele de totă noptea, până când a
nastirea sfântuluî Ion, numindu-se în
ajuns întru atâta sevârşire a faptelor
numele seu, cu cheltuiala Imperatuluî
bune, că s’a îmbogăţit de la Dumnezeu,
Alexie Oomnino, ale căruîa sfinte moşte
cu puterea faceriî de minunî, şi în
a sevârşit multe minunî.
viaţă fiind şi după morte. Şi pe urmă
facendu-se Arhiereu Şerbilor şi Pe- A ic î s’a sevârşit, şi purtătorul acela de
ctuuluî, şi venind la oraşul cel mare Duh şi de Dumnezeu purtător, Bometie,
al Târnovuluî, către Imperatul Asanin, prietenul şi împreună sihastrul cuvio
a liturghisit în (Jiua înaintea prăznuirii sului Dionisie, şi păstor acestei mo-
botezului, şi făcend sfinţirea apeî ceî nastirî.
^arî, îndată ce a pus cinstita cruce
A
apă, o minune! s’a desfăcut apa în A colea a strălucit ca o stea forte lu-
^oue părţi, şi sta ca un perete de o minosă şi sfântul Nifon, carele după ce
Parte şi de alta, precum ore când s’a s’a făcut monah şi Ieromonah, la acesta
făcut la marea roşie. Şi acolo încă fiind monastire s’a arătat ca un stâlp ce
la Târnov, şi maî ’nainte cunoscendu-şî resc, plin de Dumnecjecsca lumină,
bortea sa, ’şi-au dat duhul în mâînele care se suîa până la Cer când sfântul v
Dumnedeu, izvor de minunî ară se ruga. Apoi s’a făcut Mitropolit al
tând la mormintul seu. Şi după acesta Tesaloniculuî şi de acolo s’a făcut şi
Prin multe rugăminte ale nepotului Patriarch în doue rânduri şi venind
sfantuluî, şi prin videnie a însuşî sfân- în România o a luminat cu sfintele
tllluî, au dat împăratului Asasin sfin luî înveţăturî, şi o a împodobit cu
3G
faptele creştinătăţii, care mai întâiu morte a izvorît mir bine mirositor din
era plină de reutăţî. După acesta sfintele lui moşte, precum istorisesce
viind necunoscut la acestă monastire, sfinţitul Malaxos, care a trăit cu 270
s’a făcut argat la catâri. Şi prin ve de ani în urmă de sfinţitul Leontie.
denia sfântului Ion mergătorul înainte,
făcendu-1 cunoscut Egumenului, şi-au C e să dicem şi pentru cuviosul Filo-
theiu, carele copil fiind s’a robit de
sevârşit acolo viaţa sa, multe minuni
Ismailteni, iar mai pre urmă s’a sIot
făcend şi lăsând monastiriî comoră
boclit- din închisore, prin arătarea Năs-
nefurată, sfintele luî moşte, scoţend
cetoreî de Dumnedeîî. Şi mai întâiu
cerescă bună mirosire, făcend şi după
a sihăstrit întru una din monastirile
morte multe minuni, de unde mai
Neapolei, apoi viind aicea în sfântul
târziu sfinţitul seu cap a fost adus
Munte, s’au aşedat în monastirea Dio
îarăşî în România după cererea şi stă
nisiului. Apoi prefăcendu-se că este
ruinţa bine credincioşilor creştini, şi
mut, a eşit din monastire, şi liniştin-
se află aşedat cu mare cinste în ves
du-se aprope de monastirea acesta, se
tita Cathedrală din sf. Episcopie a Ar
nevoia mai pre sus de om. Apoi mu-
geşului.
tându-se la alt loc al muntelui, acolo
’şi-a sevârşit viaţa sa, darului preve
L a monastirea Dionisiului găsim, şi
derii învrednicindu-se. Şi poruncind
pre amendoi cuvioşii mucenici Ma-
' ucenicilor săi să nu’l îngrope, ci să’l
carie şi Ioasaf. Ucenicii sfântului Nifon,
arunce în pădure, unde un pescar ore-
cari aprinşi fiind de Dumnecjeesca dra
care găsind sfântul lui cap strălucind
goste, şi luând întru ajutor rugăciunile
noptea ca o stea, l’a dat ucenicilor lui
sfântului, Macarie s’a dus la Thesa-
prin arătarea sfântului.
lonic, şi propoveduind de faţă pre
Hristos Dumnezeu adevărat, înaintea
AI şaselea.
turcilor, a luat feluri de munci şi apoi
’i-au tăiat capul. Iară Ioasaf după pris- S ă mergem la sfânta monastire a Cot-
tăvirea sfântului, viind în Constanti- lomuşului, şi acolo găsim pe sfinţitul
nopol şi propoveduind de faţă, taina mucenic Chiprian, carele de la Agrafa
sfintei Treimi, muncindu-se mai întâiu fiind, şi în chilia sfântului Gheorghe
cu feluri de munci, apoi ’î-a tăiat şi sihăstrind, aprin(Jendu-se de Dumne-
cinstitul lui cap. Acolea găsim încă şi (Jeesca dragoste, dorea de morte mu-
pre sfinţitul acela Leontie, care se cenicescă. Şi ducendu-se la Tesalonic,
trăgea cu nemul, de la Argos al Pe- şi pre Hristos propoveduind inaintea
nopolisului, care 60 de ani nu a ieşit Turcilor, şi credinţa lor cea protivnică
din monastire, şi darului prevederii lui Bumnecleu, defăimându-o a fost
şi al proorociei s’a învrednicit. Iar după \ bătut cumplit, apoi l’a slobodit. Iar el
de acolo s’a dus în Constantinopol, şi
stând înaintea Vizirului şi mărturisind
cu mare vitejie Taina sfintei Treimi,
şi nici cu îmbunărî sau cu înfricoşerî,
nici cu îngroziri nesupuindu-se, în
sfârşit i s’a tăiat capul la Fanar, pu
rurea pomenitului la anul 1761, a că
ruia mucenicie o a scris Ion Cariofilie.
AI şaptelea.
Athonuluî, adecă pentru cântarea Ar hană, şi Maica Dumnezeului nostru. Apoî
hanghelului, care este: „Cuvine-se cu a împreunat şi Pre cea mai cinstită de
adeverat**, şi s’a tălmăcit din martiro- cât Heruvimi!, până în sfîrşit. Şi aucjind
loghion, după cum urmeză cuvîntul. acestea călugărul cel de loc, s’a minu
nat, şi a cjis către cel ce se părea strein.
L a Schitul Protatului ce se află la Noî cântăm numai, Pre cea maî cinstită,
Carea, acolo aprope, pe locul sfintei iară acesta, adecă Cuvine-se, nicî odată
Monastiri Pantocratorului, este o vale nu am audit, nici noi, nici ceî maî
mare, care are multe chilii. Deci la nainte de noî. Ci me rog, fă dragoste
una din chiliile acestea, la care se prăz- şi’mî scrie şi mie acestă cântare, ca să
nuia Adormirea Maîcii Domnuluî, lăcuia o cânt şi eu către Născetorea de Dum
un stariţ îmbunătăţit, împreună cu nedeu. Iară acela respundend, a (Jis:
un ucenic al lui. Şi fiind-că era obicei adu-mî cernelă şi hârtie ca să o scriu ;
de se făcea priveghere în fieşte-care cel de loc a respuns: nu am nici cer
Duminecă, la numitul Schit al Prota- nelă, nici hârtie; şi cel ce se părea
tuluî, într’una din Sâmbete sera, vrend strein, adu-mî, a dis, o lespede de piatră,
sa mergă stariţul la priveghere, a 4 is iară ^ ~~nl alergând a aflat o les
ucenicului seu: „Fiule, eu me duc să pede şi ’î-a adus’o. Şi luând’o pre acesta
ascult slujba la priveghere, precum cel strein, a scris pre densa cu dege
este obicei, iară tu remâî la chilie, şi tul seu, cântarea ce s’a (Jis, adecă Cu-
cum poţi citesce-ţi pravila ta“, şi aşa vine-se cu adeverat. Şi, o minune! atâta
s’a dus. Iară după ce a înnoptat, iată de adânc s’aîî scris slovele pre acea
bate ore-cine în uşa chiliei, iară fra tare lespede de piatră, ca cum s’ar fi
tele a mers, şi deschidend a vecjut un scris pe păment forte mole. Apoî a cjis
călugăr strein, şi necunoscut lui, carele fratelui: De astă-(Jî înainte aşa să cân
intrând înlăuntru, a remas în chilie în taţi şi voi, şi toţî drept-slăvitoriî creş
noptea aceia. Iară în vremea utreniei tini. Şi acestea dicend s’a făcut neve-
sculându-se, cetia pravila amendoî îm <Jut. Că a fost sfântul înger trimis.de
preună, şi când au ajuns la Cefa ce eşti la Dumnedeu, ca să descopere acestă
mal cinstită, călugărul cel de loc, cânta cântare îngerescă şi Maicii luî Dum
numai Cela ce eşti mal cinstită de cât nezeu cuviinciosă. Iară maî vertos ş,
Heruvimii şi cele-l’alte până în sfârşit, fost Arhanghelul Gavriil, precum se
adecă cântarea cea obicinuită şi veche va (jice maî jos. Iară după ce s’a întors
a sfântuluî Cosma. Iară călugărul cel stariţul de la privighere, şi a intrat în
strein, făcend alt început al cântării, chilie, a început ucenicul lui să cânte,
cânta aşa: Cuvine-se cu adevărat, să te Cuvine-se cu adeverat, precum ’î-a po
fericim pre tine, Născettire de Dumnezeu, runcit luî îngerul, şi apoi a arătat şi
cea pururea fericită şi cu totul fără pri Stariţuluî seu lespedea aceia, Cu slo-
vele cele scrise de înger. Iar Stariţul
aucjind acestea, şi vedend, a remas
uimit de acestă minune. Deci luând
amendoî acea lespede scrisă de înger,
s’a dus la Protatul, şi arătând’o la cel
mare al stîntuluî munte, şi la ceî-ralţî
betrâni aî soborului celui de obştie,
au povestit lor tote cele ce se făcuse.
Iar aceia slăvind cu un glas pre Dum
nezeu, şi mulţumind Stăpânei nostre
Născetorei de Dum nezeu, pentru acestă
prea slăvită minune, $u trimis lespe-
dea în Constantinopol la Patriarhul, şi
la Imperatul, arătându-le lor prin cărţi
totă pricina acestei minuni. De atuncea
acestă cântare îngerescă s’a dat în totă
lumea, ca să se cânte Născetorei de
Dumnezeu, de toţi drept-slăvitorii creş
tini. Iară sfinta Iconă a Născetorei de
Dumnedeu, ce se afla în Biserica chi
liei aceleia, întru care s’a făcut acestă
minune, s’a mutat de părinţii sfîntu-
lui munte, în Biserica Protatului, întru
care se află până astă-(Ji, pusă de-asu-
pra pre sfîntul Sin-tronon, în launtru
sfintuluî Oltar. Pentru că înaintea
acestei Icone s’a cântat întâiu de înger
acestă cântare. Iară chilia aceia, a luat
numirea de a se numi „icsion estin^
adecă „Cuvine-se“ sau mai bine „Vred
nică eşti". Şi valea aceia întru care se
află chilia, se numesce de toţi până
astă-cji, Adin, adecă a cânta, pentru că
acolo s’a cântat întâiu acesta înge-
reşcă cântare, şi Maicii Domnului cu-
viinciosă. Iară cum că minunea acesta
este forte veche, şi cum că îngerul cel
ce s’a arătat, a fost Arhanghelul Ga-
39
Al optulea.
A l nou lea.
s’a nevoit pururea pomenitul, în cât ocărând de sus din turn, pre Impe-
s’a învrednicit darului prevederii şi ratul Mihail şi pre Patriarhul Vecul,
al cunoscinţeî. Şi sufletul Egumenului cei cu socotela latinescă, ca pre nisce
Hilindarului l’a vecjut pedepsindu-se rei slăvitori şi eretici, s’au ars de
de draci în vezduh, şi părinţilor din denşiî acolo în turn, şi aii primit cu
Hilindaru, carii au ascuns o tigvă cu nunile muceniciei.
vin, le-au spus, că a intrat un şerpe
în tigvă, şi să se păzescă să nu bea Al (Jecelea.
din vinul acela. Şi la Vatoped a veZut S ă mergem la sfînta şi lăudata mo
pre prea sfânta Născetorea de Dum nastire a Dohiarului, şi acolo găsim
nezeu, în (Jiua de buna-vestire (Hra pre cuviosul, şi purtătorul de Dum
mul monastiriî) făcend ascultare în nezeu Eftimie, cel ce a fost moş
Biserică şi la trapeză. Odată bolnăvin- dupre trup, iar părinte după duh,
du-se sfîntul, a poftit să mănânce pesce, cuviosului părinte Neofit, şi ctitorului
Şi odată repeZindu-se un vultur, a acestei monastiri. Deci aceştia din fa
apucat un pesce de la unul cu numele milie Imperătescă din Constantinopol
Hristofor, care atuncea scosese din trăgendu-se, prieten şi cunoscut s’a
Mare, pesci, şi l’â dus la sfîntul, şi când făcut cu marele Părintele nostru Atha-
a aiuns sfîntul Cosma aprope de sfâr nasie al Lavreî. întâiu s’a făcut ctitor,
şitul vieţii sale, i s’a arătat Domnul şi lacuitor a cei maî sus Zise sfintei
Şl (Jls, cum oa are să pătimescă monastiri a Dohiarului, şi maî întâiu
multe do la Draci, şi după puţin apoi zidind chilii singuratice lacuinţe în
ai'£ să vie c&tre densul. Deci, aratân- numele sfîntului iMicoiae la locul ce
^n-i-se boerul dracilor, atât de tare se numesce Dafne, acolo au lucrat mie
*a bătut, în cât că Ta lăsat jumetate rea faptelor celor bune, şi a liniştirii
î3a°rt> şi aşa împartăşindu-se cuviosul împreună cu alţi fraţi. Şi fiind-că aii
Cvi sfintele taine, ’şi-a dat duhul; şi venit Sarachiniî tâlhari în munte, şi
Minune s’a arătat la mortea lui, pen- pre unele din lucruri ale chiliei le-au
tfll V»; A
A u ca, când cântau fraţii rînduiala prădat, iară pre altele le-aii ars, iară
^groparii, s’au adunat acolo tote do chilia cu totul o au risipit, numai cu
g e l e cele selbatice şi păserile, şi viosul s’a izbăvit de cuţitele acelora,
auPâ ce au îngropat moştele sfîntului, ascunZendu-se cu fraţii în pădure.
strigat fieşte-care în glasul seu, şi Pentru acesta nu aii găsit de cuviinţă
s’au dus, şi căutând după acesta a mai şedea întru aşa primejdios loc.
*^Ştele sântului, nu s’a găsit în mor- Deci ridicându-se de acolo cu fraţii
Aicea la monastirea Zograîului ce’i avea împreună, au venit în locul
şi pre cei 24 de cuvioşî muce- acesta unde acum este monastirea,
'ci t
5 carii închiZendu-se in turn, şi carele atuncea era forte aspru şi spre
u
42
mtaietatea şi purtarea de grijă a mo telor bune a ajuns, cât s’a făcut şi Egu
nastiriî, el ceîa-l’altă vreme o a pe men acestei monastirî, şi putere de
trecut în linişte, unde şi luî Dumnedeu minuni s’a învrednicit a lua de la
y
Şi-a dat duhul, fiind acum de o sută Dumnezeu, încă în viaţă fiind. Şi po-
anî. Aicea găsim şi pre cuviosul gorându-se odată de la Constantinopol
Neofit pre ctitorul acestei monastirî, spre sfîntul munte, apa mării cea să
Pentru carele s’a vorbit maî sus, carele rată o a prefăcut în dulce, şi furtuna
^ind fecîor de Duce, pe vremea Impe- măriî în linisce o a schimbat. Şi după
ratuluî Nichifor Foca, şi a lui Ion Ţi- morte multe minunî a făcut sfintele
rnischi, şi pentru procopscela ce avea luî moşte, întru slava luî Dumnezeu,
filosofia cea din afară, şi mai vertos şi spre arătarea petrecerii luî ce’î de
Pentru faptele cele bune ale luî care Dumnecjeu plăcute.
*e avea şi pentru că era forte smerit, Al un-si>i*e-<JIece!ea.
a fost pus de Imperatul, cel întâiu
Sc**iitor al Imperăteştilor memoriî. Iar S ă mergem la sfînta monastire a
ftind-că avea moşu în sfîntul munte Filotheuluî, şi acolo găsim pre Ierar
Pre cel maî sus pre cuviosul Efti- hul Theodosie, pre fratele sfîntuluî j
^ ie a îubit să vie la densul şi să se Dionisie carele Egumen fiind pus mai
fa°ă călugăr, şi lepădând lumea şi cele întâiu acestei monastirî, apoî robin-
lume, a venit la acestă monastire du-se de turcî, iar maî pre urmă s’a
Şl s’a făcut călugăr, afierosind monas- făcut Mitropolit Trapezundeî. Intru
tiriî toţi banii şi tote averile ce a avut I acestă monastire găsim şi pre noul
Pururea pomenitul. Şi puindu-se Egu- cuvios mucenic Damian carele de la
^ en de moşul seu întru acestă monas- Agrafa fiind în sfîntul munte s’a făcut
pentru vrednicia sa a zidit altă monah, şi liniştindu-se afară de mo
biserică mai mare, şi turn şi cetate, nastire, a au(Jit Dumne^eesc glas, care’î
4icea: Damiane, nu căuta numai fo
losul teu, ci şi pre al altora. Deci a
eşit şi s’a dus la părţile Olimpuluî,
propoveduind creştinilor cuvîntul lui
Dumnezeu, şi învăţându-î, ca să se de
părteze de totă răutatea, şi să păzescă
poruncile lui Dumnecjeu. Şi acolo piz-
niuindu-se de ore-cine, a eşit şi s a dus
în părţile Agrafei, şi zidind o monas
tire mică, se liniştea acolo cu alţi mo
*aliî. Şi fiind pismuit şi acolo, a fost
dat la judecătorul Lariseî, şi ped P
sindu-se cu feluri de munci, şi ne
Padându-se de Hristos, ci mai vi
°cărând legea cea de Dumnezeu uri
a Agarenilor, l’au spânzurat , şi oa4
din furci, viu încă fiind, Iau aru
* foc, şi a primit cununa muceniciei,
la anul 1568.
AI doi-spre-decelea.
A l treî-spre-<(Iece[ea .
ieruri al
oi Filadelfiei,
■ aPUwtfte ori treoftad sera pe acolea, vedea
"iereu precum pentru ’v în acel loo voesce Maica
", după cum se vede
nŞiî scrie Palama, Dumne4eescul ajutora) şi mângâierea a celor oe
%orie, pre cari ’î-au luat şi InveţSr şl Halca Doi
fcfc ohipţil eăt
-IJ1 ne-au dăruit nouă
eâu şi al fiului său înohi-
la fliosofia cea călugăresoă. 1 zugrăvit.
4(3
111 pocăinţă ne vom sfârşi viaţa nos- toţi de obşte o săvârşim. Ne rugăm
tră> întru acest sfânt loc, vom câştiga primiţi-o Dumne(J.eescilor, ca un miros
Catre acestea nebiruit folos şi ajutor, de bună miresmă şi jertfă bine pri
^re însuşi Stăpâna şi purtătorea de mita. Ce dar alt să facem ca să ve
£rije a sfintuluî munte. Pre Domna arătăm buna voinţă şi datoria care o
Stăpâna nostră Născetorea de Dum- avem către făcătorii noştri de bine ?
ne4eu, care ne va înfăţişa fiului eî, şi Pentru multele şi marî faceri de bine
Va ^ şi daruri care am câştigat, şi luăm şi
°ere de la densul ertarea peca-
telor nostre, precum s’ar fi făgăduit vom lua în viaţă prin voi. Aşa o măr
Sl%ură, ne mincinosa Maica lui Dum- turisim, că noî pentru păcatele nostre,
^ 4 e u ; cum am dis şi mai sus. nu suntem vrednici, ca să lăcuim acest
siînt loc, şi să ne numim fiii voştri,
dv o ! fericiţilor, şi de trei ori prea
dar voî pentru bunătatea vostră.
Sciţilor Dumnecjeescilor părinţi, cu»
V*°Şilor şi Ierarhilor, mărturisitorilor
Şi Iarăşi vă rugăm, să nu vă lepădaţi a
cUvioşiior mucenici şi sfinţiţi mu-
_P i 1 AC1S izvorîtorilor de mir, şi făcăto- fi părinţii noştri, pentru acesta şi cu
, de minuni, pămentescî Ingerî şi îndrăsnelă vă rugăm, pre toţi, să ne
eiii cerescî, aî stîntuluî Munte, ceî împuterniciţi a fi următori pre cât
e ste c u p u tin ţă şi n o î v îe ţiî, şx lu c r a m
v o str e , şi n e ru g ă m , ca în tr u a c e sta
v îa ţă , să a c o p e r iţî şi să p ă z iţi, sfin te le
a ce ste a a le v o s tr e m o n a stir î, s c h itu r i
şi c h ilii Ş i p re n o î p re to ţî, ca ri in tr u
d e n se le p e tre c e m , d e to tă n e v o îa ş"
su p era rea , v e d u ţilo r şi n e v e d u ţilo r
vrăşmaşî. Ia r în v îa ţa cea v iito r e , sa
n e în v r e d n ic iţi p rin ru g ă c iu n ile v o s
tre, să c â ştig ă m ceresca fericire, şi n o i
îm p r e u n ă cu v o î, d e şi m a ie e ste ce^
rerea , n o i fiiî îm p re u n ă cu p ă r in ţii
n o ştri, n o î tu rm e le îm p re u n ă cu păs
to r iî n o ştri, n o î u cen iciî, îm p re u n a cu
în v e ţă to r iî n o ştri, ca să p u te ţi (Jice şi
v o i că tre D o m n u l D u m n e d e u , aceea a
A p o sto lilo r. Ia tă n o î şi p ru n c ii cai*i
’î-a î d a t D o m n e. A că ru ia sla v a şi
stă p â n irea , fie în v e c iî v ecilo r. A m m .
re A th o n ce se
n u m esce s fîn t
■liante, îl îm p o d o b e s c e şi alte m u lte
®re scî p od ob e, p recu m în ă lţim ea lu î,
Care a ju n g e v e rfu l, pân ă la cel m a i
^ a l t vezd u h , p ăd u rile cele d e s e : şi to t
s° î u l de p o m i ce are, ca rii cu în d es
tu latele, şi prea fru m o sele ro d u rî ce
fac în tru to t an ul, îl arată ca un alt
Ila iu. A p ele cele d u lci şi în chipul cris
ta lu lu i, care cu rg îm p reju ru l lu i, şi
adapă to tă faţa lu î, şi reeoresee pre
Ceî în seta ţi. Pre lân gă acestea vâ n tu -
rile cele bine tocmite şi răcorosecare
suflă şi păzesce sănătoşi, pre ceî ce
lăcuesc într’ensul, şi mai vîrtos pre
cea maî pre sus de cuvînt frumseţe
şi mărire, a două-decî de sfinte monas
tirî ce sunt într’ensul, împărătesei şi
sobornicescî Bisericî, afierosirile cele
Imperătesci şi de mult preţ, nenumă
ratele şi de tot felîul de sfinte moşte,
care sunt nemişcate, sfinţite vase, sfin
ţite podobe, şi altele prea multe dă-
ruirî, îl înfrumseţeză (Jic şi acestea,
şi’l împodobesc ca pre un alt Cer cu
stelele. Dar însă nu atâta, pre cât se
împodobesce, se strălucesce, se mă-
resce, se veselesce, şi de şapte orî se
slavesce, pentru sfinţiî bărbaţî, ceî cu
fapte bune, cariî după felîurî de vremî
şi anî au petrecut într’ensul. Că din
început au strălucit într’ensul lumi
nători, tot plinî de negrăită lumină,
barbaţî sfinţi, pustnicî minunaţi şi pă-
.rinţî pururea pomeniţi, cariî în mun
tele acesta, cu nevoinţe şi cu mii de
lupte, în ostenele, şi în sărăcie petre-
cendu-şî viaţa lor, s’au suit de pre
densul în Ceruri, ca pre o scară de
trei orî fericiţii Apoi în anii aceştî
întunecoşî şi fără de rînduîală, (întru
care tot felîul de faptă bună s’a pără
sit, şi totă Evanghelicesca poruncă s’a
călcat, toţi de obşte umblând în rău
tăţi, şi în poftele inimilor nostre, în-
torcendu-ne în Eghipet). A strălucit ca
o stea luminosă şi prea strălucit Sore,
Cuviosul părintele nostru Acachie,
întru adâncata nopte a vremiî aceştia,
gonind şi penjend întunerecul păca-
tuluî, dar luminând şi îndreptând pre
tpţî ca un stâlp de foc, pre drumul
Ierusalimului celui de sus, cu viaţa
luî cea bine plăcută lui Dumnezeu.
S eci ale acestui cuvios luminate is
prăvi, şi luptele faptelor celor bune,
am voit să ve istorisesc sfinţiilor vostre,
°are a fost în anii aceşti de acum ai
hemului nostru, s’a luptat prea minu
nat asupra dracilor, făcend biruinţă
A
cilor Dumne(Jeesci. Şi pre cât putea făcut la toţi jalnică privire. Iar Aca
se nevoia singur, nevoinţa cea bună chie a remas destulă vreme acolo în
săvârşind. Intr’una din (Jile, a luat pre părţile Dionisiuluî, şi eşind de acolo
Acachie monahul acela şi s’au dus la a venit la schitul Pândo-cratorului,
ore-carî prietini aî luî, chilioţî, în păr unde a venit şi betrânul luî, de la
ţile de la Simo-petra, şi era Sâmbătă monastirea Zagora, ca să înveţe cân- ;
sera, îar acesta cu aceî chilioţî monahi, tărî, şi după ce s’a întâlnit cu Acachie,
dupe ce au mâncat până la prea saţiu, voia să 1 îa cu densul, ca pre al seu
şi au beut cu prisosinţă, s’au culcat călugăr, însă el sciind împedecarea ce
de cu seră şi dormîa ca nisce dobi era să ’î urmeze la scopul luî cel Dum-
toce necuvîntătore. Iar Dumnecjeescul necjeesc, nu a voit să se ducă, ci cu
Acachie avend Dumnedeescul foc în obicinuita luî smerenie, cerea blago-
inima luî, nu a suferit să dormă, ci slovenia bătrânului seu, rugându-1 să 1
sculându-se încet, s’a dat puţin într’o lase aicea să se liniştescă, şi ve(Jend
Parte de acolea de unde dormea aceîa, şi betrânul luî buna luî oserdie, nu
Şi se ruga cu gândul către Dumnezeu. numaî l’a lăsat, ci ’î a dat şi douî gal- J
Iară în vremea utrenieî s’a făcut întru benî, cjicendu-î: primesce acestea ca să
răpire, şi vede un bărbat înfricoşat, şi aîbî de chîeltuială şi cheltuindu-î, vino
uiinunat, care a venit şi a stătut de-a- să ’tî dau alţiî şi te rogă luî Dumnezeu
supra acelor ticăloşî monachî ce dor- pentru mine; şi luând galbenii nevoi
urîa şi a (Jis: Domne miluesce! ca nisce torul Acachie, prietenul necâştigăriî şi
dobitoce dorm întru acestă cji, şi ţinea duşmanul iubirii de avuţie, s’â turburat
*u mâna luî o vargă, cu care lovind inima luî, şi mustrându-1 gândul, s’a în- |
*u păment a 4is: Vai! omuluî acestuîa, tors şi ’î-a dat banii înapoi, (Jicend: îaţi
Şi cu cuvîntul s’a făcut neve^ut. Iar galbenii teî, că me primejduesc să’m î
Acachie vecjend acesta, s’a cutremurat pîer4 mintea cu eî. Şi ducendu-se de
spaîmă, şi maî cu ferbinţelă se rugă acolo, a început a ’l supera gândurile,
Până ce s’a luminat de cjiuă, şiatuncî şi un gând îl silea, să se întorcă cu
s au întors îarăşî la chilia lor, şi după betrânul seu la metania lui, alt gând
Puţine cjile s’a dus Acachie de la acel îi cjicea să se ducă la vre-un ostrov
*Uonah, şi mergend s’a aşezat singur pustiu, şi altul într’alt loc, aşa luptân- j
la un loc, mai sus de monastirea Dio- du-se cu gândurile umblând, a ajuns
^isiuluî, nevoindu-se pre cât putea, | la o respântie de treî drumuri, şi fiind
lucrarea cea Duhovnicescă. Iar acel întunecat şi turburat de gânduri, a stat
eălugăr pentru carele am (Jis că a lovit pe loc nesciind care drum să apuce,
Illgerul cu varga în pămînt, aprope de şi îndată i s’a părut că ’l-a împins
^Usul, s’a dus în Ostrovul Samuluî o tărie nevecjută, către un drum pe
acolo a luat reu sfârşit, în cât s’a care a şi început a umbla, şi puţin
mergend, a întâlnit doi monahi ducen- a venit pe de-asupra muntelui ca un
du-se la sfânta Ana, şi unindu-se cu fulger, şi a gonit totă acea putere Sa-
eî a mers până la crucea care se nu- tanicescă cu huet mare, şi fulgerul
mesce a luî Sider, şi iarăşi a început acela, s’a dus împreună cu huetul până
a’l supăra gândurile maî tare, şi des- jos la malul Măriî, gonind pre supă
părţindu-se de aceia a rămas puţin rătorul, îar cuviosului ’î-a dăruit răs-
acolea, şi iarăşi a început a merge pe bunare şi linişte gândurilor, şi ’î-a
acelaş drum şi găsind o piatră a şedut umplut inima luî de multă bucurie,
pre ea, şi fiind flămând a scos puţină atât în cât că cu mare glas, înălţa
pâine să mănânce, (care ’î-o dedese mulţumiri Mântuitorului nostru Iisus
acei doi monahi) căci nu mâncase de Hristos, şi Stăpânei nostre mijlocitoreî
trei (Jile, şi după ce a mâncat s’a re- Născetore" de Dumnecleu. Şi repede se
zimat pe mâna luî, şi din multa tur- ducea la Duhovnicul Galaction de la
burare a gândurilor, i s’a părut câ ’î-a Catunache, şi ’î-a prevestit tote cele ce
venit o întunecare a minţii, şi multă i s’a întemplat, şi luând blagoslovenie,
greutate a trupului, şi a adormit, şi s’a dus şi a lăcuit la Cavso-calivi, de-a-
îndată vede înaintea lui, un uriaş ne supra la chilia sfîntuluî Maxim, ce
gru şi înfricoşat, şi îarăşî a simţit, ca are Hramul schimbării la faţă. Acolo
cum ’î-ar fi dis altul la ureche înce a petrecut 20 de ani, lucrând la lin
tişor, cum că acest urât şi necurat guri, şi mânca puţină pâine cu apă,
Uriaş, este viclenul Diavol, care te-a la două şi la treî cjile odată, şi cea
luat înainte să te piardă, şi cu acest maî multă vreme, se hrănea cu varză
°uvînt s’a deşteptat încutremurat şi sălbatică, şi cu castane, atâta numai
^ice, vai m ie ! că m’a luat înainte vi- purtând de grije pentru trup, cât nu
clenul Diavol ca să me piar4ă, atuncea mai să trăiască. Iară totă silinţa şi
a hotărît să se ducă la Duhovnic, şi grija luî era la ne voinţa cea Duhov-
Sa facă ce’l va sfătui, că pote va găsi nicescă, luptându-se cu Diavolul, lup
0(lihnă. Şi mergend pe drum spre Du tătorul nemuluî omenesc, simţitor şi
hovnic, ’l-a răpit un repede vârtej de gânditor două-cjecî de ani. Apoî po-
vânt, şi ’i-a scos din drumul luî, o gorându-se la malul Măriî, şi găsind
^Ună depărtare, silindu-1 şi împingen- o peşteră mică, a lăcuit într’ensa, întru
^u»l spre prăpastie ca să se piardă. care maî întâiu a şecj.ut sfîntul Maxim
^°esta vederat pătimind de nevăzuta Oavso-calivitul, şi a umblat pre dru
iucrare Biavolescă, s’a temut forte, şi mul cel strimt, şi maî pre sus de pe
Cu glas mare a strigat: Domne lisuse trecerea omenescă, unde şi colibile
5>istose şi Prea sfîntă Născătore de luî le ardea, pentru aceea şi locul s’a
^Umne^eu ajută~mî. Şi îndată i s’a numit Oavso-calivion. Şi şe^end întru
aiaatat o altă Dumnecjeescă putere, care acea peşteră, a început a se nevoi mai
mult, cu cele maî aspre nevoinţe şi
dureri ale trupului, pre care audin-
du-le ore-care neiscusit întru cele Du
hovnicesc'], i se părea necredinciose,
sau le-ar fl socotit ca le face cu ade^
verat pentru fală, şi laudă mincinosa
a betrânuluî meu; pentru că m’am
învrednicit şi eu să fiu ascultător, ş
să iau nevrednicul de la densul sfîn
shimă, şi am remas supuindu me,
până aprope de mortea luî, şi atun
eu lucrarea urătorului de bine, am ş
puţin, ci nu m’am depărtat de tot, mm
m’am înstreinat de cercetarea
Părintescă, ci şi la sfînta lui adormi
m’am aflat împreună cu densu , ş
mâinile mele l’am îngropat, eci
tru acesta scurtez cuvîntul me
vom să spuî acelea
Pare la toţî vrednice d însă.şî
acelea, pre care le-am au , ^
sfînta gura luî, şi Pre c a r e ^ eaiteie
cu însu-mî o c h » âtorlî ce au
le-am aucjit de la a dând acolo
fost mai ’nainte de mine. minunata
în peştera care am Qis, - tru_
nevoinţâ lucrtadu-o, n e o ^ ^ ^
Pul luî, cu fomea ş noptea,
uelele şi cu durerile 4 . cU miî
cu goliciunea în g f ^ d - c ă locul
de alte rele pătimiri-^ strîngea
era sec şi fără de apa, îar vara
apă de ploîe înt^U“ ^ âîa’ pre robul
voind Dumnezeu a m gg sfârşea
seu cel bine credincios» mic de-a-
apa din cb.îup3 vinea * ceuinplea
supra peşterii, Şi P1° a^ cea norUl. Dar
chiupul, şi îara^1
58
luî Hristos. Iar aceîa luându-1, l’a a- carî alerga acolo mulţime multă. Iar
runcat într’o fântână uscată, unde DumneZeescul dar l’a slăvit de sus,
arunca pre ucigaşi, şi acolo a fost 40 cu lumină cerescă, şi lumina sfintele
de cjile flămând, apoî scoţându-1 de moşte trei Zile şi treî nopţi pazindu-le,
acolo cu cumplite bătăi l’au muncit, şi vedea toţî şi se minuna şi creştinii
şi neputându-1 face a se lepăda de forte mult se bucura. Iar necredincio
Hristos, a poruncit Vizirul ca să’l şilor turci le crăpa inimile. Atuncea
omore, şi ducându-1 la locul de jun- s’a întâmplat acolo o corabie engle-
ghiere, pre drum când îl ducea şi zescă, şi cumperând sfintele moşte cu
când întâlnea vre-un creştin, îl here- 500 de lei, le-aiî dus la locul lor. Iar
tisia, şi se ducea cu mare bucurie, acel boer pentru care am Zis mai sus,
ca cum ar fi mers la o mare veselie, că a mers după mucenic, veZând că
îar nu la junghiere, şi vedend un boer gonesc turcii pre creştini, a dat 5 lei
atâta bucurie la densul, se minună, şi unui băiat de turc de ’i-a muiat bas
înştiinţându-se că’l duc ca să’l îniun- maua în sângele mucenicului, iară
ghie pentru Hristos, a mers şi acela turciî vedând pre boer că a muîat bas
ca să-î vadă sfârşitul, şi după întâm maua în sânge, la pârît la Vizir, care
plare, trecând pe lângă o gemie în a hotărît să’l omore şi pre boer, şi
cîasul al 12-lea, unde striga un turc, având prietin pre dragomanul Impe-
Şi căutând mucenicul la dânsul l’a rătesc, l’a scăpat de m orte; dar l’a
scuipat, şi îndată gelaţiî ’î-a tăîat limba aruncat într’o temniţă întunecosă,
luî, (pre care cu bucurie singur o a unde a şeZut şase luni, şi în totă sera
scos din gură şi ’î-au tăîat-o); şi iarăşi vedea câte o rază de lumină, viind de
cu închipuire urâ de bine pe creştini la locul de unde a tăîat pre mucenicul,,
Şi curgea sângele din gura luî. Şi când de îî lumina în temniţă, şi forte mult
a venit la locul osândirii a mulţumit se mângâia, apoî dând 400 de galbenî,
luî DumneZeu cu gândul şi cu închi a eşit din temniţă, şi împreună cu fra
puirea, şi aşa bucurându-se a luat cu- tele seu vînZând tot ce au avut, s’au
nuna muceniciei în 19 Ianuarie, în | dus la sfîntul Mormînt şi la Muntele
aniî de la Hristos 1694, şi fericitul şi Sinaî. Apoî venind la sfîntul Munte ,
Prea curatul luî suflet s’a suit la Ce s’au făcut călugărî, şi cel întâiu s’a
aiuri cu multă slava sa se bucui e de numit Agapie, şi s’a sfârşit la monas
gânditorul seu Mire în cîata muceni tirea Dohiarului, afierosind acolo şi
cilor. Iar cinstitele şi sfintele luî Moşte, basmaua acea muiată în sângele siîn-
îndată după ce ’î-a tăîat sfîntul luî tuluî cuvios, şi mărturisitorul mucenic:
CaP, a căZut către resărit ca un viu, Romano. Iar cel al doilea s’a numit
Pentru care zavistuind urîtoriî de Hris Hristofor, şi s’a sfârşit la Cotlomuş..
tos turcî, gonîa bătând pre creştinii Iar cuviosul Acachie, după ducerea.
cuviosului mucenic Romano, maî mult noscuţii luî, fiind-că la alţii nu se
se nevoîa, şi apoî după puţină vreme, arăta. Odată a nins mult, şi a de-
a fugit din peşteră, şi s’a dus la chilia gerat forte tare cuviosul, şi pentru
sfintuluî Athanasie, şi acolo aflându-se aceia aprincjend foc, ca să se încăl-
şi închinându-se odată, precum <Jicea: zescă, dar nu putea, pentru că pre cât
a venit întru uîmire, şi vede pre cu se apropia el de foc, cu atâta mai mult
viosul mucenic Romano, tot luminând recea. Atuncea a înţeles, cum că nu
ca fulgerul, şi faţa luî slobodea raze este atâta frig mult firesce: ci lucrare
maî mult de cât sorele, avend slavă satanicescă este, şi îndată sărind a stins
Dumnedeescă, şi îşî întorcea aceaDum- focul şi aşa precum era gol, a eşit afară
necjeescă faţă despre bătrânul, şi nu şi a că(Jut pe zăpadă, şi îndată ’î-a venit
voîa ca să’l vadă; şi’î arăta luî cu o minunată putere, care a gonit re-
acesta, ca cum l’ar dojeni, pentru căl cîala cea multă, şi atâta ’l-a încălzit, j
carea ce a făcut că a fugit din peşteră. întru cât că i se părea că şade într’un
Iară cuviosul cu smerenie căcjend, îl feredeu, îar nu pre zăpadă. Pentru
ruga ca să’î caute cu linişte şi să’î erte acesta a luî îngerescă petrecere, ’î-a 1
A W
acela ’i-a răspuns: bună parte are acela noue că a vedut pre cuviosul, acolo
aicea care plătesce haracîuri şi alte unde se închina, şi dicea, Dom ne lisuse
dări la turci, fără să se supere şi să Hristose, că eşîa ca o pară de fo c din
cârtescă, că la învierea cea de obşte, gura luî, şi încă şi daruluî m ai ’nainte
vor lăcui întru aceste prea frumose pa- vederii, s’a învrednicit pururea p o m e
laturi. Pentru că acestea le-a făcut Dum nitul, precum n oi toţi ’l-am cunoscut,
nezeu pentru ca să lăcuiască într’en- pentru că mai ’nainte spunea la m ulţî,
sele creştinii ceî ce plătesc haracîurî acelea care pe urmă se va întem pla.
şi alte dări la turci, şi rabdă atâtea Vedea încă şi starea cea ascunsă a
durerî şi scârbe de la denşiî pentru fieşte-căruîa, adecă vedea pre fie-carele
Hristos. A vădut şi altele multe întru cum era cu sufletul, orî întru păcate,
acea vedenie, care pentru neputinţa orî în fapte bune, precum la m u lţi
multora, şi puţina credinţă, şi pentru tainici aî seî prieteni le-au arătat.
A
mtâlnesc vinul cu altul şi dau bună cine-va, sau s’a mâniat pe cine-va, sau
^iinineţa şi vorbesc amendoî şi se a zavistuit, sau a vorbit de rău pe
veselesc, întru acest chip este şi în cine-va în mânie, sau a furat, sau a
cea-l’altă lume; şi încă care n’au fost curvit, sau a blestemat pe cine-va, sau
I
*dcî odată acolo, adică pre cari nicî a înşelat pe cine-va, orî a făcut mala-
°dătă nu ’î-a vedut, nicî ’î-a cunos- chie sau sodomie, sau a hulit cuvîntul
k : acolo din Dumnedeesca pronie îi lui Bumnedeîi, adică sfinţitele cărţi, şi
74
^iaţa lui. Intru acest loc: sau a furat, a călugăriţelor care sunt curvare. Şi
sau a curvit şi maî ales tote păcatele la patru-decî de dile iarăşi merge la
câte unul pre rând, şi unde a făcut, i închinăciune, şi pentru acesta se fac
Ic arată. Şi îară îi arată câte bunătăţi pomenirile, pentru că atuncea, va să
a făcut, ori milostenii, ori a plătit sfinte dea seamă, prea milostivului D um
leturghiî la Biserici, s’au a postit cu nedeu, pentru faptele sale ce a făcut
cuviinţă şi aşa tote faptele cele bune, întru acestă viaţă, bune sau rele. Şi
Uiacar d e a sfătuit pre cine-va vre-un atuncia îl aşedă la un loc, unde şade
lucru bun, sau măcar un pahar de apă până la diua judecăţii, adică până la a
a dat întru numele Domnului, nu’şi doua venire a luî Hristos. Iar atuncea
Va perde plata sa, câte unul i le arată toţî vor învia cu trupurile, pentru a’şî
zabovindu-se până la a noua di. Iară lua plata fieşte-carele după faptele sal e
de la a noua di merge la închinăciune Şi drepţii vor lua de la Dumnedeu
Ca şi a treia di. Deci pentru acesta plata cerescă. Iară pecătoşiî vor lua în
trimet omenii leturghiî Domnului nos Iad pedepsă Diavolescă. Atuncea pă
tru lisus Hristos, aducere aminte pen- rintele Macarie, tare oftând şi lăcră
tru acele suflete, ca să căute cu ochi mând, a dis : Vaî de diua întru care s’a
^unî şi milostivi spre ele. Şi iarăşi dacă născut omul păcătos, maî bine nu s’ar fi
Se închină luî Dumnecleu după a noua născut. Iară îngerul a cjis: aşa este ade
Zi îl îaiî îngerii pre acel suflet, şi’l duc verat, cinstite părinte, pentru coi pe
A
111 lume, şi îî arată, Raiul şi sânul luî cătoşî. Iară pentru ceî drepţi, fericită
Avram, lăcaşurile şi odihnele drepţilor, este diua aceia în care s’a născut ei.
adică vede acele veselii luminate şi se Atuncea, dise betrânul, rogu-me prea
l'°ga să’l lase să se salăşluescă acolo, înţelepte şi sfinte îngere, spune-mi mie
Unde lăcuesc drepţiî. Iară îngerii îl iau păcătosului: Iadul are sfârşit? Iară
' Şi’l duc la Iad, şi’î arată unde se pe îngerul dise, ba părinte, nicî îm pă
depsesc păcătoşii Şi dic către densul, răţia drepţilor, nicî pedepsă păcăto
aceştia sunt viermii cei neadormiţi, şilor, nu are nicî odată sfârşit. Insă
acesta este para cea de foc, şi acesta este de ar lua cine-va din mare întru o mie
tartarul, şi tote pedepsele i le arată de anî câte un grăunte de nisip, cu
Unde s 3 muncesc ticăloşii păcătoşi, cu adevărat s’ar sfârşi vre-odată tot n i
*Uare şi grea pedepsă, cari au întinat sipul, iar împărăţia drepţilor şi m unca
chipul lui Dumnezeu cu tina pecatelor păcătoşilor nu maî au sfârşit nicî odată.
Iară maî mare muncă şi pedepsă este, Şi c)Ase betrânul: mă rog, sfinte îngere,
Părinte, a zavistnicilor, a curvarilor spunemî şi acesta, care sfinţî sunt maî
Şi a furilor. Şi cu adeverat părinte milostivi spre omenî, ca să şe roge
sfinte; că mare pedepsă este şi a că- omul la denşiî, şi eî sa se roge la Dum
^ lugărilor pecătoşî a Ieromonahilor şi nedeu ; şi răspunse îngerul, toţi sfinţii
sunt milostivi către omeni, îară ome totă lumea, şi pentru acesta s’a gonit
nii fiind fără de minte, grăesc cu mânie Adam din Raiu, adică pentru mândrie.
asupra sfinţilor. Şi sfinţii îngeri forte Fariseul a căZut ticălosul pentru mân
sunt milostivi spre omeni. Că iubesc drie. Maî marele îngerilor, şi lucefărul
mântuirea omenilor, pentru acesta au căZut din Cerîu, şi din înger lu
sunt şi maî cinstiţi înaintea luî Dum minat, s’a făcut Diavol întunecat. Şi
nezeii. încă şi prea Sfînta Stăpâna ale Fariseului forte multe bunătăţi
nostră, prea cinstita Născăt ore deDum- le-au pierdut mândria. Căci omul de
neZeu, are mare grije pentru norodul va cădea întru acestă urîcîosă patimă
omenesc, şi se rogă tot-d’a-una neîn a mândriei, cu anevoe se va întorce.
cetat pentru pecătoşî, şi pentru rugă Şi iarăşi Zise betrânul: Care pecătoşî
ciunile sfinţiei sale, se ţine lumea până se pedepsesc maî reu de cât alţii ? Iar
acum. Iară omeniî când defaîmă şi îngerul a Z is: ’ţi-am mai spus, bătrâ-
hulesc pre sfinţi, apoi şi pre Dumne nule, că curvia şi blestemul. Ci să’ţi
Zeu. Când calcă omul poruncile luî spui şi acesta: că de desuptul iadu
DumneZeu atuncea şi pre DumneZeu rilor celor-l’alte, este şi altul maî cum
ocărasce şi darul Duhuluî sfînt, şi se plit iad, ce se numesce peirea; şi acolo
lepădă de Hristos. Şi se face tovarăşi se pedepsesc, preoţii, care fac curvie,
cu Diavolii, pentru că păcatele des şi slujesc sfînta liturghie, şi călugări
parte pre om de la DumneZeu. Şi când ţele, preotesele, diaconiţele, că sunt
face cine-va păcatul, şi greşesce împro- cinstite către cîata îngerilor, şi călu
tiva împărăţiei luî DumneZeu, atunci gării şi diaconii. Şi îarăşî, care înger
Şi sfinţii ’î-au urît pre denşiî. viind din Cerîurî, va spune pentru
preoţiî ceî buni, şi pentru călugării
•DumneZeu ’î-a dat voe slobodă fie cei buni; cariî trăesc şi se smeresc pre
cărui om, cum va lucra, aşa va lua şi sine-şi, înaintea lui DumneZeu, pen
plata. Şi îarăşî întrebă betrânul: Ore tru fericita viaţă, arătându-se cea m ai .
fieşte-ce pecat pote să despartă pe om adeverată pildă norodului, precum în
de la DumneZeu? A respuns îngerul: suşi lisus răbdând tote şi făcendu-se
Adeverat, părinte sfinte, fieşte-care pe singur pildă, dând tuturor adevărata
cat desparte pre om de la DumneZeu. învăţătură, ca pre ceî ce vor ţinea în
Iară blestemul şi mânia, stăpânesce văţătura, şi păzesc poruncile legii, cu
tote pecatele; acestea pogoră pre suflet mari daruri, şi cu multă cinste se vor
A