NURSING IN PSIHIATRIE

Psihiatria -este o ramură a medicinei care se ocupă cu

-prevenirea,
-diagnosticarea,
tratamentul și
-reabilitarea persoanelor
cu boli mintale.

Psihiatrul francez Henry Ey (1900-1977) definea psihiatria drept „ramură a

medicinei care are ca obiect patologia vieții de relație la nivelul asigurării autonomiei
și adaptării omului în condițiile propriei existențe.”
Tulburările psihice și bolile mintale influențează aproape toate aspectele vieții unui
pacient,
 funcțiile fizice,
 comportamentul,
 afectivitatea,
 perceperea realității,
 relațiile interumane,
 sexualitatea,
 munca
 timpul liber.
Asemenea tulburări sunt cauzate de interacțiunea unor factori complexi,
• biologici,
• sociali și
• spirituali,
care nu pot fi totdeauna puși în evidență .
Sarcina psihiatriei este să clarifice rolul acestor diverși factori și influența lor
asupra manifestărilor din cursul bolilor mintale.
Ingrijirea bolnavilor cu afectiuni psihice
Educatia sanitara pt. prevenirea bolilor psihice

 igiena sarcinii
 a se evita traumele psihice
 stari tensionale
 alcoolul
 tutunul
 asigurarea unui climat familial cald

 abordarea adolescentului cu intelegere si sfaturi competente

 asigurarea unei atmosfere de intelegere si respect in familie si la locul de munca
 informarea tinerilor casatoriti asupra cerintelor vietii de familie
 orientarea profesionala conform aptitudinilor si dorintelor individului
 pregatirea pentru schimbari fiziologice sau evenimente in viata
 pensionarea
 menopauza
 evitarea surmenajului psihic pentru evitarea starilor depresive,a sentimentului de
inutilitate, a starii de nervozitate
 regim de viata echilibrat
 alternarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus
 activitate reconfortanta
 evitarea consumului de
 droguri,
 alcool,
 condimente,
 cafea in exces
 tratarea precoce a afectiunilor organice
 endocrine
 metabolice
 renale
 cardiace
 neurologice

 nivel de constienta
 un pacient constient raspunde promt la intrebari si percepe ceea ce se intampla in
jurul sau pe masura ce constienta se diminueaza, este mai putin capabil sa se concentreze
pentru evaluarea nivelului de constienta se poate utiliza scara Glasgow
 comportament si infatisare
 se vor observa atitudinile si reactile pacientului in timpul examenului fizic
 aspectul sau reflecta modul in care percepe
 vorbire, limbaj
 se va cere pacientului sa numeasca obiecte care ii sunt aratate si sa citeasca cu
voce tare fraze simple
 capacitatea de a intelege si rezolva probleme prin teste si convorbiri
 orientare – sa redea corect locul unde se afla, de cand, data prezenta
 invatare – sa demonstreze modul de efectuare a igienei cavitatii bucale
 memorie imediata, recenta, trecuta
 se va cere sa repete o serie de numere, crescand progresiv numarul cifrelor
 se va cere sa isi aminteasca evenimente produse in ziua respectiva
 se va cere sa numeasca antecedente medicale sau familiale, sa-si spuna data
nasterii
 gandirea – se va cere sa interpreteze fraze simple, sau sa le explice
 judecata – va fi pus sa explice ce va face in anumite situatii
 functia senzoriala si de perceptie
 se vor oferi diversi stimuli luminosi, auditivi, olfactivi, tactili si se va observa
modul de reactie
 afectivitate prin observarea pacientului daca e trist, anxios, agresiv
Factori de risc(circumstante de aparitie)
 conditii nefavorabile ale medilului extern
 factori genetici
 afectiuni in timpul sarcinii: lues, rubeola
 traumatisme obstetricale
 traumatisme si infectii care produc leziuni ale creierului
 stari conflictuale, tensionate in familie, la locul de munca
 evenimente pe parcursul vietii
 profesii cu responsabilitate crescuta, desfasurate in zgomot si incordare psihica
 surmenaj intelectual
 perioade critice ale vietii
 boli metabolice, endocrine, neurologice, infectioase, intoxicatii
 ore de somn insuficiente
 consum de alcool, droguri

Semne si simptome(manifestari de dependenta)

 tulburari ale starii de constienta

 nu reactioneaza la stimuli
 manifesta dezinteres fata de lumea exterioara
 intelege cu dificultate ce se intampla in jurul sau
 este dezorientat
 este confuz
 somnolenta
 obnubilare-tulburare a starii de constiinta in care functiile psihice sunt incetinite,
pragul perceptiei este crescut, ducand la ingreunarea perceptiilor si in general a
contactului si posibilitatilor de orientare in mediul ambiant, neurmata de amnezie
 sopor(stare patologica de somnolenta)
 coma (stare de inconștiență)

 tulburari de perceptie

 hiperestezie - constă în exagerarea perceperii excitaţiilor dinafară -la surmenaţi,

convalescenţi, nevrotici, zgomote obişnuite, ca: scârţâitul unei uşi, chiar muzica, devin
neplăcute.
 hipoestezie – este scăderea excitabilităţii care determină o neclaritate în
perceperea lumii exterioare - în obnubilarea conştiinţei( tulburare a starii de constiinta in
care functiile cognitive sunt incetinite, pragul perceptiei este crescut, acesta perioada
nefiind urmata de amnezie –pierderea totala sau partiala a memoriei)

 iluzii sunt percepţii deformate ale obiectelor. Ele pot fi:

-vizuale (false recunoaşteri)
-auditive
-olfactive etc. –
(un tufiş poate fi perceput ca un animal fioros)
 Halucinatii sunt percepţii fără obiect
 auditive
 tactile
 olfactive
Se întâlnesc în:-schizofrenie,în diverse psihoze.

 tulburari de gandire
 idei delirante legate de persoana sa sau de mediul inconjurator
 fuga de idei – isterie, manie
 idee prevalenta – nevroze, psihopatii(tulburare de fond a gandirii caracterizata
prin disproportia pe care o are tema respectiva pentru subiect fata de realitatea faptica pe
care se bazeaza ( ex. ideea prevalenta despre suferinta sa, despre o boala deosebit de
grava,etc.)
 idei obsesive – stari de depresie, nevroze
 lipsa coerentei in vorbire
 oprire brusca in timpul expunerii
 tulburari de memorie
 Hipoamnezia- înseamnă o scădere a memoriei şi reprezintă un sindrom frecvent
întâlnit în:-stările de surmenaj,neurastenie,stari depresive.
 Amnezia -se manifestă prin abolirea proceselor de fixare,conservare, recunoaştere
şi reproducere ale memoriei, fie separat,fie în totalitatea lor
 tulburari ale dispozitiei
 depresia -este o stare mentală de tristețe,amărăciune care persistă pe perioade
îndelungate.
 euforie nejustificata, cu un comportamentagitat, haotic
 stare de spirit schimbatoare

 tulburari afective
 furie
 agresivitate
 violenta
 apatie-stare de indiferență, lipsă de interes față de orice activitate și față de
lumea înconjurătoare.
 labilitate emotionala
 tulburari de vointa
 dificultate in luarea unor decizii
 activitati nefinalizate
 insusirea cu usurinta a convingerilor celor din jur

 tulburari de activitate
 diminuarea sau accelerarea miscarilor
 epuizare rapida dupa activitati relativ usoare
 efectuarea mai multor activitati in acelasi timp
 agitatie psihomotorie
 catatonie- sindrom psihomotor al schizofreniei, caracterizat printr-o stare de fixare
a corpului în anumite poziții, conduită stereotipă
 catalepsie –stare patologică care apare în unele boli psihice și care se
caracterizează printr-o rigiditate bruscă a mușchilor și printr-o tulburare a funcțiilor
cerebrale
 negativism
 cleptomanie
 piromanie
 stereotipie

 tulburari de comunicare
 logoree
 mutism
 bilbiala
 eroare verbala
 utilizarea unui ton prea ridicat sau prea monoton
 graforee
 refuzul scrisului
 deficiente de caligrafie

 tulburari de comportament instinctual

 exagerare sau diminuarea instinctului alimentar
 perversiuni sexuale
 exagerarea sau scaderea instinctului matern
 diminuarea instinctului de conservare
 tentativa de autoagresiune
 suicid
 tulburari organice
 creier
 cord
 ficat
 rinichi

 IMPORTANT
 dupa aprecierea functiilor psihice , se vor culege informatii referitoare la
 habitat
 familie
 loc de munca
 starea de igiena
 comportament in trecut
 modul de dezvoltare a personalitatii
 starea morfo-functionala a diferitelor organe si aparate
 pentru a putea obtine informatii pertinente, in timpul interviului este necesar sa se
cistige increderea pacientului prin
 ascultare atenta
 examinare fara prezenta altor persoane
 utilizarea unui vocabular accesibil
 evitarea comentarilor fata de pacient
 neitreruperea expunerii
Examinari paraclinice
 examinari paraclinice
 radiologice
 radiografie craniana
 arteriografie
 CT
 mielografie
 EEG
 Examen genetic
 Examinari citogenetice
 Cariotip
 Testul BARR
 Examinari morfologice
 Dermatogifele palmare
 Examinari de laborator
 Singe
 VSH
 Glicemie
 Uree, acid uric, creatinina
 Colesterol
 Probe de disproteinemie
 VDRL
 Urina
 Sumar
 LCR
 Examen psihologic
 Teste de personalitate
 Teste de investigare a atentiei si memoriei
Problemele pacientului

 alterarea nutritiei – deficit (actuala sau potentiala)

 cauze
 refuz de alimentatie – psihoze
 aport insuficient fata de necesitati – agitatie psihomotorie
 anorexie nervoasa – tulburari nevrotice
 alterarea nutritiei – exces (actuala sau potentiala)
 cauze
 aport excesiv fata de necesitati – comportament maniacal, bulemie nervoasa
 diminuarea interesului fata de efectuarea activitatilor cotidiene
 cauze
 stare depresiva
 comportament psihotic
 comportament maniacal
 alterarea respiratiei - dispnee
 cauze
 anxietate
 tulburari nevrotice
 potential de alterare a integritatii fizice – suicid, autotraumatizare
 cauze
 depresie
 stare maniacala
 comportament psihotic
 dementa

 alterarea comunicarii – prezenta ideileror delirante

 cauze
 halucinatii
 agitatie psihomotorie
 alterarea somnului – insomnie, nevoie redusa de somn
 cauze
 depresie
 comportament maniacal

 deficit de autoingrijire
 cauze
 agitatie psihomotorie
 dementa
 comportament psihotic
 anxietate
 cauze
 incapacitate de adaptare la mediu
 dificultate de exprimare a nevoilor
 stres excesiv
obiective

 linistirea pacientului
 diminuarea manifestarilor comportamentale
 asigurarea unui aport in functie de necesitati
 asigurarea unui somn corespunzator cantitativ si calitativ
 prevenirea accidentarii
 prevenirea complicatiilor imobilizarii voluntare
 redobindirea interesului pentru desfasurarea unor activitati
 reluarea relatiilor interpersonale
interventii

 ingrijiri generale
 inca de la internare – adaptarea unui comportament adecvat fata de obsesile
bolnavului
 predarea obiectelor taioase – se va face cu mult tact
 in caz de nevoie se va face sedare medicamentoasa cu avizul medicului
 cu ocazia pregatirii la internare – asistenta va verifica eventualele hematoame,
lovituri sau leziuni pe tegumente , iar daca acestea exista va anunta medicul
 inainte de a fi dus in salon va mai fi inca odata controlat pentru a nu avea obiecte
taioase asigurarea microclimatului corespunzator
 sa se ofere siguranta
 camera linistita, saloane comune, spatioase, bine aerisite
 conditie esentiala - evitarea aglomerarii
 pentru cei agresivi – vor sta in camere izolate
 pentru cei care nu trebuie sa stea in pat – camere de zi
 usile vor sta deschise deoarece cele inchise irita
 incaperile anexe si colturile de coridoare vor fi bine luminate atit ziua cit si
noaptea
 temperatura optima
 posibilitati de a asigura semiobscuritatea pentru cei care trebuie sa stea in liniste
 mobilierul trebuie sa fie din material greu , fara unghiuri ascutite
 bolnavul trebuie ajutat sa isi satisfaca nevoile personale
 exemplu – bolnavul depresiv se retrage si se izoleaza de realitate, adesea nu este
in stare sa isi satisfaca nici macar masurile de igiena corporala si eventual refuza si
alimentatia
 numerosi bolnavi au ginduri de sinucidere si adesea fac tentative in aceasta
directie

 utilizarea comunicarii terapeutice

 mesajul verbal sa fie clar
 pacientul sa fie ascultat atent ,sa fie lasat sa isi exprime sentimentele ,sa spuna ce
il preocupa ,sa fie incurajat pentru comunicare cu altii
 sa se mentina pacientul la subiectul discutiei
 daca nu vrea sa vorbeasca , i se va oferi alt moment
 in timpul , se va tine cont de starea pacientului

 orientarea permanenta in timp si spatiu

 supravegherea atenta a pacientului pentru a observa aparitia unor modificari de
comportament sau modificari fiziologice
 crearea starilor de agresiune in relatia cu ceilalti
 aparitia intentiilor de agresiune sau a tentativelor de suicid
 aparitia starii de depresie
 tulburari digestive, varsaturi, constipatie

 asigurarea alimentatiei
 nu au nevoie de un regim special, doar daca sufera de anumite boli
 trebuie sa fie normocalorice, cu multe fructe, legume si preparate de lapte
 in functie de necesitati si preferintele pacientului
 se va stimula apetitul
 se vor oferi cantitati mici de alimente, la intervale scurte de timp
 in caz de agitatie psihomotorie , se va recurge la alimentatie prin sonda
 in caz de refuz alimentar , se utilizeaza alimentatia parenterala
 se vor corecta carentele vitaminice
 depresivii sunt predispusi la constipatie, trebuie rezolvata aceasta problema pe
cale dietetica , doar in caz de esec se va recurge la clisma evacuatorie, nu se
administreaza purgative
 cei cu denutritie inaintata – aport caloric ridicat
 cei tratati cu inhibitori de monoaminooxidaze (iproniazid, nialamida si toloxaton)
se interzice consumul de carne, drojdie, peste afumat, vinat, iar la externare sa nu
consume vin rosu si bere

 cei care refuza alimentatia sau cei inapetenti – alimentarea se va face prin
alimentatie pasiva, eventual cu lingurita
 in unele cazuri se administreaza inainte 6-8-10 ui de insulina care prin
hipoglicemia provocata declanseaza actul alimentatiei plus perfuzie intravenoasa
 daca nici acestea nu dau rezultate se recurge la alimentatie artificiala pe sonda,
aceasta va fi scoasa dupa fiecare masa si reintrodusa la urmatoarea

 supravegherea somnului in vederea asigurarii perioadelor de repaus neconfortanat

 nu va fi lasat in timpul zilei sa se odihneasca prea mult timp
 la nevoie , i se va administra medicamentele prescrise de medic si se va urmari
efectul terapeutic al acestora
 se vor afla de la pacient motivele nelinistii din timpul noptii
 vor fi inlaturati factorii iritanti

 asigurarea ingrijirilor igienice

 se va stimula pacientul sa se spele, sa se imbrace, acordindu-se timp suficient
 se va schimba lenjeria de pat si de corp ori de cite ori este nevoie
 in caz de agitatie psihomotorie
 imobilizarea pacientului – manuala, cu cearceafuri, chingi
 montarea de aparatori sau plase pe lateralele patului
 protejarea impotriva lezarii prin asezarea de paturi, perne in jurul bolnavului
 hidratarea pacientului tinind cont de pierderile de lichide prin transpiratie,
tahipnee

 stimularea pacientului pacientului in efectuarea unor activitati

 se va stabili un program de activitati agreate de pacient, pentru a preveni
plictiseala
 activitatea va fi dozata conform posibilitatilor pacientului
 se vor evita elementele competitionale in activitate
 se va incepe cu activitati individuale, apoi treptat se va trece la activitati in grup
 pacientul va fi recompensat cu laude
 prevenirea izolarii prin stimularea relatilor interpersonale
 organizarea de activitati recreative in grup
 sa se intervina atunci cind pacientul are senzatia ca nu este acceptat de ceilalti
pacienti

 in caz de agresivitate, cind pacientul devine periculos pentru el si pentru ceilalti

pacienti
 Identificarea cauzei care a determinat schimbarea comportamentului
Au tendinte de a comite agresiuni
 Linistirea pacientului
 Izolarea temporara, daca situatia devine amenintatoare
 Asistenta nu poate parasi salonul doar daca supravegherea e preluata de alta
asistenta
Urmarirea functiilor vitale si vegetative
 Puls, T.A., temperatura, respiratie
 Pierderile de lichide prin diureza, transpiratii, tahipnee
 Tranzitul intestinal – combaterea constipatiei

 Aplicarea masurilor de prevenire a complicatiilor imobilizarii voluntare – escare,

hipotensiune ortostatica, constipatie, tromboflebite
 Participarea la masurile terapeutice aplicate
 Insulinoterapie
 Soc electric
 Somnoterapie
 Psihoterapie individuala, in grup, meloterapie, ergoterapie
 Administrarea tratamentului medicamentos – neuroleptice, antidepresive,
tranchilizante, hipnotice
 Se va explica pacientului necesitatea tratamentului si cooperarii
 Se va manifesta rabdare si blindete
 Se va urmari daca pacientul ia tratamentul oral – pot stoca medicamente in scop
suicidar
 Mentinerea legaturii cu familia
 Incurajerea familiei pentru a se implica in suportul emotional de a vizita pacientul

 ATENTIE!!!!!!
 Ingrijirile vor fi diferentiate in functie de comportamentul pacientului –
anxios, depresiv, maniacal, psihotic
Ingrijirea unui bolnav anxios

 Anxietatea (neurotism) este o stare afectivă caracterizată printr-un sentiment de

insecuritate, de tulburare, difuz.
 Forme de anxietate:
-anxietate generalizată,
- fobia socială,
- fobii specifice (ex. fobia de insecte, frica de spații deschise sau închise),
-atacul de panică,
-tulburarea obsesiv-compulsivă
- stresul post-traumatic.

 Simptomele tulburărilor de anxietate

 sentimentul de frică sau/și gânduri cronice (constante), repetitive, de îngrijorare,

care reprezintă un element de stres și care interferează cu activitățile din viața (de
exemplu dacă unei persoane îi este frică să meargă la interviuri pentru ca acolo ar trebui
să interacționeze cu străini, va evita situația respectivă, temându-se ca oricât de
inteligentă ar fi, nu ar primi postul, chiar și dacă ceea ce face actualmente nu îi oferă
satisfacția dorită).
 reacții fizice – (ex. transpirație, tremurături, bătăi de inimă rapide, dificultăți în
respirație, greață, leșin)
 gânduri disfuncționale – ex. „dacă o să vorbesc în fața publicului, și o să greșesc,
toată lumea o să mă creadă prost” .
 comportament de evitare – o persoană anxioasă poate să ajungă să evite foarte
multe situații. Faptul că are gânduri negative și evaluează irațional situațiile care îi
provoacă anxietate, emoții negative foarte intense, reacții fizice puternice, și eventual
experiențe negative, plasează persoana într-un cerc vicios, din care nu poate să iasă

Tipuri de tulburări de anxietate

Anxietate generalizată
Simptome
 frica exagerată și grija legată de lucruri comune,centrul anxietății poate fi
reprezentat de prieteni, familie, sănătate, muncă, bani sau ratarea unei întâlniri importante
(de fapt tot ceea ce este important persoanei poate să capteze centrul atenției ca focus al
anxietății). Vorbim despre anxietate generalizată dacă grija exagerată este prezentă în
aproape fiecare zi, timp de 6 luni, și dacă persoana are dificultăți în controlarea anxietății
 irascibilitate și iritabilitate ușoară;
 oboseală;
 insomnie;
 probleme de concentrare; (nu se simte capabil să gândească)

 Fobia sociala
Consta in frica de evaluarea si judecata negativa a altor– de ex. a vorbi in public, a folosi
toalete publice, a manca sau a bea in public, sau orice alta situatie sociala incluzand
comportamentul la petreceri sau/si la locul de munca ;pot simti frica in cazul unei
singure, sau in cazul mai multor situatii, frica care poate sa conduca la evitarea situatiilor
respective, ulterior ajungandu-se la izolare.

 Fobii specifice – frica este persistenta si irationala de un obiect specific sau de o

situatie, fata de anumite animale, locuri sau persoane, si poate sa fie atat de intensa incat
persoana respectiva va manifesta simptome fizice intense sau atac de panica.
Aceste fobii se pot referi la caini, sange, furtuna, paianjeni, ace, sau la alte obiecte si
situatii, dar, in orice caz anxietatea resimtita este exagerata si tulburatoare.
Adultii care sufera de fobii de obicei sunt constienti de faptul ca frica lor este exagerata si
irationala.

 Atacurile de panica sunt comune pot sa nu fie legate de o situatie anume, ci pot
aparea spontan.
 Pentru ca o persoana sa fie diagnosticata cu tulburare de panica, trebuie sa aiba circa 4
atacuri de panica lunar intr-o perioada mai indelungata.
 Tulburarea obsesiv-compulsiva (ocd)
-se manifesta prin ganduri sau impulsuri (obsesii) intruzive, involuntare si nedorite (ex. O
femeie are senzatia ca sotul ei o insala fara a avea insa nici un indiciu)
- se simt fortate sa efectueze ritualuri mentale si comportamentale, ca de ex. spalatul
excesiv al mainilor, dusuri excesiv de frecvente (de mai multe ori pe zi), sau verificarea
repetitiva a anumitor lucruri (de ex. daca a incuiat usa, sau daca a stins aragazul)
-de obicei sunt constienti de irationalitatea si natura excesive a comportamentelor sau a
gandurilor lor.

Anxietatea post-traumatica
 este o tulburare ce presupune revenirea periodica a unui eveniment traumatizant
 evenimentele traumatizante pot fi violul, agresiuni psihice diverse, accidente, boli
care se instaleaza rapid si implica o teama accentuata de moarte
 in functie de natura tulburarii de anxietate post-traumatica, îsi pot face aparitia si
alte manifestari: diminuarea stimei de sine, pierderea încrederii în cei din jur, în societate,
în fiinta umana, stari de disperare,, dificultati în mentinerea unor raporturi sociale anterior
stabilite.

 masuri generale
 calm
 control
 nu se lasa pacientul singur
 comunicarea
 se indeparteaza factorii ce determina anxietatea
 administrarea tratamentului

 Tehnici comportamentale
 se sta împreună cu pacientul într-un mediu liniștit, securizant.
 se menține o atmosferă calmă.
 comunicarea trebuie sa fie: clară şi concisă, fără ocolişuri, cu cuvinte simple şi
mesaje scurte, deci fără poveşti lungi.
 limitează pe cat posibil factorii excitanţi din jur care i-ar putea amplifica teama.
 medicamentele se administrează după prescripţii şi se urmăreşte cum
reacţionează pacientul şi in ce măsură se observa efecte secundare.
 se incearcă stabilirea impreună cu pacientul a cauzei care ii provoacă teama şi
cum ar putea să o stăpaească intr-o manieră pozitivă.
 se discuta cu pacientul
-despre experienţele sale şi va fi stimulat să-şi exprime
-despre momentul apariţiei fricii şi cum s-ar putea opri temporar acest sentiment( de
exemplu cu ajutorul exerciţiilor de relaxare, efort corporal,sau discutand cu el despre
posibilitatea apariţiei acestui sentiment, din timp)
 se invață pacientul cum să se relaxeze (folosind tehnici de respirație: pacientul
anxios respiră repede și superficial -incorect).
 Exerciții de respirație
♣Inspiră scurt (1/3) pe nas
♣Scurtă pauză
♣Expiră lung (2/3) pe gură
♣Rar
♣Folosind diafragma(și nu din gât)
 Învață pacientu lsă-și direcționeze atenția spre altceva (fie către exterior, fie către
ceva mental –o amintire, o imagine plăcută).
 Ajută pacientul să-și structureze ziua, printr-un program bine stabilit („când nu
faci nimic –faci anxietate”).
 Psihoeducație Individuală și familială, oferind informații despre boală,
medicație, atitudini benefice.