POVEȘTI DIN FOLCLORUL MAGHIAR

Palko și Lăcrimioara

A dost odată ca niciodată, peste 77 de mări și țări un împărat și o împărăteasă. Aceștia aveau un fiu,
care era pitic. La oricâți doctori l-au dus, băiatul nu mai creștea. Era pitic și așa a și rămas.

Împăratul jelea mult din cauza asta, iar împărăteasa și mai mult. A plâns atât de mult că a căzut
bolnavă. Dar, înainte de a-și da duhul, l-a chemat pe împărat și i-a spus:

-Tot ce îți cer este ca după ce mă veți îngropa, să-mi plantați pe mormânt o Lăcrimioară și să o păziți
zi și noapte ca nimeni să nu o culeagă. După ce a spus asta și-a dat duhul.

Împăratul s-a întristat fooarte mult.

-Măcar dacă fiul meu ar fi mai mare.... cui îi voi lăsa împărăția?

Și-a îngropat soția și a jelit-o muultă vreme. Apoi, a trimis vorbă ca totă lumea să aducă lăcrimioare la
curte. S-au adus foarte multe flori, au fost atât de multe, încât oamenii nu puteau alege care era cea
mai delicată lăcrimioară. Era cât pe aici să se ia la bătaie pentru asta. Împăratul a întrebat:

-Ce-i cu larma asta?

Un grădinar a răspuns:

-Sunt atâtea lăcrimioare aici că abia ne mai mișca printre ele, dar nu ne putem hotărî care este cea
mai frumoasă dintre ele.

-Unde ești Palko, fiule? Vino aici și fă ceva folositor, închide ochii și alege o lăcrimioară.

Zis și făcut, băiatul a închis ochii și a căutat prin lăcrimioare ca un envăzător. Si știți ceva? Lăcrimioara
aleasă de el era extraordinară. Avea clopoțeii ca diamantele.

Impăratul a intrebat?

-Cine a adus această lăcrimioară?

-Împărate, eu am adus-o din grădina zânei Ilona. A zis o bătrână.

- Atunci, planteaz-o și păzește-o ca nimeni să n-o fure!

-Dacă e cu putință, maiestate, trimite-l cu mine pe Palko. De voi ațipi,el mă va trezi.

-Foarte bine, zise împăratul

Zis și făcut, femeia a plantat floarea și a păzit-o ca pe propria ei viață. Palko avea o sabie pe care o
ținea în teacă, s-a dus și el să stea de pază împreună cu femeia.

-Palko, mă duc să mă odihnesc puțin, poate voi ațipi.Tu să stai și să păzești lăcrimioara!

-Nimeni n-o va lua mătușico, somn ușor!

În timp ce statea de pază, de nicăieri a apărut un spiriduș.

-Bună seara, Palko! Stii tu ce fel de floare păzești aici?

-Păăăi...știu. Este o floare din grădina zănei Ilona.

-Să știi că Lăcrimioara acesta, este prințesa spiridușilor. Ia ascultă-mă! Ilona s-a dus să vadă regatul
spiridușilor și a pus ochii pe prințesă, l-a rugat pe împărat sa i-o lase pentru o săptămână sau două.

Împăratul s-a învoit și i-a dat-o. Ilona era invidioasă pe frumusețea prințesei și s-a purtat cu ea.
Prințesa a plâns până și-a dat duhul. Când a fost îngropată, pe mormântul ei a răsărit o Lăcrimioară și
început să vorbească:

-Duceți-mă pe mormântul acelei mame, care a plâns la fel de mult ca mine, care aplâns pentru fiul ei
pitic.

Când dădaca ei a auzit, a luat Lăcrimioara și a adus-o aici. Dar dădaca Ilonei a auzit și ea si i-a spus
Ilonei totul. Acum Ilona nu se va liniști până nu o va găsi.

-Să vină aici, o să mă ocup eu de ea. A spus Palko.

Pe urmă, spiridușul și-a încălicat barba și a dispărut de parcă nici nu a fost acolo.

Palko, a rămas pe gânduri, încercând să nu ațipească. Apoi, a auzit niște zgomote, în fața lui au apărut
12 zâne, ce l-au înconjurat, dansând în jurul lui, crezând că-l va ameți, pentru ca una din ele să fure
Lăcrimioara. Dar, Palko se aștepta la asta și a trezit-o repede pe dădacă.

-Trezește-te mătușico, au venit după Lăcrimioară.

Femeia s-a trezit și intr-o clipă și-a luat fusul iar apoi vîj-vîj, s-a aruncat asupra zânelor, bătândul-e
până au plecat înapoi în regat cu mâinile goale. Zânele i-au spus Ilonei că nu au reușit să ia
Lăcrimioara. Ilona avea un cal cu 7 picioare, pe care l –a încălecat și a pornit la drum.

Palko statea iar de pază, când a auzit o voce:

-Palko, să nu ațipești, ci pregătește-te de grabă, Ilona se apropie. Si din Lăcrimioară a ieșit o fată
spiriduș, care era atât de frumoasă, încât la soare te poți uita, dar la dânsa, ba!

-Palko, Palko! Dacă aș fi avut trăsura fluturașilor cu mine de îndată am fi plecat de aici.

Și chiar în momentul acela au apărut 6 fluturași superbi ce trăgeau o calescă nespus de frumoasă.

-Vii cu mine Palko?

-Cum să nu vin, nimic nu ne mai poate despărți acum.

S-au înălțat tot mai sus, pe cerul albastru.

Prințesa s-a întors și l-a intrebat pe Palko:

-Palko, i-a uită-te în spate și spune ce vezi!

-Oh, nuu! Zâna Ilona este în spatele nostru, n-o lăsa să ne ajungă!

S-au înălțat și mai sus, cât de repede au putut, dintr-o data o flacără uriașă l-a atins pe Palko pe
spinare.

-Oh, calul Ilonei scuipă flăcări și îi simt dogoarea.

-Ai, răbdare să ajungem între Soare și Lună, pentru că acolo nu mai are puteri. Intr-adevăr zâna nu a
mai putut trece mai departe.
Când au ajuns în regatul spiridușilor, toata lumea s-a bucurat. Împăratul a fost atât de bucuros să-și
revadă fiica, încât a acoperit-o de sărutări, iar pe Palko l-a îmbrățișat ca pe fiul lui. Pe loc i-a promis
mâna printesei și scunul împărătesc

A urmat o nuntă ca-n povești, la care au venit spiriduși din tot ținutul. Împreună au avut muulți copii,
unul mai frumos ca altul și au trăit fericiți pâna la adânci bătrâneți.