Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INJECŢIE ÎN MATRIŢĂ
ÎNDRUMAR PROIECTARE
Îndrumar proiectare Tehnologii de injecţie în matriţă
TEHNOLOGII DE INJECŢIE ÎN
MATRIŢĂ
Îndrumar proiectare
2009
TEMA PROIECTULUI
Să se proiecteze matriţa de injectat pentru produse din materiale polimerice inginereşti sau
materiale compozite cu matrice polimerică ranforsate cu particule/fibre scurte tăiate, pentru:
a) denumirea piesei: ...............................
b) desen de execuţie: ..............................
c) volum de producţie: .............................buc/zi
d) regim de lucru: .................................schimburi/zi.
A. MEMORIU TEHNICO-ECONOMIC
1. Elemente constructiv funcţionale ale piesei
1.1. Schiţa piesei
1.2. Caracteristici ale materialului piesei
1.3. Condiţii tehnice
1.4. Rolul funcţional al piesei
1.5. Analiza tehnologicităţii piesei
2. Analiza tehnologica a tipologiilor matriţelor de injecţie pentru produse din materiale polimerice
3. Alegerea tipului de matriţă de injecţie pentru produse din materiale polimerice
4. Alegerea tipului de maşină de injecţie materiale polimerice
5. Proiectarea sistemului de injectare
5.1. Modul de injectare cu dimensionarea reţelelor de injectare
5.2. Calculul numărului de cuiburi
5.3. Dimensionarea cuiburilor funcţie de contracţia materialului utilizat
5.4. Calculul deformărilor prin contracţie ale piesei matriţate prin injecţie
5.5. Calculul de referinţă al plăcilor de formare a matriţei de injecţie
5.6. Verificarea suprafeţelor de închidere ale plăcilor de formare
5.7. Verificarea plăcilor de formare la rigiditate
6. Proiectarea sistemului de aruncare a produsului injectat
7. Proiectarea sistemului de control al temperaturii pentru elementele componente ale matriţei de
injecţie pentru produse din materiale polimerice
8. Proiectarea elementelor pentru conducerea şi centrarea matriţei de injecţie pentru produse din
materiale polimerice
9. Proiectarea sistemului de ventilaţie-aerisire a matriţei de injecţie pentru produse din materiale
polimerice
10 Alegerea materialelor corespunzătoare pentru piesele componente ale matriţei de injecţie pentru
produse din materiale polimerice
11. Stabilirea toleranţelor şi ajustajelor pentru piesele componente ale matriţei de injecţie pentru
produse din materiale polimerice
12. Analiza economică a matriţei de injecţie proiectate şi calculul seriei de fabricaţie economice
B) PARTEA GRAFICĂ
1. Desenul de execuţie a produsului polimeric.
2. Desenul de ansamblu al matriţei de injecţie pentru produse din materiale polimerice.
3. Desenul de execuţie al unui reper component al matriţei de injecţie pentru produse din
materiale polimerice
I. INTRODUCERE
Îndrumarul „Tehnologii de injecţie în matriţă – Îndrumar de proiectare”
serveşte pentru aplicaţii industriale cit şi studenţilor Facultăţii „Ingineria şi
Managementul Sistemelor Tehnologice” din Universitatea POLITEHNICA din
Bucureşti pentru elaborarea proiectului la disciplina „Tehnologii de Injecţie în
Matriţă”.
Îndrumarul cuprinde informaţiile necesare rezolvării temei de proiectare, în
succesiunea logică a elaborării proiectului.
Pentru rezolvare temei de proiectare, se face o eşalonare în timp a activităţilor,
rezolvarea fiecărei activităţi fiind evaluată şi apreciată în funcţie de gradul de
rezolvare, corectitudinea soluţiilor propuse şi de respectarea termenelor impuse.
2. Factori tehnologici:
uniformitatea granulelor;
conţinutul de apă redus în granule
stabilitate termică şi chimică
contracţii mici la piesele injectate.
a b c
Fig. 2
c) Grosimea pereţilor este determinată de
condiţiile de rezistenţă impuse piesei în
exploatare şi de necesităţile reologice
impuse de tehnologie. Grosimea pereţilor
trebuie să fie constantă, mai ales în cazul
materialelor plastice cu tendinţă mare de g
cristalizare. Se vor evita îngroşările
nejustificate ale pereţilor, deoarece, în
aceste zone, cantitatea de material este mai
mare şi, la răcire, vor apărea retasuri şi Fig. 3
goluri, cu influenţe negative asupra calităţii
piesei injectate.
Se recomandă următoarele domenii
ale grosimii pereţilor:
g = 0,5 - 5 mm (pentru materiale
nearmate);
g = 0,75 - 3 mm (pentru materiale armate).
În figura 3 este prezentată o piesă
proiectată greşit şi dedesubt aceeaşi piesă
concepută corect. r
d) Razele de racordare „r” trebuie să fie r
> 0,6g, unde g este grosimea peretelui Fig. 4
racordat (fig. 3). Pentru condiţii generale de
exploatare, razele minime de racordare sunt
în intervalul (1 - 1,5) mm. Absenţa razelor
de racordare (fig. 4) conduce la producerea
de turbulenţe la injectare, cu scăderea
semnificativă a rezistenţei în zona de
Fig. 5
trecere.
e) Bordul superior al pieselor de mari dimensiuni are o construcţie specială pentru
a preveni deformarea pereţilor în urma contracţiilor puternice la răcire. În figura 5
sunt prezentate câteva forme recomandate ale bordului superior.
O altă soluţie pentru evitarea deformării pereţilor este nervurarea acestora.
h
h
Se recomandă (fig. 7):
pentru găurile străpunse
hs (8 … 12)ds;
pentru găurile înfundate
hi (5 … 6)di. Fig. 7
În cazul materialelor plastice, şi mai ales 30’-1°30’
termorigide, găurile filetate nu trebuie să (0,3-0,5) D
aibă pasul sub 1 mm.
(2-6) g
h) Înclinarea pereţilor piesei se
recomandă pentru extragerea de pe
poansoane, pe care piesele se strâng în
urma contracţiei la răcire. Unghiurile de
g
înclinare variază între 30’ şi 3 (fig. 8). (0,5-0,8) g D
i) Nervurile au rolul de a rigidiza piesa Fig. 8
injectată, atât pentru mărirea rezistenţei
mecanice în funcţionare, dar şi pentru a
preveni deformarea piesei datorită
contracţiei post-injecţie. Dimensiunile
recomandate pentru secţiunea unei
nervuri sunt indicate în figura 8. Fig. 9
Trebuie evitate acumulările de 2/5 d d
material de la intersecţia nervurilor.
Există două soluţii propuse, respectiv
prevederea de găuri la intersecţii sau
decalarea nervurilor (fig. 9).
j) Inserţiile din materiale metalice sunt
prevăzute pentru ca anumite zone ale 2/5 d
piesei injectate să prezinte proprietăţi
mecanice, electrice etc. diferite de ale Fig. 10
materialului de bază.
© 2009; UPB-TCM 7/33 Prof.univ.OPRAN Constantin
Îndrumar proiectare Tehnologii de injecţie în matriţă
3. termoplastifierea materialului
4. injectarea materialului în stare topită
5. răcirea piesei injectate
6. deschiderea matriţei şi evacuarea piesei injectate
7. închiderea matriţei si începerea unui nou ciclu
În timpul procesului se dezvoltă o serie de forţe care exercită presiuni
importante asupra materialului. Dintre acestea, cinci sunt hotărâtoare determinând
nivelul calităţii produsului finit: presiunea exterioară, presiunea interioară, presiunea
ulterioară, presiunea de sigilare, presiunea interioară remanentă.
Ciclul de injectare al materialului sub forma unei topituri vâscoase şi relativ
omogene cuprinde următoarele faze:
1. începerea injectării prin înaintarea pistonului şi compactizarea materialului,
cavitatea matriţei fiind încă neumplută
2. creşterea presiunii şi umplerea cavităţii matriţei
3. creşterea în continuare a presiunii până la atingerea valorii maxime a acesteia
4. exercitarea presiunii ulterioare care face ca materialul plastifiat din cavitatea
matriţei să ramână sub presiune continuă în timpul procesului de solidificare
5. începerea solidificării materialului şi scăderea presiunii o dată cu sigilarea
canalelor de umplere a matriţei
6. răcirea piesei injectate
7. deschiderea matriţei şi eliminarea din matriţă a piesei injectate
Factorii semnificativi care permit utilizarea capacităţii unui material plastic
ingineresc de a fi folosit pentru diverse aplicaţii sunt:
- rezistenţa la tracţiune
- alungirea la rupere prin tracţiune
- modulul de elasticitate
- rezistenţa la şoc
- duritatea.
Aceşti factori sunt determinaţi nu numai de natura polimerului respectiv ci şi
de acţiunea chimică a unor substanţe, radiaţii, aditivi, etc.
fisurarea pieselor (în cazul materialelor termoplastice amorfe mai rigide precum
PAS-polistirenul rezistent la şoc) sau deformarea lor (în cazul materialelor
termoplastice semi-cristaline mai flexibile precum PE-polietilena
Unitatea de închidere
Echipament de control
- injectarea directă;
- injectarea prin canale de distribuţie;
- injectarea punctiformă;
- injectarea peliculară;
- injectarea de tip umbrelă;
- injectarea inelară;
- injectarea cu canal tunel;injectarea cu canale izolate;
- injectarea cu canale încălzite.
Tabelul 5.3. Dimensiunile orientative ale digului în funcţie de masa piesei [C1]
Masa piesei m, [g] Diametrul digului d, [mm] Lungimea digului L, [mm]
0÷10 0,3÷0,5 1,5
10÷20 0,5÷0,8 2
20÷40 0,8÷1,2 2
40÷150 1,2÷1,8 2,5
150÷300 1,8÷2,5 3
300÷500 2,5÷3 4
(H+Δ)-(H+Δ)Cmin=h+δ , (5.4)
C max C min
C med (5.5)
2
După adunarea, respectiv scăderea celor două ecuaţii rezultă:
H= h
1-Cmed (5.6)
σ=2FSp +MW
max
[daN/cm²]
(5.8)
unde:
F – forţa care solicită peretele la întindere, în daN;
S – aria secţiunii peretelui, în cm²;
Mmax – momentul de încovoiere maxim, în daN x cm;
W – modulul de rezistentă, în cm3.
Conform notaţiilor din figura 5.2. se poate scrie pentru secţiunea I – I :
h ² [cm3]
W (5.9)
6
p i h l² [daN·cm]
M max (5.10)
24
iar pentru secţiunea II – II :
h ² [cm3]
W (5.11)
6
p i h l² [daN·cm]
M max (5.12)
24
unde:
pi – este presiunea interioară de injectare , în [daN/cm²];
h –înălţimea plăcii de formare, în [cm];
L – distanta dintre reazeme, în [cm];
l – distanta dintre reazeme, în [cm].
Rezistenţele calculate trebuie să fie mai mici decât rezistenţa admisibilă pentru
oţelul din care este realizată placa de formare, respectiv:
σef < σa
St=Sc+Si (5.13)
De unde:
Si=St-Sc [cm²] (5.14)
Suprafaţa de închidere efectivă Sie trebuie să fie mai mare decât suprafaţa de
închidere necesară calculată, respectiv:
Sie > Si
Verificarea la rigiditate se face prin calculul săgeţii efective, care trebuie să fie
mai mică decât săgeata admisibilă. Calculul la rigiditate se face numai pentru unul
din pereţii plăcii, în cazul plăcilor de formare dreptunghiulare, şi anume pentru
peretele care are lungimea cea mai mare. Săgeata se va calcula cu formula:
5p i hL4 [cm]
f
384EI
în care:
pi – presiunea de injectare, daN/cm²;
L – distanţa maximă între reazeme, cm;
E – modulul de elasticitate, daN/cm²;
h – înălţimea plăcii de formare, cm;
I – momentul de inerţie, cm4.
h 3 [cm4]
I
12
F1< F2
Unde:
F1 – forţa necesară deschiderii matriţei;
F2 – forţa de deschidere a maşinii.
FA< F2
Unde:
FA – forţa de aruncare din matriţă;
F2 – forţa de deschidere a maşinii.
FA=FD+ΣFR
Unde:
FD – forţa de demulare;
FR – forţele de fricţiune în sistemul matriţei.
FD= μpA =N
Unde:
μ – coeficientul de frecare între miez şi piesa injectată;
p – presiunea de contact între piesă şi miez, N/m²;
A – suprafaţa de contact între piesă şi miez , m².
Q=m(i2-i1) kcal
Unde:
m – masa piesei injectate , kg;
i2 – entalpia materialului plastic la intrarea în matriţă;
i1 – entalpia materialului plastic la demulare.
Entalpia materialului plastic se calculează cu relaţia :
M
Q S(Tpc - TpT ) [W]
unde:
λM – conductibilitatea termica a matriţei =0,197 [W/m·K]
δ – distanta canalului de temperare fata de suprafaţa matriţei ,[m]
S – suprafaţa transversală activă a matriţei ,[m²]
Tpc – temperatura medie la peretele cavitaţii =433 [k°]
TpT – temperatura medie la peretele canalului de temperare =333 [K°]
dc
0,0668p e
Lc
T [3,65 ] [w/m²K]
dc dc
1 0,045(p e )²
Lc
unde:
dc – diametrul canalului de temperare , [m]
Lc – lungimea canalului de temperare, [m]
Criteriul lui Peclet se calculează cu relaţia:
w T d cc pT
pe
T
Unde:
WT – viteza fluidului în canale, m/h;
QE=QC+QR [Wm²/K3]
Unde:
Qc – pierderi de căldura prin convecţie =0
QR - pierderi de căldura prin radiatie =364,5 [Wm²/K3]
Datorita faptului ca pierderile de căldura prin convecţie sunt nesemnificative
chiar la temperaturi ridicate ale matriţei, ele pot fi neglijate, Qc=0.
Transferul termic prin radiaţie de la matriţă către exterior se calculează cu
relaţia:
QR=SMeCo(TMs/100)4 [Wm²/K3]
Unde:
SM – suprafaţa libera a matriţei în contact cu aerul înconjurător , [m²]
e – coeficientul de emisie =0,52 [m²]
Co – constanta lui Stefan-Boltzman =5,76 [W/m²K4]
TMs – temperatura la suprafaţa unei matriţe =433 [K°]
Compoziţ
Element de
Scăderea ponderii ie
aliere/ Creşterea ponderii determină
determină utilizată
Simbol
%
Rezistenţă, rezistenţă termică până la 4000C, Alungire, ductilitate,
Carbon/C <1.2
rezistenţă electrică maleabilitate
Rezistenţă, ductilitate, maleabilitate, comportare
Mangan/Mn bună la forjare şi la tratament termic, rezistenţă Alungire (scăzută) <8
la uzură, reoxidare
Rezistenţă, comportare bună la tratament termic,
Siliciu/Si Alungire (scăzută) <1
rezistenţă electrică, rezistenţă la oxidare
Aluminiu/Al Rezistenţă la oxidare Fragilitate <0.5
Rezistenţă, ductilitate, rezistenţă electrică, Alungire (scăzută),
Nichel/Ni <10
rezistenţă la coroziune Proprietăţi magnetice
Rezistenţă, comportare bună la tratament termic,
Crom/Cr Alungire <20
rezistenţă la coroziune, rezistenţă la temperatură
Molibden/Mo (de Rezistenţă, rezistenţă la temperatură,
obicei în comportare bună la tratament termic, rezistenţă
Alungire <2
combinaţie cu Ni la şoc, păstrare duritate, rezistenţă la acid
şi Cr) sulfuric şi clorhidric, proprietăţi magnetice
Rezistenţă, rezistenţă la temperatură, rezistenţă
Vanadiu/V Fragilitate la tratament <2
la şoc, de oxidare
Wolfram/W Rezistenţă, duritate, rezistenţă la coroziune,
Alungire <2
(Tungsten) proprietăţi magnetice
Cobalt/Co Rezistenţă , proprietăţi magnetice Fragilitate la tratament <2
Cupru/Cu Rezistenţă, rezistenţă la acizi Tendinţă de oxidare <0.5
Sulf/S Prelucrabilitate <0.5
Rezistenţă, rezistenţă la temperatură, fragilitate,
Fosfor/P <0.5
fragilitate la tratament
Oţeluri martensitice
BIBLIOGRAFIE
[A1] AMZA Gheorghe, Dumitru Gabriel, Rîndaşu Viorel; Tehnologia materialelor; Editura
Tehnică, Bucureşti; 1999.
[D1] DUMITRAŞ Constantin; OPRAN Constantin; Prelucrarea materialelor compozite,
ceramice şi minerale; Editura Tehnică, Bucureşti; 1994.
[D2] DUMITRESCU Andrei.; OPRAN Constantin.; Materiale polimerice, Caracterizare,
Proprietati, Prelucrare; Oficiul de informare documentară pentru industrie, cercetare,
management; Bucureşti, România, 2002.
[F1] FETECĂU Cătălin, Tăbăcaru Valentin, Felicia Stan; Prelucrarea maselor plastice prin
injectare; Oficiul de informare documentară pentru industria construcţiilor de maşini; Bucureşti;
România, 1998.
[G1] GASTROW Hans; 1992; Injection Molds-108 Proven Designs; Hanser Publishers,
Munich; Germany.
[I1] IONESCU Mircea Muscel Ianculescu; I.V.Şereş; E.Vasş; I.Rosenthal; A.Biro;
Proiectarea matriţelor pentru produse injectate din materiale plastice; Editura Tehnică, Bucureşti;
Romania, 1987.
[M1] MICLĂUŞ Ion; Busuioc, D.; Tancou, T.; 1975; Album de matriţe pentru materiale
plastice; Editura Tehnică, Bucureşti; Romania.
[Ş1] ŞEREŞ Ion; Proiectarea matriţelor pentru produse injectate din materiale plastice;
Editura Tehnică, Bucureşti; România, 1987.
[S2] ŞEREŞ Ion; Injectarea Materialelor Termoplastice; Editura Imprimeriei de Vest,
Oradea; România, 1996;.
[S3] ŞEREŞ Ion; Matriţe de injectat Editura Imprimeriei de Vest, Oradea; România, 1999.
[O1] OPRAN Constantin; NICOLAE Vasile; RACICOVSCHI Vasile; Biostructuri
polimerice degrdabile in mediu natural; VASILE GOLDIS University Press; ARAD, Romania;
ISBN 973-664-041-8 ; 2004
[R1] REES Herbert; 1995; Mold Engineering; Hanser Publishers,Munich; Germany.
11.***; 2003; HASCO; Documentaţie elemente normalizate şi standardizate pentru matriţe
de injecţie materiale polimerice; Ludenscheid Im Wiesental, Germany.
12.***; 2003; DME; Documentaţie elemente normalizate şi standardizate pentru matriţe de
injecţie materiale polimerice;DME Belgium C.V.B.A.; Mechelen, Belgium..