Sunteți pe pagina 1din 2

Alizeele

- Vânturile permanente de est (transport est tropical) orientate spre ecuator. Iau naștere la periferia
ecuatorială a anticiclilor mobili subtropicali. Se deezvolta în zona alizeică între 6 ° emisferă S. și 28 °
emisferă N. iarna și între 30 ° emisfera N. și 30 ° emisferă S.. vară. Lățimea și poziția zonei de alizee se
schimbă de la sezon la sezon. Ele pot varia în diferite părți ale oceanului. Viteza medie a alizeelor este
de 5-6 m / s. Cu toate acestea deasupra promontoriilor și insulelor alizeele se amplifica. În timpul iernii,
alizeul de Est cuprinde toata troposfera la o altitudine de 16 km, în vara aceasta nu se extinde mai mult
de 10 de kilometri. Mai presus de alizeu domină contraalizeul de vest.

Alizeele sunt însoțite de obicei de vreme uscata si senina.Norii alizeici cumuliformi sunt slab dezvoltati
pe verticală, de multe ori au caracter de Stratocumulus. Uneori nori cumulus puternici străpung stratul
de inversiune. Pe partile aerate ale Insulelor și coastelor (estice), uneori cad precipitatii alizeice. Acestea
sunt cele mai intense in timpul iernii, într-o perioadă de puternică dezvoltare a alizeelor.

Inversiunea alizeelor se intinde la inaltimea de la 1 până la 2 km și separă curentul alizeic Ecuatorial


inferior de cel superior, mai cald și uscat. În zona de convergență intertropicala inversiunea lipsește, așa
că există condiții pentru dezvoltarea de nori Cumulonimbus.

Climatul alizeic (regiuni climatice sub influența alizeelor) se deosebeste prin vanturi stabile și uscate. Pe
câmpii se formeaza climat alizeic de desert (de exemplu, Sahara, Kalahari),sub influența vînturilor
uscate.

În zona de întâlnire a alizeelor emisferelor nord și de sud, sau întâlnirea alizeelor si musonilor se
formeaza frontul(tropical)alizeic. Acesta este situat în dorsala dintre anticiclonale subtropicale din
ambele emisfere

În ocean, alizeele provoca apariția curentului ecuatorial (de Nord și de Sud -pentru Oceanul Atlantic și
Pacific), a cărui viteză de 15-20 cm / s, și crește pe măsură ce se apropie de ecuator. Alizeul puternic,
care acționează pe curentul Nord Ecuatorial, accelerează curentul cald oceanic Golf Stream, ca rezultat
in apropierea Islandei aduce ape atlantice calde și schimba nivelurile în Marea Nordului și Marea Baltică
(de obicei cel mai mic din primăvară, cea mai mare din toamna). În anii cu alizee puternice Europa este
lovita de mai multe vânturi de sud-vest, iarna este calda.
Zona alizeelor este cuprinsă între 5-12 de grade şi 30-40 de grade latitudine nordică şi sudică.
Din calculele bazate pe analiza raporturilor dintre forţa de gravitaţie şi forţa centrifuga la diferite
latitudini se deduce existenta unei forte dirijate spre Ecuator, cauzând, în zona subtropicală, o aglomerare a
aerului şi o mărire a densităţii şi presiunii sale creând maximele barometrice subtropicale. Gradientul baric
dintre aceasta zona subtropicală de înalta presiune Şi talvegul ecuatorial de joasa presiune duce la
formarea unor vânturi permanente, adică a alizeelor. Daca Pământul nu s-ar învârti, alizeele care pornesc
ca vânturi de nord şi sud şi-ar putea păstra aceeaşi direcţie pe întregul parcurs. Însă datorită rotaţiei
Pământului şi forţei de frecare ele sunt deviate şi bat dinspre nord-est în emisfera nordică alcătuind alizeul
de nord-est şi dinspre sud-est în cea sudică unde se formează alizeul de sud-est. În zona de convergenta a
lor, din apropierea Ecuatorului, forţa de abatere este zero, iar diferenţele de presiune se egalează repede;
ca urmare aici predomină calmul
Alizeele sunt foarte bine dezvoltate deasupra oceanelor Pacific şi Atlantic şi mai puţin dezvoltate pe
Oceanul Indian, datorită condiţiilor atmosferice specifice pe care le creează vastul continent asiatic. Ele se
caracterizează prin aceea ca păstrează aceeaşi direcţie şi intensitate favorizând, în general, o vreme
frumoasa cu cer senin şi precipitaţii puţine. Aceste caracteristici au fost folosite în epoca navigaţiei cu vâsle,
direcţia lor fiind calea de deplasare favorită a navigatorilor spre vest. Zonele alizeelor devin însă neprielnice
navigaţiei maritime şi aeriene în anumite regiuni de ocean şi în anumite perioade ale anului, când se produc
furtuni tropicale foarte puternice (uragane, taifunuri).
Atât zona calmului ecuatorial, cât şi cea a alizeelor împreuna cu zonele de presiune de care aparţin, se
deplasează sezonier spre sud şi nord, pe întinderea câtorva de grade de latitudine, în funcţie de încălzirea
succesiva a celor două emisfere, respectiv de pendularea aparentă a Soarelui intre cele două tropice. Aşa
de exemplu în timpul verii boreale (iulie), alizeul emisferei nordice porneşte cam de la 40 de grade
latitudine nordică şi înaintează până la 10-12 de grade latitudine nordică. În acelaşi sezon, alizeul emisferei
sudice porneşte de la circa 30 de grade latitudine sudică şi înaintează până la 5 grade latitudine sudică.În
timpul iernii (ianuarie) limitele între care bat alizeele se schimbă. Astfel, alizeul de nord-est este cuprins
între 30 de grade şi 4-5 de grade latitudine nordică, iar cel de sud-est între 40 de grade şi 10-12 de grade
latitudine sudică. Datorită marilor întinderi de uscat din emisfera nordică aceste zone tind să se deplaseze
mai mult spre nord vara (iulie), decât se deplasează spre sud iarna (ianuarie).Din această oscilaţie sezonieră
spre nord şi sud a alizeelor rezultă că există regiuni pe glob care intră alternativ sub dominaţia alizeelor şi a
calmului ecuatorial sau succesiv chiar sub acţiunea alizeelor din ambele emisfere. Locul de întâlnire al
alizeelor la ecuator este situat în totdeauna în emisfera nordică la fel ca şi ecuatorul termic. Oscilaţiile
amintite atrag după sine predominarea senzorială a maselor de aer ecuatoriale umede şi a celor tropicale
mai uscate, acţiunea frontului tropical (dat de contactul dintre aerul ecuatorial şi cel tropical) şi, alternarea
condiţiilor favorabile şi nefavorabile genezei precipitaţiilor.